UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA

„ION IONESCU DE LA BRAD”

FACULTATEA DE AGRICULTURA

Proiect

STUDENT: Chelariu (Ciurlic) Brandușa

2015

Cuprinsul Proiectului

1.Introducere

2.Considerații privind construcția depozitelor

3. Principii de compartimentare a produselor agricole în depozite

4. Înălțimea stratului de depozitare a produselor agricole

5. Metode de păstrare pentrut produsele agricole boabe

TEMA PROIECTULUI

Compartimentarea produselor agricole in funcție de tipul depozitului

Introducere

Produsele alimentare constituie partea principală si esențiala din hrana omului.Pâinea acoperă aproximativ o treime din necesarul de calorii al organismului și de aici rezulta importanța deosebită ce o prezintă problema păstrării si conservării produselor agricole.Asupra acesteia a accentuat și marele dascăl Karl Max care arată că „oricare ar fi forma socială,păstrarea stocului de produse agricole necesită cheltuieli mari de clădiri-unelte etc.”.Astfel,pentru asigurarea unui produs agro-alimentar de bună calitate în alimentația populației,prin Standarde se limitează calitatea inferioară a tuturor produselor. Creșterea producțiilor agricole și agro-alimentare și intensificarea schimburilor comerciale trebuie să fie însoțite de metode științifice de depozitare și conservare a recoltelor pentru a asigura aprovizionare continuă a populației cu produse, în cantitate suficientă și de calitate. Faţă de perioadele de recoltare, care sunt relativ scurte şi au un caracter sezonier accentuat, consumul se extinde de-a lungul întregului an. Produsele agricole sunt păstrate, o parte la producători, pentru consumul propriu sau pentru sămânţă, iar cea mai mare parte intră în circuitul comercial, intern şi internaţional. Produsele agricole, devenite mărfuri în filierele comerciale, trebuie transportate la distanţe mari şi păstrate perioade îndelungate, existând pericolul pierderilor cantitative şi calitative. Pierderile calitative pot consta în modificări ale aspectului fizic, degradarea valorii nutritive, pierderea capacităţii de germinaţie, prezenţa insectelor şi a fragmentelor de insecte, contaminarea cu ciuperci de mucegai şi micotoxine sau alţi compuşi toxici, ş.a. Tehnologia conservării și prelucrarii produselor agricole studiază fluxul de fabricație a produselor alimentare pornind de la materiile prime vegetale sau de origine animală luând în considerație rețetele de fabricație, etapele fabricației pană la produse finite standardizate inclusiv condiții de depozitare și termene de valabilitate. Construcțiile pentru depozitarea și conservarea cerealelor trebuie să fie amenajate în așa fel încât să asigure: protecția împotriva intemperiilor,posibilitatea verificării periodice a stării produsului depozitat și de o deplasare a masei de boabe în interiorul lor cu mijloace manual sau mecanice. După scopul urmărit și caracteristicile specifice ale produselor depozitate,aceste depozite se grupează în: magazii ,silozuri sau pătule.

În funcție de perioada de depozitare produsele agricole își au locul în aceste tipuri de depozite.

Considerații privind construcția depozitelor

Necesitatea depozitării boabelor în vrac sau în saci și prevenirea pierderilor în calitate și greutate impune existența unor depozite corepunzătoare care să satisfacă cerințele tehnice recomandate de o bună conservare a produselor. Pentru depozitarea temporară a produselor agricole sunt necesare:

Platforme (piste) descoperite Platforme acoperite Șoproane multifuncționale

Platformele se construiesc din beton,cu asigurarea unui drenajcorespunzător al apelor pluviale.Acoperișul și părțile laterale (in cazul șoproanelor multifuncționale) trebuie să fie realizat din materiale corespunzătoare care să nu induca contaminări în produs.Nu se recomandă utilizarea elementelor de construcție din lemn,deoarece acesta favorizeaza dezvoltarea dăunatorilor și îngreuneaza operațiunile de curațire,dezinsecție și deratizare. Pentru depozitarea de lungă durata a produselor agricole sunt necesare:

Magazii Silozuri

Magaziile sunt spații de depozitare modulate realizate din lemn sau zidărie echipate cu benzi transportoare pentru introducerea semintelor și tubulatura pentru aerarea activă. Magaziile au diverse capacitati de la 1000 – 4000 – 7000 – 14000 – 21000 tone și sunt legate la transportul rutier si feroviar. In magaziile amplasate în teritoriu se pastrează rezerva strategică a statului.Celule de siloz sunt realizate din metal având capacitatea de la 20 m3 la 25000 m3 sau din beton si fier armat având capacitatea de la 30.000 t – 44.000 t – 60.000 t. Fluxul produselor agricole în siloz este automatizat,iar de la panoul de control se poate verifica umiditatea și temperatura existentă în fiecare metru cub de produs depozitat.

Pregătirea spaţiilor de depozitare presupune efectuarea curăţeniei, dezinsecţia şi deratizarea. Pe lângă măturarea şi spălarea spaţiilor, o operaţiune foarte importantă este curăţirea crăpăturilor din pardoseală şi din pereţi, pentru că acestea sunt locuri de refugiu şi împupare pentru numeroase insect.

Curăţirea se poate face cu vergele metalice subţiri sau cu sârme. Unde este posibil, este bine ca toate crăpăturile să fie acoperite. Dezinsecţia se face prin stropirea pardoselii, a pereţilor şi a elementelor de acoperiş cu insecticide specifice (Reldan, Actelic etc.). Stropirea se face cu atenţie, pentru a acoperi bine întreaga suprafaţă. Dezinsecţia se mai poate face prin gazare, acolo unde particularitatea magaziilor face din aceasta o metodă eficientă. Deratizarea sau combaterea rozătoarelor este o măsură foarte importantă deoarece rozătoarele, pe lângă pagubele propriu-zise şi foarte importante pe care le provoacă, sunt şi vectori de transport pentru numeroşi dăunători de depozit, care se prind în blana acestora. Deratizarea se face prin metode de combatere efectivă (momeli, capcane) dar şi prin metode de îndepărtare a rozătoarelor (aparate cu ultrasunete, închiderea galeriilor etc.).Problemele care apar la depozitarea produselor agricole duc inevitabil la deprecieri calitative (încingerea produselor, înnegriri, mucegăiri, rânceziri, boabe roase sau golite de conţinut etc.) ale produsului depozitat şi se clasifică în funcţie de sursa care provoacă apariţia problemei.

Condiții generale: Spațiile de depozitare vor fi proiectate,construite și întreținute astfel

Încât să se reducă la minimum accesul dăunatorilor și/sau a altor contaminați,precum și pătrunderea în interior a apei din precipitații și a celei din pânza freatică.

Trebuie să se asigure separarea zonelor de recepție și condiționare a semințelor de consum de zonele de depozitare și livrare pentru a preveni contaminarea încrucișată,ceea ce se evidențiază în procedurile de recepție și de livrare.

Pardoselile,pereții,acoperișul,scările și alte structuri (stâlpii de susținere)trebuie să fie proiectate și intreținute pentru prevenirea contami- nărilor.Trebuie să fie ușor de curațat,să fie menținute curate și lipsite de resturi de produs.

Tavanele vor fi suficient de înalte pentru a nu îngreuna lucrul în incintaclădirii.

Ușile trebuie sa aibă o deschidere corespunzătoare pentru a nuîmpiedica buna desfășurare a lucrului și in același timp să corespundă normelor în vigoare privind siguranța.Vor fi construite din materiale rezistente la coroziune sau protejate împotriva coroziunii.

Se vor lua măsuri de prevenire a accesului dăunatorilor. Ferestrele trebuie să fie întregi,bine fixate.Dacă se sparg

geamurile,acestea vor fi inlocuite imediat.Se recomandă utilizarea materialelor tip policarbonat sau altele,în locul geamurilor de sticlă.

Prin proiectare clădirea trebuie să permită o usoară curățire și igienizare a interiorului și a utilajelor existente.

Principii de compartimentare a produselor agricole în depozite Numărul mare de prduse care se primesc la o bază de recepționare sau siloz,diversitatea indiciilor calitativi ai produselor,măsurile variate care trebuie luate pentru condiționarea și conservarea lor,condițiile tehnice de calitate la livrare –care sunt diferite in funcție de destinația produselor (sămânță sau consum,livrare pentru export sau intern,consum alimentar,furajer,industrial etc.) – impun întocmirea unui plan rațional pentru compartimentarea produselor în depozite. Planul de compartimentare sau de repartizare a produselor în depozite se întocmește în perioada pentru pregătirea campaniei de recepționare.La întocmirea planului de compartimentare se ține seama de următoarele elemente:-Planul de recepționare pe produse;-Calitatea probabilă a recoltei,determinată pe baza situației purității culturilor și a condițiilor climatice din timpul coacerii plantelor,ținându-se seama și de mijloacele de recoltare (mecanizat,nemecanizat etc.),precum și de calitatea recoltei din anii anteriori;-Spațiul de depozitare existent la baza sau silozul respectiv;-Mijloacele de curățire,sortare,tratare,uscare etc. a produselor în fiecare tip de depozit. La primirea produselor agricole în fondul central al statului,compartimentarea se face în baza planului,ținându-se seama de urmatoarele:-Depozitarea fiecărei specii de produse trebuie făcută separat;-În cadrul speciei,compartimentarea se face separat pentru produsele sămânță și separat cele pentru consum;-În cazul produselor de sămânță din fondul de soi pentru schimb, compartimentarea se face în baza actelor de recunoaștere în lan prezentate de unitățile redătoare.Depozitarea acestor semințe se face pe proveniențe,soiuri,înmulțiri și indici de calitate,reparizându-se în acest scop cele mai bune magazii; Compartimentarea în funcție de particularitățile specifice anumitor produse, se face ținându-se seama (în afară de principiile generale) și de

anumite caracteristici de calitate pe care trebuie să le îndeplinească produsele potrivit prevederilor normativelor de livrare.În această privință,compartimentarea se face astfel: -în cazul orzului și orzoaicei la compartimentare se ține seama de uniformitatea boabelor,depozitându-se separat toate partizile de orz cu peste 60% uniformitate,iar în cazul orzoaicei,loturile cu peste 70% uniformitate; -la grâu se depozitează separat loturile cu mălură,fulguite sau prăfuite; -la orez,fasole și floarea-soarelui,compartimentarea se face pe soiuri; -la mazăre,compartimentarea se face pe culori,ținându-se seama și de starea tegumentului (cu coada zbârcită,netedă,colțuroasă); -produsele la care se determină la recepționare greutatea hectolitrică se compartimentează ținându-se seama și de acest indice calitativ. În afară de elementele amintite,la compartimentarea produselor se ține seama de tipul depozitului,nivelul tehnic de dotare cu utilaje de curățire , sortare, uscare,tratare,posibilitațile de manipulare a produselor,condițiile de rezervare până la aducerea la STAS și posibilitățile de conservare ulterioara. În privința compartimentării produselor în funcție de tipul depozitului,nu se recomandă ca in silozuri să se depoziteze produse ușoare (ovăz,floarea-soarelui etc.),sau produsele care în procesul de manipulare mecanizată se sparg ușor (fasole,mazare etc.). În ceea ce privește silozurile de mare capacitate,cu celule circulare,este indicat ca produsele care se depozitează pentru o perioadă îndelungată în aceste spații sa aibă un conținut redus de umiditate (sub 13%),să fie curate (max. 2% corpuri străine),sănătoase,neinfestate și normale din punct de vedere organoleptic.Produsele cerealiere proaspăt recoltate care au un conținut de peste 2% corpuri străine și peste 13% umiditate se pot depozita în aceste silozuri,însă numai în limita capacității de uscare și curățire pe timp de 3 zile a instalațiilor de curățire și uscare din siloz. În problema repatizării produselor ușoare în depozite,este necesar ca ovăzul,floarea-soarelui etc. să fie compartimentate în șoproanele din zid sau lemn pentru floarea-soarelui sau în alte platforme acoperite,amenajate pentru depozitarea acestor produse.În cazul unei lipse acute de spațiu ,în aceste depozite se pot depozita în mod provizoriu și produse grele (grâu,orz etc.),cu condiția asigurării rezistenței pereților și organizării unui control rațional al calității produselor pentru a putea interveni imediat ce se constată tendința de degradare a masei de semințe. Tipurile de depozite în care se compartimentează leguminoasele alimentare (fasole,mazăre,linte etc) sunt cele cu pardoseala din lemn.În nici un caz aceste produse nu se repartizează în magazii cu pardoseala de pământ.

Principiile de compartimentare amintite se referă la situația când spațiile de depozitare sunt suficiente pentru înmagazinarea în condiții optime a întregii cantități de produse recepționate.În cazul când spațiul de depozitare este insuficient,compartimentarea rațională se impune cu și mai multă necesitate. Lipsa de spațiu,asociată cu amestecarea produselor de diferite calități,de exemplu produse umede cu produse uscate,produse curate cu produse impure etc.,conduce la greutați în operația de control calitativ al loturilor depozitate și determină creșterea volumului de operații necesare pentru îmbunătățirea calității produselor. În cazul deficitului de spațiu și când nu există posibilitatea compartimentării produselor pe toate categoriile amintite,este absolut necesar ca produsele să fie compartimentate,ținându-se seama de următoarele elemente minime: specia,dacă este petru sămânță depozitarea se face cu proveniențe, soi, înmulțire,calitate,iar pentru produsele de consum,compartimentarea se face pe corespunzător și necorespunzător STAS-ului.În cadrul categoriei necorespunzătoare STAS-ului compartimentare trebuie facută în mod obligatoriu pe categorii de operații care urmează a se face pentru aducerea produselor la STAS.De exemplu,separat produsele care trebuie uscate,separat cele care trebuie selectate,separat cele care trebuie tratate,vânturare etc.De asemenea,produsele care au regim special de recepționare,depozitare și livrare (soiuri de fasole,floarea-soarelui și orez de consum etc.) se depozitează separat,indiferent care este situația spațiului de depozitare.În cazul când condițiile locale impun,se procedeaza la amenajarea unor spații provizorii de depozitare,însă condițiile minime de compartimentare în funcție de specie,destinați,calitate,tip de depozit,trebuie respectate cu strictețe.

Înălțimea stratului de depozitare a produselor agricole

În privința înălțimii stratului de depozitare în vrac nu se pot da indicații categorice pentru fiecare specie de produse agricole,deoarece grosimea stratului depinde de o diversitate de factori ca: umiditatea produsului, conținutul de corpuri străine,tipul depozitului,nivelul de dotare a acestuia cu utilaje de condiționare și aerare,condițiile de climă,gradul de post-maturizare al produsului etc.Fiecare dintre acești factori influențează asupra măririi sau micșorării stratului de produse.De exemplu produsele uscate se depozitează în strat mai înalt,iar cele umede în strat mai subțire.Același lot de produs și în același anotimp se depozitează în strat mai mare când magazia are instalație ci

aerare activă și într-un strat mai mic în cazul când depozitul nu are instalație de aerare activa. Pentru a veni în sprijinul lucrătorilor care se ocupă cu depozitarea, condiționarea și conservarea produselor agricole au fost elaborate norme privind înălțimea maximă a stratului de depozitare pentru produsele de sămânță,precum și pentru cele de consum. Înălțimea de depozitare a produselor de sămânță se stabilește în funcție de următoarele elemente: conținutul de umiditate al produselor,anotimpul și stadiul post-maturizării semințelor. Înălțimea de depozitare în vrac a produselor cu post-maturizarea neterminată și cu conținut de maximum 14% umiditatea este de maximum 1,5 m în anotimpul cald și maximum 2 m în anotimpul rece.La stabilirea acestor norme s-a ținut seama că produsele respective trebuie să corespundă din punct de vedere al purității,prevederilor din STAS. Înălțimea de depoziare a produselor pentru consum se stabilește luând ca bază umiditatea loturilor,iar pentru cereale păioase se ține seama și de dotarea magaziilor cu instalații de aerare activă. În privința conținutului în corpuri străine,la stabilirea limitei înălțimii stratului de depozitare indicată mai jos s-a considerat că în anotimpul depozitării sau imediat după depozitare,se face o precurațire a produselor.În legatură cu anotimpul de depozitare,la fixarea normelor s-a avut în vedere că la cereale păioase acesta se desăvârșește în depozite.La fixarea înălțimii stratului de depozitare a produselor trebuie ținut seama și de posibilitatea executării controlului periodic al produselor din depozite. Cerealele păioase se depozitează astfel: În magaziile cu aerare activă:-când cerealele au până la 14% umiditate,inălțimea de depozitare este nelimitată din punct de vedere al condițiilor de conservare fiind insă limitată rezistența tehnica a magaziei;-cerealele cu 14-17% umiditate se depozitează la maximum 3 m înălțime la mijlocul magaziei,iar la pereți până la înălțimea admisă prin instrucțiunile de exploatare a spațiilor de depozitare; În magaziile fară instalații de aerare:-la cereale păioase cu sub 14% umiditate,grosimea stratului va fi în funcție de rezistența magaziei;-la cerealele păioase cu 14,01-15% umiditatea,grosimea stratului 2,5-1,5 m;-la cerealele păioase cu 15,01-16% umiditate,grosimea stratului 2,5-1 m ;-la cerealele păioase cu 16,01-17% umiditate,grosimea stratului 1,0-0,5 m ;

Cerealele păioase cu peste 17% umiditate se usucă prin solarizare sau cu ajutorul instalațiilor de uscare,iar prin depozitarea ulterioară se face în funcție de umiditatea existentă dupa uscare. Porumbul boabe cu până la 15% umiditate se depozitează la înălțimea admisă de rezistența magaziei.Porumbul cu 15-16% umiditate se depozitează până la 3 m înălțime în magaziile cu aerare activă și la maximum 1,5 m în magaziile fară aerare.În cazul umidității de 16-17% grosimea maximă a stratului de porumb este de 2,5 m în magazii cu aerare și 1 m în magazii fară aerare.Porumbul boabe cu peste 17% umiditate se usucă artificial și apoi depozitarea se face în funcție de umiditatea cu care rezultă din uscare. Porumbul știuleți se depozitează la început în strat subțire pe toată suprafața pătulului,iar pe măsura recepționării,stratul se mărește în funcție de rezistența pătulului.În șoproanele acoperite,grosimea stratului de știuleți este de 1-2 m în funcție de umiditate,iar în cazul când sunt amenajate canale de aerare,înălțimea de depozitare este limitată la rezistența construcției. Leguminoasele (fasolea,mazărea,lintea etc.) se depozitează conform indicațiilor din tabelul urmator.

Umiditatea (%)

Înălțimea maximă a stratului de depozitare (m)

Pâna la 13 2,5 13,01-15 1,5 15,01-17 0,5

Semințele de plante oleaginoase (floarea-soarelui,ricin,in,rapiță cânepă, semințe de dovleac) se depozitează ca în tabelul următor.

Produsul Umiditatea în procente (%)

Înălțimea maximă a stratului de depozitare (m)

Floarea Soarelui Pâna la 10

10,01-12 12,01-14

Înălțimea admisă de rezistența magaziei 3-2 sub 2

Ricin Pâna la 10,5

Peste 10,5

Înălțimea admisă de rezistența magaziei 2

Celelalte semințe oleaginoase

Până la 10

10,01-12 12,01-14 Peste 14

Înălțimea admisă de rezistența magaziei 2 1,2 0,5

Semințele de lante furajere (mei,dughie,măzăriche etc.) se depoziteaza astfel.

Umiditatea (%)

Înălțimea maximă a stratului de depozitare (m)

Până la 13 2 13-15 1

Concomitent cu scăderea conținutului de umiditate se poate mări înălțimea stratului de depozitare până la limita admisă în funcție de conținutul în umiditate. În privința depozitării produselor în hambarele silozurilor,la stabilirea înălțimii straturilor de depozitare se ține seama de criteriile amintite pentru magazii. La înmagazinarea produselor in celulele silozurilor nu se ține seama de înălțimea stratului de depozitare,insă pentru evitarea deprecierii produselor semiumede și umede se iau măsuri de uscare artificilă,iar până la efectuarea uscării,produsele se ventilează prin instalațiile de aerare,tarare sau prin transfer în alte celule.

Metode de păstrare pentrut produsele agricole boabe

Se practică păstrarea în stare uscată, păstrarea prin refrigerare, autoconservarea, aerarea activă, tratamente chimice, iradierea.

Păstrarea în starea uscată – este cea mai utilizată, se practică pentru toate produsele agricole, nu influentează calitatea tehnologica și siguranța consumatorului dar necesită spații de depozitare și costuri ridicate pentru a menține produsele la parametrii de păstrare fară risc de depreciere.

Refrigerarea – se practică pentru produse agricole boabe recoltate la umiditați mai mari și destinate pentru industrializare sau rețete de nutreturi combinate, există instalații tip Granifor pentru porumb boabe. Această metodă este utilizată pe scară restrânsă deoarece este costisitoare.

Autoconservarea – constă în depozitarea produselor la umiditați mai mici decât umiditatea de echilibru în spații ermetic inchise. Datorită respirației sau prin injectare de bioxid de carbon semințele trec la respirația anaeroba și se pot pastra perioade îndelungate fără deprecierea valorii tehnologice. Această metodă necesită celule din fibră de sticla și se practica in zonele aride.

Aerarea activă - se practică în cazul depozitării în stare uscată sau în cazul depozitării temporare, aerarea activă constă în înlocuirea aerului viciat din spațiul intergranular. Este o metodă costisitoare și uneori se preferă miscarea semințelor de la o celulă la alta cu ajutorul benzilor transportoare și a elevatorului.

Tratamentele chimice – se practică în cazul produselor agricole boabe cu scopul de a reduce sau elimina activitatea microbiologică și respirația semințelor, se folosesc tratamente chimice folosind unul din produsele: dicloretan, thiouree, metabisulfit, acid propionic; în acest caz se acordă atenție dozării corecte a substanțelor chimice si timpului de pauză până la introducerea produsului pe fluxul de procesare.

Iradierea – se practică pentru eliminarea activităților microbiologice din masa de produse depozitate. Se folosesc radiații gamma. In cazul unor produse alimentare care ajung direct la consumator se practică radierea în infraroșu.