1

PROIECT

Lege privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală

CAPITOLUL IDispoziții generale

Art. 1. Activitatea de medicină legală este parte integrantă a asistenței medicale și sedesfășoară în cadrul rețelei instituțiilor de medicină legală aflată în subordineaadministrativă a Ministerului Sănătății.

Art. 2. – (1) Activitatea de medicină legală este coordonată, sub raport științific-metodologic, organizatoric și disciplinar de Consiliul superior de medicină legală.(2) În vederea desfășurării în condiții optime a activității de medicină legală, instituțiile

medico-legale colaborează cu Ministerul Justiției, Ministerul Public, MinisterulAdministrației și Internelor ai căror reprezentanți fac parte, de drept, din componențaConsiliului superior de medicină legală.

Art. 3. – (1) Activitatea de medicină legală constă în examinarea persoanelor,cadavrelor, produselor biologice umane, documentelor medicale, corpurilor delicte lasolicitarea organelor judiciare sau a persoanelor interesate.(2) Activitatea de medicină legală se desfășoară în vederea întocmirii documentelor

medico-legale, ce reprezintă mijloace de probă cu caracter științific, admisibile, pertinente,concludente și utile stabilirii adevărului în justiție.(3) Instituțiile de medicină legală colaborează cu organele judiciare și instituțiile

sanitare, care sunt obligate să dea curs solicitărilor exprese din partea instituțieimedico-legale, în cel mai scurt timp, astfel încât documentele medico-legale să poată fifinalizate într-un interval de timp rezonabil, fără a se aduce prejudicii actului de justiție.(4) Instituțiile de medicină legală contribuie la îmbunătățirea asistenței medicale umane

prin argumente științifice medico-legale, precum și la procesul de învățământ medical șijuridic universitar și postuniversitar.

Art. 4. – (1) Orice ingerință în activitatea medico-legală este interzisă.(2) Activitatea de medicină legală se desfășoară cu respectarea principiului

independenței medicului legist în activitatea profesională și al imparțialității opiniilorștiințifice formulate de expertul medico-legal.(3) Activitatea de medicină legală se desfășoară în conformitate cu principiului

competenței.(4) Încălcarea prevederilor alin. (1), (2) și (3) atrage răspunderea juridică conform legii.

2

Art. 5. Instituțiile de medicină legală sunt singurele unități sanitare, abilitate conformlegii, să efectueze lucrări specifice și să întocmească documente medico-legale care potcontribui la probațiunea judiciară, prin elemente științifice și obiective referitoare laparticularitățile biologice ale ființei umane.

Art. 6. – (1) Activitatea de medicină legală se desfășoară în cadrul următoarelorinstituții:a) Institutul Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici” București, numit în

continuare I.N.M.L., unitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății;b) Institutele de medicină legală, numite în continuare I.M.L., din centrele medicale

universitare: Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Timișoara, Târgu Mureș, unități cu personalitatejuridică, în subordinea Ministerului Sănătății;c) Serviciile județene de medicină legală, numite în continuare S.J.M.L., cu sediul în

orașul reședință de județ din județul în care își defășoară activitatea și în care nufuncționează un institut de medicină legală;d) Cabinetele de medicină legală, cu sediul în orașe nereședință de județ.(2) Serviciile județene de medicină legală își desfășoară activitatea în subordinea

institutului medico-legal teritorial, din structura organizatorică a căruia fac parte, după cumurmează:a) în subordinea I.N.M.L. ,,Mina Minovici” București, serviciile județene de medicină

legală din județele: Argeș (Pitești), Brașov (Brașov), Brăila (Brăila), Buzău (Buzău),Călărași (Călărași), Constanța (Constanța), Dâmbovița (Târgoviște), Giurgiu (Giurgiu),Ialomița (Slobozia), Ilfov (București), Prahova (Ploiești), Teleorman (Alexandria), Tulcea(Tulcea), Vâlcea (Râmicu-Vâlcea);b) în subordinea I.M.L. Cluj-Napoca, serviciile județene de medicină legală din

județele: Alba (Alba Iulia), Bistrița-Năsăud (Bistrița), Maramureș (Baia Mare), Satu Mare(Satu Mare), Sălaj (Zalău), Sibiu (Sibiu);c) în subordinea I.M.L. Craiova, serviciile județene de medicină legală din județele:

Gorj (Târgu Jiu), Mehedinți (Drobeta-Turnu Severin), Olt (Slatina);d) în subordinea I.M.L. Iași, serviciile județene de medicină legală din județele: Bacău

(Bacău), Botoșani (Botoșani), Galați (Galați), Neamț (Piatra Neamț), Suceava (Suceava),Vaslui (Vaslui), Vrancea (Focșani);e) în subordinea I.M.L. Timișoara, serviciile județene de medicină legală din județele:

Arad (Arad), Bihor (Oradea), Caraș-Severin (Reșița), Hunedoara (Deva);f) în subordinea I.M.L. Târgu-Mureș, serviciile județene de medicină legală din

județele: Covasna (Sfântu Gheorghe), Harghita (Miercurea Ciuc);(3) Cabinetele de medicină legală fac parte din structura organizatorică a serviciului

județean de medicină legală sau a institutului de medicină legală din județul în care suntînființate.

(4) Fiecare instituție medico-legală va utiliza un antet propriu prin care să poată fiindividualizată unitatea emitentă.

3

Art. 7 – (1) Activitatea de medicină legală este asigurată de:a) medici legiști și personal de specialitate, cu studii superioare, angajați cu contract

individual de muncă la instituția de medicină legală;b) personal didactic din învățământul universitar, acreditat potrivit legii, care

desfășoară activitate integrată într-o unitate de medicină legală dintre cele menționate laart. 6.

(2) La efectuarea lucrărilor de medicină legală, la solicitarea expresă a medicului legistexpert oficial pot fi cooptați, în cadrul comisiilor de medicină legală, specialiști cu studiisuperioare din diferite domenii de activitate (medici de altă specialitate: neurologi,cardiologi, psihiatri, radiologi etc. chimiști, biologi etc.) care pot contribui princunoștințele de specialitate la clarificarea problemelor unei spețe judiciare.(3) La desfășurarea în bune condiții a activității medico-legale, pe lângă personalul

menționat la alin. (1) pot contribui și alte categorii de personal cum ar fi personalul despecialitate cu studii medii și personalul auxiliar.(4) Personalul ce activează în cadrul rețelei de medicină legală este obligat să păstreze

secretul profesional în conformitate cu prevederile legale.(5) Personalul de specialitate ce activează în cadrul rețelei de medicină legală este

obligat să respecte principiile deontologiei profesionale și ale eticii medicale.

Art. 8. – (1) Angajarea și încetarea contractului individual de muncă al personalului despecialitate cu pregătire superioară în și din instituțiile de medicină legală se fac potrivitlegii.(2) Încadrarea personalului în instituțiile de medicină legală se realizează în funcție de

numătul de posturi necesar desfășurării activității specifice în condiții optime, aprobat prinstatele de funcții, în limita fondurilor bugetare.(3) Destituirea directorului unui institut de medicină legală va fi comunicată

Consiliului superior de medicină legală imediat după semnarea de către ministrul sănătățiia ordinului de demitere.

Art. 9. – (1) Personalul de specialitate cu pregătire superioară, încadrat în instituțiile demedicină legală, nu poate fi supus unei anchete judiciare, în legătură cu conținutul științifical actelor medico-legale întocmite în calitate de expert oficial, decât cu avizul Consiliuluisuperior de medicină legală, după obținerea avizului Comisiei superioare de medicinălegală asupra documentului medico-legal care a determinat cercetarea judiciară.

(2) Instituirea măsurilor preventive în cazul personalului de specialitate cu pregătiresuperioară încadrat în instituțiile medico-legale trebuie comunicată de îndată Consiliuluisuperior de medicină legală, de organul judiciar care a dispus măsura respectivă.

Art. 10. – (1) Medicii legiști au obligația de a sesiza organele judiciare competente oride căte ori, în desfășurarea activității profesionale, constată elemente ce pot fi interpretateca infracțiune, la care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu sau care contravinconvențiilor internaționale referitoare la drepturile omului.(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea juridică conform legii.

4

Art. 11 – (1) Directorii institutelor de medicină legală, în mod direct sau prinintermediul șefilor de laboratoare și medicii legiști șefi ai serviciilor județene de medicinălegală desemnează medici legiști sau alt personal de specialitate cu pregătire superioară(toxicologi, geneticieni, biologi etc.) din cadrul unității medico-legale respective învederea efectuării lucrărilor medico-legale solicitate potrivit art. 3 alin. (1).(2) Odată nominalizat potrivit alin. (1) personalul de specialitate dobândește calitatea

de expert medico-legal oficial, în cazul respectiv și se poate pronunța în consecință.

Art. 12. – (1) Personalul de specialitate cu pregătire superioară, în calitate de expertmedico-legal oficial, aflat într-un caz de incompatibilitate este obligat să depună, în scris,declarația de abținere.(2) În situația prevăzută la alin. (1) dacă nu se depune declarația de abținere expertul

medico-legal oficial în cauză poate fi recuzat, potrivit legii.(3) Personalul de specialitate cu pregătire superioară care, în calitate de expert oficial, a

întocmit un document medico-legal nu poate participa, conform competenței funcțional –profesionale, la întocmirea unor alte acte medico-legale, în aceeași cauză, cu excepția unorcompletări la documentul medico-legal pe care l-a întocmit, efectuate la solicitarea expresăa organelor judiciare sau a persoanelor interesate ori la recomandarea expresă a Comisieide control și avizare a actelor medico-legale.(4) Personalul de specialitate cu pregătire superioară care a participat la întocmirea

avizului de către o comisie de control și avizare a actelor medico-legale nu poate participala întocmirea avizului de către Comisia superioară de medicină legală, în aceași cauză.

Art. 13. – (1) Coeficientul de ierarhizare pentru personalul din cadrul rețelei demedicină legală este dublu față de coeficientul de ierarhizare prevăzut de lege pentruaceeași categorie de personal.(2) Personalul prevăzut la alin. (1) care își desfășoară activitatea în sectorul de

prosectură se încadrează în condiții speciale de muncă și beneficiază de drepturileprevăzute de lege.(3) Personalul care își desfășoara activitatea în cadrul rețelei de medicină legală se

încadrează în condiții deosebite de muncă și beneficiază de drepturile și sporurileprevăzute de lege.(4) Prevederile alin. (1), (2) și (3) se aplică și personalului didactic din unitățile de

învățământ superior, acreditate conform legii, pe perioada în care desfășoară activitateintegrată în cadrul unei instituții medico-legale.

Art. 14. – (1) Activitatea de medicină legală, desfășurată la solicitatea organelorabilitate sau a persoanelor interesate, se efectuează contra cost, veniturile realizate urmânda fi utilizate numai de instituțiile de medicină legală, conform prevederilor legale.(2) Costurile aferente prestațiilor medico-legale sunt suportate de persoanele interesate

sau, după caz, de organele abilitate care au solicitat lucrarea medico-legală, din bugetul devenituri și cheltuieli al ministerului din care face parte instituția solicitantă.

5

Art. 15. Controlul și evaluarea activității de medicină legală se realizează de:a) institutul medico-legal teritorial;b) Consiliul superior de medicină legală;c) Ministerul Sănătății și Ministerul Justiției, prin comisia interministerială.

6

CAPITOLUL IIConsiliul superior de medicină legală

Art. 16. – (1) Consiliul superior de medicină legală, numit în continuare Consiliulsuperior, coordonează din punct de vedere științific-metodologic, organizatoric șidisciplinar, activitatea de medicină legală din România.(2) Modul de organizare și funcționare al Consiliului superior se stabilește prin

regulamentul propriu.

Art. 17. – (1) Consiliul superior este reprezentantul oficial al instituţiilor medico-legaledin România în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale,naţionale şi internaţionale.(2) Consiliul superior asigură în mod nemijlocit relaţiile cu Ministerul Sănătăţii,

Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Ministerul Administratiei şi Internelor ai cărorreprezentanţi, de drept, în Consiliul superior sunt desemnaţi prin ordin de ministru.

Art. 18. – (1) Consiliul superior are următoarea componență:a) directorii institutelor de medicină legală;b) profesorii de medicină legală din instituțiile învățământului superior, acreditate

conform legii, care desfăşoară și activitate integrată în cadrul instituţiilor reţelei demedicină legală din România;c) 6 medici legişti șefi, din diferite servicii judeţene de medicină legală, numiţi prin

ordin al ministrului sănătăţii la propunerea Consiliului superior;d) un reprezentant al Colegiului Medicilor din România;e) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;f) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;g) un reprezentant al Ministerului Public;h) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor.(2) Nu pot face parte din componenţa Consiliului superior, fiind incompatibile,

persoanele care:a) au fost sancţionate de organismele profesionale printr-o hotărâre definitivă;b) au săvârşit o infracţiune în legătură cu exercitarea profesiei ori cu activitatea

didactică sau orice altă infracţiune cu intenţie, pentru care a fost pronunţată o hotărâreajudecătorească definitivă şi irevocabilă de condamnare ori a fost întocmită o ordonanţă aprocurorului de netrimitere în judecată prin care se constată existenţa infracţiunii;c) desfășoară activitate de expert recomandat.(3) La sesiunile Consiliului superior pot fi invitaţi, fără a avea drept de vot:a) profesorii de medicină legală care nu mai activează în cadrul reţelei de medicină

legală din România;b) diverse personalităţi ale vieţii publice sau ştiinţifice care pot contribui, prin

cunoştinţele lor de specialitate, la optimizarea activităţii de medicină legală.

7

Art. 19. – (1) Consiliul superior este condus de un preşedinte ales prin votul majorităţiimembrilor Consiliului superior pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reînnoiriimandatului.(2) Preşedintele Consiliului superior nu poate fi decât unul dintre directorii institutelor

de medicină legală.(3) În cazul în care preşedintele nu poate exercita, temporar, funcția de conducere a

Consiliului superior, aceasta va fi preluată de unul dintre cei doi vicepreşedinţi.

Art. 20. – (1) În cadrul Consiliului superior se organizează Biroul executiv și comisiilede lucru.(2) Lucrările de secretariat ale Consiliului superior vor fi asigurate cu personal din

cadrul I.N.M.L. care va fi remunerat din bugetul I.N.M.L. cu echivalentul salariului uneisecretare-dactilografe I.

Art. 21. – (1) Biroul executiv este format din:a) preşedintele Consiliului superior;b) cei doi vicepreşedinţi ai Consiliului superior;c) secretarul general.(2) Comisiile de lucru sunt:a) comisia deontologică;b) comisia juridică.(3) În funcţie de specificul problemelor pot fi constituite şi alte comisii, la propunerea

Biroului executiv.

Art. 22. – (1) Consiliul superior are următoarele atribuţii principale :a) coordonează activitatea de medicină legală, din punct de vedere științific-

metodologic, organizatoric-administrativ și disciplinar, în vederea asigurării unei practicimedico-legale unitare pe întreg teritoriul ţării;b) eloborează norme și principii metodologice, cu caracter obligatoriu, prin care

reglementează activitatea medico-legală, în conformitate cu legislația în vigoare șiprogresul tehnico-științific;c) nominalizează șase medicii legişti șefi din diferite servicii judeţene de medicină

legală, propuşi de Biroul executiv, pentru a face parte din Consiliul superior, ca membrititulari;d) adoptă componenţa nominală a Comisiei superioare de medicină legală şi a

comisiilor de control şi avizare a actelor medico-legale, ce vor fi înaintate spre avizareMinisterului Sănătății;e) acordă, suspendă şi retrage calitatea de expert recomandat a medicilor legişti;f) decide sancțiunile ce pot fi date personalului de specialitate cu pregătire superioară

din cadrul rețelei de medicină legală;g) se pronunţă cu privire la sesizările, propunerile etc. înaintate Consiliului superior;

8

h) se pronunţă asupra oportunităţii înştiinţării organelor competente sau, după caz, aColegiului Medicilor din România ori a Societăţii Române de Medicină Legală cu privirela faptele medicilor legişti ce pot fi interpretate ca infracţiuni sau ca abateri de la normeledeontologice;i) solicităMinisterului Sănătății și Ministerului Justiției desemnarea membrilor

comisiei interministeriale, putând face propuneri în acest sens;j) soluționează conflictul de competență ivit între instituțiile de medicină legală;k) propune spre aprobare Ministerului Sănătății structura organizatorică a institutelor

de medicină legală și a serviciilor județene de medicină legală;l) numește medicii legiști șefi ai serviciilor județene de medicină legală, pe bază de

concursului organizat de institutul de medicină legală teritorial conform art. 34;m) avizează funcționarea, în condițiile legii, a agenților economici care desfășoară

activitate de îmbălsămare a cadavrelor umane;n) avizează, în vederea achiziționării, trusele destinate recoltării produselor biologice

pentru întocmirea buletinelor de analiză medico-legală precum și aparatura utilizată înactivitatea medico-legală.(2) Deciziile adoptate prin votul membrilor Consiliului superior se numesc hotărâri.(3) Hotărârile adoptate de Consiliul superior, care nu trebuie să fie aprobate de

ministrul sănătății, se comunicăMinisterului Sănătății, Ministerului Justiției, MinisteruluiPublic și Ministerului Administrației și Internelor.(4) Hotărârile adoptate de Consiliul superior nu trebuie să fie publicate în Monitorul

Oficial al României.

Art. 23. – (1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor, Consiliul superior colaborează cuorganele abilitate ale statului.(2) Consiliul superior nu se poate substitui organelor de urmărire penală sau instanţelor

de judecată.

Art. 24. – (1) Consiliul superior îşi desfăşoară activitatea prin sesiuni ordinare şiextraordinare.(2) Sesiunile ordinare se desfăşoară semestrial.(3) Sesiunile extraordinare pot fi organizate la solicitarea:a) Biroului executiv al Consiliului superior;b) reprezentantului Ministerului Sănătății sau al Ministerului Justiției ori al

Ministerului Public fie al Ministerului Administrației și Internelor, din cadrul Consiliuluisuperior;c) a cel puţin o treime din numărul membrilor Consiliului superior;d) a cel puțin 30 de medici legiști.(4) Sesiunile plenului Consiliului superior nu se pot desfășura decât în prezența a cel

puțin 2/3 dintre membrii titulari.

9

Art. 25. – (1) Consiliul superior nu are buget propriu.(2) Cheltuielile ocazionate de organizarea sesiunilor Consiliului superior sunt asigurate

prin contribuţia institutelor de medicină legală şi de Societatea Română de MedicinăLegală.(3) Cheltuielile determinate de deplasarea membrilor permanenți la sesiunile

Consiliului superior de medicină legală sunt suportate din bugetul de venituri și cheltuielial instituției în care sunt angajați.

Art. 26. – (1) Sediul Consiliului superior este la Institutul Naţional de MedicinăLegală ,,Mina Minovici” Bucureşti.(2) La sediul Consiliului superior îşi desfăşoară activitatea Biroul executiv şi comisiile

lucrative.

Art. 27. Consiliul superior utilizează o ştampilă proprie deţinută de Biroul executiv.

10

CAPITOLUL IIIOrganizarea, atribuțiile și competența instituțiilor de medicină legală

SECȚIUNEA 1Organizarea instituțiilor de medicină legală

Institutele de medicină legală

Art. 28. Institutele de medicină legală, din centrele medicale universitare București,Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Timișoara și Târgu Mureș au personalitate juridică și se află însubordinea Ministerului Sănătății.

Art. 29. – (1) Institutele de medicină legală sunt conduse de un director numit prinordin al ministrului sănătății, pe bază de concurs, conform legii.(2) Concursul pentru ocuparea postului de director este organizat de Ministerul

Sănătății în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului sănătății.(3) Pentru a putea participa la concursul organizat în vederea ocupării postului de

director, candidatul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:a) este medic legist, cu gradul profesional de medic legist primar și o vechime

neîntreruptă în activitatea medico-legală de minim 10 ani;b) este membru al Colegiului Mediciilor din România;c) nu a săvârşit o infracţiune în legătură cu exercitarea profesiei ori cu activitatea

didactică sau orice altă infracţiune cu intenţie, pentru care a fost pronunţată o hotărâreajudecătorească definitivă şi irevocabilă de condamnare ori a fost întocmită o ordonanţă aprocurorului de netrimitere în judecată prin care se constată existenţa infracţiunii;d) nu desfășoară activitate profesională în calitate de expert recomandat.

Art. 30. – (1) În activitatea de conducere, directorul unui institut de medicină legalăpoate fi consiliat de un consiliu consultativ.(2) Opiniile consiliului consultativ constituie recomandări pentru decizia managerială.(3) Consiliul consultativ este alcătuit din:a) directorul institutului de medicină legală;b) șefii serviciilor județene de medicină legală arondate;c) șefii de laboratoare, servicii etc. din institutul de medicină legală;d) directorul adjunct medical;e) directorul adjunct financiar - contabil;f) consilierul juridic.

11

Art. 31. – (1) Activitatea de specialitate din cadrul institutelor de medicină legală esteasigurată prin:a) laboratorul de medicină legală clinică și prosectură;b) alte laboratoare de specialitate, organizate în funcție de posibilitățile financiare, care

pot contribui la rezolvarea problemelor ce fac obiectul activității medico-legale cum ar fi:laboratorul de anatomie patologică, laboratorul de toxicologie și altele.(2) Structura organizatorică a institutelor medico-legale este aprobată de ministrul

sănătății la propunerea Consiliului superior.

Art. 32. – (1) În cadrul fiecărui institut de medicină legală își desfășoară activitatea:a) comisia de control și avizare a actelor medico-legale;b) comisiile pentru noi expertize medico-legale.(2) În cadrul I.N.M.L. își desfășoară activitatea Comisia superioară de medicină legală.

Serviciile județene de medicină legală

Art. 33. Serviciile județene de medicină legală se află în subordinea institutului demedicină legală teritorial din structura organizatorică a căruia fac parte.

Art. 34. – (1) Serviciile județene de medicină legală sunt conduse de un medic legistșef, numit prin hotărârea Consiliului superior, pe bază de concurs, conform legii.(2) Concursul pentru ocuparea postului de medic legist șef al serviciului județean de

medicină legală este organizat de institutul de medicină legală teritorial.(3) Pentru a putea participa la concursul pentru ocuparea postului de medic șef al unui

serviciu județean de medicină legală, medicul legist trebuie să îndeplinească următoarelecondiții:a) are gradul profesional de medic legist primar și o vechime neîntreruptă în activitatea

medico-legală de minim 5 ani la data organizării concursului;b) este membru al Colegiului Medicilor din România;c) nu a săvârşit o infracţiune în legătură cu profesia sau orice altă infracţiune cu intenţie,

pentru care a fost pronunţată o hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă ori a fostîntocmită o ordonanţă a procurorului de netrimitere în judecată prin care se constatăexistenţa infracţiunii;d) nu desfășoară activitate profesională în calitate de expert recomandat.

Art. 35. – (1) Activitatea de specialitate din cadrul serviciilor județene de medicinălegală este asigurată prin:a) laboratorul de medicină legală clinică și prosectură;b) alte laboratoare de specialitate, organizate în funcție de posibilitățile financiare, care

pot contribui la rezolvarea problemelor ce fac obiectul activității medico-legale.(2) Structura organizatorică a serviciilor județene de medicină legală este aprobată de

ministrul sănătății la propunerea Consiliului superior.

12

Cabinetele de medicină legală

Art. 36. – (1) Cabinetele de medicină legală fac parte din structura organizatorică aserviciilor județene de medicină legală sau a institutelor medico-legale teritoriale, fiindînființate în județele în care, datorită volumului activității medico-legale, se impune acestlucru.(2) Înființarea cabinetelor de medicină legală se face cu avizul Ministerului Sănătății, la

propunerea institutului de medicină legală teritorial.

Art. 37. Personalul încadrat într-un cabinet de medicină legală este coordonat demedicul legist șef al serviciului județean de medicină legală sau de directorul institutului demedicină legală în a cărui structură organizatorică se află.

Art. 38. Activitatea de specialitate din cadrul cabinetului de medicină legală esteasigurată prin laboratorului de medicină legală clinică și prosectură.

13

SECȚIUNEA a 2 - aAtribuțiile instituțiilor de medicină legală

Institutele de medicină legală

Art. 39. Institutele de medicină legală au următoarele atribuții principale:a) efectuează prima evaluare medico-legală, conform competenței teritoriale, asupra

persoanelor, cadavrelor, produselor biologice recoltate de la acestea, actelor medicale saucorpurilor delicte;b) efectuează noi expertize medico-legale;c) efectuează expertize pentru amânarea ori întreruperea executării pedepsei sau pentru

suspendarea urmăririi penale ori a judecăţii pentru motive medicale;d) efectuează expertize medico-legale psihiatrice;e) efectuează, în conformitate cu dotările tehnice, examene de laborator;f) asigură efectuarea în regim de permanență, prin serviciu de gardă iar acolo unde nu

este posibil prin chemări de la domiciliu a medicului legist, a unor activități medico-legalede urgență în lipsa cărora s-ar compromite probațiunea judiciară;g) efectuează cercetări științifice de specialitate ce pot contribui la îmbunătățirea

asistenței medicale și a procesului de învățământ superior medical și juridic;h) contribuie la sprijinirea asistenței medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale

din activitatea unităților sanitare, cât și prin efectuarea unor analize de specialitate lacererea acestora;i) pun la dispoziția personalul de specialitate medico-legal din instituțiile de învățământ

superior, acreditate conform legii, materialele documentare precum și mijloacele materialeși umane necesare desfășurării procesului didactic medico-legal, în conformitate cuprevederile legale, deontologia medicală și reglementările privind drepturile omului;j) propun Consiliului superior sancțiuni pentru personalul de specialitate cu pregătire

superioară angajat în cadrul institutului de medicină legală respectiv și în cadrul unitățilorde medicină legală arondate, care nu respectă metodologia medico-legală;k) transmit directorului I.N.M.L., în vederea evaluării periodice, datele necesare în

legătură cu activitatea medico-legală din aria de competență teritorială.

14

Serviciile județene de medicină legală

Art. 40. Serviciile județene de medicină legală au următoarele atribuții principale:a) efectuează prima evaluare medico-legală, potrivit competenței teritoriale, asupra

persoanelor, cadavrelor, actelor medicale și, în limita posibilităților, asupra produselorbiologice recoltate de la persoane ori cadavre sau corpurilor delicte;b) efectuează expertize medico-legale psihiatrice;c) pot efectua expertize pentru amânarea ori întreruperea executării pedepsei sau pentru

suspendarea urmăririi penale ori a judecăţii pentru motive medicale, numai dacă sunttrecute pe lista unitățiilor medico-legale care pot desfășura acestă activitate, întocmită deConsiliul superior;d) asigură efectuarea în regim de permanență, prin chemări de la domiciliu a medicului

legist sau, dacă este posibil, prin serviciul de gardă, a unor activități medico-legale deurgență în lipsa cărora s-ar compromite probațiunea judiciară;e) pun la dispoziția personalului de specialitate medico-legal din instituțiile de

învățământ superior, acreditate conform legii, materialele documentare precum șimijloacele materiale și umane necesare desfășurării procesului didactic medico-legal, înconformitate cu prevederile legale, deontologia medicală și reglementările privinddrepturile omului;f) pun la dispoziția institutului de medicină legală teritorial datele și materialele

necesare pentru cercetarea știițifică și întocmirea raportului asupra activității de medicinălegală;g) efectuează examene de laborator, în funcție de dotările tehnice;h) efectuează, în limita posibilităților, cercetări științifice de specialitate ce pot

contribui la îmbunătățirea asistenței medicale și a procesului de învățământ superiormedical și juridic.

Cabinetele de medicină legală

Art. 41. Cabinetele de medicină legală au următoarele atribuții:a) efectuează prima evaluare medico-legală, potrivit competenței teritoriale, asupra

persoanelor, cadavrelor, actelor medicale și, în limita posibilităților, asupra produselorbiologice recoltate de la persoane ori cadavre sau corpurilor delicte;b) pun la dispoziția institutului de medicină legală teritorial datele și materialele

necesare pentru cercetarea științifică și întocmirea raportului asupra activității de medicinălegală.

15

SECȚIUNEA a 3 - aCompetența instituțiilor de medicină legală

Competența teritorială

Art. 42. Institutul Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici” București asigurăactivitatea de specialitate :a) în municipiul București;b) pentru județele: Argeș, Brașov, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița,

Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea, aflate în aria sa decompetență teritorială, după parcurgerea etapelor de competență funcțional – profesionalăși teritorială la nivelul serviciilor județene de medicină legală și a cabinetelor de medicinălegală;c) pentru toate celelalte județe ale țării după parcurgerea etapelor de competență

funcțional – profesională la nivelul institutelor de medicină legală teritoriale sau ori de câteori există o solicitare expresă și motivată a organelor judiciare.

Art. 43. Institutele de medicină legală asigură activitatea de specialitate după cumurmează:(1) Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca:a) în municipiul Cluj-Napoca și județul Cluj;b) pentru județele: Alba, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Satu Mare Sălaj, Sibiu, aflate în

aria sa de competență teritorială, după parcurgerea etapelor de competență funcțional –profesională și teritorială la nivelul serviciilor județene de medicină legală și a cabinetelorde medicină legală.(2) Institutul de Medicină Legală Craiova:a) în municipiul Craiova și județul Dolj;b) pentru județele: Gorj, Mehedinți, Olt, aflate în aria sa de competență teritorială, după

parcurgerea etapelor de competență funcțional – profesională și teritorială la nivelulserviciilor județene de medicină legală și a cabinetelor de medicină legală.(3) Institutul de Medicină Legală Iași:a) în municipiul Iași și județul Iași;b) pentru județele: Bacău, Botoșani, Galați, Neamț, Suceava, Vaslui, Vrancea, aflate în

aria sa de competență teritorială, după parcurgerea etapelor de competență funcțional –profesională și teritorială la nivelul serviciilor județene de medicină legală și a cabinetelorde medicină legală.

(4) Institutul de Medicină Legală Timișoara:a) în municipiul Timișoara și județul Timiș;b) pentru județele: Arad, Bihor, Caraș-Severin, Hunedoara, aflate în aria sa de

competență teritorială, după parcurgerea etapelor de competență funcțional – profesionalăși teritorială la nivelul serviciilor județene de medicină legală și a cabinetelor de medicinălegală.

16

(5) Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș:a) în municipiul Târgu Mureș și județul Mureș;b) pentru județele: Covasna, Harghita, aflate în aria sa de competență teritorială, după

parcurgerea etapelor de competență funcțional – profesională și teritorială la nivelulserviciilor județene de medicină legală și a cabinetelor de medicină legală.

Art. 44. Serviciile județene de medicină legală asigură activitatea de specialitate pentrujudețele în al căror oraș-reședință de județ își desfășoară activitatea, cu excepția zonelorgeografice deservite de cabinetele de medicină legală.

Art. 45. Cabinetele de medicină legală asigură activitatea de specialitate:a) în orașele (nereședință de județ) în care își desfășoară activitatea;b) în aria geografică de competență stabilită de institutul de medicină legală teritorial.

Art. 46. În caz de necompetență teritorială instituția de medicină legală solicitată să sepronunțe într-o speță judiciară își va declina competența în favoarea celei competente.

Competența funcțional – profesională

Art. 47. Etapele competenței funcțional – profesionale într-o cauză dată sunt, în ordine,următoarele:a) prima evaluare medico-legală realizată, de regulă, de un singur medic legist, în urma

căreia se întocmește certificatul medico-legal sau, după caz, raportul de expertizămedico-legală;b) evaluare de către Comisia de control și avizare a actelor medico-legale din institutul

de medicină legală teritorial, prin întocmirea unui aviz, asupra unui certificat medico-legalsau raport de expertiză medico-legală;c) o nouă evaluare medico-legală, realizată de o comisie, cu întocmirea unui raport de

nouă expertiză medico-legală, ce va fi supus, din oficiu, avizului Comisiei de control șiavizare a actelor medico-legale din institutul de medicină legală în care a fost efectuatănoua expertiză medico-legală;d) evaluare de către Comisia superioară de medicină legală, prin întocmirea unui aviz;

Art. 48. – (1) Prima evaluarea medico-legală, realizată potrivit art. 3 alin. (1), se face lainstituția medico-legală pe raza de competență teritorială a căreia se află domiciliulpersoanei respective sau a fost săvârșită fapta ori, în cazul cadavrelor, unde s-a produsdecesul sau unde a fost găsit cadavrul.(2) În vederea clarificării aspectelor medico-legale necesare probațiunii într-o speță

judiciară, instituția medico-legală care a realizat prima evaluare medico-legală poateefectua, conform prevederilor legale, completarea actului medico-legal întocmit.

17

Art. 49. – (1) Noua expertiză medico-legală se poate efectua numai la nivelul unuiinstitut de medicină legală, de către o comisie medico-legală de nouă expertiză.(2) Noua expertiză medico-legală se poate efectua, cu respectarea competenței

teritoriale, numai după o primă evaluare medico-legală realizată conform art. 48.

Art. 50. – (1) Comisiile de control și avizare a actelor medico-legale pot evalua, dinpunct de vedere științific, cu respectarea competenței teritoriale, documentelemedico-legale întocmite:a) în cadrul institutului medico-legal în care își desfășoară activitatea comisia de

control și avizare a actelor medico-legale precum și cele întocmite la nivelul unităților demedicină legală aflate în subordinea institutului medico-legal respectiv;b) de comisiile de nouă expertiză medico-legală din cadrul institutului medico-legal

respectiv.(2) Documentele medico-legale, întocmite în aria de competență teritorială a unui

institut de medicină legală, nu pot fi supuse avizului unei comisii de control și avizare dinalt institut medico-legal teritorial.(3) După întocmirea avizului de către o comisie de control și avizare nu se mai poate

dispune avizarea acelorași documente medico-legale sau a avizului care a fost întocmit, decătre o altă comisie de control și avizare a actelor medico-legale, din alt institutmedico-legal.(4) După întocmirea avizului de către o comisie de control și avizare a actelor

medico-legale nu se mai poate dispune sau efectua nicio altă evaluare medico-legală lanivelul unui serviciu județean de medicină legală sau cabinet de medicină legală cuexcepția situației în care acest lucru este recomandat expres de Comisia de control șiavizare a actelor medico-legale.(5) Avizul Comisiei de control și avizare a actelor medico-legale poate fi supus

avizului Comisiei superioare medico-legale.

Art. 51. – (1) Comisia superioară de medicină legală poate evalua din punct de vedereștiințific:a) documentele medico-legale care au fost supuse avizului unei comisii de control și

avizare a actelor medico-legale;b) avizele întocmite de comisiile de control și avizare a actelor medico-legale împreună

cu documentul medico-legal care a fost supus avizului comisiei respective;c) rapoartele de nouă expertiză medico-legală împreună cu avizul Comisiei de control

și avizare a actelor medico-legale formulat în cazul respectiv;d) opiniile expertale, numai împreună cu raportul de nouă expertiză medico-legală

întocmit în cauză.(2) După întocmirea avizului de către Comisia superioară de medicină legală, nu se mai

poate dispune sau efectua nicio altă evaluare medico-legală, în speța respectivă, orice altecompletări, puncte de vedere etc. putând fi solicitate numai Comisiei superioare demedicină legală.

18

(3) În cazuri excepționale când, în speța respectivă, au apărut elemente noi, care nu aufost avute în vedere cu ocazia avizului formulat de Comisia superioară de medicină legalăsau atunci când, în vederea formulării avizului, se impune reexaminarea persoanei, se poateefectua o reevaluare medico-legală de către o comisie numită de directorul I.N.M.L., lasolicitarea Comisiei superioare, urmând ca raportul de reevaluare întocmit să fie utilizat deComisia superioară în vederea formulării avizului în speța respectivă.(4) Avizul întocmit de Comisia superioară nu poate fi supus avizului nici unei comisii

de control și avizare a actelor medico-legale.

Art. 52. În caz de necompetență funcțional – profesională instituțiile de medicină legalăîși declină competența în favoarea celei ierarhic superioară, după cum urmează:a) cabinetul de medicină legală în favoarea serviciului județean de medicină legală sau

a institutului medico-legal din structura organizatorică a căruia face parte;b) serviciul județean de medicină legală în favoarea institutului de medicină legală

teritorial;c) institutele de medicină legală din centrele medicale universitare: Cluj-Napoca,

Craiova, Iași, Timișoara și Târgu Mureș, în favoarea Institutului Național de MedicinăLegală ,,Mina Minovici” București.

Competența materială

Art. 53. – (1) Din dispoziția organelor judiciare, prima evaluare medico-legalănecropsică se efectuează la nivelul unui institut de medicină legală, potrivit competențeiteritoriale, în cazul deceselor persoanelor pentru care competența de a fi judecate în primainstanță, dacă ar fi săvârșit infracțiuni, ar fi revenit Înaltei Curți de Casație și Justiție aRomâniei.

(2) Din dispoziția organelor judiciare, în cazul cadavrelor aduse din străinătate,autopsia se efectuează în cadrul unui institut de medicină legală, cu întocmirea unui raportde expertiză medico-legală necropsică indiferent dacă, în străinătate, cadavrul a fostautopsiat sau nu.(3) Reexaminarea unui cadavru care a fost autopsiat se efectuează în institutul

medico-legal teritorial, unde se va întocmi, după caz, un raport de expertiză sau de nouăexpertiză medico-legală necropsică.

19

CAPITOLUL IVComisiile de medicină legală

SECȚIUNEA 1Comisia superioară de medicină legală

Art. 54. Comisia superioară medico-legală, numită în continuare Comisia superioară,reprezintă forul științific suprem al rețelei de medicină legală.

Art. 55. – (1) Comisia superioară este compusă din următorii membri permanenți:a) directorii institutelor de medicină legală;b) profesorii de medicină legală care desfășoară activitate didactică de profil în

instituțiile învățământului superior acreditate potrivit legii;c) șeful disciplinei de morfopatologie a Universității de Medicină și Farmacie ,,Carol

Davila” București;d) 4 medici legiști, având gradul de medic primar, propuși de directorul I.N.M.L.(2) La lucrările Comisiei superioare, în funcție de specificul cazurilor, pot fi cooptați ca

membri temporari, cadre universitare – medici primari din diferite alte specialități medicale,care pot contribui prin cunoștințele de specialitate la lămurirea problemelor a cărorrezolvare o cere justiția.(3) Membrii Comisiei superioare sunt aprobați prin ordinul ministrului sănătății la

propunerea Consiliului superior.(4) Nu poate participa la activitatea Comisiei superioare, fiind incompatibil, medicul

legist care:a) a semnat, în calitate de expert oficial, documentul medico-legal supus avizului ori

avizul Comisiei de control și avizare a actelor medico-legaleasupra documentului respectiv;b) desfășoară activitate de expert recomandat.

Art. 56. – (1) Președintele Comisiei superioare este directorul I.N.M.L.(2) În situația în care președintele se află în imposibilitatea temporară de a-și îndeplini

atribuțiile, activitatea Comisiei superioare este coordonată de către directorul unui institutde medicină legală, desemnat de Consiliul superior.

Art. 57. – (1) Comisia superioară se întrunește la nivelul I.N.M.L.(2) Lucrările Comisiei superioare se pot desfășura în prezența majorității absolute a

membrilor.(3) Activitatea de secretariat a Comisiei superioare este asigurată cu personal din cadrul

I.N.M.L.

Art. 58. – (1) Pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei, membrii Comisieisuperioare primesc o indemnizație, care nu face parte din salariul de bază, din bugetulI.N.M.L.

20

(2) Cuantumul indemnizației este stabilit lunar pentru fiecare membru al Comisieisuperioare în raport cu numărul ședințelor la care a participat fără a depăși 25% din salariulde bază al funcției îndeplinite.(3) De aceeași indemnizație beneficiază și persoanele cooptate ca membri temporari în

cadrul Comisiei superioare.(4) Activitatea prestată în cadrul Comisiei superioare este considerată o activitate

ocazională realizată independent față de activitatea desfășurată în mod curent de membricomisiei în cadrul instituției medico-legale din care fac parte și nu este asimilată cumululuide funcție.(5) Cheltuielile ocazionate de deplasarea membrilor la întrunirea Comisiei superioare

sunt suportate din bugetul de venituri și cheltuieli al instituției în care sunt angajați.

Art. 59. – (1) La solicitarea organelor judiciare, Comisia superioară analizează, dinpunct de vedere științific, conținutul și concluziile documentelor medico-legale,menționate la art. 51 alin. (1).(2) În urma evaluării științifice Comisia superioară întocmește un aviz.(3) Prin avizul întocmit Comisia superioară poate:a) să avizeze integral documentele trimise sau numai unele dintre ele;b) să avizeze parțial documentele trimise sau numai unele dintre ele, caz în care va face

unele precizări sau completări;c) să nu avizeze documentele în cauză, situație în care va formula concluzii proprii,

eventual după efectuarea unei reevaluări medico-legale în cadrul I.N.M.L.(4) În situația prevăzută la alin. (3) lit. c) avizul formulat de Comisia superioară trebuie

argumentat.(5) Avizul formulat de Comisia superioară are o forță probatorie medico-legală

superioară documentelor medico-legale supuse avizului.

Art. 60. – (1) Avizul întocmit de Comisia superioară se trimite organului judiciar carel-a solicitat în termen de cel mult 40 de zile de la data înregistrării solicitării la registraturaI.N.M.L. sau de la data la care au fost primite documentele solicitate.(2) Avizul Comisiei superioare se efectuează contra cost.(3) Avizul Comisiei superioare poate fi comunicat, la cerere, instituției medico-legale

care s-a pronunțat în cauza respectivă.(4) Avizul Comisiei superioare poate fi remis, la cerere, contra cost și părții interesate.

Art. 61. Comisia superioară utilizează o ștampilă proprie, deținută de președinteleComisiei superioare.

SECȚIUNEA a 2 - aComisia de control și avizare a actelor medico-legale

21

Art. 62. Comisia de control și avizare a actelor medico-legale, numită în continuareComisia de control și avizare, își desfășoară activitatea numai la nivelul unui institut demedicină legală.

Art. 63. – (1) Comisia de control și avizare este compusă din:a) președinte, care poate fi directorul institutului de medicină legală sau un medic legist

din acel institut, având gradul didactic de profesor sau conferențiar universitar;b) 4 medicii legiști, având gradul de medic primar, dintre care doi membri pot fi din

cadrul serviciilor județene de medicină legală arondate.(2) Componența comisiilor de control și avizare este aprobată prin ordinul ministrului

sănătății la propunerea Consiliului superior.

Art. 64. – (1) Pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei, membrii comisiilor decontrol și avizare primesc o indemnizație, care nu face parte din salariul de bază, dinbugetul instititului de medicină legală în care își desfășoară activitatea.(2) Cuantumul indemnizației este stabilit lunar pentru fiecare membru al comisiei de

control și avizare în raport cu numărul ședințelor la care a participat fără a depăși 25 % dinsalariul de bază al funcției îndeplinite.(3) Cuantumul indemnizației prevăzut la alin. (1) și (2) va fi același pentru toate

comisiile de control și avizare din institutele medico-legale.(4) Dispozițiile art. 58 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 65. – (1) Comisiile de control și avizare analizează din punct de vedere științificconținutul și concluziile documentelor medico-legale:a) certificatelor și rapoartelor de expertiză medico-legală, la solicitarea organelor

judiciare;b) rapoartelor de nouă expertiză medico-legală, din oficiu, înainte de a fi remise

organelor judiciare.(2) În urma evaluării științifice comisiile de control și avizare întocmesc câte un aviz.(3) Comisiile de control și avizare avizează numai documentele medico-legale

întocmite în aria de competență teritorială a institutului medico-legal în care își desfășoarăactivitatea.(4) Prin avizul întocmit o comisie de control și avizare poate:a) să avizeze integral documentul trimis, eventual cu unele completări și precizări;b) să avizeze parțial documentul trimis, caz în care va face unele precizări sau

completări;c) să nu avizeze documentul menționat la alin. (1) lit. a) caz în care va recomanda

efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală;

d) să nu avizeze documentul menționat la alin. (1) lit. b) caz în care va recomandaorganului judiciar ca raportul de nouă expertiză medico-legală care nu a fost avizat să fiesupus avizului Comisiei superioare.

22

(5) Avizul formulat de o comisie de control și avizare trebuie argumentat în situația încare documentul medico-legal supus avizului nu poate fi avizat.

(6) Avizul formulat de o comisie de control și avizare are o forță probatoriemedico-legală superioară documentului medico-legal supus avizului.

Art. 66. – (1) Avizul întocmit de o comisie de control și avizare se trimite organuluijudiciar competent, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării solicitării lasecretariatului comisiei sau de la data la care au fost primite documentele solicitate.(2) Avizul unei comisii de control și avizare se efectuează contra cost.(3) Avizul unei comisii de control și avizare poate fi comunicat, la cerere, medicului

legist sau comisiei medico-legale care s-a pronunțat în cauza respectivă.(4) Avizul unei comisii de control și avizare poate fi remis, la cerere, contra cost și

părții interesate.

Art. 67. Fiecare comisie de control și avizare utilizează o ștampilă proprie, prin care săpoată fi identificată comisia respectivă, deținută de președintele comisiei.

Art. 68. Activitatea de secretariat este asigurată cu personal din cadrul institutului demedicină legală în care își desfășoară activitatea comisia de control și avizare.

SECȚIUNEA a 3 - aAlte comisii medico-legale

23

Art. 69. – (1) În cadrul instituțiilor medico-legale se înființează comisii permanente sautemporare, pentru soluționarea unor anumite spețe judiciare, ori de câte ori legea prevedeîn mod expres acest lucru sau atunci când examinarea medico-legală are ca obiect:a) evaluarea psihiatrică;b) evaluarea stării de sănătate/boală în vederea stabilirii dacă o persoană poate executa

pedeapsa în regim penitenciar sau poate participa la desfășurarea urmăririi penale sau ajudecății din punct de vedere medical;c) stabilirea rudeniei ori identificarea, în cazul persoanelor sau a produselor biologice;d) estimarea retroactivă a alcoolemiei.(2) Comisiile medico-legale permanente sunt desemnate de conducătorul instituției

medico-legale.(3) Comisiile medico-legale temporare sunt desemnate de șeful laboratorului în care se

efectuează evaluarea medico-legală.(4) Nu se pot înființa comisii medico-legale la nivelul cabinetelor de medicină legală.(5) În cadrul institutelor de medicină legală se formează comisii de nouă expertiză a

căror componență este stabilită în funcție de natura speței supusă evaluării.(6) Activitatea de secretariat a comisiei se asigură cu personal din cadrul instituției

medico-legale în care s-a constituit comisia respectivă.

Art. 70. – (1) Comisia medico-legală psihiatrică, este o comisie permanentă alcătuitădin:a) medic legist, președintele comisiei;b) doi medici psihiatri desemnați, la solicitarea instituței medico-legale, de conducerea

unității sanitare în care își desfășoară activitatea profesională, ce aparține rețelei sanitare aMinisterului Sănătății.(2) În situația persoanelor aflate în stare privativă de libertate unul dintre cei doi medici

psihiatri poate fi un medic psihiatru din cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale aPenitenciarelor, desemnat de Direcția medicală a Administrației Naționale aPenitenciarelor, la solicitarea instituției medico-legale.(3) Dacă expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează într-o instituție

medico-legală în care sunt angajați medici psihiatri, unul dintre cei doi medici psihiatri dincadrul comisiei va fi un medic psihiatru angajat al instituției medico-legale respective,celălalt medic psihiatru, membru al acelei comisii, fiind un medic psihiatru care nu esteangajat în instituția medico-legală.(4) Într-o instituție medico-legală se pot înființa mai multe comisii medico-legale

psihiatrice, în funcție de disponibilități și de frecvența solicitărilor, cu membri diferiți.(5) Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică este alcătuită conform alin. (1)

și (3) din alți membri.(6) Comisiile medico-legale psihiatrice menționate la alin. (1) și (5) pot avea ștampilă

proprie, deținută la secretariatul comisiei, prin care să se confirme denumirea comisiei șiinstituția medico-legală din care face parte.

24

(7) Medicii psihiatri, membri ai comisiilor medico-legale psihiatrice, care nu suntangajați în cadrul instituției medico-legale primesc o indemnizație lunară, care nu faceparte din salariul de bază, din bugetul instituției medico-legale, conform legii, care nupoate depăși 25 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.

Art. 71. – (1) Comisia medico-legală constituită în vederea evaluării stării desănătate/boală a unei persoane, pentru a se stabili dacă persoana respectivă poate executapedeapsa în regim penitenciar sau poate participa la desfășurarea urmăririi penale ori ajudecății din punct de vedere medical este o comisie permanentă alcătuită din:a) medic legist, având gradul de medic primar, președintele comisiei;b) medic reprezentant al rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor

(A.N.P.), desemnat de A.N.P. ca membru în comisie, numit, în continuare, medicreprezentant;c) medici de diferite specialități medicale, în funcție de patologia ce trebuie obiectivată,

desemnați de Ministerul Sănătății sau, după caz, de Direcția Județeană de Sănătate Publică,la solicitarea instituției medico-legale, numiți, în continuare, medici de specialitate.(2) Comisia de nouă expertiză constituită în vederea evaluării stării de sănătate/boală a

unei persoane, pentru a se stabili dacă persoana respectivă poate executa pedeapsa în regimpenitenciar sau poate participa la desfășurarea urmăririi penale ori a judecății din punct devedere medical, care are aceeași alcătuire, membrii fiind diferiți:a) își desfășoară activitatea numai în cadrul I.N.M.L. ,,Mina Minovici” București;b) medicul reprezentant al rețelei sanitare a A.N.P. trebuie să facă parte din Direcția

medicală din cadrul A.N.P.(3) Comisiile medico-legale menționate la alin. (1) și (2) pot avea ștampilă proprie,

deținută la secretariatul comisiei, prin care să se confirme denumirea comisiei și instituțiamedico-legală din care face parte.

Art. 72. – (1) La nivelul institutelor de medicină legală se pot înființa comisiimedico-legale pentru determinări serologice și determinări genetice în funcție dedisponibilitățile financiare și dotările tehnice.

(2) Comisia medico-legală înființată pentru determinări serologice, numită încontinuare comisia serologică, este o comisie permanentă care se constituie în vedereastabilirii rudeniei sau pentru identificare, în cazul persoanelor ori produselor biologice, pebaza sistemelor serologice clasice (tip ABO etc.) ori a antigenelor tisulare (HLA), fiindalcătuită din trei membri:a) un medic legist, președintele comisiei;b) doi membri ce pot fi medici specializați în medicină de laborator sau biologi.(3) Comisia medico-legală serologică de nouă expertiză are aceeași alcătuire, dar este

formată din alți membri.

(4) Comisia medico-legală înființată pentru determinare genetică (ADN) a rudeniei saupentru identificare, în cazul persoanelor ori produselor biologic, numită în continuarecomisia genetică, este o comisie permanentă alcătuită din trei membri:

25

a) medic legist, președintele comisiei;b) doi membri ce pot fi medici specializați în medicină de laborator sau în genetică

medicală ori biochimiști sau biologi.(5) Comisia medico-legală genetică de nouă expertiză are aceeași alcătuire, dar este

formată din alți membri.(6) Comisile medico-legale serologice și genetice pot avea ștampilă proprie, deținută

la secretariatul comisiei, prin care să se confirme denumirea comisiei și instituția medico-legală din care face parte.

Art. 73. – (1) Comisia medico-legală pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei este ocomisie permanentă care se constituie numai la nivelul unui institut de medicină legală.(2) Comisia medico-legală pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei este alcătuită din

doi membri:a) un medic legist, având gradul de medic primar;b) un farmacist sau un chimist ori un biochimist.(3) Comisia de nouă expertiză medico-legală pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei,

se constituie numai în cadrul I.N.M.L. fiind alcătuită din trei membri:a) un medic legist;b) doi membri ce pot fi farmaciști sau chimiști ori biochimiști.

Art. 74. – (1) Orice comisie de nouă expertiză medico-legală, cu excepția comisiilormedico-legale specializate menționate la art. 70, 71, 72 și 73, este alcătuită din trei medicilegiști, dintre care doi trebuie să aibă gradul de medic primar.(2) Membrii comisiei de nouă expertiză medico-legală sunt desemnați potrivit art. 69

alin (2) și (3).

SECȚIUNEA a 4 - aComisia interministerială

26

Art. 75. Comisia interministerială se constituie prin ordinul comun al ministruluisănătății și ministrului justiției în vederea efectuării controlului activității de medicinălegală.

Art. 76. – (1) Constituirea unei comisii interministeriale se face ori de căte ori existăsesizări cu privire la nerespectarea legislației medico-legale sau a normelor ori principiilormetodologice elaborate de Consiliul superior, în activitatea medico-legală, iar ministrulsănătății sau ministrul justiței consideră că se impune verificarea aspectelor semnalate.(2) Sesizarea unor abateri de la prevederile legale în activitatea medico-legală poate fi

adresată, de orice persoană, Ministerului Sănătății sau Ministerului Justiției.(3) Sesizarea ministrului sănătății sau a ministrului justiței se poate face și din oficiu.

Art. 77. – (1) Comisia interministerială este alcătuită din:a) un reprezentant al Ministerului Sănătății, președintele comisiei, numit de ministrul

sănătății;b) doi juriști din cadrul Ministerului Justiției, numiți de ministrul justiției;c) doi medici legiști, numiți de ministrul sănătății la propunerea Consiliului superior.(2) Comisia interministerială se întrunește la Ministerul Sănătății.(3) Secretariatul comisiei interministeriale este asigurat de Ministerul Sănătății.(4) Cheltuielile ocazionate de activitatea comisiei interministeriale se asigură din

bugetul Ministerului Sănătății.

Art. 78. Comisia interministerială verifică temeinicia sesizărilor, putând solicita toatedatele necesare stabilirii adevărului de la instituția medico-legală respectivă.

Art. 79. – (1) În urma verificărilor efectuate, comisia interministerială întocmește unraport care trebuie să cuprindă constatările și propunerile comisiei.

(2) Raportul comisiei interministeriale va fi remis ministrului sănătății și ministruluijustiției ce vor proceda în consecință.

Art. 80. Activitatea în cadrul comisiei interministeriale nu este remunerată suplimentar.

CAPITOLUL VExperții medico-legali

27

SECȚIUNEA 1Experții oficiali

Art. 81. Activitatea medico-legală este asigurată de medicii legiști și de personalul despecialitate cu studii superioare, conform prevederilor art. 7.

Art. 82. – (1) Medicii legiști și personalul didactic care desfășoară activitate integratădobândesc calitatea de expert oficial medico-legal odată cu repartiția lucrării de cătreconducerea instituției medico-legale în care își desfășoară activitatea profesională.(2) Celelalte categorii de personal de specialitate cu studii superioare, dobândesc

calitatea de expert oficial medico-legal în aceleași condinții care au fost menționate laalin. (1).(3) În situația în care lucrarea a fost repartizată spre efectuare unei comisii

medico-legale, toți membrii comisiei desemnate dobândesc calitatea de experți oficialimedico-legali, în speța respectivă, coform alin. (1).

Art. 83. Expertul oficial medico-legal, numit în continuare expert oficial, căruia i s-arepartizat spre rezolvare lucrarea, va întocmi documentul medico-legal oficial,asumându-și răspunderea pentru conținutul și concluziile formulate, prin semnarea șiaplicarea parafei personale pe exemplarul original, dactilografiat, ce va fi remissolicitantului.

Art. 84. – (1) Pentru a putea fi numit expert oficial, medicul legist, trebuie să aibăgradul de medic specialist sau de medic primar.(2) Medicii rezidenți de medicină legală nu sunt asimilați experților oficiali, chiar dacă

participă la întocmirea documentelor medico-legale.(3) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul celorlalți medici de alte specialități

medicale din cadrul instituției medici-legale.(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și personalului de specialitate cu pregătire superioară,

din cadrul instituției medici-legale, care a obținut gradul de specialist sau principal,specifice disciplinei.

Art. 85. – (1) Nu poate fi desemnat expert oficial medicul legist care se află într-osituație de incompatibilitate ori a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilăpentru o infracțiune săvârșită cu intenție sau pentru orice altă infracțiune, în legătură cuexercitarea profesiei, inclusiv didactică, indiferent de forma de vinovăție, dacă nu aintervenit reabilitarea.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul celorlalte categorii de personal de

specialitate cu pregătire superioară.

Art. 86. – (1) După repartizarea lucrării de către conducerea unității medico-legale,expertul oficial nu poate fi îngrădit în niciun mod în activitatea profesională pe care o

28

desfășoară în vederea finalizării lucrării care i-a fost repartizată, orice imixțiune din parteaconducerii instituției medico-legale, a membrilor Comisiei superioare sau a vreunei comisiide control și avizare ori a Consiliului superior fiind interzisă.(2) Nerespectarea dispozițiilor alin. (1) atrage răspunderea juridică conform legii.(3) Expertul oficial este persoana abilitată din cadrul instituției medico-legale să

întrețină corespondeța cu organul judiciar competent, în legătură cu lucrarea care i-a fostrepartizată.

(4) Schimbarea repartiției lucrării, de către conducerea instituției medico-legale, prinnumirea unui alt expert oficial sau, după caz, a unei alte comisii medico-legale, trebuiemotivată.

Art. 87. – (1) Pentru a putea să-și argumenteze concluziile pe care le va formula,expertul oficial poate solicita, în mod direct sau prin intermediul organelor judiciare, oriceexaminare clinică sau paraclinică, în orice instituție sanitară, dacă investigația respectivăeste necesară, precum și orice document medical ce poate ajuta la lămurirea cauzei.

(2) Accesul expertului oficial la documentele, ce pot contribui la soluționarea lucrăriicare i-a fost repartizată, aflate în arhiva instituției medico-legale este nerestricționat.

(3) Expertul oficial poate solicita organelor judiciare date de anchetă sau diferitedocumente, inclusiv dosarul complet al cauzei, în lipsa cărora nu pot fi întocmite concluziicare să răspundă obiectivelor evaluării medico-legale, formulate de organul judiciar.

Art. 88. – (1) Expertul oficial este obligat să depună diligențele necesare finalizăriidocumentului medico-legal într-un interval de timp rezonabil, astfel încât soluționareajudiciară a speței respective să nu se prelungească în mod nejustificat, prin lipsa mijloculuide probă medico-legal.(2) În situația în care expertul oficial întârzie fără o motivație bine determinată

finalizarea lucrării care i-a fost repartizată, poate fi sancționat administrativ de conducereainstituției medico-legale sau, după caz, de organele judiciare, potrivit legii.(3) Expertul oficial este obligat să răspundă la orice solicitare expresă, revenire,

formulată de organul judiciar, căruia trebuie să-i aducă la cunoștință de îndată cauza careîmpiedică finalizarea lucrării medico-legale sau intervalul de timp în care apreciază căpoate efectua lucrarea care i-a fost repartizată, astfel încât să nu atragă aplicarea sancțiuniiamenzii judiciare.(4) Sancțiunea amenzii judiciare, aplicată instituției medico-legale pentru neefectuarea

la timp a lucrării medico-legale dispusă de organul judiciar, revine expertului oficialdesemnat să efectueze lucrarea în cauză.

Art. 89. – (1) Expertul oficial nu poate participa la mediatizarea cazurilor supuseevaluării în cadrul instituției medico-legale.

29

(2) Expertul oficial nu poate să-și expună în mod public punctele de vedere în legăturăcu speța judiciară care nu a fost finalizată din punct de vedere juridic.(3) Diverse aspecte medico-legale ale unei spețe judiciare, nefinalizată din punct de

vedere juridic, pot fi oferite mass-mediei pentru informare publică, numai de organuljudiciar, încunoștințat de expertul oficial.

Art. 90. – (1) Medicul legist poate desfășura activitate de specialitate, în calitate deexpert recomandat, numit de organele judiciare la solicitarea părților.(2) Calitatea de expert oficial primează față de calitatea de expert recomandat la

repartizarea, spre soluționare, de către conducerea instituției medico-legale, a lucrăriimedico-legale dispusă de organele judiciare.(3) Medicul legist poate desfășura activitate de specialitate la solicitarea instituțiilor ce

lucrează în domeniul asigurărilor.

Art. 91. – (1) Evaluarea modului în care expertul oficial își îndeplinește atribuțiileprofesionale se poate realiza de:a) conducerea institutul de medicină legală, potrivit competenței teritoriale, din oficiu

sau la solicitarea Comisiei de control și avizare din acel institut ori ca urmare a sesizărilorformulate de persoanele care se consideră prejudiciate prin activitatea profesională aexpertului oficial, cu aplicarea prevederilor Codului muncii;b) Consiliul superior, la solicitarea directorului institutului medico-legal sau a Comisiei

superioare ori în urma sesizărilor formulate de persoanele care se consideră prejudiciateprin activitatea medico-legală.

(2) Dacă în urma evaluării se constată că, în activitatea profesională, expertul oficial aîncălcat legislația sau normele metodologice medico-legale, Consiliul superior poate hotărisancționarea expertului oficial și/sau sesizarea Colegiului Medicilor din România ori aorganelor judiciare.(3) Sancțiunile pe care le poate decide Consiliul superior în cazul expertului oficial

sunt:a) interzicerea de a desfășura activitate medico-legală în regim de urgență pe o

perioadă determinată;b) interzicerea de a efectua sau de a participa la efectuarea unor anumite activități

medico-legale, temporar sau definitiv;c) retragerea dreptului de a desfășura activitate de expert recomandat pe o perioară de

cel mult 2 ani de zile;d) obligarea la efectuarea unui curs de perfecționare postuniversitară;e) recomandarea desfacerii contractului individual de muncă cu instituția

medico-legală.(4) În cazul expertului oficial nu pot fi aplicate, concomitent, de Consiliul superior, mai

mult de două sancțiuni dintre cele menționate la alin. (3).

SECȚIUNEA a 2 - a

30

Experții recomandați

Art. 92. – (1) Organele judiciare pot numi, la solicitarea părților, medici legiști caredesfășoară activitate de specialitate în cadrul instituției medico-legale în calitate de experțirecomandați care să-și exprime punctele de vedere în legătură cu aspectele medico-legaleale unei spețe judiciare.(2) Pot fi numiți experți recomandați și medici legiști care nu mai desfășoară activitate

de specialitate în cadrul instituției medico-legale dacă îndeplinesc criteriile prevăzute laart. 96.

Art. 93. – (1) Calitatea de expert recomandat este incompatibilă cu calitatea de expertoficial în aceeași speță judiciară.(2) Calitatea de expert recomandat este incompatibilă cu calitatea de membru al

Consiliului superior, al Comisiei superioare sau al unei comisii de control și avizare.(3) Calitatea de expert recomandat este incompatibilă cu calitatea de director al unui

institut de medicină legală sau de medic legist șef al unui serviciu județean de medicinălegală ori cu cea de șef al vreunui laborator din cadrul instituției medico-legale.

Art. 94. – (1) Expertul recomandat este numit de organul judiciar în conformitate cuprevederile procesual penale și civile în vigoare.(2) Pentru a putea fi numit de organul judiciar în calitate de expert recomandat este

obligatoriu acordul prealabil, scris, datat, semnat și parafat al expertului recomandat, ceurmează a fi investit în această calitate, pentru cazul respectiv.(3) Atributele de identificare ale expertului recomandat trebuie menționate în ordonanța

organului judiciar, prin care instituția medico-legală a fost investită în mod oficial cuefectuarea evaluării medico-legale și întocmirea actelor medico-legale oficiale.(4) Organele judiciare nu pot numi experți recomandați din cadrul instituției

medico-legale în care a fost dispusă evaluarea medico-legală oficială.

Art. 95. – (1) Calitatea de expert recomandat este conferită, evaluată și retrasă deConsiliului superior, potrivit normelor metodologice ce reglementează activitateaexpertului recomandat elaborate de Consiliul superior.(2) Lista cuprinzând experții recomandați, întocmită pe niveluri de competență de

Consiliului superior și aprobată prin ordin al ministrului sănătății va fi publicată pe site-uloficial al Societății Române de Medicină Legală (www.legmed.ro) și va fi comunicatăorganelor judiciare.

Art. 96. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un medic legist pentru a puteadobândi calitatea de expert recomandat sunt următoarele:a) a obținut gradul profesional de medic legist specialist sau primar;b) este angajat sau desfășoară activitate integrată într-o instituție medico-legală sau a

desfășurat pe o perioadă de minim 5 ani activitate în calitate de medic legist specialist sauprimar, în cadrul rețelei de medicină legală stabilită de lege;

31

c) nu a fost condamnat definitiv și irevocabil pentru o infracțiune săvârșită cu intențiesau pentru orice infracțiune în legătură cu exercitarea profesiei, inclusiv didactică,indiferent de forma de vinovăție, sau a intervenit reabilitarea;d) poate exercita profesia de medic pe teritoriul României în conformitate cu legislația

în vigoare sau este medic pensionar având drept de liberă practică.

Art. 97. În activitatea profesională pe care o desfășoară, în calitate de consilier alpărților, expertul recomandat trebuie să depună toate diligențele necesare în vedereaasigurării unei probațiuni judicire pe baze științifice, cu respectarea metodologieimedico-legale precum și a normelor etice și deontologice.

Art. 98. – (1) Expertul recomandat își poate exprima punctul de vedere în legătură cuaspectele medico-legale dintr-o speță judiciară, în scris, prin întocmirea unui documentintitulat opinie expertală sau/și verbal în fața organului judiciar.(2) Opinia expertală este întocmită separat și independent de documentul

medico-legal elaborat de expertul oficial sau de comisia medico-legală.(3) Opinia expertală poate atrage răspunderea juridică conform legii.(4) Opinia expertală nu poate fi supusă avizului Comisiei de control și avizare.(5) Opinia expertală poate fi supusă avizului Comisiei superioare cu respectarea

dispozițiilor art 51 alin. (1) lit. d).

Art. 99. – (1) Pentru a-și putea argumenta opinia expertală și prin aceasta să își poatăîndeplini activitatea de diligență în calitate de consilier al părții interesate, expertulrecomandat poate:a) participa la examinarea persoanei sau a cadavrului, numai în prezența expertului

oficial, caz în care organul judiciar va comunica, expertului recomandat și părții interesate,data și ora când va avea loc examinarea în cadrul instituției medico-legale;b) studia actele sau mijloacele de probă ale cauzei puse la dispoziția instituției

medico-legale de organele judiciare, în prezența sau cu acordul expertului oficial;c) avea acces la datele din arhiva instituției medico-legale, numai cu acordul scris al

conducătorului instituției medico-legale respective;d) solicita expertului oficial efectuarea unor anumite investigații clinice și/sau

paraclinice, procurarea unor documente medicale ori a unor date suplimentare de anchetă,opinia unor medici de diferite specialități medicale recunoscuți ca personalități științificeetc. demersuri considerate necesare și utile în vederea demonstrării adevărului fapticmedico-legal;e) solicita diverse documente, în nume propriu, fără a utiliza antetul instituției

medico-legale oficiale care, dacă nu se regăsesc în dosarul cauzei, are obligația de a lepune la dispoziția organului judiciar.(2) Expertul recomandat nu poate solicita expertului oficial elemente care în mod vădit

nu au decât rolul de a tergiversa finalizarea raportului medico-legal, fără a contribui efectivla demonstrarea realității științifice.

32

(3) Opinia expertală va fi remisă organului judiciar de expertul recomandat,independent de raportul medico-legal, conform normelor metodologice elaborate deConsiliul superior.(4) Prin intermediul organului judiciar, opinia expertală poate fi pusă la dispoziția

comisiei de nouă expertiză medico-legală, desemnată să efectueze o nouă evaluaremedico-legală în speța respectivă.

Art. 100. – (1) Expertul recomandat nu poate participa la activitatea:a) comisiilor medico-legale care analizează din punct de vedere științific conținutul și

concluziile documentelor medico-legale;b) comisiei speciale pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei ori pentru

suspendarea urmăririi penale sau a judecății pentru motive medicale precum și a comisieide nouă expertiză în același tip de evaluare medico-legală;c) comisiei pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei precum și a comisiei de nouă

expertiză în același tip de evaluare medico-legală.(2) În cazul în care participă la activitatea comisiei medico-legale psihiatrice în calitate

de expert recomandat, medicul legist nu poate face aprecieri asupra discernământului sau,după caz, a competenței psihice în opinia expertală pe care o întocmește.

Art. 101. – (1) Expertul recomandat este obligat să păstreze secretul profesional.(2) Datele obținute în calitate de expert recomandat nu pot fi utilizate în comunicări și

lucrări științifice decât după finalizarea juridică definitivă a speței respective.(3) Expertul recomandat nu poate participa la mediatizarea cazului, dacă speța

respectivă nu a fost finalizată definitiv din punct de vedere juridic.

Art. 102. – (1) Pentru activitatea pe care o desfășoară, expertul recomandat poate primiun onorariu, conform legii.(2) Valoarea onorariului este stabilită, de comun acord, între expertul recomandat și

partea interesată, conform legii.(3) Expertul recomandat nu poate pretinde și nici nu poate primi onorariu de succes.

33

CAPITOLUL VIDocumentele medico-legale

SECȚIUNEA 1Dispoziții generale

Art. 103. – (1) Documentele întocmite în cadrul instituției medico-legale, de expertuloficial, ce pot fi utilizate în probațiunea judiciară sunt:a) certificatul medico-legal;b) raportul de expertiză medico-legală;c) raportul de nouă expertiză medico-legală;d) avizul medico-legal;e) buletinul de analiză medico-legală.(2) În vederea întocmirii documentelor medico-legale menționate la alin. (1) instituțiile

sanitare sunt obligate să pună imediat la dispoziția instituției medico-legale actelemedicale, inclusiv investigațiile de laborator, solicitate în mod expres de către expertuloficial.(3) Refuzul de a da curs solicitărilor instituției medico-legale, în condițiile alin. (2)

atrage răspunderea juridică conform legii.(4) Instituțiile medico-legale pot să refuze efectuarea unei evaluării medico-legale, prin

întocmirea unuia dintre documentele menționate la alin. (1) în cazul în care nu sunt puse ladispoziția expertului oficial datele solicitate ori nu sunt asigurate condițiile tehnicenecesare realizări evaluări respective sau nu se poate efectua examinarea nemijlocită apersoanei sau a cadavrului atunci când expertul oficial consideră că specificul lucrăriimedico-legale impune acest lucru.

Art. 104. – (1) Fiecare document medico-legal va avea indicativ propriu, în funcție despecificul evaluării medico-legale și de competența funcțional – profesională.(2) Fiecare document medico-legal va avea un număr propriu.(3) Pe fiecare document medico-legal va fi trecut antetul instituției medico-legale în

care a fost întocmit.

Art. 105. – (1) Orice document medico-legal va fi redactat în două exemplare,exemplarul original și exemplarul copie, pe baza înscrisului olograf sau tehnoredactat șisemnat de expertul oficial care l-a întocmit, ce va semna și ambele exemplare redactate.(2) Parafa expertului oficial sau a membrilor comisiei medico-legale, pentru cele două

situații utilizându-se în continuarea denumirea de expert oficial, și ștampila unitățiimedico-legale se aplică numai pe exemplarul original, ce va fi remis solicitantului.(3) Exemplarul copie se arhivează împreună cu documentele medicale care au fost

menționate în cuprinsul actului medico-legal întocmit și cu înscrisul olograf sautehnoredactat al expertului oficial, în baza căruia au fost redactate cele două exemplare,precum și eventualele fotografii efectuate cu ocazia examinării persoanei ce pot obiectivaconstatările medico-legale.

34

(4) Copia unui document medico-legal, eliberată la cererea persoanei interesate contracost, va fi ștampilată și i se va aplica parafa așa cum s-a prevăzut la alin. (2), la fel ca unuiexemplar original și va fi inscripționată cu mențiunea ,,exemplar eliberat la cerere, conformcu originalul”.

(5) Copii ale documentelor medico-legale menționate la art. 103 alin. (1) pot fieliberate, în condițiile alin. (4), persoanelor ce au făcut obiectul evaluării medico-legale saucelor îndreptățite, conform legii, să le solicite, cu excepția certificatului medico-legal carepoate fi remis numai în condițiile prevăzute de art. 108 alin. (2) și a buletinului de analizătoxicologică în cazul căruia vor fi respectate dispozițiile art. 149 și art. 150.

Art. 106. – (1) Documentul medico-legal trebuie să cuprindă următoarele elemente:a) denumirea unității medico-legale emitente;b) denumirea documentului medico-legal cu indicativul și numărul de înregistrare;c) partea introductivă, în care se consemnează date cu privire la identitatea, calitatea și

gradul profesional al expertului oficial care l-a întocmit și atributele de identificare alepersoanei, cadavrului sau obiectului supus evaluării medico-legale precum și, atunci cândeste cazul, organul judiciar care a dispus efectuarea lucrării medico-legale; în cazulminorilor și persoanelor puse sub interdicție sau instituționalizate vor fi menționate șidatele de identitate ale însoțitorilor; atributele de identificare ale expertului recomandat vorfi menționate numai în situația în care a fost numit de organul judiciar;d) partea expozitivă sau conținutul propriu-zis al evaluării medico-legale, în care sunt

descrise, în funcție de specificul lucrării, operațiunile efectuate și unde sunt consemnatediferitele înscrisuri medicale;e) concluziile, specifice fiecărui tip de evaluare medico-legală.(2) În funcție de specificul evaluării medico-legale și de tipul documentului întocmit,

actul medico-legal poate conține și alte elemente.(3) Documentul medico-legal trebuie să aibă trecut în clar:a) numele și gradul profesional al conducătorului instituției medico-legale în care a fost

întocmit, a cărui semnătură semnifică faptul că documentul respectiv a fost întocmitconform metodologiei medico-legale și poate fi remis solicitantului;b) numele, calitatea și gradul profesional al expertului oficial care l-a întocmit, a cărui

semnătură și aplicarea parafei semnifică asumarea răspunderii asupra conținutului șiconcluziilor formulate.(4) În situația în care conducătorul instituției medico-legale constată că documentul

medico-legal a fost întocmit cu nerespectarea metodologiei sau concluziile formulate nusunt susținute în mod științific va preciza acest lucru, sub semnătură proprie, pe ambeleexemplare redactate, menționând totodată că documentul în cauză trebuie supus avizării decătre Comisia de control și avizare teritorială.

35

Art. 107. – (1) Înscrisul medical, ce contribuie la argumentarea concluziilor, pentru aputea fi acceptat și consemnat în documentul medico-legal, trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiții:a) să fie exemplarul original sau o copie a acestuia pe care trebuie înscrisă, de unitatea

emitentă ori de expertul oficial care o acceptă, sintagma ,,conform cu originalul”;b) să prezinte elemente de siguranță care să permită identificarea persoanei care l-a

întocmit și unitatea emitentă, fiind necesar să aibă înscris denumirea unității sanitare,numărul de înregistrare, data eliberării, numele și gradul profesional al medicului care l-aîntocmit și să aibă aplicată ștampila unității emitente și parafa medicului respectiv;c) să fie semnat și să aibă aplicată parafa unui medic, având gradul de medic primar sau

de medic specialist, în specialitatea medicală abilitată să stabilească diagnosticulmenționat.(2) În sensul prevederilor alin. (1) înscrisul medical poate fi reprezentat prin:a) foaia de observație, în cazul persoanelor care au fost internate sau de fișa întocmită

cu ocazia consultului efectuat la unitatea de primiri urgențe ori la camera de gardă a unitățiisanitare, în situația persoanelor care nu au fost internate;b) biletul de ieșire din spital sau scrisoarea medicală, numai dacă conține elemente

suficiente, necesare probațiuni medico-legale;c) certificat sau referat medical;d) nota medicală, eliberată la solicitatea expresă a instituției medico-legale, în care este

consemnat consultul medical de specialitate efectuat, răspunsuri la întrebări punctuale etc.(3) Expertul oficial este obligat să verifice exactitatea datelor medicale din înscrisurile

medicale pe care le menționează în documentul medico-legal.(4) În situația prevăzută la alin. (3) dacă expertul oficial apreciază că datele medicale

sunt incomplete sau incorecte este obligat să întreprindă demersurile necesare clarificăriiaspectelor controversate, inclusiv prin solicitarea efectuării unor alte investigații medicalede specialitate, clinice sau paraclinice, în diferite unități sanitare, dispozițiile art. 87 fiindaplicate în mod corespunzător.

36

SECȚIUNEA a 2 - aCertificatul medico-legal

Art. 108. –(1) Certificatul medico-legal (CML), în cazul persoanelor, se întocmește lasolicitarea expresă a persoanei fizice interesate sau a ocrotitorilor legali ori care poartărăspunderea juridică asupra persoanei respective precum și la solicitarea persoanei juridicepentru asigurații sau angajații săi ori pe care îi reprezintă.(2) Certificatul medico-legal se eliberează numai solicitantului sau persoanei

desemnată de solicitant, înscrisă olograf de acesta pe formularul prin care a fost cerutăprestația medico-legală.(3) Solicitarea în vederea întocmirii certificatului medico-legal, de către persoanele

menționate la alin. (1) nu poate fi făcută decât o singură dată pentru același obiect alevaluării medico-legale.

Art. 109. – (1) Conținutul unui certificat medico-legal nu poate fi diferit de cel al unuiraport de expertiză medico-legală cu același obiect de evaluare medico-legală, care s-ar fiîntocmit, la solicitarea organelor judiciare, în speța respectivă.(2) Certificatul medico-legal are aceeași valoare probatorie cu a unui raport de

expertiză medico-legală, care s-ar fi întocmit în speța respectivă, cu același obiect alevaluării medico-legale.

Art. 110. – (1) După întocmirea unui certificat medico-legal nu se poate dispuneefectuarea unei expertize medico-legale, cu același obiect de evaluare medico-legală, înaceeași speță, dacă nu au intervenit elemente noi care nu au fost avute în vedere cu ocaziaîntocmirii certificatului medico-legal.(2) Certificatul medico-legal poate fi completat, conform art. 48 alin. (2), la solicitarea

persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) de către expertul oficial care l-a întocmit, iaratunci când, din motive temenice, acest lucru nu este posibil, de către un alt expert oficialdesemnat de conducerea instituției medico-legale.

Art. 111. – (1) Formularul prin care se solicită întocmirea unui certificat medico-legal,pus la dispoziția persoanei interesate de instituția medico-legală, trebuie completat olografși semnat de solicitant.(2) În cazul în care solicitantul nu poate completa formularul menționat la alin. (1)

acest lucru va fi făcut de un angajat al instituției medico-legale urmând ca, pentruconformitate, persoana supusă evaluării medico-legale să fie fotografiată și amprentată.(3) Formularul de solicitare este structurat în funcție de specificul evaluării medico-

legale.(4) Formularul de solicitare se arhivează împreună cu celelalte acte menționate la

art. 105 alin. (3) și fotografia efectuată în condițiile alin. (2).(5) Persoana care ridică de la instituția medico-legală exemplarul original al

certificatului medico-legal, va semna de preluare pe formularul de solicitare, după ce afăcut dovada identității.

37

Art. 112. – (1) Examinarea medico-legală a persoanei, necesară în vederea întocmiriicertificatului medico-legal, va fi efectuată în mod nemijlocit de expertul oficial, de regulă,la sediul instituției medico-legale.(2) Cu acordul conducerii instituției medico-legale examinarea persoanei în vederea

întocmirii certificalului medico-legal se poate efectua și la locul unde se află persoanarespectivă, care din motive temeinice nu poate fi transportată la sediul instituțieimedico-legale, costurile ocazionate de deplasarea medicului legist revenind solicitantului.(3) Certificatul medico-legal nu poate fi întocmit fără examinarea persoanei.(4) Examinarea medico-legală se realizează după verificarea identității persoanei

respective pe baza unui act valabil de identitate, ce va fi menționat în certificatulmedico-legal, iar în lipsa acestuia prin fotografierea și/sau amprentarea, de regulă aindexului mâinii stângi a persoanei ce urmează a fi examinată, pe formularul de solicitare.(5) Atributele de identificare și actul de identitate ale persoanei care însoțește, la

examinarea medico-legală, minorii sau persoanele puse sub interdicție ori celeinstituționalizate vor fi consemnate în certificatul medico-legal.(6) Dispozițiile art. 87 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Art. 113. Certificatul medico-legal poate avea ca obiect evaluarea:a) traumatologică;b) consecințelor unor activități medicale efectuate în scop diagnostic sau terapeutic;c) psihiatrică;d) genitală;e) de stabilire a rudeniei ori identificarea, în cazul persoanelor sau a produselor

biologice.

Art. 114. – (1) Certificatul medico-legal traumatologic se întocmește în vedereaconstatării prezenței sau, după caz, absenței și evaluării gravității leziunilor traumaticerecente, înainte de dispariția leziunilor traumatice externe, dar nu mai târziu de 30 de zilede la data, afirmată, de producere.(2) Certificatul medico-legal traumatologic se întocmește, de regulă, de un singur

medic legist.(3) În cazul în care se solicită constatarea consecințelor unei activități medicale,

efectuată în scop diagnostic sau terapeutic, dispozițiile alin. (2) se aplică în modcorespunzător.(4) Pe formularul de solicitare al certificatului medico-legal traumatologic vor fi trecute

în mod obligatoriu data și împrejurările producerii leziunilor traumatice.(5) Medicii care au întocmit înscrisurile medicale, acceptate și incluse în cuprinsul

certificatului medico-legal traumatologic, nu sunt obligați să semneze și să aplice parafa,pentru conformitate, consultul de specialitate efectuat, pe exemplarele dactilografiate alecertificatului medico-legal.(6) În cazul leziunilor traumatice osteo-articulare investigațiile imagistice sunt

obligatorii și vor fi arhivate împreună cu actele menționate la art. 105 alin. (3).(7) Orice investigație paraclinică prin care se poate demonstra existența unei leziuni

traumatice sau, după caz, patologice va fi arhivată în condițiile art. 105 alin. (3).

38

Art. 115. – (1) Certificatul medico-legal psihiatric se întocmește numai pentrustabilirea diagnosticului psihiatric și a competenței psihice a unei persoane în vedereaîncheierii unui act juridic în materie civilă.(2) Certificatul medico-legal psihiatric se întocmește de comisia medico-legală

psihiatrică.(3) Examinarea persoanei de către comisia medico-legală psihiatrică se face cu

respectarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) și (2).

Art. 116. – (1) Certificatul medico-legal genital se întocmește în vederea constatăriistării de virginitate sau de deflorare ori a consecințelor recente ale unei agresiuni sexuale.(2) Certificatul medico-legal genital se întocmește, de regulă, de un singur medic legist.(3) În cazul agresiunilor sexuale, afirmate de solicitant, pe formularul de solicitare vor

fi trecute în mod obligatoriu data și felul agresiunilor sexuale, urmând ca în situațiaconstatării unor leziuni trumatice pe corpul victimei să se procedeze potrivit art. 114.(4) Examinarea medico-legală a persoanei în situațiile prevăzute la alin. (1) se

efectuează de expertul oficial, de regulă, în prezența unui cadru medical cu pregătiremedie (asistent medical) din instituția medico-legală respectivă fără a se admite prezențaînsoțitorilor persoanei la examinare.

Art. 117. – (1) Stabilirea rudeniei sau identificarea, în cazul persoanelor ori aproduselor biologice, prin întocmirea certificatului medico-legal, se poate realiza prindeterminare serologică ori prin determinare genetică.(2) În ambele variante, menționate la alin. (1), stabilirea rudeniei sau identificarea în

cazul persoanelor ori a produselor biologice se face de către o comisie medico-legalăserologică sau, după caz, genetică alcătuite potrivit art. 72 alin. (2) și (4).(3) Stabilirea rudeniei, pe cale serologică sau genetică, se realizează în urma recoltării

produselor biologice de la persoanele respective, recoltare efectuată numai la sediulinstituției medico-legale, în aceeași zi, într-o singură ședință de recoltare, în prezențatuturor persoanelor implicate.(4) În cazul minorilor și a persoanelor puse sub interdicție recoltarea produselor

biologice se face cu acordul explicit al ocrotitorilor legali ori care poartă răspundereajuridică asupra persoanei respective.

39

SECȚIUNEA a 3 - aRaportul de expertiză medico-legală

Art. 118. – (1) Raportul de expertiză medico-legală (REML) se întocmește, potrivitcompetenței, la solicitarea expresă a organelor abilitate.(2) Raportul de expertiză medico-legală, numit în continuare raport de expertiză, se

remite organului judiciar sau instituției care a solicitat expertiza.(3) După efectuarea unui raport de expertiză nu se mai poate dispune sau efectua, în

aceeași speță, un alt rapor de expertiză sau un certificat medico-legal cu același obiect deevaluare medico-legală.(4) Raportul de expertiză poate fi completat, conform art. 48 alin. (2), de expertul

oficial care l-a întocmit iar atunci când din motive temeinice acest lucru nu este posibil, deun alt expert oficial, desemnat de conducerea instituției medico-legale.

Art. 119. – (1) Actul prin care se dispune sau, după caz, se solicită evaluareamedico-legală, numit în continuare ordonanță, trebuie să cuprindă următoarele elemene:a) denumirea instituției emitente;b) numărul de înregistrare sau de dosar;c) obiectivele – întrebările la care trebuie să răspundă expertul oficial;d) data la care a fost emisă;e) atributele de identificare ale persoanei, cadavrului sau obiectului supus evaluării

medico-legale;f) numele, calitatea sau, după caz, gradul persoanei care a dispus evaluarea

medico-legală și care semnează ordonanța;g) atributele de identificare ale expertului recomandat, în cazul în care vreuna dintre

părți a solicitat acest lucru;h) să aibă aplicată ștampila unității emitente.(2) Ordonanța, înaintată pe cale oficială instituției medico-legale, unde este înregistrată

cu respectarea dispozițiilor art. 104, este repartizată de conducerea unității medico-legale învederea efectuării lucrării medico-legale solicitate.(3) Raportul de expertiză medico-legală nu poate fi remis solicitantului în lipsa

ordonanței originale, chiar dacă evaluarea medico-legală a fost efectuată în baza unei copiia acesteia ori a unui exemplar remis prin diverse forme de comunicație fax, poștăelectronică etc.(4) Ordonanța, pe care va fi înscris numele expertului oficial desemnat, potrivit art. 11

alin. (1), să efectueze lucrarea medico-legală, se arhivează împreună cu celelalte actemenționate la art. 105 alin. (3).

40

Art. 120. – (1) Examinarea medico-legală a persoanei, atunci când este necesară învederea întocmirii raportului de expertiză, se efectuează în mod nemijlocit de expertuloficial, de regulă, la sediul instituției medico-legale.(2) Cu acordul conducerii instituției medico-legale, examinarea medico-legală poate fi

efectuată și la locul unde se află persoana respectivă care, din motive bine întemeiate, nupoate fi transportată la sediul instituției medico-legale, costurile ocazionate de deplasareaexpertului oficial revenind solicitantului.(3) Expertul recomandat poate participa la examinarea medico-legală a persoanei

efectuată în condițiile alin. (1) și (2).(4) Dispozițiile art. 112 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător.

Art. 121. – (1) Raportul de expertiză poate fi întocmit și fără examinarea medico-legalăa persoanei atunci când expertul oficial consideră că specificul evaluării medico-legale nuimpune acest lucru.(2) În cazul în care raportul de expertiză nu poate fi întocmit numai în baza

documentelor medicale puse la dispoziție, expertul oficial va preciza acest lucru organuluijudiciar care a dispus evaluarea medico-legală.(3) Dispozițiile art. 87 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 122. – (1) Raportul de expertiză, întocmit în cazul persoanelor, poate avea caobiect evaluarea:a) traumatologică;b) consecințelor unor activități medicale efectuate în scop diagnostic sau terapeutic;c) psihiatrică;d) genito-obstetricală;e) de stabilire a rudeniei ori identificarea, în cazul persoanelor, sau a produselor

biologice;f) în vederea stabilirii vârstei și sexului;g) în vederea evaluării stării de sănătate/boală a unei persoane, pentru a se stabili dacă

persoana respectivă poate executa pedeapsa în regim penitenciar sau poate participa ladesfășurarea urmăririi penale ori a judecății din punct de vedere medical;h) în vederea estimării retroactive a alcoolemiei.(2) În funcție de natura evaluării medico-legale solicitată de organele abilitate, în

cadrul unitățiilor medico-legale pot fi întocmite și alte tipuri de rapoarte de expertizămedico-legală.

41

Art. 123. – (1) Raportul de expertiză medico-legală traumatologică se întocmește învederea stabilirii prezenței sau, după caz, absenței și evaluării gravității leziunilortraumatice, indiferent de data la care au fost produse, ori a consecințelor acestora, înconformitate cu prevederile Codului penal sau Codului civil.(2) Raportul de expertiză medico-legală traumatologică se întocmește, de regulă, de un

singur medic legist.(3) În ordonanța prin care se dispune evaluarea medico-legală traumatologică vor fi

înscrise, în mod obligatoriu, data și împrejurările în care s-au produs leziunile traumatice.(4) Medicii care au întocmit înscrisurile medicale, acceptate și incluse în cuprinsul

raportului de expertiză medico-legală traumatologică, nu sunt obligați să semneze și săaplice parafa, pentru conformitate, consultul de specialitate efectuat, pe exemplareledactilografiate ale raportului de expertiză.(5) În cazul leziunilor traumatice osteo-articulare, investigațiile imagistice sunt

obligatorii și vor fi arhivate împreună cu actele menționate la art. 105 alin. (3).(6) Orice investigație paraclinică prin care se poate demonstra existența unei leziuni

traumatice sau, după caz, patologice va fi arhivată în condițiile art. 105 alin. (3).

Art. 124. – (1) Raportul de expertiză medico-legală ce are ca obiect evaluareaconsecințelor unei activități medicale efectuate în scop diagostic sau terapeutic seîntocmește, de regulă, de un singur medic legist.(2) Întocmirea raportului de expertiză menționat la alin. (1) se face cu solicitarea

obligatorie a foii de observație, a cărei epicriză va fi dactilografiată.(3) Dispozițiile art. 123 alin. (4) și (6) se aplică în mod corestunzător.

Art. 125. – (1) Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se întocmește în vedereastabilirii diagnosticului psihiatric și a discernământului sau, după caz, a competențeipsihice, precum și, atunci când este cazul, a gradului de pericol social și a măsurilor desiguranță cu caracter medical care se impun, în conformitate cu prevederile Codului penalși Codului civil precum și a standardelor științifice internaționale .(2) Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se întocmește de comisia medico-

legală psihiatrică alcătută potrivit art. 70 alin. (1), (2) și (3) numai pentru o singură spețăjuridică.(3) Examinarea persoanei de către comisia medico-legală psihiatrică este obligatorie și

va fi făcută cu respectarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) și (2).(4) În situația persoanelor aflate în stare privativă de libertate examinarea persoanei de

către comisia medico-legală psihiatrică poate fi făcută și în cadrul secției de psihiatrie apenitenciarului – spital.(5) În vederea întocmirii raportului de expertiză medico-legală psihiatrică organul

judiciar va pune la dispoziția comisiei medico-legale dosarul complet al cauzei și orice altedocumente solicitate de comisie .(6) În cazul examinării medico-legale psihiatrice a minorilor, ancheta socială este

obligatorie.

42

(7) În situația în care, pentru stabilirea diagnosticului psihatric, se impune internareapersoanei supusă evaluării medico-legale psihiatrice, internarea medicală voluntară saunon-voluntară se va efectua în conformitate cu legislația în vigoare și normelemetodologice elaborate de Consiliul superior.(8) Expertiza medico-legală psihiatrică poate fi efectuată și în cazul defuncților pentru

stabilirea retroactivă a competenței psihice.

Art. 126. – (1) Raportul de expertiză medico-legală genito-obstetricală se întocmește învederea constatării stării de virginitate sau de deflorare, a consecințelor unor agresiuniisexuale, a stării obstetricale – sarcină, avort, lehuzie, a capacității de procreere și a altorsituații în conformitate cu prevederile Codului penal.(2) Raportul de expertiză medico-legală genito-obstetricală se întocmește, de regulă, de

un singur medic legit.(3) În cazul agresiunilor sexuale, în ordonanță se va menționa, în mod obligatoriu, data

și felul agresiunilor sexuale, urmând ca în situația constatării unor leziuni traumatice pecorpul victimei să se procedeze potrivit art. 123.(4) Examinarea medico-legală a persoanei în situațiile prevăzute la alin. (1) se

efectuează de expertul oficial, de regulă, în prezența unui cadru medical cu pregătire medie(asistent medical) din instituția medico-legală respectivă.

Art. 127. – (1) Pentru întocmirea raportului de expertiză medico-legală în vedereastabilirii rudeniei sau a identificării, în cazul persoanelor ori a produselor biologice, prindeterminare serologică sau genetică, prevederile art. 117 se aplică în mod corespunzător.(2) Înștiințarea persoanelor în vederea prezentării la sediul instituției medico-legale

revine solicitantului.

Art. 128. – (1) Raportul de expertiză medico-legală antropologică pentru stabilireavârstei și sexului se întocmește, în cazul persoanelor, la solicitarea organelor judiciare sau ainstituțiilor abilitate conform legii, numai în cadrul unui institut de medicină legală.(2) Raportul de expertiză prevăzut la alin. (1) se întocmește de un medic legist.(3) În vederea întocmirii raportului de expertiză medico-legală prevăzut la alin. (1) sunt

utilizați indicatori specifici, fiind obligatorii examinările somatică, radiologic – imagisticăși odontologică.

Art. 129. – (1) Raportul de expertiză medico-legală realizat în vederea stabilirii dacă opersoană poate executa pedeapsa la care a fost condamnată, în regim privativ de libertatesau poate participa la faza de urmărire penală ori de judecată a procesului penal din punctde vedere medical, numit în continuare raport de expertiză pentru amânare – suspendare,este întocmit de o comisie specială alcătuită potrivit art. 71 alin. (1).(2) În vederea întocmirii raportului de expertiză pentru amânare – suspendare este

obligatorie examinarea persoanei respective în cadrul comisiei, la sediul instituției medico-legale.

43

(3) În situația persoanelor care nu se pot deplasa la sediul instituției medico-legalepentru examinare, fiind internate într-o unitate sanitară, alta însă decât cele ce aparținA.N.P., verificarea realității stării grave de boală, care împiedică deplasarea persoaneirespective, va fi făcută de medicul legist însoțit de medicul reprezentant.(4) Persoanele aflate în stare privativă de libertate vor fi prezentate la sediul instituției

medico-legale, pentru examinare în cadrul comisiei, cu un referat medical întocmit demedicul locului de detenție.(5) Medicul de specialitate va confirma diagnosticul pe care l-a stabilit și tratamentul

recomandat, prin semnătură și aplicarea parafei personale pe ambele exemplaredactilografiate ale raportului de expertiză pentru amânare – suspendare, înainte deredactarea concluziilor.(6) Concluziile, formulate de medicul legist, vor fi semnate numai de către medicul

legist și medicul reprezentant, care vor aplica, fiecare, parafa personală pe exemplaruloriginal potrivit art. 105 alin. (2).(7) În concluziile unui raport de expertiză pentru amânare – suspendare, în funcție de

gravitatea bolilor de care suferă persoana examinată se poate propune o perioadă cel multtrei luni de zile de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei ori de suspendare aurmăririi penale sau a judecății pentru motive medicale, denumită în continuare perioadăde amânare – suspendare.(8) Pentru aceași persoană și indiferent de numărul dosarului penal nu pot fi propuse

mai mult de două perioade de amânare – suspendare, urmând ca, în situația în care stareade boală nu s-a remediat ori a apărut o altă afecțiune, după epuizarea perioadelor respectivesă se dispună o nouă expertiză medico-legală.(9) Prin excepție de la prevederile alin. (7) și alin. (8) pot fi întocmite, în continuare la

nivel teritorial, rapoarte de expertiză pentru amânare – suspendare în cazul persoaneloraflate în imposibilitatea de a se deplasa ori de a fi transportate, datorită riscului letal sauaflate în stadiul terminal al unor boli grave, numai după verificarea realității cauzeimedicale care împiedică deplasarea, efectuată de medicul legist însoțit de mediculreprezentant, la locul unde se află persoana respectivă.(10) Raportul de expertiză pentru amânare – suspendare nu poate fi supus avizului

Comisiei de control și avizare, urmând ca, în situația contestării concluziilor formulate săse dispună o nouă expertiză medico-legală.

Art. 130. – (1) Raportul de expetiză medico-legală realizat în vederea estimăriiteoretice retroactive a alcoolemiei se poate întocmi numai la nivelul unui institut demedicină legală de o comisie alcătuită conform art. 73 alin. (2).(2) În vederea întocmirii raportului de expertiză menționat de la alin. (1), organul

judiciar este obligat să pună la dispoziția comisiei:a) buletinul toxicologic cu valoarea alcoolemiilor, întocmit de instituția medico-legală;b) datele antropometrice ale persoanei în cauză, respectiv vârsta, sexul, înălțimea și

greutatea corporală;c) date în legătură cu consumul de alcool, obținute din ancheta judiciară sau din

declarația persoanei pentru care se efectuează estimarea retroactivă a alcoolemiei și anume

44

intervalul de timp în care persoana respectivă a consumat alcool, felul, tăria și cantitateabăuturii alcoolice, dacă a consumat și alimente, cu precizarea acestora în caz afirmativ șieventual alte elemente de interes pentru efectuarea expertizei.(3) Raportul de expertiză menționat la alin. (1) poate fi întocmit, în cazul unei persoane,

numai pentru o singură variantă de consum urmând ca, în situația în care apar date noireferitoare la consumul de alcool, care au fost acceptate de organul judiciar, să se dispună onouă expertiză medico-legală.(4) După întocmirea raportului de expertiză menționat la alin. (1) nu se poate dispune

efectuarea unui alt raport de expertiză cu același obiectiv, în cazul aceleiași persoane, la altinstitut medico-legal, indiferent dacă datele referitoare la consumul de alcool sunt acelașisau altele.(5) Raportul de expertiză pentru estimarea retroactivă alcoolemiei se întocmește fără

examinarea persoanei în cauză de către comisie.(6) Raportul de expertiză menționat la alin. (1) nu poate fi supus avizării de către

Comisia de control și avizare, verificarea științifică a concluziilor formulate putând fifăcută prin avizarea raportului de expertiză de către Comisia superioară.(7) În situația în care organul judiciar a reținut alte date în legătură cu consumul de

alcool, față de cele în baza cărora a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală, lasolicitarea organului judiciar se poate efectua o nouă expertiză medico-legală în cadrulI.N.M.L.(8) Rezultatele estimării teoretice retroactive a alcoolemiei, din concluziile formulate,

sunt condiționate de veridicitatea datelor în legătură cu consumul de alcool, menționate laalin. (2) lit. c) puse la dispoziția instituției medico-legale.(9) În situația în care, cu ocazia efectuării calculului în vederea estimării teoretice

retroactive a alcoolemiei, comisia medico-legală constată că rezultatele obținute nu pot fisusținute prin datele în legătură cu consumul de alcool puse la dispoziție potrivit alin. (2)lit. c), va menționa acest lucru în concluziile menționate.

45

SECȚIUNEA a 4 - aRaportul de nouă expertiză medico-legală

Art. 131. – (1) Raportul de nouă expertiză medico-legală (RNEML), numit încontinuare raport de nouă expertiză, se întocmește la solicitarea expresă și motivată aorganelor judiciare.(2) Raportul de nouă expertiză se întocmește, potrivit competenței teritoriale, numai la

nivelul unui institut medico-legal.(3) Dispozițiile art. 119 se aplică în mod corespunzător.(4) Raportul de nouă expertiză se remite organului judiciar care a solicitat noua

expertiză.

Art. 132. Raportul de nouă expertiză se dispune, în conformitate cu prevederile legale,în situația în care:a) concluziile formulate într-un certificat medico-legal sau, după caz, raport de

expertiză sunt neclare sau incomplete ori când între conținutul și concluziile formulate îndocumentul medico-legal respectiv există contradicții, despre care organul judiciar estesesizat de partea interesată, din oficiu sau prin avizul unei comisii de control și avizare;b) în vederea instituirii, menținerii sau revocării măsurii amânării – suspendării dispusă

de organul judiciar după întocmirea unui raport de nouă expertixă pentru amânare –suspendare, conform art. 141 alin. (5).

Art. 133. – (1) După întocmirea unui raport de nouă expertiză nu se mai poate dispunesau efectua, în aceeași speță și având același obiect de evaluare medico-legală, un alt raportde nouă expertiză sau un raport de expertiză ori un certificat medico-legal.(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) rapoartele de nouă expertiză pentru

amânare – suspendare întocmite în cadrul I.N.M.L. în cazul cărora se aplică dispozițiileart. 141.(3) Raportul de nouă expertiză poate fi completat, în condițiile art. 48 alin. (2) numai

de către membri comisiei care l-a întocmit.

Art. 134. – (1) În vederea întocmirii raportului de nouă expertiză comisiamedico-legală:a) va utiliza toate documentele medico-legale întocmite în speța respectivă;b) va înteprinde demersurile necesare obținerii documentației medicale, întocmită prin

examinare clinică și paraclinică, prin care se poate susține diagnosticul și se pot argumentaconcluziile;c) va recomanda efectuarea investigațiilor medicale de specialitate necesare în vederea

înlăturării neclarităților sau contradicțiilor semnalate în documentele medico-legaleanterior întocmite;d) va solicita, ori de câte ori se impune acest lucru, opinia unor specialiști care, prin

cunoștințele de specialitate, pot contribui la formularea unor concluzii medico-legale clare,susținute științific.

46

(2) Raportul de nouă expertiză poate fi întocmit și fără examinarea medico-legală apersoanei atunci când comisia desemnată consideră că specificul evaluării medico-legalenu impune acest lucru.

Art. 135. – (1) Raportul de nouă expertiză, întocmit în cadrul persoanelor, poateavea ca obiect evaluarea:a) traumatologică;b) consecințelor unor activități medicale efectuate în scop diagnostic sau terapeutic;c) psihiatrică;d) genito-obstetricală;e) de stabilire a rudeniei ori identificarea, în cazul persoanelor, sau a produselor

biologice;f) în vederea stabilirii vârstei și sexului;g) în vederea evaluării stării de sănătate/boală a unei persoane, pentru a se stabili dacă

persoana respectivă poate executa pedeapsa în regim penitenciar sau poate participa ladesfășurarea urmăririi penale ori a judecății din punct de vedere medical;h) în vederea estimării retroactive a alcoolemiei.(2) În funcție de natura evaluării medico-legale care a determinat întocmirea unui

raport de expertiză, în cadrul instituțiilor medico-legale pot fi întocmite și alte tipuri derapoarte de nouă expertiză.

Art. 136. – (1) Raportul de nouă expertiză traumatologică se întocmește în vedereaevaluării gravității leziunilor traumatice sau a consecințelor acestora, inclusiv celeconsecutive unei activități medicale efectuată în scop diagnostic sau terapeutic, înconformitate cu prevederile Codului penal și Codului civil.(2) Raportul de nouă expertiză traumatologică se întocmește de o comisie alcătuită

potrivit art. 74.(3) Dispozițiile art. 123 alin. (3), (4), (5) și (6) se aplică în mod corespunzător.

Art. 137. – (1) Raportul de nouă expertiză psihiatrică este întocmit de comisiamedico-legală psihiatrică alcătuită conform art. 70 alin (5).(2) Dispozițiile art. 125 se aplică în mod corespunzător.

Art. 138. – (1) În vederea întocmirii raportului de nouă expertiză genito-obstetricalădispozițiile art. 126 se aplică în mod corespunzător.(2) Raportul de nouă expertiză genito-obstetricală se întocmește de o comisie alcătuită

potrivit art. 74.

Art. 139. – (1) Raportul de nouă expertiză în vederea stabilirii rudeniei sau aidentificării, în cazul persoanelor sau produselor biologice, este întocmit de o comisieserologică sau, după caz, genetică alcătuite potrivit art. 72 alin (3) și (5).(2) Dispozițiile art. 117 alin. (3) și (4) precum și ale art. 127 alin. (2) se aplică în mod

corespunzător.

47

Art. 140. – (1) Raportul de nouă expertiză antropologică pentru stabilirea vârstei șisexului se întocmește numai în cadrul I.N.M.L.(2) Raportul de nouă expertiză antropologică este întocmit de o comisie, numită de

directorul I.N.M.L., alcătuită din trei membri:a) medic legist;b) un medic endocrinolog;c) un medic stomatolog.(3) Dispozițiile art. 128 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 141. – (1) Raportul de nouă expertiză pentru amânare – suspendare se întocmeștenumai în cadrul I.N.M.L.(2) Raportul de nouă expertiză pentru amânare – suspendare este întocmit de o comisie

alcătuită potrivit art. 71 alin. (2).(3) Dispozițiile art. 129 alin. (2), (3), (5) și (6) se aplică în mod corespunzător.(4) Persoanele aflate în stare privativă de libertate vor fi prezentate la sediul I.N.M.L.,

pentru examinare în cadrul comisiei, cu un referat medical întocmit de doi medici dincadrul Penitenciarului Spital București.(5) Raportul de nouă expertiză pentru amânare – suspendare se întocmește atunci când:a) sunt contestate concluziile dintr-un raport de expertiză pentru amânare – suspendare;b) au fost epuizate perioadele de amânare – suspendare care puteau fi propuse într-un

raport de expertiză pentru amânare – suspendare, conform art. 129 alin. (7) și (8);c) după întocmirea unui raport de nouă expertiză pentru amânare – suspendare, organul

judiciar consideră că este necesară o altă evaluare a stării de sănătate/boală a persoaneirespective, indiferent de perioada de timp care a trecut de la precedenta evaluaremedico-legală, pentru a dispune în consecință.(6) După întocmirea unui raport de nouă expertiză pentru amânare – suspendare nu se

mai poate efectua, pentru aceeași persoană, un raport de expertiză pentru amânare –suspendare cu excepția apariției situației prevăzute la art. 129 alin. (9).(7) Raportul de nouă expertiză pentru amânare – suspendare nu este supus avizului din

oficiu al Comisiei de control și avizare.(8) În cazul unui raport de nouă expertiză pentru amânare – suspendare verificarea din

punct de vedere științific a conținutului și a concluziilor formulate se poate efectua prinavizul Comisiei superioare.

Art. 142. – (1) Raportul de nouă expertiză realizat în vederea estimării teoreticeretroactive a alcoolemiei se întocmește numai în cadrul I.N.M.L. de o comisie alcătuităconform art. 73 alin. (3).

48

(2) Raportul de nouă expertiză prevăzut la alin. (1) se întocmește în situația în care:a) a fost propus acest lucru de către Comisia superioară care nu a putut aviza raportul

de expertiză întocmit în vederea estimării retroactive a alcoolemiei, supus avizării conformart. 130 alin. (6);b) organul judiciar a reținut alte date cu privire la felul și împrejurările consumului de

alcool, decât cele în baza cărora a fost întocmit raportul inițial de expertiză și solicită o altăestimare retroactivă a valorii alcoomiei, în baza noilor date.(3) În cadrul I.N.M.L. nu poate fi întocmit, în cazul aceleiași persoane, decât un singur

raport de nouă expertiză în vederea estimării retroactive a alcoolemiei.(4) Dispozițiile art. 130 alin. (2) și (5) se aplică în mod corespunzător.(5) Raportul de nouă expertiză întocmit în vederea estimării teoretice retroactive a

alcoolemiei nu este supus avizului din oficiu al Comisiei de control și avizare.(6) Verificarea din punct de vedere științific a raportului de nouă expertiză întocmit în

vederea estimării teoretice retroactive a alcoolemiei se poate efectua prin avizul Comisieisuperioare.(7) Prevederile art. 130 alin. (8) se aplică în mod corespunzător.

49

SECȚIUNEA a 5 - aAvizul medico-legal

Art. 143. – (1) Avizul este întocmit de Comisia superioară sau, după caz, de Comisiade control și avizare, potrivit competenței teritoriale.

(2) Prin avizul formulat se verifică din punct de vedere științific documentul medico-legal supus avizului.

(3) Orice aviz are capacitate probatorie superioară documentului medico-legal supusavizului.

Art. 144. – (1) Avizul Comisiei superioare se întocmește în conformitate cudispozițiile art. 59 și 60.

(2) Dispozițiile art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Art. 145. – (1) Avizul Comisiei de control și avizare se întocmește în conformitatecu dispozițiile art. 65 și 66.

(2) Dispozițiile art. 50 se aplică în mod corespunzător.

50

SECȚIUNEA a 6 - aBuletinul de analiză medico-legală

Art. 146. Buletinul de analiză medico-legală, numit în continuare buletin de analiză,este întocmit la nivelul laboratoarelor din cadrul instituțiilor medico-legale.

Art. 147. – (1) Buletinul de analiză se poate întocmi la solicitarea:a) expertului oficial;b) organelor judiciare;c) persoanelor interesate.(2) Tariful aferent buletinului de analiză, stabilit de Ministerul Sănătății:a) este inclus în costul final al documentului medico-legal întocmit de expertul

oficial, în speța în care a fost solicitat buletinul de analiză;b) se achită de organul judiciar sau de persoana interesată care l-a solicitat, conform

art. 14.

Art. 148. – (1) În vederea argumentării științifice a concluziilor evaluăriimedico-legale, la solicitarea expertului oficial, pot fi întocmite buletine de analiză ce au caobiect determinări: histopatologice, toxicologice, serologice, tanatochimice,microbiologice, genetice, radiologice – imagistice și orice altă investigație de laboratorconsiderată necesară.

(2) Produsele biologice care au rămas în urma efectuării analizelor de laboratornecesare întocmirii buletinelor de analiză se păstrează în cadrul instituției medico-legaleconform legii și a normelor elaborate de Consiliul superior.

(3) Produsele biologice menționate la alin. (2) pot fi înstrăinate numai la solicitareaexpresă a organelor judiciare, dacă prin aceasta nu se compromite o eventuală altă analizăde laborator, de aceeași natură, efectuată asupra produselor biologice care ar mai rămânedupă înstrăinare.

(4) Piesele histopatologice care au fost preparate în cadrul instituției medico-legalepot fi predate, la solicitarea expertului oficial, în vederea întocmirii unui buletin de analizăhistopatologică și într-o altă unitate de profil, cu obligativitatea restituirii acestora după ceau fost analizate.

(5) Filmele radiologice – imagistice care au fost efectuate în cadrul instituțieimedico-legale se păstrează în laboratorul de radiologie – imagistică pe o perioadănedeterminată iar în cazul în care expertul oficial solicită interpretarea lor și într-o altăunitate de profil, vor fi restituite, în mod obligatoriu, după ce s-a făcut interpretarea.

Art. 149. – (1) Organele judiciare pot solicita întocmirea unui buletin de analizătoxicologică în vederea stabilirii gradului de imbibiție alcoolică sau a prezenței drogurilorîn organism.

(2) Buletinul de analiză toxicologică cu valoare alcoolemiei și/sau alcoolurieireprezintă singurul mijloc de probă, conform legii, în baza căruia se stabilește gradulimbibiției alcoolice în cazul persoanelor sau cadavrelor.

51

(3) Recoltarea produselor biologice, sânge și/sau urină, în vederea întocmiriibuletinului toxicologic menționat la alin. (1) se efectuează în conformitate cu normelemetodologice elaborate de Consiliul superior și aprobate de Ministerul Sănătății.

(4) Buletinul de analiză toxicologică menționat la alin. (1) se remite numaiorganului judiciar care l-a solicitat.

(5) Dispozițiile art. 105 alin. (5) nu se aplică în cazul buletinului de analizătoxicologică întocmit potrivit alin. (1).

Art. 150. – (1) La solicitarea persoanelor interesate instituția medico-legală poateîntocmi un buletin de analiză toxicologică.

(2) În situația în care persoana interesată solicită întocmirea unui buletin de analizătoxicologică în vederea stabilirii gradului de imbibiție alcoolică ori a prezenței drogurilorîn organism devin incidente prevederile art. 149 alin. (3).

(3) Buletinul de analiză toxicologică menționat la alin. (1) se remite numaisolicitantului.

52

CAPITOLUL VIIEvaluarea medico-legală necropsică

Art. 151. – (1) Evaluarea medico-legală necropsică constă în examinarea completă,externă și internă, a cadavrului uman, întreg sau fragmente din acesta, indiferent de timpulcare a trecut de la deces.

(2) Examinarea cadavrului prin autopsie poate fi completată prin diverse investigațiide laborator care pot contribui la argumentarea științifică a concluziilor formulate.

Art. 152. Examinarea cadavrului este efectuată de medicul legist, expert oficial:a) la locul unde a fost găsit cadavrul, prin examen extern, în cadrul cercetării

întreprinse la fața locului de echipa de investigație criminalistică;b) în cadrul instituției medico-legale, prin autopsie, ce presupune efectuarea unui

examen extern și intern, complet și sistematic al cadavrului.

Art. 153. – (1) Examinarea preliminară a cadavrului la locul unde se desfășoarăinvestigația criminalistică se efectuează de medicul legist la solicitarea organelor deurmărire penală.

(2) După examinarea cadavrului la fața locului, în calitate de membru al echipeioperative de investigație criminalistică, medicul legist va semna, după caz:

a) procesul verbal întocmit de organul de urmărire penală, în cazul în care se dispuneefectuarea autopsiei medico-legale;

b) documentul întocmit de organul de urmărire penală și înmânat soțuluisupraviețuitor sau rudelor ori persoanei abilitate să se ocupe de funerariile defunctului, princare se permite eliberearea, conform legii, a certificatului medical constatator al decesului,de către orice medic, atunci când nu sunt întrunite condițiile efectuării autopsieimedico-legale.

(3) Medicul legist, care a semnat procesul verbal, răspunde numai pentru elementelemedico-legale, obținute după examinarea cadavrului, care au fost înscrise în procesulverbal și anume:

a) semnele morții reale;b) prezența sau absența leziunilor traumatice;c) data la care se putea produce decesul sau intervalul de timp postmortem;d) urme ale unor intervenții terapeutice, recente sau vechi;e) semnele particulare care pot contribui la identificare;f) vârsta probabilă și sexul genital extern.(4) La examinarea cadavrului efectuată conform alin. (1) poate participa și un medic

rezident de medicină legală care, însă, nu va semna documentele menționate la alin. (2).

Art. 154. – (1) În cazul în care, după examinarea cadavrului la fața locului, sedispune efectuarea autopsiei medico-legale, organul de urmărire penală va remite instituțieimedico-legale ordonanța de efectuare a autopsiei și procesul verbal.

53

(2) În situația prevăzută la alin. (1) ordonanța, pe lângă elementele menționate la art.119 alin. (1) trebuie să cuprindă:

a) împrejurările în care s-a produs decesul sau a fost găsit cadavrul;b) data probabilă a morții, apreciată prin corelarea datelor de anchetă cu elementele

rezultate în urma examinării medico-legale preliminare a cadavrului;c) atributele de identificare ale medicului legist care a efectuat examinarea

cadavrului.(3) Ordonanța prin care a fost dispusă autopsia medico-legală și procesul verbal se

arhivează împreună cu celelalte acte incluse în dosarul necropsic.

Art. 155. – (1) Examinarea cadavrului prin autopsie se efectuează, din dispozițiaorganelor de urmărire penală, la sediul instituției medico-legale, potrivit competențeiteritoriale și materiale.

(2) În cazul în care decesul s-a produs într-o unitate sanitară, la ordonanța prin carese dispune efectuarea autopsiei medico-legale, întocmită potrivit art. 119 alin. (1) se voratașa documentele medicale întocmite în unitatea sanitară respectivă pe numele pacientuluicare a decedat, ce vor fi arhivate în dosarul necropsic.

(3) Autopsia medico-legală se poate efectua indiferent de intervalul de timp care atrecut de la deces.

(4) Autopsia se efectuează, de regulă, de un singur medic legist desemnat înconformitate cu dispozițiile art. 11, ajutat de personalul de specialitate cu pregătire medie(autopsier).

(5) La efectuarea autopsiei, medicul legist, expert oficial, poate solicita participareaunor medici de diferite specialități medicale care, prin cunoștințele de specialitate, potcontribui la elucidarea tuturor problemelor ridicate de cazul respectiv.

(6) În vederea formulării concluziilor evaluării necropsice, expertul oficial poatesolicita efectuarea oricărei investigații de laborator, în cadrul instituției medico-legale sauîn orice altă unitate medicală, asupra cadavrului sau produselor biologice recoltate de lacadavru, care vor fi arhivate în dosarul necropsic .

(7) Expertul oficial este obligat să înregistreze fotografic, în format digital, aspectelemacroscopice relevante ale autopsiei pe care o efectuează, în baza cărora pot fi susținuteconcluziile medico-legale, ce vor fi păstrate pe o perioadă nedeterminată împreună cudosarul necropsic.

Art. 156. – (1) Autopsia medico-legală este obligatorie și se efectuează, dindispoziția organelor de urmărire penală, fără a fi necesar acordul soțului supraviețuitor saua rudelor defunctului, în următoarele situații:

a) moarte violentă;b) moarte suspectă de a fi violentă.(2) Se consideră moarte violentă, decesul produs ca urmare a nerespectării dreptului

la viață al ființei umane, indiferent de împrejurarea în care a survenit decesul și de perioadade timp care a trecut de la acțiunea vătămătoare traumatică și până la deces.

54

(3) Moartea este considerată suspectă de a fi violentă în următoarele situații:a) decesul persoanelor în cazul cărora nu se poate susține, prin documente medicale,

o patologie aptă în mod rezonabil să provoace moartea, indiferent de locul unde a survenitdecesul, respectiv la domiciliu, în incinta unei instituții, într-un loc public sau izolat etc;

b) decesul survenit în custodie, cum ar fi moartea persoanelor aflate stare privativăde libertate sau moartea persoanelor internare în spitale psihiatrice;

c) moartea care poate fi asociată cu acțiunile organelor de ordine sau ale armatei oricare survine în cursul manifestaţiilor publice;

d) moartea care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, cum estebănuiala de tortură sau orice altă formă de tratament violent sau inuman;

e) multiple decese repetate, în serie sau concomitente, într-o comunitate;f) când moartea survine la scurt interval de timp de la internarea într-o unitate

sanitară, timp în care nu s-a putut stabili un diagnostic prin care să se poată explica decesulși să fie exclusă o moarte violentă;

g) când moartea este pusă în legătură cu o deficienţă în acordarea asistenţei medicalesau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecţie a muncii;

h) când decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenţiediagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală;

i) cadavre neidentificate sau scheletizate.

Art. 157. După efectuarea autopsiei expertul oficial poate întocmi următoareledocumente:

a) certificatul medical constatator al decesului;b) raportul de expertiză medico-legală necropsică;c) nota de constatare medico-legală postnecropsică;d) certificatul medico-legal necropsic.

Art. 158. – (1) Certificatul medical constatator al decesului, completat, semnat șiavând aplicată parafa personală a expertului oficial care a efectuat autopsia, este remis, înoriginal, persoanei care se ocupă de obținerea certificatului de deces pe numeledefunctului.

(2) Medicul legist nu poate întocmi certificatul medical constatator al decesului dacănu a efectuat autopsia cadavrului ale cărui date de identitate sunt înscrise în certificatulrespectiv.

(3) Copia certificatului medical constatator al decesului se arhivează împreună cuactele menționate la art. 105 alin. (3) în dosarul necropsic.

(4) În cazul în care certificatul medical constatator al decesului nu este preluat de lainstituția medico-legală în termen de cel mult 10 zile de la data efectuării autopsiei, vor fianunțate instituțiile competente, respectiv primăria pe raza de competență a căreia s-aprodus decesul, care sunt obligate, potrivit legii, să realizeze formalitățile înhumăriicadavrului.

55

Art. 159. – (1) Raportul de expertiză medico-legală necropsică se întocmește curespectarea dispozițiilor generale de întocmire a documentelor medico-legale prevăzute înprezenta lege și a normelor metodologice elaborate de Consiliul superior.

(2) Raportul de expertiză medico-legală necropsică poate fi remis organului judiciarcare a dispus efectuarea autopsiei:

a) în formă completă, exemplarul dactilografiat conținând toate rubricile menționatela art. 106 alin. (1) ;

b) numai sub forma concluziilor.(3) La solicitarea persoanelor interesate, îndreptățite potrivit legii, pot fi eliberate

copii ale raportului de expertiză medico-legală necropsică, cu respectarea prevederilor art.105 alin. (4) și (5).

(4) Raportul de expertiză medico-legală necropsică poate fi completat, conform art.48 alin. (2) și poate fi supus evaluărilor științifice medico-legale în conformitate cu etapelecompetenței funcțional – profesionale.

Art. 160. – (1) Nota de constatare medico-legală postnecropsică se poate întocmi, lasolicitarea expresă a organului judiciar, imediat după efectuarea autopsiei, de expertuloficial care a efectuat autopsia.

(2) Documentul medico-legal menționat la alin. (1) se remite organului judiciarcompetent, în vederea desfășurării unor proceduri specifice care nu se pot realiza în lipsadatelor obținute de la medicul legist.

(3) Opinia formulată de expertul oficial în nota de constatare medico-legalăpostnecropsică, întocmită numai în baza datelor obținute în urma efectuării autopsiei și dinînscrisurile avute la dispoziție, poate fi modificată ulterior, cu ocazia întocmirii raportuluide expertiză medico-legală necropsică, în funcție de rezultatele examenelor de laboratorcare au fost solicitate.

Art. 161. – (1) Autopsia poate fi efectuată în cadrul instituției medico-legale, contracost și la solicitarea expresă a soțului supraviețuitor sau a rudelor defunctului în liniedreaptă, de gradul întâi, numai dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 156.

(2) În situația menționată la alin. (1) se întocmește un certificat medico-legalnecropsic.

(3) Formularul prin care se solicită întocmirea unui certificat medico-legal necropsicse completează potrivit art. 111 alin. (1).

(4) Autopsia prevăzută la alin. (1) se efectuează potrivit competenței teritoriale șimateriale, cu acordul conducerii unității medico-legale respective, în baza motivațieirezonabile a solicitantului.

(5) Certificatul medico-legal necropsic se eliberează numai solicitantului saupersoanei desemnată de solicitant, înscrisă olograf de acesta pe formularul prin care a fostsolicitată autopsia, cu respectarea dispozițiilor art. 111 alin. (3) și (4).

(6) Conținutul unui certificat medico-legal necropsic nu poate fi diferit de conținutulunui raport de expertiză medico-legală necropsică care s-ar fi întocmit dacă autopsia ar fifost dispusă de organul de urmărire penală.

56

(7) În vederea efectuării autopsiei prevăzută la alin. (1) conducerea instituțieimedico-legale poate desemna un medic legist sau o comisie medico-legală.

(8) La solicitarea organelor judiciare, certificatul medico-legal necropsic poate fisupus evaluării științifice conform etapelor de competență funcțional – profesionale.

(9) În situația în care, cu ocazia efectuării autopsiei prevăzută la alin. (1) medicullegist constată elemente care ar putea fi interpretate sub aspectul prevederilor Coduluipenal ceea ce ar impune declanșarea unor cercetări judiciare este obligat să suspendeefectuarea autopsiei și să înștiințeze, de îndată, organele de urmărire penală care vorproceda în consecință.

Art. 162. – (1) Transportul cadavrelor se realizează cu vehicule special amenajate.(2) Transportul cadavrelor la instituția medico-legală se efectuează în huse

impermeabile și, după caz, închise ermetic, având atașată fișa de transport cadavre,completată de persoana care efectuează transportul, sau ordonanța de efectuare a autopsiei.

(3) Transportul cadavrelor de la instituția medico-legală se poate efectua numai înbaza actelor doveditoare și după aplicarea unei brățări de identificare, de regulă, la nivelulmembrului toracic drept al cadavrului, ce trebuie să conțină:

a) elemente care să permită identificarea cadavrului;b) unitatea medico-legală în care s-a efectuat autopsia;c) indicativul sub care a fost înregistrat cadavrul la unitatea medico-legală.(4) Plata ocazionată de transportul cadavrului la instituția medico-legală în vederea

efectuării autopsiei revine solicitantului.

Art. 163. – (1) După efectuarea autopsiei medico-legale cadavrul se îmbălsămeazăconform normelor stabilite de Ministerul Sănătății.

(2) Organele sau țesuturile examinate se reintroduc în cadavru.(3) Fragmentele de țesuturi sau organe care au fost recoltate cu ocazia efectuării

autopsiei vor fi menționate în raportul de expertiză medico-legală necropsică și vor fidepozitate conform normelor metodologice.

Art. 164. – (1) Unitățile sanitare sunt obligate să înștiințeze imediat organele deurmărire penală în legătură cu:

a) decesul produs în acea unitate sanitară, într-un interval scurt de timp de lainternare, timp în care nu s-a reușit stabilirea unui diagnostic prin care să se poată excludeo moarte violentă;

b) persoanele aduse la unitate sanitară respectivă, decedate sau în stopcardio-respirator, despre care nu pot fi oferite date medicale certe care să poată explicadecesul și să excludă o moarte violentă;

c) decesul, survenit în acea unitate sanitară, în legătură cu care sunt elementeplauzibile ce orientează către o moarte violentă sau suspectă de a fi violentă.

(2) În cazul în care cu ocazia efectuării autopsiei anatomo-patologice în unitateasanitară în care s-a produs decesul pacientului, se constată elemente care pot sugera omoarte violentă ori suspectă de a fi violentă, medicul anatomo-patolog nu va mai continua

57

autopsia prosecturală și va înștiința de îndată organele de urmărire penală în vedereadispunerii autopsiei medico-legale.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) unitatea sanitară respectivă nu va întocmicertificatul medical constatator al decesului.

(4) Medicul va refuza să întocmească certificatul medical constatator al decesului încazul în care, cu ocazia examinării cadavrului, constată elemente care pot sugera o moarteviolentă sau suspectă de a fi violentă, fiind obligat să înștiințeze de îndată organele deurmărire penală.

(5) În situația prevăzută la alin. (4) certificatul medical constatator al decesului poatefi întocmit de medic numai în baza documentului prevăzut la art. 153 alin. (2) lit. b)

Art. 165. – (1) Examinarea medico-legală prin exhumare a unui cadavru serealizează din dispoziția organelor judiciare, potrivit legii, de un singur medic legist, cuîntocmirea unui raport de expertiză medico-legală necropsică.

(2) Reexaminarea medico-legală a unui cadavru prin autopsie se efectuează potrivitart. 53 alin. (3).

(3) În vederea realizării reexaminării cadavrului în condițiile alin. (2) cadavrul setransportă la institutul de medicină legală.

Art. 166. – (1) Examinarea medico-legală a osemintelor, dispusă de organelejudiciare, se poate efectua numai la nivelul unui institut de medicină legală în cadrul uneiexpertize medico-legale antropologice.

(2) Ordonanța prin care se dispune efectuarea expertizei medico-legaleantropologice asupra osemintelor trebuie să conțină:

a) elementele precizate la art. 119 alin. (1) lit. a), b), c), d), f) și h);b) împrejurările în care au fost găsite osemintele;c) date care pot contribui la identificarea medico-legală.(3) În vederea formulării concluziilor, medicul legist poate recurge la orice

investigație de laborator pe care o consideră necesară și poate solicita punctele de vedereale unor specialiști.

(4) Raportul de expertiză medico-legală antropologică, întocmit după examinareaosemintelor, poate fi completat de expertul oficial care l-a întocmit, în funcție de datele deanchetă puse la dispoziție de organul judiciar.

(5) Asupra unui raport de expertiză medico-legală antropologică a osemintelor sepoate solicita numai avizul Comisiei superioare.

(6) Organul judiciar care a dispus examinarea osemintelor este obligat ca, în termende cel mult șase luni de zile de la data finalizării evaluării medico-legale, să ridiceosemintele respective de la instituția medico-legală.

58

CAPITOLUL VIIIFinanțarea activității instituțiilor de medicină legală

Art. 167. Finanțarea activității instituțiilor medico-legale este asigurată de la bugetulde stat, prin bugetul alocat Ministerului Sănătății și din venituri proprii.

Art. 168. – (1) Din bugetul Ministerului Sănătății vor fi distribuite sumele necesarefiecărui institut de medicină legală al cărui director este ordonator secundar de credite.

(2) Ordonatorul secundar de credite va utiliza fondurile alocate în vedereadesfășurării în condiții optime a activității de medicină legală în aria teritorială pe care ocoordonează, stabilită conform art. 42 și 43.

Art. 169. – (1) Veniturile proprii ale instituțiilor medico-legale sunt obținute dincontravaloarea prestațiilor medico-legale, conform art. 14 și pot fi utilizate în finanțareaactivității medico-legale, conform legii.

(2) Veniturile realizate conform alin. (1) rămân exclusiv la dispoziția instituțiilormedico-legale, fiind utilizate pe destinațiile aprobate prin legea bugetului de stat șireportate anual pe aceleași destinații.

Art. 170. – (1) Tarifele prestațiilor medico-legale sunt stabilite prin ordinulministrului sănătății.

(2) Achitarea contravalorii prestațiilor medico-legale se poate efectua:a) la casieria unității medico-legale;b) prin virarea sumelor respective în contul bancar al instituției medico-legale.

Art. 171. Cu aprobarea ministrului sănătății, ministrului justiției și a procuroruluigeneral al României, finanțarea activității medico-legale poate fi făcută și din alte surse.

59

CAPITOLUL IXDispoziții finale și tranzitorii

Art. 172. – (1) Practicarea profesiei de medic legist de o persoană care nu a obținutgradul profesional de medic legist specialist sau de medic legist primar constituieinfracțiune și se pedepsește conform Codului penal.(2) Sunt exceptați de la prevederile alin. (1) medicii rezidenți în medicină legală care

desfășoară activitate medico-legală sub îndrumarea unui medic legist, în cadrulprogramului de rezidențiat.

Art. 173. Medicii legiști și personalul de specialitate cu studii superioare și studii mediiangajați în instituția medico-legală nu sunt ogligați să încheie o asigurare de răspunderecivilă pentru greșeli în activitatea medicală.

Art. 174. Ministerul Sănătății în colaborare cu Ministerul Justiției și organeleadministrației publice locale vor adopta măsurile necesare de punere în aplicare aprevederilor prezentei legi.

Art. 175. – (1) Prezenta lege întră în vigoare în termen de 60 de zile de la datapublicării în Monitorul Oficial, Partea I.(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi prevederile O.G. nr. 1/2000 privind

organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală publicată în MonitorulOficial Partea I nr. 22 din 21.01.2000, cu modificările și completările ulterioare,republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 996 din 10.11.2005, ale H.G. nr. 774/2000pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000, publicată înMonitorul Oficial Partea I nr. 459 din 19.09.2000 cu modificările ulterioare efectuate înbaza H.G. nr. 1204/2002 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 814 din 08.11.2002,precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă.

Art. 176. În termen de 30 de zile de zile de la data publicării prezentei legii înMonitorul Oficial, Consiliul superior de medicină legală va elabora regulamentul deorganizare și funcționare al Consiliului superior de medicină legală.

Art. 177. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legii Consiliulsuperior de medicină legală va elabora normele metodologice prin care este reglementatăactivitatea experților recomandați și va întocmi lista cu experții recomandați.