EVALUAREA MOTRICITĂȚII FINE ȘI GROSIERE

GRUPA 8

Bacila Livius Florescu Emil Lupea AngelaNagy Izabela

Podar Alin

• Motricitatea reprezintă „ansamblul de procese și mecanisme prin care corpul uman sau segmentele sale se deplasează, prin contracții muscu lare fazice sau dinamice sau menținerea într-o anumită postură prin contracții tonice”

• Actul motric, care este un fapt simplu de comportare realizat prin acțiunea mușchilor scheletici în mod voluntar, pentru realizarea unei acțiuni sau a unei activități motrice. Un act motric special este exercițiul fizic.

• Acțiunea motrică, care este un ansamblu de acte motrice asftel structurat încât realizează un tot unitar în scopul realizării unor sarcini imediate. Acțiunea motrică este o deprindere, cu un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura, etc.)

• Activitatea motrică, care este un ansamblu de acțiuni motrice, încadrate într-un sistem de reguli și forme de organizare în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a organismului uman și de perfecționare a dinamici acestuia.

• Dezvoltarea psihomotorie cuprinde 7 componente a căror evoluție este intercorelată:

•    Motricitatea globală;•   Motricitatea fină;•    Schema corporală;•    Lateralitatea;•    Organizarea perceptivă;•   Organizarea spațiului;•   Organizarea timpului și evoluția simțului ritmic.

• Motricitatea globală cuprinde mișcările realizate cu toate segmentele corpului la care participă marile grupe musculare. Ea asigură deplasările (aspectele locomotorii) și posturile ( aspectele nonlocomotorii). Motricitatea globală se exprimă prin următoarele activități coporale: mișcări de deplasare ale întregului corp ( mers, alergare, inot, etc.) schimbări de poziții sau posturi fără deplasare ( trageri, împingeri, întinderi) sau poziții stabile (în picioare, în șezut).

• Motricitatea fină cuprinde mișcări fine care solicită mare precizie. În mod normal motricitatea fină este condusă de vedere (inițial mâna conduce vederea, privirea fiind orientată spre deplasarea mâinilor, apoi primele coordonări vizual motorii fiind stabilite, vederea are rol reglator pentru activitatea mâinilor; mâna se deplasează spre obiectul perceput).

Caracteristicile motricităţii la diferite vârste

• Motricitatea la vârsta ante-pubertară 6-10/11 ani. Alergarea are un aspect apropiat de cel optim deoarece piciorul de impulsie are o extensie mai mare și piciorul liber are o cursă mai amplă, cu ridicare mai accentuată a genunchiului. Săritura în lungime una din cele mai utilizate deprinderi, implica o actiune concentrata a diferitelor segmente corporale in functie de orientarea lor in spatiu si de amplitudinea miscarii fiecaruia dintre acestea.

• Motricitatea în etapa pubertară (10-14 ani). Mobilitatea articulară înregistrează valori relativ scăzute atât la fete cât și la băieți. Puberul nu are o conduita motrică egală ci una marcată de discontinuități, în care mișcările sunt insuficient ajustate, uneori exaltate alteori apatice. Etapa pubertară reprezintă un interval optim pentru învatarea majorității deprinderilor motrice specifice ramurii de sport, precum și pentru dezvoltarea calităților: viteza, rezistența, coordonare.

• Motricitatea în etapa adolescenței (14-18 ani). În ceea ce privește calitățile motrice, acestea progresează (în special la baieti).

• Motricitatea în etapa tinereții - vârsta mijlocie (25-35 ani). Continuarea educației motrice la această etapă de vârsta conduce la urmatoarele finalități: - capacități senzorio-perceptive superioare; - scheme motorii de bază, perfecționate; - bagaj bogat de deprinderi, priceperi motrice; - capacitate crescută de comunicare gestuală, expresivă, estetică; - capacitate de practicare independentă a exercițiilor fizice; - socializare superioară.

• Motricitatea la vârsta adulta (40-65 ani). Capacitatea senzorială discriminativă cunoaște o curbă lentă, descendentă sub impactul factorilor biologici sau de suprasolicitare; sensibilitatea vizuală, latentă motrică, acuitatea auditivă, sensibilitatea tactilă, înregistrează ușoare regresii, compensate de multe ori prin experiența culturală și socială.

• Motricitatea la vârsta senescenței (peste 65 ani). Majoritatea vârstnicilor dovedesc o regresie constantă a performanței motrice, datorită schimbărilor morfo-funcționale, dintre care scăderea masei musculare, degradarea capacităților senzoriale și creșterea fragilității oaselor au un impact crescut. Activitățile recomandate la această etapă sunt: mers; plimbări în aer liber; alergarea (jogging-ul); înotul; gimnastica.

Evaluarea abilităţii motrice

Evaluarea abilităţii motrice ( Testul Pieron)• Material: dextrimetru Pieron (aparatul este

format dintr-o tijă metalică de forma unui labirint, ale cărui margini sunt fixate într-un suport de fier. La o extremitate a tijei sunt insirate 10 monede metalice), cronometru.

• Instrucţiuni date subiectului: “trebuie să deplasaţi cele 10 monede pe labirintul metalic, de laextremitatea dreaptă la cea stângă, aceasta se face numai cu mâna dreaptă, iar mâna stângă va ajuta la fixarea suportului.”