Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena www.scechurch.org

Prohodul Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos

Cel mai sfasietor capitol din intreaga carte a proorocului Isaia se refera la patimirea Mantuitorului Iisus Hristos. Ca sa patrundem mai bine in Taina acestor zile ca sa intelegem mai deplin ce inseamna Crucea lui Hristos si ca sa vedem CE FEL DE DUMNEZEU AVEM pana o sa ne intre pana in adancul inimii, pana in carnea si si pana in maruntaiele sufletului suferinta fara seaman, suferinta pentru noi a Domnului nostru. Mai putem oare de acum umbla cu mandrie, fiecare pe calea noastra, mai putem oare alerga cu aceeasi nonsalanta catre pacat, acum cand stim ceea ce Il strapunge si Il zdrobeste ?!

1. Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi?

2. Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla, si ca o radacina in pamant uscat; nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o infatisare, ca sa ne fie drag.

3. Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat in seama.

4. Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu,

5. Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat.

6. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor.

7. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa.

8. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine il va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata Lui! Pentru faradelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.

9. Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, cu toate ca nu savarsise nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura Lui.

10. Dar a fost voia Domnului sa-L zdrobeasca prin suferinta. Si fiindca Si-a dat viata ca jertfa pentru pacat, va vedea pe urmasii Sai, isi va lungi viata si lucrul Domnului in mana Lui va propasi.

11. Scapat de chinurile sufletului Sau, va vedea rodul ostenelilor Sale si de multumire Se va satura. Prin suferintele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va indrepta pe multi, si faradelegile lor le va lua asupra Sa.

12. Pentru aceasta Ii voi da partea Sa printre cei mari si cu cei puternici va imparti prada, ca rasplata ca Si-a dat sufletul Sau spre moarte si cu cei facatori de rele a fost numarat. Ca El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata.

Prohodul Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos

- care se citeste la Denia Prohodului Domnului din seara de Vinerea Mare

La Dumnezeu este Domnul, troparul, glasul al 2-lea:

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn lund preacurat Trupul Tau, cu giulgiu curat nfasurndu-L si cu miresme, n mormnt nou ngropndu-L, L-a pus.

Slava

Cnd Te-ai pogort la moarte, Cel ce esti viata cea fara de moarte, atunci iadul l-ai omort cu stralucirea Dumnezeirii; si cnd ai nviat pe cei morti din cele de dedesupt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Si acum

Mironositelor femei, stnd lnga mormnt, ngerul a grait: Miresmele mortilor sunt cuviincioase, iar Hristos puterjunii S-a arat strain.

Dupa aceasta, preotii si credinciosii aprind lumnari de ceara curata si se rnduiesc n jurul mesei, pe care se afla asezat sfntul Epitaf. Urmeaza Catisma a saptesprezecea starile Prohodului, care se cnta dulce si cu mare cuviinta.

Starea nti

Preotul cadeste sfntul Epitaf n chipul crucii, altarul si stranele; daca sunt mai multi, cadeste protosul. Apoi se cnta rar ntiul tropar, glasul al 5-lea:

1. n mormnt, Via, Pus ai fost, Hristoase,

i s-au spimntat otirile ngereti, Plecciunea Ta cea mult preamrind. (proslvind).

2. Dar cum mori, Via, i cum ezi n mormnt ?

i mpria morii Tu o zdrobeti i pe morii cei din iad i nviezi ?

3. Te mrim pe Tine, Iisuse Doamne,

i-ngroparea i cinstim i patimile, C din stricciune Tu ne-ai izbvit.

4. Cel ce-ai pus pmntul Cu msuri, Hristoase,

Astzi ezi n mic mormnt, Ziditorule, i din gropi, pe cei ce-au murit nviezi.

5. Iisuse al meu, mprat a toate,

De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?

Vrei s dezrobeti neamul omenesc.

6. Stpnul a toate Mort se vede acum

i deerttorul gropilor celor mori Se ncuie-n groap nou ca un om.

7. n mormnt, Via, Pus ai fost, Hristoase,

i cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut i via lumii Tu ai izvort.

8. Cu cei ri, Hristoase, Ca un rufctor

Socotit ai fost, dar ne-ai ndreptat pe toi i ne-ai scos din amgirea celui ru.

9. Mai frumos cu chipul Dect oamenii toi,

Ca un om se vede mort i fr de chip, Cel ce toat firea a-nfrumuseat.

10. Iadul cum va rbda Intrarea Ta, Doamne,

i cum nu se va zdrobi ntunecndu-se, De-a luminii Tale fulgere orbind ?

11. Dulcea mea lumin i mntuitoare,

Cum n groap-ntunecoas Tu Te-ai ascuns ? O, rbdare de nespus i negrit !

12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne,

Nici mulimea fr de trup poate povesti Taina ngroprii Tale, netiind.

13. O, minuni strine ! O, ce lucruri nou !

Cel ce-mi d suflare mie Se poart mort, ngropat de minile lui Iosif.

14. n mormnt ai apus, Dar de-al Tatlui sn

Nicicum nu Te-ai desprit, Hristoase al meu. Acest lucru e strin i nefiresc !

15. ntreaga fptur Recunoate-n Tine:

mprat adevrat, pe pmnt i-n cer, Dei n mormnt Te-ncui, Hristoase-al meu !

16. Tu-n mormnt fiind pus Ziditor Hristoase,

Temelia iadului s-a cutremurat i-ale morilor morminte s-au deschis.

17. Cela ce n palm Tot pmntul ine.

Sub pmnt acum cu trupul Se afl mort, Slobozind pe morii cei legai n iad.

18. Din stricare, Doamne, Viaa mea o ridici;

Cci murind acum, la cei mori Te-ai pogort i-ale iadului zvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfenic, Se ascunde acum

Sub pmnt, ca sub obroc, Trupul Domnului i din iad gonete ntunericul.

20. Mulimea de otiri, Cea duhovniceasc,

mpreun cu Iosif i Nicodim Merg s-ngroape pe Cel ce e ne-ncput.

21. Murind Tu de voie, n mormnt ai fost pus;

i pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greeal m-ai scpat.

22. S-a schimbat fptura Prin a Tale patimi,

Cci cu Tine-au ptimit toate cte sunt, iitor a toate cunoscndu-Te.

23. Lund n pntece A vieii Piatr,

Cel a toate mnctor, iadul, a vrsat Pe toi morii ce din veac i-a nghiit.

24. n mormnt nou Te-au pus, nnoind, Hristoase,

Firea oamenilor, prin nvierea Ta, Dup cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pmnt ai venit, Pe Adam s-l mntui.

i pe-acesta negsind, jos Te-ai pogort; Pn la iad, Stpnul meu, l-ai cutat.

26. Pmntul de fric S-a micat, Cuvinte,

i luceafrul lumina sa i-a ascuns, Apunnd a Ta lumin sub pmnt.

27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne;

Dar ca Dumnezeu pe mori din groap-ai sculat i din ntunericul pcatelor.

28. Vrsnd ru de lacrimi Peste Tine, Doamne,

Cea Curat, ca o maic, a glsuit: Oare, cum Te voi ngropa, Fiul meu ?

29. Ca gruntul de gru, Ce-ncolete-n pmnt,

Spic aductor de rod nou Te-ai fcut, nviind pe toi urmaii lui Adam.

30. Sub pmnt Te-ai ascuns Ca un soare, acum,

i-ntr-a morii noapte neagr Te-ai nvelit; Ci rsai, Hristoase-al meu, mai strlucit !

31. Cum ascunde luna Faa sa de soare,

Aa groapa Te-a ascuns i pe Tine-acum, Cel ce prin trupeasc moarte ai apus.

32. Iisus, Viaa, Gustnd moartea acum,

Pe toi oamenii de moarte i-a izbvit i viaa tuturor le-a druit.

33. Pe ntiul Adam, Prin pcat omort,

La via ridicndu-l cu moartea Ta, Adam nou n trup Te-ai artat acum.

34. Ceretile cete, Mort ntins, pentru noi,

Te-au vzut, Stpnul meu, i s-au spimntat i cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorndu-Te mort, De pe lemn, Cuvinte,

Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormnt; Ci-nviaz, Doamne, mntuind pe toi !

36. Bucurie, Doamne, Fiind ngerilor,

ntristare lor acum le-ai pricinuit, Cu trup mort, ca pe un om, vzndu-Te.

37. Suind Tu pe cruce, mpreun-ai suit

i pe muritorii vii; iar stnd sub pmnt, Ai sculat de-acolo pe cei adormii.

38. Ca un leu, Tu Doamne, Adormind cu trupul,

Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepdnd i btrneea trupului.

39. Cela ce din coasta Lui Adam cel dinti

Pe strmo ai plsmuit, eti n coast-mpuns i izvor curitor ne izvorti.

40. Se-njunghia-n tain Mai-nainte mielul,

Iar acum Tu, ptimind fr s crteti, Eti fi junghiat i firea cureti.

41. Cine dar va spune Chipul groaznic i nou ?

Cel ce stpnete toate fpturile Ptimete azi i moare pentru noi.

42. Cuprinzndu-i spaima, Au strigat ngerii:

Cum Se vede mort Stpnul vieii i de ce-n mormnt se-ncuie Dumnezeu ?

43. Din coasta Ta, Doamne, Cea nsuliat,

Izvorti mie via, prin viaa Ta, i m nnoieti i m viezi cu ea.

44. Rstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni,

Iar curat coasta Ta mpungndu-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios Te gtete-ngrozit

i Te-ngroap, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta nfricondu-se.

46. Sub pmnt, de voie, Pogornd ca un mort,

Tu ridici de pe pmnt, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au czut de demult.

47. Dei Te-ai vzut mort, Dar e