Studiu asupra calității băuturilor răcoritoare carbogazoase în vederea certificării

Capitolul 1

1.1 - Introducere

Termenul de băutură răcoritoare (popular “suc”) se referă în special la băuturile carbogazoase sau necarbogazoase obținute din concentrați, deşi în sens larg desemnează orice băutură care nu conține alcool ( deşi există şi excepții, cum ar fi ceaiul, cicolata caldă, laptele, cocktail-ul, etc.). Cele mai populare sortimente de băuturi racoritoare sunt cola, apă mineral, limonadă sau oranjadă.

Prin băuturi răcoritoare se înțeleg produsele fabricate din concentrate aromate, sucuri sau sucuri concentrate de fructe şi/sau de legume, siropuri de fructe şi/sau plante aromatice, substanțe aromatizante ( naturale sau de sinteză ), împreună cu apă potabilă sau apă mineral de masă, indulcitori ( zahăr, glucoză, zaharină, etc.), acizi alimentari, vitamine, coloranți alimentari ( naturali sau de sinteză), cu sau fără adaos de dioxid de carbon. Nu se consider băuturi răcoritoare, în sensul prezentului standard, nectarurile, băuturile fermentate şi cocktail-urile de fructe şi/sau legume.

1.2 - Clasificare

După conținutul de dioxid de carbon, băuturile răcoritoare se impart în:

- Băuturi răcoritoare carbogazoase ( cu conținut de dioxid de carbon );- Băuturi răcoritoare necarbogazoase/plate ( fara dioxid de carbon ).

După natura materiilor prime folosite, băuturile răcoritoare se impart în:

- Băuturi răcoritoare pe bază de sucuri sau sucuri concentrate de fructe şi/sau legume;- Băuturi răcoritoare pe bază de fructe şi/sau de plante aromatice (inclusive băuturile

răcoritoare de tip cola);- Băuturi răcoritoare pe bază de arome naturale ( macerate sau uleiuri ) şi/sau de sinteză

( aromă de migdale, lămâie, rom, etc.).

După natura îndulcitorului folosit, băuturile răcoritoare se impart în:

- Băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr sau cu zahăr şi glucoză ( fructoză );- Băuturi răcoritoare îndulcite cu îndulcitori de sinteză sau cu cantități reduse de zahăr

sau cu amestecul acestora ( băuturi hipocalorice ).

După natura apei folosite, băuturile răcoritoare se impart în:

- Băuturi răcoritoare preparate cu apă potabilă;- Băuturi răcoritoare preparate cu apă minerală de masă.

1

1.3 - Coca-Cola. Mai mult decât o băutură…o legendă

Povestea băuturii legendare începe la data de 8 mai 1886 în Atlanta, Georgia când farmacistul John Styth Pemberton inventează în curtea casei sale, într-un vas de alamă, o nouă băutură carbogazoasă ce urma să devină faimoasa răcoritoare Coca-Cola. Afacerea însă nu atinge cote mari, vânzările ajungând doar la nouă porții pe zi. În 1888 afacerea este cumpărat de G. Candler care în scurt timp intensifică vânzările şi deschide ( prin asociere cu alți investitori ) “The Coca-Cola Company”- capitalul inițial fiind de 100.000$, marca fiind înregistrată la data de 31 ianuarie 1893. Candler promovează intens produsul distribuind suveniruri, calendare, evantaie, ceasuri , urne, etc. În scurt timp băutura facută din frunze de coca şi boabe de cola ajunge să depăşească granițele Americii cucerind uşor, uşor piața mondială. În 1973 Coca-Cola era singura companie care putea vinde băuturi răcoritoare în Republica Chineză. In 1991 Coca-Cola cucereşte şi piața din România, firma ”mamă” deschide prima sucursală în Bucureşti. Acum firma şi-a deschis noi sucursale în Ploieşti, Iaşi, Timişoara, Oradea, Vatra Dornei .

Coca-Cola Company a introdus şi prezentat ocazional şi alte băuturi de tip cola sub numele brandului Coke. Cea mai comună dintre acestea este Diet Coke. Cu toate acestea, există şi altele, inclusiv Diet Coke Caffeine-Free, Cherry Coke, Coca-Cola Zero, Vanilla Coke şi editiile speciale cu lămâie şi chiar cu cafea. Aroma distinctivă de "cola" provine în principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămâie şi vanilie, restul ingredientelor având doar contribuții minore. Firma producătoare, Coca-Cola Corporation, este cel mai mare consumator de extract natural de vanilie din lume.

Datorită reclamelor şi a publicității făcute pentru acest produs el a devenit foarte cunoscut şi adorat de oameni.

“Este un produs de care lumea a devenit dependentă, oamenii îl vor din ce în ce mai mult cu noi sortimente şi noi reclame.”

Piata răcoritoarelor se adaptează cerințelor consumatorilor şi noilor tendințe de consum. În privința consumului de băuturi răcoritoare pe cap de locuitor, carbonatatele dețin primul loc, cu 49,6 l, necarbonatatele înregistrând un consum de 11,6 l, potrivit estimărilor şi cercetărilor efectuate de URBB şi Carlsrom Beverage, care comercializează Orangina. Consumatorii de băuturi răcoritoare sunt din ce în ce mai atenți la sănătate, la produsele pe care le consumă şi la efectul pe care acestea îl au asupra organismului. Companiile producătoare şi importatoare de băuturi răcoritoare sunt în permanență atente la tendințele pieței şi la evoluția preferințelor consumatorilor”, este de părere Shachar Shaine, Preşedinte URBB şi Carlsrom Beverage.

“ Este importantă pentru consumatori deoarece potoleşte setea, este o băutură răcoritoare ce conține cofeină, iar populația consumă foarte multă cofeină.”

2

1.4 - Producătorul

Principalul producător al băuturii răcoritoare Coca-Cola este The Coca-Cola Company care la rândul lui are mii de fabrici în întreaga lume ce comercializează această băutură. Coca-cola este cel mai mare producător de băuturi răcoritoare din lume, a anunțat o crestere de 14% a profitului în primul trimestru (18 aprilie 2007) pe fondul vânzărilor mai mari realizate în Asia şi Europa.

Rolul produsului

- Imaginea produsului este formal ( reprezentată fiind prin forma sticlei );- Imaginea produsului este favorabilă; - Imaginea produsului are întâietate în fața produselor concurente;- Reclamele sunt tot mai attractive; - Produsul este cunoscut datorită standardelor companiei.

Piața de desfacere

Produsul este vândut atât pe piața națională cât şi cea internațională foarte bine fiind deasemenea şi foarte bine cunoscut. Coca-cola este apărut pe piață din anul 1886 şi de atunci este într-o continuă creştere a procentelor de vânzare până în zilele noastre.

Materii prime

Materia primă este materia folosită în procesul de transformare pentru a obține produsul finit.

Clasificare materiilor prime:

- de bază ( acestea se regăsesc în produsul finit ); - auxiliare ( nu se regăsesc în produsul finit ); - naturale (care sunt luate direct din natură );- semifabricate (cele care au suferit schimbări şi care sunt folosite mai departe în

procesul tehnologic în vederea obținerii produsului finit ).

Deşi a coborât de pe prima poziție a podiumului, Coca-Cola rămâne una dintre primele cinci mărci cu cel mai mare impact din România, cu o cotă de 36,1% din totalul mențiunilor spontane în ceea ce priveşte notorietatea. Din aceeaşi cercetare calitativă reiese că, Coca-Cola este percepută ca o marcă susținută de o publicitate puternică ( masivă ), dar şi ca un produs unic prin gust şi calitate. Consumatorii apreciază implicarea mărcii în diverse activitați din comunitate şi sensibilitatea ei la nevoile pieței locale, chiar dacă are o carte de vizită mai degrabă internațională. Acest produs a avut o calitate superioară însă datorită rivalității cu producatorii concurenți, care au înregistrat vânzari mai mari cu produse calitativ inferioare s-a ajuns la un nivel de calitate mediu.

3

Capitolul 2

2.1 - Schema tehnologică de obținere a produsului Coca-Cola - băutură răcoritoare carbogazoasă

Apă Dioxid de

carbon

Colorant caramel

Îndulcitori Acid fosforic şi acid citric

Arome naturale

Conservant benzoat de

sodiu

Cafeină

Livrarea şi stocarea zahărului şi îndulcitorilor

4

Sirop simplu şi final

Băutură

Dozator

Etichetare

Marcare

Depozitare

Paletizare

Inspecția finală, inventar

Livrare

2.2 - Descrierea procesului tehnologic

Procesul tehnologic este o latură a proceselor de producție în care au loc transformări directe, cantitative şi calitative a materiei prime în produse finite. Transfosrmarea se face cu mijloacele de muncă asupra obiectivului muncii. Transformarea cantitativă şi calitativă este schimbarea fomei, dimensiunilor şi a calitații suprafețelor prelucrate a materiei prime de mijloacele de muncă acționate de forța de muncă. Realizarea acestui produs se execută de către o întreagă echipă în acelaşi loc de muncă dotat cu scule şi uitlaje ce ajută la realizarea produsului finit.

Coca-Cola este o băutură răcoritoare americană obținută din frunze de coca decocainizate. Numele provine de la două din ingrediente: frunzele de coca şi boabele de cola. Aroma distinctivă de "cola" provine în principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămâie şi vanilie.

Livrarea şi stocarea zahărului şi îndulcitorilor

Zahărul poate fi livrat fie sub formă vrac în cisterne auto de uz alimentar ( în care vehicularea se face pneumatic ) fie la saci de 50kg, care se stochează în spații special amenajate, cu temperatură şi umiditate controlată. Îndulcitorii se utilizează numai în produsele light, iar ei se regasesc în concentratele băuturilor respective ( Ex.: Coca-Cola light ).

Sirop simplu

Sirop simplu se obține prin combinarea zahărului şi apei.

Livrarea de concentrate

Concentratele sosesc din import în condiții sanitare controlate, în camioane frigorifice la temperaturi constante. Concentratul se depozitează în încăperi special din fiecare fabric, cu temperature şi umiditate controlată.

Sirop final

Siropul final se obține prin combinarea siropului simplu şi a concentratului. Aceste două operații se realizează în aşa numita cameră de amestec.

Rețeaua de apă

Fabricile sunt aprovizionate fie cu apă potabilă verificată de autoritățile române, fie din rețeaua de apă orăşenească, fie din puțuri de mare adâncime. Această apă este considerată de fabricile Coca-Cola ca fiind apă brută, care este supusă unui proces lung şi complex de purificare, filtrare, dezinfectare, prin intermediul unor uzine de tratare a apei situate în incinta fiecărei fabrici. Scopul tratării apei este să se obțină aceeaşi calitate a apei, asigurând în acest fel constanța gustului, şi implicit a produsului final. Procesul de tratare este controlat în permanență cu analize de laborator. Apa obtinută are un grad înalt de purificare, lipsită de microorganisme, de clor sau alti agenți chimici şi cu un conținut optim de săruri minerale.

5

Livrarea şi stocarea de CO2

Dioxidul de carbon este livrat în cisterne auto sub formă lichidă, în recipiente speciale. CO2 lichid este supus unui proces de evaporare şi apoi sub formă gazoasă obținută este trimis prin conducte şi dizolvat în băutura finală. Ca toate materiile prime utilizate în fabricile Coca-Cola, şi CO2 este testat prin analize de laborator regulate.

Băutura

Prepararea băuturii finale constă în combinarea siropului final cu CO2.

Dozator

În interiorul dozatorului, sticlele goale curate sunt umplute cu produs.

Sticle goale paletizate

De pe piață, sticlele goale se întorc sub formă paletizată, în camioane şi sunt depozitate în fabrică.

Depaletizare

Depaletizarea presupune extragerea navetelor din paleți.

Denavetare

Denavetarea presupune scoaterea sticlelor returnabile din navete şi punerea lor pe banda transportoare.

Inspecție optică/electronic

Sticlele trec de o verificare inițială, atât umană cât şi electronic, prin care se verifică integritatea lor la întoarcerea de pe piață.

Maşina de spălat sticle

Sticlele goale intră într-un process de spălare care asigură în final sticle curate şi microbiologic sterile.

Inspecția optică/electronic

Se mai execută un control asupra sticlelor înainte de trimiterea sticlelor către dozator pentru umplerea lor cu Coca-Cola.

Etichetare

Se face imediat după umplerea cu Coca-Cola a sticlelor şi punerea capacelor.

Marcare

Se face pe etichetă sau pe capac, în funcție de locul disponibil, vizibilitatea informațiilor scrise pe ambalaj şi tipul aparatului de marcat.

6

Inspecția finală

Se face de către operatori umani, pe banda transportoare, chiar înainte de ambalarea lor pentru expedierea pe piață.

Înnavetare

Presupune introducerea sticlelor cu produs în navetele de plastic. Pentru ambalajele de o,25 litri, navetele au o capacitate de 24 sticle.

Paletizare

Paleții din fabrică sunt transportați în depozit, unde stau între câteva ore şi câteva zile, până în momentul livrării.

Depozitare

Pentru transportul din fabrică în depozit, şi din depozit în magazine, se foloseşte tehnica paletizării. Aceasta permite deplasarea în condiții eficiente a unei cantități mari de produs.

Livrare

În funcție de comenzile de pe piață, paleții cu produs sunt încărcați în camioanele de distribuție. Fiecare camion are traseul zilnic predefinit. Astfel, pe măsură ce-şi parcurge ruta, din paleți sunt scoase navetele comandate de fiecare magazine în parte.

7

2.3 - Întrebări frecvente:

Băuturile răcoritoare pot face parte dintr-o alimentație sănătoasă?

Băuturile răcoritoare contribuie la alimentație în două modalități. Pe de-o parte, datorită faptului că sunt produse în principal din apă, ele acoperă necesarul zilnic ( de circa 2 litri ) de lichide, potolind setea. Pe de altă parte ele furnizează zaharuri, datorită continutului de hidrați de carbon care sunt transformate de către organism în energie. Cu toate că băuturile răcoritoare au acest aport nutrițional la alimentație, Compania Coca-Cola îşi comercializează produsele numai ca băuturi răcoritoare. Mulți oameni sunt de părere că există alimente "bune" şi alimente "rele". De fapt nu există alimente "rele" - ci doar o alimentație "proastă". O alimentație sănatoasă, conform părerii majoității nutriționiştilor, constă în consumul unui mare număr de alimente în cantități mari. Atâta timp cât este consumat în cantități rezonabile, fiecare aliment ( inclusiv băuturile răcoritoare ) poate face parte dintr-o alimentație sănătoasă şi gustoasă.

Care este conținutul de zahăr şi calorii al băuturilor răcoritoare?

Probabil că o să vă mire, dar majoritatea băuturilor răcoritoare nu conțin mai mult zahăr şi calorii decât multe sucuri de fructe. De exemplu, un pahar de Coca-Cola conține mai puțin zahăr şi calorii decât un pahar de suc de portocale şi conține mai puțin zahăr şi calorii decât aceeaşi cantitate de suc de mere sau de struguri. Organismul tău nu poate face diferenăa dintre zahărul natural din sucurile de fructe şi zahărul adaugat în băuturile răcoritoare.

Conținutul de zahăr şi calorii al anumitor alimente:

Produs ( 100 ml ) Zahăr ( grame ) Valoare energetic ( kcal )Coca-Cola 10 43

Suc de portocale 10 47Suc de mere 11 49

Suc de struguri 13 56

Conform instituțiilor naționale de sănătate şi a forurilor internationale, precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS), zahărul nu dăunează sănătății – excepție făcând faptul că zahărul poate fi un factor în formarea cariilor dentare - cu toate ca mai important este timpul cât zahărul este în contact cu dinții şi nu cantitatea de zahăr consumată

Cât fosfor se găseşte în Coca-Cola?

Există 17 mg de fosfor în 100 ml de Coca-Cola. Acesta este echivalentul cantității de fosfor care se gaseşte în sucul de portocale şi mai puțin decât se gaseşte în lapte, brânză şi pâine. Produsele din carne conțin mult mai mult fosfor decât orice alte produse. Fosforul din Coca-Cola reprezintă 2,1% sau mai puțin din totalul de fosfor care se ingerează zilnic prin alimentație.

8

Conținutul de fosfor la 100 de grame de:

Produs Fosfor ( mg )Coca-Cola 17

Lapte 3,3% grăsime 93Înghețată de vanilie 105

Carne de pui 146Pateu de pui 175

Şuncă 247Carne de porc 252

Alune 376Brânză 512

Sunt băuturile răcoritoare dăunătoare danturii?

În timp ce multe tipuri de îndulcitori comuni, chiar şi cei ce se găsesc în fructe pot contribui la dezvoltarea cariilor dentare, frecvența consumului şi timpul cât un aliment care conține zahăr este în contact cu dinții, pot fi factori importanți în dezvoltarea cariilor. Alimentele dulci care se lipesc de dinți, ca de exemplu nuga sau halvița pot contribui mai mult la producerea cariilor dentare decât alimentele îndulcite care trec repede prin gura şi lasă o cantitate infimă de reziduuri pe dinți, cum ar fi băuturile răcoritoare. Argumente conform cărora "un dinte lasat într-un pahar de Coca-Cola este dizolvat" sunt total eronate. Un dinte lasat în orice soluție acidulată, inclusiv în Coca-Cola sau suc de portocale va începe să se decalcifieze în timp. În gură, dinții au contact cu băutura racoritoare sau cu o altă băutură acidulată numai pentru un timp foarte scurt şi sunt continuu protejați şi spălați de salivă. Saliva reacționeaza ca un apărător şi neutralizează efectul soluției acidulate. Dinții nostri sunt continuu spălați de fluor şi calciu, iar saliva ajută să se redepoziteze aceste minerale pe dinții nostri. Această protecție este pierdută atunci când un dinte extras este plasat într-un pahar de lichid.

Băuturile răcoritoare conțin cofeină în cantități mari?

Multe băuturi răcoritoare nu conțin cofeină, altele conțin însă cofeină în cantități mici, ceea ce le conferă un gust specific. O cantitate de 100 ml de Coca-Cola conține numai 13 miligrame de cofeină, ceea ce înseamnă cam un sfert din conținutul de cofeină al aceleiaşi cantități de cafea şi aproape jumătate din cel al unui ceai.

9

Conținutul mediu de cofeină al următoarelor alimente:

Produs 100 mlCafea

Cafea boabe la filtru 78Cafea boabe la maşină 54

Cafea solubilă 44Cafea boabe fără cofeină 1,3

Cafea solubilă fără cofeină 0,8Ceai

Din frunze proaspete 20Ceai la pliculețe 20

Băuturi răcoritoareCoca-Cola 13

Coca-Cola Light 13Ciocolată

Ciocolată amăruie ( 50 g ) 35Ciocolată cu lapte ( 50 g ) 11

Băutură din ciocolată 2,5

Este cofeina dăunătoare sănătății?

Conform instituțiilor naționale de sănătate şi a forurilor internaționale precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu există dovezi conform cărora cofeina conținută de băuturile răcoritoare ar dăuna sănătății. Legătura dintre cofeină şi diverse boli a fost cercetată în multe studii de specialitate. Este de comun accord agreat faptul că efectul primar al cofeinei asupra corpului uman este de a alina, într-un mod trecător, oboseala. Aşa cum se întâmplă şi cu alte substanțe, există persoane care pot fi sensibile la cofeină. Conținutul de cofeină din băuturile răcoritoare este substanțial scăzut față de conținutul normal de cofeină din cafea sau ceai, în această cantitate nefiind dăunătoare sănătății. Unele persoane consideră că băuturile răcoritoare cu cofeină duc la deshidratare, ceea ce este fals. Băuturile răcoritoare cu cofeină au un efect diuretic minor. Gustul foarte plăcut al băuturilor răcoritoare încurajează de obicei un consum de lichide care satisface cerința zilnică.

Ce este aspartamul?

Aspartamul este un îndulcitor care conține puține calorii, compus în principal din doi aminoacizi - acidul aspartic şi fenilalanina. Aceşti aminoacizi sunt doi dintre componenții principali ai proteinelor şi sunt găsiți în stare naturală în aproape toate proteinele din alimente, inclusive carne, cereale şi produsele lactate. Aspartamul este de 180-200 de ori mai dulce decât zahărul.

În Romania, aspartamul este folosit ca îndulcitor pentru produsul Coca-Cola Light.

Aspartamul este sensibil la căldură, deci noi sfătuim ca băuturile răcoritoare care conțin aspartam sa fie depozitate în locuri răcoroase pentru a-şi păstra calitatea.

10

Cât sodiu conțin băuturile răcoritoare?

Majoritatea băuturilor răcoritoare conțin într-o cantitate de 100 ml mai puțin de 15 miligrame de sodiu. Acest conținut este mic în comparație cu alte alimente. În majoritatea cazurilor, conținutul de sodiu din băuturile răcoritoare este dat de apa potabilă locală.

Continutul de sodiu al unor alimente:

Produs MiligrameMajoritatea băuturilor răcoritoare 100 ml < 15

Pâine albă, 2 felii 245Lapte, 100 ml 53

Alune uscate, 10 g 81Suc de roşii, 100 ml 42

Produse semipreparate congelate > 1000Sare, 4 g 2300

Sunt ingredientele natural mai bune decât cele artificiale?

Nu. Tot ce există, natural sau fabricat, este compus din substanțe chimice. Substanțele chimice sunt baza pentru tot ceea ce se face. Preocuparea recentă a consumatorilor pentru ingredientele "naturale" şi "artificiale" a condus pe unii oameni la concluzia greşită cum că ingredientele naturale sunt inerent mai bune decât cele fabricate. Majoritatea substanțelor adăugate la procesarea alimentelor sunt identice cu cele care se găsesc în produsele "naturale". De exemplu, acidul ascorbic sau vitamina C este exact aceeaşi substanță indiferent dacă se găseşte într-o portocală sau este făcută în laborator.

Cât aluminiu se găseşte într-o cutie de băuturi răcoritoare?

Băuturile răcoritoare îmbuteliate în cutii sunt o sursa insignifiantă de aluminiu, contribuind cu o infimă cantitate în alimentație. Nivelul aluminiului din băuturile răcoritoare îmbuteliate în cutii este, în general, scăzut. Aluminiul este a treia substanță chimică care se găseşte din abundență în natură, după oxigen şi siliciu. Alimentele obişnuite ce conțin aluminiu sunt: cerealele, legumele şi carnea. În corpul uman, aluminiul este prezent în toate organele, țesuturile şi fluidele şi se găseşte chiar şi în laptele matern. Zilnic consumăm aluminiu prin alimente, aer şi apă, dar este slab absorbit de corp, fiind eliminat în majoritate.

11

Capitolul 3

3.1 - Legislație în vigoare

Legea nr.150 din 2004 privind siguranța alimentelor - reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății oamenilor şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ținând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând şi produsele tradiționale, precum şi funcționarea eficientă a pieței interne.

- stabileşte principii şi responsabilități comune, mijloacele de a asigura o bază ştiințifică solidă, cerințe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susține luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranței şi calității alimentelor şi a hranei pentru animale.

- stabileşte principiile generale care se aplică alimentelor şi hranei pentru animale, în general, şi siguranței acestora, în special.

- stabileşte proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranței alimentelor şi a hranei pentru animale.

- prevederile legislației în domeniul alimentelor se aplică în toate etapele producției, procesării şi distribuției alimentelor sau hranei pentru animale destinată sau administrată animalelor pentru producția de alimente.

- alimentele şi hrana pentru animale importate trebuie să fie în conformitate cu cerințele legislației în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute în acordurile încheiate între Romania si tara exportatoare.

Legea nr.412 din 18-10-2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor ( publicat în MO nr.990 din 27-10-2004 ).

Hotărârea de guvern nr. 1198 din 24 octombrie 2002 privind aprobarea Normelor de igienă a produselor alimentare ( publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 2 decembrie 2002)

Hotărârea nr. 106 din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor. etichetarea sucurilor trebuie să conțină:CAPITOLUL II: Dispoziții privitoare la alimenteSECTIUNEA I: GeneralitatiArt. 5Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:a) denumirea sub care este vândut alimentul;b) lista cuprinzând ingredientele;c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;e) data durabilității minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vederemicrobiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;f) condițiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicațiispeciale;g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatoruluisau al distribuitorului;

12

În cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau aledistribuitorului înregistrat în România;h) locul de origine sau de proveniență a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi denatură sa creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sauproveniența reala a alimentului;i) instrucțiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizarenecorespunzătoare a alimentelor;j) concentrația alcoolica pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% învolum;k) o mențiune care să permită identificarea lotului;l) mențiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, În ceea ce priveşte denumirea Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului final sau agenților economici care prepară ori furnizează hrană pentru populație este cea prevazută de reglementările specifice alimentului respectiv.IngredienteleArt. 7(1) Prin ingredient se înțelege orice substanță, inclusiv aditivii, utilizată la producereasau la prepararea unui aliment şi care va fi conținută şi de produsul finit ca atare sauîntr-o forma modificată.(2) Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente,acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv.(3) În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingredienteurmatoarele:a) componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricație, au fosttemporar separate pentru a fi reîncorporate ulterior în produs într-o cantitate care sănu o depaşească pe cea ințială;b) aditivii a căror prezență într-un aliment este datorată exclusiv faptului ca au fostconținuți în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia şi cu condiția ca aceştia nuîşi mai îndeplinesc funcția tehnologică în produsul finit;c) aditivii utilizați ca auxiliari tehnologici;d) substanțele folosite în cantități strict necesare ca solvenți sau ca suport pentruaditivi ori pentru arome.indicarea aromelor se face prin menționarea termenului "aroma/arome" ori a uneidenumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul "aromă naturală" saualtă expresie cu aceeaşi semnificație se utilizează numai pentru aromele a carorcomponență de aromatizare conține exclusiv substanțele aromatizante şi/saupreparatele aromatizante definite în acte normative specifice. În cazul în caredenumirea aromei conține o referință la natura vegetală sau animală ori la origineasubstanțelor âncorporate, termenul "natural" sau altă expresie cu aceeaşi semnificațiese utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizantă a fost izolată prinprocedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice oriprin procedeele de preparare tradițională a alimentelor obținute în totalitate sauaproape în totalitate din alimentul sau din sursa aromatizantă respectivă.

13

Data durabilității minimale/termenul de valabilitate,Condiții de păstrare, de conservare şi de folosireArt. 10(1) Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător datadurabilității minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstreazăcaracteristicile specifice în condiții de depozitare corespunzătoare.(2) Data va fi precedată de mențiunea:- "A se consuma, de preferință, înainte de ... ", dacă în dată este inclusă ziua; sau- "A se consuma, de preferință, până la sfârşitul ... ", daca se indică luna şi anul saunumai anul.Eticheta conține obligatoriuAlimente care conțin atât adaosuri de zahăr sau zaharuri, cât şi unul sau mai mulți îndulcitori autorizați se va preciza "Cu zahăr/zaharuri şi îndulcitor/îndulcitori" Această mențiune va însoți denumirea sub care este văndut produsul conform art. 64. Alimente ce contin aspartam se va preciza"Contine o sursa de fenilalanina"MENŢIUNI SUPLIMENTARE de etichetare pe grupe de produse11. Băuturi răcoritoarea) dacă se utilizează mai multe sucuri de fructe, acestea vor fi menționate în ordineadescrescătoare a concentrațiilor lor;b) dacă proporția sucului de fructe este egală sau mai mare de 4% se menționeazădenumirea fructului (" ... suc de lămâie", " ... suc de portocale"), iar dacă proporția dinsucul de fructe este mai mică de 4% se menționează " ... cu aromă de ... ";c) în cazul produselor cu conținut mai mare de 30 mg cofeină/l, o mențiune precum"conține cofeină"; în cazul băuturilor ce conțin de regulă cofeină, iar concentrația estemai mică de 1 mg/l se indică "fără cofeină";d) în cazul băuturilor conținand mai mult de 2 g dioxid de carbon/l denumirea subcare se vinde produsul se completează cu mențiunea "carbogazoasă";e) menționarea originii apei minerale, când aceasta este folosită la preparareaproduselor.Eticheta nutrițională conține:a) valoarea energetică;b) cantitățile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi graşi saturați, fibre şi sodiu.

14

3.2 - Aditivii folosiți la fabricarea băuturilor răcoritoare carbogazoase

Aditivii sunt utilizați în industria alimetară în mai multe scopuri:- Pentru păstrarea consistenței produselor alimentare se folosesc emulgatorii,

stabilizatorii, agenţii de îngroşare sau umectanţii. Aditivii aparţinând acestor categorii menţionate influenţează pozitiv păstrarea consistenţei şi texturii produsului alimentar în care sunt încorporaţi;

- Pentru îmbunătăţirea sau păstrarea valorii nutritive a unui produs alimentar se pot utiliza vitamine ,săruri minerale;

- În vederea extinderii termenului de valabilitate se utilizează antioxidanţi şi substanţe care au rolul de a intensifica acţiunea substanţelor antioxidante;

- În scopul îmbunătăţirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare se folosesc aditivi aparţinând aromatizanţilor ,coloranţilor;

- Pentru mărirea conservabilităţii produselor alimentare şi a stabilităţii acestora se utilizează substanţe conservante.

La fabricarea băuturilor răcoritoare carbogazoase se folosesc aditivi care aparţin unor clase diferite după cum urmează:

Conservanţi

Dioxidul de carbon(CO2) este un gaz natural care se găseşte în mod normal în atmosferă, dar rezultă şi din metabolismul uman şi diverse fermentaţii care au loc în produsele alimentare şi băuturi. Este utilizat în băuturile carbonatate pentru efectul efervescent pe care îl imprimă, la ambalarea produselor în atmosferă modificată şi la obţinerea cremelor.Antioxidanţi

Citraţii de sodium,potasiu,calciu

a) Citratul de sodium (monosodic, disodic, trisodic), este sarea de sodiu a acidului citric şi există în fiecare organism, fiind un produs metabolic rezultat în toate celulele corpului uman. Concentraţii ridicate se pot găsi în fructe ( citrice, kiwi, căpşuni ).Citraţii de sodiu sunt utilizaţi:

- Ca regulatori de aciditate, împreună cu acidul citric, în controlul pH-ului şi aromatizarea marmeladelor, aspicurilor, fondantelor, jeleurilor;

- În scopul reducerii fenomenului de îmbrumare enzimatică a fructelor şi legumelor tăiate;

- Pentru a determina formarea şi consistența optimă a gelurilor în procesul tehnologic de obținere a marmeladelor;

- Ca emulgatori şi stabilizatori la obținerea brânzei topite;- Ca sinergetic al antioxidanților.

b) Citratul de potasiu (monopotasic,tripotasic) este sarea de potasiu a acidului citric şi este identificat în aceleaşi surse ca şi citratul de sodiu şi acidul citric. Este utilizat ca agent de tamponare, pentru a lega anumiţi ioni metalici, în anumite produse lactate ( brânzeturi topite ) şi produse din carne ,ca sursă de nutriţie pentru drojdii în produsele fermentate şi ca

15

stabilizator. Datorită proprietăţilor de tamponare se foloseşte în cazul hiperacidităţii stomacului.c) Citratul de calciu este utilizat pentru proprietăţile sale de a chela metalele, ca substanţă de tamponare, ca stabilizant în produse lactate ( inclusiv brânzeturi ) şi pentru obţinerea gelurilor.

Acidul ascorbic

Acidul ascorbic şi sărurile sale este răspândit în regnul vegetal ( fructe şi legume ) şi în regnul animal ( glandele suprarenale ).

Se utilizează în produse alimentare, fiind admise conform legislației din România limitele:

- bere, băuturi răcoritoare - 10 mg/kg;- produse zaharoase, pâine, produse de panificaţie, biscuiţi, napolitane - 50 mg/kg;- preparate conservate din legume şi fructe (conservate prin frig) - 100mg/kg;- preparate şi semiconserve din carne - 500mg/kg;- produse tip “baby foods”, pe bază de cereal - 500mg/kg;- fileuri de peşte congelat - 100mg/kg;- supe deshidratate - 1000mg/kg;- făină de cereale - 300mg/kg.

Aditivi senzoriali – Coloranți naturali

β-carotina ( β-carotenul )

β-carotina ( β-carotenul ) E 160a este constituită, din punct de vedere chimic din 8 unităţi de izopropen ( 2-metil,1,3-butadienă ) şi are formula moleculară C40H56.Poate fi obţinută din materii prime naturale - E160a(iii), prin sinteză –E 160a(i) sau există sub formă de amestec cu α-carotenul şi alți caroteni E160a(ii).

β-carotenul este insolubil în apă, în alcool etilic, în glicerină şi solubil în grăsimi. Se utilizează pentru colorarea untului, margarinei, brânzeturilor, înghețatei, macaroanelor, cartofilor prăjiţi, uleiurilor vegetale, ouălor praf, checului, bomboanelor, cremelor, sucurilor de fructe. La om doza zilinică admisibilă fără rezerve este 0-2mg/kilocorp.

Îndulcitori – îndulcitori sintetici nenutritivi

Aspartamul

Aspartamul este format din L-fenilalanină, metanol şi acid L-aspartic. Aspartamul este singurul dintre îndulcitori pe care organismul uman îl poate descompune. La 36ºC metanolul se transformă în aldehidă formică şi acid formic.

Metanolul este o neurotoxină periculoasă, cu efecte cancerigene, care produce distrugerea retinei oculare, intervine în procesul de replicare al AND-ului şi cauzează defecte embrionare. Acidul aspartic reprezintă 40% din compoziţia aspartamului. În anumite condiţii acest acid poate cauza modificări oftalmologice şi endocrine. De asemenea este un neuroexcitant,

16

deoarece afectează sistemul nervos central, provocând hiperactivitate. Fenilalanina reprezintă 50% din compoziţia aspartamului. Doze mari de fenilalanină cauzează importante modificări plasmatice, blochează serotonina şi astfel dă naştere la sindromul premenstrual, produce insomnie şi uneori modificări comportamentale.

Gradul de dulce al aspartamului este corelat invers cu concentraţia de zahăr. Astfel, la o concentraţie de 3% zahăr, aspartamul este de 215 ori mai dulce decât zaharoza, dar la o concentraţie de 10% a zaharozei, aspartamul este de numai 133 ori mai dulce decât zaharoza. Doza zilnică recomandată este de 50mg/kilogram corp. Este contraindicat persoanelor care suferă de fenilcetonurie. Aspartamul “este permis în următoarele produse alimentare în limitele maxim admise conform ordinului: bãuturi nealcoolice, deserturi şi produse similare, produse de cofetărie, gumă de mestecat fără adaos de zahãr, alte produse ca: cidrul şi rachiul de bere, bere nealcoolică sau cu o contraţie de de alcool exprimată în volum de până la 1,2%, bere de masă, bere cu aciditate minimă de 30 miliechivalenţi, bere brună de tip “oud bruin” bere cu valoare energetică redusă, băuturi constând în amestecuri de bere, cidruri, rachiuri de bere, băuturi spirtoase sau vin şi băuturi nealcoolice, băuturi spirtoase cu o concentraţie de alcool funcţie de volum de până la 15%, fructe conservate cu valoare energetică redusă sau fără adaos de zahăr, gemuri, jeleuri şi marmalade cu fructe şi legume dulci-acrişoare, conserve şi semiconserve dulci–acrişoare, peşte şi marinate de peşte, supe cu valoare energetică redusă, sosuri, muştar, produse fine de brutărie destinate unei alimentaţii speciale, preparate complete de regim pentru controlul greutăţii destinate înlocuirii dozei alimentare zilnice totale sau a unei mese individuale, preparate complete şi aporturi nutriţionale destinate utilizării sub supraveghere medicală ,suplimente alimentare”.

Ciclamatul de sodiu

Ciclamatul de sodiu este de 30 de ori mai dulce decât zaharoza şi de 50 de ori mai dulce decât zaharina, dar este de 4 ori mai scump decât zaharina. Nu se descompune prin încălzire, ceea ce se întâmplă cu zaharina, putând fi folosit la obţinerea siropurilor prelucrate termic şi în patiserie. Pentru îndulcirea unui litru de ceai este suficient 1 g de ciclamat. Nu toate ţările pemit folosirea ciclamatului pentru că testele teratogenice şi cele ce vizau efectele mutagene nu au fost întreprinse pe un numãr mare de specii de animale.

Acesulfam K

Acesulfam K a fost aprobat în 1988 şi de atunci este folosit ca îndulcitor în produse alimentare şi băuturi. Este de 200 de ori mai dulce decât zahărul obişnuit şi este des folosit ca un stabilizator al gustului dulce în multe produse. Conţine o substanţă cunoscută cu potenţial cancerigen. Expunerea pe termen lung produce dureri de cap, depresie, greaţă, tulburări de vedere, afecţiuni hepatice, renale şi cancer. De aceea există o mare opoziţie faţă de utilizarea acesulfamului. Teste suplimenatare sunt necesare pentru a dovedi efectele potenţial nocive ale acestui îndulcitor.

17

Acidulanți

Acidul citric

Acidul citric se poate obţine prin extragerea din produsele în care se găseşte în mod natural, ca de exemplu în fructele citrice ( în special lămâie ) sau pe cale fermentativă. Este utilizat în industria alimentară,în industria farmaceutică şi pentru fixarea şi intensificarea culorii textilelor. Acidul citric se găseşte în sucurile multor fructe, legume ,fructe de pãdure, plante medicinale. În cantităţi importante se găseşte în lămâie, portocale, coacãze negre, cătină, zmeură, ananas, afine, căpşuni.

Acidul citric se prezintă sub formă de cristale sau pulbere cristalină, este incolor, indor, uşor solubil în apă, alcooli şi eteri. Pentru obţinerea acidului citric se folosesc atât medii sintetice ( având ca sursă de carbon zaharoza), cât şi melasa. În India acidul citric se obţine din suc de bambus, iar în Emiratele Arabe Unite din citrice.

Ca procedee de fermentaţie se cunosc:

- Procedeul de fermentaţie la suprafaţă;- Procedeul de fermentație în submersie;

Fermentaţia citrică constă în transformarea glucidelor (glucoză, zaharoză, fructoză, maltoză ) în acid citric, sub acţiunea unor microorganisme, în condiţii aerobe. Microorganismele specifice obţinerii acidului citric pe cale fermentativă sunt mucegaiuri din genurile Aspergillus (Aspergillus niger, Aspergillus glaucus, Mucor, Penicillium citrinum ). Randamentul cel mai bun în acid citric se obţine prin utilizarea Aspergillus niger.

Utilizări în industria alimentară:

- Ca adaos la supele semiconcentrate;- La saramurile utilizate pentru conservarea ciupercilor, sparanghelului şi conopidei, în

scopul menţinerii culorii acestor produse;- În sucurile de fructe ,în bãuturile carbonatate unde acţioneazã ca agent de conservare,

ca agent de protejare a culorii şi aromei;- La obţinerea compoturilor şi produselor gelificate;- La preparatele culinare pentru intensificarea gustului;- La conservarea fructelor prin congelare, pentru prevenirea modificărilor oxidative în

fructe. Are rol de a conserva aroma şi culoarea şi de a reface pierderile de acid citric natural din fructele congelate;

- Ca sinergetic, împreună cu BHA şi BHT, pentru împiedicarea râncezirii grăsimilor şi uleiurilor;

- La obţinerea uleiurilor solidificate, unde se folosesc soluţii de acid citric pentru purificarea uleiului hidrogenat de urmele de catalizator de nichel;

- La produsele zaharoase ( jeleuri, rahat, bomboane );- Ca un compot al sărurilor de topire în cazul fabricării brânzeturilor topite;- Pentru corecţia de aciditate a vinurilor în cazul în cazul în care acestea sunt plate;

18

- La tratarea moluştelor supuse refrigerării şi congelării, împiedicând formarea culorii albastre datorită complexului cupru-tioli;

- Pentru împiedicarea zaharisirii mierii de albine;- Condimente şi boia de ardei;- La obţinerea de ape minerale artificiale.

3.3 – Condiții tehnice de calitate şi metode de verificare

3.3.1 – Materii prime

Materiile prime folosite la fabicarea băuturilor răcoritoare trebuie să corespundă specificațiior tehnice de produs şi normelor sanitare în vigoare. Orice adaos de coloranți, conservanți sau alte substanțe în băuturile răcoritoare se face respectând normele sanitare în vigoare.

3.3.2 – Proprietăți organolepticeCaracteristici Condițiile de admisibilitate Metode

de analiză

Aspectul ambalajului Ambalaj curat, marcat corespunzător SR 1754produsului Lichid omogen, fie limpede, fie opalescent, fără sediment

sau impurități în suspensie, cu culoare specific materiilor prime folosite

Consistență FluidăMiros Plăcut, aromat, caracteristic fructelor, legumelor, plantelor

sau substanțelor aromatizante folosite, fără miros străin ( de fermentat, de mucegai, etc)

Gust Plăcut, dulce sau dulce-acrişor, uşor acidulat în cazul celor cu adaos de dioxid de carbon, caracteristic fructelor, legumelor, plantelor sau substanțelor aromatizante folosite, fără gust străin ( acru, de fermentat, de mucegai, etc)

3.3.3 – ErmeticitateÎn condițiile de verificare stabilite în STAS 2567, ambalajul nu trebuie să prezite pierderi de lichid sau de dioxid de carbon.

19

3.3.4 – Proprietăți chimicea) Băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr sau cu zahăr şi glucoză ( fructoză )

Caracteristici Tipuri de băuturi răcoritoare Metode de analizăPe bază de sucuri

sau sucuri concentrate de fructe şi/sau legume

Pe bază de siropuri de fructe şi/sau plante aromatice (inclusiv băuturile de tip cola)

Pe bază de arome naturale şi/sau de sinteză

Condiții de admisibilitateSubst. uscată solubilă, grade refractometrice, min

8 STAS 5956

Aciditatea totală exprimată în acid citric, g/l, min

1 STAS 2567

b) Băuturi răcoritoare îndulcite cu îndulcitori de sinteză sau cu cantități reduse de zahăr sau cu amestecul acestora ( băuturi hipocalorice )

Caracteristici Tipuri de băuturi răcoritoare Metode de analizăPe bază de sucuri concentrate

de fructe şi/sau de legumePe bază de arome naturale şi/sau de siteză

Condiții de admisibilitateSubstanță uscată solubilă, grade refractometrice, max.

5 3 STAS 5956

Aciditate totală exprimată în acid citric, g/l, min.

1 STAS 2567

20

3.4 - STAS 2567-78

Prezentul standard stabileşte metodele de analiză specifice folosite pentru determinarea unor proprietăți chimice ( aciditatea totală, bioxidul de carbon, benzoatul de sodiu, acidul clorhidric, ciclomatul de sodium), precum şi metodele de analiză microbiologică ( număr total de bacterii mezofile, bacterii coliforme, drojdii şi mucegaiuri, proba incubării la termostat, metoda diferențierii microforei sporulate de microflora nesporulată ) ale băuturilor răcoritoare pasteurizate şi nepasteurizate.Metodele de analiză folosite pentru determinarea celorlalte caracteristici, comune pentru mai multe grupe de produse sunt descrise în urmatoarele standarde:

- examenul organoleptic, conform STAS 1754-75;- determinarea substanțelor solubile ( grade refractometrice ), conform STAS 5956-71;- determinarea arsenului, conform STAS 184/23-70;- determinarea plumbului, conform STAS 5955-78; - determinarea cuprului, conform STAS 5954/2-77.Reactivii folosiți pentru analiză trebuie să fie de calitate pentru analiză (p.a.), sau de

calitate echivalentă. Apa trebuie să fie distilată sau de puritate echivalentă.Luarea probelor se face conform STAS 10547-67.

Determinarea acidității totale

a) Principiul metodei. Se titrează aciditatea probei de analizat cu o soluție de hidroxid de sodiu cu titrul cunoscut, în prezenta roşului de fenol sau a fenolftaleinei ca indicator, după îndepartarea bioxidului de carbon.b) Reactivi:- hidroxid de sodiu, soluție 0,1n.- fenolftaleină, soluție 0.1% în alcool etilic 96% vol.- roşu de fenol, soluție 0,02% în apă.c) Modul de lucru.● Pregătirea probei. Într-un vas Erlenmeyer de 300 cm³, se introduce cu pipeta 25 cm³ din proba pentru analiză bine omogenizată, se fierbe circa 3 minute, pentru îndepartarea bioxidului de carbon şi apoi se răceşte sub un jet de apă.● Cazul probelor necolorate sau slab colorate. În proba pregatită anterior se adauga 1cm³ soluție de fenolftaneină şi se titrează cu soluție de hidroxid de sodiu, până la apariția culorii roz care trebuie să persiste timp de un minut.● Cazul probelor intens colorate. Proba pregatită anterior se titrează, picatură cu picatură, cu solutie de hidroxid de sodiu, sub agitare continuă. După fiecare adaos de hidroxid de sodiu, se scoate cu bagheta o picatură din probă şi se amestecă cu o picatură din soluția de roşu de fenol, pe o lamă de sticlă parafinată sau pe o placă specială pentru titrare în picături.

Se continuă titrarea picătură cu picătură, încercând ca mai sus, după fiecare adaos de soluție de hidroxid de sodiu, până când indicatorul virează în roşu.

21

Se execută două titrări paralele; prima titrare orientativă pentru stabilirea numărului de cm³ de soluție de hidroxid de sodiu necesar pentru neutralizare şi a doua care reprezintă titrarea finală.● Se execută în paralel două determinări din aceeaşi probă pentru analiză.d) Calculul şi exprimarea rezultatului1) Aciditatea totală, exprimată în cm³ NaOH la 100 cm³ probă, se calculează cu formula:

Aciditatea totală = [(0,1 x Vֽ)/V] x 100 (cm³ NaOH la 100 cm³)

În care:- „Vֽ” volumul soluției de hidroxid de sodiu 0,1n la titrare (cm³)- „V” volumul probei luat pentru determinare (cm³).

Ca rezultat se ia media aritmetică a celor două determinări efectuate în paralel, dacă sunt îndeplinite condițiile de repetabilitate.2) Repetabilitate. Diferențele dintre rezultatele a două determinări paralele efectuate în cadrul aceluiaşi laborator, de acelaşi operator, din aceeaşi probă pentru analiză, trebuie să nu depăsească 5% din media aritmetică a celor două determinări.

Determinarea dioxidului de carbon

Dioxidul de carbon se determină prin urmatoarele metode:- metoda volumetrică- metoda menometrică

1. Metoda de determinare volumetrică.a) Principiul metodeiDioxidul de carbon liber, se fixează sub formă de carbonat acid de sodiu prin tratare cu carbonat de sodiu, soluție. Excesul de carbonat de sodiu se titrează cu acid clorhidric.b) Reactivi- acid clorhidric, solutie 0,2n;- carbonat de sodiu, solutie 0,2n;- fenolftaleina, solutie 1% in alcool etilic 96% vol.c) Pregătirea probei şi a aparaturiiPentru a nu se pierde din conținutul de dioxid de carbon la deschiderea ambalajelor, acestea se răcesc în gheața cu sare, la temperatură de circa 0ºC.De asemenea se răcesc la aceeaşi temperatură pipetele şi vasele în care se efectuează analiza.d) Modul de lucruÎntr-un vas Erlenmeyer de 500 cm³ se introduc 50 cm³ soluție de carbonat de sodiu şi se adaugă cu pipeta 25 cm³ din proba răcită, tinând varful pipetei în soluția de carbonat de sodiu.Se adaugă 100 cm³ apă fiartă şi răcită la temperatura de 5ºC şi 1 cm³ soluție de fenolftaleină. Amestecul se omogenizează şi se titrează cu acid clorhidric până la decolorarea completă a soluției.Într-un alt vas Erlenmeyer de 500 cm³ se introduc 25 cm³ din proba răcită, se adaugă 100 cm³ apă, se fierbe circa 5 minute şi se răceşte. Se adaugă cu pipeta 50 cm³ soluție de carbonat de

22

sodiu, 1 cm³ soluție de fenolftaleină şi se titrează cu acid clorhidric, până la decolorarea completă a soluției.Se efectuează în paralel două determinări din aceeaşi probă.e) Calculul şi exprimarea rezultatului1) Bioxidul de carbon, exprimat în g la 100 cm³ de probă, se calculează cu formula:

Bioxid de carbon = [(0,0044*2(V2-V1))/V]*100 (g la 100cm³)În care: -„V1”-volumul de acid clorhidric 0,2n folosit la prima titrare (cm³).

-„V2”-volumul de acid clorhidric 0,2n folosit la a doua titrare (cm³).-„V”-volumul probei luate pentru determinare (cm³).Ca rezultat se ia media aritmetică a celor două determinări paralele, dacă sunt

îndeplinite condițiile de repetabilitate.2) Repetabilitate. Diferența dintre rezultatele a două determinări paralele efectuate în cadrul aceluiaşi laborator, de acelaşi operator, din aceeaşi probă de analiză, trebuie să nu depăşească 5% din media aritmetică a celor două determinări.

2. Metoda de determinare manometricăa) Principiul metodeiSe determină dioxidul de carbon pe baza relației existente între cantitatea de carbon dizolvată în probă şi presiunea înregistrată la o anumită temperaturăb) Aparatura:

- manometru- termomeru de laborator ,cu valoarea diviziunii de 1ºC.

c) Modul de lucruSe fixează manometrul cu ajutorul dispozitivului de fixare pe capsula buteliei cu proba

de analizat şi se perforează capsula cu acul. Se agită bine butelia şi se citeşte presiunea pe manometru. Se înlătură aparatul şi imediat se înregistrează temperatura probei introducând termometrul în probă prin capsula perforată.d) Exprimarea rezultatului.

Cu ajutorul datelor se deduce cantitatea de dioxid de carbon în g/l, în funcție de presiunea înregistrată şi de temperatura probei.

Determinarea benzoatului de sodiu

1. Principiul metodeiSe extrage acidul benzoic cu cloroform, se evaporă la sec, se dizolvă rezidul cu alcool etilic neutru şi se titreză cu hidrohid de sodiu 0,05n.2. Reactivi:- acid clorhidric, soluție 10%.- alcool etilic neutralizat cu hidroxid de sodiu 0,1n, în prezență de fenolftaleină.- clorură de sodiu cristalizată şi soluție saturată (26,4g% la 20ºC).- cloroform.- hidroxid de sodiu, soluție 0,05n şi soluție 10%.

23

3. Pregătirea probeiÎntr-un balon cotat de 500 cm³(V1) se introduce cu pipeta 200 cm³ din proba de analizat, se adaugă clorura de sodiu până la saturare ( circa 30 g clorură de sodiu la 100 cm³ probă ). Se alcalinizează amestecul cu soluție de hidroxid de sodiu 10% ( în prezența hârtiei de turnesol ), se aduce la semn cu soluție saturată de clorură de sodiu şi se omogenizează. Se lasă proba în repaus 2...3ore, apoi se filtrează prin hârtie de filtru cu porozitate medie.4. Modul de lucruSe iau cu pipeta 200cm³(V3) din soluția obținută, se introduc într-o pâlnie de separare şi se neutralizează cu soluție de acid clorhidric ( în prezența hârtiei de turnesol ), adăugând 5cm³ în exces. Se adaugă succesiv 70, 50, 40 şi 30cm³ cloroform, agitând de fiecare dată şi separând extractul cloroformic într-o capsulă de porțelan. Rezidul sec obținut se dizolvă în 40cm³ alcool etilic, se adaugă 10cm³ de apă, 0,5cm³ soluție de fenolftaleină şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,05n (V2).

Se efectuează în paralel două determinări din aceeaşi probă pentru analiză.5. Calculul şi exprimarea rezultatuluia) Benzoatul de sodiu, exprimat în g la 100cm³ probă, se calculează cu formula:

Benzonat de sodiu =[( 0,0072*V1*V2)/(V*V3)]*100 (g la cm³)În care:- „V1” - volumul balonului cotat în care s-a pregatit proba (cm³)

- „V2” - volumul soluției de hidroxid de sodiu 0,05n, folosit la titrare (cm³)- „V3” - volumul solutiei din proba pregatită, luat în lucru (cm³)- „V” - volumul de probă luat în lucru (cm³).Ca rezultat se ia media aritmetică a celor două determinări paralele, dacă sunt

îndeplinite condițiile de repetabilitate.b) Repetabilitate. Diferența dintre rezultatele celor două determinări paralele, efectuate de acelaşi operator în cadrul aceluiaşi laborator, din aceeaşi probă pentru analiză, trebuie să nu depăşească 10% din media aritmetică a celor două determinări paralele.

Determinarea acidului clorhidric

1. Principiul metodeiIonii de clor din proba de analizat, precipită azotatul de argint sub formă de clorură de argint. Excesul de azotat de argint se titrează cu sulfocianură de potasiu în prezența ionilor de Fe3+ ca indicator.2.Reactivi:- acid azotic, soluție 4n.- azotat de argint, soluție 0,1n.- apă oxigenată, soluție 3%.- permanganat de potasiu, soluție 6%.- sulfocianură de potasiu, soluție 0,1n.- sulfat de fier şi amoniu, soluție indicator 40%.3. Pregatirea probeiSe omogenizează proba, iar în cazul băuturilor opalescente se filtrează.

24

4. Modul de lucrua) Cazul probelor necolorateÎntr-un vas Erlenmeyer de 300 cm³ se introduc cu pipeta 50 cm³ din proba pregatită, peste care se adaugă 5 cm³ acid azotic, 1cm³ soluție indicator şi 20 cm³ soluție azotat de argint.Se titrează sub agitare energică cu soluție de sulfocianură de potasiu până la apariția culorii roz , care este stabilă timp de 1 minut.b) Cazul probelor colorateÎntr-un vas Erlenmeyer de 300cm³ se introduc cu pipeta 50 cm³din proba pregatită, peste care se adaugă 5cm³ acid azotic, 20 cm³ soluție de azotat de argint şi 50 cm³ soluție de permanganat de potasiu şi se fierbe până la decolorare.În cazul în care proba nu se decolorează, se mai adaugă 10 cm³ permanganat de potasiu şi 3...4 picături soluție de apă oxigenată. După răcire proba se titrează cu soluție de sulfocianură de potasiu.Se efectuează în paralel două determinări din aceeaşi probă pentru analiză.5. Calculul şi exprimarea rezultatuluia) Acidul clorhidric, exprimat în g la 100 cm³ se calculează cu formula:

Acid clorhidric = {[0,00364*(V1-V2)]/V}*100 (g/100cm³)În care: - „0,00364”- cantitatea de acid clorhidric, în g corespunzatoare la 1 cm³ azotat de argint 0,1n.

- „V1” - volumul soluției de azotat de argint adăugat în probă (cm³).- „V2” - volumul soluției de sulfocianură de potasiu, folosit la titrare (cm³).- „V” - volumul de probă luat pentru determinare (cm³).Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele, dacă sunt îndeplinite

condițiile de repetabilitate.b) Repetabilitate. Diferența dintre rezultatele a două determinări paralele, efectuate de acelaşi operator, în cadrul aceluiaşi laborator, din aceeaşi probă pentru analiză, nu trebuie să depăsească 10% din media aritmetică a celor două determinări paralele.

Determinarea ciclamatului de sodiu

1. Principiul metodeiÎn mediu de acid clorhidric şi în prezența ionilor NO-2, ciclamatul de sodiu eliberează ionii SO2-4, care se precipită cu clorură de bariu şi se dozează gravimetric.2. Aparatură:- etuvă termoreglabilă;- cuptor de calcinare.3.Reactivi:- acid clorhidric, d=1,19.- azotit de sodiu, soluție 10%- clorură de bariu, soluție 10%- alcool etilic 96% vol.- azotat de argint, solutie 1‰.4. Modul de lucru

25

Într-un pahar Berzelius de 250 cm³ se introduc 100 cm³ din proba pentru analiză. În cazul când proba nu este perfect omogenă şi limpede, se agită şi se filtrează prin hârtie de filtru cu porozitate mică.

Se acidulează cu 10 cm³ acid cloridric, se adaugă 10 cm³ soluție de clorură de bariu şi se lasă în repaus 30 minute. Se filtrează cantitativ, prin hârtie de filtru cu porozitate mică, într-un pahar Berzelius. Hârtia de filtru cu precipitat se aruncă. În filtrat se adaugă 10 cm³ soluție de azotit de sodiu, se agită, se acoperă cu o sticlă de ceas şi se asează pe o baie de apă adusă la fierbere, unde se ține 2 ore, agitând din 30 în 30 de minute.

Se lasă apoi circa 12 ore la temperatura camerei, pentru aglomerarea precipitatului de sulfat de bariu.

Precipitatul se filtrează într-un creuzet filtrant la 110ºC şi se spală cu apă caldă, până ce în filtrat se constată absența ionului clor. Se spală o dată cu alcoolul etilic, apoi se usucă în etuvă la temperatura de 110ºC, se răceşte în exsicator şi se cântăreşte cu precizie de 0,001g. Se repetă uscarea, răcirea şi cântărirea până la masă constantă.

Filtrarea se mai poate face şi prin hârtie de filtru cu porozitate mică. În acest caz după spălarea precipitatului cu apă şi alcool, se introduce filtrul cu precipitat într-o capsulă adusă la masă constantă, se usucă, se calcinează la circa 600ºC, se răceşte în exsicator şi se cântăreşte cu precizie de 0,001g. Se repetă calcinarea, răcirea şi cântărirea până la masă constantă.

Se efectuează în paralel două determinări din aceeaşi probă pentru analiză.5. Calculul şi exprimarea rezultatului.a) Conținutul de ciclamat de sodiu, exprimat în mg la 1000cm³ probă, se calculează cu formula:

Ciclamat de sodiu = [(0,862*m)/V]*1000 (mg/l)În care: - „0,862” - cantitatea de ciclamat de sodiu, în mg, corespunzătoare la 1g sulfat de bariu.

- „m” - masa sulfatului de bariu uscat sau calcinat. (mg)- „V” - volumul de proba luat pentru determinare (cm³)Ca rezultat se ia media aritmetică a celor două determinări, dacă sunt îndeplinite

condițiile de repetabilitate.b) Repetabilitate. Diferența dintre rezultatele a două determinări paralele, efectuat de acelaşi operator, în cadrul aceluiaşi laborator, nu trebuie să depăşească 5 mg ciclamat de sodiu la litrul de probă.

Determinarea numărului total de bacterii aerobe mezofile

1. Examinarea şi pregătirea recipientului din care se recoltează proba de analizat.La probele luate, se notează toate mențiunile de pe etichetă, recipient sau capsulă şi eventualele defecte fizice.Se curăță recipientul la exterior de urmele de grăsime şi se omogenizează produsul prin răsturnarea repetată a recipientului.Se sterilizează capsula şi instrumentele de deschidere prin flambare.În cazul băuturilor răcoritoare impregnate cu bioxid de carbon, după dechiderea recipientului se recoltează în mod steril cate 20 cm³ proba care se introduc în mod steril în eprubete sterile, se astupă cu dopuri de vată sterile, se agită şi se introduc în termostat la temperatura de

26

37±1ºC unde se menține timp de 15...20 de minute pentru eliminarea gazului, după care se procedează la efectuarea determinării.2. Principiul metodeiPunerea în evidență în băuturile răcoritoare a numărului total de bacterii aerobe mezofile se bazează pe însămânțarea produsului prin încorporarea în mediul de cultură triptonaextract de drojdie-glucoză-agar şi numărul coloniilor dezvoltate în condiții date.3. Aparatură şi materiale:- termostat termoreglabil- lupă cu putere de mărire 3x- cutii Petri cu diametrul de 10cm, sterile- pipete gradate de 5cm, cu diviziuni de 1cm, sterile.4. Medii de cultură:- „Triptonă”(peptonă)-extract din drojdie-glucoză-agar preparat conform anexei B.5. Modul de lucruPe capacele cutiilor Petri se notează:numărul probei, diluția şi data.a) Obținerea diluției Se recoltează în mod steril 1 cm³ probă şi se trece într-o eprubeta în care s-a introdus în prealabil 9 cm³ apă sterilă, după care se omogenizează conținutul eprubetei prin agitare.b) Însămânțarea Se însămânțează în două cutii Petri câte 1 cm³ din proba pentru analiză nediluată şi în alte două cutii Petri cu câte 1 cm³ din proba diluată. Apoi se introduce în fiecare cutie Petri cate 12...15 cm³ mediu topit şi răcit la 45..48ºC. Se omogenizează proba cu mediul şi după solidificare se incubează.c) Incubarea se face în termostat la temperatura de 37± 1ºC, timp de 48...72 ore.d) Numararea coloniilor Numărarea coloniilor de bacterii cunoscute pe mediul de cultură se face cu ochiul liber sau cu ajutorul lupei, pe întreaga suprafață a fiecărei cutii Petri.Se calculează apoi media aritmetică a numarului de colonii crescute în cutiile Petri însămânțate cu proba nediluată şi media aritmetică a numărului de colonii crescute însămânțate cu proba diluată care se înmulțeste cu 10. Media celor două rezultate reprezintă numărul de bacterii aerobe mezofile pe 1 cm³ probă.

Determinarea numărului de bacterii coliforme

1. Principul metodeiPunerea în evidență a bacteriilor coliforme prin dezvoltarea acestora la temperatura de 37ºC pe medii de cultură nutritive specifice şi numărarea acestora.2. Aparatură şi materiale:- termostat termoreglabil- eprubete 16x160mm şi de 18x180, sterile- tuburi de fermentare Durham- pipete gradate de 10cm şi de 1cm, sterile- cutii Petri cu diametrul de 10cm, sterile.3. Medii de cultură:Bulion-bilă-lactoză-verde briliant, dublu şi simplu concentrat.

27

4. Modul de lucru a) Însămânțarea Din recipientele pregătite, se însămânțează cate 10cm³ din proba pentru analiză în 3 eprubete de 18x180mm, cu tuburi de fermentare, conținând fiecare câte 10cm³ bulion-bilă-lactoză-verde briliant, dublu concentrat.Se însămânțează câte 1cm³ şi apoi câte 0,1cm³ din proba pentru analiză în câte 3 eprubete de 16x160mm, cu tuburi de fermentare, conținând fiecare 10cm³ bulion-bilă-lactoză-verde briliant, simplu concentrat.b) Incubarea se face în termostat la temperatura de 37±1ºC timp de 24 de ore, după care se controlează dacă s-au produs gaze în tuburile de fermentare.

Eprubetele se lasă în continuare la termostat înca 24de ore, în cazul în care nu s-au mai produs gaze.c) Stabilirea numarului debacterii coliforme Se examinează eprubetele şi se notează cele în care se constată reacția pozitivă ( degajare de gaz ) în tuburile de fermentare egală sau mai mare de 1/10 din volumul tubului.

Din tabelul de mai jos în care este prezentat numărul de bacterii coliforme în funcție de numărul de eprubete în care s-a produs reacția pozitivă se deduce numărul bacteriilor coliforme raportat la 10cm³ probă.

Numărul de eprubete corespunzător cantității de probă însămânțată la care produs reacția pozitivă

Numărul de bacterii colif. în 10 cm³ probă

Numărul de eprubete corespunzător cantității de probă însămânțată la care produs reacția pozitivă

Numărul de bacterii colif. în 10cm³ probă

000 0,0 222 3,5001 O,3 223 4,2010 0,3 230 3,0011 0,6 231 3,5020 0,6 232 4,0100 0,4 300 2,5101 0,7 301 4,0102 1,1 302 3,5110 0,7 310 4,5111 1,1 311 7,5120 1,1 312 11,5121 1,5 313 16,5130 1,6 320 9,5200 0,9 321 15,0201 1,4 322 20,0202 2,0 323 30,0210 1,5 330 25,0211 2,0 331 45,0212 3,0 332 110,0220 2,0 333 140,0221 3,0

28

Determinarea de drojdii şi mucegaiuri

1. Principiul metodeiDrojdiile şi mucegaiurile se pun în evidență prin creşterea pe medii corespunzătoare şi numărarea acestora.2. Materiale- cutii Petri cu diametrul de 10 cm, sterile.- pipete gradate de 1cm³, sterile.3. Medii de culturăMediile de cultura folosite pentru determinarea drojdiilor si mucegiaurilor pot fi:- Agar-malt, - Agar-glucoză-cartofi- Czapek-Dox-agar.4. Modul de lucrua) Însămânțarea din recipientele pregătite, se introduce în 2 cutii Petri câte 1cm³ probă nediluată, peste care se adaugă în fiecare cutie, câte 10...12cm³ mediu de cultură topit şi răcit la 45...48ºC. Se omogenizează conținutul prin agitare.b) Incubarea Cutiile Petri însămânțate se incubează la temperatura camerei, la întuneric, timp de 5 zile.c) Numărarea coloniilor de drojdii şi mucegaiuri crescute pe mediul de cultură se face cu ochiul liber pe întreaga suprafață, separat pe fiecare cutie Petri. Media aritmetică obținută pe cele doua cutii Petri, reprezintă numărul de drojdii şi mucegaiuri la 1cm³ probă.

Proba incubării la termostat1. Aparatură - termostat termoreglabil.2. Modul de lucru. Probele de băuturi răcoritoare pasteurizate, luate pentru analiză, se introduc la termostatul adus în prealabil la temperatura de 37±1ºC, unde se mențin 7 zile.3. Interpretarea rezultatului. Probele care după termostatare prezintă tulburare a conținutului, sediment, decolorare şi semne de fermentare, se consideră necorespunzătoare şi se examinează microbiologic.Probele care nu prezintă modificări după termostatare sunt supuse analizei microbiologice pentru a stabili numărul total de bacterii aerobe mezofile.

Diferențierea microflorei sporulate de cea nesporulată

1. Principiul metodeiDiferențierea microflorei sporulate de cea nesporulată se bazează pe inactivitatea florei vegetative a bacteriilor prin încălzirea la 80ºC, timp de 20 de minute.2. Modul de lucruDin proba de băuturi răcoritoare pasteurizate, se recoltează în mod steril 20cm³ şi se introduc într-o eprubeta sterilă. Se încălzeşte pe o baie de apă adusă la 80ºC, timp de 20 de minute şi se răceşte sub un jet de apă.

29

3. ÎnsămânțareaSe însămânăează în două cutii Petri câte 1cm³ din proba încălzită şi în alte două cutii Petri câte 1cm³ din proba neîncălzită. Se introduc în fiecare cutie Petri câte 12...15cm³ mediu de cultură topit şi răcit la 45..48ºC, se omogenizează proba cu mediu prin agitare şi după solidificare se mai adaugă un strat de mediu pentru a preveni întinderea colonilor.4. Interpretarea rezultatuluiDacă după incubare în termostat se constată că în plăcile Petri însămânțate cu proba nesupusă încălzirii s-au dezvoltat colonii de bacterii, se consideră că există o contaminare cu microfloră nesporulată şi produsul este necorespunzător.

Daca în plăcile Petri însămânțate cu proba supusă încălzirii se constată colonii de bacterii, proba conține o microfloră sporulată admisă prin STAS 10547-76.

Mențiuni în buletinul de analizăÎn buletinul de analiză se menționează:- datele necesare pentru identificarea probei- determinarea efectuată ( chimică sau microbiologică )- rezultatul obținut- STAS 2567-78- condiții de lucru neprevazute în prezentul standard şi eventualele incidente apărute în cursul determinării susceptibile de a fi influențat rezultatul acesteia

30

Capitolul 4

Reguli pentru verificarea calității produsului

4.1 - Verificarea calității băuturilor răcoritoare se face prin verificări de lot şi verificări periodice.

4.2 - Verificări de lot

4.2.1 - Prin lot se întelege numărul de recipiente, butelii sau alte ambalaje da acelaşi fel şi aceeaşi capacitate, care conțin acelaşi sortiment de băuturi răcoritoare şi care sunt supuse deodată la verificare.

4.2.2 - La fiecare lot se verifică:- ambalarea şi marcarea;- proprietățile organoleptice;- proprietățile chimice, cu excepția conținutului de arsen, metale grele, benzoat de sodiu, pesticide, coloranți şi înlocuitori de sinteză.

4.2.3 - Verificarea ambalării şi marcării se face prin control statistic prin atribute, conform STAS 3160/2.

Elementele planului de verificare se stabilesc prin contract.

Daca nu se prevede altfel, se recomandă urmatoarele elemente: nivel de verificare (Nv ) II, nivel de calitate acceptabil (AOL) egal cu 6,5%, eşantionare dublă, grad de severitate normal.

4.2.4 - Verificarea proprietăților organoleptice şi a proprietăților chimice se face prin, controlstatistic prin atribute, conform STAS 3160/2, pe n lot acceptat ca urmare a verificărilor de la 4.2.3 - Elememtele planului de verificare se stabilesc prin contract. Dacă nu se prevede altfel, se recomandă următoarele elemente: nivel special, de verificare S-4, nivel de calitate acceptabil (AOL) egal cu 6,5%, eşantionare simplă, grad de severitate normal.

4.3 – Verificări periodice

4.3.1 - Verificările periodice constau în verificarea conținutului de arsen, metale grele, benzoat de sodiu, pesticide, îndulcitori şi coloranți de sinteză şi a proprietăților microbiologice, care se execută trimestrial sau ori de câte ori se consideră necesar.

4.3.2 - Pentru verficările periodice, eşantionul se ia conform STAS 3160/2, dintr-un lot acceptat pentru caracteristicile de la 4.2.3 şi 4.2.4

Elementele planului de verificare se stabilesc prin contract.

Dacă nu se prevede altfel, se recomandă urmatoarele elemente: nivel special de venficare S-4, nivel de calitate acceptabil (AQL) egal cu 0,10%, eşantionare simplă, grad de severitate normal.

31

4.3.3 - Toate ambalajele examinate trebuie să corespundă condițiilor prevăzute de reglementările sanitare în vigoare în caz contrar, lotul se respinge şi se iau masurile corespunzatoare pentru asigurarea calității produsului.

4.3.4 - Pe baza rezultatelor obținute la verificările periodice, producătorul garantează caracteristicile respective la fiecare lot livrat.

32

Capitolul 5

Buletinul de analiză. Ambalare, marcare, depozitare, transport şi documente

5.1 – Buletinul de analiză ( analize efectuate )Carcteristici Condiții de admisibilitate Metode de analiză Parametrii

obținuțiOrganoleptice:aspect Lichid caracteristic

sortimentuluiConform

culoare Caracteristică sortimetului Conformmiros Caracteristic sortimetului Conformgust Dulce, plăcut, caracteristic

sortimentuluiConform

Fizico-chimice:Substanță uscată - Uscare la etuvă 10,18%Cenuşă - Calcinare 0,2%Conținut de zahăr - Metoda

refractometrică10,2%

Indice de refracție - Metoda refractometrică

1,348 grd

Aciditatea toatală - Metoda titrării 1,32 cm³

5.2 – Ambalare

5.2.1 - Băuturile răcoritoare se ambalează în:- ambalaje de desfacere ( butelii de sticlă, butelii tip PET, cutii tip tetrapak, cutii metalice )- ambalaje de transport ( recipiente de material plastic sau metal, pentru băuturi răcoritoare care se servesc la pahar )NOTĂ – Ambalajele de transport cu băuturi răcoritoare se sigilează.

5.2.2 – Se pot folosi şi alte tipuri de ambalaje de desfacere sau de transport convenite între părțile contractante, cu respectarea normelor sanitare în vigoare.5.2.3 – Abaterile admise la conținutul ambalajelor cu băuturi răcoritoare sunt:- 3% pentru un conținut de până la 500 ml,- 1,5% pentru un conținut de 500-15000ml,- 1% pentru un conținut de peste 15000 ml.

5.3 – Marcare

Ambalajele de desfacere şi de transport trebuie să fie marcate cu următoarele mențiuni:- marca firmei şi denumirea producătorului,- denumirea produsului şi tipul,- natura colorantului, îndulcitorului, aromatizantului, acidifiantului şi conservantului folosit ( unde este cazul ) şi codul european al aditivului respectiv ( unde este cazul ),- conținutul net şi abaterea admisă,

33

- condiții de păstrare,- valoarea energetică,- "valabil până la " sau data fabricației şi termenul de valabilitate,- SR 10547NOTĂ – Băuturile răcoritoare fabricate cu apă mineral trebuie să fie marcate cu denumirea izvorului

5.4 – Depozitare

Ambalajele cu băuturi răcoritoare se depozitează în încăperi curate, la temperatură de max 20ºC, ferite de soare şi de variații bruşte de temperatură.

5.5 – Transport

Ambalajele cu băuturi răcoritoare se transport în condiții care să le asigure integritatea şi să mențină caracteristicile produsului

5.6 – Documente

Fiecare lot pentru livrare trebuie însoțit de documentul de certificare a calității, întocmit conform dispozițiilor legale în vigoare.

Termenul de valabilitate al băuturilor răcoritoare se stabileşte de către producătorul acestora.

6 – Concluzii

În ciuda informațiilor potrivit cărora consumul de băuturi răcoritoare are efecte devastatoare asupra sănătății consumatorilor, acestă ipoteză poate avea temei doar în cazul unor sensibilități sau în cazul consumului excesiv ( substituirea apei de masă cu astfel de produse ). Consumate în cantităti moderate nu afecteză sănătatea consumatorului.

34

Bibliografie:

1. Manea I., Avram D. – Aditivi şi Auxiliari Alimentari, Editura “Printech” 20082. “Standard de stat” – ediție oficială ( STAS 2567-78 )3. www.coca-cola.ro 4. www.brandinfo.ro 5. www.facultate.regielive.ro 6. www.wikipedia.org

35