proiect de dezvoltare cultura alunului
TRANSCRIPT
CULTURA ALUNULUIPROIECT DE DEZVOLTARE
GHID PENTRU CULTIVATORII DE ALUNE
INFIINTAREA SI GESTIUNEA FERMEI PANA LA INTRARE PE ROD
Acest document este destinat a fi un ghid operational adresat cultivatorilor de alune.
Grupul Ferrero isi declina orice responsabilitate legata de deplinatatea si
acuratetea continutului acestui ghid operational, care, in orice caz, nu va fi considerat ca un document obligatoriu pentru cultivatorii de alune.
Dreptul de autor (copyright) - Dezvaluirea datelor din acest document precum si raspandirea lor nu este permisa fara autorizarea expresa a Ferrero Group.
CONȚINU
Evaluarea fermei 5
Caracteristicile solului 6
Caracteristicile climatului 14
Înființarea livezii 17
Pregătirea terenului 18Operațiuni mecanice 18Fertilizarea înainte de plantare 22Operațiuni de plantare 31Poziționarea soiurilor și soiuri 31Caracteristicile plantelor și Managementul 36Determinarea distanței și a plantării 38Investiții suplimentare pe teren 41
Întreținerea livezii până la intrarea pe rod 45
Tăieri 46Combaterea buruienilor 49Irigare 54
4 5
EVALUAREA FERMEI
6 7
Analiză preliminară
Pe lângă aspectele și considerațiile economice, atunci când un fermier decide să planteze o livadă de alun trebuie să țină cont, în mod necesar, de caracteristicile pedo-climatice ale zonei în care se va înființa plantația.
Cunoașterea caracterelor solului din zonă are o importanță crucială. Succesul sau eșecul investiției depinde de astfel de cunoștințe.
Caracteristicile solului depind și de morfologia acestuia, care afectează parametrii precum: volumul de sol disponibil pentru sistemul radicular, suprafața de acumulare a materialelor / mineralelor, adâncimea pânzei de apă freatică, etc.
Din acest motiv, trebuie să facem o analiză preliminară pe terenul fermei pentru a alege cele mai bune locații de unde să luați probe de sol.
Ar trebui să procedăm după cum urmează :
X Investigarea preliminară a zonei bazate pe: z cunoașterea proprie a fermei; z imaginile din satelit. Folosind aplicații de internet (de exemplu: Google Earth) este posibil să
vedeți diferențe pe site.
Alegeți 7-10 puncte de unde să luați eșantioane de sol. Numărul de sondaje de efectuat poate fi, de exemplu, de 7-10 probe de sol și 1 profil la fiecare 10 hectare. Dacă, după 3-4 eșantioane este clar că solul este omogen de-a lungul profilului, sunt necesare mai puține eșantionări. Metodologia de eșantionare este explicată în paragraful “Eșantionarea pe teren”.
În cazul suprafețelor mai mici de 10 hectare, trebuie să obținem cel puțin 3-4 probe de sol.
X Pentru a face o evaluare bună asupra fermei noastre, trebuie luate în considerare următoarele instrucțiuni :
z Nu alegeți doar site-urile de la marginea parcelei z Nu vă focalizați pe eșantionarea într-o zonă limitată z Nu vă focalizați pe eșantionarea într-o zonă omogenă z Aveți în vedere variabilitatea terenului în funcție de altitudine: atunci când nu aveți o suprafață
plană, de obicei, există diferențe între partea superioară și partea inferioară a suprafeței de teren
ANALIZA SOLULUIExemple de sondaje care urmează să fie efectuate pe 10 hectare în conformitate cu metoda “X”
În cazul unei zone plane, putem continua prelevarea de mostre în livadă după un tipar în formă de „X”. Profilul de sol ar putea fi săpat în mijloc sau într-un punct în care credem că ar putea exista unele probleme în sol.
În cazul în care zona nu este plană putem continua împărțirea livezii în două părți (de jos și de sus) și săpa profilul de sol în mijloc precum și de a lua eșantioane de sol din partea de sus și din partea de jos a livezii.
ZONĂ PLANĂ ZONĂ ÎN PANTĂ
Direcția pantei
Profil sol
Sondaje sol
EVALUARE PRELIMINARĂ
Suprafața solului
Roca mamă
98
Exemple de puncte de eșantionare a solului pe 10 hectare în funcție de metodele “W și Z”
ZONA PLANĂ ZONA ÎN PANTĂ
Profil sol
Sondaje sol
METODA „W” METODA „W”
METODA „Z” METODA „Z”
EVALUARE PRELIMINARĂ
Eșantionări în terenColectarea de eșantioane de sol se face folosind sonde pedologice sau prin secțiuni verticale numite profile de sol. În ambele cazuri, este important să se colecteze eșantioane de sol de la adâncimi diferite în funcție de orizonturile de sol, care sunt ușor de recunoscut vizual. În mod obișnuit, solul este eșantionat la adâncimi de 0-30 cm, 30 – 60 cm, 60 – 90 cm, deoarece sistemul radicular al alunului nu ajunge de regulă la adâncimi mai mari de 70 cm.
SONDAJE PEDOLOGICE
Acestea pot fi efectuate manual folosind sonde „olandeze” (Edelmann).
Fiecare orizont diferit de sol trebuie să fie eșantionat separat în pungi de plastic: este suficient să se preleveze 0,5/1,0 kg de sol pentru fiecare orizont.
Este indicat ca: z să se pună o unitate de măsură (metru) pe
o foaie albă pe sol pentru a recrea profilul și pentru a măsura cu ușurință grosimea straturilor;
z scrieți cu un marker/etichetați fiecare pungă cu numărul eșantionului și intervalul de adâncime;
z fotografiați profilul, cu plăcuța aferentă lui, numerotată;
z colectați coordonatele punctului eșantionat, cu ajutorul unui sistem GPS.
0-30
30-60
60-90
90-120
10-30
130-60
160-90
EȘANTIONULNR. 1
ANALIZA SOLULUI
10 11
PROFILUL DE SOL
Profilul pedologic constă într-o excavare în sol pentru a verifica direct caracteristicile care nu pot fi detectate folosind sonde pedologice. Profilurile sunt excavate la o adâncime de 150 cm, sau până când un strat impenetrabil pentru rădăcini este atins, și o lățime de 1 m. Secțiunea verticală a solului evidențiază variabilitatea compoziției solului, orizonturi, la adâncimi diferite.
Orizonturile de sol pot fi indicate printr-o schimbare de culoare, printr-o formă diferită a texturii, prin structură, prin prezența sau lipsa scheletului sau prin alți indicatori cum ar fi performanțele diferite ale culturilor anterioare (arbori sau pomi uscați sau care nu au reușit să se dezvolte, diferite înălțimi ale plantelor, prezența sărurilor, diferite epoci de coacere ale fructelor etc.).
În acest profil este posibil să se observe 5 orizonturi diferite. După cum s-a menționat la eșantionarile cu sonda pedologică, este suficient a se preleva mostre de sol până la adâncimea de 90 cm (orizonturile 1, 2 și 3). Dacă în orizonturile mai profunde sunt prezente unele probleme critice (de exemplu, prezența carbonaților în cantități mari), este recomandat să se preleveze un eșantion de sol și din stratul de mai jos.
Numărul de eșantioane de sol de prelevat poate fi reprezentat, de exemplu, de 7-10 eșantionări cu sonda pedologică și 1 profil de sol la fiecare 10 hectare de teren.
0 - 30 cm
30 - 60 cm
60 - 90 cm
90 - 120 cm
120 - 160 cm
Analize chimice și fizice ale solului
După eșantionarea solului, probele recoltate trebuie livrate unui laborator pentru analiza solului.Cei mai importanți parametri care trebuie luați în considerare, cu intervale adecvate de clase, sunt aratati in tabelul de mai jos. Fiecare clasă (C1-N2) trebuie să fie considerată orientativă și fiecare parametru (caracterul scheletic al solului) să fie evaluat în profunzime și în corelație cu toți ceilalți parametri pedo-climatici și caracteristicile fermei.
ANALIZE CHIMICE ȘI FIZICES1 S2 S3 N1 N2 CONSIDERENTE
Reacție (pH în apă)
6.5-7.5 5.0 - 6.57.5 - 8.0
4.5 - 5.08.0 - 8.5
/ <4.5> 8.5
Prea scăzută: deficiențe de Mg, reduce disponibilitatea P, toxicitate cauzată de Al,
activitate microbiologică scăzută, dezvoltare redusă a sistemului radicular, disponibilitatea
scăzută a nutriențilorPrea mare: carbonați, toxicitate cauzată de
Al și Fe; un nivel ridicat de Na interschimbabil care reduce fertilitatea solului
Capacitatea de schimb a
solului (CSS) (meq/100gr
>18 10 - 18 10 - 12 5 - 10 <5Important pentru disponibilitatea macro și
micro nutrienților în sol
Carbonat de calciu total % <8 8 - 15 15 - 25 25-35 >35
Important pentru disponibilitatea macro și micro nutrienților în sol
Carbonat de calciu activ % <2.5 2.5 - 5 5 - 8 8 - 12 >12
Cloroza foliară cauzată de imobilizarea nutrienților precum Fe și P
Adâncime (m) 1,00 - 0,80 0,80 - 0,70 0,70 - 0,50 / < 0,50În primii 50-70 cm de sol putem găsi 90% din
sistemul radicular
Pantă (%) <5 5 - 10 10 - 15 / >25 În principal probleme de mecanizare
Caracter semi-scheletic (sq)
(%)<1 1 - 3 3 - 15 15 - 35 >35 În principal, probleme la recoltare
Caracter scheletic (qq)
(%)<2 2 - 5 5 - 10 >10 În principal, probleme la recoltare
ADECVARE CLASĂ
C Corespunzător
C1 – Potrivit – absența unor probleme critice
C2 – Moderat adecvat – are nevoie de mai multe input-uri sau operațiuni mecanice
C3 – Marginal adecvat – are nevoie de mai multe input-uri sau operațiuni mecanice
N Necorespunzător
N1 – Temporar nu este adecvat – prezența unor probleme critice puternice care nu pot fi depășite în acest moment (de exemplu: pH scăzut)
N2 – Nu este adecvat – probleme critice care nu pot fi depășite
1312
TEXTURA SOLULUI
Alunul preferă soluri bine drenate. Procentul mare de argilă din sol poate provoca probleme de asfixiere a rădăcinilor în timp ce solurile foarte nisipoase cer volume mari de apă. Intervalele adecvate privind textura solului pot fi găsite în tabelul de mai jos. În funcție de aceste intervale trebuie să luăm cu grijă decizia noastră și să gestionăm operațiunile de prelucrare a solului.
y Efectuați o scarificare adâncă (la 80 – 100 cm); y În cazul în care conținutul de materie organică
este bun numai în straturile superficiale (30 cm), luați în considerare să ridicați procentul de materie organică și în straturile inferioare. Recomandăm încorporarea de gunoi de grajd fermentat în sol prin arătură până la 50 cm.
y Luați în considerare realizarea unor sisteme de drenaj adecvate;
y Se poate adăuga și amesteca nisip în sol, dar aceasta este o operațiune foarte costisitoare
y Scarificarea adâncă ar putea să nu fie necesară deoarece solul este deja bine drenat. Totuși, caracteristicile profilului de sol trebuie de fiecare dată luate în considerare. Examplu: în cazul unui sol nisipos, în care un strat de carbonați este prezent la 60 cm adâncime, ar putea fi utilă spargerea acest strat.
y Evaluare mai profundă a nevoilor de apă; y De obicei, aceste tipuri de soluri sunt sărace în
materie organică în primul cm
SOL NISIPOS SOL PUTERNIC ARGILOS
Sol foarte corespunzător
Sol corespunzător
Analiza biochimică a solului
PARAMETRII CARE TREBUIE INVESTIGAȚI
EVALUAREA FAVORABILITĂȚII SOLULUI
ParametriI Valoare medie
Textură
Nisip (g/Kg) 250-550
Lut (g/Kg) 250-500
Argilă (g/Kg) 100-300
Extract apos
Reacție (pH în apă, 20°C) 6.5-7.3
Conductivitate electrică (mS/cm) <2.3
Capacitatea de schimb a cationilor (CEC) (meq/100gr)
CEC Total 10-20
Potasiu 2-4
Sodiu max 15
Calciu 65-85
Magneziu 8-12
Carbonați (g/Kg)
Calcar total 25-100
Calcar activ ≤ 80
Macroelemente (g/Kg)
Materie organică 15-20
FERTILIZAREA ÎNAINTE DE PLANTARE
ParametrIi Valoare medie
Textură
Densitate aparentă (g/dm3) -
Extract apos (mg/Kg)
Cloruri max 50
Sulfati 10-250
Nitrați 20-30
Makroelementi
N (%) 0.10-0.18
P2O5 (mg/kg) 100
K2O (mg/kg) 200
CaO (mg/kg) 3500-4500
MgO (mg/kg) 180-320
Microelemente (mg/Kg)
Fe 5-30
B 0.4-1
Mn 2-10
Cu 2-4
Zn 2-3
Raport elemente
C/N 8-12
Ca/Mg 5-10
Ca/K 25-40
Mg/K 2-5
Rata de absorbție sodiu (SAR) <0.8
Pentru evaluarea favorabilității solului a unei zone agricole este suficient să ne concentrăm asupra unor parametrii esențiali pentru cultura alunului.
După ce i-am evaluat, este important, de asemenea, să se ia în considerare parametrii suplimentari pentru a face un plan adecvat de fertilizare înainte de plantare.
VALORI MEDII (g/Kg)
NISIP 250-550
LUT 250-500
ARGILĂ 100-300
14 15
Parametrii climatici principali
Alunul este arbustoid/pom cu adevărat rustic. În ciuda acestui fapt, trebuie să luăm în considerare anumiți parametrii care sunt importanți pentru cultivarea sa. Evaluarea acestor parametri se poate baza atât pe experiența personală, cât și pe colectarea datelor de la stațiile meteorologice regionale și/sau locale.
Daunele depind de durata înghețului și de fenofaza vegetativă a plantei. De exemplu: în cazul în care planta nu este încă în perioada
aferentă fecundării în luna martie sau în aprilie, deoarece frigul a întârziat fenofaza vegetativa,
un eventual îngheț nu va afecta producția.
Plantele de alun nu suferă la temperaturi scăzute și pot rezista până la minus 35°C. Cu toate acestea, temperaturi sub -2°C, în timpul perioadei de fecundare (sfârșitul lunii martie-
aprilie), ar putea afecta producția viitoare. Ar trebui evitate zonele în care fenomene de
îngheț târziu apar adesea.
Temperaturi excesiv de ridicate în lunile iulie și august, împreună cu seceta persistentă,
ar putea duce la căderea frunzelor, producții reduse de fructe și la moartea plantelor tinere
de alun.
Daunele depind de durata perioadei de secetă și de temperaturile ridicate. Utilizarea unui sistem de irigare va reduce drastic efectele
acestor probleme.
Livezile moderne de alun sunt întotdeauna prevăzute cu un sistem de irigare care, de
obicei, este în funcțiune din mai până în august, înainte de perioada de recoltare.
Precipitațiile din zonă ar trebui să fie de 700-800 mm, bine distribuite în timpul anului, fără perioade de secetă în sezonul fierbinte (iunie, iulie, august). Este important să se colecteze
date de la stațiile meteorologice din zonă.
Vântul este important pentru polenizarea alunului, dar vânturile puternice și constante reprezintă o problemă în cazul în care sunt
legate de temperaturi ridicate.
Înființarea de perdele de protecție va ajuta la reducerea efectelor vânturilor puternice
și persistente, care pot fi periculoase în timpul verii (crescând efectul secetei) și, de
asemenea, în timpul iernii dăunătoare pentru alunii tineri sau împiedicând polenizarea.
ANALIZA CLIMATICĂ
16
1
ÎNFIINȚAREA LIVEZII
18 19
Curățirea terenului şi cosirea buruienilor
z Pentru a curăţa suprafața solului de iarbă, arbuști şi pomi.
z Sunt necesare tractoare puternice. z Dacă este necesar, folosiți erbicide pentru
combaterea buruienilor. z De asemenea, pot fi utilizate grape cu discuri
(disc harrow).
Scarificarea
z Este folosită pentru a slăbi și rupe solul la adâncimi mai mari decât cele atinse de plug, grapa tradițională cu discuri sau freză. O bună practică pentru lucrarea solului este scarificarea pe două direcții pentru îmbunătățirea creșterii pomilor unde compactarea solului și stagnarea apei sunt prezente. Dacă este necesar, una dintre cele două scarificări ar trebui făcută la un unghi de 45 de grade pentru favorizarea direcționării fluxului de apă spre canalele de drenaj.
z Soluri grele: scarificatorul este folosit de obicei la adâncimea de 80-100 cm pentru a favoriza o bună dezvoltare a sistemului radicular, asigurând o bună aerare a profilului solului.
z Soluri afânate: în cazul în care profilul solului nu prezintă un strat compactat în profunzime, nu este necesară scarificarea la adâncimi mai mari de 60-70 cm, deoarece solul este deja bine drenat.
OPERAȚIUNI MECANICE
z Solul ar trebui să fie pregătit în timpul verii: cea mai bună perioadă este între lunile iulie și septembrie
z Scarificarea solului, până la 1 metru adâncime, este foarte importantă în cazul solurilor grele, în scopul de a facilita absorbția apei din precipitații și să conducă apa în exces în profunzime. Mobilizarea profundă a solului va încuraja o dezvoltare mai ușoară a sistemului radicular.
z Ar putea fi, de asemenea, luată în considerare posibilitatea de a realiza o bilonare ușoară, în cazul solurilor grele, argiloase, plane și superficiale și cu probleme de drenaj. Bilonarea permite un drenaj bun și asigură un sol mai profund disponibil pentru sistemul radicular. În acest caz trebuie luat în considerare costul mai mare al investiției.
z Solurile cu structură diferită sunt lucrate folosind diferite operațiuni mecanice și umiditatea adecvată facilitând creșterea rădăcinilor și performanțele productive ale plantelor de alun. Trebuie evitată utilizarea mașinilor grele pe teren umed, în special pe solurile cu un conținut ridicat de argilă.
z Lucrarea terenurilor ar trebui să se facă în conformitate cu morfologia solului, fără deplasarea unei cantități mari de sol în timpul operațiunilor de nivelare.
z Evaluați și lucrați terenul asigurând panta necesară astfel încât apa să nu băltească sau să fie probleme din cauza excesului de apă: uneori ar putea fi utilă o hartă cu poziționarea curbelor de nivel în scopul de a amplasa un sistem de drenaj al apei în exces. Debitul de apă ar trebui să fie gestionat în așa fel încât să minimizăm eroziunea solului și scurgerea substanțelor nutritive.
z Planificarea primelor lucrări ale solului, a amplasării drumurilor interioare, a sistemelor irigare și de drenare a apei în exces.
z După arătura adâncă, suprafața solului este lucrată folosind cultivatoare, discuri sau alte utilaje pentru a sparge bulgării formați pe teren.
Scarificarea solului Discuirea solului Bilonarea ușoară a solului
Asumări
PREGĂTIREA TERENULUI
20 21
Drenajul apei se poate face prin conducte speciale perforate (tuburi de dren) sau prin canale deschise cu ajutorul unei freze rotative pentru săpat șanțuri. Este indicat să se amplaseze un sistem de drenaj al apei în principal pe suprafețele de teren plane și în cazul unor soluri cu un procent ridicat de argilă. De asemenea, se recomandă amplasarea sistemului de drenaj pe terenurile din zona de deal, în special atunci când morfologia solului nu permite rularea corectă a apei.
Sistemul de drenaj trebuie să fie proiectat înainte de operațiunea de plantare în conformitate cu structura livezii și morfologia solului.
Drenajul apei
Canal deschis
Tuburi de dren cu micro-orificii
Arătura
z Este folosită pentru a răsturna brazdele, omogenizând stratul de sol necesar pentru rădăcini, îngropând semințele de buruieni și resturile culturilor anterioare.
z Lucrarea trebuie evitată în cazul existenței unor orizonturi nefavorabile în nivelurile mai profunde ale solului (de exemplu: nivel ridicat de carbonați)
z După scarificare, arătura nu trebuie făcută la adâncimi mai mari de 50 cm, în funcție de caracteristicile solului.
Mărunțirea solului z Grapele cu discuri sunt utilizate în principal
pentru a mobiliza solul care a fost recent arat mărunțind bulgării și afânând solul în cazul în care acesta a fost tasat.
z Două/trei treceri sunt suficiente pentru crearea unei structuri bune a solului, care este astfel pregătit pentru plantare.
22 23
PH-ul SOLULUI
pH-ul solului afectează foarte mult activitatea microbiologică, disponibilitatea elementelor minerale și creșterea plantelor.
În particular:
z majoritatea bacteriilor, care au rol în fixarea azotului, preferă soluri cu reacție sub-acidă sau ușor alcalalină (pH 6, 8 ÷ 7, 2);
z fungii preferă o reacție acidă a solului asigurând descompunerea compușilor organici;
z pH-ul solului afectează solubilitatea diferitelor elemente minerale, rezultând acumularea lor în forme mai mult sau mai puțin disponibile pentru plante sau levigarea lor spre straturi mai profunde.
CLASIFICAREA SOLURILOR FUNCȚIE DE pH
Extrem de acid sub 4.5
Foarte puternic acid 4.5-5.0
Puternic acid 5.1-5.5
Mediu acid 5.6-6.0
Ușor acid 6.1-6.5
Neutru 6.6-7.3
Ușor alcalin 7.4-7.8
Moderat alcalin 7.9-8.4
Puternic alcalin 8.5-9.0
Foarte puternic alcalin peste 9.1
4.04 .0 4.04 .0 6.0 6.5 7.0 7.5 8.0 8.5 9.0 9.5 10.0
Principii
z Livada de alun trebuie fertilizată în funcție de rezultatele analizei solului.
z Interpretarea analizei solului și recomandările privind îngrășămintele ar trebui să fie corelate cu înțelegerea tuturor parametrilor indicați în capitolul anterior.
z Este destul de dificil de a modifica pH-ul prin amendarea solului, dar aplicarea de amendamente localizat ar putea modifica temporar aciditatea solului pentru a încuraja creșterea plantelor.
z Fertilitatea, structura și activitatea biologică a solului sunt îmbunătățite în această fază, dacă este necesar, prin aplicarea gunoiului de grajd fermentat sau a materialului organic compostat.
z Fertilizarea înainte de plantare este oportunitatea de a încorpora macro-elemente cu o mobilitate redusă în sol, cum ar fi fosforul și potasiul.
z Azotul nu se aplică de obicei în această fază, deoarece poate leviga ușor și nu este utilizat de către plante.
FERTILIZAREA ÎNAINTE DE PLANTARE
Influența ph-ului solului asupra accesibilității elementelor nutritive
INTERVALUL DE ACIDITATE INTERVALUL DE ALCALINITATE
NITROGEN
PHOSPHORUS
POTASSIUM
SULFURCALCIUM
MAGNESIUM
IRON
MANGANESE
BORON
COPPER & ZINC
MOLYBDENUM
24 25
pH-ul solului – SOL ALCALIN CARE TREBUIE CORECTAT
X Putem diferenția alcalinitatea astfel:
z Alcalinitate datorată conținutului ridicat de carbonați: este o iluzie să se încerce corectarea reacției solului cu substanțe acide: cantitatea de acid care poate solubiliza numai cantități mici de calcar (care nu afectează de obicei nivelul de alcalinitate a solului) este în general enormă și, prin urmare, prohibitivă din punct de vedere economic.
z Alcalinitate datorată conținutului ridicat de sare: în acest caz, trebuie să luăm în considerare Procentul de Sodiu Schimbabil (ESP), raportul între sodiul schimbabil și Capacitatea de Schimb Cationic (T), împreună cu pH-ul și Conductivitatea Electrică (EC).
Dacă avem soluri sărăturate (EC>4 mS/cm, ESP<15% și pH<8,5) va fi suficient să irigăm;
Dacă avem soluri alcaline sărăturate (EC>4 mS/cm, ESP>15% e pH<8,5) va fi necesar să irigăm adăugând substanțe care pot favoriza deplasarea ionilor de sodiu adsorbiți pe coloizi; cele mai utilizate sunt produse pe bază de sulf, cum ar fi gipsul (sulfat de calciu), sulfatul de fier și sulful.
Acțiunea corectivă a acestor substanțe se datorează formării de sulfat de sodiu care se diluează datorită solubilității sale ridicate.
Alegerea corecției trebuie dictată nu numai din motive economice, ci, mai presus de toate, de considerații chimice și biologice legate de sol și de natura îngrășământului.
În scopul evaluării necesității de a lua măsuri de corectare a alcalinității datorate sodiului, este posibil să se împartă solurile în conformitate cu ESP în trei grupe:
� ESP <5: nu se iau măsuri corective;
� ESP 5-7: de a lua sub control, în special în cazul în care apa de irigare este bogată în sodiu și săracă în calciu și magneziu;
� ESP >7: pH-ul trebuie corectat.
Corecția unui sol alcalin este mai complexă decât cea a unuia acid, deoarece există mai multe motive posibile care provoacă o reacție anormală:
Plantele absorb sulful sub formă de sulfat:
z Sulfaţii combinaţi cu amoniu, potasiu, magneziu, etc. (nu şi cu calciu, deoarece formează o sare insolubilă în apă) sunt disponibili imediat pentru plantă după ce au fost aplicaţi.
z Tiosulfaţii, combinaţi în mod normal cu amoniu sau potasiu, dar și cu calciu și magneziu, formează săruri foarte solubile.
pH-ul solului - SOL ACID CARE TREBUIE CORECTAT
În prezența unui sol acid, trebuie să înțelegem tipul de aciditate cu care ne confruntăm. Avem 2 tipuri de aciditate :
z datorită prezenței hidrogenării libere în soluția circulantă (aciditate curentă sau pH)
z datorită prezenței ionilor de schimb ai hidrogenului și, prin urmare, în cele din urmă prin puterea adsorbentă a solului (aciditate potențială). În acest caz este dificil să creștem pH-ul pentru o perioadă lungă de timp deoarece solul are tendința de a restabili pH-ul anterior.
Luați în considerare Gradul de Saturație în Baze.
CaCO3 pur de administrat pentru a atinge o anumită valoare a pH-ului
pH t/ha de calcar necesar
Din La Nisip Luto-nisipos Lut Aluvionar Argilos
4 6,5 4,5 6,7 8 9 11,25
4,5 6,5 3,3 3,5 6,75 7,5 9
5 6,5 2,25 3,75 5,25 6 7,5
5,5 6,5 1,5 3 3,75 4,5 6
6 6,5 0,75 1,5 1,8 2,25 5,25
4 6 3,3 2,25 6,75 7,5 9
4,5 6 2,25 3,75 5,25 6 7,5
5 6 1,5 3 3,75 4,5 6
5,5 6 0,75 1,5 1,8 2,25 5,25
4 5,5 2,25 3,75 5,25 6 7,5
4,5 5,5 1,5 3 3,75 4,5 6
5 5,5 0,75 1,5 1,8 2,25 5,25
Amoniac Anhidru
Azotat de Calciu
Azotat de Magneziu
Azotat de Sodiu
Fosfat Tetracalcic (Zgură Thomas)
Cianamidă de Calciu
ÎNGRĂȘĂMINTE COMUNE CU REACȚIE ALCALINĂ
2726
Materie organică
Funcții nutriționale
z mineralizarea substanței organice determină eliberarea elementelor conținute în ea sub formă de azot, fosfor, potasiu, magneziu, calciu, etc.; acestea pot fi absorbite și utilizate de către plantă;
z anumite clase de microorganisme, importante pentru fertilitatea solului, necesită substanțe organice pentru a supraviețui;
z compușii organici conţin unele microelemente precum: fier, bor, mangan, zinc, cupru și fosfor, ceea ce le face disponibile pentru sistemul radicular;
z unele substanțe organice sunt absorbite de plante, unde contribuie la anumite funcții hormonale, favorizând dezvoltarea unor țesuturi vegetale;
z Constituie o bază de retenţie a nutrienților în sol împiedicându-i să levige.
Funcţii structurale
z materia organică formează, împreună cu lutul, agregate stabile numite “complexe argilo - humice” care sunt capabile să ofere mai multă structură solului;
z în solurile nisipoase, crește capacitatea de reținere a apei, prevenind diluarea nutrienților;
z în solurile lutoase (prăfoase), evită formarea crustelor compacte de suprafață, a hardpanului şi a altor straturi impermeabile;
z în solurile argiloase, combate fenomenele de compactare, eroziune și crăparea (fisurarea) solurilor.
Reducerea pH-ului
Tip de sol
Nisipos Lutos/Prăfos Argilos
Kg / ha sulf
8,5 - 6,5 220 275 330
8,0 - 6,5 135 165 220
7,5 - 6,5 55 90 110
Tip de îngrăşământ %S %SO3Disponibilitatea sulfatului
Sulfat de calciu 18% 45% În funcție de prezența coloizilor în sol
Tiosulfaţi (potasiu, amoniu) 17-26% 42-65%
Imediat (50%), la 3-4 săptămâni restul (50%)
Sulf microparticule (1-10 μm) >80% >200% la 2-3 săptămâni
Sulf pulbere (40 - 50 μm) 99,5% >248,75% la 3-5 săptămâni
Bentonită cu sulf sau argilă(0 - 400 μm) >85% >212,50% la 15 săptămâni
Sulf industrial (mm) >99,9% >249,75% Nu la mai puţin de câţiva ani
În funcție de formula fizică și chimică în care este prezent sulful în îngrășământ, se pot obține rezultate diferite în ceea ce privește disponibilitatea solului, ceea ce permite diferite strategii prin aplicarea formei considerate adecvate în funcție de ciclul de cultură, eliberarea sulfatului sau modul de aplicare.Sulful industrial este grosier și este insolubil și impropriu ciclurilor de cultură normale. Este utilizat ca ameliorator al solurilor alcaline calcice şi sodice.
28 29
Tehnică și mașini
Fertilizarea înainte de plantare poate fi făcută localizat sau răspândită pe toată suprafața terenului destinat înființării livezii.
X Fertilizarea localizată: la momentul plantării, punând gunoi de grajd fermentat sau îngrășământ granular (cu eliberare lentă) direct în groapa de plantare, acordând atenție faptului că sistemul radicular ar putea fi afectat dacă este în contact direct cu îngrășământul. Acest tip de fertilizare este posibil numai dacă solul este deja bogat în nutrienți.
X Fertilizarea pe toată suprafața terenului: împrăștierea îngrășământului pe toată suprafața de teren aferentă livezii și încorporarea ulterior în sol cu ajutorul unui plug (sau ceva similar) până la adâncimea de 30 cm.
MATERIE ORGANICĂ – Exemplu privind calculul de aplicare
a) Adâncimea solului: 0,30 mb) Densitate aparentă: 1,2 t/m3 c) Suprafaţa livezii: 1 haSuprafaţa efectivă care trebuie fertilizată la 1 ha: 200 m (lungime rând) * 2 m (lăţime pe rând)* 9 (nr. rânduri) la 1 hectar = 0,36 had) % MO din analiză: 1,15 %e) % MO la care vrem să ajungem: 2 %f) Δ MO: e-d = 0,85 %g) Masa solului: a * (b*1,000) * (c*10,000) = 3.600.000 Kgh) MO în sol: g* (d/100) = 41.400 Kgi) Nivel optim de MO: g* (e/100) = 72.000 Kgj) Δ MO: i-h =30.600 Kgk) MO de aplicat la suprafaţa efectivă: c * j = 0,36 * 30.600 = 11.016 Kg/ha = 11,016 tone/ha
Exemplu: Calculul Suprafeţei efective
Lungimea rândului: 200 mLăţimea pe rând: 2 mDistanţe plantare: 5 * 3 mDistanţă faţă de gard: 4 m
Exemplu: gunoi de grajd de bovine:
11.016 tone / 0.25 % = 44 tone /haSubstanţă uscată: 25%
Nivel Materie Organică (%)
Foarte scăzut <0,8Scăzut 0,8 - 1,2Mediu 1,2 - 2,0Bun 2,0 - 4,0Foarte bun 4,0 - 8,0
%Substanţă
uscată
Gunoi de grajd (kg/tonă) % Substanţă
uscată
Scurgeri și pierderi (kg/tonă)
N P2O5 K2O N P2O5 K2O
Gunoi de porcine
25 5,8 3,8 6,3 3 2,7 1,6 2,3
Gunoi de bovine
25 4,9 4,4 6,5 10 3,8 2,8 3,6
Gunoi de păsări
70 38,5 19 15,5 10 10,5 10,4 5,4
30 31
POZIȚIONAREA SOIURILOR
Soiurile diferite nu trebuie amestecate în livadă, ci trebuie plantate pe același rând pentru a menține producția separată pe soiuri în timpul recoltării.
z În cazul parcelelor mici un rând de polenizatori poate fi plantat la fiecare 4-5 rânduri din soiul principal
z În cazul parcelelor mari alunii sunt plantați în blocuri compacte din același soi
Termenul “soi principal” se referă la soiul pe care îl plantăm în cantitate mai mare în livada noastră
Soiul 1 Soiul 1
Soiul 2 Soiul 2
Soiul 3 Soiul 3
Soiul 4 Soiul 4
Vânt dominant
Vânt dominant
PARCELĂ MICĂ PARCELĂ MARE
DISTANȚE DE PLANTARE ȘI SOIURI
32 33
Soiuri de bază
Selectarea pentru plantare a celor mai potrivite soiuri de alun este o decizie importantă. Există multe soiuri de alun, în principal cu origini necunoscute sau sălbatice, care au fost selectate și adaptate la diferite zone. Până acum soiurile ameliorate, obținute prin hibridări controlate, lipsesc, deoarece interesul pentru acestea și cercetarea științifică legată de această cultură au fost demarate relativ recent, în ultimii ani.
Pentru alegerea soiurilor, ar trebui să se aibă în vedere următorii parametri pentru a obține o plantație profitabilă și de success.
PRODUCTIVITATE(tone/ha)
RANDAMENT MIEZ
ACCEPTARE PE PIAȚĂ
COMPATIBILITATE LA POLENIZARE
MATERIAL SĂDITOR CERTIFICAT
Soiuri de bază
În graficul următor vom face o scurtă descriere a principalelor soiuri cultivate/înmulțite în Europa și cultivate de către Ferrero în fermele Agrifarms proprii. Toate soiurile descrise sunt în concordanță cu parametrii de mai sus.
y Originar din Piedmont, Italia
y Viguros y Tip de creștere semi-
erectă y Înflorit timpuriu al
florilor mascule y Productivitate redusă y Miez ușor de curățat de
tegument y Randament mare miez:
44-48 %
y Răspândit în vestul Europe
y Vigoare mare y Înflorit mediu y Productivitate mare y Miez destul ușor de
curățat de tegument y Miezul râncezește ușor y Randament mediu
miez: 39-42 %
y Originar din Lazio, Italia y Vigoare medie – mică y Tip de creștere semi-
erectă y Înflorit mediu y Productivitate medie
– mare y Miez greu de curățat de
tegument y Randament mare miez:
44-48 %
y Originar din sudul Italiei y Viguros y Tip de creștere semi-
erectă y Înflorit timpuriu al
florilor mascule y Productivitate mare y Miez ușor de curățat de
tegument y Randament mare miez:
44-47 %
y Originar din sudul Italiei y Vigoare medie – mare y Tip de creștere etalat y Înflorit destul de
timpuriu y Miez ușor de curățat de
tegument y Productivitate mare y Randament redus de
miez: 35-38 %
TONDA GENTILE DELLE LANGHE
TONDA GENTILE ROMANA
TONDA di GIFFONI
NOCCHIONE
FERTILE DE COUTARD
3534
Soiurile de alun au polenizare anemofilă (polenizare cu ajutorul vântului) și sunt auto-incompatibile: adică nu se poate poleniza cu polenul propriu sau cu polen din același soi. În plus, polenul unui soi poate fi incompatibil cu florile femele dintr-un alt soi (incompatibilitate încrucișată). Un alt punct de luat în considerare este perioada diferită de înflorire între soiuri. Din aceste motive, pentru a realiza o polenizare încrucișată bună se consideră, în general, că ar trebui să fie plantate cel puțin trei soiuri diferite în livada noastră.
X Polenizarea reușită a alunului necesită în principal următoarele:
z Cantitate adecvată de polen: polenul poate pluti pe aer până la 30 km distanță de plantă. Fiecare ament (inflorescență cu flori mascule) eliberează milioane de grăuncioare de polen;
z Polen compatibil, care este disponibil în același timp în care florile femele sunt înflorite: stigmatele sunt receptive din momentul în care apar prima dată ca un punct roșu minuscul în vârful mugurelui și până când se extind până la lungimea lor maximă;
z Condiții meteorologice favorabile: pentru o polenizare bună este necesară prezența vântului și absența precipitațiilor persistente în timpul înfloririi florilor mascule și eliberării polenului. Nu uitați că floarea de alun necesită o anumită cantitate de ore de frig înainte de înflorire (de regulă diferită la florile mascule față de cele femele).
X Mai jos vă prezentăm un exemplu de 4 soiuri compatibile, care pot fi utilizate pentru plantația noastră de alun:
z Tonda di Giffoni
z Tonda Gentile Romana
z Tonda Gentile delle Langhe
z Nocchione
Polenizare
Flori mascule și femele de alun pe aceiași plantă
Flori mascule de alun în timpul eliberării polenului Flori femele de alun în timpul înfloritului
După cum putem vedea în graficul următor, structura soiurilor prezentate garantează o polenizare reușită. Și alte combinații de soiuri permit astfel de rezultate.
SOI DECEMBRIE IANUARIE FEBRUARIE
Tonda di Giffoni 15 20 25 31 5 10 15 20 31 5 10 15
Înflorire flori m.
Înflorire flori f.
SOI DECEMBRIE IANUARIE FEBRUARIE
Tonda Gentile Romana 15 20 25 31 5 10 15 20 31 5 10 15
Înflorire flori m.
Înflorire flori f.
SOI DECEMBRIE IANUARIE FEBRUARIE
Tonda Gentile Langhe 15 20 25 31 5 10 15 20 31 5 10 15
Înflorire flori m.
Înflorire flori f.
SOI DECEMBRIE IANUARIE FEBRUARIE
Nocchione 15 20 25 31 5 10 15 20 31 5 10 15
Înflorire flori m.
Înflorire flori f.
Giffoni
Romana
Langhe
Fertil
Nocchione
Giff
oni
Rom
ana
Lang
he
Fert
il
Noc
chio
ne
Key:
După cum putem vedea din tabelul de mai sus, soiurile propuse au o foarte bună compatibilitatea genetică reciprocă. Procentul diferitelor soiuri este flexibil și depinde de prezența altor plantații de alun în zona înconjurătoare. De exemplu, în multe zone din Italia unde alunul este foarte prezent, fermierii plantează uneori doar un singur soi.Nu trebuie făcut același lucru în zonele în care alunul este foarte puțin prezent sau deloc.
Perioada de înflorire este diferită funcție de soiuri, dar depinde în special de temperaturi. Putem da o indicație generală privind momentul înfloririi:
y Înflorire flori mascule: eliberare polen din mijlocul lunii decembrie până în februarie
y Înflorire flori femele: mijlocul lunii ianuarie până în martie
După cum putem vedea din schema de mai sus, datorită combinării acestor soiuri, se poate asigura o polenizare excelentă.
PO
LEN
IZA
RE
ÎNC
RU
CIȘ
ATĂ
COMPATIBILITATE GENETICĂ
COMPATIBILITATE LA ÎNFLORIRE
m.- mascule f.- femele
Incompatibilitate Compatibilitate
Pole
niza
tori
Sol
36 37
RECEPȚIA MATERIALULUI SĂDITOR
Caracteristicile plantelorPentru a realiza o plantare uniformă, cu siguranța unei bune înrădăcinări, trebuie verificat dacă materialul săditor primit are:
z toate organele plantei libere de orice fel de boli precum fungi, dăunători, etc.;
z sistem radicular bine dezvoltat; z diametrul adecvat al tulpinii (1-2 cm); z garanții privind soiul și starea fitosanitară: este indicat
să cumpărați plante de la pepiniere “autorizate” și capabile să furnizeze certificate oficiale;
z dacă plantele primite sunt în containere, verificați dacă sistemul radicular nu are formă de spirală
CONTAINER RĂDĂCINĂ NUDĂ z Perioada mai lungă de plantare: devreme
toamna sau târziu primăvara z Costuri mai mari de transport z Prețuri mai mari z Greu de manipulat
z Perioadă mai scurtă pentru plantare z Costuri mai mici de transport z Preţuri mai mici z Uşor de manipulat
Eticheta alun din categoria biologică „Standard”(soiul de alun Fertile de Coutard) Plantă de alun standard
RECEPȚIA MATERIALULUI SĂDITOR
Managementul plantelor
Aceasta este o fază crucială. Trebuie să se acorde multă atenție materialului săditor în această perioadă pentru a reduce procentul de pierderi în primul an de la plantare
X Dacă condițiile climatice și de sol nu permit plantarea:
y este necesar să săpați un șanț (cu adâncime de 30 cm) sau să folosiți un substrat de rumeguș unde să puneți cât mai curând posibil plantele de alun;
y pachetele cu materialul săditor pot fi puse direct în şant;
y plantele trebuie udate deoarece, în special în această etapă, sistemul radicular al plantelor suferă datorită lipsei apei și pentru a asigura o mai bună aderenţă a solului la rădăcini
y plantarea în livadă în martie.
X Dacă condițiile climatice și cele de sol permit plantarea:
y tăiați rădăcinile dacă sunt mai lungi de 25 cm;
y tăiați plantele în funcție de forma finală ce trebuie atinsă (a se vedea paragraful „formarea plantelor”)
Când planificăm plantarea în sezonul curent, nu este necesar să dezlegăm pachetele de material săditor, este suficient să acoperim bine sistemul radicular protejându-l de îngheț și de lipsa apei. Asigurați-vă că și plantele din mijlocul pachetelor vor fi bine gestionate. Dacă la sfârșitul sezonului de plantare nu este posibilă realizarea plantației, este indicat să optați pentru sistemul de mai jos.
Desfaceți pachetele cu material săditor pentru că altfel este nevoie de mai mult timp pentru activitățile de dinainte de plantare și plantare.Este nevoie și de mai mult spațiu pentru plante pentru faza de dinainte de plantare.
Este recomandabil fie dacă este puţin material săditor pentru a fi plantate, fie dacă nu există timp pentru plantare în sezonul curent.
38 39
DISTANȚE DE PLANTARE și SOIURI
Distanțe de plantare
Alegerea distanțelor de plantare implică mulți factori: fertilitatea solului, sistemul de conducere, vigoarea soiului, productivitatea în primii ani de producție.În ultimii ani au fost înființate plantații cu densitate mai mare (distanțe de plantare de 5x3 m) comparativ cu cele cu densitate mai mică (distanțe de plantare de 6x6 m).
Acest tip de plantare cu densitate mare este considerat mai eficient ca urmare a faptului că producțiile au potențialul de a se dubla în primii 10 ani față de cele obținute în plantațiile cu densității inferioare, acest aspect putând fi esențial pentru supraviețuirea economică a unei livezi noi de alun. Plantele pot fi rărite pe termen lung (îndepărtând fiecare a doua plantă pe rând la 11 până la 15 ani) în cazul în care se produce umbrirea excesivă și aglomerarea. O livadă cu distanțe de plantare mai mici ar putea fi menținută prin intermediul unor tăieri corespunzătoare, dar acest lucru va implica costuri mai mari pentru întreținere.
Plantarea cu distanțe mai mari între rânduri și pe rând este potrivită pentru plantele de alun când acestea sunt mature.
Alegerea unei densități inferioare de la început permite reducerea costului investițiilor, a răririi plantelor și a lucrărilor de tăiere. Această abordare este indicată în special în cazul solurilor sărace (cu lipsa de nutrienți) sau a celor organice (cu disponibilitatea apei pentru plante).
DENSITATE MARE(6x3 m – 5x3 m)
DENSITATE MICĂ(6x4 m – 6x5 m – 5x5 m)
Apariția de noi drajoni după tăiere
Plan male gust Distanțe de plantare densitate mică: 6 x 4
3m
6m4m
PICHETARE ȘI PLANTARE
Pichetarea (după pregătirea solului și înainte de plantare)
X După pregătirea solului, plantația este marcată în raport cu planul ales: dispunerea pomilor, prezența drumurilor interioare, distanță până la gard (de obicei nu mai puțin de 5 metri), etc.
În ultimii ani, această operație a fost efectuată folosind dispozitive GPS, care asigură o precizie mai mare și o mai bună utilizare a timpului și a forței de muncă. De obicei este plasat un pichet în punctul în care fiecare planta de alun trebuie să fie plantată. În paragraful următor, se va explica utilizarea sistemului GPS direct de către mașina de plantat.
Plantare manuală (perioadă: noiembrie - la căderea frunzelor- până în martie - creștere vegetativă)
Săpați o groapă cu adâncimea și lățimea de aproximativ 40 cm. Dacă suntem în prezența unor soluri mai puțin dense,
găurile pot fi și săpate de un burghiu.
Puneți îngrășământ în partea de jos a gropii.
Se recomandă gunoi de grajd fermentat sau un
îngrășământ granular cu eliberare lentă. Dacă s-a
făcut deja fertilizarea înainte de plantare, acest pas poate
să fie omis
Dacă îngrășământul vine în contact direct cu rădăcinile,
poate distruge sistemul radicular. Din acest motiv,
trebuie să introducem pâmânt în groapă peste îngrășăminte înainte de
plantare
Plantarea alunilor se face acordând atenție adâncimii
corecte.
Umpleți groapa până la baza plantei și compactați ușor
cu pământ.
1 2 3
4 5
4140
Plantarea mecanizatăPlantarea mecanică permite reducerea forței de muncă și a timpul necesar pentru această operație.Utilajul de plantare este echipat cu un sistem GPS care este presetat de operator cu dispunerea livezii alese. Un dispozitiv de rupere sapă un șanț și un semnal acustic va oferi operatorului momentul potrivit pentru a lăsa planta de alun în jos. După plantare, șanțul este acoperit imediat de mașină.
PLANTARE MECANIZATĂ PLANTARE MANUALĂ
X Suprafața plantată pe zi: 5 ha (8 ore)
X Forța de muncă: 10 z 1 tractorist z 4 muncitori pentru plantare z 5 muncitori pentru transport/descărcare
X Suprafața plantată pe zi: 5 ha / zi
X Forța de muncă: 50 z 15 muncitori pentru marcare z 15 muncitori pentru săpare gropi z 15 muncitori pentru plantare z 5 muncitori pentru transport/descărcare
Capacitatea maximă de plantare mecanică este de aproximativ 5 ha / zi. Pentru a ajunge la aceeași suprafață plantată manual, este mult mai mare nevoie de forță de muncă
PICHETARE ȘI PLANTARE INVESTIȚII SUPLIMENTARE PE TEREN
Gard
z Gardul trebuie instalat dacă parcelele plantate cu alun sunt localizate în zone cu prezență considerabilă de animale sălbatice.
z Înălţime: suficient 1,80 m
z Plasa se îngroapă 20 – 30 cm în sol.
Perdelele de protecţie X Plantele de alun sunt foarte sensibile la efectele
de uscare ale vânturilor persistente fierbinți
X Perdelele de protecţie trebuie instalate pe direcția vântului dominant, în rânduri simple sau duble, cu plante cu talie înaltă şi cu creștere rapidă (plop, etc.).
X Rânduri simple: densitate de 1 plantă la fiecare 1 metru liniar.
X Rânduri duble: crește eficiența împotriva vânturilor. Densitate de 1 plantă la fiecare 1,5 metri liniari.
X Perdelele de protecţie trebuie irigate pentru o creștere bună și rapidă a plantelor.
X Soiurile de alun sunt polenizate cu ajutorul vântului iar înflorirea are loc în timpul iernii, deci orice perdea de protecţie ar trebui să fie constituită din foioase, permițând o anumită mișcare a maselor de aer pentru polenizare.
1.5m
1.5m
1.5m
Zona protejată de vânt este de 15-20 ori înăltimeacelor mai înalti pomi din perdeaua de protecţie
Direcţievântpredominant
RÂNDURI SIMPLE
RÂNDURI DUBLE
42 43
PRINCIPALELE OPERAȚIUNI ÎN PRIMUL AN
Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiei de alunPrezentam mai jos un scurt rezumat despre principalele operațiuni care trebuie efectuate în primul an de la plantare. Toate aceste operațiuni ar trebui realizate conform unei analize pedo-climatice profunde: acesta este un pas deosebit de important pentru succesul livezii noastre privind cantitatea şi calitatea producțiilor de fructe în viitor.
Anul 1
OPERAȚIUNI DE REALIZAT
ÎNFIINŢAREA LIVEZII
Pregătirea terenului (operaţiuni mecanice)Fertilizare înainte de plantareIngraşare inaintea plantariiActivităţi de plantare: pichetat, săpat gropi şi plantareFormare plante şi tăieri
ÎNTREŢINEREA LIVEZII
1-2 lucrări de combatere manuală a buruienilor în jurul plantelor2-3 lucrări de combatere mecanizată a buruienilor pe/între rânduri1-2 tratamente cu produse cuprice. Dacă este necesar, tratament cu ulei mineral în februarie/martieTăierea manuală a drajonilor, formarea plantelor şi tăieri
Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie
Pregătirea terenului
Fertilizare înainte de plantare
Plantare
Formare plante/ taieri
Combatere manuală buruieni în jurul alunilor
Combatere mecanizată buruieni pe/între rânduri
Tăierea manuală a drajonilor
Treatmente fitosanitare (cupru + ulei mineral)
Perioada adecvată pentru a efectua principalele operații de întreţinere
44
1
ÎNTREȚINEREA LIVEZII PÂNĂ LA INTRAREA
PE ROD
46 47
TĂIERI DE FORMAREFORMAREA PLANTELORPrincipalul obiectiv al formării plantelor este dezvoltarea unui sistem puternic din ramuri principale de schelet pentru a forma coroana. Alunul poate crește folosind 3 metode conducere diferite: tufă, tufă vas și pom. În funcție de forma pe care dorim să o obținem, se vor realiza diferite operațiuni de tăiere.
TUFĂ
30 cm
50 cm
În următorii ani, tăiați doar drajonii/ lăstarii noi
În cazul în care primim de la pepinieră plante cu o
singură tulpină, la plantare se taie planta la 30 cm de la nivelul solului cu scopul de a o lăsa să-și dezvolte un bun sistem radicular și să stimulăm emiterea de
drajoni de la bază.
În următorii 2 ani, lăsăm ramurile să crească liber, eliminând doar drajonii în
exces. Se recomandă să se lase doar 6-7 ramuri în total eliminând lăstarii mult prea
departe de centru.
În cazul în care primim de la pepinieră plante cu forma de tufă, la plantare se taie planta la 50 cm. Deoarece avem deja alți
drajoni de la bază, nu este necesar să se facă o tăiere
mai scurtă.
În toamna următoare, alegem 4-5 lăstari din
cei mai bine orientați și viguroși, care vor constitui
în final tufa de alun.Eliminați toți drajonii în
exces.
ANUL 0 ANII 1-2
ANUL 3 AVANTAJE
Management ușor al plantelor
Creșterea plantelor, conducerea și tăierile sunt
mai ușoare
DEZAVANTAJE
Recoltarea este mai dificilă
Gestionarea drajonilor
TUFĂ VAS
30 cm
30 cm
În cazul în care primim de la pepinieră plante cu o singură tulpină, la plantare se taie planta la 30 cm de la nivelul
solului și se lasă să se dezvolte.
În cazul în care primim de la pepinieră plante cu forma de tufă, la
plantare se taie toate ramurile lăsând doar
trunchiul principal, care se scurtează la 30 cm de
nivelul solului.
În timpul verii, lăsați să crească 5-6 ramuri
pe vârfultrunchiului principal.
Tăiați toți ceilalți drajoni sau lăstari.
În toamna următoare, selectați 4-5 ramuri
cele mai bine orientate și viguroase care vor
constitui planta finală.
Tăiați toți ceilalți drajoni sau lăstari.
În următorii ani, tăiați doar drajonii/ lăstarii noi
Dacă planta nu este încă bine dezvoltată, se poate decide amânarea acestei operații pentru toamna următoare (anul 3)
FORMAREA PLANTELOR
ANUL 0 ANUL 1
ANUL 2AVANTAJE
Recoltarea și alte operațiuni de întreținere sunt mult mai
ușoare (eliminarea drajonilor, combaterea buruienilor, etc.)
Management ușor al plantelor
DEZAVANTAJE
Conducerea plantelor și tăierile sunt mai dificile
4948
POMI PROPRIU-ZIȘI
80 cm
În acest caz, este de o importanță crucială primirea de la pepineră a materialului săditor sub formă de plante cu o singură tulpină. La plantare tăiați plantele la 80 cm
de nivelul solului.
În timpul verii, lăsați să crească lăstarii de sus și să eliminați toți ceilalți lăstari sau drajonii de jos.
În toamna următoare, selectați 4-5 ramuri care vor constitui planta
finală. Eliminați toți ceilalți lăstari sau drajonii .
Dacă ramurile din partea de sus nu sunt încă bine dezvoltate, ele pot fi selectate în toamna următoare
(anul 3).În următorii ani, tăiați doar
drajonii / lăstarii noi
FORMAREA PLANTELOR
ANUL 0
ANUL 2
ANUL 1
AVANTAJE
Recoltarea și alte operațiuni de întreținere sunt mult mai
ușoare (eliminarea drajonilor, combaterea buruienilor, etc.)
MANE
Doar cu soiuri viguroase
Formarea plantelor este mai dificilă
Gestionarea dificilă a problemelor: o dezaxare ar
putea deteriora întregul pom
Mai puțin productiv în primii ani
Combaterea buruienilor până în anul 4Una dintre cele mai frecvente greșeli observate în cazul noilor plantaţii este lipsa combaterii buruienilor. Buruienile trebuie combătute pe toată suprafața plantaţiei pe parcursul primilor 4 ani, deoarece lipsesc plantele în dezvoltare de umiditate, nutrienți și lumina soarelui. În cazul folosirii pentru combaterea buruienilor a produselor chimice, trebuie utilizate numai cele autorizate pentru cultura alunului.
z 2 – 3 lucrări de combatere manuală a buruienilor în jurul plantelor
z 2 – 3 lucrări de combatere mecanizată a buruienilor pe suprafaţa rămasă cu freza, cultivatorul sau grapa cu discuri
z În primii 2 ani se recomandă, de asemenea, evitarea utilizării erbicidelor, deoarece ar putea deteriora grav plantele tinere de alun dacă intră în contact cu acestea
z De asemenea, este important să nu se lucreze solul mai adânc de 20 cm aproape de plante, evitând deteriorarea sistemului radicular
z Sistemul de întreţinere no-tillage poate elimina cea mai mare parte a pregătirii terenului pentru recoltare. Se folosește după al treilea an de la plantare
z De obicei, 4-5 cosiri pe sezon pot controla în mod satisfăcător buruienile. Se fac începând din martie până în iulie (înainte ca alunele să cadă)
z Cositoare este trasă de un tractor de dimensiuni medii, de 70-100 CP.
z Începând cu anul 3 se pot aplica erbicide, este mai bine să le aplicăm între rânduri iar pe rând să se facă cosirea buruienilor.
COMBATEREA BURUIENILOR
ANII 1 şi 2 ANII 3 şi 4
50 51
Tăieri mecaniceÎn ultimii ani s-au făcut multe studii privind tăierile mecanice în plantații de alune, folosind un sistem și tehnici diferite, în scopul de a evalua beneficiile reale ale acestui tip de tăiere. În acest context, tăiere manuală tradițională este înlocuită cu cea mecanică efectuată cu ajutorul unor ferăstraie circulare speciale (discuri) montate pe bare reglabile.
Tăierea mecanică este o modalitate rapidă, economică, totuși tăierile sunt făcute fără discriminare în plan drept, nerespectând habitusul plantei.Intensitatea, adâncimea și direcția tăierilor se pot schimba din când în când pentru a se adapta la diferite situații de funcționare.Tăierea mecanică poate fi efectuată abia începând cu anul 4 de la plantare, când alunii au ajuns la dimensiunile dorite: începând cu acea perioadă, creșterea plantei poate fi ușor gestionată.
TĂIERI
Evoluția pătrunderii luminii într-o plantație de alun după tăiere
Înainte de tăiere
3 ani mai târziu 5 ani mai târziu
După tăiere
Sunt 2 tipuri de tăieri mecanice:
X Hedging (tăieri pentru limitarea grosimii gardului fructifer): taieri laterale
X Topping (tăieri pentru limitarea înălțimii): tăierea vârfului plantelor
Tăierea mecanică produce eliminarea unei părți importante din coroana plantei și răni mari și din acest motiv trebuie efectuată doar pe o parte a coroanei pentru a reduce la minimum pierderea producției, lăsând cealaltă parte a coroanei pentru anul următor.
Este necesar să se elimine drajonii și să se execute tăieri manuale precise. După tăiere trebuie să protejeze rănile rezultate cu o pastă specială (mastic) sau prin tratamente pe bază de cupru.Multe alte aspecte trebuie luate în considerare, însă dificultatea de a găsi forță de muncă și costurile ridicate ale tăierii manuale tradiționale sunt factori convingători pentru utilizarea tăierilor mecanice.
Tăieri mecanice
52 53
Eliminarea drajonilor
Alunul este o plantă care produce o mulțime de drajoni care trebuie ținuți sub control, indiferent de sistemul de conducere ales.
Drajonii nu sunt de dorit din mai multe motive:
z Drajonii preiau creșterea de la structura principală a plantei. Energia plantei este irosită prin lăstarii noi, așa că aceştia trebuie eliminaţi.
z Drajonii reduc lumina și circulația aerului în livadă
z Drajonii împiedică recoltarea
z Creșterea excesivă a drajonilor afectează formarea corectă a plantelor
z Drajonii tineri pot atrage atacul insectelor.
2 ANI MAI TÂRZIU
DRAJONI DE ELIMINAT
Eliminarea drajonilor
Drajonii pot fi eliminați prin mijloace chimice și mecanice.
De obicei, în primul an de la plantare se lasă drajonii să crească liber, în funcție de forma finală a plantelor pe care dorim să o obţinem (a se vedea„capitolul cu tăieri”) și de cantitatea de drajoni emişi (prea multe drajoni împiedică creșterea plantelor).În primii 2 ani, este recomandabil să eliminați drajonii manual, pentru a nu afecta plantele tinere de alun folosind tratamente chimice.
y În comparație cu operaţiunea de combaterea chimică, la combaterea manuală a drajonilor este nevoie de mai multă forță de muncă și timp (ore / hectar), este suficient să se facă o dată pe an, în perioada iulie - noiembrie.
y Este deosebit de importantă stabilirea formei finale a plantelor de alun.
y Dacă îndepărtați cu atenție drajonii în primii 2 ani de la plantare, alunul va produce mai puțini drajoni în următorii ani, reducând astfel mult forța de muncă necesară pentru eliminarea acestora.
Începând cu al treilea an, este posibilă utilizarea produsului chimic, acordând atenție pentru a nu afecta plantele de alun. Controlul chimic implică pulverizarea drajonilor cu un erbicid înregistrat pentru aşa ceva.
y Sincronizarea corectă este importantă: erbicidați atunci când drajonii au o înălțime de 5 până la 10 cm, atunci când drajonii sunt în stadiul erbaceu. Drajonii mai mari, care au devenit lemnoşi, trebuie eliminați prin tăiere.
y Trebuie evitată erbicidarea plantelor tinere de alun.
y Condițiile meteorologice sunt importante: cele mai bune rezultate sunt obținute când erbicidarea se face pe timp înnorat. A nu se erbicida atunci când bate vântul!
y Erbicidați atunci când este necesar, în perioada aprilie - octombrie, dar nu mai mult de 3 ori.
y > riscuri dacă nu se aplică corect y Aplicatii diferite pe parcursul anului
KPerioadă: din aprilie până în noiembrie (de 3 ori)
MANUAL
CHIMIC
Anii 1 și 2
Anii 3 și 4
y Operațiune lentă y > forță de muncă
Perioadă: iulie/august sau noiembrie (o singură dată)
54 55
IRIGAREIpotezeAlunul este sensibil la deficitul de apă și, prin urmare, asigurarea apei necesare este sarcina cheie pe care fermierii trebuie să fie capabili de a o gestiona, în special pentru plantele tinere. Lipsa apei poate conduce la:
z Moartea plantelor z Producție mică de fructe, alune cu randament redus de miez, creșteri reduse z Fructificare bienală z Căderea amenților (inflorescențelor mascule) z Căderea timpurie a fructelor și frunzelor
Din aceste motive, fermierii trebuie să instaleze un sistem de irigare încă de la plantarea livezii.
X Pentru a instala un sistem de irigare adecvat fermierii trebuie să ia în considerare următoarele: z Caracteristicile solului: textura, capacitatea de apă utilă, etc. z Caracteristicile climatice: distribuția și cantitatea de precipitații (mm/an), temperaturile din iarnă și
din timpul verii, prezența vânturilor dominante, z Caracteristicile fermei: sursa și disponibilitatea apei z Cerințele soiurilor de alun z Calitatea apei z Posibilitatea de a efectua fertigarea livezii, reducînd dozele și costurile pentru îngrășăminte,
compactarea solului și care să permită fertilizarea livezii și atunci când solul este umed, iar accesul utilajelor nu este posibil.
PARAMETRII COMENTARII
Conductivitate electrică (EC) Dacă salinitatea este mai mică de 0,8 dS/m atunci apa este în general corespunzătoare pentru irigarea solurilor cu drenaj bun
pH Apa cu pH până la 8,5 este în general adecvată pentru irigare
Cloruri Niveluri sub 140 mg/l (140 ppm) sunt, în general, acceptabile
Alcalinitate Apa foarte alcalină poate afecta absorbția calciului și a magneziului. Nivelurile de până la 150 mg/l sunt acceptabile
Indicele de saturație carbonat de calciu
Indice determinat luând în considerare pH-ul, salinitatea, alcalinitatea și duritatea. Cifre între – 0,5 / + 0,5 sunt de obicei acceptabile
Elemente organice Algele și alte elemente organice pot provoca blocarea filtrelor și a picurătoarelor
Textura solului trebuie luată în considerare: de exemplu, pe un sol argilos apa rămâne mai mult timp în zona explorată de către sistemul radicular
APA ÎN SOIL
CALITATEA APEI
Suprafața de irigare prin picurare
� 2 picurătoare per plantă � Distanța dintre picurător și trunchi:
între 30 - 40 cm � Debit picurător: 2 l/oră
� 2 picurătoare per plantă � Distanța dintre picurător și trunchi:
între 30 - 40 cm � 1 suport tub picurare la fiecare 10 m
� 1 cablu de oțel pentru susținerea tubului de picurare
� Utilizați cabluri atunci când tuburile de picurare sunt ridicate la mai mult de 1 m
TUBURI DE PICURARE PE SOL
TUBURI DE PICURARE RIDICATE
AVANTAJE DEZAVANTAJE
Costuri reduseCombaterea chimică a buruienilor pe rând în
primii ani
Timp redus de instalare
Obstrucționează recoltarea și alte
operațiuni mecanice
AVANTAJE DEZAVANTAJE
Fără probleme la recoltare și la alte lucrări mecanice
Costuri mai mari
Mai mult timp pentru instalare
Pierderi datorate evaporării apei
H=0,5mH=1m
H=2.2m
Argilă Lut Nisip Impermeabil
5756
Irigare prin picurare subterană
Tuburile de picurare sunt îngropate mecanic de o mașină care, în același timp, sapă șanțul și îngroapă tubul de picurare. Adâncimea de plasare a tubului de picurare, spațiere duze picurare, debitul de apă și proprietățile solului trebui să fie luate în considerare cu atenție. Utilizarea echipamentelor specifice pentru acest tip de sistem de irigare este, de asemenea, obligatorie. Ambele opțiuni propuse mai jos sunt considerate permanente (până la expirarea duratei de viață a sistemului de irigare).
y Adâncimea de amplasare: 25-30 cm
y Distanța față de plantă: 30 cm y Un picurător la fiecare 80 cm y Soluția optimă ar fi amplasarea
a 2 tuburi de picurare de-o parte și de alta a rândului de plante.
1,10m 1,10m30cm
y Adâncimea de amplasare: 30 cm y Un picurător la fiecare 80 cm y Distanța de la tuburile de picurare la trunchiul
plantei: 1.10 m (linile galbene) sau in mijlocul intervalului (linia roșie)
y Asigurați-vă că nu deteriorați sistemul radicular al plantelor în timpul amplasării tuburilor de picurare.
AVANTAJE
Fără probleme la recoltare și lucrări
mecanice
Mai multă eficiență a irigării și eficacitate a
apei
DEZAVANTAJE
Probleme cu spargerile și înfundările tuburilor de
picurare.
DIN ANUL PLANTĂRIIOPȚIUNEA 1
ÎNCEPÂND CU ANUL IVOPȚIUNEA 2
ALA GOCCIOLANTE
Bazele programării irigării
În general, alunul trebuie să fie irigat de la sfârșitul lunii aprilie până în august (înainte de recoltare), în funcție de climă (precipitații și temperatură), caracteristicile solului și stadiul de creștere al plantelor. Există multe metode dezvoltate pentru măsurarea utilizării apei/a nevoilor de apă ale plantelor.
Aceste metode pot fi grupate în trei categorii:
z Metode bazate pe monitorizarea plantelor: informații de la planta în sine, inclusiv observații directe. De obicei frunzele de culoare verde deschis și răsucite sunt simptome de deficit de apă
z Metode bazate pe monitorizarea climei: date privind factorii climatici, inclusiv lumina solară, temperatura, vântul și umiditatea
z Metode bazate pe monitorizarea solului: care monitorizează cantitatea de apă luată de planta din sol folosind senzori
X Problemele cheie rămân cât de mult și când se irigă. Pentru a ști cât de mult să irigăm este necesar mai întâi să stabilim cât de mult de apă este deținută în zona radiculară, deoarece nu toate apa aplicată sau deja în sol este disponibilă pentru plantă. Unele forme de apă sunt ținute legate strâns în sol; acest lucru este cunoscut sub numele de potentialul apei din sol (suctiunea). Există diferite niveluri de potențial al apei în sol, care permit în mod diferit plantelor de a extrage apa. Datorită irigației, trebuie să menținem umiditatea din sol la capacitatea de apă utilă între “capacitatea de câmp” și “coeficientul de ofilire”. În prezent, cantitatea și calendarul de udare sunt (în cele mai multe cazuri) arbitrar decise de către fermier. În diapozitivele următoare este dat un exemplu simplu, care ar putea ajuta pentru a efectua o utilizare mai rațională a irigației, de asemenea, în funcție de nevoile plantelor.
Valoare interval(kPa) Interpretare
0-8Solul este saturat (0) până aproape de capacitatea de câmp (8). Valori
continuu scăzute indică băltirea apei.
8 Capacitatea de câmp
8-25Cele mai bune condiții de umiditate a
solului și de aerare
25-35Luați în considerare irigarea în etapele critice ale ciclului plantelor: creșterea
ovarului și expansiunea miezului
35-50 Stresul slab pe soluri bine drenate
50+Solul este foarte uscat: acest lucru va afecta producția și calitatea miezului
Capacitatea de câmp (CC) este limita superioară a umidității disponibile din sol, rezervor din care apa poate fi eliberată, dar nu neapărat absorbită de plante, până când punctul de ofilire permanent. Diferiti factori influenteaza acesti parametri cum ar fi: textura și structura solului, materia organică, apa freatică, evapotranspiratia, etc.
POSIZIONAMENTODELLE ALI SU FRUTTETO
58 59
CANTITATEA DE APĂ ȘI MONITORIZAREA EI
UTILIZAREA TENSIOMETRULUI
Monitorizarea umidității solului permite determinarea în timp real a nivelului de umiditate al solului și ar trebui să fie instrumentul de monitorizare primară. Trebuie monitorizată umiditatea solului înainte și după irigare și ajustată dacă solurile sunt prea umede sau uscate. Cunoașterea conținutului de umiditate al solului este importantă pentru a decide asupra primei irigări și a următoarelor activități de udare.
Tensiometrele și blocurile de gips (sau alte sisteme mai sofisticate) permit monitorizarea continuă a umidității solului și, în special, măsoară tensiunea solului.
Este important să existe senzori de umiditate situați în poziții care sunt reprezentative pentru tipul solului, sănătatea și dimensiunea plantei.
Senzorii trebuie localizați:
y în diferite zone ale livezii y în mijlocul zonei radiculare y în partea de jos a zonei unde se
găsesc principalele rădăcini fibroase y sub zona radiculară
UDAREA: este oportun ca să mențină nivelul de umiditate a solului între coeficientul de ofilire și capacitatea de câmp. Aceast nivel de umiditate din sol permite cea mai bună creștere a culturilor.
• Agrion, (2017). Nocciolo in Piemonte. Linee Tecniche per una corilicoltura sostenibile. Ed. Agrion: Fondazione per la ricerca l’innovazione e lo sviluppo tecnologico dell’agricoltura piemontese, Aprile 2017.
• Ascopiemonte, (2009). Il nocciolo, Guida alla coltivazione. Ascopiemonte s.c. Organizzazione Produttori Frutta a Guscio. Bertone P.P., Gianluca G., organizzazione e coordinament editorial, Dicembre 2009.
• Bignami C., Cristofori V., Scossa A., Vertazza G., (2002). Effetto dell’irrigazione sulla composizione della nocciola (effect of irrigation on kernel composition in hazelnut), 2° convegno nazionale sul nocciolo, Giffoni V. P. www.nocciolare.it.
• Confagricoltura, (2013). La coltivazione del nocciolo. Manual pratico. Ed. Confagricoltura Alessandria, Dicembre 2013.
• Corte M., Sonnati C., (2009). La coltivazione del nocciolo in Alta Langa. Linee guida per una corilicoltura sostenibile. A cura di Comunità Montana Alta Langa. Pubblicazione realizzata da Creso, Dicembre 2009.
• Corylus&Co, (2011). Corilicoltura viterbese: dalla realtà locale alla dinamica europea. Pubblicazione realizzata a cura del CeFAS, Azienda speciale della Camera di Commercio di viterbo. Atto II, numero I, Settembre 2011.
• Enzo M., Gianquinto G., Lazzarin R., Pimpini F., Sambo P., (2001). Principi tecnico-agronomici della fertirrigazione e del fuori suolo. Ed. Veneto Agricoltura Settore Divulgazione Tecnica e Formazione Professionale, Ottobre 2001.
• Giandon P., Bortolami P., (2007). L’interpretazione delle analisi del terreno. Strumento per la sostenibilità ambientale. Ed. Veneto Agricoltura Settore Divulgazione Tecnica e Formazione Professionale, Dicembre 2007.
• Mozzone G., Pellegrino S., Bassi R., (1991). La coltivazione del nocciolo. I libri di vita in campagna, Edizioni l’Informatore Agrario snc, Febbraio 2010.
• Orange Agriculture Institute, (2010). Hazelnut Grower’s Handbook. Lester Snare, coordinating author (Industry & Investment NSW). February, 2010.
• Regione Piemonte, CReSO, (2014). Necrosi batterica del nocciolo (Xanthomonas arboricola pv. corylina). Ed. CReSO (Consorzio di Consorzio di Ricerca e Sperimentazione per l’Ortofrutticoltura piemontese) e ASSESSORATO AGRICOLTURA, FORESTE, CACCIA E PESCA Direzione Agricoltura - Settore Fitosanitario. Aggiornamento 2014.
• Roversi A., (2017). Potatura manuale e meccanica a confront. Potare il nocciolo conviene per migliorare qualità e rese. Ed. L’Informatore Agrario, Febbraio, 2017.
• Roversi A., Mozzone G., Scocco C., Tosun F.S., (2007). Nocciolo: produzioni più elevate e frutti migliori con la potatura verde. Rivista di Frutticoltura e di Ortofloricoltura, 4: 64-66.
• Tombesi A., (1991). Il Nocciolo. Manuale Pratico. REDA Edizioni per l’agricoltura, Settembre 1991.
Bibliografie
Soluncat
Punct de ofilire permanent
Capacitatea de apă utilă
Capacitatea de cămp
Solsaturat
60 61
NOTIȚE
NOTIȚE
62 63
NOTIȚE NOTIȚE
64
NOTIȚE
Document pregătit cu sprijinul Corylus Est srl, care colaborează cu Ferrero în implementarea Proiectului Alun în România