Page | 1

CENTRUL JUDETEAN DE RESURSE SI ASISTENTA EDUCATIONALA GALATICENTRUL JUDETEAN DE ASISTENTA PSIHOPEDAGOGICA GALATI

Motto:

Eu sînt copilul. Tu ţii în mîinile tale destinul meu.Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.

Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvîntare pentru lume.

PROIECTUL Şcoala Părinţilor

Profesor psihopedagog Daniela ZahariaProfesor psiholog Rodica Drutu

2009

Argument

Page | 2

Atât părinţii cât şi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã şi un context de învãţare esenţial pentru copil. Comportamentele copiilor se învaţã în interacţiunea cu alţi copii, în interacţiunea cu pãrinţii şi cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãţa atitudini şi comportamente funcţionale cu scopul menţinerii sãnãtãţii emoţionale şi sociale a acestora, este necesarã implicarea tuturor celor care interacţioneazã cu copilul – pãrinţi, profesori, colegi, media.

Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe, abilităţi şi competenţe care nu apar atunci când persoana devine părinte. Fiecare dintre noi învăţăm să fim părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţi, din informaţiile pe care le citim sau le auzim. Uneori însă ceea ce învăţăm interacţionând cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori, pãrinţii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum sã reacţioneze. Acest ghid este construit pentru a oferi un sprijin pãrinţilor care îşi doresc sã ştie mai multe despre ceea ce ar putea sã facã pentru a eficientiza relaţia cu propriul copil, pentru a dezvolta starea de bine a copilului precum şi cea personală.

Beneficiari :

Directi: Programul se adresează tuturor părinţilor care doresc sã susţină dezvoltarea copilului sau ai căror copii au dificultăţi emoţionale şi comportamentale minore. Părinţii ai cãror copii au probleme clinice emoţionale (ex. anxietate, depresie) sau comportamentale (ex. agresivitate, ADHD) au nevoie de sprijin in cadrul unui program mai complex;

Indirecţi: copiii părinţilor participanţi.

Perioada de desfăşurare a proiectului: martie-iunie 2009Materiale necesare: flip-chart, markere, coli A4, videoproiector, computerTematici :

Dezvoltarea stimei si imaginii de sine pozitive Disciplinarea şi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice

(disciplinarea pozitiva); Elemente de psihologia dezvoltãrii; Relatiile interpersonale si abilitatile sociale ale adolescentilor; Dezvoltarea autonomiei prin educarea responsabilitatii personale; Stilurile parentale

Înainte de a incepe prima activitate din program se realizeaza: prezentarea participanţilor; prezentarea modului de desfãşurare al întâlnirilor (durata şi frevenţa întâlnirilor); identificarea unor convingeri preexistente fata de programele pentru parinti, fata de

subiectele anuntate anterior ca vor fi dicutate, etc; în acest punct este recomandabil sa se aduca cateva argumente care sa motiveze părinţii pentru participarea la activităţi; pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca părinţii să perceapă beneficiile directe ale sesiunilor, cum ar fi de exemplu, faptul că vor învăţa cum sã îşi rezolve dificultăţile pe care le au în gestionarea anumitor comportamente ale copiilor (ex. Reacţii agresive ale copiilor) sau faptul că vor învăţa cum să optimizeze dezvoltarea cognitivã, socialã sau emoţionalã a copilului. Pãrinţii au propriile lor întrebări şi temeri despre cum să îşi educe copilul: de ce copilul lor are un comportament şi nu altul, cum să recţioneze ca părinte în anumite situaţii sau cum să îi ofere copilului un mediu cât mai sănătos în care să se dezvolte. Oferirea unui cadru în care părinţii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu imediat al participării într-un astfel de program.

Page | 3

Trasarea regulilor de grup – brainstorming ( de ex: nu sunt ironizate părerile sau trăirile celorlalţi; se dicută comportamentul, nu persoana, etc.) – se scriu pe o coala de flipchart;

I. Dezvoltarea stimei si imaginii de sine pozitive

Timp: 1h si ½’Scop: analiza rolului unei stime de sine puternice in contextul existential al adolescentilor

Desfasurarea activitatii:

1. Exerciţiul hârtiei: fiecare participant primeşte o coala A4 si este rugat să-i rupă colţul din stânga jos apoi să o împăturească în jumătate şi să rupă colţul din dreapta sus; apoi o împătureşte în patru şi rupe colţul din stânga sus şi apoi încă o dată până când hârtia este ruptă în fiecare colţ. Participanţii sunt rugaţi să găsească o alta coala identică cu cea proprie şi vor ajunge să observe că este imposibil ca două coli să semene într-atat încât să fie perfect identice. Se realizeaza o discuţie pornind de la acest fapt al unicităţii personale date de existenţa unui ansamblu de calităţi dar şi de puncte slabe, dezvoltate în anumite situaţii de viaţă, în relaţie cu anumite persoane. Se accentuează că fiecare persoană este unică şi irepetabilă, demnă de suport emoţional şi capabilă să îşi valorizeze maximal resursele dacă este sprijinit si educat într-un mod funcţional.

2. Desenati pe o coala de flipchart o casa fara acoperis… ea par sa aiba structura de rezistenta, pereti solizi dar daca fara acoperis apa se infiltreaza, peretii se subrezesc. Un lucru asemanator se intampla oamenilor cu putina stima de sine sau fara de ea. Stima de sine este modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de buni ne consideram in comparatie cu expectantele proprii si ale altora, este increderea avuta in fortele proprii. Este atitudinea pozitiva fata de propria persoana – te apreciezi pentru tot ceea ce faci bine, esti sigur de calitatile tale, esti in stare sa faci tot ceea ce doresti. Stima de sine este fundamental personalitatii noastre si ne poate ajuta sa depasim toate piedicile intalnite in cale.

3. Parintii raspund in scris la urmatoarele intrebari: - Cum ajung copiii/ adolescentii sa se autocunoasca?

- Cum influenteaza parintii autocunoasterea copiilor lor? Ce pot face ei?

Imaginea de sine este o perceptie personala privind ansamblul abilitatilor personale, ce cred despre sine, ce loc isi atribuie in raporturile cu ceilalti. Este autoevaluarea propriei personalitati.

De ce este important sa intelegem ce este stima de sine?- Pentru ca atunci cand oamenii se simt bine si impacati cu ceea ce sunt si cu ceea ce

au obtinut de la viata, sunt capabili sa ia decizii sanatoase si constructive.- O persoana care se respecta si se iubeste pe sine nu intreprinde de bunavoie nimic

din ceea ce i-ar putea afecta negativ viata.

4. Pentru a constientiza ce anume il face pe copiii lor sa se simta puternici si sa aiba incredere in ei insisi, se cere parintilor sa noteze cateva dintre aspectele care construiesc

Page | 4

stima de sine, aspectele care îi apara de dezamagiri, de comportamente disfunctionale sau de risc, etc.Ulterior li se prezinta pe o coala flipchart sau slide power-point urmatoarele componenete ale stimei de sine.

“Tiglele casei” sau componenetele stimei de sine:- sa te simti iubit, apreciat- sa ai incredere in tine- sa te simti matur - sa te simti unic- sa te simti plin de succes- sa-ti mentii integritatea- sa controlezi eficient stresul- sa ai o imagine corporala pozitiva- sa te simti legat afectiv de cei din jur- sa te simti util- sa te simti in siguranta- sa stii ca se poate avea incredere in tine- sa controlezi stresul

5. Pe post-it-uri parintii evalueaza activitatea precizand pe de o parte ce le-a placut, ceva util cu care pleaca de la intalnirea de azi si pe de alta parte ce ar fi vrut sa afle si nu s-a discutat, ce le-a displacut, etc.

II. Disciplinarea şi metode de gestionare/ modificare a comportamentelor problematice (disciplinarea

pozitiva);

Comportamentele părinţilor şi educatorilor sunt principala sursă de învăţare comportamentală a copiilor. Reacţiile noastre ca adulţi, emoţionale şi comportamentale sunt modele de învăţare pentru copil.

Disciplinarea este un proces de învăţare a comportamentelor. Copiii se nasc cu potenţialul de a învăţa noi comportamente însă au nevoie de un context structurat pentru a învăţa care sunt cele mai potrivite sau adecvate într-o situaţie sau alta. Modul în care adultul reacţionează într-un anumit context (de exemplu, felul în care se comportă când este furios sau supărat), reprezintă pentru copil un context de învăţare involuntară.

Atunci când disciplinarea se realizează prin dominare, frică, culpabilizare i se induce copilului teama de a nu pierde iubirea părintelui, îşi construieşte o imagine de sine negativă, învaţă să răspundă cu agresivitate în situaţiile frustrante, va avea repulsie faţă de comportamentele dezirabile, dezvoltă tulburări emoţionale, etc.

Pentru a asigura o învăţare sănătoasă este nevoie să ne propunem voluntar să îi asigurăm copilului/ adolescentului un context de învăţare adecvat. Implicarea părinţilor şi a educatorilor scade riscul învăţării neadecvate a comportamentelor noi. De exemplu, dacă un copil observă un adult care reacţionează când este furios prin agresiune verbală sau fizică, va învăţa că acesta este modul firesc de reacţie într-o

Page | 5

astfel de situaţie. În consecinţă, copilul învaţă o modalitate neadecvată de gestionare a unei emoţii negative.

Scop: sa exerseze modalitati functionale de exprimare a emotiilor (fara a leza, jigni, rani etc.)Timp: 1 h si ½’

Desfăşurarea activităţii:

1. Exercitiu de încălzire: fiecare participant îşi spune numele şi adaugă o calitate/ o asteptare vizavi de activităţile ce se vor desfasura sau orice altă modalitate de prezentare iniţială a participanţilor găsiţi de cuviinţă;

2. Li se explica parintilor ce inseamna disciplinarea pozitiva*si ca aceasta are la baza capacitatea de comunicare asertiva; a f i asertiv - inseamna că ceilalţi cunosc ce gândim şi simţim şi că putem să exprimam aceste lucruri fără ca interlocutorul nostru să se simtă lezat.

* pentru mai multe informatii despre disciplinarea pozitiva vezi cartea Disciplinarea pozitiva, 2004, Adina Botiş şi Anca Tărău, Editura ASCR, Cluj Napoca.

3. Părinţii sunt rugaţi să se gândească la ultima situaţie dificilă cu care s-au confruntat în relaţie cu propriul copil, când s-au simţit încurcati fără să ştie ce să mai facă, când s-au enervat, când au jignit sau ameninţat, etc.

Comportamentul problematic al adolescentului

Reacţia emoţionalã(cum mã simt când

copilul are un anumitcomportament)

Evaluaţi intensitateaemotiei pe o scalã de

la 1 la 10 (10 este foarte intensă)

Ce gândesc desprecomportamentul

copilului?Care cred cã este cauza

comportamentului?De ce cred cã facecomportamentul

respectiv?

……………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………….

2. Se subliniază că părinţii se pot aştepta la mai multe discuţii în contradictoriu şi situaţii conflictuale odată ce copilul a păşit pragul adolescenţei. Învăţarea tehnicilor asertive in relatie cu copilului în aceste context dă părintelui un instrument util de gestionare a situaţiilor cu potenţial conflictual crescut.

Cum se comunica asertiv

Pentru situaţiile în care nu sunteţi de acord cu comportamentul copiilor, mesajele dvs. ca pãrinţi trebuie sã se centreze exclusiv pe comportament şi nu pe persoanã. Orice etichetare (ex. „eşti surd? nu auzi?”) atacã persoana copilului şi îl rãneşte.

Page | 6

Maniera în care adultul îşi exprimã nemulţumirea faţã de copil va fi preluatã de acesta prin imitaţie şi se va manifesta în interacţiunile sale cu egalii de vârstă.

Pentru a transmite un mesaj corect, respectaţi urmãtorii paşi:1. Mă simt.... (descrierea modului în care vã simţiţi);2. Atunci când.... (descrierea comportamentului copilului);3. Pentru cã... (descrieţi modul în care vã afecteazã comportamentul copilului);4. Mi-ar plãcea sã... (oferiţi alternative de comportament);5. Îţi mulţumesc! Mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului).

Exemplu:

Parinte catre copil: Maria, mã simt trist/ trista cand nu ma asculti deoarece cred ca nu iti pasa de mine. Mi-ar placea sa stai langa mine pentru a discuta mai mult. Multumesc.

Copil catre parinte: Sunt furios pe tine mama/ tata pentru ca ai tipat la mine de fata cu toti prietenii mei atunci cand am iesit afara. Mi-ar placea sa imi spuneti cu calm si intre patru ochi ce aveti sa-mi spuneti. Va multumesc pentru intelegere.

Părinţii sunt rugaţi să formuleze in scris un mesaj asertiv corect ca răspuns la ultima ceartă sau situaţie conflictuală în care s-au aflat cu copilul la care s-au gandit mai sus. Este dezirabil ca fiecare participant să aibă posibilitatea de a-şi verbaliza răspunsul astfel încât fiecare să primească un feed-back din partea psihologului.

3. Încheierea/ evaluarea se poate realiza printr-o fişă de tipul “azi am aflat / am descoperit..” sau post-it de evaluare a lucrurilor care le-au plăcut/ nu le-au placut sau le-au gasit utile la întalnirea de azi/ si-ar dori sa afle la intalnirea viitoare.

4. Ca alternative se poate prezenta Power-Point-ul “Hartia mototolita” – pentru a marca efectele in plan psihologic ale lucrurilor spuse cand suntem maniosi, suparati, enervati, etc.

III. Elemente de psihologia dezvoltãrii

Scop: normalizarea schimbarilor specifice adolescentei prin dobandirea informatiilor legate de caracteristicile acestei etape de varsta;Timp: 1 h si ½’

Despre provocãrile cu care se confruntã orice adolescent; Ce ar trebui sã ştii despre schimbãrile fizice prin care trece copilul tãu? Cum gândesc şi simt adolescenţii?

1. Părinţii sunt rugaţi să completeze o fişă cu următoarele întrebări: Care e cel mai greu lucru în a fi adolescent? Spuneţi cel puţin un lucru pe care copilul dvs. îl face bine. Ce-i place copilului dvs. sa facă în timpul liber? Dar dvs? Alegeti una din preocupările copilului de timp liber de mai sus pe care o

încurajaţi. Cum procedaţi atunci când copilul Dvs încalcă regulile?

Intrebarile au rostul de a da psihologului masura in care parintii se raporteaza la fiul/fiica lor ca la un/o adolescent/a cu nevoi si dorinte distincte de perioada in care acestia erau scolari/ copii mici. Se realizeaza o discutie privind modul in care parintii

Page | 7

isi seteaza expectantele fata de adolescentii de acasa si despre cum sau daca comunica cu ei adaptat la specificul varstei acestora.

2. Li se prezinta parintilor cateva caracteristici ale acestei etape de varsta.Adolescenţa este vârsta schimbãrilor rapide şi dramatice. Aceste schimbãri se vãd în

felul în care adolescenţii se comportã, îşi exprimã sentimentele şi emoţiile sau interacţioneazã cu membrii familiei.

Este important ca pãrinţii sã îşi adapteze modalitatea în care relaţioneazã cu copilul la nevoile în schimbare ale acestuia. În mãsura în care vor şti mai multe despre schimbãrile prin care trec adolescenţii, vor putea sã-i înţeleagã şi sã le facã faţã mai bine. La intrarea în adolescenţã, orice copil se confruntã cu douã mari provocãri:

Biologicã (este vorba despre schimbãrile fizice); Psiho-socialã (se schimbã felul în care gândeşte, simte, interacţioneazã cu ceilalţi);

3. Se realizează o investigare a schimbărilor pe care părinţii le-au identificat la proprii copii si pe care au avut dificultati in a le gestiona - în funcţie de aceste 2 criterii de mai sus.

Scopul îl constituie detensionarea părinţilor şi normalizarea schimbării vazuta ca evolutie – li se aminteste parintilor de abilităţile de comunicare asertiva dobândite in etapa anterioară - accesarea acestor abilitati îi poate ajuta în multe situatii.

Se realizează o prezentare Power-point în care aceste trăsături sunt surprinse şi explicate succint. In continuare sunt doar cateva dintre acestea:

Mai multe despre transformãrile sexuale care apar acum

Caracteristica vârstei

Care sunt comportamentele specifice?

Câteva recomandări pentru părinţi

Între 13-18 ani, adolescentul îşi dezvoltã cunoştinţele despre sex, sexualitate, educaţie sexualã, contracepţie, bolicu transmitere sexualã

La bãieţi apare ejacularea;

Se menţin comportamentele de autoexplorare şi autostimulare;

Apare interesul pentru întâlnirile romantice;

Se intensificã preocuparea pentru pãstrarea intimitãţii;

Apar primele contacte sexuale;

Creşte preocuparea pentru aspectul fizic şi sex-appeal;

Intervin visele şi fanteziile sexuale;

Oferiţi informaţii despre contracepţie şi BTS!

Discutaţi cu copilul despre diferenţe dintre fete şi bãieţi!

Discutaţi despre relaţiile de cuplu şi relaţiile interpersonale în general, cu implicatiile emotionale pe care acestea le implica sau genereaza!

Stabiliţi reguli precise legate de întâlnirile în mediul extern al casei!

Mai multe despre felul în care funcţioneazã mintea adolescentuluilui la aceastã vârstã

Caracteristica vârstei Cum observ nivelul Câteva

Page | 8

de dezvoltare cognitivă?

recomandări pentru părinţi

Între 12 – 18 ani apare: Gândirea abstractã; Raţionamentele ipotetico-

deductive; Testarea ipotezelor; Multidimensionalitatea; Relativitatea;

Adolescentul abordeazã sarcinile sistematic;

Adolescentul apeleazã la abordãri ipotetico-deductive (construieşte ipoteze, deduce mental diferite rezultate, gãseşte soluţii variate);

Utilizeazã raţionamente deductive de tipul dacã- atunci;

Încurajaţi adolescentul sã discute subiecte variate, sã gândeascã independent şi sã formuleze idei proprii, sã le testeze şi sã genereze soluţii multiple. Utilizaţi întrebãri de tipul: Cum crezi cã am putea sã...? Ce crezi cã se întâmplã dacã....?;

Îşi pot imagina situaţii pe care nu le-au experimentat: Cum ar fi dacã aş deveni milionar; Cum ar arãta lumea dupã un rãzboi nuclear;

Combinã ideile în mod logic;

Încep sã utilizeze şi sã gândeascã despre concepte ce sunt greu de vãzut/ atins/ simtit (credinţã, încredere, spirit, adevãr).

IV. Relaţiile interpersonale şi abilităţile sociale ale adolescenţilor

Cum funcţioneazã adolescenţii în societate

Abilitãţile sociale sunt cele care permit copilului sã se integreze în mediul în care trãieşte – grupul de la şcoalã, grupul de prieteni, familie. A avea abilitãţi sociale înseamnã a fi eficient în interacţiunile cu ceilalţi astfel încât sã atingi scopul stabilit.

Studiile indicã faptul cã: Acei copii care au dezvoltate abilitãţile sociale se vor adapta mai bine la mediul

şcolar şi vor avea rezultate mai bune.

Page | 9

Copiii cu abilitãţi sociale slab dezvoltate (ex. copiii care se comportã agresiv – fizic sau verbal, copiii care au dificultãţi în a se integra într-un grup de persoane noi) au o probabilitate mai mare de a fi respinşi de ceilalţi şi de a dezvolta probleme de comportament; astfel, copiii care sunt izolaţi de grup au un risc crescut pentru abandon şcolar, delicvenţã juvenilã, probleme emoţionale (anxietate, depresie).

În concluzie, dezvoltarea abilitãţilor sociale reduce factorii de risc asociaţi cu performanţele şcolare scãzute, asumarea comportamentelor de risc şi asigurã sãnãtatea emoţionalã a persoanei.

Abilitãţile sociale de bazã sunt: iniţierea şi menţinerea unei relaţii; integrarea într-un grup.

Abilitati sociale specifice vârstei 12 – 18/19 ani: Initiazã si mentine o conversatie; Ascultã activ; Împarte obiecte si împãrtãseste experiente cu prietenii; Rezolvã conflicte în mod eficient; Respectã regulile aferente unei situatii;

Cum observ prezenta acestor comportamente? Prezintã interes crescut pentru prieteni; Are un numãr mare de prieteni (mai ales adolescentii cu abilitãti sociale bine

dezvoltate); Simte nevoia sã petreacã o perioadã mare de timp cu prietenii; La 12-14 ani apar grupurile de prieteni (mai ales de acelasi sex); La 14-17 ani apare identitatea de grup (ei sunt mândri si se definesc în termenii

gãstilor din care fac parte). Stabileste contactul vizual cu persoana cu care vorbeste; îsi îndreaptã corpul spre ea; Pune întrebãri atunci când i se povesteste ceva; Zâmbeste; dã din cap în semn de aprobare/ dezaprobare; Când are nevoie de ceva, formuleazã în mod adecvat o cerere (îmi dai si mie te rog); Poate sã împartã materiale comune; Face schimb de obiecte personale; Foloseste strategii de rezolvare a conflictelor: negocierea, compormisul; Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau îi spune celuilalt ca îl supãra si îl roagã

sã înceteze; Face atribuiri non-agresive dacã cineva îl rãneste; Stie sã negocieze si sã facã compromisuri într-o situatie. Are un comportament adecvat în absenta adultului;

Câteva recomandãri pentru pãrinţi: Sã nu fii surprins dacã vei observa cã în acestã perioadã influenţa grupului de egali

tinde sã creascã spre deosebire de autoritatea ta ca pãrinte, care tinde sã scadã. Oferã-i copilului cât mai multe oportunitãţi de exersare a abilitãţilor sociale:

încurajeazã-l sã iasã cu prietenii, sã işi aducã prietenii acasã, sã işi facã noi prieteni!

În situaţia în care adolescentul evitã interacţiunea cu ceilalţi: Încurajeazã-l sã îşi stabilescã o relaţie de prietenie cu cel puţin un copil. Adolescentul

trebuie sã înveţe şi sã experimenteze care sunt comportamentele ce definesc o relaţie de prietenie, sã-şi creeze oportunitãţi de exersare a acestor comportamente (vizite, sãrbãtorirea unor zile speciale cu invitarea colegilor). Sprijinã fiecare implicare a copilului într-o astfel de situaţie. În condiţiile în care copilul nu şi-a format

Page | 10

aceastã abilitate, prezintã-i comportamentele aţteptate, defalcate pe secvenţe specifice.

Exemplu: Ce înseamnã sã fii un bun ascultator? Sã priveşti în ochi persoana care îţi vorbeşte; Sã taci atunci când acea persoanã vorbeşte; pentru a conştientiza mai bine

consecinţele negative ale comportamentului de a vorbi peste o altã persoanã, adolescentul poate fi intrerupt de câteva ori şi apoi întrebat cum se simte.

Uneori, deşi copiii şi-au dezvoltat abilitãţi de ascultare activã, ignorã ceea ce spune adultul. În aceastã situaţie este important sã-i vorbiţi copilului doar când sunteţi sigur de atenţia lui. Dacã-i vorbiţi deşi el nu este atent, copilul învaţã cã este în regulã sã nu vã asculte.

Comportamentul de schimb de obiecte personale trebuie tolerat şi încurajat deoarece este un semn de încredere care duce la închegarea prieteniilor;

Conflictele cu adulţii apar datoritã faptului cã adesea adolescenţii considerã cã pãrinţii se leagã de toate amãnuntele (curãţenia în camerã, imbrãcãmintea, coafura etc);

Este important pe cât posibil sa eviţi discutarea problemelor mai sensibile când tu sau adolescentul sunteţi într-o dispoziţie proastã. Adolescentul va învãţa astfel de la pãrinte sã evite sã-şi rezolve problemele importante când nu se simte prea bine.

Exemplu: Acum suntem amândoi tensionaţi. Hai mai bine sã ne liniştim şi discutãm dupã aceea.

Dacã a avut loc un conflict între adolescent şi o altã persoanã, încearcã sa înţelegi modul în care s-a simţit, a gândit, s-a comportat copilul în acea situaţie. În acest sens se recomandã sã foloseţti întrebãri deschise care faciliteazã comunicarea.Exemplu: Ai putea sã-mi spui mai multe despre asta?

În plus se recomandã evitarea urmãtoarelor situaţii:- întrebãri de tipul: „ce ai facut?”;- judecata sau morala: „nu e bine ce ai facut”;- acuzarea: „aşa faci tu de fiecare datã”;- etichetarea: „eţti neserios”;- oferirea de sfaturi dacã nu sunt cerute.

Atunci când greşeşte, învaţã-l sã vadã greşeala ca pe o oportunitate de învãţare şi nu ca pe o catastrofa. Rolul tãu este de a-l sprijini şi ajuta şi nu de a-l critica şi acuza.

Adolescentul este sensibil la orice regulã care i se impune. Din dorinta de a arãta cã el este o persoanã care are pãreri diferite de ale celorlalţi

va fi mai predispus sa încalce regulile stabilite. Regulile funcţioneazã foarte bine dacã pãrinţii au o relaţie bunã cu copilul. Respectaţi „regulile pentru alegerea regulilor” şi stabiliţi consecinţe clare pentru

încãlcarea acestora.

Sesiune de intrebari adresate de catre parinti; discutii; solutii posibile la situatii particulare ridicate de catre parinti.

ATELIER EFICIENTSe învaţă interactiv

Page | 11

Se obţine feed- backSe demonstreaza

Se negociazaSe aplica

Se evaluează interactiv

V. Dezvoltarea autonomiei prin educarea responsabilitatii personale;

Scop: Facilitarea dezvoltarii personale şi socială a copiilor, prin educarea parintilor de a-i ajuta să realizeze potenţialul propriilor copii, pentru a obtine cunoştinţele, abilităţile şi aptitudinile necesare in integrarea lor sociala. La finalul activitatii se doreste ca parintii sa constientizeze ca fiecarei etape de varsta a copilului ii corespunde un anumit nivel al autonomiei personale, pe care copilul trebuie sa si-l insuseasca si sa-l aplice.Obiective:

1 Dezvoltarea fondului aperceptiv (structurilor cognitive) şi comportamentelor necesare formării capacităţii de autonomie personală prin educarea responsabilitatii personale a increderii in sine, si siguranta interioara

2 Dezvoltarea fondului aperceptiv şi comportamentelor necesare formării capacităţii de autonomie socială prin incurajari si aprecierii pozitive

3. Exersarea capacităţilor de autonomie personală şi autonomie socială

Durata: 60 minute

Metode si procedee: expunerea, explicaţia, conversaţia, problematizarea, reflecţia, exercitiul, observatia,

Resurse materiale: flipchart, coli flipchart, marker, coli de scris, postit-uri.

Structura activitatii

1. Motivarea parintilor: anuntarea temei si a obiectivelor activitatii

2. Desfasurarea activitatii :

Li se aduce la cunostinta parintilor ca fiecare copil, începând de la naştere, traversează un proces complex şi îndelungat de modelare în vederea adaptării -  mai târziu -  la mediul social adult. Prin educaţie el este format să se integreze în societate adaptându-şi comportamentul după cerinţele mediului. Integrarea socială înseamnă familiarizarea cu mediul, conformarea la condiţiile şi cerinţele mediului şi respectarea regulilor sociale. Un prim pas spre integrare îl constituie dezvoltarea autonomiei personale.

  Nici un individ care trăieşte într-o societate nu poate supravieţui fără un grad minim de autonomie personală. Autonomia personală se formează din copilărie, se dezvoltă printr-o

Page | 12

permanentă recepţie, asimilare şi organizare a normelor existente în societate. Copilul învaţă să se integreze cucerind pas cu pas lumea complicată a regulilor umane, sociale, în timp ce fiecare pas îl transformă într-o personalitate tot mai complexă şi miraculoasă...

Importanţa dezvoltării autonomiei personale

Autonomia personalã înseamnã independenţã în viaţa de zi cu zi, control asupra propriei persoane, adaptare la viaţa comunitãţii.

Învãţarea deprinderilor de autonomie personalã este nevoie sã înceapã încã din mica copilãrie, prin a-i învãţa pe copii deprinderi de bazã cum ar fi:- sã îşi aranjeze jucăriile,- să îşi pună haina pe cuier când vin de afarã,etc.- sã fie în activitãţile de  gãtit şi în alte activitãţi practice ale rutinei zilnice.

Comportamentul corect al părinţilor:·      Supraveghează permanent copilul, manifestînd totodată şi multă încredere în el;·      Îi explică copilului obligaţiunile lui şi ale celorlalţi membri de familie;·      Îi explică copilului ce înseamnă un comportament bun şi ce nu corespunde normelor etice;·      Manifestă încredere în copil, îl proiectează pozitiv, oferindu-i mai multă libertate în acţiuni;·      Îi sugerează copilului ideea despre cum e să fii deschis, receptiv, străduindu-se să-i servească acestuia drept model de comportare bună şi colaborare eficientă cu cei apropiaţi.

Comportamentul greşit al părinţilor:·      Educaţia pe care o realizează părinţii este axată pe constrîngeri, presiuni morale, abuzuri psihologice, pedepse corporale;·      Hipertutelarea copiilor, alintarea excesivă a acestora;·      Tonul frecvent moralizator în comunicarea cu copilul ;·      Reproşuri cu privire la erorile comportamentale ale copilului.

Strategii de acţiune:·      Îi familiarizează pe părinţi cum trebuie să îşi educe copilul în diverse situaţii; Asigurarea ca astfel de programe cu teme asemanatoare si la libera lor alegere se vor mai organiza special pentru părinţi.

Feedback : La finalul activitatii parintii vor completa fiecare cate un post-it in care isi vor exprima opinia despre activitate.

VI. Stilurile parentale

Scop: Conştientizarea propriilor stiluri parentale şi efectul acestora asupra copiilor în viaţa de zi cu zi. Durata: 60 minuteMetode si procedee: expunerea, explicaţia, conversaţia, problematizarea, reflecţia, exercitiul, observatia,

Page | 13

Resurse materiale: flipchart, coli flipchart, marker, coli de scris, postit-uri.

Structura activitatii1. Motivarea parintilor: anuntarea temei si a obiectivelor activitatii 2. Desfasurarea activitatii :  Fiecare familie tinde sa aiba o atmosfera proprie, care creste din relatiile si valorile familiei si care este influentată de evenimente ce intervin si de pozitia familiei in lumea exterioara.   Unele familii traiesc in armonie, altele in conflict.   In unele familii membrii sunt in conflict unii cu altii tot timpul, in afara de momentele cand ameninta un pericol din exterior.    Unele familii au o atmosfera democratica, altele permisiva iar altele autocratica. Stilurile parentale influentează atmosfera din familie.

Caracteristicile stilurilor parentale

AUTOCRATIC PERMISIV DEMOCRATIC

control absolut,

putere, dominare

permite copiilor să

facă ce doresc

libertate nelimitată

libertate, dar cu limite

părinţii fac toate

regulile

nu există aproape

nici o regulă

regulile oferă libertate

tuturor

copiilor li se spune

ce, unde, când şi

cum să facă ceva

nici un fel de rutină ordine şi rutină

nu există libertatea

de a alege

nu se pune accent pe

părerea celorlalţi

deciziile sunt luate

împreună

regulile sunt rigide   se decide de comun acord

asupra regulilor

se folosesc

recompensa şi

pedeapsa

  se folosesc consecinţele

naturale şi logice

încurajarea le oferă copiilor

mai multe posibilităţi de a

alege

adulţii trebuie

respectaţi

respect faţă de copil,

nu faţă de adult

respect reciproc

copiii există pentru

a fi văzuţi şi nu

pentru a se face

auziţi

cerinţele situaţiei

sunt îndeplinite de

adult

cerinţele situaţiei sunt

îndeplinite împreună se

încearcă înţelegerea

sentimentelor şi gândurilor

Page | 14

copilului

copiii beneficiază

doar de drepturile

permise de adult

copiii au toate

drepturile

copiilor li se acordă respect

şi demnitate

centrare pe greşeli centrare pe copil centrare pe situaţie

Una dintre cele mai cunoscute teorii privind stilurile parentale apartine psihologului

Diana Baumrind, care a identificat patru stiluri principale: 

Autoritar, strict Parintii autoritari sunt foarte stricti, doresc sa aiba totul sub control, au un sentiment puternic al dreptatii si o nevoie de supunere din partea celorlalti. Ei cred in reguli clare si stricte. A oferi si a primi in relatia cu copiii lor sunt descurajate. Astfel, acesti parinti au foarte multe cerinte, dar nu dau inapoi ceva. Cer de la copiii lor sa se conformeze fara sa intrebe prea multe, sa accepte neconditionat regulile impuse de ei. Cercetatorii au identificat, la copiii parintilor autoritari, manifestarea tendintei de a fi timizi, lipsa de spontaneitate si dispozitia de a se plia intr-un grad neobisnuit la vocea ferma a autoritatii.

Autoritar, ferm Autoritar, ferm - desi au nevoie de autoritate si control, acesti parinti sunt mai calzi si mai comunicativi decat cei din prima categorie. Ei cauta intotdeauna un echilibru intre dorinta tinerilor de a fi independenti si dorinta parintilor de a fi ascultati. Acesti parinti sunt severi, cer mult, dar si ofera mult, sunt implicati. Ei sunt mai mult asertivi, decat restrictivi sau intruzivi. Ei vor ca si copiii lor sa fie responsabili social, autonomi, dar si cooperanti. Se considera, ca este cel mai adaptat copilul este cel cu parintii avand un stil autoritar. Pentru ca parintele autoritar ferm, hotarat incurajeaza libertatea de expresie, copilul dezvolta simtul independentei. Deosebirea dintre primul stil si acesta este ca parintele ferm, nu are nevoie de control si nu este foarte strict, cum este cel din prima categorie.

Permisiv Parintii permisivi, desi calzi si doritori sa ofere sprijin, cer foarte putin de la copiii lor. Evita confruntarea si le permit multa autonomie copiilor. Se pot arata ingrijorati in a nu fi prea exigenti si a distruge copilului creativitatea si imaginea de sine. Mai mult ofera, decat cer. Uneori, stilul permisiv este amestecat cu confuzia. Alti parinti permisivi cauta sa compenseze lipsurile simtite in copilarie. Ofera libertate fara limite. Vad copilul ca pe un "mini adult". Acest stil creeaza copii care cer nemasurat. 

Stilul neimplicat Parintii neimplicati nu cer mare lucru de la copiii si nici nu ofera prea mult. Libertate la maxim este sloganul lor preferat! Extrema poate duce la neglijenta. Aceste stiluri sunt considerate normale, excluzand tipurile abuziv si/sau neglijent, care sunt total nerecomandate.

Reactia fiecarui stil Sa luam drept exemplu cazul unui adolescent care vrea sa plece cu grupul de prieteni la aniversarea unui amic din Brasov. Fiind pentru prima oara cand pleaca fara parinti, acestia sunt anxiosi.

Page | 15

Un parinte strict poate spune "In niciun caz!" Un parinte autoritar, dar ferm va spune: "Nu vreau sa pleci un weekend de acasa singur." Un parinte permisiv poate spune: "Sigur, du-te distreaza-te, dar fii atent." Iar un parinte neimplicat ar spune "Bine, cum zici tu."

Adoptati stilul echilibrat Un parinte echilibrat va creste copii echilibrati. 25 de ani de studii au aratat ca parintii care au o conexiune puternica, pozitiva cu copiii lor si folosesc stilul echilibrat au copii care se descurca cel mai bine in viata. Folositi iubirea, disciplina si respectul deopotriva. Fiti ferma si consecventa in stabilirea limitelor. Relatia trebuie sa fie deschisa si sa includa respect, incredere si comunicare. Incurajati copilul si dati-i libertatea de a-si exprima propriile idei, convingeri si propria individualitate. Caldura, dragostea si implicarea il fac pe copil deschis influentei dvs. Daca introduceti limite si le explicati copiilor, le oferiti posibilitatea de a le regla singuri si a lua decizii bune. Comunicarea deschisa, in ambele sensuri, in relatia cu ei le va permite sa dobandeasca abilitati de gandire si sociale, necesare pentru a reusi in afara familiei. Nu cereti exagerat de mult! Presiunea ii poate face sa alunece spre comportamente de risc (fuga de acasa, abandon scolar, etc.). Nu ii neglijati, fiti implicata! Cercetarile arata ca in familii cu parinti neglijenti sau permisivi, copiii sunt mai predispusi spre dezechilibre comportamentale (consum de alcool, droguri, etc.).

Efecte asupra copiilor Stilul parental contureaza abilitatile sociale, performantele scolare si gradul de maturizare. Copiii parintilor autoritari, stricti pot sa obtina performante scolare si sa nu aiba probleme comportamentale, dar pot sa aiba abilitati sociale si stima de sine reduse. Ei pot creste ca adulti cu anxietate crescuta, fara a se realiza la potentialul maxim, uitandu-se mereu peste umar, pentru a cauta aprobarea parintelui, care cere, cere, cere...

Parintii permisivi nu ii pun pe copii fata in fata cu unele consecinte ale actiunilor lor, la fel privind si complicatiile vietii. Ei pot avea probleme comportamentale si performante reduse la scoala. Desi au stima crescuta, abilitati sociale mai bune si nivele scazute de depresie fata de copiii parintilor severi/stricti. Parintii neimplicati pot genera sentimente de inferioritate, confuzie si lipsa de responsabilitate a copiilor.

Stilul autoritar, fara a fi strict, asigura un echilibru intre cerinte inalte clare si recunoasterea nevoilor copilului de a fi autonom. Se descurca bine la scoala, dezvolta abilitati sociale bune si nu au probleme comportamentale. Unii specialisti considera ca parintii cu autoritate au valori bine definite si le practica zilnic. Ei sunt constienti ca a avea puncte tari si puncte slabe este realist si normal pentru orice copil.

Reflectia personala

1. Ce probleme aveţi cu copiii (copilul) dvs. în momentul de faţă?

2. Ce metode folosiţi pentru a rezolva aceste probleme?

3. Stabiliţi dacă aceste metode sunt (alegeti o singură variantă):

Page | 16

*  autocratice  *  democratice   * permisive

4. Descrieţi oricare 3 situaţii din familia dvs. în care folosiţi principii democratice