proiect scoala

8/19/2019 Proiect Scoala

1/9

Detectarea comportamentului simulat cu ajutorul tehnicii

poligraf

IntroducereMinciuna este „propoziţia contrară adevărului” sau apare ca „discurs contrar adevărului făcut

cu intenţia de a înşela”. Prin aceasta se relevă faptul că minciuna nu înseamnă în mod necesar falsitate. Adică se poate minţi şi comunicând adevărul, numai că acesta e comunicat în aşa fel

încât să îl inducă în eroare pe interlocutor, tocmai din acest motiv am ales să dezbat aceastătemă, pentru a studia mai în detaliu comportamentul simulat şi principiile şi tenica prin care sepoate depista.

!acă la început tenica poli"raf a fost privită cu rezerve, fiind considerată fie o improvizaţiefie un mi#loc de ancetă sofisticat, dar oricum creată împotriva persoanelor, odată cu trecereatimpului şi cu informarea corectă a populaţiei s$a reuşit scimbarea percepţiei ne"ative astfel

încât, în prezent, un număr însemnat de cetăţeni au înţeles că tenica, în ma#oritatea cazurilor,poate e%clude din cercurile de bănuiţi persoanele cinstite şi corecte care, din motive de multe ori

subiective şi independente de voinţa acestora, au a#uns să fie suspectate de lucruri pe care nule$au făcut.

Scurt istoric

&iodetec ia comportamentului simulat se bazează pe un principiu cunoscut încă dințanticitate' interdependen a psio$somatică, adică raportul lo"ic dintre func ionarea corpuluiț ț(le"ile "enerale somatice) i a „sufletului” (le"ile "enerale psiice). *deea că minciuna produceșefecte fiziolo"ice colaterale este cunoscută din cele mai veci timpuri. +pre e%emplu, în Africade est persoanele suspectate de crimă erau obli"ate să dea din mână în mână un ou în cadrulunui ritual. Acea persoană care spăr"ea oul era considerată vinovată pornind de la premiza cănervozitatea era cauza spar"erii oului. -n ultimul deceniu al sec al *$lea, au e%istat preocupăripentru folosirea mi#loacelor i metodelor tenico$ tiin ifice în stabilirea i detectarea minciunii.ș ș ț șPrimul care a pus bazele concepţiei moderne asupra emoţiilor a fost /illiam 0ames, în anul1223. -n le"ătură cu înfăptuirea actului de #ustiţie, primul care a construit un model primitiv depoli"raf numit 4idrosti"mo"raf, a fost 5esaro 6ombroso, în anul 1223. -n 1781, 0on A. 6arsona realizat primul poli"raf portabil, pe care l$a pus la dispoziţia poliţiei din ora ul &er9ele: $ș5alifornia +.;.A. Plecând de la lucrările lui 0on A. 6arson, in 1783 6eonarde


2/9

psiofiziolo"ice, ce însoţesc emoţia în situaţia falsificării adevărului. ste vorba despre aparatespeciale de tip poli"raf, ce înre"istrează modificările fiziolo"ice ale or"anismului, provocate dediverse stări emoţionale ce însoţesc simularea. Poli"raful sau „detectorul de minciuni” esterezultatul e%perienţelor efectuate de 6arson, care a conceput un detector numit „


3/9

interesează #usti ia, ar fi depus ne"li#ent îmbrăcată, cu un comportament contrar ordinii publice,țlimba# neele"ant. 6a celălalt capăt se află atitudinea de pruden ă e%a"erată, rezervată, e%punerețovăielnică, obscură, sinuoasă, contradic iile, tulburarea, paloarea, ro ea a fe ei, intensificareaș ț ș ț ț

activită ii "landelor sudoripare, "estica for ată, imprecizia în răspunsuri, vocea coborâtă,ț țezitările, solicitarea unui paar cu apa etc. -nsă ace tia nu trebuie să fie considera i indiciș ț

probabili ai unei conduite simulate sau ai unei manifestări naturale, rara a avea în vedere căomului îi este proprie capacitatea de disimulare, de contrafacere. Acesteconstatări pot fi considerate indici cu valoare psiolo"ică orientativă, că sunt desprinse dinobservarea atitudinii i a comportamentului e%presiv al martorului aflat în fa a or"anelor ș ț

#udiciare. %istă elemente care intră în cate"oria dovedirii sincerită ii martorului ca' atitudineațfermă, decisă, si"uran a i precizia în e%punerea faptelor. !ar cu o valoare ecivocă, deoareceț șmartorul de bună$credin ă încearcă să facă o e%punere clară, precisă, convin"ătoare, iar înțcazul în care are impresia ca nu a fost înteles, va relua relatarea pe care o va înso i de oțmimică adecvată. !ar i martorul de rea$credin ă poate fi ferm, concis, convin"ător în tot ceeaș țce spune, pentru că cel care se decide să depună mărturie mincinoasă, este con tient deșriscurile la care se e%pune, asa încât va încerca să dea spuselor sale aparen a adevărului, vaț

căuta să convin"ă ma"istratul că ceea ce spune este adevărat. Parado%al, dar cel care a luatotarârea sădepună mărturie mincinoasă, este i martorul cel mai si"ur.ș -n depozi ia martorului de bună$credin ă pot apărea contradic ii, erori de nume, de locț ț țsau timp, acesta va reac iona într$un mod nea teptat F va reflecta îndelun", va ezita, se tulbură,ț șdând impresia că nu tie adevărul, că va încerca să denatureze adevărul, având nevoie de timpșpentru a reface situa ia. i bine, martorul de rea$credin ă va reac iona prompt, fără ezitări, vaț ț țavea răspunsuri pentru toate situa iile, deoarece el este, con tient căț ștrebuie să se men ină pe pozi ia pe care s$a situat la început. -n situa ia în care atitudineaț ț țnesinceră a martorului a fost demascată, atunci acesta se tulbură, ezită, se încurcă înrăspunsuri. ste rolul ancetatorului să sesizeze o fisură în depozi ia martorului de rea$credin ăț țpentru că prin întrebări adecvate să poată demasca atitudinea sa i să năruie depozi iaș ț

clădită pe Gcastele de nisipG.

Indici ai comportamentului simulat Procesul simulării$modelării prezintă o importan ă teoretică foarte mare pentru studii iț șanalize ample în toate domeniile socio$economice, dar capătă un caracter esen ial atunci cândțdevine mecanismul prin care se pun în eviden ă anumite aspecte cu repercusiuni sociale "raveți periculoase.ș

5omportamentul reprezintă maniera specifică prin care or"anismul uman este determinatsă răspundă printr$un ansamblu de reacţii la solicitările de ordin fizic sau social care vin dinambianţă, căutând ca prin aceasta să se adapteze la necesităţile nou intervenite. Bparticularitate a comportamentului il constituie caracterul învăţat, dobândit al acestuia. Procesulde învăţare reprezintă un fenomen care se e%tinde la nivelul între"ii vieţi umane, prin aceasta

înţele"ându$se orice aciziţie pe care subiectul uman este capabil să o facă şi care la rândul ei îi va influenţa comportamentul. ;n rol important în învăţarea unor comportamente îl aurecompensa şi sancţiunea, care contribuie fie la facilitarea noilor aciziţii, fie la eliminarea celor necorespunzătoare. -ncercarea simulării declanşează stări emoţionale, unele supuseobservaţiei directe, altele observabile indirect, prin depistarea reacţiilor psiofiziolo"ice.

Brice "est este o acţiune care poate „spune” multe despre ceea ce "ândeşte cineva. Eelul în care se stă, poziţia umerilor, felul în care se pozi ionează picioarele, e%presia ocilor şi ațsprâncenelor e%primă mult despre cât de dominanţi sau de supuşi se simt subiec ii umani,țdespre sentimentele pe care încearcă să le ascundăH ciar şi felul cum se zâmbe te şi cum seș


4/9

folosesc muşcii faciali trădează dacă subiectul este cu adevărat fericit sau doar este uncomportament simulat, prefăcut. 5ea mai frecventă problemă întâlnită în activitatea #udiciară este cea a comportamentuluisimulat al persoanelor implicate în diverse cauze penale. -n funcţie de scopul urmărit, de situaţieşi interesele persoanei urmărite, comportamentul obişnuit poate lua forma unui comportamentsimulat. Prin comportamentul simulat se încearcă o falsificare a realităţii, persoana urmărită

dând nişte răspunsuri intenţionate false, mascându$şi e%presia şi atitudinea. +imularea nu esteo simplă eroare ci este o "reşeală intenţionată, dar care uneori se dovedeşte a fi necesară. !ecele mai multe ori comportamentul simulat este sus inut de reac ii fiziolo"ice la nivelul capului,ț țfe ei, mâinilor, picioarelor sau de manifestarea e%terioară a unor func ii metabolice. A a cumț ț șarată autorul Papari A. în lucrarea sa, „la persoanele normale din punct de vederepsiofiziolo"ic, comportamentul simulat este adeseori asociat cu trăirea unor stări emotiveintense care se accentuează în momentul investi"a iei criminalistice.ț+imularea este întotdeauna motivată, este metoda de realizare a scopului. +imularea apare încele mai diferite situaţii' pentru disculpare, pentru a apăra pe cineva, din nevoia de protecţie, dindorinţa de răzbunare, pentru a rezista presiunilor şi normelor coercitive ale comunităţii.+imularea se realizează prin diferite strate"ii' inventare, e%a"erare, diminuare, adiţie, omisiune,substituire, transformare, tăcere, etc.

5ele mai frecvente reac ii psiofiziolo"ice care au fost puse în eviden ă la subiec ii supu iț ț ț șunei ancete #udiciare, ca urmare a unor comportamente infrac ionale săvâr ite i care erauț ș șmotiva i pentru dezvoltarea unui comportament simulat, au fost'ț accelerarea ritmului cardiac,cre terea presiunii sangvine, apari ia fenomenelor vasodilatatorii i vasoconstrictorii (hiperemieș ț șsau paloare), accelerarea i sacadarea respira iei, dereglarea fona iei i emisiunii de sunete,ș ț ț șhiposaliva ia i contractarea subită a mu chilor scheletici ț ș ș . Aceste manifestări sunt elemente alevie ii psiice i comportamentale pe care orice persoană le e%perimentează de$a lun"ul vie ii, fieț ș țcă a fost sau nu obiect al unei investi"a ii criminalistice.ț ;nele dintre semnalele care ne dau de "ol sunt făcute timid, lăsând parcă impresia că nuvor să fie observate. %istă multe semnale mascate. !e e%emplu, când cineva minte, de multeori simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi reacţionează laacest impuls atin"ându$şi buzele sau aşezând un de"et în aşa fel încât să păzească "ura.

Acestea sunt "esturi inconştiente de autocenzurare, ele ar fi foarte uşor de remarcat dacă nu s$ar putea de"iza luând forma altor acţiuni. Prin urmare, când vedem că oamenii îşi atin" buzelene "ândim automat că le curăţă de ceva iar când vedem că pun un de"et în faţa lor presupunem pur şi simplu că meditează sau sunt atenţi. ?u recunoaştem aceste acţiuni caindicatori comportamentali pentru că ele au reuşit să treacă drept altceva. 5ele mai cunoscute i e%perimentate tenici de investi"are a comportamentului simulatșsunt' metoda asocia iei libere; metoda experien ei motrice; tehnica suprimării cenzurii ț ț con tiente; metoda detectării stresului emo ional manifestat în scris; metoda detectării stresului ș ț manifestat în voce i limbaj; tehnica poligraf; evaluarea poten ialelor evocate manifestate laș ț nivelul creierului .

Indicatori de detectare ai minciuniiMulte dintre lucrurile pe care le spunem altora nu sunt adevărate. +$a evaluat că minţim

cam o treime din oamenii pe care îi întâlnim în fiecare zi. 5ercetările despre minciună spun cănu e%istă nici o diferenţă între bărbaţi şi femei din punct de vedere al numărului de minciunispuse, dar e%istă în funcţie de se% anumite preferinţe pentru un tip sau altul de minciună,bărbaţii sunt mai înclinaţi să spună minciuni care să îl facă pe interlocutor sa se simtă bine.Eemeile sunt în "eneral mai înclinate să e%prime opinii pozitive.


5/9

!eşi minciunile formează cea mai mare parte a scimburilor noastre cu ceilalţi, nu nepricepem întotdeauna să spunem dacă o persoană ne induce în eroare sau ne spune adevărul,deoarece nu avem indicii, 7I dintre minciuni sunt însoţite de indicatori care, ca şi amprenteleunui criminal, lasă în urmă dovezi ale înşelăciunii. !acă întrebăm pe cineva cum îşi dă seamacă cineva minte, de obicei va menţiona privirea furişă şi mobilă sau a"itaţia la nivelul mâinilor,

zâmbetul, clipitul rapid, pauzele lun"i şi debitul verbal prea mare sau prea mic. Ochii- Ma#oritatea oamenilor consideră că evitarea privirii este un semn de inducere îneroare. +e presupune că mincinoşii se simt vinovaţi, #enaţi şi în"ri#oraţi, şi le e "reu să priveascăvictima în oci. 6ucrurile însă nu stau aşa, în timp ce unii mincinoşi îşi feresc privirea, alţiimăresc intervalul în care privesc interlocutorul, privirea fiind foarte uşor de controlat. Mincinoşiifolosesc în "eneral ocii pentru a proiecta o ima"ine de sinceritate, ştiind că în "eneral sepresupune că eviatrea privirii este un semn de minciună, alţii măresc durata contactului visualpentru a crea impresia ca spun adevărul.

Corpul- ?ervozitatea şi mişcările stân"ace ale mâinilor sunt considerate indicatori si"uri aiminciunii fiindcă atunci când oamenii mint, devin a"itaţi, acest lucru dă naştere unor mişcărinervoase ale mâinilor. !e multe ori se întâmplă invers, deoarece mincinoşii sunt în"ri#oraţi să nu

se dea de "ol şi tind să îşi inibe "estica normală. Mincinoşii îşi concentrează eforturile decamuflare asupra palmelor, braţelor şi feţei deoarece ştiu că interlocutorii vor urmării în specialaceste arii, însă pot fi daţi de "ol de modificări ale poziţiei picioarelor sau a tălpilor.

Nasul- Acoperirea "urii este un alt "est ce indica minciuna şi este o încercare de mascare asursei bazându$se pe ideea ca dacă alte persoane nu le vad "ura, acestea nu vor ştii de unde apornit minciuna. ersiunile acoperiri "urii sunt de la acoperirea "urii cu palma în totalitate,"esturi în care palma susţine bărbia şi un de"et atin"e pe furiş colţul "urii. Atin"erea nasuluifuncţionează ca un substituit al atin"erii "urii, este un indicator al ascunderii, o persoană îşiscarpină nasul în timp ce intenţia sa reală este de a$şi acoperi "ura.

%istă şi ar"umente împotrivă, de e%emplu sindromul „Pinoccio”, prin care atin"ereanasului este un simplu simptom al an%ietăţii şi nu al inducerii în eroare. ;n alt ar"ument este căatin"erea nasului este doar un "est caracteristic al unei persoane.

Zm!etul- !intre toate e%presiile faciale, zâmbetul este cel mai uşor de produs, dar înacelaşi timp este şi dezarmant pentru că îi trezeşte interlocutorului sentimente pozitive şi reducesuspiciunile. !ar ceea ce recomandă zâmbetul ca armă este că ma#oritatea oamenilor nureuşesc să facă diferenţa între un zâmbet autentic şi unul fals şi tind să ia zâmbetul ca atare.„zâmbetul nefericit” în care colţurile interne ale sprâncenelor sunt ridicate în timp ce colţurile"urii sunt fie trase in sus, fie coborâte, este folosit pentru a masca emoţiile ne"ative asociate cuminciuna.

5ercetările despre minciună spun ca cei ce mint zâmbesc mult mai puţin decât cei care numint, când o persoană simulează un zâmbet se dă de "ol deoarece este un zâmbet artificial.

Indicatori ver!ali- 5ei mai buni indicatori ai minciunii pot fi reperaţi în discursul persoaneişi nu în comportamentul ei, un studiu arată că oamenii în "eneral acordă prea multă atenţiecomportamentului nonverbal şi prea puţină atenţie discursului.

Anumite caracteristici ale discursului pot oferi mai multe tipuri de indicatori ai minciunii'• negarea $ mincinoşii au tendinţa de a folosi multe propoziţii ne"ative, de e%emplu $

„nu sunt un escroc@@ în loc de „sunt un om cinstit@@H• tensiunea $ mincinoşii fără să realizeze au tendinţa de a mări distanţa psiolo"ică

dintre ei şi evenimentul pe care îl descriu. ste accentuată preferinţa de a folositimpul trecut în loc de timpul prezentH

• viteza $ pentru a spune o minciună este nevoie de un efort mental considerabil căci în afară de construirea unei replici credibile, mincinosul trebuie să ţină adevărul şi


6/9

minciuna separate, un lucru destul de solicitant, care în scimb îi poate încetiniritmul. !in acest motiv fac o scurtă pauză înainte de a spune o minciună. Minciunilesunt spuse într$un tempo mai lent decât adevărurileH

• pauzele $ mincinoşii fac multe pauze între cuvinte şi propoziţii, unele dintre ele suntumplute cu discontinuităţi verbale ca „mJ şi „mmmJ. fortul co"nitiv solicitat de ominciună spontană "enerează un număr mare de erori de vorbire, când persoana

începe o propoziţie şi apoi o abandonează pentru altaH• tonul vocii $ este deseori un indicator foarte bun al stării ei emoţionale, pentru că

atunci când cineva se supără, tonul vocii sale începe să devină mai ascuţit. moţiilesunt strâns le"ate de ton, şi scimbările care se produc atunci când persoaneletrăiesc o emoţie intensă sunt foarte "reu de camuflat sau de ascuns.

!eşi nu e%istă o metodă "arantată pentru detectarea minciunilor, se poate face totuşi cevapentru a mări şansele de a descoperi o minciună'

• pentru a detecta cu succes o minciună, pra"ul încrederii nu trebuie să fie nici prea susşi nici prea #osH

• ori de câte ori este posibil, comparaţi acţiunile unei persoane care bănuiţi că minte cucomportamentul ei din momentele când spune adevărulH

•

când aveţi ocazia, concentraţi$vă pe ceea ce spun oamenii şi felul în care transmitmesa#ul, mai puţin pe ceea ce facH• este important să aflaţi dacă minciuna este spontană sau e%ersată şi dacă are la bază o

miză importantă sau una neimportantă. !acă miza e mică sau minciuna a fost e%ersatăsuficient, detectarea ei devine mult mai dificilăH

• pentru a detecta o minciună trebuie să vă concentraţi pe o "amă lar"ă de indicatoricomportamentali şi verbali. !acă aveţi impresia că puteţi descoperi un mincinosbazându$vă pe un sin"ur indicator, vă păcăliţi sin"ur.

Metode "ncercate de persoanele ascultate pentru disimulare

!e$a lun"ul timpului, încercările de a păcăli detectorul de minciuni au fost nenumărate.5ele.mai frecvente sunt'

1.5ând li se pun întrebarile de control, persoanele ascultate spun adevarul dar î i ima"ineazășcă răspund cu o minciună. -n acelaşi timp încearcă să î i ţină respiraţia timp de 1I secundeș

înainte de a răspunde.8. B altă metodă este de a lua un ana% înainte de test. 5almează or"anismul şi toate reacţiileemoţionale vor fi încetinite.K. -n timp ce răspund la întrebari, dacă respectivii mint i cred în propriile minciuni, poli"raful nușva detecta.L. -n timpul întrebărilor de control, dacă trebuie să răspundă cu da sau nu la o întrebare, î ișmu ca limba înainte de a răspunde. +uficient cât să doară, dar fără să cur"ă sân"e. !urerea vașdeclanşa o serie de răspunsuri fiziolo"ice care vor da indicaţii false aparatului.

3. 6a întrebări la care spun adevărul oferă indicaţii false aparatului "ândindu$se la lucruri care îifac să se simtă foarte furio i. Asta le va accelera pulsul şi va păcăli aparatul.ș. -nainte de test cu 8$K zile e%ersează ca toate răspunsurile pe care le dau la intrebarile pusesă fie pe acelaşi ton. 5alm, rela%at, rar.

#rori ce pot apărea "n e$aminările poligraf Au fost foarte multe studii de$a lun"ul anilor, care au demonstrat validitatea, acuratetea ișfiabilitatea e%aminărilor poli"raf. !e i poli"raful este foarte e%act, metoda nu este infailibilă iș ș


7/9

apar erori care pot fi cauzate de factori multipli, ca de e%emplu'N %aminator poli"raf nee%perimentatN ?ormalitatea fizica i psiică a subiectului la momentul e%aminării poli"raf șN Eolosirea unor întrebări va"iN *nterpretare "re ită a datelor fiziolo"ice ale "raficelor ș

Poli"raful nu înre"istrează adevărul, înre"istrează anumi i indicatori fiziolo"ici (respira ie,ț ț

OA, puls, reac ia "alvanică a pielii) reda i cu fidelitate într$o dia"ramă sau mai multe. +pecialistulț țpoli"raf analizează aceste dia"rame i modificarile fiziolo"ice apărute în aceste dia"rame iș șoferă o concluzie (opinie de specialitate) în ceea ce prive te comportamentul simulat alșpersoanei testate. Punerea în act a otărârii de a comite fapta prevăzută de le"ea penală este precedată deo serie de procese de analiză i sinteză i de o luptă între motive, deliberarea i acteleș ș șe%ecutorii antrenând profund între"a personalitate a individului. Acest lucru face ca faptulinfrac ional să nu rămână ca o acizi ie întâmplătoare periferică a con tiin ei infractorului, ci săț ț ș țse inte"reze în aceasta sub forma unei structuri informa ionale stabile cu con inut i încărcăturăț ț șafectiv$emo ională specifică cu un rol motiva ional bine diferen iat.ț ț ț +tările emo ionale iau na tere încă din momentul în care bănuitul este invitat pentru a daț șrela ii le"ate de faptă i, în "eneral, cunosc următoarea dinamică în manifestare' starea ini ialăț ș ț

a con tientizării pericolului (în cazul unui vinovat) de a fi identificat i demascat introduceș șor"anismul uman, ca sistem auto re"lator, într$o stare de vi"ilen ă crescută (alarmare). -n cazulțunei persoane nevinovate, de re"ulă, stările emo ionale sunt slab eviden iate, având în "eneralț țun caracter pozitiv, motivat de curiozitate i interes pentru scopul cemării în fa aș țancetatorului. !atorită factorului surpriză i elementului de neprevăzut al întrebărilor,șreprezentările despre faptă apar brusc, surprinzând compartimentul de analiză i decizieșnepre"ătit, în deficit de date i ansambluri lo"ice în fa a pericolului iminent de demascare. Bș țsursă puternică de "eneză a stărilor emo ionale este (alături de „teama de detec ie”, mai alesț țdupa testul cartona elor de stimulare ) i conflictul care apare în plan co"nitiv i în procesul deș ș șdecizie, între domeniul datelor de cunoa tere ce fundamentează situa ia adevărată i domeniulș ț șdatelor inten ionale care fundamentează minciuna.ț !isimularea adevărului făcută în mod con tient necesită un efort voluntar, careș

declan ează stări emo ionale u or detectabile în parametri psiofiziolo"ici. !acă ne"areaș ț șadevărului este posibilă în planul verbal al dialo"ului, acest lucru nu este posibil în planulreac iilor neurove"etative, unde conflictul capătă propor ii, instan a corticală conducând, prinț ț țstructurile subordonate, centrii sistemului ve"etativ către dezecilibrări i reecilibrări succesiveșcu caracter adaptativ situa iei de pericol în care se află individul.ț Ootodată, emo ia este înso ită i de o cre tere a tensiunii arteriale. 6e"at de activitateaț ț ș șaparatului cardiovascular amintim i efectele "landulare decelabile în emo ii. -n emo ia puternicăș ț ț(manie) are loc o activare a sistemului nervos simpatic, înso ită de un e%ces de adrenalină.ț+ufocările, în"i irea aerului, "âfâiala i în"reunarea respira iei sunt printre scimbărileț ș țrespira iei care se pot produce în cazul emo iei. *mpulsurile sistemului simpatic dilată broniileț țpulmonare sporind scimbarea o%i"enului i dio%idului de carbon.ș *n cursul ancetei, ofi erul e%perimentat poate desi"ur să descopere i să dema teț ș ș

comportamentul simulat al infractorului, uzând de o lo"ică impecabilă i fisurând sistemulșdefensiv al acestuia prin eviden ierea caracterului contradictoriu i uneori absurd al afirma iilor ț ș țcare îi apar in. !e asemenea, "ama lar"ă de întrebări care surprind infractorul, supunându$l lațra ionamente imprevizibile, i "enerează un comportament caracteristic în minciună, "estică,ț șintona ie, nu face decât să ofere o serie de indicii ce reliefează nesinceritatea i încercările de aț șinduce în eroare. Poli"raful nu este o tenolo"ie infailibilă, aşa cum poate au mulţi impresia. ?u e%istă niciobază ştiinţifică pentru a susţine că o astfel de maşinărie poate identifica dacă o persoană spuneadevărul sau nu. -n scimb, e%istă metode prin care poli"raful poate fi păcălit de cei interesaţi


8/9

să facă asta. !e i această cale de investi"are dă uneori rezultate bune, descoperirea simulării se faceșincert la unii indivizi, la al ii fiind ciar imposibilă, datorită unui autocontrol mărit în manifestărilețe%terioare ale comportamentului simulat, ob inut printr$un antrenament oarecare sau prințobi nui ă la infractorii recidivi ti, înrăi i. !e aceea, calea cea mai utilizată i mai si"ură pentruș ț ș ț șdetec ie o constituie sondarea simulării prin indicatori fiziolo"ici, mai ales prin aceea careț

eviden iază comportamentul inaparent.ț Preşedintele Asociaţiei Poli"rafilor din +;A, =a:mond ?elson, arată că pentru a$şi daseama dacă cineva minte, e%aminatorul va compara reacţia subiectului la o întrebare relevantăcu reacţia la o întrebare de control. Prin urmare, dacă reacţia subiectului este mai puternică la o

întrebare de control decât la una relevantă, atunci persoana probabil că spune adevărul. Pe dealtă parte, unele persoane răspund în mod onest la întrebările de control, aşa că nu au o reacţieputernică. Acesta fiind motivul pentru care Masc9e acuză testele poli"raf că, de fapt, îipedepsesc pe cei care spun adevărul. G5u cât recunoşti mai multe în timpul întrebărilor decontrol şi eşti mai rela%at, cu atât este mai probabil că vei da "reş la test. Pentru a te prote#a deacest rezultat nefericit ar trebui să ai o reacţie mai puternică la întrebarea de controlJ, e%plică el. %ista câteva situa ii în care se influen ează rezultatele poli"rafului. ?u toate suntț ținten ionate' dacă subiectul nu este con tient de faptul că minte, dacă subiectul nu devineț ș

nervos atunci când minte (alternativ, poate să fie nervos în "eneral, fapt ce duce laimposibilitatea stabilirii stării de control), dacă subiectul încearcă să ramână calm atunci cândminte, dacă subiectul încearcă să simuleze semnele fiziolo"ice ale minciunii în momentulstabilirii stării de control. ;ltimele două sunt importante pentru că oamenii pot, i ciar o fac, săș

înve e cum să facă aceste lucruri înainte de a participa la test. -naintea testului propriu$zis,țoperatorul stabileste starea de control cu a#utorul unor întrebări cu raspuns cunoscut, i a altor ș

întrebări în care se cere subiectului să mintă inten ionat. Oenicianul a#ustează poli"raful pentruța compensa anumite reac ii nervoase pe care subiectul le manifestă. *nducerea inten ionată înț țeroare a poli"rafului se face în această etapă.

%aloarea pro!ativa

*nterpretarea rezultatelor testării se efectuează pe baza comparării caracteristicilor de traseu

ale răspunsurilor sincere la întrebări neutre (fără încărcătură emotivă) ca şi la răspunsurilenesincere cu caracter de control, cu răspunsurile nesincere la întrebările relevante (cu

încărcătură efecto"enă).;tilizarea în procesul #udiciar a rezultatelor e%aminării poli"rafice este fie contestată, fie

privită cu o prudentă rezervă, datoare pe de o parte, faptului că o atare e%aminare nu e ferită deposibilitatea producerii unor erori, iar pe de altă parte, din cauza implicaţiilor sale de ordin etico$

#uridic. +e invocă, între altele, faptul că utilizarea poli"rafului ecivalează cu o ştirbire adusădemnităţii, că ar constitui un mi#loc de intimidare, că s$ar nesocoti prezumţia de nevinovăţie, iar refuzul de a se supune e%aminării poli"rafice ar constitui un indiciu sau ciar o dovadă avinovăţiei.=efuzul persoanei de a se supune e%aminării poli"rafice nu reprezintă o dovadă sauun indiciu al vinovăţiei, aşa cum, nici tăcerea sau refuzul de a da declaraţii nu constituie o probă

în acuzare, deoarece suspectul are dreptul şi nu obli"aţia de a face declaraţia.

%istă factori frenatori de natură să influenţeze ne"ativ detecţia simulării care nu trebuieconfruntaţi cu încercările de inducere în eroare a poli"rafului, ei putând apărea şi la persoanelesincere, inocente.

Printre aceşti factori menţionăm'• nervozitatea e%cesivă, determinată de frica de a nu fi bănuit pe nedrept, sau de a se

descoperi o altă vină, care nu constituie obiectul ancetei.• stările fiziolo"ice proaste, cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare, dere"lărilor

respiratorii, infecţiilor.


9/9

• deficienţele psiice, în special debilitatea mintală, precum şi nevrozele şi psiozele,• insensibilitate emotivă.

!in perspectiva procesual penală, mi#loacele de probă admise sunt' declaraţiile suspectului,declaraţiile părţilor responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înre"istrărileaudio şi video, foto"rafiile, constatările tenico$ştiinţifice, constatările medico$le"ale şie%pertizele.

Oestarea sincerităţii cu a#utorul tenicilor de tip poli"raf, nu face parte din mi#loacele deprobă şi nu se înscrie printre modalităţile de ascultare a suspectului, prevăzute de 5odul deprocedură penală. Am putea susţine ca detectarea nesincerităţii reprezintă o constatare tenico$ştiinţifică efectuată de specialiştii or"anelor de cercetare penală. +tarea de tensiune psiicăeste numai un indiciu al probei nesincerităţii.

Concluzie

Oenica poli"raf acţionând în mod indirect asupra planului conştiinţei subiectului, caută aevidenţia dacă acesta redă cu fidelitate aspecte a ceea ce ştie, adică elemente de conţinut alerealităţii subiective pe care o poartă în planul conştiinţei sale. B minciuna spusă conştient, pelân"ă efortul mintal pe care$l necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională.

Persoana vinovată reacţionează când minte şi folosind tacticile potrivite această simulare sepoate depista.+imtul moral nu este ceva înnascut. ?ormele morale devin un impuls interior al omului

datorita educatiei, însusirii e%i"entelor, moravurilor, obiceiurilor,deprinderilor promovate desocietate. *mpulsul interior de a$l asculta, respecta siGsalutaG pe semenul tau e%ista doar daca ai

învatat acest lucru si ai o anumita convin"ere cu privire la necesitatea respectarii lui. -nsusiobiectul muncii functionarului public î* constituie faptele i comportamentele oamenilor în diferiteșipostaze.

&I&'IO()*+I#

, 5iofu *., 5omportamentul simulat,d. Academiei, &ucure ti, 17>L, pa". 31.ș. Eran9 4., 0on A., 0ames P., „Atlas of neuroanatom: and neurop:siolo":” Oelerboro,

8II8, pp. >, K3./ 0oe ?., Marvin 3.4. 5arl D., „Puterea sufletului”, &ucureşti, 17>1, p.8>0 &utoi *., &utoi O., „ Psiolo"ie #udiciară$ curs universitar, d. Eund iei =omânia de Mâine,ț

8IIL

Mitidoi Mădălina Elena Roberta, grupa 205

iran !ristina"Maria, grupa 205

proiect scoala

Documents