ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTIFACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A

MEDIULUI

Politica de subventie

Prof. coordonator: Conferenţiar univ. dr. CONSTANTIN Florentina

Student: Moaca AlinaGabriela

Grupa: 1316

Seria: B

Politica de susţinere a agriculturii de către puterea publică

Intervenţia statului în agricultură, sub forma încurajării şi susţinerii acestei ramuri, are

ca fundament trei obiective principale: dezvoltarea agriculturii, bunăstarea producătorilor

agricoli şi asigurarea securităţii alimentare a populaţiei.

Necesitatea susţinerii agriculturii de către puterea publică se impune datorită:

particularităţilor activităţii agricole (cicluri lungi de producţie, grad mai mare de

imobilizare a fondurilor decât în alte ramuri, perioade lungi de trecere a investiţiilor în

producţie, caracterul aleatoriu al producţiei agricole etc.);

stării actuale a agriculturii româneşti (fărâmiţarea excesivă a proprietăţii funciare,

existenţa unei baze tehnico-materiale precare şi a unor tehnologii rudimentare, grad scăzut de

capitalizare a producătorilor agricoli privaţi, nivel scăzut al productivităţii muncii etc.);

accelerării ritmului de dezvoltare a agriculturii în vederea îndeplinirii condiţiilor

impuse de U.E. în cadrul procesului de integrare.

În acest sens, acţiunea statului, în vederea reglării unor fenomene economice şi sociale

la nivelul agriculturii, se materializează prin utilizarea unor instrumente (pârghii) de susţinere

dintre care, pentru actuala etapă, cele mai importante sunt preţurile, creditele, subvenţiile,

impozitele, taxele.

Politica de susţinere şi finanţare a agriculturii

Politica de susţinere a agriculturii este legată de politica de preţuri. Agricultura se poate susţine prin intermediul preţurilor la producător sau la consumator, prin intervenţii la nivelul inputurilor agricole, prin susţinerea exportului agricol sau prin susţinerea directă a veniturilor agricultorilor. In ţările dezvoltate aceste mecanisme s-au modificat radical, tendinţa fiind de reducere şi eliminare a subvenţiilor pentru producţia agricolă şi de direcţionare a susţinerii spre dezvoltarea rurală şi protecţia mediului. Această modificare are loc din cauza excedentelor agricole, a crizei de supraproducţie care provoacă tensiuni pe piaţa mondială şi sporeşte costurile bugetare interne. Ţările occidentale au subvenţionat îndelung şi puternic agricultura, timp în care s-au produs mutaţii ce relevă o reuşită excepţională din punct de vedere a competitivităţii pe piaţă. Deşi costul susţinerii agriculturii a fost ridicat, până în anul 1992 nu s-au luat măsuri radicale de reducere a subvenţiilor. Subvenţionarea agriculturii a dezvoltat sectoarele industrial şi terţiar în mediul rural şi a determinat creşterea producţiei agricole şi a excedentelor de produse agricole în cursa competitivităţii. Intervenţia statului prin susţinerea preţurilor a fost factorul principal al acestor mutaţii.Din anul 1992 ţările Uniunii Europene şi-au schimbat politica agricolă, întrucât se confruntă cu excedente agroalimentare şi cu costuri ridicate ale

susţinerii agriculturii. Cu toate acestea nivelul subvenţiilor acordate agriculturii se menţine ridicat. România a introdus mecanisme de susţinere a agriculturii, după anul 1990. Sistemul de susţinere a fost diferit în perioada 1990-1996 de cel practicat în aceeaşi perioadă de ţările Uniunii Europene. S-a practicat o combinaţie de politici pentru menţinerea preţurilor scăzute la unele produse agricole de strictă necesitate pentru a proteja consumatorii şi a compensa agricultorii, folosind sistemul de subvenţionare a inputurilor şi de acordare a sumelor incluse în preţul unor produse, subvenţionarea dobânzii la credite tc. România a semnat acordurile "Runda Uruguay" şi a optat pentru statutul de ţară în curs de dezvoltare care-i oferă o tranziţie de cea. 10 ani. In aceste acorduri nu au fost însă precizate angajamentele faţă de subvenţiile interne şi ca atare obligaţiile privind subvenţiile sunt în limite la cca. 10% din valoarea producţiei agricole, nivelul cel mai ridicat al subvenţiilor fiind în anul 1992, când ponderea acestora în producţia finală era de 8,1%". După acest an, ponderea subvenţiilor în valoarea finală a scăzut, iar dupa anul 1997 reducerea este drastică.

Formele de susţinere au fost diferite de la etapă la etapă, astfel : - între 1991-1993 s-au subvenţionat în special consumatorii prin intermediul preţurilor de consum (72,4% din total subvenţii) şi în mică măsură producătorii agricoli prin acordare unor diferenţe de preţ şi alocaţii bugetare. Acest sistem nu a condus la stimularea ofertei ci a epuizat resursele şi a accelerat inflaţia; - între 1993-1996 s-au acordat subvenţii, în special la producători în baza Legii 83/1993, sub forma de prime (cea mai mare parte) incluse în preţurile a patru produse de interes naţional (grâu, carne de porc, carne de pasare şi lapte), subvenţionarea unor inputuri, acoperirea dobânzilor la credite şi alte alocaţii bugetare. Consumatorii nu au mai fost subvenţionaţi direct, ci indirect. Lipsa surselor de finanţare şi deficienţele în administrarea subvenţiilor au diminuat efectele pozitive iar semnalele pieţei nu au fost relevante; - din anul 1997 legea 83/1993 privind susţinerea producătorilor agricoli a fost abrogată, s-au eliminat subvenţiile acordate prin intermediul preţurilor şi s-a trecut la sistemul de susţinere directă a producătorilor agricoli prin intermediul "cupoanelor" valorice, al dobânzilor subvenţionate la credite (dar într-un cuantum redus) şi în regres prin susţinerea preţurilor unor inputuri. La grâu s-a folosit sistemul de prime, adăugate la preţ, pentru o perioadă scurtă de timp, în vederea sprijinirii producătorilor şi stimularea exportului. Aceste prime s-au acordat însă după ce producătorii şi-au depozitat recolta şi la un nivel al preţului nestimulativ. Ca urmare, aceştia au redus suprafeţele cultivate cu grâu în toamna anului 1999, iar preţul pe kg a crescut la începutul anului 2000 cu cca.80%. Ca urmare a creşterii nemotivate de lipsa ofertei interne de grâu, ci din cauza politicii greşite de preţ şi de orientare a producţiei, a crescut preţul pâinii, s- au făcut importuri şi s-a apelat la rezerva de stat pentru asigurarea consumului populaţiei. - din anul 2000, ca urmare a unui regres sever al producţiei agricole, în special a producţiei animale, a producţiei de sfeclă de zahăr şi a degradării patrimoniului viticol şi pomicol, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a propus măsuri de susţinere mai accentuată a veniturilor agricultorilor.

Astfel a fost promovat un nou sistem de acordare a cupoanelor, cu prioritate destinate producătorilor direcţi, se preconizează şi acordarea unor subvenţii, sub formă de prime, pentru lapte, carne de porc şi pasăre, precum cofinanţarea a 15% din preţul de achiziţie al tractoarelor, maşinilor şi utilajelor agricole achiziţionate de producătorii agricoli. La acesta se adaugă propuneri de măsuri privind subvenţionarea dobânzii în proporţie de 70% in total, ca şi alte facilităţi create pentru ca ţăranii să-şi poată plăti utilajele ;achiziţionate în produse, prin intermediul unor societăţi de leasing. - în perioada 1993-1996, deşi a existat o lege de suţinere a producătorilor agricoli, resursele limitate ale bugetului şi deficienţele în administrare a subvenţiilor au limitat efectele pozitive ale acesteia. Totuşi, după anul 1993, s-a oprit declinul producţiei agricole şi a existat o tendinţă de creştere până în anul 1997. Acordarea cu întârziere a subvenţiilor, în condiţiile inflaţiei galopante, a limitat însă efectele pozitive ale acestui sistem de orientare a producţiei.In condiţiile în care reforma structurală nu se producea în ritm rapid finanţarea producţiei şi a investiţiilor nu aveau ca finalitate creşterea eficienţei economice, ci se acumulau pierderi an de an. Creditele direcţionate către societăţile cu capital de stat neperformante nu au mai putut fi recuperate iar obiectivele de investiţii nu s-au realizat. Susţinerea financiară a, agriculturii, prin sistemul creditelor direcţionate, a fost de tip inflaţionist şi a condus la distorsiuni la nivelul genţilor economici. Faptul că de creditele direcţionate au benefieiat mai ales societăţile comerciale cu capital de stat şi majoritar de stat, agenţii conomici care au împrumutat sume mari au beneficiat şi de subvenţii mari prin dobânzile subvenţionate în proporţie de 60-70%. Numeroase disfunctionalităţi în sistemul de creditare s-au manifestat datorită acordării cu întârziere a acestora (uneori după perioada optimă de efectuare a lucrărilor agricole) sau ca urmare a nerambursării de către beneficiari a creditelor şi a dobânzilor în termenul prevăzut. La acestea se adaugă o legislaţie incompletă şi rigidă referitoare la garanţiile materiale, care a diminuat numărul de solicitări în special în rândurile producătorilor privaţi,lipsesc de asemenea instituţiile de tip mutual pentru folosirea unor forme de creditare potrivite pentru capacitatea de plată a producătorilor agricoli individuali (credit rural, credit mutual, credit ipotecar, cooperative de credit).

REGULAMENTUL

privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenţionare a producătorilor agricoli

Capitolul 1. Noţiunile de bază

În sensul prezentului Regulament, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:

beneficiar – solicitantul de subvenţie, cererea căruia a fost evaluată pozitiv şi aprobată pentru a încheia un contract cu gestionarul fondului de finanţare;

criterii de eligibilitate – condiţii obligatorii care urmează să fie îndeplinite de către solicitant pentru a putea depune cererea şi documentele necesare în vederea acordării ajutorului financiar nerambursabil;

fondul pentru subvenţionarea producătorilor agricoli – valoarea materială în expresie monetară, aprobată prin legea bugetului de stat pe anul respectiv pentru susţinerea producătorilor agricoli;

procedură– formularea în scris a tuturor acţiunilor pe etape, a metodelor de lucru stabilite şi a regulilor ce urmează a fi aplicate în vederea realizării activităţii, sub aspect procesual;

ordin de plată – document de plată, în baza căruia se efectuează transferul de credit;subvenţii – stimularea politicilor promovate de stat în domeniul agroalimentar;produse cu valoare adăugată înaltă– producţia agricolă obţinută de pe sectoarele de

producţie ce generează un venit brut mai înalt per unitate de resurse disponibile (pămînt, forţă de muncă, capital, capacităţi umane), decît de pe alte sectoare de producţie în aceleaşi condiţii şi circumstanţe (Global Forum of Agricultural Research, 2005).

Capitolul II. Scopurile şi sfera de aplicare

1. Regulamentul privind modul de utilizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli (în continuare – Regulament) stabileşte măsurile finanţate din mijloacele fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli, precum şi modalitatea de administrare a fondului privind asigurarea şi garantarea corectitudinii alocării mijloacelor, inclusiv condiţiile minime obligatorii necesare pentru obţinerea mijloacelor, criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, cuantumul sprijinului alocat, perioada alocării şi modalităţile cu privire la autorizarea, executarea şi contabilizarea plăţilor.

2. Administrarea şi gestionarea mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli (în continuare – fond) se efectuează de către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, creată prin Hotărîrea Guvernului nr.60 din 4 februarie 2010.

3. Mijloacele fondului se utilizează conform măsurilor de sprijin şi în limitele alocaţiilor aprobate de Guvern pentru anul 2010.

4. Mijloacele fondului sînt alocate în scopul asigurării dezvoltării durabile a sectorului agroalimentar şi a comunităţilor rurale.

5. Alocarea subvenţiilor este determinată de:

necesitatea sporirii competitivităţii produselor agroalimentare moldoveneşti pe pieţele interne şi externe;

necesitatea asigurării securităţii alimentare a populaţiei Republicii Moldova; necesitatea soluţionării problemelor economice, sociale şi ecologice din mediul rural;exigenţele privind aspiraţiile şi obligaţiile de integrare europeană.6. Alocarea mijloacelor fondului îşi propune atingerea următoarelor obiective:1) creşterea productivităţii şi competitivităţii agriculturii;2) stimularea transferului tehnologic şi a serviciilor de extensiune;3) sporirea veniturilor producătorilor agricoli şi diminuarea sărăciei în mediul rural;4) utilizarea eficientă a resurselor naturale şi conservarea mediului ambiant.7. În activitatea sa Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură se va conduce de

următoarele principii:1) asigurarea transparenţei complete privind gestionarea mijloacelor alocate din fond şi

oferirea informaţiilor de interes public referitoare la listele producătorilor agricoli – beneficiari de subvenţii şi a componenţei nominale a comisiilor abilitate cu repartizarea mijloacelor din fond;

2) egalitatea în drepturi şi responsabilităţi a producătorilor agricoli – beneficiari de ajutor din partea statului, precum şi prevenirea măsurilor şi condiţiilor de eligibilitate discriminatorii;

3) asumarea responsabilităţilor de către beneficiarii de subvenţii drept condiţie obligatorie pentru obţinerea de ajutor din partea statului.

Capitolul III. Criteriile de eligibilitate

8. Prevederile prezentului Regulament se extind asupra tuturor persoanelor fizice şi juridice, înregistrate în modul stabilit de legislaţia în vigoare, cum ar fi:

1) gospodăriile ţărăneşti (constituite în baza Legii nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti de fermier);

2) societăţile în nume colectiv (constituite în baza Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi);

3) societăţile în comandită (constituite în baza Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi);

4) societăţile pe acţiuni (constituite în baza Legii nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni);

5) societăţile cu răspundere limitată (constituite în baza Legii nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată);

6) cooperativele de producţie (constituite în baza Legii nr. 1007-XV din 25 aprilie 2002 privind cooperativele de producţie);

7) cooperativele de întreprinzător (constituite în baza Legii nr. 73-XV din 12 aprilie 2001 privind cooperativele de întreprinzător);

8) întreprinderile individuale (constituite în baza Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprindere),

care au ca activitate principală una sau mai multe activităţi incluse în Clasificatorul activităţilor din economia Moldovei, versiunea a III-a.

A. Documentele obligatorii pentru obţinerea subvenţiilor:9. Pentru obţinerea subvenţiilor sunt necesare următoarele documente:1) cererea-tip de acordare a sprijinului pentru măsura respectivă;2) planul de afaceri elaborat pentru o perioadă de cel puţin 3 ani, care va demonstra

fezabilitatea economică a proiectului;3) declaraţia pe propria răspundere privind veridicitatea datelor şi documentelor

prezentate, precum şi informaţia despre faptul că în anul curent nu a mai obţinut sprijin financiar prevăzut în cadrul prezentei măsuri. Menţiunea „nu a obţinut în anul curent sprijin financiar prevăzut în cadrul prezentei măsuri” nu se referă la măsura 9 din prezentul Regulament;

4) în cazul lipsei pregătirii profesionale în domeniu, solicitantul va ataşa contractul privind serviciile de consultanţă, încheiat cu una din instituţiile de profil din ţară (de nivel mediu sau superior) sau cu unul din prestatorii serviciilor de extensiune şi şcolarizare. În cazul existenţei pregătirii profesionale în domeniu, solicitantul va ataşa documentul ce atestă pregătirea profesională în domeniul ce vizează investiţia. În cazul diplomelor de studii sau certificatelor de formare, eliberate de instituţiile de învăţământ din străinătate, solicitantul va ataşa copia documentului;

5) certificatul ce atestă faptul că persoana fizică / juridică este membră a unei asociaţii de produs de profil, eliberat de asociaţia în cauză;

6) copia de pe certificatul de înregistrare a întreprinderii sau de pe buletinul de identitate, după caz;

7) certificatul eliberat de autorităţile administraţiei publice locale privind suprafeţele de teren aflate în proprietate privată şi cele arendate;

8) copia de pe certificatul eliberat de banca comercială, în care va fi indicat contul în lei moldoveneşti.

Beneficiarii de împrumuturi de la asociaţiile de economii şi împrumut vor prezenta numai documentele prevăzute la subpunctul 7 din prezentul punct.

Documentele enumerate mai sus se depun la oficiile teritoriale ale Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură de către reprezentantul legal al solicitantului, conform legislaţiei în vigoare. Documentele pot fi depuse de orice alte persoane cu procura notarială de la persoana desemnată să reprezinte solicitantul, conform legislaţiei în vigoare.

Documentele obligatorii şi cele solicitate suplimentar vor fi prezentate şi legate într-un singur dosar, astfel încît să nu se permită detaşarea şi/sau înlocuirea acestora.

Legi:

Legea nr.83/1993 privind sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli, M.O. nr.284/7.12.1993

Art. 1    (1) Statul sprijina producatorii agricoli prin alocatii si subventii la dobanzile pentru credite de productie si investitii, prime de productie si compensatii, avantaje fiscale, garantii pentru obtinerea de credite, garantarea de preturi de achizitie remuneratorii pentru produsele agricole de importanta nationala, acordarea de asistenta tehnica de specialitate si alte facilitati.

Art. 2    (1) Alocatiile pentru productie si investitii se acorda producatorilor agricoli pentru: ameliorarea fertilitatii terenurilor agricole, procurarea si mentinerea in exploatare de efective matca, procurarea de reproducatori si material seminal, producerea de seminte si material saditor.    (2) Producatorii agricoli in intelesul prezentei legi sunt proprietarii si detinatorii legali de animale, de terenuri agricole sau forestiere, situate in extravilan sau in intravilanul comunelor, oraselor si municipiilor, indiferent de forma de exploatare a acestora.    Art. 3    (1) Alocatiile destinate ameliorarii fertilitatii terenurilor agricole se acorda producatorilor agricoli sub forma de amendamente si ingrasaminte chimice, corespunzator suprafetelor detinute, pe baza programelor de ameliorare si fertilizare intocmite de specialisti abilitati in acest scop.    (2) Cantitatea de ingrasaminte chimice, acordata sub forma de alocatie, reprezinta cel putin 60 kg substanta activa azot si fosfor pe hectarul cultivat cu grau sau secara a caror productie este contractata in proportie de minimum 40% cu agentii economici mandatati de stat.   (3) Amendarea solurilor acide si alcaline se suporta integral de la bugetul de stat. Art. 7    (1) Statul sprijina dotarea exploatatiilor agricole cu tractoare, masini si echipamente agricole, animale de reproductie si productie, construirea de spatii de productie, de prelucrare si depozitare, aprovizionarea materiala, realizarea si valorificarea productiei agricole, prin acordarea de credite cu dobanda preferentiala sau, dupa caz, acordarea de garantii in vederea obtinerii acestora.    (2) Producatorii agricoli beneficiaza, prin intermediul institutiilor financiare sau bancare, de:    a) credite pe termen scurt, cu dobanda anuala subventionata in proportie de 60%, pentru aprovizionarea materiala si realizarea productiei agricole;    b) credite pe termen mijlociu, cu dobanda anuala subventionata in proportie de 70%, destinate procurarii de echipamente, tractoare, masini si utilaje agricole, animale de productie si reproductie;   Ordonanţa nr. 20/2006 privind acordarea de facilităţi producătorilor agricoli şi crescătorilor de animale în perioada de preaderare la U.E.Art.1.

(1) Programul "Fermierul" este un ansamblu de măsuri menite să sprijine realizarea

proiectelor de investiţii în agricultură, precum şi a celor de dezvoltare rurală.

(2) Programul "Fermierul" se adresează producătorilor agricoli din mediul rural care doresc să îşi organizeze o fermă familială cu caracter comercial de un anumit profil şi care este condusă şi administrată de către proprietar împreună cu membrii familiei.

Art. 2.

Pentru accesarea Programului "Fermierul" este necesar ca terenul agricol pe care se realizează investiţia să fie deţinut cu titlu de proprietate şi/sau cu contract de arendare sau concesiune, potrivit legii.

Art. 3. (1) În sensul prezentei ordonanţe, prin fermă familială cu caracter comercial se înţelege exploataţia agricolă constituită din membrii unei familii sau rudele acestora până la gradul IV inclusiv, care desfăşoară activităţi economice în mod independent, iar peste 50% din producţia realizată este valorificată pe piaţă. (2) Ferma familială cu caracter comercial se poate organiza în oricare dintre formele asociative prevăzute de legislaţia în vigoare. (3) Atestarea fermelor familiale cu caracter comercial se face de către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. (4) Condiţiile de atestare, precum şi procedurile de înregistrare şi de eliberare a atestatelor de fermă familială cu caracter comercial se vor stabili în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltarii rurale.

Art.4.

Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe producătorii agricoli care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au atestat de fermă familială cu caracter comercial; b) realizează investiţii în producţia agricolă; c) proiectele de investiţii respectă condiţiile de eligibilitate, tehnice şi economice prevăzute de ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale emis în baza art. 13 şi 14 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 934/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură.

Art.5.

(1) La accesarea Programului "Fermierul", fermelor familiale cu caracter comercial li se acordă următoarele facilităţi:

a) aplicarea tarifelor unice pentru activităţile specifice desfăşurate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi de unităţile subordonate, percepute pentru terenurile agricole, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe;

b) în termenul prevăzut la lit. a), prin derogare de la prevederile alin. (4) al art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2000 privind desfăşurarea activităţii de realizare şi de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei de către persoanele fizice şi juridice autorizate pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 795/2001, se aplică onorariile corespunzătoare activităţilor de specialitate aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, al ministrului justiţiei şi al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul Consiliului Concurenţei;

c) scutirea de la plata taxelor de timbru pentru activitatea notarială şi a timbrului judiciar datorate pentru autentificarea actelor de transfer a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, achiziţionate în vederea constituirii de ferme familiale cu caracter comercial;

BIBLIOGRAFIE

1.http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/politica-de-subventionare-a-

agriculturii-54970.html (12.03.2014/ 18:44)

2.http://www.maia.gov.md/doc.php?l=ro&idc=85&id=13952

3.http://aipa.md/index.php/ghidul-utilizatorului/85-procedura-de-obinere-a-

subveniilor(12.03.2014/ 18:54)

4.http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=1043

5.Ordonanţa nr. 20/2006 privind acordarea de facilităţi producătorilor agricoli şi crescătorilor de

animale în perioada de preaderare la U.E.