programul operaŢional sectorial ......axele prioritare 3 – 10 prezintă strategia de dezvoltare a...

1

PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE

DRAFT 17.02.2006

2

CUPRINS

Introducere .......................................................................................................................................4

1. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE A DEZVOLTĂRII RESURSELOR UMANE .............6

1.1. Situaţia Dezvoltării Resurselor Umane în România ............................................................6

1.1.1. Educaţia.......................................................................................................................6

1.1.2. Ocuparea forţei de muncă .........................................................................................15

1.1.3. Incluziunea socială ....................................................................................................21

1.2. Situaţia dezvoltării resurselor umane în Regiunea Nord-Est .............................................23

1.3. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Sud-Est ...................................................27

1.4. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Sud Muntenia .........................................32

1.5. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Sud-Vest .................................................36

1.6. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Vest.........................................................39

1.7. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Nord-Vest ...............................................43

1.8. Situaţia dezvoltării resurselor umane în Regiunea Centru .................................................47

1.9. Situaţia dezvoltării resurselor umane în Regiunea Bucuresti-Ilfov ...................................50

2. ANALIZA SWOT..................................................................................................................54

3. STRATEGIA..........................................................................................................................56

3.1. Obiective ............................................................................................................................56

3.2. Lista axelor prioritare .........................................................................................................59

3.2.1. Axa prioritară 1: Modernizarea sistemului de educaţie iniţială ...............................60

3.2.2. Axa prioritară 2: Modernizarea Serviciul Public de Ocupare ...................................64

3.2.3. Axa prioritară 3 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Nord Est................66

3.2.4. Axa prioritară 4 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud-Est .................70

3.2.5. Axa prioritară 5 - Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud Muntenia ........74

3.2.6. Axa prioritară 6 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud-Vest Oltenia ..78

3.2.7. Axa prioritară 7 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Vest.......................84

3.2.8. Axa prioritară 8 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud-Est .................88

3.2.9. Axa prioritară 9 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Centru ...................93

3

3.2.10. Axa prioritară 10 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Bucureşti Ilfov ....96

3.2.11. Axa prioritară 11 - Asistenţa tehnică.......................................................................101

3.3. Coerenţa şi conformitatea cu politicile comunitare şi naţionale ......................................101

3.3.1. Coerenţa şi conformitatea cu politicile comunitare.................................................102

3.3.2. Coerenţa şi conformitatea cu politicile naţionale....................................................104

3.4. Complementaritatea cu alte Programe Operaţionale şi cu operaţiuni finanţate din Fondul

European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit ..........105

3.4.1. Complementaritatea cu Programul Operaţional Competitivitate ...............................105

3.4.2. Complementaritatea cu Programul Operaţional Regional .........................................105

3.4.3. Complementaritatea cu Programul Operaţional pentru Agricultură şi Dezvoltare

Rurală.105

3.4.4. Complementaritatea cu Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Capacităţii

Administrative......................................................................................................................106

4. PLANUL FINANCIAR .......................................................................................................106

5. IMPLEMENTAREA............................................................................................................106

5.1. Management ......................................................................................................................106

5.2. Monitorizare şi Evaluare ...................................................................................................110

5.3. Management financiar şi control.......................................................................................112

5.4. Informare şi promovare.....................................................................................................112

5.5. Sistemul de management computerizat al informaţiei ......................................................114

6. PARTENERIATUL .............................................................................................................115

7. ANEXE ……………………………………………………………………………………113

4

Introducere Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) stabileşte axele prioritare şi domeniile majore de intervenţie ale României în domeniul resurselor umane în vederea implementării asistenţei financiarea Uniunii Europene prin Fondul Social European, în cadrul Obiectivului “Convergenţă”, pentru perioada de programare 2007 – 2013. Elaborat în contextul Planului Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 şi în strânsă legătură cu Priorităţile Tematice şi Direcţiile de acţiune din Cadrul Stategic Naţional de Referinţă, POS DRU este un instrument important în sprijinirea dezvoltării economice şi a schimbărilor structurale. Mai mult, investiţiile în capitalul uman vor completa şi vor conferi sustenabilitate pe termen lung creşterii productivităţii. O forţă de muncă înalt calificată, cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii şi nevoilor în schimbare ale pieţelor, este esenţială pentru o economie dinamică şi competitivă. România va promova politici de piaţă active pentru creşterea adaptabilităţii şi flexibilităţii forţei sale de muncă şi va investi în servicii pentru dezvoltarea capacităţii productive a acesteia. Se urmăreşte astfel obţinerea unei rate de participare cât mai ridicate pe piaţa muncii, ca fundament al unei economii competitive. Obiectivul global al PND 2007 - 2013 vizează reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economică între România şi Statele Membre ale Uniunii Europene. În vederea atingerii acestui obiectiv global şi a obiectivelor specifice pentru perioada 2007-2013, măsurile şi acţiunile avute în vedere sunt grupate în cadrul a şase priorităţi naţionale de dezvoltare:

• Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere; • Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport; • Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului; • Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea

capacităţii administrative; • Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol; • Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

POS DRU a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. În consultările parteneriale au fost implicate Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Integrării Europene, Institutul Naţional de Statistică, Institutul Naţional de Cercetare Stiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, CASPIS, Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, alte ministere de linie şi agenţii. De asemenea, a avut loc o larga consultare cu partenerii sociali şi cu organizaţii ale societăţii civile. Cooperarea strânsă a MMSSF cu reprezentanţii Direcţiei Generale Ocupare, Afaceri Sociale şi Şanse Egale a Comisiei Europene a avut un rol important în definitivarea structurii şi conţinutului programului operaţional. Obiectivele şi scopul activităţilor POS au fost stabilite pe baza analizei dezvoltării resurselor umane în România şi au fost definite în concordanţă cu următoarele documente:

- Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare a Forţei de Muncă (JAP); - Planul Naţional pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2004 – 2005;

5

- Memorandumul Comun privind Incluziunea Socială (JIM); - Strategia Naţională privind Ocuparea Forţei de Muncă; - Liniile directoare integrate pentru creştere economică şi ocupare; - Programul Economic de Preaderare 2005; - Strategia pe termen scurt şi mediu privind formarea profesională continuă 2005 – 2010; - Strategia de descentralizare a învăţământului preuniversitar - Planurile regionale de acţiune în domeniul învăţământului profesional şi tehnic - Planurile de dezvoltare regională

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii, prin asigurarea oportunităţilor egale de învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi inclusive care să conducă, până în 2015, la integrarea durabilă pe piaţa muncii a 900.000 persoane. Obiectivele specifice identificate pot fi rezumate astfel:

− Dezvoltarea educaţiei iniţiale şi continue; − Dezvoltarea resurselor umane din educaţie; − Dezvoltarea unor rute flexibile şi personalizate de învăţare şi carieră; − Facilitarea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii; − Creşterea nivelului de educaţie şi formare profesională a capitalului uman; − Dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi inclusive; − Promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale − Îmbunătăţirea furnizării serviciilor publice.

Programul este dezvoltat pe următoarele axe prioritare:

1. Reforma Sistemului de Educaţie; 2. Modernizarea şi întărirea capacităţii administrative a Serviciului Public de Ocupare; 3. – 10. Dezvoltarea Resurselor Umane pe cele 8 regiuni de dezvoltare.

11. Asistenţa tehnică Axele prioritare 3 – 10 prezintă strategia de dezvoltare a resurselor umane la nivelul regiunilor NE, SE, S, SV, V, NV, Centru şi Bucureşti - Ilfov, fiind identificate operaţiunile indicative pentru fiecare domeniu major de intervenţie.

6

1. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE A DEZVOLTĂRII RESURSELOR UMANE

1.1. Situaţia Dezvoltării Resurselor Umane în România 1.1.1. Educaţia Sistemul de educaţie Obiectivele strategice pentru sistemele educaţionale şi de formare profesională, stabilite de Comisia Europeană în anul 2002, în cadrul Consiliului European de la Barcelona, precum şi deciziile adoptate la nivel european în cadrul „procesului Bologna” şi “Copenhaga” au determinat restructurarea sistemului educaţional românesc. În prezent, sistemul de educaţie şi formare iniţială este structurat pe următoarele niveluri: învăţământ preşcolar, învăţământul obligatoriu, învăţământul secundar superior, învăţământ post-secundar, învăţământul superior, învăţământ postuniversitar (tabelul 1). Tabelul 1 Sistemul de educaţie şi formare iniţială

Vârsta Clase ISCED Nivelul educaţional Nivelul

de calificare

Tipul

Învăţământul postuniversitar

Doctorat Masterat

6

5 Învăţământul universitar

Licenţă

Învăţământul universitar şi postuniversitar

5 4 >19

4 Şcoala postliceală3 Învăţământul post-secundar 3

18 XIII

17 XII Liceul-ciclul superior 3

16 XI

3 Liceul- ciclul superior Anul de completare

Învăţământul secundar superior

22 Po

st-o

blig

ator

iu

15 X

14 IX

Liceul-ciclul inferior

Şcoala de arte şi meserii 11

13 VIII 12 VII

2

11 VI 10 V

Şcoala secundară inferioară (Gimnaziu)

Învăţământul secundar inferior

9 IV 8 III 7 II 6 I

1 Şcoala primară Învăţământul

primar

Obl

igat

oriu

5 4 3

0 Învăţământul preşcolar Învăţământul preşcolar

-

7

În interiorul acestui sistem pot fi construite doar rute formale de învăţare. Nu există sisteme de certificare şi validare formală a rezultatelor învăţării dobândite în alte contexte de învăţare (nonformal şi informal). Evoluţia populaţiei şcolare Datele disponibile la nivelul anului şcolar 2004/2005 indică o scădere a populaţiei şcolare, cu aproape 3,49% faţă de anul şcolar 2000/2001. Cea mai importantă scădere este cea a numărului de elevi înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial, cu 18,70% şi respectiv 23,26% în perioada menţionată; în ambele cazuri cele mai severe reduceri ale efectivelor şcolare se înregistrează în mediul urban. În cazul învăţământului liceal şi al învăţământului profesional şi tehnic se înregistrează creşteri ale populaţiei şcolare cu 12,63% şi 20.85%; creşterile sunt diferenţiate pe medii de rezidentţă, în favoarea mediului rural. O astfel de evoluţie este atât rezultatul evoluţiilor demografice, cât şi al creşterii numărul de unităţi şcolare (în special din cadrul învăţământul profsional şi tehnic) localizate în mediul rural. Numărul de studenţi a crescut în schimb, în perioada cu 23% (tabel 1). 2000-

2001 2001-2002

2002-2003

2003-2004

2004-2005

Modificare 2004/2005 faţă de 2000/2001

Total 610817 615861 629703 636709 644911 5.58%Urban 292182 293503 299936 300925 316817 8.43%

Învăţământul preşcolar

Rural 318635 322358 329767 335784 382094 19.92%Total 1090172 1028288 990399 1005086 969654 -11.05%Urban 550038 501686 470869 465760 447198 -18.70%

Învăţământul primar

Rural 540134 526602 519530 539326 522456 -3.27%Total 1321333 1291338 1207029 1116270 1025840 -22.36%Urban 770073 743713 682467 615656 550658 -28.49%

Învăţământul gimnazial

Rural 551260 547625 524562 500614 475182 -13.80%Total 684461 706670 736608 755577 770888 12.63%Urban 522387 532540 545167 552866 553970 6.05%

Învăţământul liceal

Rural 162074 174130 191441 202711 216918 33.84%Total 239532 252331 270192 279110 289478 20.85%Urban 138111 144042 149340 147333 146470 6.05%

Învăţământul profesional

Rural 101421 108289 120852 131777 143008 41.00%Total 82027 72613 61789 54707 48664 -40.67%Urban 63756 56388 47319 41848 37723 -40.83%

Învăţământul postliceal

Rural 18271 16225 14470 12859 10941 -40.12%Total învăţământ preuniversitar

3812342 3967101 3895720 3847459 3749435

-1.65%Total 521483 571613 586567 611779 641400 23.00%Public 370921 424864 447633 468024 486419 31.14%

Învăţământul superior

Privat 150571 146749 138934 143755 154981 2.93%Total 4549825 4538714 4482287 4459238 4390835 -3.49%

8

Sursa, MEdC; Starea Învăţământului 2005 Populaţia în vârstă şcolară se estimează că se va reduce în intervalul 2005-2013, cea mai accentuată reducere fiind pentru grupa de vârstă 15-24 ani, diferenţiat pe nivele de educaţie (tabel 3).

NE SE S SV V NV C Totalpopulatia scolara din invatamantul preuniversitar -16,2 -20,4 -19,7 -20,0 -18,9 -19,8 -19,6 -19,1populatia scolara din invatamantul primar si gimnazial -16,5 -20,4 -19,6 -20,0 -18,9 -19,7 -19,6 -19,1

populatia scolara din invatamantul liceal -15,5 -20,3 -19,8 -19,9 -19,1 -19,9 -19,9 -19,2populatia sclara din invatamantul profesional si de ucenici -15,6 -20,6 -19,8 -19,9 -19,0 -20,1 -19,8 -19,1populatia scolara din invatamantul postliceal si de maistri -15,9 -20,6 -20,2 -20,0 -19,5 -20,0 -18,7 -19,3 Participarea la educaţie Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ (ISCED 1-6) a înregistrat un progres continuu în perioada de la 66,5% ăn 2000-200 la 71,7% în 2004-2005 (tabel 3) Tabelul 3. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de educaţie 2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 Total 66.5 68.3 70.2 71.6 71.7 Feminin 67.8 69.8 72.2 73.4 73.6 Masculin 65.3 66.8 68.5 69.8 69.9

MEdC, Starea Învăţământului 2005 Rata de participare la învăţământul obligatoriu (în structura actuală) s-a diminuat semnificativ faţă de rata de participare la acest nivel de educaţie (cu durata de 8 ani) înregistrată în anii anteriori (aproximativ 98% în 2002/2003). Astfel, noile prevederi privind prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 ani nu şi-au atins ţinta în suficientă măsură, o proporţie importantă dintre elevi întrerupându-şi prematur studiile, îndeosebi elevii din mediul rural, cu dificultăţi în continuarea studiilor în ciclul inferior al liceului. Rata de participare în învăţământul liceal şi profesional (tabelul 3) înregistrează o tendinţă ascendentă: pe ansamblul acestui nivel de educaţie, rata brută de cuprindere a crescut de la 71,4% în 2000/2001 la 76,4% în 2004/2005. Creşterea este relativ egal distribuită între învăţământul liceal şi profesional. La nivelul liceului, o uşoară creştere se înregistrează la filiera tehnologică, comparativ cu filierele teoretic şi vocaţional. Un aspect negativ îl reprezintă diferenţa mare, de aproape 27 puncte procentuale, care se constată în ceea ce priveşte rata brută de participare corespunzătoare celor două medii de rezidenţă: 87,8% în mediul urban şi 61,0% în rural, în anul şcolar 2004/2005.

9

Tabelul 4. Rata bruta de cuprindere în învăţământul liceal şi profesional 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 Total 71.4 74.8 74.7 74.4 76.4 Urban 86.0 89.1 90.4 89.0 87.8 Rural 50.2 54.1 53.9 55.4 61.0 Feminin 72.7 76.5 76.7 76.1 78.0 Masculin 70.2 73.2 72.7 72.8 74.9

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Starea Învăţământului 2005 Tabel ...... Rata de participare la educaţie diferă pe grupe de vârstă

Anul şcolar 1999-2000

2000-2001

2001-2002

2002-2003

2003-2004

2004-2005

Rata de participare la educaţie la 15 ani (%)

85,11 92,12 87,17 80,50 85,32 86,74


47,06 54,47 58,20 62,14 57,41 62,96


26,76 29,92 31,20 36,04 38,34 40,06

Rata de participare la educaţie la grupei 15-24 ani (%)

36,96 46,61 42,55 45,77 46,88 48,53

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Evoluţia sinusoidală a participării la educaţie, pe diferite grupe de vârstă, este rezultatul acţiunii combinate a mai multor factori:

- absolvenţii din zonele rurale şi/sau defavorizate nu îşi continuă educaţia datorită unor factori sociali specifici (oferta educaţională redusă în ceea ce priveşte învăţământul post-obligatoriu în mediul rural, nivelul scăzut de trai)

- creşterea interesului absolvenţilor învăţământului obligatoriu de a-şi continua educaţia prin învăţământul liceal motivată de posibilităţile de continusare a educaţiei în învăţământul superior şi cu posibilităţile mai mari de angajare pentru absolvenţii acestor nivele de educaţie

- ratele de tranziţie între nivelurile de educaţie. In învăţământul rural exista probleme de acces la educaţie datorită accesibilităţii şi condiţiilor precare de învăţare (existenţa localităţilor isolate din zonele montane, Delta Dunarii etc.), infrastructură educaţională şi dotări necorespunzătoare, insuficienta dezvoltare şi calitatea precară a infrastructurii de transport etc. In plus, încadrarea insuficientă cu personal didactic calificat a unităţilor şcolare din mediul rural rămâne o aspect negativ în ceea ce priveşte asigurarea accesului la educaţie de calitate în mediul rural. Accesul la educaţie este limitat de gradul de sărăcie cu care se confruntă această comunitate şi costul ridicat al educaţiei (inclusiv educaţia de bază) pe care nu si-l pot asuma. Cele mai ridicate rate de neparticipare în mediul rural se înregistrează după terminarea clasei a 8a (când continuarea educaţiei obligatorii implică, în unele

10

cazuri, deplasarea în alte localităţi) şi la trecerea de la învăţământul obligatoriu la ciclul superior al liceului, demers care presupune deplasarea elevului în zonele urbane. Ofertele de învăţământ secundar superior sunt cavsiabsente în mediul rural. În cazul comunităţii roma, aproape 12% dintre copiii în vârstă de 7-16 ani au întrerupt şcoala înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu, iar 18% sunt neşcolarizaţi. Per total, peste 80% dintre copii neşcolarizaţi sunt romi1 şi 38,6% dintre romi sunt analfabeţi funcţional2. În anul şcolar 2002-2003 elevii romi au reprezentat 4,23% din numărul total de elevi înscrişi la nivel naţional3. Participarea şcolară a elevilor rromi este mai scăzut nivel scăzut la preşcolar, comparativ cu cel de la învăţământul prima. Participarea la educaţie scade după ciclul primar, atingând la liceu un nivel de 1,04%. Pe lângă cauzele materiale, nivelul de educaţie al generaţiilor anterioare contribuie şi el la gradul scăzut de participare şcolară al generaţiilor actuale de copii romi. De asemenea, lipsa educaţiei preşcolare şi deficienţele de cunoaştere a limbii române de către mulţi copii romi le afectează performanţele şcolare. Toate aceste aspecte au drept rezultat incapacitatea multor copii romi de a se integra în mediul educaţional. Un grad scăzut de participare se înregistrează şi în cazul copiilor cu cerinţe educative speciale. Numărul insuficient de cadre didactice formate, infrastructura slab dezvoltata si disfuncţionalitatea în comunicare intre şcoala si mediul social duce la creşterea numărului de copii cu cerinţe educative speciale (cu handicap grav) neşcolarizaţi si la lipsa monitorizării procesului de integrare în şcolile de masă. Tranziţia de la gimnaziu la clasa a IXa constituie un punct critic al sistemului. Diferenţe importante în trecerea de la învăţământul gimnazial la nivelul secundar de educaţie se înregistrează în funcţie de filiera de formare spre care se orientează absolvenţii. Astfel, în timp ce rata de tranziţie la învăţământul liceal se situează, în mod constant, în jurul valorii de aproximativ 55% în perioada 2000-2005, în învăţământul profesional valoarea corespunzătoare oscilează între aproximativ 35-39%, cu o uşoară tendinţă descendentă spre ultimii ani ai intervalului analizat. Distribuţia pe sexe indică rate de tranziţie sensibil egale în cazul învăţământului liceal şi profesional (considerat în ansamblu) . Diferenţe importante se manifestă, însă, la nivelul fiecăreia dintre cele două filiere de formare. Astfel, dacă rata de tranziţie în învăţământul liceal este mai ridicată cu aproximativ 15-17 puncte procentuale în cazul fetelor, pe durata întregului interval luat în considerare, valoarea corespunzătoare a indicatorului pentru învăţământul profesional relevă o diferenţă similară, manifestată, însă, în acest caz în favoarea băieţilor (tabelul 4.). După cum se poate constata, tendinţa este ascendentă, dar valoarea ratei înregistrate în anii şcolari 2003/2004 şi 2004/2005 reflectă faptul că o anumită proporţie dintre absolvenţii clasei a VIII- nu au continuat studiile în clasa a IX-a sau în anul I al şcolii de arte şi meserii, deşi măsura privind prelungirea duratei învăţământului obligatoriu a intrat în vigoare începând din 2003/2004.

1 Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Insitutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, UNICEF, "Participarea la educaţie a copiilor romi", Bucureşti, 2002, p.47 2 „Romii în România 2002” CASPIS 3 idem, p.73

11

Tabel 4. Rata de tranziţie în învăţămantul liceal şi profesional 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005

Total 35.1 35.8 38. 37.1 36.9 Feminin 27.2 29.1 26.4 29.5 28.7

Invăţămant profesional (SAM) Masculin 42.8 43.5 41.0 44.6 45.1

Total 54.7 55.6 54.9 54.4 55.6 Feminin 62.3 63.7 62.9 62.4 64.0

Invăţămant liceal

Masculin 47.2 47.6 46.9 46.7 47.3 Total 89.7 91.5 88.6 91.5 92.5 Feminin 89.5 91.8 89.3 91.8 92.6

Invăţămant profesional şi liceal Masculin 89.9 91.1 88.0 91.2 92.4

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Starea Învăţământului 2005 Datele prezentate indică existenţa unei „rupturi” în ceea ce priveşte trecerea de la gimnaziu (clasa a VIIa) către învăţământul secundar inferior (clasa a IXa), şi respectiv în ceea ce priveşte tranziţia de la învăţământul obligatoriu la învăţământul postobligatoriu. În ambele puncte, situaţia cea mai nefavorabilă, pe medii de rezidenţă, se înregistrează la nivelul mediului rural. Aceste date, coroborate cu rata ridicată a abandonului şcolar, indică necesitatea adoptării unor măsuri de menţinere în educaţie a tinerilor, în paralel cu măsurile adoptate de creştere a accesului la educaţie. Asigurarea accesului la educaţia de bază trebuie să se concentreze nu numai asupra populaţiei de vârstă şcolară din mediul rural, ci şi populaţiei care a părăsit şcoala şi care nu deţine competenţele de bază necesare pentru integrarea pe piaţa muncii Spre deosebire de nivelul post secundar, în învăţământul superior sensul ascendent al participării la educaţie manifestat imediat după 1990, a continuat şi în perioada 2000-2005. În acest interval, rata brută de cuprindere a crescut de la 27,7% în anul universitar 2000/2001 la 40,2% în 2004/2005. Învăţământul profesional şi tehnic (IPT) Restructurarea recentă a sistemului educaţional preuniversitar include în cadrul ultimilor doi ani din învăţământul obligatoriu o rută educaţională care permite dobândirea unei calificări profesionale. Creşterea participării la învăţământul universitar, în întreaga perioadă 1990-2005, dezvoltării reţelei de universităţi, respectiv creărea de noi unversităţi sau sucursale a celor existente şi apariţiuiniversităţilor private, concomitent cu creşterea continuă a cifrelor de şcolarizare a acestor instituţii. Tabel …….. Rata brută de cuprindere în învăţămantul superior 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005Total 27.7 31.2 35.3 37.9 40.2 Feminin 30.2 34.6 39.3 42.6 45.1 Masculin 25.2 29.0 31.4 33.5 35.4 OBS. In calcularea indicatorului, raportarea s-a făcut la populaţia in vârsta de 19-23 ani Sursa: Ministerul educaţiei şi cercetării, Starea Învăţământului 2005

12

Părăsirea timpurie a scolii În întreaga perioadă 1990-2005 se poate observa persistenţa unor rate ridicate de părăsire timpurie a şcolii, fenomen cu impact direct asupra calităţii capitalului uman. Analizele efectuate indică coexistenţa unei tendinţe continuu ascendente a ratei de părăsire timpurie a şcolii. Rata de părăsire timpurie a şcolii de către populaţia în vârstă de 18-24 de ani este un fenomen negativ care caracterizează întreaga perioada 1999-2004 şi acre a cunoscut o tendinţă ascendentă de la 22,4% în 1999 la 23,6% în 2004/2005 (tabelul 6).Se remarcă un decalaj substanţial faţă de indicatorii europeni, în condiţiile în care unul dintre obiectivele Uniunii Europene îl constituie reducerea la 10% a ratei abandonului şcolar până în anul 2010 şi, mai ales, în condiţiile în care noile state membre sunt deja sub acest prag.

Tabel 6. Tineri (18-24 ani) ce părăsesc timpuriu sistemul educaţional, fără a-şi continua studiile

- % - 1999 2000 2001 2002 2003 2004 RO RO UE-25 UE-15

Tineri (18-24 ani) ce părăsesc timpuriu sistemul educaţional, fără a-şi continua studiile

22,4 23,1 21,8 22,9 22,7 23,4 15,7 b 17,8 b

Tineri ce părăsesc timpuriu sistemul educaţional- ponderea populaţiei masculine

24,2 24,1 22,2 23,7 23,9 24,9 18,1b 20,4b

Tineri ce părăsesc timpuriu sistemul educaţional- ponderea populaţiei feminine

20,4 22,0 21,4 22,1 21,5 21,8 13,3b 15,3b

Sursa pentru România: Institutul Naţional de Statistică; Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date medii anuale; datele pentru 2002, 2003 şi 2004 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martioe 2002. Sursa pentru UE-25 şi UE-15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale 2004. b ruptură de serie – date necomparabile cu anii precedenţi.

Rata abandonului şcolar anual a crescut de două ori şi jumătate pe ansamblul nivelului primar şi gimnazial şi de aproape trei ori în gimnaziu. Studiile efectuate indică faptul că, în cazul copiilor care trăiesc în gospodării sărace există de 2,3 ori mai multe şanse de a abandona şcoala, comparativ cu copiii care trăiesc în gospodării care nu sunt sărace, acest raport crescând până la 3,1 ori în cazul celor care trăiesc în gospodării sărace sever. Tabel Rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial Rata abandon şcolar

200-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004

Total din care 0,6 1,2 1,2 1,5 Urban 0,7 1,4 1,2 1,3 Rural 0,6 1,0 1,3 1,7 Feminin 0,6 1,1 1,6 1,3 Masculin 0,7 1,3 0,9 1,7 La nivelul sistemului şi politicilor educaţionale există puţine măsuri pentru a readuce în sistem persoanele care au părăsit devreme şcoala, fie imediat, fie prin programe de pregătire ulterioare

13

pe parcursul vieţii active. Rata ridicată de părăsire timpurie a şcolii corelată cu numărul redus al celor care îşi reiau studiile după părăsirea învăţământului obligatoriu sau înainte sunt elemente care afectează semnificativ calitatea capitalului uman în România. Formarea profesională iniţială ……………………………. Resursele umane din educaţie Analiza dinamicii efectivelor de personal arată faptul că în perioada 2000-2004 acestea au înregistrat următoarea evoluţie: personalul din învăţământ a scăzut cu 3%, cea mai severă scădere fiind înrehgistrată în cazul învăţământului profesional (20 %), iar cea mai redusă în învăţământul primar (sub 1 %); în cazul învăţământului liceal se înegistrează o o creştere de 5,54%. Scăderea previzionată a populaţiei cu aproximativ 20% până în 2013 va produce o serie de efecte la nivelul reţelei şcolare şi în ceea ce priveşte numărul de cadre didactice şi politica în domeniul educaţiei, în sensul reducerii necesarului de profesori în sistemul de educaţie. Atractivitatea redusă a careierei diactice, rigiditatea care persită în ceea ce priveşte traseul profesional al profesorilor vor alimenta această tendinţă. Un alt fenomen evident, în special în învăţământul superior, este legat de fluctuaţia relativ ridicată a personalului tânăr care, în multe cazuri utilizează sistemul de educaţie ca o bază pentru construirea unei cariere în alt domeniu. O problemă critică a sistemului continuă să rămînă discrepanţele înregistrate pe medii de rezidenţă în ceea ce priveşte acoperirea activităţilor didactice cu personal calificat. În învăţământul primar, în 2004-2005, 96,2% dintre cadrele didactice erau calificate (98,4%- în mediul urban şi 94,7% în mediul rural). La nivelul gimnaziului, ponderile corespunzătoare în anul şcolar 2004-2005 sunt: 91,4% (pe ansamblu), 96,8% în mediul urban şi, respectiv, 86,6% în rural, reprezentând cea mai semnificativă diferenţă pe niveluri de rezidenţă. În anul şcolar 2004-2005, la SAM procentul cadrelor didactice calificate este cu 12,6% mai ridicat în comparaţie cu anul 2000-2001, ponderea cadrelor didactice calificate fiind în creştere în această perioadă, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. În acest interval a crescut atât ponderea cadrelor didactice calificate din mediul urban (de la 81,5% la 94,6%), cât şi a celor din mediul rural (de la 69% la 82, 2%) Ponderea cadrelor didactice calificate pe niveluri de invatamant pe perioada 2000-2005 Preşcolar Primar

de masa

Gimnazial de masa

Liceu Profesional Postliceal Superior

Total 84.9 91.3 79.1 84.4 90.7 Urban 89.6 91.7 81.5 84.6

2000 /2001

Rural 79.1 86.6 69.0 73.3 Total 88.6 92.5 79.7 88.1 92.7 Urban 92.8 93.0 82.1 88.2

2001 /2002

Rural 83.6 86.3 71.4 84.6 Total 86.4 92.7 85.7 93.2 86.4 87.0 86.7 Urban 88.7 95.5 93.0 93.4 88.5 86.9

2002 /2003

Rural 83.6 90.8 78.5 90.9 79.3 88.9 2003 Total 93.9 96.0 90.8 97.9 88.7 95.9 92.9

14

Urban 97.4 98.3 96.7 98.1 96.2 96.0 /2004 Rural 89.7 94.3 85.4 95.1 83.9 77.8 Total 94.7 96.2 91.4 97.8 91.7 97.7 100.0 Urban 97.3 98.4 96.8 98.0 94.6 97.6

2004 /2005

Rural 91.5 94.7 86.6 95.5 82.8 100.0 Sursa: Ministerul educaţiei şi Cercetării, Starea învăţământului 200582,8%). Asigurarea şi managementul calităţii în educaţia iniţială În sistemul formal de educaţie, asigurarea calităţii, s-a bazat, până la apariţia noului cadru legal în domeniu, pe mecanisme externe de asigurare a calităţii, respectiv acreditarea şi evaluarea externă, mecanismele interne de asigurare şi management al calităţii nefiind operaţionale. Standardele şi instrumentele de asigurare a calităţi trebuie elaborate şi implementate de către ARACIS şi ARACIP în viitorul apropiat. Utilizarea acestor noi instrumente presupune formarea personalului de conducere şi administrativ implicaţi în procesul de asigurare a calităţii (aproximativ 40 000 de persoane) şi a evaluatorilor externi ai calităţii (aproximativ 4000 de persoane). Corelarea ofertei sistemului educaţional şi de formare profesională cu nevoile de pe piaţa muncii Creşterea relevanţei educaţiei iniţiale pentru piaţa muncii continuă să rămână un demers necesar. Cauzele menţinerii unui grad redus de corelare, în ciuda progreselor înregistrate, sunt: - implicarea insuficientă a partenerilor sociali în planificarea activităţilor/ofertei educaţionale; - insuficienta dezvoltare şi valorificare a parteneriatului în educaţie, cooperarea redusă pentru

oferirea de programe de formare continuă şi de stagii de practică etc. - existenţa parţială sau izolată a previziunilor privind dezvoltarea economică pe termen lung, la

nivel naţional si regional. - inexistenţa unor mecanisme funcţionale de urmărire a inserţiei şi traseului profesional al

absolvenţilor (tracer studies). Rata ridică a şomajului în rândul tinerilor se menţine ridicată îndiferent de nivelul de educaţie/instruire. Şomeri BIM %

15-24

25-34

35-44

45-54

55+

Rată Şomaj BIM

Superior 23.2 4.9 * * * 4.2 Mediu 21.9 7.7 6.0 5.6 4.9 8.3 Din care Postliceal Liceal Profesional Treapta I Liceală

* 23.4 20.8 *

* 7.0 9.0 9.2

* 4.7 7.1 8.0

* 5.4 6.4 *

* * 5.8 *

4.7 8.1 9.1 8.1

Scăzut 18.4 10.6 9.3 5.8 0.9 7.4 Rată şomaj BIM 20.7 7.8 6.0 5.2 1.8 7.6 Sursa: Amigo – Trimestrul III 2004 Datele din tabel indică că un tânăr are cuatât mai multe şanse să se integreze în piaţa muncii cu cât creştenivelul de calificare, stituaşie diferită faţă de populaţia mai în vârstă. Acest fapt poate fi explicat prin legătura redusă existenţă între educaţie şi piaţa muncii. Gradul redus de corelare

15

între şcoală piaţa muncii explică de ce tinerilor absolvenţi le este necesară o perioadă relative ridicată pentru a se pute aintegra în piaţa muncii existenţa unui gard redus de corelare între şcoală şi piaţa muncii, fapt reflectat prin perioada mare necesară absolvenţilor, indiferent de nivelul de calificare, pentru a se adapta cerinţelor locului de muncă. Datele disponibile par să indice, o mai bună corelare între programele educaţionale şi piaţa muncii la nivelurile mai înalte de educaţie (liceal şi peste), dar o slabă concordanţă la nivelurile intermediare. Calitatea capitalului uman Din punct de vedere al nivelului de educaţie, în România s-a înregistrat o creştere permanentă a ponderii populaţiei între 25 şi 64 ani având cel puţin studii secundare superioare de la 67,9% la 70,5% între 1999- 2003, dar ponderea celor cu studii superioare încheiate, cu toate că are o evoluţie crescătoare (de la 8,7% la 9,6% între 1999-2003) rămâne inferioară altor economii dezvoltate (anul 1999: SUA - 27,7%, Franţa 16,4%, Germania 15%, Marea Britanie 15,4%4). Creşterea competitivităţii este posibilă în condiţiile achiziţiei de cunoştinţe şi competenţe pe tot parcursul vieţii, actualizării stocului individual de cunoştinţe şi competenţe şi adaptării calificărilor la cerinţele în permanentă schimbare ale pieţei muncii. Posibilităţile de învăţare continuă ale populaţiei sunt limitate la ofertele de formare profesională continuă, ofertele de educaţie continuă ale instituţiilor din sistemul de învăţământ fiind reduse comparativ cu ofertele de educaţie iniţială şi sunt limitate la programe de studii de complete. Absenţa mecanismelor de transfer a rezultatelor învăţării dobândite în contexte formale, informale şi nonformale limitează posibilităţile populaţiei adulte, în special, de a reintra in sistemul formal de educaţie şi de a-şi certifica competenţele dobândite în afara şcolii.Oferta de instruire este fragmentată, deoarece tinde să se adreseze mai degrabă indivizilor şi nu companiilor. Majoritatea furnizorilor de instruire evită programele modulare deoarece legislaţia în vigoare nu este suficient de clară şi parcurgerea unui modul sau mai multor module dintr-un program de formare nu conferă dreptul de a practica o ocupaţie pe piaţa muncii.

Restructurarea sistemului educaţional nu este completă. Modernizarea educaţiei este un proces în derulare. În afara modificărilor de structură produse în perioada 2003-2005, concretizate în evoluţiile legislative din anul 2005 şi cele prognozate pentru anul 2006 vizează: promovarea descentralizării învăţământului preuniversitar; crearea cadrului legal, instituţional şi a instrumentelor pentru asigurarea calităţii în educaţie; regândirea statului cadrului didactic, inclusiv dezvoltarea oportunităţilor de carieră; reglementarea, prin două acte normative distincte, a învăţământului preuniversitar şi universitar etc. 1.1.2. Ocuparea forţei de muncă Analiza structurală a pieţei muncii Piaţa muncii din România a suferit transformări semnificative în contextul procesului de tranziţie economică, manifestate în special prin reducerea populaţiei active şi a populaţiei ocupate, prin menţinerea la valori relativ constante a ratei şomajului şi prin creşterea şomajului de lungă durată, fiind afectată în mod deosebit de capacitatea limitată de creare a unor noi locuri de muncă. Odată cu diminuarea populaţiei ocupate, s-au produs modificări importante pe sectoare, domenii de activitate, regiuni, forme de proprietate, vârstă, statut profesional. Evoluţia resurselor de muncă în România s-a aflat, în ultimul deceniu, şi sub impactul unor 4 Cartea Albă privind Forţa de muncă – DTI/UK-2003

16

fenomene demografice şi sociale precum: accelerarea scăderii fertilităţii şi menţinerea mortalităţii la un nivel ridicat, creşterea emigraţiei, scăderea calităţii serviciilor medicale şi de asistenţă sanitară. Aceste fenomene au contribuit la creşterea ponderii populaţiei în vârstă de 60 ani şi peste, precum şi la menţinerea la un nivel înalt a ratei de dependenţă demografică, cu deosebire în mediul rural.

Tabelul 7. Principalii indicatori ai ocupării populaţiei 1999 - 2004 (media anuală)

România UE-25

UE-15 Indicator / An

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2004 2004 Populaţia activă totala (mii persoane) 11.566 11.58

511.44

710.07

9 9.915 9.957

Rata de activitate 15-64 ani (%) 68,7 68,6 67,5 63,6 62,4 63,2 69,3 70,0

Populaţia ocupată totala (mii persoane) 10.776 10.76

410.69

7 9.234 9.223 9.158

Rata de ocupare 15-64 ani (%) 63,5 63,2 62,6 58,0 57,8 57,9 63,3 64,7

Rata şomajului BIM (%) 6,8 7,1 6,6 8,4 7,0 8,0 9,0 8,1Rata şomajului BIM de lungă durată (%)

3,0 3,6 3,2 4,5 4,3 4,7 4,0 3,3

Rata şomajului BIM în rândul tinerilor (%) 18,8 18,6 17,5 21,7 18,5 21,0 18,2 15,6

Sursa pentru UE-25, UE-15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale. Sursa pentru RO: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date medii anuale; datele pentru 2002, 2003 şi 2004 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martie 2002. Structura ocupării a) Gradul de ocupare a populaţiei În anul 2004, populaţia ocupată atingea un nivel de 9,16 milioane persoane. Comparativ cu anul 1999, în 2004, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă s-a redus cu 5,6 puncte procentuale, ajungând la 57,9%.

Tabelul 8. Rata de ocupare pe sexe şi grupe de vârstă % Anul 15-64 ani 15-24 ani 25-54 ani 55-64 ani Total M F Total M F Total M F Total M F 1999 2000 2001 2002 2003 2004 UE-25 UE-15

63,5 63,2 62,6 58,0 57,8 57,9 63,0 64,5

69,5 69,1 68,2 64,1 64,1 63,6 70,6 72,4

57,5 57,5 57,1 52,0 51,5 52,1 55,4 56,6

35,7 35,1 34,3 30,5 27,9 29,1 36,4 39,5

41,0 39,5 38,3 34,6 32,6 32,8 39,2 42,4

30,2 30,5 30,0 26,2 22,9 25,1 33,4 36,6

78,1 77,5 76,7 72,8 73,1 72,9 76,6 77,4

84,3 83,7 82,8 79,6 80,1 79,2 85,0 86,2

72,0 71,2 70,6 66,0 66,0 66,6 68,2 68,5

49,6 49,5 48,2 37,7 38,1 36,9 40,7 42,2

56,9 56,0 54,3 43,1 43,5 43,1 50,5 52,0

43,3 43,8 42,9 33,0 33,3 31,4 31,4 32,9

17

Sursa pentru UE-25, UE-15: EUROSTAT, New Cronos date aferente trimestrului II 2004. Sursa pentru RO: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date medii anuale; datele pentru 2002, 2003 şi 2004 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martie 2002.

b) Şomajul Valorile maxime ale ratei şomajului înregistrat nu au depăşit în România 11% (perioadele 1991-1994 şi 1997-1998), fiind astfel cu până la 10 puncte procentuale mai reduse decât valorile maxime din perioada de tranziţie pentru NSM-10, în prezent situându-se la 50% faţă de media înregistrată de acestea. Deşi o creştere a ratei şomajului şi a numărului de şomeri ar fi trebuit să înregistreze evoluţia aşteptată pe piaţa muncii, agricultura de subzistenţă înregistrată în special la mijlocul anilor 90 ilustrată de ponderea mare a agriculturii în ocuparea totală şi migraţia recentă pentru munca în străinătate, au avut până în prezent un efect de protecţie pe piaţa muncii împotriva unei creşteri mari a şomajului. Tabelul 9. Rata şomajului

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 EU25 9,5 9,1 8,6 8,4 8,7 - 9 EU15 9,3 8,5 7,6 7,2 7,6 - 8,1 Romania 9,3 11,4 11,2 9,0 10,2 7,6 6,8

Sursa: pentru România: INS, pentru EU 25 şi EU 15: EUROSTAT Nivelul şomajului BIM pentru persoanele de sex masculin a înregistrat, în perioada 1999–2004, valori mai ridicate decât ale şomajului pentru persoanele de sex feminin. Rata şomajului BIM pentru bărbaţi a înregistrat în anul 2004 la nivelul ţării o valoare de 9,0%, comparativ cu 8,0% în UE-25 şi 7,6% în UE-15. Rata şomajului BIM pentru femei a fost în acelaşi an de 6,9%, comparativ cu 10,0% în UE-25 şi 9,1% în UE-15. În perioada 1999-2004, scăderi ale numărului şomerilor BIM mai importante s-au înregistrat în mediul urban decât în mediul rural. Rata şomajului BIM a scăzut de la 10,3% în 1999 la 9,5% în 2004 pentru mediul urban, iar în mediul rural de la 3,5% în 1999 la 2,8% în 2001, urmată de o creştere până la 5,4% în 2002, apoi o scădere de până la 4,3% în 2003, crescând până la 6,2% în 2004. c) Şomajul în rândul tinerilor Rata şomajului BIM în rândul tinerilor (15-24 ani) se menţine relativ constantă în perioada 1999-2004 (fiind de circa 3,4 ori mai mare în 2004 decât cea înregistrată pentru categoria de vârstă 25 de ani şi peste), variind de la 18,8% în 1999 la 21,0% în 2004. Rata şomajului BIM în rândul tinerilor pe medii este mai mare în mediul urban faţă de cel rural, cu o tendinţă de scădere în mediul urban, de la 29,2% în 1999 la 26,9% în 2004, pentru mediul rural acest indicator a înregistrat o tendinţă uşor crescătoare, de la 10,5% în 1999 la 15,5% în 2004. Diferenţa de mai bine de 12,0 puncte procentuale între rata şomajului la tineri şi rata şomajului pe ansamblu arată rolul extrem de important pe care l-a avut ocuparea agricolă în prevenirea unei adevărate „explozii” a şomajului, şi, mai ales, în menţinerea acestuia la cotele prezente. d) Şomajul de lungă durată Rata şomajului BIM de lungă durată a crescut de la 3,0% în 1999 la 4,7% în 2004. Comparativ, în anul 2004, la nivelul UE-25 rata şomajului de lungă durată era de 4,0%, iar în UE-15 de 3,3%. În perioada 1999-2004, rata şomajului de lungă durată a avut un ritm de creştere mai ridicat la bărbaţi decât la femei (de la 3,1% la 5,5% la bărbaţi, iar la femei de la 3,0% la 3,8%). Rata

18

şomajului de lungă durată pe medii înregistrează o creştere atât pentru mediul urban (de la 4,9% în 1999 la 5,4% în 2004), cât şi pentru mediul rural (de la 1,2% în 1999 la 3,9% în 2004). Şomajul de lungă durată reprezintă astăzi cea mai mare parte a şomajului din România Tabelul 10. Rata şomajului BIM de lungă durată pe sexe şi grupe de vârstă %

Total 15 – 24 ani 25 ani şi peste Anul Total M F Total M F Total M F

1999 2000 2001 2002 2003 2004 UE-25 UE-15

3,0 3,6 3,2 4,5 4,3 4,7 4,0 3,3

3,1 3,8 3,4 4,6 4,5 5,5 3,5 2,9

3,0 3,4 3,0 4,3 4,1 3,8 4,6 3,9

11,211,710,714,713,114,3

10,9 11,8 10,7 14,2 12,7 15,5

11,7 11,6 10,6 15,4 13,7 12,5

2,3 3,0 2,7 3,6 3,6 3,9

2,4 3,1 2,9 3,8 3,8 4,6

2,2 2,8 2,5 3,4 3,4 3,4

Sursa pentru UE-25 şi UE-15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale. Sursa pentru RO: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date medii anuale; datele pentru 2002, 2003 şi 2004 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martie 2002. e) Adaptabilitatea pe piaţa muncii şi antreprenoriatul – Formarea profesională continuă România avea, în anul 2003, cea mai mică rată de participare la formarea continuă comparativ cu media UE15 şi a Noilor State Membre. Datele privind formarea profesională continuă (FPC) indică o rată de participare de numai 8% în cazul persoanelor cu loc de muncă, iar cel mai recent raport al ANOFM arată că ponderea celor 27.475 şomeri cuprinşi la cursurile de formare organizate de ANOFM în totalul şomerilor nou înscrişi în anul 2004, inclusiv stocul de la începutul anului, în evidenţele agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a Municipiului Bucureşti (1.375.992) a fost de 2%. În anul 2004, accesul la FPC este foarte redus în cazul persoanelor din mediul rural, în condiţiile în care 31,6% din populaţia ocupată lucra în ramurile agricole, conform Anchetei forţei de muncă în gospodării (AMIGO), 2005. În prezent nu există date actualizate referitoare la ratele de participare la formare profesională în companii. Ultimele studii referitoare la formarea profesională continuă organizată în întreprinderi (datele au fost culese de Eurostat în anul 1999) au scos în evidenţă faptul că România este pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte procentul întreprinderilor care organizează formare profesională, cu un nivel de 11%, ţinând cont de faptul ca media UE15 este de 72%. Principalul obstacol în calea accesului la formare profesională este costul cursurilor de formare profesională. Întreprinderile şi indivizii cu venituri mici nu pot plăti programele de formare profesională, decât atunci când este absolut necesar.

f) Serviciul Public de Ocupare În contextul procesului de reformă a administraţiei publice, în anul 1999 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Fortei de Muncă (ANOFM) a fost înfiinţată ca instituţie publică cu conducere tripartită, în scopul implementării politicilor naţionale de ocupare şi pentru a răspunde cerinţelor tot mai mari cu privire la calitatea organizării, acordării şi finanţării serviciilor de ocupare pentru şomeri. Structura teritorială ANOFM include 42 agenţii judeţene pentru ocupare, 89 agenţii locale pentru

19

ocupare şi 175 puncte de lucru. Pentru acordarea serviciilor de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în structura ANOFM funcţionează: 6 centre regionale de formare profesională a adulţilor, 20 centre judeţene de formare profesională şi un centru de formare profesională a personalului propriu ANOFM.

În anul 2003 ANOFM a făcut primul pas pentru modernizarea managementului serviciilor acordate, prin elaborarea şi aprobarea „Strategiei de îmbunătăţire a calităţii serviciilor de ocupare a forţei de muncă”. Pentru eficientizarea şi modernizarea serviciilor de ocupare, ţinând cont de strategia aprobată în acest sens şi în contextul recomandărilor JAP, s-a acţionat în direcţia dezvoltării reţelei agenţiilor teritoriale şi polarizarea serviciilor cât mai aproape de clienţi, cu scopul diminuării timpului de deplasare al acestora către agenţiile locale şi punctele de lucru de interes. Cu toate acestea, infrastructura necesară furnizării serviciilor pe piaţa muncii nu este încă suficient consolidată. Peste jumătate din spaţiile deţinute nu întrunesc condiţiile optime de desfăşurare a activităţii specifice lucrului direct cu publicul. Pe termen scurt şi mediu, resursele financiare se dovedesc a fi insuficiente pentru amenajarea/reamenajarea unitară şi în corelaţie cu dimensiunea afluxului de clienţi şi condiţiile de dezvoltare socio-economică în arealul de competenţă. În continuare sunt necesare investiţii substanţiale în organizarea ergonomică şi modernă a spaţiilor de liber acces al clienţilor la informaţiile privind serviciile oferite, pregătirea profesională a personalului agenţiilor, documentare individuală privind serviciile de ocupare, ofertele de loc de muncă şi formare profesională pentru clienţi, pregătirea documentelor necesare pentru accesarea serviciilor precum şi stabilirea unui contact direct şi în condiţii de confidenţialitate cu agenţii de ocupare. „Serviciul Electronic de Mediere a Muncii” (SEMM), lansat în anul 2000 cu scopul vizualizării la nivel naţional a locurilor de muncă declarate vacante a fost extins până la nivelul agenţiilor locale, dar nu mai corespunde evoluţiei exigenţelor de pe piaţa muncii, fiind un instrument de lucru care presupune modernizare şi redimensionare. Structurile teritoriale nu dispun de spaţii special amenajate pentru accesarea electonică a locurilor de muncă vacante şi nici de dotarea corespunzătoare a acestora cu sisteme IT moderne şi performante prin care să fie realizate servicii de tip „self-service” eficace şi eficiente. Utilizarea tehnologiilor de comunicaţii şi informare, moderne şi extinse până la nivelul fiecărui punct de lucru, este cu atât mai necesară cu cât mobilitatea muncii, din perspectiva europeană, va deveni în următorii 20 ani un factor dominant în angrenarea mecanismelor de funcţionare ale pieţei interne a muncii. Organizarea spaţiilor de consiliere personalizată trebuie şi ea regândită. Compartimentarea judicioasă va permite dezvoltarea şi creşterea standardului de calitate a serviciilor personalizate, (în special a celor direcţionate către persoanele care întâmpină greutăţi de reintegrare pe piaţa muncii), concretizate prin: analiza cerinţelor individuale persoanei în căutarea unui loc de muncă, identificarea posibilelor obstacole care îi pot afecta reintegrarea pe piaţa muncii, întocmirea planurilor individuale de acţiune, consilierea individuală privind cariera.

În ceeea ce priveşte serviciile oferite angajatorilor, din cauza resurselor financiare insuficiente, acestea nu se ridică la standardul impus de strategia pentru modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de ocupare. Pentru diminuarea timpului de aşteptare al clienţilor în accesarea serviciilor de ocupare, obiectul prioritar de activitate al personalului a fost reorientat astfel încât cel puţin 70% din acesta să

20

lucreze direct cu clienţii. În anul 2005, ANOFM a funcţionat cu un număr de personal de 3 475, din care 68% au fost femei. Personalul de conducere a reprezentat 11,9 % din totalul personalului. Tabelul 11. Structura personalului Serviciului Public de Ocupare anul 2005 Total Studii

medii Studii

superioare de scurtă durată

Studii superioare de lungă durată

ANOFM-sediul central 205 44 7 154 Agenţii judeţene pentru ocupare, din care: - agenţii locale şi puncte de lucru - centre de formare profesională

3155 2208 98

1304 910 30

162 93 3

1689 1205 65

Centre regionale de formare profesională a adulţilor 115 12 8 95 Total general 3475 1360 177 1938

Volumul de muncă a personalului care lucrează direct cu publicul este foarte mare, un agent de mediere lucrând, în medie, cu circa 250 de persoane în căutarea unui loc de muncă. În perioadele în care au loc disponibilizări masive de personal, numărul persoanelor în căutarea unui loc de muncă poate atinge cifra de 300-400 per agent de mediere. Insuficienţa resurselor financiare şi lipsa unei locaţii proprii de desfăşurare a programelor de formare profesională au constituit un impediment real în perfecţionarea cunoştinţelor care să permită concordanţa competenţelor personalului propriu cu aşteptările în furnizarea serviciilor specializate. Dacă în anul 2004, numărul funcţionarilor publici cuprinşi într-o formă de pregătire sau perfecţionare reprezenta aproximativ 30% din totalul personalului, în anul 2005 ponderea acestuia a fost de 25%. Această pondere este nesatisfăcătoare în condiţiile în care, prin formarea personalului propriu, ANOFM urmăreşte: îmbunătăţirea continuă a cunoştinţelor de specialitate cu privire la piaţa muncii, dezvoltarea abilităţilor personalului de a lucra cu clienţii (individual şi în grup) şi de a dezvolta relaţii de real parteneriat cu toţi actorii importanţi de pe piaţa muncii (autorităţi locale şi regionale, parteneri sociali, ONG-uri,etc), perfecţionarea continuă a cunoştinţelor în domeniul tehnologiei informaţiei, dezvoltarea competenţelor de monitorizare a rezultatelor implementării măsurilor active, etc. În procesul de modernizare a sistemului de implementare a politicilor active de ocupare, ANOFM acordă o atenţie deosebită dezvoltării sistemului de management al informaţiei. Pentru a face faţă provocărilor şi cerinţelor cu privire la orientarea către o societate bazată pe cunoaştere, în anul 2001 au fost construite elementele fundamentale ale unui sistem informatic modern şi eficient: reţele de calculatoare, aplicaţii specializate care tranzacţionează în mod real informaţii caracteristice pentru piaţa muncii şi sistemul asigurărilor pentru şomaj, baze de date locale şi naţionale. Sistemul informatic al ANOFM este în dezvoltare, dar resursele financiare insuficiente fac imposibilă adaptarea lui în timp util la modificările rapide din domeniul tehnologiei informaţiei. De altfel, capacitatea redusă de adaptare permanentă a suportului informatic la dinamica pieţei

21

muncii dublată de deficitul de resurse umane specializate limitează capacitatea ANOFM de a elabora analize şi prognoze pe termen mediu şi lung privind piaţa muncii, ceea ce constituie un obstacol în diversificarea ofertei de programe de ocupare şi formare profesională pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă şi în furnizarea informaţiilor necesare pentru realizarea de progrese în procesul de revizuire a politicilor de ocupare naţionale şi regionale. Instituţionalizarea dialogului social este reflectată în activitatea ANOFM, încă de la înfiinţarea ei, prin conducerea bazată pe tripartitism. Astfel, ANOFM este condusă de un cosiliu de administraţie alcătuit din 15 membri, după cum urmează: 5 membri reprezentanţi ai Guvernului, 5 membri numiţi prin consens de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional şi 5 membri numiţi prin consens de organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. La nivelul agenţiilor judeţene, funcţionează câte un consiliu consultativ care are rolul de a sprijini directorul executiv în rezolvarea problemelor legate de activităţile agenţiei, conform prevederilor legale şi care este format din 15 membri, reprezentând autorităţile publice locale, organizaţiile sindicale şi patronale. Tripartitismul statuat la nivelul Serviciului Public de Ocupare nu este suficient în condiţiile continuării eforturilor de întărire a capacităţii instituţionale ANOFM şi dezvoltarea unui cadru instituţional cât mai adecvat pentru politica regională de ocupare. De aceea se impune crearea de noi parteneriate cu ceilalţi actori activi de pe piaţa muncii, cum ar fi: instituţiile furnizoare de educaţie şi formare profesională, comitetele intersectoriale, furnizorii privaţi de servicii de ocupare, agenţiile de dezvoltare regionale, etc. 1.1.3. Incluziunea socială Premise generale Începând mai ales din anii ’90, România a intrat într-un proces de sărăcire a populaţiei, accentuat în perioada tranziţiei de două şocuri: 1991–1994 şi 1997–2000. Evoluţiile socio-economice înregistrate în ultimii ani au adus nivelul sărăciei la 18,8% în 2004, iar rata sărăciei severe până la un nivel de 5,9% în 2004. Situaţia actuală a grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii Copiii aflaţi în sistemul de protecţie În perioada ianuarie 2001 – martie 2005 situaţia poate fi cuantificată astfel:

- numărul de copii instituţionalizaţi a scăzut de la 57.181 la 32.456; - a crescut numărul de servicii alternative de la 131 la 593 - numărul de asistenţi maternali profesionişti a crescut de la 3.228 la 12.979; - a crescut numărul de copii protejaţi în familii substitutive (asistenţi maternali

profesionişti, rude până la gradul IV inclusiv) de la 30.572 la 50.099. Familiile cu mai mult de 2 copii şi cele monoparentale Aceste familii reprezintă o altă categorie confruntată cu risc foarte ridicat de sărăcie. Scăderea sărăciei pentru familiile cu mulţi copii (peste 3) este vizibilă începând din 2003 (cu o diminuare de 6,1 puncte procentuale a riscului faţă de anul 2002).Ca rezultat al accesului polarizat la serviciile de sănătate şi al costurilor ridicate ale utilizării mijloacelor de planificare familială, s-a menţinut un nivel încă foarte ridicat al naşterilor nedorite, cei mai săraci având o natalitate mai

22

ridicată. Accentuarea riscului de sărăcie este, de asemenea, şi rezultatul politicii deficitare de suport social pentru copil. Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii în salariul mediu brut pe economie s-a erodat, ajungând de la 4,5% în 2000 la 3,16% în anul 2003. Reintegrarea socială a copiilor străzii Din datele existente la nivelul ANPDC, la nivelul lunii septembrie 2004, referitor la copii străzii au rezultat următoarele statistici:

- numărul copiilor ce locuiesc în stradă cu familia – 225, - numărul copiilor ce locuiesc în stradă fără familie – 606, - numărul copiilor care îşi petrec viaţa în stradă fără a locui pe stradă – 1720, - numărul asistenţilor sociali stradali – 95, - numărul serviciilor oferite copiilor străzii - 106

Tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului La nivel naţional există în prezent un număr de 50 de servicii care se adresează adolescenţilor şi tinerilor din sistemul de protecţie şi ele funcţionează în doar 22 judeţe. Principalul lor obiectiv este de pregătire a adolescenţilor şi tinerilor în vederea integrării lor socio-profesionale. Serviciile oferite sunt servicii de consiliere pentru dobândirea deprinderilor de viaţă independentă. Populaţia Romă Ocuparea populaţiei rome Una dintre problemele cheie ale segmentului de romi este slaba participare pe piaţa formală a muncii.

Tabelul 12. Ocuparea persoanelor rome prin serviciul public de ocupare între 2001-2003

2001 2002 2003 2004 Persoane de etnie romă încadrate în muncă 5.188 5.532 8.781 9.062

TOTAL persoane încadrate în muncă indiferent de etnie

470.644 540.416 557.735 548.932

Ponderea personelor de etnie romă încadrate în muncă 1,10% 1,02% 1,57% 1,65% Sursa: ANOFM Educaţia copiilor romi Condiţiile precare de viaţă şi veniturile scăzute se reflectă negativ şi în situaţia educaţională a minorităţii rome. Astfel, abandonul şcolar şi neşcolarizarea au o frecvenţă mai mare în rândul elevilor romi decât media naţională. Aproape 12% dintre copiii în vârstă de 7-16 ani au întrerupt şcoala înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu, iar 18% sunt neşcolarizaţi. Per total, peste 80% dintre copii neşcolarizaţi sunt romi Ocuparea persoanelor cu disabilităţi La data de 30 septembrie 2004, în evidenţele statistice ale ANPH erau înregistrate 11.872 de persoane cu disabilităţi încadrate în muncă. Înregistrarea are la bază raportările serviciilor publice de asistenţă socială judeţene, ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale Asociaţiei Nevăzătorilor din România. La sfârşitul anului 2004, ponderea numărului de persoane cu disabilităţi angajate din totalul persoanelor adulte neinstituţionalizate cu disabilităţi era de 3,3%, iar ponderea numărului de persoane cu disabilităţi angajate în total populaţie 15-64 ani era de 0,1%.

23

Servicii sociale În acest domeniu au fost reglementate tipurile de servicii sociale, categoriile de beneficiari, furnizorii de servicii şi personalul implicat în furnizarea acestora, etapele procesului de acordare a serviciilor sociale, responsabilităţile autorităţilor locale şi centrale, principiile de finanţare, precum şi modalităţile de evaluare, monitorizare şi control. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor În perioada 1999-2004, rata de ocupare a femeilor a scăzut, urmând tendinţa generală de scădere a ratei ocupării. În această perioadă, rata de ocupare a populaţiei feminine de 15-64 ani a fost mai mică decât cea în rândul bărbaţilor. Acesta a înregistrat o scădere de 5,4 puncte procentuale, în timp ce rata de ocupare a bărbaţilor de 15-64 ani, a scăzut cu 5,9 puncte procentuale. Deşi rata de ocupare a persoanelor de sex feminin în vârstă de 15-64 ani, înregistrată în România pentru anul 2004 este de 52,1%, situându-se la o distanţă de 7,9 puncte procentuale faţă de rata de 60% conformă obiectivului stabilit la Lisabona pentru anul 2010. Tabelul 13. Rata de ocupare a femeilor pe grupe de vârstă (%)

Anul Total 15 ani si

peste 15- 64 ani15- 24

ani 25- 54 ani 55 - 64 ani 1999 52,9 57,5 30,2 72,0 43,3 2000 52,8 57,5 30,5 71,2 43,8 2001 52,4 57,1 30,0 70,6 42,9 2002 45,2 52,0 26,2 66,0 33,0 2003 44,6 51,5 22,9 66,0 33,3 2004 - RO 44,5 52,1 25,1 72,9 31,4 UE-25 51,3 68,2 36,4 76,6 40,7 UE-15 52,1 68,5 39,5 77,4 42,2

1.2. Situaţia dezvoltării resurselor umane în Regiunea Nord-Est a) Situaţia în educaţie Corelat cu tendinţa de reducere a populaţiei tinere, populaţia şcolară din învăţământul preuniversitar a scăzut puternic în perioada 1990-2002. În perioada de referinţă, cea mai severă reducere s-a înregistrat în judeţul Neamţ (17,3%), la acest trend contribuind şi creşterea ratei abandonului şcolar şi sărăcia severă cu care se confruntă judeţul (cuprinde areale întinse cu populaţie mai numeroasă în mediul rural şi zone defavorizate).

24

2004 Dinamica populatiei scolare din invatamantul preuniversitar in perioada 1990-

2002 in judetele regiunii NE (in %)

-17,0 -16,7-18,2

-17,3

-10,2

-14,3-15,0

-20,0

-18,0

-16,0

-14,0

-12,0

-10,0

-8,0

-6,0

-4,0

-2,0

0,0Bacau Botosani Iasi Neamt Suceava Vaslui Total NE

Sursa: INS, Statistica teritorială Pe nivele de educaţie, evoluţia populaţiei şcolare a fost descrescătoare pentru toate nivelurile, cu excepţia învăţământul postliceal şi de maiştri care s-a plasat pe un trend crescător.Pentru învăţământul primar şi gimnazial, judeţul Vaslui înregistrează cele mai mari scăderi ale populaţiei şcolare (18%). Evoluţia se datorează în special modificărilor demografice, ratele de abandon şcolar în învăţământul primar şi gimnazial nefiind în creştere. Unul din principalele fenomene negative cu care se confruntă regiunea Nord Est este legat de neparticiparea la educaţie. Acest fenomen reprezintă în continuare o problemă a sistemului, iar cauzele sunt multiple: situaţie familială foarte grea-familie numeroasă, dezinteresul elevului, lipsa de supraveghere, regim educaţional necorespunzător: severitate excesivă-indiferenţă, părinţi plecaţi în străinătate, elevi plecaţi din ţară, angajare temporară, familie dezorganizată, repetenţie, părăsirea domiciliului, vagabondaj, căsătorie(pentru romi), refuzul părinţilor de a trimite copilul la şcoală, părinţi bolnavi, alcoolici etc. Dintre cauzele identificate, ponderea cea mai mare o are dezinteresul elevului, lipsa de supraveghere, regimul educaţional corespunzător: severitatea excesivă/indiferenţa, părinţi plecaţi la muncă în străinătate, pe locul al II-lea reprezintă şi refuzul părinţilor de a trimite copilul la şcoală, mai ales în mediul rural. În concluzie, cauzele de ordin educativ predomină, cele de ordin material sunt pe locul al II-lea. Rata de cuprindere în învăţământ în regiunea Nord-Est Moldova înregistrează valori apropiate mediei naţionale pentru ratele de cuprindere în învăţământ – la toate nivelurile, primar, gimnazial şi liceal.În anul şcolar 2003 -2004 pierderile între intrarea şi ieşirea pe cicluri de formare au fost:învăţământ primar 3,24 %,învăţământ gimnazial 4,47 % (în clasa a VIII-a 5,60 %), învăţământ liceal 8,82 %, învăţământ profesional şi de ucenici 14, 49 % . (Sursa ADR NE Moldova) Abandonul şcolar Judeţul repetenţi abandon Bacau 6,19% 9,88% Iaşi 10,36% 4,39% Vaslui 5,87% 5,54 % Suceava 3,79% 6,61% Neamt 3,79% 6,61%

25

Botosani 4,63% 6,70% Sursa ISJ uri şi ADR Nord Est PRAI

b) Situaţia ocupării forţei de muncă Pe activităţi economice, dinamica cererii de forţă de muncă în perioada 2005-2013, se estimează a fi de reducere în toate judeţele în activităţi ca: industrie prelucrătoare, construcţii, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare, comunicaţii, tranzacţii imobiliare. De asemenea, se estimează reduceri ale cererii de forţă de muncă în industria extractivă (cu excepţia judeţului Vaslui), în educaţie (cu excepţia judeţelor Bacău şi Vaslui), intermedieri financiare în 4 din cele 6 judeţe (Botoşani, Neamţ, Suceava, Vaslui) şi energie electrică, termică,gaze şi apă (cu excepţia judeţului Botoşani). În perioada 1999-2004 la nivelul regiunii s-a manifestat o tendinţă de scădere continuă a populaţiei active, populaţiei ocupate şi a ratei de ocupare, ca urmare a fenomenului de declin economic şi a restucturărilor efectuate de întreprinderile cu capital majoritar de stat, tendinţă prezentă de altfel şi la nivelul ţării.

Principalii indicatori ai ocupării populaţiei în perioada 1999 – 2004 (media anuală) Indicator / An România Regiunea Nord Est

1999 2000 2001 2002 2003 2004

Populaţia activă totală (15 ani şi peste) (mii persoane)

11280*2037

11283* 2044

11151* 2032

10079 1781

9915 1763

9957 1814

Rata de activitate (15-64 ani) (%)

69,0* 72,7

68,8* 72,4

67,7* 70,9

63,6 65,5

62,4 64,3

63,2 66,9

Populaţia ocupată totală (mii personae)

10535*1894

10508* 1914

10440* 1919

9234 1645

9223 1652

9158 1701

Rata de ocupare (15-64 ani) (%)

64,0* 66,8

63,6* 67,1

62,9* 66,4

58,0 60,1

57,8 59,9

57,9 62,4

Rata şomajului BIM (15 ani şi peste) (%)

6,6* 7,0

6,9* 6,4

6,4* 5,6

8,4 7,6

7,0 6,3

8,0 6,2

Rata somajului BIM în rândul tinerilor (%)

18,8 16,7

18,4 15,8

17,2 14,7

21,7 18,4

18,5 14,1

21,0 17,2

Sursa : Publicaţia Institutului Naţional de Statistică redactată în anul 2005 şi intitulată “Forţa de muncă în România – ocupare şi şomaj” ce cuprinde serii de date recalculate pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martie 2002 . În anul 2004, populatia ocupată la nivelul Regiunii Nord-Est atingea valoarea de 1701 mii persoane, reprezentând 18.57% din totalul populaţiei ocupate a ţării. Comparativ cu anul 1999, în 2004 rata de ocupare a populaţiei în vârsta de muncă s-a redus cu 4.2 puncte procentuale, diferenţa mai mică decat cea înregistrată la nivel naţional, respectiv de 5.6 puncte procentuale. De asemenea, la fel ca şi în cazul indicatorilor naţionali, rata de ocupare în rândul persoanelor de sex masculin a cunoscut o scădere mai puternică (5.8 puncte procentuale, de la 71.2%, la 65.4%) decât rata de ocupare a populaţiei feminine (3.1 puncte procentuale, de la 62.4%, la 59.3%). Datorită ponderii mari a populaţiei ocupate în agricultură, regiunea Nord-Est înregistrează însă cea mai mare rată de ocupare, respectiv 62,4%, valoare comparabilă cu rata de ocupare

26

înregistrată la nivelul ţării (57.9%). Şomajul Rata şomajului BIM la nivel regional a înregistrat o scădere în perioada 1999-2004, de la 7% în 1999, la 6.2% în anul 2004, valorile acesteia situându-se sub media pe ţară în perioada 2000-2004.

745

143

775

130

711

113

845

136

692

111

799

113

0100200300400500600700800900

1999 * 2000 * 2001 * 2002 2003 2004

Somerii in sens BIM (1999 - 2004) (mii persoane)

Romania Regiunea Nord Est

Sursa : Publicaţia Institutului Naţional de Statistică redactată în anul 2005 şi intitulată “Forţa de muncă în România – ocupare şi somaj” ce cuprinde serii de date recalculate pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martie 2002 .

. La nivel regional, ponderea şomerilor de lungă durată din totalul numărului de şomeri era în anul 2004 de 26.5%. Distribuţia acestui indicator la nivel de judeţe nu este una echilibrata, astfel că în judeţul Bacău înregistra valoarea de 4%, în timp ce în judeţul Neamţ avea valoarea de 40.8%. După numărul şomerilor de lungă durată, cei mai mulţi erau înregistraţi în evidenţele AJOFM Suceava (7837 persoane) şi cei mai puţini în judeţul Bacău (684 persoane). După vârstă, şomajul de lungă durată este un fenomen mai puţin frecvent în rândul tinerilor şi cu impact mai mare în răndul adulţilor, cu vârsta peste 25 ani.

În perioada 2002-2004 numărul şomerilor cuprinşi la cursurile de formare profesională organizate de Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din regiune a fost în permanentă creştere, ajungând la 5610 persoane cursate în anul 2004.De asemenea, rata de cuprindere la cursuri a şomerilor în totalul şomerilor nou înscrişi în evidenţă a crescut de la an la an, atingând valoarea de 4.5% în anul 2004.Rata de plasare în urma absolvirii cursurilor de formare profesională a înregistrat o valoare mai mare în anul 2003, respectiv 61.9% la nivel regional, ca urmare a existenţei în planul de formare profesională a cursurilor de tip I, la care se impunea angajarea 100% a absolvenţilor. La nivel judeţean, cele mai ridicate rate de plasare, în perioada 2002-2004, s-au înregistrat în judeîul Iaşi, cu valori de peste 70%. c) Incluziunea socială Criza economică din ultimii ani a afectat în mod inegal regiunile tării. Incidenţa sărăciei este mai mare în zonele din estul şi sudul ţării şi mai mică în zona de vest. Situaţia prezintă cea mai mare gravitate în Regiunea Nord-Est, unde rata sărăciei depăşeşte 40%, ceea ce înseamnă peste 1,5

27

milioane de săraci. Situaţia se modifică în intervalul 2000-2001, când schimbările în ratele sărăciei pentru 6 regiuni prezintă valori negative, procesul de sărăcire continuând în regiunile Sud-Vest şi Nord-Est, adică în cele mai sărace zone. Situaţia grupurilor defavorizate Principalele fenomene de neparticipare la educaţie se întâlnesc la copiii cu CES (deficienţe uşoare, medii, severe, grave) din cauza lipsei de orientare şcolară pentru acest grup, sau acces limitat la unităţile speciale datorat distanţelor mari şi a drumurilor de acces. Nu există un sistem de diagnosticare timpurie, prin resursa psiho-pedagogică, a copiilor cu astfel de probleme, diagnosticare ce ar trebui realizată de la vârsta preşcolară, pentru a preîntâmpina o deficienţă sau a interveni la timp. Nu există un sistem de orientare profesională, după ce aceşti copii termină o formă de instituţionalizare. O altă cauză o constituie numărul mic de cadre didactice specializate (profesori de sprijin) care să se deplaseze la şcolile integratoare pentru a acorda sprijinul integrării copiilor cu CES în şcoala publică. Frecvenţa scăzută a copiilor de etnie rroma şi a celor cu cerinţe educaţionale speciale la o formă de învăţământ are la bază o serie de cauze comune şi specifice. Acelaşi fenomen înregistrează în cadrul comunităţilor rome la nivel preşcolar datorită dezinteresului manifestat de familie sau lipsa unor grădiniţe organizate în spaţiul comunitar. Elevii ce provin din familiile foarte sărace se confruntă cu probleme ce vizează asigurarea hranei, îmbrăcămintei, rechizitelor şcolare, fapt ce conduce la o frecvenţă scăzută la şcoală, diminuarea motivaţiei pentru actul învăţării şi apariţia abandonului şcolar. Cauzele comune pot fi sintetizate în:

1. insuficienţa resurselor materiale şi financiare care să asigure un trai decent în special în mediul rural şi suburbiile oraşelor;

2. gradul de cultură relativ scăzut al familiilor din care provin copii/elevii care se manifestă printr-o atitudine negativă, uneori ostilă faţă de actul adiţional organizat;

3. migraţie forţei de muncă spre alte zone ale ţării sau spre alte zone ale ţării sau în statele din UE, care conduce la creşterea numărului de copii ce nu mai beneficiază de supravegherea părinţilor, aceştia fiind la terţe persoane;

4. reticenţa familiilor rrome faţă de finanţările prin proiecte europene, care urmăresc doar avantajele financiare, desconsiderând latura educativă şi socială a acestora;

5. atitudinea ostilă a comunităţilor şcolare faţă de copii romi şi CES, lipsa de profesionalism a unor cadre didactice ce nu creează o motivaţie pozitivă faţă de educaţie.

Etnia romă este compactă în unele zone rurale şi cartiere urbane mărginaşe şi datorită implementării în sistemul educaţional a unor programe de atragere şi menţinere în sistemul educaţional a populaţiei rroma în regiunea Nord-Est Moldova se depun eforturi majore pentru includerea lor. Se constată creşterea gradului de cuprindere a elevilor rromi în învăţământ, în anul şcolar 2004-2005 faţă de anii anteriori şi datorită unor masuri, şi programe gen „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate”. În 2004-2005, cea mai ridicată rată de cuprindere şcolară a populaţiei Roma se înregistrează în judeţul Iaşi (28,76%), urmat de Bacău (14.86% ) şi Botoşani (14,42%); cea mai scăzută rată de cuprindere în educaţie a populaţie rroma se înregistra în cazul jud. Suceava (7,91%). 1.3. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Sud-Est

28

a) Situaţia în educaţie Evoluţia populaţiei şcolare Faţă de anul şcolar 1990 – 1991 populaţia şcolară din regiunea Sud-Est a înregistrat în anul şcolar 2002-2003 scădere de 99491 elevi. Totalul populaţiei şcolare a scăzut în anul şcolar 2002-2003 cu 15,3% faţă de anul şcolar 1990-1991.Scăderea s-a înregistrat în toate judeţele regiunii, procentual, cele mai mari scăderi înregistrându-se în judeţele Brăila şi Tulcea, cu 23,7% şi respectiv 22,3%. Evoluţia Populaţiei Şcolare În Regiunea Sud-Est

1990/ 1991

1995/ 1996

2000/ 2001

2001/ 2002

2002/ 2003

Diferenţa 2002/2003-1990/1991

Variaţia procentuală

total populaţie şcolară 650227 590004 565934 559328 550736 -99491 -15,3 preşcolar 95875 88242 76197 76083 78965 -16910 -17,6 total primar şi gimnazial 252214 341094 321973 307336 289197 36983 14,7 primar 166531 186728 140802 131412 127522 -39009 -23,4 gimnazial 192704 149479 177167 172487 158633 -34071 -17,7 special 4079 4887 4004 3437 3042 -1037 -25,4 liceal 130303 99185 87884 90762 94205 -36098 -27,7 profesional şi de ucenici 46853 37658 31330 33641 37467 -9386 -20,0 postliceal şi de maiştri 3054 6585 9254 7978 6556 3502 114,7 superior 10828 17240 39296 43528 44346 33518 309,5

Sursa: Studiul realizat de Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale- Bucureşti 2005 Situaţia privind abandonul şcolar în judeţul Tulcea în 2004/2005 a fost de 0,03%, (clasele I-X), mai ridicată în cazul ultimelor 2 clase ale învăţământului obligatoriu în mediul rural (0.17%). Rata abandonului şcolar la nivelul judeţului Buzău pentru anul 2004-2005 este de 0.43%. Rata cea mai ridicată a abandonului şcolar la nivel judeţului Brăila a fost în 2004-2005 de 2,85% în cazul SAM, iar cea mai scăzută de 0,14% în cazul ciclului primar. În cazul judeţului Galaţi, cele mai ridicate rate de abandon şcolar s-au înregistrat în cazul gimnaziului (0,93%).

Accesul şi participarea la educaţie In ceea ce priveşte educaţia la nivelul regiunii sunt reprezentate toate instituţiile de învăţământ de toate gradele :preşcolar, primar şi gimnazial, liceal, profesional, postliceal, şi superior. Acestea se află atât în sector public cât şi privat. În ceea ce priveşte accesul şi participarea la educaţie, cele mai grave probleme se înregistrează în cazul comunităţilor izolate din Tulcea, Brăila şi Vrancea.

29

Populaţia şcolară din învăţământul de toate gradele (inclusiv învăţământul particular) Primar şi gimnazial

Regiune Sud-Est Total Preşcolar Total

Primar (cl.I-IV)

Gimnazial (cl.V-VIII)

Învăţă-mântulspecial(cl.I-VIII)

Liceal

Profesio-nal şi de ucenici

Postliceal şi de maiştri

Superior

1995/ 1996 590004 88242 341094 186728 149479 4887 99185 37658 6585 17240

2000/ 2001 565934 76197 321973 140802 177167 4004 87884 31330 9254 39296

2001/ 2002 559328 76083 307336 131412 172487 3437 90762 33641 7978 43528

2002/ 2003 550736 78965 289197 127522 158633 3042 94205 37467 6556 44346

2003/ 2004 544935 79753 277907 130418 144840 2649 96371 37892 6040 46972

Sursa PRAI SE 2005 Gradul de cuprindere şcolară la toate nivelele a fost, in perioada 2001/2002, apropiat de gradul înregistrat pe ţară. S-a înregistrat o creştere a gradului de cuprindere în învăţământul superior. La acest fenomen a contribuit şi dezvoltarea învăţământului superior particular, care a cuprins in 2001 aproximativ 30 % din numărul total de studenţi. Există diferenţe foarte mari între gradele de cuprindere în diferite forme de învăţământ. Acestea se pot explica prin faptul că sumele alocate de la bugetul de stat destinate învăţământului primar pot fi considerate ca fiind mai bine focalizate in raport cu familiile cu venituri foarte scăzute, iar cele destinate învăţământului superior tind sa favorizeze mai ales grupurile cu venituri mai ridicate. Aceasta regresivitate a serviciilor educaţionale indică o inegalitate a şanselor copiilor proveniţi din diferite medii sociale.

b) Situaţia în domeniul ocupării Din analiza indicatorilor forţei de munca se evidenţiază aspecte specifice pentru fiecare dintre judeţele regiunii, tendinţa generala fiind scăderea numărului de salariaţi. Fenomene specifice tranziţiei ca: şomajul, privatizarea, mecanismele economiei de piaţa au determinat modificări ale structurii resurselor umane din regiune.

Forţa de munca din regiunea Sud-Est pe sectoare economice in 2003 (mii persoane) Industrie Agricultura Construcţii Servicii Braila 33,5 46,4 6,2 38,1Buzau 37,4 87,4 9,0 51,3Constanta 48,8 76,0 21,7 129,6Galati 47,4 72,8 12,4 71,2Tulcea 21,1 37,8 4,3 26,0Vrancea 28,1 74,1 3,9 37,7

Sursa: Anuarul Statistic al României – ediţia 2004 În perioada 1996-2001 populaţia ocupată a scăzut, atât la nivel regional cât şi la nivel naţional. În 2003 populaţia ocupată a înregistrat o creştere, ajungând la 1.175 mii persoane ocupate în

30

regiune. Tendinţa de scădere este mai accentuata în industrie datorită procesului de lichidare şi restructurare a marilor întreprinderi, în timp ce se constată o creştere a populaţiei ocupate în agricultură şi servicii. Ponderea cea mai mare în total populaţie ocupată în anul 2003 o deţine grupa de vârsta cuprinsă între 35-49 ani (37 %), urmata de grupa de vârstă 25-34 ani (27,5 %). În ceea ce priveşte personalul din întreprinderile active din agricultura, industrie, construcţii, comerţ si alte servicii, în regiune, în 2003 faţă de anii precedenţi se înregistrează o scădere. În aceste condiţii, judeţele Constanţa şi Galaţi se menţin pe primele locuri în ceea ce priveşte populaţia ocupată, depăşind media pe regiune. Rata de participare la forţa de muncă, reprezentând raportul dintre populaţia activă civilă şi populaţia totală în vârstă de muncă, a fost apropiata de valoarea la nivel naţional. Evoluţia populaţiei ocupate la nivel naţional si regional, in perioada 1996-2003 (mii persoane) 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Nivel national

9.379 9.023 8.813 8.420 8.629 8.562 9.234 9.223

Nivel regional

1.203,7 1.154,1 1.106,6 1.073,9 1.090,6 1.070,7 1.160 1.175

Pe activităţi economice, dinamica cererii de forţă de muncă în perioada 2005-2013, se estimează a fi de reducere în toate judeţele în activităţi ca: industrie extractivă, industrie prelucrătoare, construcţii, transport, depozitare, comunicaţii. De asemenea, se estimează reduceri ale cererii de forţă de muncă în agricultură, vânătoare şi silvicultură (cu excepţia judeţului Buzău), hoteluri şi restaurante (cu excepţia judeţului Galaţi), tranzacţii imobiliare (cu excepţia judeţului Tulcea) educaţie (cu excepţia judeţului Constanţa), intermedieri financiare în 4 din cele 6 judeţe (Buzău, Galaţi, Tulcea, Vrancea).

Şomajul Se observă o scădere uşoara a ratei şomajului în regiune în 2003 faţă de 2002. În regiunea Sud-Est rata şomajului a scăzut de la 10 % in 2002 la 8,1 % in 2003.

10.0 10.0 9.3 8.7

14.8

9.6

5.9

8.1 8.57.4 7

11

8.7

5.7

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

14.0

16.0

Sud-Est Braila Buzau Constanta Galati Tulcea Vrancea

2002

2003

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei – editiile 2003 si 2004 Se observă o scădere a ratei şomajului în 2003 faţă de 2002 în toate judeţele regiunii. La nivelul

31

regiunii, cea mai mare rată a şomajului la sfârşitul anului 2003 s-a înregistrat în judeţul Galaţi (11 %). Nivelul şomajului de lungă durată în regiunea Sud Est este în medie de 10%. În privinţa segmentelor de şomaj specifice, ponderea femeilor în total şomeri precum şi a tinerilor în total şomeri la nivel regional depăşesc valorile înregistrate la nivel naţional. c) Incluziune socială Regiunea se caracterizează printr-o diversitate de minorităţi naţionale: turci, tătari, ruşi-lipoveni, romi, greci, etc. In regiune nu au avut loc conflicte interetnice, minorităţile conlocuind în armonie şi înţelegere cu populaţia majoritară. Tradiţiile, obiceiurile şi credinţele lor au fost adăugate la viaţa culturală şi spirituală a regiunii. Scăderea ratei natalităţii poate fi atribuită condiţiilor economice în general şi lipsei de servicii medicale în particular, în special în zonele rurale. Se observă că cea mai mare scădere a acestor indicatori s-a înregistrat în judeţele unde gradul de urbanizare este foarte scăzut. Un fenomen social ce se constată în ultimii ani este migraţia demografică, în special a populaţiei tinere şi mature (19-49 ani), din mediul rural în mediul urban, motivaţi de condiţiile de viată şi muncă oferite de centrele urbane, fapt ce conduce la îmbătrânirea populaţiei în mediul rural. Rata sărăciei pe regiunea sud est în perioada 2000-2004 2000 2001 2002 2003 2004 ROMÂNIA 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 SUD-EST 20,1 20,4 21,6 21,0 23,8

Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor În Regiunea SE, dintr-un total de 2.858.687 persoane, femeile reprezintă 50,85%, adică 1.453.543 persoane. Dintre acestea, 44,8% trăiesc în mediul rural. Repartiţia populaţiei pe sexe nu s-a schimbat prea mult din 1993. Se înregistrează valori aproximativ egale pentru femei şi bărbaţi. În cele mai multe judeţe ale regiunii s-a înregistrat totuşi o uşoară creştere a populaţiei feminine. Speranţa de viaţă în perioada 2001-2003 era mai mică decât media pe ţară, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei:

Barbati Femei 2001-2003 2001-2003

Regiunea SE 66,87 74,78 Romania 67,42 74,78

Sursa: Anuarul Statistic al României -2004 Referitor la participarea economică, în anul 2003, procentul femeilor considerate persoane active era, în regiunea SE, de 43,1% din numărul total al persoanelor active. Procentul de femei din totalul populaţiei ocupate era în 2003 în regiunea SE de 43,47%, faţă de 45,5% la nivel de ţară. Regiunea SE are procentul cel mai scăzut de femei ocupate din total populaţie: Regiune Nord-

Est Bucuresti-Ilfov

Sud-Vest Oltenia

Nord-Vest

Centru Vest Sud Muntenia

Sud-Est

46,97 46,47 46,56 46,5 45,3 45 43,31 43,49

32

Sursa: Anuarul Statistic al României -2004 1.4. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Sud Muntenia a) Situaţia în educaţie Evoluţia populaţiei şcolare Dinamica populaţiei, indicator de definire a resurselor de muncă necesare procesului de planificare, arată că populaţia regiunii a cărui număr de locuitori este de 3465,5 mii, reprezentând 15,4% din populaţia ţării, a avut în ultimii ani o tendinţă de scădere continuă, aceasta reducându-se faţă de 1992 cu 94,3 mii locuitori. Cauza principală a acestui fenomen îl reprezintă sporul natural negativ. Populaţia regiunii Sud s-a aflat într-un proces continuu şi lent de scădere de la începutul anilor 90, urmare a sporului natural negativ şi a soldului negativ al migraţiei externe. Între 1990 şi 2002, populaţia regiunii s-a redus cu 206,2 mii persoane (respectiv cu 5,8%). Corelat cu tendinţa de reducere a populaţiei tinere, populaţia şcolară din învăţământul preuniversitar a scăzut drastic. Menţionăm că reducerea populaţiei tinere nu a fost singura cauză a scăderilor populaţiei şcolare, la acest trend contribuind şi creşterea ratei abandonului şcolar în special în regiunile cu populaţie mai numeroasă în mediul rural şi în zonele defavorizate. Participarea la educaţie Corelat cu tendinţa de reducere a populaţiei tinere, populaţia şcolară din învăţământul preuniversitar a scăzut drastic. Menţionăm că reducerea populaţiei tinere nu a fost singura cauză a scăderilor populaţiei şcolare, la acest trend contribuind şi creşterea ratei abandonului şcolar în special în regiunile cu populaţie mai numeroasă în mediul rural şi în zonele defavorizate. Pe nivele de educaţie, evoluţia populaţiei şcolare a fost descrescătoare pentru toate nivelurile, cu excepţia învăţământul postliceal şi de maiştri care s-a plasat pe un trend puternic crescător. Pentru învăţământul primar şi gimnazial, cele mai mari scăderi ale populaţiei şcolare s-au înregistrat în judeţul Argeş (21,0%), iar cea mai mică reducere a fost în judeţul Călăraşi (9,4%). La nivelul regiunii Sud Muntenia, în anul şcolar 2003-2004 au fost cuprinşi în procesul de formare iniţială 1.174.192 copii, elevi si studenţi:În 2003/2004 rata brută de cuprindere şcolară este de 62,9%, sub media pe tara (68,3%) existând variaţii de la un judeţ la altul. Rata brută de cuprindere a elevilor in învăţământul primar si gimnazial este mai mare (96,7%) decât cea de cuprindere a elevilor în învăţământul post gimnazial (71,3%) şi preşcolar (61%), învăţământul primar şi gimnazial fiind obligatoriu.

Participarea la educaţie (2003-2004) Nivel de învăţământ

Total Învăţământ preşcolar

Învăţământ primar şi gimnazial

Învăţământ post-gimnazial

Învăţământ TVET

Învăţământ profesional

Învăţământ liceal (TVET)

Media pe ţară 68,3 67,5 97 75,1

Media pe Regiune 3 Sud Muntenia

62,9 61 96.7 71,3 62,64 53,5 39,9

Argeş 72,8 71 98,3 86,1 62 48 42Călăraşi 57,4 58,5 96,5 60,4 63 48 46

33

Dâmboviţa 65,7 57,2 96 70,6 58,12 48,21 36,5Ialomiţa 58 57,9 95,2 65,3 61,36 54,32 45,68Giurgiu 53,5 50,8 98 44,6 54 54,27 43,32Prahova 64,2 58,1 96,4 76 71 48 46Teleorman 58,3 68,1 96,3 72 61 53,7 39,8

Sursa: Anuarul Statistic 2004 Unităţile de învăţământ din zonele locuite de populaţia săracă, respectiv zonele periferice, cartierele cu populaţie Roma numeroasă şi unele comune şi sate din Regiunea 3 Sud Muntenia se confruntă cu fenomenul de abandon şcolar ridicat. Situaţia privind abandonul şcolar în judeţul Ialomiţa indică o rată de 1,82% în 2003/2004 şi de 2,39% în 2004/2005 (ISJ Ialomiţa). Analizând situaţia privind abandonul şcolar se constată o creştere mai mare la clasele gimnaziale atât în mediul rural cât si in cel urban. Abandonul şcolar la nivelul judeţului Giurgiu in anul şcolar 2004-2005 a fost de 1.18,% la nivel primar si gimnazial, iar la nivel liceal si profesional s-a înregistrat o rata de 2.75%.(Sursa - Inspectoratul Şcolar Judeţean Giurgiu). Începând cu anul şcolar 2003-2004, învăţământul profesional şi tehnic a fost restructurat urmare a unei noi viziuni asupra finalităţilor educaţiei şi formării profesionale, în perspectiva creşterii contribuţiei la dezvoltarea societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere, în condiţiile asigurării unui grad ridicat al coeziunii economice şi sociale. Cu toate acestea există încă probleme critice în sistem. Una dintre acestea o reprezintă accesul limitat al tinerilor din mediul rural la învăţământul TVET care este determinat de: situaţia materială precară a familiilor din mediul rural; numărul mic de unităţi şcolare TVET din mediul rural (câte sunt eventual raportate la populaţia de vârstă 14 – 18 ani); lipsa informaţiei; personal didactic necalificat (căt la sută din personalul didactic din VET in rural este necalificat) b) Situaţia în domeniul ocupării Factor determinant şi cu influenţe majore în progresul economic şi social al regiunii, structura pieţei muncii din regiunea Sud Muntenia necesită o atenţie deosebită şi o abordare care să-i permită adaptarea la schimbările economice şi sociale ale acesteia. Pe activităţi economice, dinamica cererii de forţă de muncă în perioada 2005-2013, se estimează a fi de reducere în toate judeţele în activităţi ca: industrie extractivă, industrie prelucrătoare, construcţii, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare, comunicaţii, tranzacţii imobiliare. De asemenea, se estimează reduceri ale cererii de forţă de muncă în educaţie (cu excepţia judeţului Dâmboviţa), agricultură, în 3 din cele 7 judeţe (Giurgiu, Ialomiţa, Teleorman), intermedieri financiare în 6 din cele 7 judeţe (Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Teleorman) şi energie electrică, termică, gaze şi apă în 3 din cele 7 judeţe (Dâmboviţa, Giurgiu, Prahova). În perioada 2002 - 2004 populaţia activă civilă a Regiunii Sud Muntenia a înregistrat o tendinţă de scădere, la sfârşitul anului 2004 fiind de 1277,7 mii persoane cu 5.02 % mai mica decât in 2002 si cu 16,2 % mai mică decât în 1996.Populaţia ocupată civilă a înregistrat aceeaşi tendinţă de scădere, aceasta fiind de 1183,0 mii persoane la sfârşitul anului 2004, cu 38 mii persoane mai puţin ca in 2002 si cu 256,0 mii persoane mai puţin decât în anul 1996. Rata de ocupare a resurselor de muncă a fost în anul 2004 de 57,4 %, în scădere continuă în ultimii ani (70,8% în 1996).

34

Pe sectoare de activitate, scăderi ale populaţiei ocupate s-au produs în industrie şi construcţii, în agricultură , vânătoare, silvicultură, piscicultură. În acelaşi timp se constată o creştere a ponderii populaţiei ocupate în servicii comerciale şi sociale. Ponderea femeilor în populaţia ocupată a fost la sfârşitul anului 2004 de 47,8 % (45,4 % în 1996). Principalii indicatori ai forţei de muncă, în anii 1996 şi 2004, pentru Regiunea Sud Muntenia (la sfârşitul anului)

1996

2004 2004 faţă

de 1996- % -

Resurse de muncă - mii persoane Populaţia activă civilă - total - mii persoane Populaţia ocupată civilă - mii persoane Şomeri - mii persoane Rata brută de activitate - % Rata de ocupare a resurselor de muncă - % Ponderea femeilor în: - populaţia activă civilă - % - populaţia ocupată civilă - % Ponderea populaţiei ocupate civile în : - agricultură, vânătoare, silvicultură, piscicultură - % - industrie şi construcţii - % - servicii comerciale şi sociale - %

2032,51524,11439,0

85,143,570,8

45,845,4

40,734,624,7

2061,3 1277,7 1183,0

94,7 38,3 57,4

47,3 47,8

39,4 29,4 31,2

101,483,882,8

111,3-5,2

-13,4

+1,5+2,4

-1,3-5,2+6,5

Şomajul La sfârşitul anului 2004, numărul şomerilor înregistraţi a fost de 94,7 mii persoane, în scădere faţă de anii precedenţi. Rata şomajului a fost de 7,4% mai mare faţă de cea înregistrată la nivelul ţării (6,3%). Ponderea şomerilor neindemnizaţi în total şomeri înregistraţi a fost de 54,3%, în creştere faţă de cea din anii precedenţi (15,7% la sfârşitul anului 1996).În perioada 1996 - 2004 ponderea femeilor în total şomeri înregistraţi a depăşit 40 % pe total regiune.

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Şomeri total - mii persoane din care: ponderea femeilor - % Ponderea beneficiarilor de:

- ajutor de şomaj - % - alocaţie de sprijin - %

Rata şomajului - %

85,1 51,6 37,9 46,4 5,6

121,0 46,1 53,5 30,7 8,0

149,2 45,4 41,8 42,8 10,1

173,0 43,1 36,2 46,9 11,8

150,6 44,2 31,7 53,1 10,4

123,5 42,6 43,2 40,9 8,9

123,6 42,5 30,9 19,7 9,2

109,9 41,6 49,2 1,5 8,3

94,7 41,8 44,2 1,5 7,4

Şomajul în rândul tinerilor Promovarea de masuri destinate prevenirii şi combaterii şomajului în rândul tinerilor în vârstă de

35

15 – 24 de ani, precum şi a persoanelor în vârstă de peste 45 de ani, în vederea creşterii ratei de ocupare a acestei categorii de persoane. Cerinţele pieţei de muncă implică pe de o parte îmbunătăţirea şi adaptarea nivelului de calificare şi recalificare a forţei de muncă, iar pe de altă parte orientarea profesională în scopul încurajării şi mobilizării potenţialului uman tânăr. Şomajul de lungă durată Obiectivul principal este creşterea capacitaţii de angajare şi a şanselor de integrare pe piaţa muncii în special pentru tineri şi şomerii de lungă durată şi răspunderii necesitaţii de calificare si recalificare permanenta a forţei de munca. Adaptabilitatea pe piaţa muncii şi antreprenoriatul-Formarea profsională continuă (FPC) Rezultatul imediat aşteptat este creşterea cooperării între sistemul de învăţământ, mediul antreprenorial şi agenţiile de angajare a forţei de muncă. c) Incluziunea socială Trăsătura esenţială a Regiunii Sud Muntenia este reprezentată de împărţirea acesteia în două sub-arii cu caracteristici geografice şi socio-economice diferite. Partea de nord a regiunii, alcătuită din judeţele Argeş, Dâmboviţa şi Prahova se caracterizează printr-un grad ridicat de industrializare, judeţul Prahova deţinând primul loc pe ţară din punct de vedere al populaţiei industriale. Închiderea unor unităţi economice în zone monoindustriale a determinat apariţia unor grave probleme sociale, în special în localităţi urbane: Mizil, Plopeni, Urlaţi, Valea Călugărească, Costeşti, Stoieneşti şi Câmpulung Muscel. Partea sudică a Regiunii, alcătuită din judeţele Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa şi Teleorman, este o zonă tradiţional subdezvoltată, reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România (primul pol fiind cel din Regiunea Nord –Est). Ea se caracterizează prin preponderenţa populaţiei ocupate în agricultură. În prezent Regiunea Sud-Muntenia suportă impactul sever al procesului de tranziţie spre economia de piaţă, prin închiderea majorităţii unităţilor industriale reprezentative. Această situaţie este caracteristică tuturor celor patru reşedinţe de judeţ şi în special zonelor adiacente următoarelor centre urbane: Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Slobozia şi Feteşti. Rata sărăciei pe Regiunea Sud Muntenia în perioada 2000-2004 2000 2001 2002 2003 2004 ROMÂNIA 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 SUD MUNTENIA

17,0 16,6 21,0 19,8 19,4

Populaţia Romă Una dintre problemele regiunii Sud Muntenia se referă la ponderea mare a minorităţii Rome, mai mare ca cea la nivel naţional, cu un grad scăzut de educaţie şi un grad ridicat de sărăcie;

România Regiunea Sud

Muntenia

36

1.5. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Sud-Vest a) Situaţia în educaţie Evoluţia populaţiei şcolare Pe niveluri de educaţie, dinamica populaţiei şcolare între anii 1990-2002, în regiunea Sud - Vest, indică scăderi de efective, în învăţământul primar (cu 2%), gimnazial (cu 1%) şi liceal (cu 4,4%), în învăţământul profesional şi de ucenici (cu 1,9%), în timp ce ponderea învăţământului superior a crescut (cu 6,5%). Scăderile efective se datorează în primul rând migraţiei populaţiei din regiune către Bucureşti şi regiunile de vest şi migraţiei populaţiei active spre exteriorul ţării, împreună cu familia Prognoze privind evoluţia populaţiei şcolare în perioada 2007-2013 În perspectiva anului 2013 se întrevede o reducere semnificativă a populaţiei de vârstă şcolară. În schimb va creşte (numeric şi procentual) populaţia în vârstă (peste 65 de ani). Cele mai drastice reduceri sunt prognozate pentru efectivele din grupa de vârstă 7-14 ani care până în 2013 vor scădea cu 25,88% la nivel regional (faţă de 2003) şi grupa de vârstă 15-24 ani care, până în 2013 vor scădea cu cca 18,51%. În cifre absolute, în intervalul de timp 2003-2013 scăderea de efective în grupa de vârstă 7-14 ani va fi de 59.800 persoane, reprezentând echivalentul dispariţiei la nivel regional a unui număr de 2135 clase (clase cu un efectiv de 28 elevi) şi la grupa de vârstă 15-24 ani va fi de 64.300 persoane. Participarea la educaţie Efectele tranziţiei, vizibile mai ales la nivel economic, şi-au pus amprenta şi asupra sistemului educaţional. Calitatea educaţiei şi a reformei educaţionale sunt afectate de infrastructura insuficientă, de motivaţia personalului (salarii foarte mici) şi de situaţia materiala slabă a populaţiei. O primă consecinţă a acestor situaţii se reflectă în scăderea continuă a numărului populaţiei şcolare. În ceea ce priveşte numărul celor cuprinşi într-o formă de învăţământ, Regiunea SV Oltenia se situează pe penultimul loc, înaintea Regiunii Vest, comparativ cu media naţională. Unităţile de învăţământ (public şi particular) în funcţiune în Regiunea Sud - Vest, în anul şcolar 2002/2003, în număr de 3023 şi persoanele cuprinse în aceste instituţii, erau repartizate pe diverse niveluri de instruire, astfel:

− 69.518 preşcolari în 987 grădiniţe pentru copii; − 237.503 elevi în 1.588 şcoli primare şi gimnaziale, din care: 1571 elevi sunt

cuprinşi în învăţământul special, actualizaţi pentru 2004-2005: − 82.663 elevi înscrişi în 152 licee ; − 27.496 elevi înscrişi în 5 şcoli pentru învăţământul profesional şi de ucenici ; − 7.577 elevi în 8 şcoli de învăţământ postliceal de specialitate şi tehnic de maiştri ; − 41.192 studenţi în 7 universităţi.

Total Români Maghiari Rromi (Tigani)

100,0 89,5 6,6 2,5

100,0 96,9 * 2,9

37

Rata de abandon şcolar

b) Situaţia în domeniul ocupării Piaţa muncii din regiunea Sud - Vest Oltenia reflectă în mare tendinţele de la nivel naţional. Dezechilibrele provocate de procesul de restructurare a economiei româneşti, au dat şi în judeţele regiunii o nouă dimensiune problemei adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei. Populaţia activă din Regiunea Sud - Vest Oltenia număra, în 2003, 1145 mii persoane, respectiv 12,2% din populaţia activă a ţării. Din punct de vedere al evoluţiei, în perioada 1997-2003, tendinţa de reducere a populaţiei active s-a manifestat atât la nivelul regiunii Sud - Vest Oltenia, cât şi la nivel naţional, cu menţiunea că la nivelul regiunii Sud - Vest Oltenia declinul este mai puţin accentuat Reprezentând 12,4% din populaţia ocupată a României, populaţia ocupată din regiunea Sud - Vest Oltenia număra 1076 mii persoane în 2003. S-a înregistrat o descreştere notabilă a ocupării între 1997 şi 2002, în comparaţie cu media naţională. Din tabelul următor remarcăm o dinamică mai puţin abruptă începând cu anii 1998-1999.

Evoluţia populaţiei ocupate în regiunea Sud - Vest Oltenia pe sexe şi medii rezidenţiale

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Total (mii pers.) 1325 1301 1301 1304 1316 1083 1076

Masculin (%) 53,3 53,0 52,7 52,1 52,2 53,4 53,5 Feminin (%) 46,7 47,0 47,3 47,9 47,8 46,6 46,5 Urban (%) 40,4 37,9 35,1 34,6 35,6 37,8 38,8 Rural (%) 59,6 62,1 64,9 65,4 64,4 62,2 61,2 Sursa: INS, Forţa de muncă în România. Ocupare şi şomaj în 2003

Pe sectoare mari de activitate, populaţia ocupată prezintă două categorii de tendinţe: de reducere a efectivelor în industrie, construcţii şi servicii şi de creştere a efectivelor în agricultură începând cu 1997. Rata şomajului din regiunea Sud - Vest, se situează pe un trend de creştere între anii 1997 - 2002 (tabel nr. 4.8). Populaţia şomeră de sex masculin este preponderentă (7,2%, în 2002) cât şi cea din mediul urban faţă de cea din mediul rural (12,5% faţă de 3%). Ca dinamică, sesizăm creşterea populaţiei şomere masculine şi reducerea celei feminine, în timp ce pe medii rezidenţiale, ambele înregistrează creşteri. Rata şomajului 1997 1998 1999 2000 2001 2002 total 4.2 4.8 5 5.6 5.5 6.8

Dolj Gorj Mehediţi Olt Vâlcea Regiune Nivel educaţional 2002-

2003 2003-2004

2002-2003

2003-2004

2002-2003

2003-2004

2002-2003

2003-2004

2002-2003

2003-2004

2002-2003

2003-2004

primar 0.21 0.23 0.06 0.03 0.34 0.63 0.48 0.19 0.12 0.15 0.24 0.24 gimnazial 0.29 0.44 0.08 0.1 1 1.04 0.64 0.51 0.71 0.65 0.54 0.54 liceal 0.41 0.49 0 0 0.68 1.22 5.45 2.04 0.68 0.73 1.44 1.03 SAM 3.87 2.49 0 0.07 0.77 0.35 6.77 2.72 2.58 2.66 2.82 1.65

38

Masculin 3.8 5 5.2 6.1 5.5 7.2 Feminin 4.7 4.7 4.7 5 5.4 6.4 Urban 8.1 10.3 11.4 12.8 13 12.5 Rural 1.4 1.1 1.1 1.2 0.7 3 Sursa: INS, Forţa de muncă în România. Ocupare şi şomaj în 2003 (BIM) Începând cu anul 1997 s-a demarat procesul de restructurare a sectorului minier, foarte bine reprezentat la nivelul regiunii Sud - Vest. Odată cu restructurarea acestui sector s-au pierdut locuri de muncă într-un procent ridicat şi în sectoarele conexe acestuia fapt ce a determinat o creştere a ratei şomajului de la 4,2% în anul 1997 la 6,8% în anul 2002. Atât restructurarea industrială cât şi factorii demografici relevă o accentuare a creşterii şomajului în mediul urban ( discrepanţa fiind evidentă: în anul 1997 şomajul urban se situează la o rată de 8,1% faţă de 1,4 % în mediul rural respectiv în anul 2002 în urban 12,5% faţă de 3% rural ) având în vedere concentrarea industriala în acest mediu. Şomajul ridicat în regiune reflecta existenta şomajului pe termen lung, mai ales în rândul tinerilor si privind anumite grupuri defavorizate (cum ar fi ţiganii, deşi date specifice privind şomajul în rândul populaţiei Rroma nu sunt disponibile). Cum un număr mare de întreprinderi industriale încă trebuie privatizate în regiune, tensiuni severe pe piaţa muncii vor continua în anii următori. c) Incluziunea socială Ca produs al subdezvoltării, sărăcia reprezintă pentru România principalul obstacol în calea alinierii la standardele europene. Sărăcia este un fenomen foarte răspândit în Oltenia: 32,4% din populaţie se estimează ca trăind sub pragul de sărăcie. Populaţia de etnie romă - 2002

Unitatea administrativa Populaţie totală Nr. Romi %

Dolj 730214 31544 4,31 Gorj 387335 6399 1,65 Mehedinti 209183 9230 4.41 Olt 494707 9137 4.36 Vâlcea 419635 3955 0,94 România 21680974 535140 2,46

Sursa: INS Principalele probleme cu care se confrunta minoritatea Roma:

- Lipsa identităţii legale, cu efectul excluderii de la orice drept social, afectează un număr important de Romi.

- Deficitul sever de educaţie, manifestat inclusiv într-un grad ridicat de analfabetism.

- Deficit masiv de calificare profesională. Meseriile tradiţionale ale romilor sunt din ce în ce mai puţin operative în economia modernă, segmentul populaţiei adulte cu calificare este redus.

39

- Participarea Romilor în activităţile economice legale este limitată - În mod special este dramatica situaţia populaţiei de Romi din mediul rural - Accesul la îngrijirea medicală a scăzut dramatic odată cu introducerea sistemului de

asigurări sociale - Nivelul ridicat al abandonului copiilor, datorat sărăciei excesive, a dezorganizării

familiei şi, poate cel mai important, accesului limitat la mijloacele de planificare familială care conduce la naşteri nedorite

- Condiţiile de viaţă sunt precare - Criminalitatea ridicată, generată de sărăcia severă şi de excluziunea socială, are un efect

social dezorganizator important.

Persoanele cu disabilităţi An şcolar 2003-2004 An şcolar 2004-2005

Instituţionalizaţi Cuprinşi Instituţionalizaţi Cuprinşi Nivel educaţional

Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural Primar 164 - 287 79 157 - 223 9

8 Gimnazial 395 - 383 161 379 - 368 155Liceu teoretic-vocaţional

2 - 11 - 2 - 10

-

Liceu tehnologic

- - 12 - - - 12

-

SAM 171 152 231 25 200 129 256 17

Total 732 152 924 265 738 129 869 270Sursa: Inspectoratele Şcolare Judeţene

Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor Dintr-un total de 2.341.074 persoane, femeile din Oltenia reprezintă 51%, adică 1192150 persoane. Dintre acestea, 54,89% trăiesc in mediul rural,. De remarcat că procentul de femei în vârstă de peste 60 de ani în mediul rural este semnificativ mai ridicat decât în mediul urban, unde procentul de femei tinere este mult mai mare. Explicaţia constă în faptul că un număr mare de femei tinere migrează dinspre mediul rural înspre mediul urban, unde accesul la educaţie şi locuri de muncă este considerabil mărit, eventualele practici discriminatorii fiind mult mai puţin întâlnite. Există puţine indicii ca femeile sa fie dezavantajate pe piaţa muncii, deşi acestea ar putea sa fie afectate în special de şomajul pe termen lung. Femeile înregistrează 45,7% din totalul şomajului din regiune, un procent mai scăzut decât cel de la nivelul naţional. 1.6. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Vest a) Situaţia în educaţie Pe ansamblu, exceptând municipiul Bucureşti, Regiunea Vest şi Regiunea Centru sunt, la nivelul anului 1995, cele mai dezvoltate din punct de vedere al capitalului uman. În clasamentul

40

celor 40 judeţe ale României, judeţele Regiunii Vest ocupă următoarele locuri: judeţul Timiş – locul 4; judeţul Arad – locul 5; judeţul Hunedoara – locul 10; judeţul Caraş-Severin – locul 18. Astfel, din punct de vedere al indicelui dezvoltării umane (care este un indice standardizat folosit în comparaţiile internaţionale de ONU) regiunea Vest este cea mai dezvoltată după municipiul Bucureşti. La nivelul regiunii s-a constat necesitatea dezvoltării unei reţele de centre de informare şi consiliere privind cariera la nivel regional, în vederea dezvoltării unor politici active de prevenire şi combatere a deficitelor emergente de forţă de muncă care dăunează competitivităţii, măreşte presiunile inflaţioniste şi menţine un şomaj structural mare.Pentru prevenirea acestor deficienţe este nevoie de o dezvoltare a capacităţii de mediere, elaborarea de politici pentru prevenirea lipsei de meserii precum şi consolidarea funcţionării pieţei muncii prin îmbunătăţirea bazelor de date referitoare la locurile de muncă şi oportunităţi de învăţare care trebuie să fie interconectate la nivel regional, folosindu-se tehnologiile informatice moderne. De asemenea, regiunea de Vest se află pe acelaşi prim loc, după municipiul Bucureşti, într-un clasament după alţi doi indicatori foarte importanţi ai dezvoltării umane (conform Naţional Human Development Report România 2001-2002):

- indicele educaţiei (care este un indice standardizat folosit în comparaţiile internaţionale de ONU);

- ponderea persoanelor înscrise în învăţământul superior (% din totalul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 19 şi 23 ani).

În ceea ce priveşte abandonul şcolar, judeţul Timiş stă mai bine decât alte judeţe, astfel, în anul şcolar 2003-2004 existau 1 435 de elevi cu risc de abandon şcolar şi 1 075 aflaţi în abandon. În anul şcolar 2004-2005, numărul celor aflaţi în risc de abandon a scăzut la 835 .În Arad, rata abandonului şcolar, la nivel preşcolar şi primar a scăzut, dar a crescut rata abandonului şcolar la nivel secundar. La nivelul regiunii s-a constat necesitatea dezvoltării unei reţele de centre de informare şi consiliere privind cariera la nivel regional, în vederea dezvoltării unor politici active de prevenire şi combatere a deficitelor emergente de forţă de muncă care dăunează competitivităţii şi măreşte presiunile inflaţioniste, şi menţine un şomaj structural mare. Pentru prevenirea acestor deficienţe este nevoie de o dezvoltare a capacităţii de mediere, elaborarea de politici pentru prevenirea lipsei de meserii precum şi consolidarea funcţionării pieţei muncii prin îmbunătăţirea bazelor de date referitoare la locurile de muncă şi oportunităţi de învăţare care trebuie să fie interconectate la nivel regional, folosindu-se tehnologiile informatice moderne. Dezvoltarea resurselor umane cuprinde, în mod obişnuit, facilitarea accesului mai bun al adulţilor, la formarea continuă, pentru a mări proporţia populaţiei cu vârstă aptă de muncă. dezvoltarea abilităţi de învăţare pe toată durata vieţii (life long learning), pentru dotarea tinerilor cu competenţe de bază relevante pe piaţa muncii şi necesare pentru participarea la formarea continuă. De asemenea acest lucru trage un semnal de alarmă care se concretizează în nevoia de a dezvolta aceste abilităţi de „life long learning”în timpul formării iniţiale.

41

În concluzie, există potenţial de dezvoltare socio-economică în Regiunea de Vest, factorii cheie fiind reprezentaţi de extinderea investiţiilor străine dinspre judeţele–nucleu (Timis şi Arad) spre celelalte două judeţe, de investiţii în resursele umane (constând în cursuri de reconversie profesională, de calificare şi recalificare) şi în acordarea de şanse populaţiei defavorizate. b) Situaţia în domeniul ocupării Pe activităţi economice, dinamica cererii de forţă de muncă în perioada 2005-2013, se estimează a fi de reducere în toate judeţele în activităţi ca: industrie extractivă, industrie prelucrătoare, construcţii, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare, comunicaţii, tranzacţii imobiliare. De asemenea, se estimează reduceri ale cererii de forţă de muncă în educaţie (cu excepţia judeţului Arad) şi agricultură, în 2 din cele 4 judeţe (Arad şi Timiş), intermedieri financiare în Caraş-Severin. Structura populaţiei regiunii Vest după participarea la activitatea economică, pe sexe

Regiunea Vest % Persoane active Anul Total populatie Total Ocupate Someri BIM

Persoane Inactive

Total 2002 100 44,4 41,2 3,2 55,6 2001 100 48,7 46,0 2,7 51,3 Masculin 2002 100 50,7 46,9 3,8 49,3 2001 100 53,7 50,3 3,4 46,3 Feminin 2002 100 38,5 35,9 2,6 61,5 2001 100 43,9 41,8 2,1 56,1 Sursa: Direcţia Generală de Statistică Regională Timiş Amplitudinea fluctuaţiilor intervenite în zece ani (1993-2003) în structura populaţiei ocupate pe sectoare ale economiei naţionale dovedesc rapiditatea cu care s-au operat mutaţiile, cel puţin din punct de vedere macro-economic: 1 rigoarea cu care s-a operat restructurarea în sectorul industriei grele a antrenat o scădere

semnificativă a populaţiei (după anumite surse ar fi vorba despre o scădere de aproape 50% în judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin);

2 dinamismul de care a început să dea dovadă sectorul de servicii a permis absorbţia unei părţi crescânde din populaţia activă;

3 gravitatea şomajului industrial a provocat un fenomen de întoarcere la ţară şi o creştere a activelor în agricultură.

Principalele tendinţe identificate în ceea ce priveşte forţa de muncă a regiunii sunt: scăderea numărului de persoane active în favoarea celor inactive, creşterea numărului de întreprinzători particulari în paralel cu scăderea salariaţilor, scăderea numărului de salariaţi din sectorul de stat în paralel cu creşterea numărului acestora în sectorul privat.

42

Structura şi evoluţia populaţiei ocupate a regiunii Vest pe sectoare de activitate –mii persoane

Regiunea Vest Arad Caraş-Severin Hunedoara Timiş Agr Ind total Agr Ind total Agr Ind total Agri Ind total Agr Ind. total

1998 282,7 231,5 832,6 65,7 46,3 189,6 57,5 39,3 144,2 54,9 71,7 203,4 104,6 74,2 295,41999 286,4 204,3 780,4 65,7 42,4 179,4 59,2 34,2 134,0 58,0 61,5 187,9 103,5 66,2 279,12000 294,9 218,9 821,1 68,4 42,9 189,2 62,4 31,5 137,9 60,4 66,3 199,1 103,7 78,2 294,92001 285,7 285,7 808,8 65,2 50,1 191,9 60,0 30,9 134,5 58,7 63,6 191,3 101,8 78,9 291,12002 247,4 239,4 815,3 56,5 55,4 193,3 51,2 29,6 124,4 50,9 66,8 195,8 88,8 87,6 301,8

Sursă: Anuarul statistic al României, INS, 1994, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001,2002 Şomajul Şomajul constituie una din principalele probleme cu care se confruntă regiunea, chiar dacă trei din cele patru judeţe prezintă valori ale ratei şomajului situate sub media naţională. Situaţia judeţului Hunedoara este însă diferită, deoarece disponibilizările masive ale lucrătorilor din minerit nu au fost corelate cu acţiuni de reconversie şi sprijin pentru absorbţia forţei de muncă prin stimularea iniţiativei private. Drept urmare, judeţul Hunedoara înregistrează cea mai mare rată a şomajului în regiune.

Rata şomajului înrgistrat şi ponderea şomerilor neindemnizaţi în total şomeri la 31 decembrie 2004

RATA ŞOMAJULUI JUDEŢUL

TOTAL FEMEI

Pond. Somerilor neindemnizaţi în

total şomeri ROMANIA 6,3 5,6 59,3 VEST 5,8 5,4 52,6 ARAD 3,6 3,3 59,9 CARAŞ 9,0 8,0 46,3 HUNEDOARA 10,8 10,4 54,8 TIMIŞ 2,6 2,6 48,6

Evoluţia ratei şomajului arată că regiunea Vest a avut o rată mai scăzută decât rata naţională, cu excepţia anilor 1998 şi 1999. Se remarcă că femeile au avut o rată a şomajului mai ridicată, atât la nivel naţional cât şi la nivel regional, cu excepţia anilor 1999 şi 2000. Este de urmărit dacă aceste tendinţe observate în ultimii ani se vor menţine în anii următori, ţinând cont şi de faptul că statisticile recenzează doar şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, situaţie care se extinde pe maximum 18 luni. c) Incluziunea socială Rata sărăciei pe regiunea vest în perioada 2000-2004 2000 2001 2002 2003 2004 ROMÂNIA 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 VEST 13,8 14,1 13,6 12,7 11,5

43

Populaţia romă. Diversitatea etnică, ce rămâne o caracteristică puternică a cel puţin trei judeţe din patru ale regiunii Vest, a intrat de zece ani într-un proces de scădere în regiune, proces la care au contribuit şi următorii factori:

- creşterea procentajului de cetăţeni români de naţionalitate română; - diminuarea netă a comunităţilor de maghiari (cu deosebire în Arad şi Timiş) şi germani

(în special în Caraş-Severin şi Timiş), care, deşi au locuit în România timp de câteva generaţii, au plecat definitiv în ţările lor de origine. Reamintim aici că în anii 1970 comunitatea germană a cunoscut deja o primă emigrare masivă prin politica de „răscumpărare” negociată între Bonn şi Bucureşti.

Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor În regiunea Vest există următoarele diferenţe între sexe în ceea ce priveşte participarea pe piaţa muncii:

- persoanele active de sex feminin reprezintă 44,7% din totalul populaţiei de sex feminin, în timp ce persoanele active de sex masculin reprezintă 55,7% din totalul populaţiei de sex masculin;

- în perioada 1991-2000 femeile au avut o rată a şomajului mai ridicată decât bărbaţii, atât la nivel naţional cât şi la nivel regional, cu excepţia anilor 1999 şi 2000; conform National Human Development Report Romania 2001-2002 femeile reprezentau, în anul 2000, 47,5% din numărul total al persoanelor aflate in şomaj, la nivelul regiunii Vest, faţă de 46.8% la nivel naţional.

Proporţia femeilor angajate în învăţământ şi sănătate în regiunea Vest, în anul 2002

Regiunea / Judeţul Proporţia femeilor în totalul

cadrelor didactice Proporţia femeilor în totalul

cadrelor medicale Total România 67,3 77,7 Vest 67,7 79,2 Arad 61,9 79,5 Caras-Severin 79,6 79,7 Hunedoara 72,7 81,8 Timiş 64,4 76,9 Sursa: National Human Development Report Romania 2001-2002 Proporţia femeilor este majoritară în rândul salariaţilor din sectoarele bugetare (învăţământ, sănătate şi asistenţă socială), din comerţ, hoteluri şi restaurante, din industria uşoară, activităţi la care, de regulă, câştigurile salariale se situează cu până la o treime sub nivelul mediu de salarizare pe economie. Ramurile de vârf, din punct de vedere al câştigurilor salariale, sunt industria extractivă şi energetică, metalurgia, chimia, transporturile şi telecomunicaţiile în care predomină bărbaţii salariaţi. O excepţie o constituie instituţiile financiare, bancare şi de asigurări, unde se înregistrează cel mai înalt nivel de salarizare (de peste 2,5 ori mai mare decât cel pe economie) şi unde femeile deţin majoritatea. 1.7. Situaţia dezvoltării resurselor umane Regiunea Nord-Vest a) Situaţia în educaţie

44

Evoluţia populaţiei şcolare Analiza populaţiei de vârstă preşcolară şi şcolară din regiune pune în evidenţă existenţa în prezent a două categorii de judeţe:

- judeţe cu o populaţie de vârstă şcolară redusă – Bistriţa-Năsăud, Satu-Mare şi Sălaj - judeţe cu o populaţie de vârstă şcolară ridicată – Bihor, Maramureş şi Cluj.

Tendinţa pe termen lung este de scădere a populaţiei şcolare pe intervalele 7-14 ani şi 14-24, cu 24,3%, respectiv cu 22,3%. Este încurajator faptul că populaţia din intervalul 3-6 ani va creşte pe termen lung cu 59,5 %. Pe niveluri de educaţie, dinamica populaţiei şcolare între anii 1990-2002, în regiunea Nord-Vest, indică scăderi de efective, în învăţământul primar (cu 36,4 mii persoane), gimnazial (cu 33,4 mii persoane) şi liceal (cu 32,9 mii persoane), în timp ce efective mai mari se înregistrează numai în învăţământul superior (cu 59,1 mii persoane). (Sursa INSSE) Analiza, în dinamică a evoluţia populaţiei şcolare pe nivele de instruire în regiunea NV, indică:

− reducerea marcantă şi constantă a numărului de elevi în ciclul primar şi gimnazial, ceea ce confirmă previziunile demografice nefavorabile amintite mai sus;

− creşterea semnificativă şi constantă a numărului de studenţi, ceea ce implică o anumită reflecţie asupra influenţei asupra sistemului TVET.

Participarea la educaţie Regiunea Nord-Vest înregistrează valori apropiate mediei naţionale pentru ratele de cuprindere în învăţământ – la toate nivelurile, primar gimnazial şi liceal. Sunt semnificative ratele ridicate de cuprindere în învăţământ pentru nivelul primar şi gimnazial înregistrate în toate judeţele.În termeni de disparităţi intra-regionale, ies în evidenţă:

− judeţele Satu-Mare şi Bistriţa-Năsăud, caracterizate prin rate extrem de reduse de cuprindere în învăţământ la toate nivelurile şi în învăţământul secundar;

− judeţul Cluj, situat pe locul doi la nivel naţional în ceea ce priveşte rata de cuprindere în învăţământ la toate nivelurile (79,5%), după Bucureşti (84,7%), pe locul trei în raport cu rata de cuprindere în liceu/şcoala profesională după Bucureşti şi Argeş şi patru în ceea ce priveşte rata de absolvire a învăţământului secundar după Bucureşti, Braşov şi Vâlcea.

Învăţământul profesional şi tehnic Analiza învăţământului profesional şi tehnic în perioada 1990-2002 rlevă următoarele: În perioada 1990-2002, populaţia şcolară din învăţământul profesional şi de ucenici din regiunea NV a scăzut cu 12,2 mii persoane. Populaţia din învăţământul postliceal şi de maiştri a crescut cu 4,3 mii persoane, pe o tendinţa de creştere spectaculoasă în intervalul 1990-2000, şi o scădere semnificativă, dar pe un interval mult mai scurt, în perioada de după 2000. Scăderea populaţiei şcolare în învăţământul profesional si tehnic se datorează în primul rând declinului demografic, deoarece raportul între numărul de elevi din învăţământul liceal teoretic şi învăţământul profesional şi tehnic s-a menţinut aproximativ constant b) Situaţia în domeniul ocupării Populaţia activă din regiunea Nord - Vest număra, în 2003, 1228 mii persoane, respectiv 13,1% din populaţia activă a ţării, comparativ cu 1634 mii în 1997. Din punct de vedere evolutiv, în perioada 1997-2003, tendinţa de reducere a populaţiei active s-a manifestat atât la nivelul regiunii Nord - Vest, cât şi la nivel naţional, însă la nivelul regiunii NV declinul a fost mai lent, cu ritmuri mai reduse.

45

Sursa: Statistica teritorială, INSSE, 2005

Distribuţia pe medii rezidenţiale a populaţiei active arată diferenţe însemnate pe cele două medii rezidenţiale: o distribuţie relativ uniformă pentru mediul rural şi o una concentrată în grupele 35-49 ani (14,9% diferenţă) şi 25-34 ani (6,6% diferenţă) în mediul urban. Pe judeţele regiunii Nord-Vest, dinamica populaţiei ocupate în principalele sectoare economice indică diferenţe semnificative. Judeţul cu cea mai numeroasă populaţie ocupată în agricultură este Bihor. Dinamica generală în 1992-2001 indică creşteri ale populaţiei ocupate în agricultură în toate judeţele, cele mai însemnate fiind înregistrate în Maramureş (5,2 mii persoane) pentru ca apoi să scadă treptat, ajungând în 2003 la 86,7 mii peroane şi cele mai mici în Sălaj (0,8 mii persoane până în 2003). În ceea ce priveşte populaţia ocupată în industrie, se distinge ca lider judeţul Cluj, tendinţa generală a ocupării pe sector fiind de scădere. Cele mai importante reduceri, în intervalul 1992-2003, s-au înregistrat tot în Cluj (57,6 mii persoane) şi cele mai neînsemnate în Sălaj (7,9 mii persoane). Structura populaţiei ocupate pe principalele activităţi ale economiei naţionale 1995-2003

Agricultură Industrie Construcţii Servicii 1995 2003 1995 2003 1995 2003 1995 2003

Regiunea NV 38,3 38,4 28,1 25,4 3,8 3,6 29,8 32,6 Bihor 41,7 37,7 27,8 27,6 2,8 3,0 27,7 31,7 Bistriţa Năsăud 45,6 43,8 23,4 21,7 4,2 3,6 26,8 30,9 Cluj 26,7 28,8 32,8 25,1 5,1 5,7 35,4 40,4 Maramureş 41,2 44,0 27,1 23,8 4,0 2,9 27,7 29,3 Satu Mare 44,5 44,7 26,8 26,8 2,4 2,3 26,3 26,2 Sălaj 40,8 42,3 24,4 25,2 3,7 2,5 31,0 30,0

Sursa: Regiunea Nord-Vest în cifre, INSSE,2 Populaţia şomeră din regiunea Nord-Vest, reprezentând 10,0% din populaţia şomeră a României, număra 64,4 mii persoane în 2003. Populaţia şomeră de sex masculin este preponderentă (fiind cu 13,7% mai mare decât cea feminină în 2003) la fel ca cea din mediul urban, caz în care diferenţa

Dinamica populatiei active din regiunea NV si din Romania

R2 = 0.8851

R2 = 0.913

8500 9000 9500

10000 10500 11000

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800

Romania Regiunea NV

Polinomială. (Regiunea NV) Polinomială. (Romania)

46

se accentuează între 1997 şi 2003, fiind de 37,3% în 2003. c) Incluziunea socială Sistemul de învăţământ oferă posibilităţi de şcolarizare pentru copiii cu handicap, atât în grădiniţe şi şcoli speciale, cât şi în unităţile de învăţământ în clase integrate. Deşi educaţia acestor copii se realizează în continuare cu precădere în unităţi de învăţământ special, se manifestă tendinţe remarcabile de includere în învăţământul obişnuit.

Situaţia grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii

Ponderea copiilor cu nevoi speciale

Bihor25%

Bistrita12%

Cluj36%

Maramures14%

Salaj4%

Satu Mare9%

Asigurarea accesului efectiv la educaţie este foarte important, aceasta conferindu-le valorizarea socială de care au nevoie şi fiind baza pentru integrarea socială viitoare. La nivel de regiune, judeţele Cluj (36 %) şi Bihor (25%) au cea mai mare rată de cuprindere a acestor copii intr-o formă de învăţământ. Situaţia populaţiei Roma La nivelul regiunii sunt înregistraţi un număr de 28237 copii rromi de vârstă şcolară. Rata de cuprindere în învăţământ a acestora este între 42 % şi 96 % , valoarea minimă înregistrându-se în judeţul Cluj, iar cea maximă de cuprindere în Bistriţa – Năsăud . Rata de abandon şcolar este între 0,74 % (Bistiţa – Năsăud) şi 25,25 % (Satu Mare). La nivelul judeţului Cluj sunt 15 cadre didactice care lucrează în comunităţile rrome. Dintre acestea unul este absolvent de liceu pedagogic, 4 sunt înscrise în Programul pentru învăţământul rural, o persoană urmează cursurile pentru învăţământ la distanţă CREDIS, iar celelalte funcţionează ca suplinitori necalificaţi (au diplomă de bacalaureat). Elevii cu dizabilităţi Sistemul de învăţământ oferă posibilităţi de şcolarizare pentru copiii cu handicap, atât în grădiniţe şi şcoli speciale, cât şi în unităţile de învăţământ în clase integrate.Deşi educaţia acestor copii se realizează în continuare cu precădere în unităţi de învăţământ special, se manifestă tendinţe de

47

integrare în învăţământul obişnuit. Asigurarea accesului efectiv la educaţie este foarte important, aceasta conferindu-le valorizarea socială de care au nevoie şi fiind baza pentru integrarea socială viitoare. La nivel de regiune, judeţele Cluj (36%) şi Bihor (25%) au cea mai mare rată de cuprindere a acestor copii intr-o formă de învăţământ în 2004/2005 Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor Femeile înregistrează o rată de ocupare mai mare decât a bărbaţilor. Acest lucru se datorează declinului din sectoarele grele ale regiunii, în care marea majoritate a salariaţilor erau din rândul bărbaţilor. Reducerile de personal, precum şi nivelul scăzut al salariilor pe ramură au dus la diminuarea numărului locurilor de muncă şi implicit, la creşterea numărului de şomeri bărbaţi. Pe de altă parte, dezvoltarea comerţului în regiune a dus la crearea de locuri de munca in domeniul serviciilor, unde ponderea mare a salariaţilor o deţin femeile. 1.8. Situaţia dezvoltării resurselor umane în Regiunea Centru a) Situaţia în educaţie Evoluţia populaţiei şcolare Ponderea tinerilor (0-14 ani) s-a redus în perioada 1990-2002 de la 23,8 % la 17,4% , tendinţa este de descreştere în continuare, conform prognozelor efectuate de Institutul Regional de Statistică Alba numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani va scădea până în 2025 cu mai mult de 73.900 de persoane. Aceasta înseamnă că în următorii 20 de ani funcţionarea a aproximativ 100 din şcolile existente la ora actuală nu se va mai justifica şi în consecinţă vor fi necesare măsuri de raţionalizare a reţelei şcolare precum şi luarea în considerare a acestei previziuni în demersurile legate de reabilitarea şcolilor sau de ridicarea de noi şcoli. O particularitate importantă a Regiunii Centru, cu relevanţă asupra educaţiei, este o mare diversitate etnică, lingvistică şi religioasă. Datele definitive ale recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2002 arată că în Regiunea Centru locuiesc cele mai multe persoane aparţinând minorităţilor etnice şi religioase, comparativ cu celelalte regiuni. Românii formează şi aici majoritatea absolută a populaţiei (65,37%), fiind însă minoritari în 2 judeţe – Harghita (14,06%) şi Covasna (23,28%). Sunt urmaţi în ordine de maghiari - 29,94% din totalul populaţiei (6,60% la nivelul naţional), romi – 3,96% din populaţie (2,47% la nivelul naţional) şi germani – 0,58% (0,28% la nivelul ţării). In Regiunea Centru trăiesc peste jumătate (52,8%) din numărul total al locuitorilor de etnie maghiară din România, un sfert (24,5%) din numărul etnicilor germani şi 18,7% din numărul total al Romilor. Participare la educaţie În perioada 1990-2002, populaţia şcolară la nivelul regiunii Centru s-a aflat pe o curbă puternic descendentă, reducându-şi efectivele cu peste 95 mii persoane (respectiv cu 15%). Au existat fluctuaţii care se datorează atât evoluţiilor demografice cât şi abandonului şcolar. Scăderea efectivelor de elevi a fost, în învăţământul primar şi gimnazial, la nivelul regiunii, de 33,2% în 2004/2005 comparativ cu 1990/1991. Cele mai mari scăderi ale populaţiei în învăţământul primar şi gimnazial în judeţele : Braşov (-45,26%), Sibiu (-33,9%), Harghita (-31,2%), Covasna (-31,7%). Cele mai mari scăderi ale populaţiei în învăţământul liceal se observă în judeţele : Mureş (-34.8%), Sibiu (-31,8%), faţă de o scădere de 27,2% la nivelul regiunii. Judeţele Alba, Mureş şi

48

Harghita înregistrează creşteri importante ale populaţiei şcolare din învăţământul postliceal şi de maiştri în timp ce în Sibiu se înregistrează o reducere destul de mare - 64,70 %. Pe ansamblu însă tendinţa este de scădere a populaţiei şcolare. Cauza principala a acestei evoluţii o reprezintă scăderea populaţiei de vârsta şcolară la care se adaugă creşterea ratei abandonului şcolar.

Evoluţia populaţiei şcolare din învăţământul primar şi gimnazial pe judeţe: 1990/1991

(pers) 1995/1996 (pers)

2000/2001 (pers)

2002/2003 (pers)

2004/2005 (pers)

Ritm de creştere /scădere 2004/2005 faţă de 1990/1991(%)

Total regiune

337665 297600 274916 248235 225350 -33,2

Alba 48725 45317 42673 38424 33795

-30,6

Braşov 89248 76295 65497 56540 48836

-45,2

Covasna 30233 27393 24984 22703 20646

-31,7

Harghita 43483 36540 35070 32585 29903

-31,2

Mureş 70417 62460 61737 57197 52869

-24,9

Sibiu 59490 53946 48991 44176 39301 -33,9 Sursa: b) Situaţia în domeniul ocupării Ca tendinţe majore se evidenţiază scăderea continuă, in perioada 1993-2005, a populaţiei active, populaţiei ocupate si a numărului de salariaţi ca si a ratei de activitate, si a ratei de ocupare a populaţiei, concomitent cu creşterea raportului de dependenta economica. Numărul persoanelor ocupate s-a redus in perioada 1993-2003 cu 15,07 % in Regiunea Centru si cu 17,5% la nivelul tarii. Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca %

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 ROMANIA 65,6 62,0 61,1 58,8 57,5 55,0 56,2 55,7 55,6 55,4REG. CENTRU

66,9 63,3 63,9 61,1 59,5 58,1 58,0 56,8 58,8 57,5

ALBA 71,2 69,3 74,0 63,4 63,6 64,2 65,7 63,7 66,9 64,4BRASOV 69,4 61,4 58,6 58,9 58,0 56,2 52,6 52,3 56,0 53,3COVASNA 63,2 60,2 62,5 64,9 61,5 55,7 56,8 54,7 56,0 56,8HARGHITA 68,6 65,3 65,3 64,4 62,1 60,2 62,3 59,7 57,6 55,9MURES 65,9 63,8 64,5 61,5 59,7 57,8 60,2 58,5 60,3 60,9SIBIU 61,6 59,9 61,3 57,0 55,0 55,3 53,7 54,2 56,1 54,6 Sursa: Directia de Statistica Regionala Alba

49

Structura populatiei ocupate pe principalele activitati ale economiei nationale (%) Agricultura Industrie Constructii Servicii

1993 2003 1993 2003 1993 2003 1993 2003 Romania 35,2 34,8 30,1 24,8 5,7 4,8 29,0 35,6Reg. Centru 28,3 28,3 39,6 31,4 4,8 4,6 27,3 35,7Alba 36,8 33,4 35,5 30,4 3,7 2,6 24,0 33,6Brasov 14,8 16,5 50,7 34,8 6,7 6,6 27,8 42,1Covasna 28,7 32,4 36,0 32,2 5,0 2,0 30,3 33,4Harghita 34,9 38,8 33,9 27,7 3,1 2,4 28,1 31,1Mures 37,1 34,1 32,1 28,5 4,3 5,3 26,5 32,1Sibiu 21,3 20,5 43,2 34,4 4,5 6,0 31,0 39,1

Sursa: Directia de Statistica Regionala Alba Şomajul Rata şomajului la nivel regional a avut o evoluţie oscilantă în perioada 1993-2003, cea mai scăzută rată înregistrându-se în anul 1996 (6,1%), iar cea mai ridicată în 1999 (11%). La sfârşitul anului 2003 rata şomajului în Regiunea Centru era de 8,3% (7,4% la nivel naţional), cea mai înalta valoare înregistrându-se în judeţul Braşov (10,6%), iar cea mai redusa in judeţul Mureş (6,7%). Cele mai recente date statistice privind şomajul în Regiunea Centru prezentate mai jos:

Şomerii inregistrati si rata somajului la sfarsitul anului 2005- persoane -

România Reg. Centru Alba Brasov Covasna Harghita Mures Sibiu

Total someri înregistraţi 522967 79063 15264 21751 8273 11783 11473 10519

Din care femei 219224 33932 6728 9865 3186 4822 4965 4366Şomeri indemnizaţi 215311 39377 10039 8762 3205 7375 5401 4595Şomeri neindemnizaţi 307656 39686 5225 12989 5068 4408 6072 5924Rata şomajului (%) 5,9 7,5 8,2 8,5 8,8 8,9 4,7 5,9Rata şomajului în rândul femeilor (%) 5,3 6,7 7,8 8,3 7,1 7,5 4,3 5,41

Sursa : Raportari statistice ANOFM În Regiunea Centru s-a înregistrat o scădere a şomajului comparativ cu anul precedent (7,5% in 2005 faţă de 7,7% în 2004), având însa valori destul de ridicate în unele judeţe, în funcţie de specificul economic al acestora. O altă cauză a şomajului o reprezintă ineficienţa sistemului de învăţământ profesional şi tehnic insuficient adaptat la cerinţele pieţei forţei de munca, si care

50

duce la creşterea şomajului in rândul tinerilor. De asemenea, insuficienta posibilităţilor de formare continuă precum si o abordare improprie a conceptului de dezvoltare a resurselor umane in interiorul firmelor este un motiv de îngrijorare referitor la flexibilitatea si adaptabilitatea forţei de munca in următorii ani. c) Incluziunea socială Fenomenele de instabilitate socio-economică au dus la accelerarea sărăciei în rândul populaţiei şi la accentuarea fenomenelor de marginalizare a grupurilor dezavantajate şi a celor cu risc de excludere socială. La recensământul din 2002, s-a inregistrat un procent ridicat al populatiei de etnie Romă în Regiunea CENTRU, 4,0%, faţă de 2,5% la nivel national, cifră care o situează pe primul loc comparativ cu celelalte regiuni ca număr al populaţiei de etnie Romă. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor Procentul populaţiei feminine active din Regiunea Centru, în anul 2002, era de 44.6%, un procent destul de scăzut comparativ cu rata activităţii populaţiei masculine, 55.3%. Ponderea populaţiei feminine active din Regiunea Centru s-a menţinut relativ constantă din 1999 până în prezent. Se poate observa un procent mai scăzut al populaţiei feminine ocupate cu vârsta intre 15 si 24 de ani decât cel al bărbaţilor la aceeaşi grupă de vârsta. Femeile cu vârste intre 35-49 de ani înregistrează cel mai mare procent al ocupării (76.7%). Incidenta cea mai mare a şomajului este la grupa de vârsta 15-24 ani, si aici sunt incluşi tinerii care au terminat o forma de şcolarizare şi au dificultăţi în a intra pe piaţa forţei de muncă. 1.9. Situaţia dezvoltării resurselor umane în Regiunea Bucuresti-Ilfov a) Situaţia în educaţie În general, la nivelele primar şi secundar de educaţie nivelul de absolvire a studiilor în Bucureşti-Ilfov este satisfăcător, deşi există diferenţe considerabile între municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov În Bucureşti, numărul elevilor înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial este în scădere în 2004/2005 comparativ anii anteriori (125180 comparativ cu 186800 în 1999/2000), tendinţă explicabilă pe fondul evoluţiei demografice. În cazul învăţământului universitar, numărul studenţilor înscrişi a crescut constant de la 151100 studenţi în 1999/2000 la 190500 în 2003/2004. Tendinţe similare se înregistrează şi în cazul judeţului Ilfov în învăţământul preuniversitar. În judeţul Ilfov nu există nici un student înmatriculat în învăţământul universitar, neexistând universităţi/colegii, facultăţi localizate în acest judeţ. La nivelul regiunii, comparativ cu 1998/1999, în 2004/2005, numărul elevilor înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial a scăzut cu 34,43%, în timp ce în, în învăţământul secundar, s-a înregistrat o tendinţă pozitivă, respectiv o creştere de 6% şi de 56% în cazul şcolilor profesionale. Numărul elevilor/studenţilor înscrişi la toate nivele de educaţie, Bucureşti (mii): 1998/

1999 1999/ 2000

2000/ 2001

2001/ 2002

2002/ 2003

2003/ 2004

2004/ 2005


199,3 186,8 166,9 160,2 145,9 136,4 125,18

51

Liceu 88,5 84,6 84,3 87,6 90 92,2 92,31 Şcoli profesionale 18,8 18,6 20,8 21 21,7 22,5 29,44

Facultate/ Colegiu 147,3 151,1 172,8 176,4 178,8 190,5

Surse: Statistica teritorială, Institutul National de Statistică, 2002 Statistica teritorială, Institutul Naţional de Statistică, 2005 Numărul elevilor/studenţilor înscrişi la toate nivele de educaţie judeţul Ilfov (mii) 1998/

1999 1999/ 2000

2000/ 2001

2001/ 2002

2002/ 2003

2003/ 2004

2004/ 2005


29,9 29,5 28,9 28,0 26,8 26,2 25,09

Liceu 5,2 5,1 5,2 5,2 5,7 6,3 7,01 Şcoli profesionale 1,3 1,2 1,4 1,6 1,7 1,6 2,015

Facultate/ Colegiu

Surse: Statistica teritorială, Institutul Naţional de Statistică, 2002 Statistica teritorială, Institutul Naţional de Statistică, 2005 Unităţile de învăţământ din zonele locuite de populaţie săracă, respectiv centrul istoric, zonele periferice, cartierele cu populaţie roma numeroasă şi unele comune şi sate din sectorul agricol Ilfov se confruntă cu fenomenul de abandon şcolar ridicat. În anul şcolar 2004-2005 numărul de elevi din municipiul Bucureşti care au abandonat şcoala se ridică la 952, iar în judeţul Ilfov în anul şcolar 2003-2004 rata abandonului şcolar a fost de 1,4 pentru învăţământul primar şi 3,5 pentru nivelul gimnazial. Nivelele de studiu cele mai afectate de abandon şcolar sunt învăţământul gimnazial şi şcolile de arte şi meserii. Deşi ratele sărăciei sunt în descreştere în Bucureşti-Ilfov, peste 8% din populaţie este afectată de marginalizare socio-economică. În consecinţă abandonul şcolar înregistrează valori ridicate în mod preponderent în cartierele şi zonele locuite de această populaţie. Astfel în anul şcolar 2004-2005 acesta a avut valorile cele mai ridicate în sectoarele 5, 2 şi 1, respectiv 275, 266 şi 174 de elevi care au abandonat şcoala, iar în localităţile judeţului Ilfov rata abandonului şcolar în anul 2003-2004 a înregistrat valorile de 1,4 pentru învăţământul primar şi 3,5 pentru învăţământul gimnazial. b) Situaţia în domeniul ocupării S-a constatat o structură diferită a populaţiei în 2003, cu 17,12% din populaţia din grupa de vârstă 0-14 ani din Bucureşti, în timp ce în Ilfov, aceasta reprezintă 16,48%. Rata ridicată şi în creştere a şomajului în rândul tinerilor în vârstă de 15-24 ani (indicator a cărui valoare a crescut de la 17,5% în 2001 la 21% în 2004) poate fi explicată prin insuficienta

52

adaptare a sistemului de educaţie şi formare iniţială la cerinţele unei pieţe a muncii deficitare în ceea ce priveşte capacitatea de a crea noi locuri de muncă. Din 1999 până în 2003 rata şomajului din Bucureşti-Ilfov a crescut cu 3 procente (de la 5,6% la 8,6%).În 2003, rata şomajului din Bucureşti-Ilfov a fost mai mare decât media naţională (8,6%, fata de media naţională 7%); în special ridicată pentru persoane tinere (sub 25 ani): 26,9% (media naţionala 19,6%). Rata şomajului pe termen lung (din total şomaj) în 2003 a fost 63,25% (media naţională 61,87%). Şomeri înregistraţi şi rata şomajului

Municipiul Bucureşti

Şomerii înregistraţi la Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă (număr persoane)

din care: femei (număr persoane)

Rata şomajului - total (%)

Rata şomajului - femei (%)

Anii

2000 43665 24703 5,7 6,8

2001 34703 19192 4,5 5,2

2002 24429 13715 3,0 3,6

2003 21766 11429 2,5 3,0

Programele de formare profesională continuă (FPC) nu au o structură modulară şi flexibilă care să stimuleze participarea angajaţilor şi interesul angajatorilor. Furnizorii de formare profesională continuă sunt, în general, instituţii mici, nespecializate, care îşi adaptează rapid oferta de formare la nevoile imediate ale pieţei, dar care nu au dezvoltate mecanisme de asigurare a calităţii. Promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale, atât prin susţinerea educaţiei şi formării profesionale iniţiale în obţinerea de competenţe manageriale şi antreprenoriale, cât şi prin formarea profesională continuă care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră pentru toţi, constituie o soluţie importantă. Acţiunile pentru promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale (cu excepţia celor întreprinse în cadrul sistemului formal de educaţie) s-au concentrat asupra creării unui cadru instituţional, legislativ, financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor şi iniţiativei private şi stimulativ pentru investiţii, în timp ce măsurile specifice vizând resursele umane au fost plasate într-un plan secundar. c) Incluziunea socială Sărăcia, fenomen răspândit în România, nu ocoleşte nici regiunea Bucureşti-Ilfov mai ales în zonele istorice, în zonele periferice ale oraşelor şi în zonele rurale.

53

Rata sărăciei pe regiunea bucureşti-ilfov în perioada 2000-2004 2000 2001 2002 2003 2004 ROMÂNIA 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 BUCUREŞTI-

ILFOV 6,9 6,5 4,8 5,3 7,6

Obiectivele privind egalitatea de şanse şi incluziunea socială vor fi activ promovate prin fiecare intervenţie sectorială, asigurând accesul în egala măsură la toate serviciile publice, cu acţiuni pozitive care să asigure accesul grupurilor cele mai vulnerabile, în special al persoanelor cu dizabilităţi şi al săracilor.

Comunitatea romă Minoritatea Romă numără 11.002 membri în judeţul Ilfov şi 27.322 membri în Bucureşti, aproximativ 1,67% din populaţia regiunii, cei mai mulţi rromi fiind localizaţi în anumite cartiere din sectoarele 2, 5 şi 1 ale Bucureştiului, în anumite zone din centrul istoric precum şi în 13 localităţi din judeţul Ilfov. Problemele de natură socială şi economică cu care se confruntă acest grup etnic sunt numeroase şi multe dintre ele se datorează unor mentalităţi depăşite cultivate în cadrul societăţilor tradiţionale precum şi unei istorii de neparticipare la viaţa economică şi socială a comunităţii. Acestea se răsfrâng şi asupra educaţiei materializându-se prin analfabetism şi rată de abandon şcolar ridicată ( în rândul copiilor rromi din judeţul Ilfov, în anul şcolar 2003-2004, aceasta a fost de 17,85%) ce conduc ulterior la şomaj şi delincvenţă juvenilă. Minoritatea Roma, o parte mare din populaţia din anumite zone ale Bucureştiului, are acces limitat la educaţie şi locuri de muncă. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor Participarea femeilor la viaţa socială pare a fi mai mare în Bucureşti comparativ cu media naţională, în timp ce datele pentru Ilfov sunt conforme cu media naţionala. Deşi statutul femeilor în societatea româneasca pare a fi în creştere, de exemplu în ceea ce priveşte absolvirea de studii superioare şi înfiinţarea de firme, în general, femeile au salarii mai mici în comparaţie cu bărbaţii (80% din medie) şi o rată mai mică de participare la viaţa socială. Rata şomajului la femei este de 7,8% , faţă de media naţională de 6,4%.

54

2. ANALIZA SWOT

Puncte tari Puncte slabe • stabilitatea macroeconomică; • forţă de muncă numeroasă şi un nivel acceptabil

de educaţie iniţială; • costuri reduse cu forţa de muncă şi salarii mici

în comparaţie cu UE; • extinderea permanentă şi susţinută a pieţei

tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor; • resurse umane bine pregătite în domeniile IT şi

inginerie; • acoperire mare a ofertei educaţionale şi reţea

densă de şcoli şi universităţi; • conturarea cadrului legal pentru principalele

măsuri privind incluziunea socială, prin facilitarea accesului la drepturi fundamentale (ajutorul social, măsuri pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale);

• iniţierea unor programe naţionale destinate susţinerii categoriilor de persoane vulnerabile;

• stimularea activităţii organizaţiilor neguvernamentale prin subvenţionarea acestora din bugetul de stat;

• atragerea, prin programe specifice, de fonduri europene destinate creării de noi servicii pentru categorii de persoane vulnerabile;

• rate relativ ridicate de abandon şcolar/părăsire timpurie a şcolii;

• bază materială insuficientă pentru asigurarea calităţii în educaţie;

• decalaje în ceea ce priveşte capacitatea de şcolarizare între mediul urban şi mediul rural;

• reţea de furnizori de formare profesională insuficient dezvoltată;

• absenţa unor sisteme interne de asigurare şi management al calităţii în educaţie şi formarea profesională iniţială şi continuă;

• insuficienta dezvoltare a cadrului naţional al calificărilor şi a cadrului de certificare a competenţelor şi abilităţilor;

• insuficienta implicare a partenerilor sociali în programele specifice de dezvoltare a resurselor umane;

• nivelul scăzut al participării adulţilor la educaţie şi formare continuă şi lipsa ofertelor de eduaţie continuă adaptate nevoilor adulţilor în sistemul de educaţie iniţială;

• nivel scăzut de adaptare a ofertelor educaţionale la cererea de forţă de muncă;

• cultura antreprenorială limitată; • ponderea mare a populaţiei ocupate în

agricultură; • mobilitatea scăzută pe piaţa muncii; • nivelul redus de participare la

activităţi lucrative cu regim temporar; • şomajul crescut în rândul tinerilor; • nivelul ridicat al şomajului de lungă

durată; • nivelul educaţional mediu al întregii

forţe de muncă scăzut în comparaţie cu standardele UE;

• integrarea insuficientă a populaţiei Rome şi a altor grupuri vulnerabile în educaţie şi pe piaţa formală a muncii;

55

• ponderea scăzută a numărului de persoane cu disabilităţi active pe piaţa muncii;

• ofertă de locuri de muncă necorespunzătoare calificărilor şi posibilităţilor persoanelor cu disabilităţi;

• rata şomajului feminin superioară ratei şomajului masculin;

• servicii comunitare insuficient dezvoltate care să răspundă nevoilor persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile;

• slaba incluziune pe piaţa muncii a tinerilor post-instituţionalizaţi.;

Oportunităţi Ameninţări • noi surse de investiţii – Fondul Social European; • acceptarea calificărilor profesionale din

România în spaţiul Uniunii Europene; • creşterea cererii interne în ceea ce priveşte

serviciile şi produsele; • creşterea importanţei economiei bazate pe

cunoaştere; • intensificarea cooperării şi parteneriatelor în

domeniul educaţiei şi accesului pe piaţa muncii; • crearea unui cadru instituţional, legislativ,

financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor şi iniţiativei private şi stimulativ pentru investiţii;

• trendul demografic nefavorabil; • competiţia internaţională pentru forţa

de muncă de înaltă calificare; • capacitatea de absorbţie limitată a

fondurilor structurale/adaptarea lentă la instrumentele fondurilor structurale;

• migraţia unor sectoare industriale către locaţii externe cu costuri mai reduse;

• migraţia externă a lucrătorilor cu un nivel educaţional ridicat;

• competitivitatea scăzută a economiei şi a întreprinderilor în comparaţie cu partenerii din UE;

• creşterea preţurilor produselor şi serviciilor va atrage creşterea nivelului de sărăcie;

• continuarea restructurării sectoarelor economice va genera concedieri masive.

56

3. STRATEGIA La baza elaborării acestei strategii au stat analiza situaţiei dezvoltării resurselor umane în contextul economic actual şi analiza SWOT. S-a avut în vedere, de asemenea, Strategia Lisabona revizuită, Obiectivele strategice privind coeziunea 2007 – 2013, Strategia Europeană privind Ocuparea Forţei de Muncă, Liniile directoare integrate privind creşterea economică şi ocuparea. POS este dezvoltat în conformitate cu Cadrul Strategic Naţional de Referinţă pentru obiectivul „Convergenţă” şi urmăreşte Programul de Guvernare în domeniul dezvoltării resurselor umane. 3.1. Obiective Obiectivul general al intervenţiilor prin POS DRU în România stabilit în CSNR 2007 – 2013 este ca ele să contribuie la creşterea calificărilor şi capacităţii de agajare a resurselor umane prin promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi prin crearea unei pieţe a muncii modernă, flexibilă şi incluzivă concomitent cu modernizarea şi înnoirea sistemelor de educaţie, de formare profesională şi de ocupare. Necesitatea de a asigura resurse umane calificate şi competitive pe piaţa europeană a forţei de muncă rezultă din înţelegerea faptului că avantajele competitive care influenţează creşterea economică a României în prezent, nu pot asigura o dezvoltare susţinută pe termen lung din cauza presiunii provocate de globalizare şi de intoducerea continuă de noi tehnologii. Numai o forţă de muncă flexibilă, foarte bine calificată şi capabilă să răspundă schimbărilor permanente de pe piaţa muncii poate să genereze adevărata creştere economică şi integrare în context european. Din analiza socio-economică putem sublinia următoarele fenomene: • Nivel constant scăzut al participării în educaţie şi formare profesională la toate nivelurile de

vârstă, mai ales în zonele rurale, care are ca urmare un nivel scăzut al al calificării forţei de muncă din România;

• Incapacitatea structurilor din învăţământ şi din serviciul public ocupare de a se adapta rapid la nevoile în permanentă schimbare de pe piaţa muncii.

• O structură a populaţiei ocupate care a suferit câteva schimbări în ultimii ani, creştere în sectorul serviciilor care însă nu a dus la o descreştere dramatică a sectorului primar faţă de nivelul european;

• O scădere a populaţiei active şi a celei ocupate ca urmare a unui proces de îmbătrânire lentă, dar continuă şi de creştere a tendinţei de emigrare;

• Diferenţe semnificative la nivel teritorial între ratele de ocupare şi în structura populaţiei ocupate, care duc la reacţii diferite la creşterea economică şi crează profile diferite ocupare/şomaj;

• Accentuarea sărăciei în principal la grupurile de risc (romi, familii monoparentale cu mai mult de 2 copii, tineri post-instituţionalizaţi)

În acest context, obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii, prin asigurarea oportunităţilor egale de învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi inclusive care să conducă, până în 2015, la integrarea durabilă pe piaţa muncii a 900.000 persoane. Ca urmare a acestui context, POS DRU este orientat către următoarele obiective strategice:

57

a) Creşterea structurală a nivelului calificărilor şi competitivităţii capitalului uman prin: − Modernizarea şi diversificarea educaţiei şi formării iniţiale (cu accent pe calificare şi

pe creşterea capacităţii de angajare) pentru un număr de 1.000.000 de elevi (din învăţământul primar, secundar, post-secundar şi superior);

− Asigurarea calităţii în educaţie şi în formarea profesională prin dezvoltare sistemică şi furnizarea de instruire specifică pentru 50.000 de evaluatori ai calităţii şi manageri;

− Crearea unui sistem de recunoştere, certificare şi validare a competenţelor formale şi informale în vederea asigurării de şanse egale tuturor la învăţarea pe tot parcursul vieţii;

− Furnizarea de cursuri de formare iniţială în noi tehnologii pentru ....0.000 de persoane; − Dezvoltarea de rute flexibile în educaţie şi carieră pentru un număr de 1.000.000 de

elevi şi 10.000 de profesori şi instructori; − Furnizarea de cursuri pentru formarea profesională continuă care să asigure

competenţele şi abilităţile cerute pe piaţa muncii pentru 800.000 de persoane; − Adaptarea la noile nevoi ocupaţionale şi dezvoltarea abilităţilor necesare prin

sprijinirea implementării Cadrului Naţional al Calificărilor; − Dezvoltarea de noi profesii şi oportunităţi de cariera în educaţie şi cercetare pentru

aproximativ 5.000 de profesori şi cercetători; − Asigurarea formării formatorilor şi a altor persoane responsabile cu educaţia (40.000

persoane), în scopul îmbunătăţirii ofertei educaţionale şi adaptării forţei de muncă la noile cerinţe de diversificare.

Prin atingerea acestor obiective, POS DRU va conduce cu certitudine la creşterea investiţiilor în capitalul uman prin îmbunătăţirea educaţiei şi a competenţelor (liniile directoare 23 şi 24) şi va contribui la obiectivul european al creşterii productivităţii muncii.

b) promovarea ocupării prin: - dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi incluzive care să permită

creşterea şanselor de ocupare/integrare durabilă pe piaţa muncii a unui număr de 300.000 tineri şi 100.000 de persoane din grupurile vulnerabile

- creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale

- promovarea formării profesionale continue pentru un număr de ...... persoane - identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

c) promovarea incluziunii sociale prin: - combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor

vulnerabile pe piaţa muncii; ....cuantificare.... - promovarea economiei sociale; - îmbunătăţirea şi extinderea serviciilor sociale destinate reducerii marginalizării şi

exculziunii sociale; - promovarea egalităţii de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor. Atfel programul va avea o contribuţie substanţială la atragerea şi menţinerea a cât mai multor persoane pe piaţa activă a forţei de muncă, sub un puternic sistem de protecţie socială (liniile directoare 17, 18, 19, 20), şi va îmbunătăţi adaptabilitatea forţei de muncă şi a întreprinderilor la schimbările produse, în special, de introducerea permanentă de noi tehnologii (liniile directoare 21, 22).

58

Gradul de atingere a acestor obiective va fi măsurat cu ajutorul următorilor indicatori de impact şi de rezultat: Priorităţi strategice Obiective (cuantificate, unde este relevant) Indicatori

Creşt

erea

stru

ctur

ală

a ni

velu

lui d

e ca

lific

are

(dez

volta

rea

capi

talu

lui u

man

)

− Modernizarea şi diversificarea educaţiei şi formării iniţiale (cu accent pe calificare şi pe creşterea capacităţii de angajare) pentru un număr de 1.000.000 de elevi (din învăţământul primar, secundar, post-secundar şi superior);

− Asigurarea calităţii în educaţie şi în formarea profesională prin dezvoltare sistemică şi furnizarea de instruire specifică pentru 50.000 de evaluatori ai calităţii şi manageri;

− Crearea unui sistem de recunoştere, certificare şi validare a competenţelor formale şi informale în vederea asigurării de şanse egale tuturor la învăţarea pe tot parcursul vieţii;

− Furnizarea de cursuri de formare iniţială în noi tehnologii pentru ....0.000 de persoane;

− Dezvoltarea de rute flexibile în educaţie şi carieră pentru un număr de 1.000.000 de elevi şi 10.000 de profesori şi instructori;

− Furnizarea de cursuri pentru formarea profesională continuă care să asigure competenţele şi abilităţile cerute pe piaţa muncii pentru 800.000 de persoane;

− Adaptarea la noile nevoi ocupaţionale şi dezvoltarea abilităţilor necesare prin sprijinirea implementării Cadrului Naţional de Competenţe

− Dezvoltarea de noi profesii şi oportunităţi de cariera în educaţie şi cercetare pentru aproximativ 5.000 de profesori şi cercetători;

− Asigurarea formării formatorilor şi a altor persoane responsabile cu educaţia (40.000 persoane), în scopul îmbunătăţirii ofertei educaţionale şi adaptării forţei de muncă la noile cerinţe de diversificare.

Ratele de participare a adulţilor la învăţământ şi formare (ca % din populaţia în grupa de vârstă 25-64) (EC – Quality indicators of LLL) ......... ....... ......

59

Priorităţi strategice Obiective (cuantificate, unde este relevant) Indicatori

Prom

ovar

ea o

cupă

rii

− dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi incluzive care să permită creşterea şanselor de ocupare/integrare durabilă pe piaţa muncii a unui număr de 300.000 tineri şi 100.000 de persoane din grupurile vulnerabile

− creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale

− promovarea formării profesionale continue pentru un număr de ...... persoane

− identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

Pr

omov

area

in

cluz

iuni

i soc

iale

- combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii; ....cuantificare....

- promovarea economiei sociale; - îmbunătăţirea şi extinderea serviciilor sociale destinate

reducerii marginalizării şi exculziunii sociale; - promovarea egalităţii de gen şi combaterea excluziunii

sociale a femeilor.

3.2. Lista axelor prioritare Axa prioritară 1. Modernizarea sistemului de educaţie iniţială Axa prioritară 2: Modernizarea Serviciul Public de Ocupare Axa prioritară 3: Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea NE Axa prioritară 4. Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea SE Axa prioritară 5: Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea S Axa prioritară 6: Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea NV Axa prioritară 7. Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea V Axa prioritară 8: Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea NV Axa prioritară 9: Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea Centru Axa prioritară 10. Dezvoltarea resurselor umane în Regiunea Bucureşti - Ilfov Axa prioritară 11: Asistenţa tehnică

60

Corespondenţa Domeniilor de intervenţie cu Obiectivele strategice ale POSDRU

Axa 1 Axa 2 Axa 3 - 10 Priorităţi

strategice DI 1 DI 2 DI 1

DI 2

DI 3

DI 4

DI 5

DI 6

DI 7

DI 8

DI 9

DI 10

Creşterea structurală a nivelului de calificare (dezvoltarea capitalului uman)

♦ ♦

Promovarea ocupării depline

♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦

Promovarea incluziunii

sociale ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦

3.2.1. Axa prioritară 1: Modernizarea sistemului de educaţie iniţială Această prioritate are drept scop crearea şi dezvoltarea oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii în vederea formării unui stoc de capital uman competitiv şi a unei mai bune valorificări a acestuia pe piaţa muncii, într-o societate bazată pe cunoaştere. În orice tip de societate, capitalul uman reprezintă o resursă cheie. Acţiunile întreprinse în cadrul acestei subpriorităţi presupun asigurarea cadrului necesar de furnizare şi achiziţie a cunoştinţelor şi competenţelor pe tot parcursul vieţii, prin diversificarea ofertelor de învăţare, dezvoltarea unor rute flexibile de învăţare, creşterea transferabilităţii rezultatelor dobândite în diferite contexte de învăţare etc. În cadrul acestei subpriorităţi vor fi vizate: sistemul de educaţie iniţială, diseminatorii de învăţare (resursele umane din educaţie), conţinutul învăţării (diversificarea şi asigurarea calităţii ofertelor de educaţie şi formare iniţială şi continuă) şi sistemul de formare profesională continuă.

Promovarea de reforme în educaţie în contextul învăţării pe tot parcursul vieţii are ca obiectiv susţinerea reformelor necesare pentru modernizarea şi restructurarea sistemului de educaţie şi formare profesională din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii. Investiţia în reforma sistemului formal de educaţie va crea condiţiile necesare pentru dezvoltarea unor rute flexibile de învăţare pe tot parcursul vieţii şi, implicit, crearea mecanismelor de asigurare a transferabilităţii rezultatelor învăţării între diferite contexte de învăţare şi creştere a relevanţei educaţiei iniţiale pentru piaţa muncii. Dezvoltarea de noi profesii în educaţie va fi parte a procesului de reformă. Asigurarea calităţii şi managementul calităţii în educaţie şi formare iniţială constituie un domeniu de intervenţie care necesită cu precădere dezvoltarea şi implementarea sistemelor şi procedurilor interne de evaluare, de management şi asigurare a calităţii activităţilor de educaţie şi

61

formare iniţială şi continuă, precum şi profesionalizarea activităţilor manageriale la nivelul furnizorilor de educaţie şi formare iniţială şi continuă. Se are în vedere, în principal, activitatea instituţiilor şi a ofertanţilor de educaţie şi de formare din sistemul formal de educaţie. Dezvoltarea în cadrul sistemului naţional de educaţie şi formare a serviciilor integrate de informare, orientare şi consiliere privind dezvoltarea personală vizează crearea serviciilor integrate de informare, orientare şi consiliere şi asigurarea calităţii şi accesului la aceste servicii. Acţiunile avute în vedere se vor concentra pe crearea şi dezvoltarea departamentelor de informare, orientare şi consiliere în instituţiile de învăţământ, cât mai aproape de grupul ţintă consiliat (cu precădere elevi/studenţi) precum şi creşterea capacităţii acestora de a furniza servicii integrate şi de calitate. Instrumente specifice vor fi dezvoltate astfel încât informarea, orientarea şi consilierea să devină un demers sistematic şi coerent, începând cel târziu din clasa a VII-a, pe tot parcursul de formare, şi care să continue cu servicii de orientare şi consiliere în carieră pe piaţa muncii. Asigurarea unui caracter sistematic al acestor activităţi în educaţie şi formare va contribui la dezvoltarea unor trasee de formare, flexibile şi personalizate, reducerea abandonului şcolar, îmbunătăţirea ratelor de tranziţie între diferite nivele de educaţie şi facilitarea inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii. De asemenea, având în vedere că serviciile de orientare şi consiliere a resurselor umane din educaţie sunt insuficient dezvoltate, nefiind operaţionale nici instrumente specifice de definire a unor trasee profesionale şi de carieră pentru această categorie de resurse umane, acţiunile în acest domeniu vor fi corelate cu măsuri specifice de creştere a oportunităţilor de dezvoltare a carierei pentru resursele umane din educaţie. Acest tip de acţiuni vor contribui la dezvoltarea resurselor umane în cadrul sistemului naţional de educaţie. Dezvoltarea resurselor umane din educaţie are ca obiectiv diversificarea ofertelor de educaţie iniţială şi continuă şi a oportunităţilor de carieră pentru cadrele didactice şi alte categorii de resurse umane din sistemul de educaţie şi formare iniţială. Competenţele furnizate în cadrul acestor programe de educaţie şi formare vor asigura, în primul rând, achiziţia şi dezvoltarea competenţelor descrise în Cadrul European al Calificărilor profesorilor. Acţiunile avute în vedere în cadrul acestei măsuri vizează resursele umane din educaţie dintr-o dublă perspectivă, de participanţi la învăţarea pe tot parcursul vieţii şi diseminatori de cunoaştere. Acest domeniu de intervenţie contribuie la dezvoltarea stocului de capital uman din educaţie capabil să furnizeze educaţie de calitate centrată pe nevoile individuale de dezvoltare personală şi profesională ale elevilor, la reducerea fenomenului de abandon/părăsire timpurie a şcolii şi la creşterea atractivităţii învăţării. Dezvoltarea şi modernizarea ofertelor de educaţie iniţială şi continuă are drept obiective creşterea atractivităţii ofertelor educaţionale, creşterea calităţii şi relevanţei educaţiei pentru piaţa muncii. Introducerea noilor tehnologii şi a noilor metode de predare în educaţie. Sunt vizate acele componente ale sistemului de educaţie care se află într-un proces de integrare într-un spaţiu extins european (ciclul 2 şi 3 al învăţământului superior), care au un impact deosebit asupra evoluţiei şi dezvoltării personale a individului (educaţia timpurie) sau în care rata de participare este redusă datorită atractivităţii scăzute şi a gradului redus de diversificare a ofertelor educaţionale (învăţământul secundar şi educaţia continuă). În ceea ce priveşte investiţiile pentru dezvoltarea infrastructurii fizice necesare în sistemul de

62

educaţie şi formare profesională iniţială şi continuă pentru crearea condiţiilor de dezvoltare a capitalului uman, aceastea vor fi finanţate, cu precădere, în cadrul activităţilor prevăzute în strategia aferentă priorităţii 6 din PND „Susţinerea dezvoltării echilibrate a tuturor regiunilor României” şi contribuie la reducerea disparităţilor regionale şi intraregionale identificate. Investiţiile în echipamente şi infrastructura TIC (în ceea ce priveşte sistemele de conectare) vor fi finanţate complementar în cadrul măsurilor din prioritatea 1 a PND - „Creşterea competitivităţii economice şi promovarea economiei bazate pe cunoaştere. Obiectiv general: Participarea la învăţarea pe tot parcursul vieţii prin modernizarea şi restructurarea sistemului de educaţie şi flexibilizarea rutelor de învăţare. Obiective specifice

a) dezvoltarea unor rute flexibile de învăţare pe tot parcursul vieţii prin asigurarea transferabilităţii rezultatelor învăţării dobândite în diferite contexte de învăţare şi dezvoltarea serviciilor de orientare şi consiliere;

b) crearea mecanismelor specifice asigurare a calităţii şi dezvoltarea culturii calităţii în educaţie;

c) îmbunătăţirea standardelor profesionale ale profesorilor şi dezvoltarea de noi profesii d) adaptarea calificărilor furnizate de sistemul de educaţie la cerinţele pieţei muncii.

Fundamentare România se confruntă cu un grad extrem de scăzut al populaţiei din grupa de vârstă 25-64 de ani la învăţarea pe tot parcursul vieţii (1,5% în 2004, comparativ cu o ţintă de 12,5% până în 2010). Una din cauze rezidă în gradul relativ ridicat de rigiditate al sistemului educaţional în ceea ce priveşte asigurarea transferabilităţii rezultatelor învăţării dobândite în contexte de învăţare şi certificarea lor în sistemul formal de educaţie. Astfel sistemul de educaţie nu se bazează pe „şcoală” ca centru de resurse de învăţare continuă, ci este concentrat pe educaţia iniţială, limitând posibilităţile de învăţare continuă ale populaţie adulte. În prezent nu funcţionează sistem articulat de formare continuă şi de un cadru coerent al calificărilor aplicat atât în formarea profesională iniţială, cât şi în cea continuă, care să permită certificarea calificărilor parţiale, ceea ce face necesară implementarea unui Cadru Naţional al Calificărilor, până la finele anului 2010. În sistemul de educaţie, asigurarea calităţii s-a bazat, cu precădere, pe mecanismele specifice ale acreditării şi evaluării externe şi pe programe de formare a cadrelor didactice; sistemele interne de asigurare şi management al calităţii nu sunt operaţionale. Funcţionarea sistemului de bazează cadre didactice, cadre didactice auxiliare şi personal nedidactic. Standardele specifice aplicate cadrelor didactice trebuie îmbunătăţite în conformitate cu prevederile Cadrului European al Calificării Profesorilor. Domenii majore de intervenţie: • Domeniul de intervenţie 1: Promovarea de reforme în educaţie în contextul învăţării pe tot

parcursul vieţii • Domeniul de intervenţie 2: Asigurarea calităţii şi managementul calităţii în educaţie şi

formare iniţială ; • Domeniul de intervenţie 3. Dezvoltarea în cadrul sistemului naţional de educaţie şi formare

a serviciilor integrate de informare, orientare şi consiliere privind dezvoltarea personală

63

În cadrul acestei axe prioritare intervenţiile vor fi direcţionate către: • sistemul de educaţie (structuri ale ministerului educaţiei şi cercetării şi subordonate),

pentru dezvoltare standardelor de asigurare a calităţii, dezvoltarea de standarde pentru noi profesii în educaţie, dezvoltarea d instrumente şi standarde de validarea competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale şi asigurarea transferabilităţii acestora în sistemul formal.

• Furnizorii acreditaţi de educaţie şi formare iniţială (şcoli, universităţi, ISJ), pentru dezvoltarea sistemelor interne de asigurare a calităţii, dezvoltarea expertizei şi competenţelor în asigurarea şi managementul calităţii; crearea şi dezvoltarea cabinetelor de orientare şi consiliere.

• Indivizi, în vederea validării competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale.

Indicatori .............................. 3.2.1.1.Promovarea de reforme în educaţie în contextul învăţării pe tot parcursul vieţii Operaţiuni indicative:

- dezvoltarea şi implementarea cadrului naţional al calificărilor - dezvoltarea şi implementarea de mecanisme de recunoaştere şi asigurare a

transferabilităţii competenţelor dobândite în diferite contexte formale, informale şi nonformale de învăţare;

- dezvoltarea noilor profesii în educaţie; - promovarea de reforme în educaţie în ceea ce priveşte sistemul de certificare; - promovarea educaţiei de tip „a doua şansă”; - proiecte pilot pentru testarea noilor reglementări

3.2.1.2.Asigurarea calităţii şi managementul calităţii în educaţie şi formare iniţială Operaţiuni indicative:

- crearea şi dezvoltarea sistemelor de asigurare şi management al calităţii în educaţie şi formare;

- dezvoltarea unor programe de formare profesională în domeniul managementului educaţional şi în managementul calităţii;

- dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare a inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii în vederea ajustării ofertei educaţionale în concordanţă cu evoluţiile de pe piaţa muncii;

- crearea şi dezvoltarea mecanismelor de asigurare şi managementul calităţii în educaţie în contextele nonformale şi informale de învăţare.

3.2.1.3.Dezvoltarea în cadrul sistemului naţional de educaţie şi formare a serviciilor

integrate de informare, orientare şi consiliere privind dezvoltarea personală Operaţiuni indicative:

- dezvoltarea instrumentelor şi serviciilor integrate de informare, orientare şi consiliere - profesionalizarea activităţilor de informare, orientare şi consiliere

64

- facilitarea accesului la servicii de orientare şi consiliere pentru elevi şi profesori 3.2.2. Axa prioritară 2: Modernizarea Serviciul Public de Ocupare Obiectiv Obiectivul acestei axe prioritare este îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei serviciilor furnizate de Serviciul Public de Ocupare reprezentat în România de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu toate structurile sale judeţene şi locale. Fundamentare Modernizarea şi întărirea capacităţii administrative a Serviciului Public de Ocupare va fi sprijinită atât la nivel naţional cât şi regional şi local, ca instrument cheie pentru implementarea politicilor naţionale de ocupare, contribuind la îmbunătăţirea accesului la ocupare şi, implicit, la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Întărirea capacităţii administrative şi instituţionale a Serviciului Public de Ocupare va avea în vedere corelarea cu cerinţele unei pieţe a muncii moderne şi promovarea de metode mai potrivite pentru accesul la ocupare a tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi, în special, a persoanelor care întâmpină greutăţi de reactivare pe piaţa muncii. Cu rol hotărâtor în funcţionarea mecanismului de reglare a funcţionării pieţei muncii, Serviciul Public de Ocupare trebuie să fie orientat cât mai eficient către nevoile şi aşteptările concrete ale clienţilor săi: persoane în căutarea unui loc de muncă, persoane care sunt supuse riscului de a deveni şomeri şi angajatori. El trebuie să fie capabil să furnizeze căutătorilor de loc de muncă şi persoanelor care sunt supuse riscului de a deveni şomeri un set complet de servicii, asistenţă personalizată, corelată cu elaborarea unui plan individual de acţiune pentru fiecare persoană, şi cele mai adecvate soluţii de ocupare. De asemenea, trebuie să acorde o importanţă sporită angajatorilor, să fie capabil să interacţioneze într-un mod eficient cu aceştia şi astfel să crească transparenţa în ceea ce priveşte capacitatea reală de absorbţie a forţei de muncă. Pentru îmbunătăţirea accesului la ocupare şi, implicit, pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, se va sprijini modernizarea şi întărirea capacităţii administrative a Serviciului Public de Ocupare la nivel naţional, regional şi local. Modernizarea Serviciului Public de Ocupare trebuie să se reflecte în instrumentele şi activităţile care asigură oportunităţi mai mari de reintegrare a tuturor căutătorilor de loc de muncă. Modernizarea este legată de multe aspecte ale activităţii Serviciului Public de Ocupare (personal, organizare, obţinerea şi circulaţia informaţiilor, tehnică de calcul şi soft-uri corespunzătoare, spaţii adecvate serviciilor) care să conducă la o mai mare eficienţă a serviciilor furnizate cărte clienţi în beneficiul pieţei muncii. Pregătirea profesională corespunzătoare a personalului, bazate pe cunoştinţe solide precum şi aptitudini practice au o importanţă deosebită în relaţiile cu clienţii. Serviciile de ocupare trebuie să-şi angajeze structurile într-o atitudine orientată către client prin care vor fi luate în considerare disparităţile regionale şi fiecărei persoane i se vor oferi mijloace să-şi crească capacitatea de angajare. Domenii majore de intervenţie Domeniul major de intervenţie este „modernizarea şi întărirea capacităţii administrative a Serviciului Public de Ocupare”.

65

Indicatori - Numărul de persoane din Agenţia naţională, agenţiile judeţene şi locale cuprinse în

cursuri de formare; - Numărul de centre “self-service” înfiinţate ; - Numărul de planuri individuale (asistenţă personalizată) pregătite pentru căutătorii de

locuri de muncă; - ……

3.2.2.1.Domeniul de intervenţie: Modernizarea şi întărirea capacităţii administrative a Serviciului Public de Ocupare

Operaţiuni indicative În contextul îmbunătăţirii calităţii şi eficienţei serviciilor oferite se va acţiona pentru:

− elaborarea de proiecte de cercetare privind modernizarea SPO, inclusiv amenajarea ergonomică a spaţiilor din agenţii;

− îmbunătăţirea şi dezvoltarea serviciilor specializate (inclusiv proiecte inovative) pentru: • informare şi consiliere profesională, • mediere • formare profesională, • asistenţă personalizată pentru şomeri, • “self-service”,

− elaborarea şi implementarea unor noi instrumente şi soluţii de ocupare care vor fi adresate în mod special şomerilor de lungă durată, tinerilor şi grupurilor dezavantajate,

− extinderea şi dezvoltarea de noi forme de servicii (serviciul electronic de mediere a muncii, serviciile prin telefon);

− evaluarea nevoilor de formare, crearea şi implementarea de programe şi planuri de formare profesională moderne pentru:

• dezvoltarea competenţelor personalului de a furniza servicii şi asistenţă personalizată;

• formarea consilierilor în carieră, • îmbunătăţirea capacităţii de analiză şi previziuni ale pieţei muncii; • dezvoltarea competenţelor personalului din centrele de pregătire.

În vederea creşterii gradului de satisfacere a cerinţelor angajatorilor se va acţiona pentru:

− Crearea şi dezvoltarea de mecanisme de coordonare cu angajatorii şi alti operatori de pe piaţa forţei de muncă (reţele, acces la baze de date);

− susţinerea şi dezvoltarea de parteneriate şi implicarea efectivă a partenerilor sociali în implementarea strategiilor şi politicilor active de ocupare;

− promovarea de parteneriate cu serviciile de ocupare din Statele Membre în vederea identificării şi aplicării celor mai bune practici.

Pentru Dezvoltarea sistemului de management al informaţiei proiectele se vor concentra pe: − dezvoltarea şi administrarea portalului Serviciului Public de Ocupare, ca instrument ICT, − dezvoltarea şi implementarea suportului informatic pentru culegerea şi prelucrarea

datelor; − dezvoltarea capacităţii de integrare a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de

Muncă în reţeaua EURES a serviciilor publice de ocupare din UE.

66

Pentru consolidarea infrastructurii necesare furnizării serviciilor proiectele se vor concentra pe:

- faclitarea accesului la serviciul electronic de mediere a muncii (serviciul intranet şi internet);

- dotarea Serviciului Public de Ocupare cu echipamente hardware (inclusiv accesorii) şi pachete software (ICT);

- dezvoltarea şi modernizarea centrelor de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

3.2.3. Axa prioritară 3 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Nord Est Obiectiv Obiectivul general al acestei regiuni îl constituie dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii.

Fundamentare Dezvoltarea resurselor umane şi integrarea durabilă pe piaţa muncii sunt posibile în condiţiile promovării formării profesionale pe tot parcursul vieţii ca domeniu major de intervenţie în restructurarea şi dezvoltarea sistemelor de educaţie şi formare, asigurarea competenţelor cheie şi a coerenţei între contextele formale, nonformale şi informale de invăţare. Având în vedere rolul de factor cheie al mentalităţii şi atitudinii favorabile pentru realizarea invăţării pe tot parcursul vieţii, trebuie acordată o deosebită importanţă conştientizării şi interiorizării rolului formării profesionale continue în satisfacerea trebuinţelor de dezvoltare personală, profesională şi de apartenenţa la societate. Formarea profesională continuă reprezintă un element esenţial pentru asigurarea competenţelor cheie, cunoştintelor şi abilităţilor necesare formării şi dezvoltării unui stoc de capital uman educat şi competitiv pe piaţa europeană a muncii. Politica de ocupare a forţei de muncă va promova capacitatea de adaptare a intreprinderilor şi a forţei de muncă la procesul de tranziţie, luând în consideraţie flexibilitatea şi securitatea muncii şi accentuând rolul cheie al partenerilor sociali în acest proces.

Domenii majore de intervenţie − Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot

parcursul vieţii;

− Domeniul de intervenţie 2 Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale;

− Domeniul de intervenţie 3 Iniţiative pentru partenerii sociali;

− Domeniul de intervenţie 4 Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale;

− Domeniul de intervenţie 5 Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii;

− Domeniul de intervenţie 6 Combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor

67

vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale;

− Domeniul de intervenţie 7 Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională pentru grupurile vulnerabile;

− Domeniul de intervenţie 8 Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor;

− Domeniul de intervenţie 9 Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă;

− Domeniul de intervenţie 10 Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii.

Indicatori

− Rata de părăsire timpurie a şcolii − Procentul cadrelor didactice calificate, din care masculin/feminin şi pe medii de rezidenţă − Număr de elevi/studenţi pe cadru didactic − Rata de inserţie a absolvenţilor pe diferite nivele de educaţie în piaţa muncii − Rata de participare a populaţiei din grupa de vârstă 25-64 de ani la educaţie şi formare

profesională continuă − Rata de ocupare generală − Rata de ocupare femei − Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani)

Beneficiari

− organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii; − sindicate, patronate; − Agenţii Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă; − autorităţi publice locale; − furnizori de educaţie; − furnizori de formare profesională continuă a adulţilor şi asociaţii ale furnizorilor de

formare; − institute de învăţământ superior; − companii de stat sau private, IMM-uri, companii mari, pentru angajaţii acestora.

3.2.3.1. Promovarea formării profesionale pe tot parcursul vieţii

Operaţiuni indicative: − Stimularea participării forţei de muncă la formare profesională continuă; − Dezvoltarea sistemului şi a ofertelor de formare profesională continuă; − Dezvoltarea invăţământului la distanţă; − Dezvoltarea resurselor umane în domeniul cercetării şi dezvoltării; − Implementarea şi consolidarea mecanismelor de asigurare a transparenţei calificărilor şi

competenţelor; − Identificarea şi implementarea unor modalităţi de creştere a interesului angajatorilor şi a

altor actori cheie implicaţi în creşterea şi eficientizarea investiţiilor în capitalul uman; − Dezvoltarea de programe de tip „a doua şansă”; − Extinderea unor programe de formare profesională pentru persoanele care îşi desfăşoară

activitatea în mediul rural;

68

− Achiziţionarea de noi programe de instruire care să răspundă cerinţelor impuse de apariţia pe piaţă a noi produse şi servicii;

− Dezvoltarea reţelei de furnizori publici şi privaţi de servicii de orientare şi consiliere în cadrul sistemului de formare profesională continuă;

− Realizarea unor intense campanii de informare şi mediatizare;

3.2.3.2. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a intreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale

Operaţiuni indicative: − Promovarea adaptabilităţii şi culturii antreprenoriale a forţei de muncă; − Susţinerea asigurării, dezvoltării şi menţinerii resurselor umane în scopul indeplinirii

exigentelor firmelor privind calificarea fortei de munca, cerinţe esenţiale pentru asigurarea competitivităţii înprocesul de schimbare a condiţiilor economice şi tehnologice cerute de dezvoltarea societăţii bazate pe cunoastere;

− Adaptarea competenţelor profesionale ale propriilor angajaţi la nevoile de dezvoltare ale întreprinderilor pentru a susţine creşterea productivităţii şi calităţii muncii;

− Încurajarea diversităţilor relaţiilor de muncă; − Furnizarea de instruire în vederea creşterii educaţiei antreprenoriale a managerilor de la

toate nivelurile, asigurarea creativităţii antreprenoriale, îmbunatăţirea capacităţii managerilor întreprinzătorilor de a-şi conduce propriile afaceri şi de a se adapta exigenţelor impuse de competitivitate şi schimbările tehnologice ;

− Creşterea nivelului activităţilor antreprenoriale; − Înfiinţarea de centre de instruire a persoanelor din mediul rural având ca scop suplinirea

lipsei de cunoştiinte şi informaţii a populaţiei rurale asupra problemelor privind sănătatea, asistenţa socială şi oportunităţile de ocupare a forţei de muncă;

− Realizarea de campanii de informare, stimulare şi promovare a iniţiativei private, promovate de

− către organizaţii şi asociaţii profesionale, Camere de Comerţ, unităţi de învăţământ cu profil vocaţional în colaborare cu autorităţile publice locale;

− Îmbunătăţirea accesului la informatii privind locurile de muncă vacante.

3.2.3.3. Iniţiative pentru partenerii sociali Operaţiuni indicative: − Promovarea participării partenerilor sociali în diferite activităţi socio-profesionale la nivel

de întreprindere; − Creşterea capacităţii de expertiză a partenerilor sociali prin dezvoltarea unor programe în − parteneriat în vederea formării profesionale a personalului de specialitate din cadrul

organizaţiilor sindicale şi patronale, în concordantă cu exigenţele dialogului social; − Sprijinirea dezvoltării capacităţii administrative a partenerilor sociali; − Realizarea unor iniţiative şi programe comunitare, având ca scop îmbogaţirea educaţiei

dialogului social; − Implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale

continue; 3.2.3.4. Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii

antreprenoriale

69

Operaţiuni indicative: − Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală pe piaţa muncii prin consolidarea dimensiunii

practice a educaţiei şi formării profesionale; − Dezvoltarea spiritului şi culturii antreprenoriale în cadrul activităţilor curriculare şi

extracurriculare în invăţămantul preuniversitar şi universitar, în parteneriat cu mediul de afaceri;

− Implementarea unor programe de facilitare a tranzitiei de la scoală la locul de muncă, inclusiv prin dezvoltarea stagiilor de practică şi a uceniciei pentru elevi şi studenţi;

− Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale în vederea susţinerii iniţiativelor tinerilor cercetători şi absolvenţi;

− Asigurarea calităţii în activităţile de orientare şi consiliere. 3.2.3.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

Operaţiuni indicative: − Îmbunătăţirea ocupării şi prevenirea şomajului de lungă durată; − Susţinerea integrării în munca a tinerilor; − Asigurarea condiţiilor pentru implementarea activităţilor de creştere a ocupării; − Acordarea de servicii adecvate de informare şi consiliere profesională în scopul motivării

şomerilor de a deveni activi pe piaţa muncii; − Dezvoltarea unor programe inovative de promovare a ocupării.

3.2.3.6. Combaterea discriminării şi promovarea masurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale

Operaţiuni indicative: − Promovarea integrării pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând grupurilor expuse riscului

de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială; − Asigurarea de şanse egale pentru grupurile vulnerabile, în vederea acumularii de

cunoştinte, calificări şi alte resurse necesare pentru a face faţă cerinţelor unei vieţi active pe piaţa muncii, într-o economie bazată pe cunoaştere;

− Susţinerea mai ampla a activităţilor comunitare intreprinse pentru a promova cultura, limba şi tradiţiile comunităţilor, în cadrul şi în afara scolii;

− Promovarea căutarii unui loc de muncă prin formare profesională, consiliere şi diverse forme de ocupare;

− Dezvoltarea şi promovarea de ONG-uri şi furnizori de servicii care au ca obiect de activitate integrarea pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate;

3.2.3.7. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională, pentru

grupurile vulnerabile Operaţiuni indicative: − Extinderea accesului la formarea continuă pentru grupurile vulnerabile în vederea creşterii

motivării de participare a acestora pe piaţa muncii; − Efectuarea unei analize cantitative şi calitative pentru identificarea şi evaluarea situaţiei

grupurilor vulnerabile din punct de vedere al participarii la educaţie a copiilor romi, a tinerilor peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, a tinerilor

70

adulţi cu parcursul şcolar întrerupt, a copiilor străzii, a persoanelor cu disabilităţi; − Consolidarea susţinerii educaţiei preşcolare, îndeosebi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor

educaţionale ale copiilor romi; − Introducerea şi extinderea şcolilor cu internat săptămânal, ca o formă de asistenţă a

familiilor sărace; − Conceperea pachetului de programe şcolare intensive de prevenire a abandonului şcolar, a

programelor şcolare compensatorii pentru elevii excluşi de la viaţa socială normală, a programelor de susţinere a limbii şi culturii comunitătilor;

3.2.3.8. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor

Operaţiuni indicative: − Promovarea egalităţii de gen şi a creşterii participării femeilor la viaţa economică, socială

şi politică; − Iniţierea şi desfăşurarea unor programe de informare asupra drepturilor sociale egale ale

bărbaţilor şi femeilor; − Încurajarea activităţilor de formare profesionala continuă a femeilor şi bărbaţilor în

vederea facilitării accesului lor egal la toate sectoarele de activitate; − Stimularea programelor care încurajeaza cariere profesionale de înalt nivel managerial

pentru femei; − Concertarea contribuţiilor principalilor actori sociali pentru promovarea principiului

egalităţii de şanse în conştiinţa socială; − Sprijinirea programelor de înlocuire a imaginilor negative stereotipe ale femeii, în special

prin intermediul mass-media.

3.2.3.9. Iniţiative transnaţionale în educaţia incluzivă Operaţiuni indicative: − Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european în domeniul

educaţiei; − Diseminarea şi valorificarea de bune practici la nivel european.

3.2.3.10. Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii

Operaţiuni indicative: − Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european pe piaţa muncii; − Dezvoltare de programe comune pentru promovarea ocupării; − Testarea de noi mijloace de combatere a discriminării şi inegalităţilor pe piaţa muncii; − Promovarea transferului de expertiză în domeniul ocupării forţei de muncă.

3.2.4. Axa prioritară 4 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud-Est Obiectiv general Creşterea gradului de ocupare şi a competitivităţii pe o piaţă a muncii flexibilă, prin crearea unui sistem de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin dezvoltarea de parteneriate sociale şi prin promovarea incluziunii sociale. Obiective specifice:

71

• Promovarea formării continue pentru creşterea ratei de ocupare şi accelerarea creşterii economice;

• Promovarea pregătirii antreprenoriale într-o economie bazată pe cunoaştere; • Susţinerea accesului egal la formarea profesională şi a incluziunii sociale pe piaţa

muncii; • Dezvoltarea parteneriatelor sociale, în educaţie şi ocupare, pentru a facilita

integrarea tinerilor pe piaţa muncii, dar şi pentru a face faţă schimbărilor de pe piaţa forţei de muncă.

Fundamentare Activitatea economica a regiunii în ultimii ani se caracterizeaza prin intrarea în declin a ramurilor industriale, generand lichidarea şi/sau restructurarea marilor intreprinderi (cu impact negativ asupra somajului) si infiintarea de intreprinderi mici si mijlocii. Datorita influentei negative a unor factori precum ponderea mare a populatiei ocupate în agricultura si sezonalitatea acestei activitati, o mare parte a populatiei ruralului este confruntata cu optiuni de ocupare limitate si nevoita sa munceasca pentru a-si asigura un minim de trai în activitati cu productivitate redusa. In profil regional, structura populatiei ocupate dupa statutul profesional releva ca în regiunile predominant agricole, cum este Regiunea Sud-Est, lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati reprezinta 70 % din populatia ocupata. In ciuda elementelor valoroase de potential, perturbatiile majore care s-au produs în spatiul rural în ultimele decenii au afectat toate componentele vietii economico-sociale: s-au schimbat relatiile economice, sistemul de valori, comportamentul individual, fundamentele vietii comunitare rurale ale regiunii. în aceste conditii, spatiul rural al regiunii, ca de altfel la nivelul intregii tari, a cunoscut în ansamblu un proces regresiv, care persista inca, neexistand semne de imbunatatire semnificativa. Regiunea dispune de un valoros capital uman, sisteme de educaţie a adulţilor, de formare continuă a adulţilor şi învăţământ universitar recunoscute la nivel internaţional care pot fi îmbunătăţite şi valorificate la maxim. Domenii majore de intervenţie Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot

parcursul vieţii;

Domeniul de intervenţie 2 Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale;

Domeniul de intervenţie 3 Iniţiative pentru partenerii sociali;

Domeniul de intervenţie 4 Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale;

Domeniul de intervenţie 5 Identificarea şi valorificarea tuturor

72

oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii; Domeniul de intervenţie 6 Combaterea discriminării şi promovarea

măsurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale;

Domeniul de intervenţie 7 Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională pentru grupurile vulnerabile;

Domeniul de intervenţie 8 Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor;

Domeniul de intervenţie 9 Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă;

Domeniul de intervenţie 10 Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii.

Indicatori



Beneficiari




Operaţiuni indicative: − Dezvoltarea programelor de formare profesională continuă pentru sectoarele economice în

plină dezvoltare (turismul, construcţiile, serviciile); − Crearea unor centre de formare profesională care să susţină domeniile cerute pe piaţa

muncii şi de economia în schimbare; − Dezvoltarea programelor de reconversie profesională pentru prevenirea şomajului

structural în urma restructurării economice (industria constructoare de masini, navala, siderurgica) sau în urma solicitarii crescute de forta de munca în diferite domenii: constructii, confectii textile, panificatie;

73

− Stimularea participării tinerilor, dar şi a persoanelor peste 45 de ani, la formare profesională continuă, prin acces gratuit, ofertă variată, formare finalizată cu angajare;

− Promovarea îmbătrânirii active prin cursuri de formare a persoanelor de peste 50 ani, în scopul prevenirii şomajului de lungă durată.

3.2.4.2. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea

formării antreprenoriale

Operaţiuni indicative: − Stimularea furnizorilor de servicii pentru organizarea de cursuri şi servicii în vederea

iniţierii şi dezvoltarii afacerilor ; − Dezvoltarea competenţelor comune (noţiuni de informatică, limbă străină) a forţei de

muncă, atât cea aflată în căutarea unui loc de muncă cît şi cea angajată, pentru a face faţă dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere;

− Prevenirea şi reducerea migraţiei forţei de muncă înalt calificată. 3.2.4.3. Iniţiative pentru partenerii sociali

Operaţiuni indicative: − Intarirea colaborarii intre scoli si agentii economici locali în vederea asigurarii conditiilor

necesare dobandirii de catre elevi a competentelor profesionale; − Restructurarea a retelelor de invatamant si adaptarea curriculei scolare la nevoile locale,

în special în mediul rural; − Dezvoltarea parteneriatului social pentru prelungirea vieţii active a persoanelor de peste

50 de ani şi pentru menţinerea sau reinserţia lor pe piaţa muncii 3.2.4.4. Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii

antreprenoriale

Operaţiuni indicative: − Crearea unor centre de consiliere şi informare privind cariera − Dezvoltarea unor cursuri de antreprenoriat şi cultură antreprenorială pentru tineri în

firmele mari, care dezvoltă aceste concepte, incercandu-se astfel impiedicarea migrarii fortei de munca inalt calificate;

− Dezvoltarea şi promovarea abilităţilor specifice antreprenoriatului şi managementului în şcoli şi universităţi.

3.2.4.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

Operaţiuni indicative: − Crearea unor centre de consultanţă şi orientare profesională, în special pentru tineri şi

pentru persoanele inactive 3.2.4.6. Combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor

vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale

Operaţiuni indicative:

74

− Dezvoltarea serviciilor care previn discriminarea si asigura integrarea pe piata muncii a grupurilor vulnerabile pentru dobandirea deprinderilor de viata independenta (tineri de peste 18 ani care parasesc sistemul de stat pentru protectia copilului, persoane de etnie roma, persoane cu dezabilitati)

3.2.4.7. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională pentru

grupurile vulnerabile

Operaţiuni indicative: − Dezvoltarea unei reţele de formatori pentru promovarea incluziunii sociale a romilor − Promovarea principiului egalitatii sanselor în educatie, indiferent de caracteristicile

individuale – deficiente mentale sau fizice, mediul socio-economic, limba materna, origine etnica;

− Dezvolatarea unui parteneriat cu organizatiile reprezentative ale grupurilor marginalizate pe piata muncii;

− Dezvoltarea centrelor de tranzit, în vederea incluziunii sociale a tinerilor instituţionalitaţi − Dezvoltarea unor cursuri de formare profesională pentru care să existe standarde

ocupaţionale în meserii tradiţionale pentru romi, pentru persoanele cu handicap, în funcţie de tipul handicapului


Operaţiuni indicative: − Centre de consiliere pentru începerea unei activităţi independente (formarea femeilor ca

antreprenori locali pentru sprijinirea iniţiativelor zonale) − Transformarea femeilor inactive (casnice) în femei active prin angajare şi externalizarea

activităţii „de casnică” − Promovarea egalitatii de sanse în ocuparea unui loc de munca; − Schimbarea mentalitatii agentilor economici cu privire la egalitatea de sanse în ocuparea

unui loc de munca si acordarea de salarii egale indiferent de gen, daca munca prestata este aceeasi.

3.2.4.9. Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă

Operaţiuni indicative: − Dezvoltarea de parteneriate cu organizaţii relevante din State Membre pentru identificarea

tehnicilor şi măsurilor de incluziune în educaţie 3.2.4.10. Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii

Operaţiuni indicative: − Dezvoltarea de parteneriate cu agenţi de ocupare din State Membre pentru identificarea

tehnicilor şi măsurilor de incluziune pe piaţa muncii 3.2.5. Axa prioritară 5 - Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud Muntenia Obiectiv Creşterea participării la educaţie şi formare profesională şi creşterea adaptabilităţii forţei de

75

muncă a întreprinderilor

Fundamentare Cerinţele pieţei de muncă implică pe de o parte îmbunătăţirea şi adaptarea nivelului de calificare şi recalificare a forţei de muncă tinere, iar pe de altă parte orientarea profesională în scopul încurajării şi mobilizării potenţialului uman tânăr. Condiţiile dinamice ale economiei de piaţă, impun existenţa unui mediu favorabil orientării, pregătirii şi perfecţionării de înaltă calitate a forţei de muncă tinere. Pentru crearea unui potenţial uman competitiv şi eficient este necesară eficientizarea activităţii de educaţie la nivel mediu şi superior şi orientarea acesteia spre necesităţile economiei de piaţă.

Schimbările economice produse şi procesul de restructurare şi privatizare a economiei regiunii, au condus la apariţia unor importante probleme legate de piaţa forţei de muncă din regiune. La nivelul acesteia şi în special în centrele urbane se înregistrează anumite grupuri sociale care datorită particularităţilor legate de vărstă, sex, sănătate şi calificare sunt supuse pericolului de excludere socială. Reintegrarea acestora în viaţa economică necesită programe speciale care să contribuie la îmbunătăţirea nivelului de calificare sau la reconversia lor profesională. Asigurarea progresului social şi economic al regiunii, impune creşterea gradului de adaptabilitate a forţei de muncă aparţinând acestor grupuri, în funcţie de cerinţele şi realitatea de pe piaţa forţei de muncă.

Domenii majore de intervenţie - Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot

parcursul vieţii - Domeniul de intervenţie 2 Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi

a întreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale

- Domeniul de intervenţie 3 Iniţiative pentru partenerii sociali

- Domeniul de intervenţie 4 Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale

- Domeniul de intervenţie 5 Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

- Domeniul de intervenţie 6 Combaterea discriminării si promovarea masurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale

- Domeniul de intervenţie 7 Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională pentru grupurile vulnerabile

- Domeniul de intervenţie 8 Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor

- Domeniul de intervenţie 9 Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă

- Domeniul de intervenţie 10 Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii

76

Indicatori: − Rata de părăsire timpurie a şcolii − Procentul cadrelor didactice calificate, din care masculin/feminin şi pe medii de rezidenţă − Număr de elevi/studenţi pe cadru didactic − Rata de inserţie a absolvenţilor pe diferite nivele de educaţie în piaţa muncii − Rata de participare a populaţiei din grupa de vârstă 25-64 de ani la educaţie şi formare


Beneficiari




Operaţiuni indicative: − Stimularea participării forţei de muncă la formare profesională continuă; − Calificarea/recalificarea şomerilor şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; − Organizarea de Job Cluburi în zonele cu un grad scăzut de participare pe piaţa muncii (în

special în zonele rurale); − Organizarea de seminarii de informare privind cerinţele pe piaţa muncii şi posibilităţile de

instruire şi angajare.

3.2.5.2. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale

Operaţiuni indicative: − Promovarea adaptabilităţii şi culturii antreprenoriale a forţei de muncă; − Promovarea programelor de formare profesionala a şomerilor în cadrul societăţilor în

vederea flexibilizării pieţei forţei de muncă ţinând cont de evoluţia dinamică a mediului economic;

− Dezvoltarea aptitudinilor manageriale pentru managementul micro-întreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijloci prin furnizarea unor programe de formare profesională adecvate;

− Promovarea iniţiativei private prin oferirea de consultanţă privind înfiinţarea de IMM-uri şi sprijinirea acestora în activitatea de început;

− Înfiinţarea de centre de consultanţă managerială.

3.2.5.3. Iniţiative pentru partenerii sociali

77

Operaţiuni indicative: − Promovarea participării partenerilor sociali în diferite activităţi socio-profesionale la nivel

de întreprindere; − Înfiinţarea de incubatoare de afaceri cu implicarea mai activă a partenerilor sociali

(patronate şi sindicate, ONG-uri); − Asistenţă şi sprijin în vederea întocmirii unor planuri de acţiune pentru încurajarea şi

dezvoltarea parteneriatelor; − Organizarea periodică a unor seminarii cu participarea actorilor ce acţionează în domeniul

ocupării forţei de muncă.

3.2.5.4. Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale

Operaţiuni indicative: − Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală pe piaţa muncii prin consolidarea dimensiunii

practice a educaţiei şi formării profesionale; − Consiliere şi recomandări privind orientarea profesională, începând cu învăţământul

secundar (clasele 5-8); − Încurajarea unei mai mari conştientizări a spiritului antreprenorial în întreaga societate şi

în planurile de învăţământ; − Dezvoltarea de parteneriate între autorităţile locale şi centrale, patronate şi sindicate în

vederea identificării necesităţilor pieţei muncii şi orientarea sistemului educaţional.

3.2.5.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii Operaţiuni indicative: − Îmbunatatirea ocupării şi prevenirea şomajului de lunga durată; − Sprijinirea dezvoltării de centre de consiliere, calificare, re-calificare şi mediere a

persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; − Înfiinţarea unor asociaţii între furnizorii de formare (publici şi privaţi) în vederea stabilirii

unui plan de acţiune comun; − Înfiinţarea şi actualizarea permanentă a unor baze de date la nivel judeţean şi regional

privind evoluţiile pe piaţa muncii (posturi vacante, necesităţi şi posibilităţi de calificare etc.).

3.2.5.6. Combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor

vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale Operaţiuni indicative: − Promovarea integrării pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând grupurilor expuse riscului

de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială; − Editarea unor publicaţii periodice gratuite cu informaţiile necesare actorilor de pe piaţa

muncii (modificări legislative, oportunităţi de dezvoltare, sprijin acordat de instituţiile publice, acces la finanţări etc.);

− Atragerea de noi parteneri în campanii de conştientizare şi promovare a atitudinii active în căutarea şi ocuparea unui loc de muncă si de combatere a discriminarii;

− Furnizarea de noi servicii pe piaţa muncii, care să contribuie la prevenirea discriminarii

78

specifice fiecărei categorii de persoane expuse riscului discriminării. 3.2.5.7. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională pentru

grupurile vulnerabile Operaţiuni indicative: − Extinderea accesului la formarea continuă pentru grupurile vulnerabile în vederea creşterii

motivării de participare a acestora pe piaţa muncii; − Înfiinţarea unor centre specializate în consilierea personalizată în mediul rural, pentru

persoanele de etnie rroma şi pentru persoanele cu dizabilităţi; − Caravane de informare, consiliere privind piaţa forţei de muncă în mediul rural şi în

comunităţile rroma.

3.2.5.8. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor Operaţiuni indicative: − Promovarea egalităţii de gen şi a creşterii participării femeilor la viaţa economică, socială

şi politică; − Organizarea de campanii de promovare şi seminarii privind egalitatea de gen şi

combaterea excluziunii sociale a femeilor, în special în mediul rural;


educaţiei; − Diseminarea de bune practici şi schimb de experienţă în cadrul unor programe comune de

formare profesională; − Testarea de noi mijloace de combatere a discriminării şi inegalităţilor întâmpinate de cei

aflaţi în căutarea unui loc de muncă sau de cei care au un loc de muncă; − Identificarea de noi oportunităţi de integrare pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile

în cadrul iniţiativelor cu parteneri din Statele Membre.


Operaţiuni indicative: − Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european pe piaţa muncii; − Crearea de parteneriate în ceea ce priveste schimbul de experienţă profesională pentru

adaptarea noilor tehnologii − Schimb de bune practici în domeniul dezvoltării resurselor uamane în cadrul unor

parteneriate transnaţionale 3.2.6. Axa prioritară 6 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud-Vest Oltenia Obiectiv Obiectivul general în această regiune îl consituie promovarea formării profesionale pe tot parcursul vieţii, crearea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi inclusive. Stabilirea unor mai bune relatii între cercetare, educaţie la nivel înalt şi educaţie vocaţională, pe

79

de o parte, şi economia regională pe de altă parte, pot contribui substanţial la atingerea aestui obiectiv. Sprijinirea centrelor de excelenţă, în special a cele conectate la specializările sectoriale, ar trebui să devină baza strategiei regionale. Un accent ar trebui sa se acorde de asemenea investitiei pentru reducerea decalajului informational. Fundamentare Asigurarea unui capital uman educat şi competitiv pe piaţa muncii presupune asigurarea accesului egal la educaţie şi formare iniţială şi continuă de calitate. Dezvoltarea resurselor umane în educaţie este abordată într-o viziune limitată doar la dezvoltarea de oferte de educaţie iniţială şi formare continuă, aproape exclusiv, pentru cadre didactice. Pentru profesiile noi trebuie definite standardele profesionale, mecanismele de certificare şi create oferte de educaţie şi formare adecvate, bazate pe rezultatele obţinute în proiectele pilot. În ceea ce priveşte formarea profesională continuă, oferta tinde să se concentreze pe programe pentru calificări complete sau pe programe pentru dezvoltarea competenţelor profesionale şi se adresează cu precădere persoanelor, orientându-se pe cereri punctuale ale pieţei muncii. Există o ofertă redusă de programe pentru calificările care necesită investiţii importante din partea furnizorilor de formare. Deoarece formarea profesională continuă trebuie să ofere posibilitatea unei adaptări rapide la cerinţele în continuă schimbare ale pieţei muncii, diversificarea şi creşterea calităţii ofertei de formare profesională trebuie să fie o preocupare permanentă. Promovarea parteneriatului în educaţie, formare şi în ocupare devine o condiţie pentru asigurarea coerenţei între educaţia şi formarea iniţială şi continuă şi piaţa muncii. Domenii majore de intervenţie

− Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot parcursul vieţii;





− Domeniul de intervenţie 6 Combaterea discriminării şi promovarea masurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale;




80


Indicatori

− Rata de părăsire timpurie a şcolii − Procentul cadrelor didactice calificate, din care masculin/feminin şi pe medii de

rezidenţă − Număr de elevi/studenţi pe cadru didactic − Rata de inserţie a absolvenţilor pe diferite nivele de educaţie în piaţa muncii − Rata de participare a populaţiei din grupa de vârstă 25-64 de ani la educaţie şi formare


Beneficiari




Operaţiuni indicative: − Stimularea participării forţei de muncă la formare profesională continuă; − Dezvoltarea invăţământului la distanta; − Dezvoltarea şi modernizarea sistemului de furnizare a serviciilor de formare profesională; − Stimularea angajatorilor pentru formarea profesională a propriilor angajaţi; − Îmbunătăţirea accesului la programe de formare profesională; − Dezvoltarea unor rute de formare flexibile şi personalizate, adaptate cerinţelor de

dezvoltare personală şi profesională a resurselor umane; − Îmbunătatirea accesului la informaţii privind locurile de muncă vacante; − Încurajarea diversităţilor relaţiilor de muncă;


Operaţiuni indicative: − Promovarea adaptabilităţii şi culturii antreprenoriale a forţei de muncă; − Promovarea programelor de asigurare, dezvoltare şi menţinere a resurselor umane; − Consilierea şi consultanţa pentru evaluarea nevoilor de formare profesională a propriilor

angajaţi, pentru elaborarea planului de formare profesională; − Implementarea unor forme inovatoare şi moderne de organizare a muncii, inclusiv prin

81

utilizarea tehnologiei informaţiei; − Promovarea formării antreprenoriale; − Susţinerea cercetării şi dezvoltării de proiecte/metode inovatoare de organizare flexibilă a

muncii; − Asigurarea creativităţii antreprenoriale prin imbunătaţirea cunoştinţelor şi competenţelor

manageriale la toate nivelele; − Dezvoltare servicii de consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati

independente sau iniţierea unei afaceri.


de întreprindere; − Implementarea de forme alternative şi moderne de muncă cum ar fi: timp parţial de

muncă, fracţionarea sau suspendarea temporară a timpului de muncă în scopul dezvoltării carierei profesionale, munca la domiciliu;

− Dezvoltarea parteneriatului social la nivel regional şi local pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă;

− Dezvoltarea de parteneriate sociale cu scopul de a influenţa organizarea modernă a muncii;

− Creşterea capacităţii de expertiză a partenerilor sociali prin dezvoltarea unor programe în − parteneriat în vederea formării profesionale a personalului de specialitate din cadrul

organizaţiilor sindicale şi patronale, în concordanţă cu exigenţele dialogului social; − Sprijinirea dezvoltarii capacităţii administrative a partenerilor sociali; − Implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale

continue; − Sustinerea parteneriatului cu mediul de afaceri în dezvoltarea şi implementarea de

programe de formare antreprenorială;

3.2.6.4. Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcolă la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale

Operaţiuni indicative: − Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la piaţa muncii prin consolidarea dimensiunii practice

a educaţiei şi formării profesionale; − Promovarea formării antreprenoriale în şcoli şi învăţământul pre-universitar şi

universitar; − Asigurarea creativitatii antreprenoriale prin imbunătăţirea cunoştiinţelor şi competenţelor

manageriale la toate nivelele; − Programe speciale pentru iniţierea şi dezvoltarea afacerilor în zona rurală; − Facilitarea tranziţiei de la şcoală pe o piaţă a muncii competitivă; − Consolidarea dimensiunii practice a educatiei şi formarii profesionale initiale; − Dezvoltarea serviciilor de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi

independente sau iniţierea unei afaceri; − Programe de formare a personalului implicat în educaţie şi formare profesională la nivel

regional.

82

3.2.6.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii Operaţiuni indicative: − Îmbunatatirea ocuparii şi prevenirea şomajului de lunga durată; − Îmbunatatirea ocuparii şi prevenirea somajului de lunga durată; − Susţinerea integrării în munca a tinerilor; − Cuprinderea şomerilor de lungă durată în programe active pe piaţa muncii; − Asigurarea conditiilor pentru implementarea activitatilor de crestere a ocuparii; − Acordarea de servicii adecvate de informare şi consiliere profesională în scopul motivării

şomerilor de a deveni activi pe piata muncii; − Dezvoltarea programelor de formare profesională care se adresează tinerilor; − Creerea de centre de mediere a muncii şi a job-cluburilor; − Dezvoltarea unor programe inovative de promovare a ocupării;



de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială; − Facilitarea accesului la educatie pentru copii şi tineri aparţinând grupurilor expuse riscului

de excluziune socială; − Asigurarea oportunitatilor egale în vederea acumularii de cunostinte, calificari şi alte

resurse necesare pentru a face fata cerintelor unei vieti active pe piata muncii, intr-o economie bazata pe cunoastere;

− Dezvoltarea unui sistem eficient de consolidare şi promovare a economiei sociale la nivel regional;

− Sustinerea mai ampla a activitatilor comunitare intreprinse pentru a promova cultura, limba şi traditiile comunitatilor, în cadrul şi în afara scolii;

− Promovarea căutării active a unui loc de muncă prin formare profesională, consiliere şi diverse forme de ocupare;

− Adaptarea spaţiilor de lucru la nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilităţi; − Dezvoltarea şi promovarea de ONG-uri şi furnizori de servicii care au ca obiect de

activitate integrarea pe piata muncii a persoanelor dezavantajate;

3.2.6.7. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională, pentru grupurile vulnerabile

Operaţiuni indicative: − Extinderea accesului la formarea continuă pentru grupurile vulnerabile în vederea creşterii

motivării de participare a acestora pe piaţa muncii; − Asigurarea condiţiilor pentru implementarea activităţilor de creştere a ocupării; − Efectuarea unei analize cantitative şi calitative pentru identificarea şi evaluarea situaţiei

grupurilor vulnerabile din punct de vedere al participarii la educaţie a copiilor romi, a tinerilor peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, a tinerilor adulţi cu parcursul şcolar întrerupt, a copiilor străzii, a persoanelor cu disabilităţi;

− Consolidarea sustinerii educaţiei preşcolare, activitate esenţială pentru îmbunătăţirea posibilităţilor educaţionale ale copiilor romi;

83

− Dezvoltarea invăţământului la distanţă; − Introducerea şi extinderea şcolilor cu internat săptămânal, ca o formă de asistenţa a

familiilor sărace; − Conceperea pachetului de programe şcolare intensive de prevenire a abandonului şcolar, a

programelor şcolare compensatorii pentru elevii excluşi de la viaţa socială normală, a programelor de susţinere a limbii şi culturii comunitatilor;


Operaţiuni indicative: − Promovarea egalităţii de gen şi a creşterii participării femeilor la viaţa economică, socială


bărbaţilor şi femeilor şi diseminarea sistematica a informatiilor privind egalitatea de sanse;

− Încurajarea activităţilor de formare profesionala continuă a femeilor şi bărbaţilor în vederea facilitării accesului lor egal la toate sectoarele de activitate;

− Stimularea programelor care încurajeaza cariere profesionale de înalt nivel managerial pentru femei;

− Creşterea participării femeilor pe piaţa muncii şi reconcilierea vieţii profesionale a angajaţilor femei şi bărbaţi cu viaţa lor de familie;

− Promovarea unui sistem eficient de servicii sociale destinate reducerii marginalizării şi excluziunii sociale;

− Îmbunatăţirea ocupării şi prevenirea şomajului de lungă durată în rândul femeilor; − Încurajarea preocupărilor pentru pregătirea profesională continuă a femeilor şi barbatilor

în vederea facilitarii accesului lor egal la toate sectoarele de activitate; − Sprijinirea programelor de înlocuire a imaginilor negative stereotipe ale femeii, în special

prin intermediul mass-media; − Campanii de conştientizare a femeilor, în special cele din mediul rural sau care fac parte

din grupuri cu nevoi speciale. − Introducerea şi utilizarea noilor metode şi tehnologii IT în sistemul serviciilor sociale.

3.2.6.9. Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă Operaţiuni indicative: − Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european în domeniul

educaţiei; − Diseminarea şi valorificarea de bune practici la nivel european; − Dezvoltarea de programe comune de educaţie inclusivă; − Dezvoltarea unei pieţe mixte de servicii sociale generatoare de locuri de muncă; − Transfer de expertiză cu statele membre.

3.2.6.10. Domeniul de intervenţie 10: Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii

Operaţiuni indicative: − Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european pe piaţa muncii; − Dezvoltare de programe comune pentru promovarea ocupării; − Elaborarea unor programe sub asistenţă tehnică specializată;

84

− Testarea de noi mijloace de combatere a discriminării şi inegalităţilor pe piaţa muncii; − Promovarea transferului de expertiză în domeniul ocupării forţei de muncă.

3.2.7. Axa prioritară 7 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Vest

Obiectiv Creşterea gradului de ocupare şi a competitivităţii pe o piaţă a muncii flexibilă prin crearea unui sistem de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă, prin dezvoltarea de parteneriate la nivel regional şi promovarea incluziunii sociale. Fundamentare Nevoia de a asigura resurse umane educate şi competitive pe piaţa europeană a muncii are la bază înţelegerea faptului că avantajele competitive care determină în prezent creşterea economică în România nu pot asigura o dezvoltare durabilă pe termen lung, având în vedere presiunea provocată de globalizare şi introducerea continuă de noi tehnologii. Numai o forţă de muncă flexibilă, înalt calificată va fi capabilă să răspundă schimbărilor permanente de pe piaţa muncii. În forma sa actuală, sistemul formal de educaţie şi formare iniţială nu este încă pregătit pentru a face faţă cerinţelor specifice ale societăţii bazate pe cunoaştere şi ale unei pieţe europene a muncii. Şcoala nu este încă un centru de resurse de învăţare continuă, ci un furnizor de educaţie iniţială, ceea ce limitează posibilităţile de învăţare continuă ale populaţie adulte la ofertele de formare profesională continuă. Ca parte a dialogului social, stimularea iniţiativelor pentru partenerii sociali este, de asemenea, un domeniu care este necesar a fi consolidat. Acţiunile comune de promovare a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă nu sunt suficient promovate în ceea ce priveşte egalitatea de şanse, în contextul în care obiectivul Uniunii Europene este de a atinge o rată a ocupării de 70% şi de a creşte ponderea femeilor angajate la 60%, până în anul 2010. Fenomenul excluziunii sociale afectează grupuri sociale care sunt supuse riscului de marginalizare socială, şi care se confruntă cu numeroase probleme legate de integrarea lor socială, determinate de discriminarea în ceea ce priveşte accesul la educaţie şi, ulterior, pe piaţa muncii. Domenii majore de intervenţie − Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot

parcursul vieţii; − Domeniul de intervenţie 2 Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a

întreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale;




− Domeniul de intervenţie 6 Combaterea discriminării şi promovarea masurilor de integrare a grupurilor

85

vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale;





Indicatori



Beneficiari




Operaţiuni indicative: − Stimularea participării forţei de muncă la formare profesională continuă; − Dezvoltarea sistemului şi a ofertelor de formare profesională continuă; − Dezvoltarea invăţământului la distanţă; − Dezvoltarea resurselor umane în domeniul cercetării şi dezvoltării; − Crearea unor centre de formare profesională care să susţină domeniile cerute pe piaţa

muncii şi de economia în schimbare; − Dezvoltarea programelor de reconversie profesională pentru prevenirea şomajului

structural în urma restructurării economice; − Stimularea participării tinerilor şi a persoanelor peste 45 de ani, la formare profesională

continuă; − Promovarea îmbătrânirii active prin cursuri de formare a persoanelor de peste 50 ani, în

86

scopul prevenirii şomajului de lungă durată. − Dezvoltarea de programe de tip „a doua şansă”; − Achiziţionarea de noi programe de instruire care să răspundă cerinţelor impuse de apariţia

pe piaţă a noi produse şi servicii; − Dezvoltarea reţelei de furnizori publici şi privaţi de servicii de orientare şi consiliere în

cadrul sistemului de formare profesională continuă; − Realizarea unor intense campanii de informare şi mediatizare;


Operaţiuni indicative: − Promovarea adaptabilităţii şi culturii antreprenoriale a forţei de muncă; − Dezvoltarea unor servicii specializate la nivel regional pentru studiul pieţei muncii; − Dezvoltarea competenţelor comune (noţiuni de informatică, limbă străină) a forţei de


− Creşterea nivelului activităţilor antreprenoriale; − Adaptarea competenţelor profesionale ale propriilor angajaţi la nevoile de dezvoltare ale

întreprinderilor pentru a susţine creşterea productivităţii şi calităţii muncii; − Înfiinţarea de centre de instruire a persoanelor din mediul rural având ca scop suplinirea

lipsei de cunoştiinte şi informaţii a populaţiei rurale asupra problemelor privind sănătatea, asistenţa socială şi oportunităţile de ocupare a forţei de muncă;

− Dezvoltarea unor mecanisme de înregistrare a datelor relevante pentru piaţa muncii; − Îmbunătăţirea accesului la informatii privind locurile de muncă vacante.


de întreprindere; − Creşterea capacităţii de expertiză a partenerilor sociali prin dezvoltarea unor programe în

parteneriat în vederea formării profesionale a personalului de specialitate din cadrul organizaţiilor sindicale şi patronale, în concordantă cu exigenţele dialogului social;

− Sprijinirea dezvoltării capacităţii administrative a partenerilor sociali; − Realizarea unor iniţiative şi programe comunitare, având ca scop îmbogaţirea educaţiei

dialogului social; − Implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale


antreprenoriale Operaţiuni indicative: − Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală pe piaţa muncii prin consolidarea dimensiunii

practice a educaţiei şi formării profesionale; − Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a intreprinderilor; − Furnizarea de servicii de consultanţă managerială;

87

− Dezvoltarea spiritului şi culturii antreprenoriale în cadrul activităţilor curriculare şi extracurriculare în invăţămantul preuniversitar şi universitar, în parteneriat cu mediul de afaceri;

− Implementarea unor programe de facilitare a tranzitiei de la şcoală la locul de muncă, inclusiv prin dezvoltarea stagiilor de practică şi a uceniciei pentru elevi şi studenţi;

− Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale în vederea susţinerii iniţiativelor tinerilor cercetători şi absolvenţi;

− Asigurarea calităţii în activităţile de orientare şi consiliere profesională. 3.2.7.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

Operaţiuni indicative: − Îmbunătăţirea ocupării şi prevenirea şomajului de lungă durată; − Susţinerea integrării în muncă a tinerilor; − Asigurarea condiţiilor pentru implementarea activităţilor de creştere a ocupării; − Acordarea de servicii adecvate de informare şi consiliere profesională în scopul motivării

şomerilor de a deveni activi pe piaţa muncii; − Dezvoltarea unor programe inovative de promovare a ocupării.



de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială; − Asigurarea de şanse egale pentru grupurile vulnerabile, în accesarea de programe de

formare profesională pe tot parcursul vieţii; − Dezvoltarea unui sistem eficient de consolidare şi promovare a economiei sociale la nivel

regional; − Susţinerea mai amplă a activităţilor comunitare intreprinse pentru a promova cultura,

limba şi tradiţiile comunităţilor, în cadrul şi în afara scolii; − Promovarea căutarii unui loc de muncă prin formare profesională, consiliere şi diverse

forme de ocupare; − Dezvoltarea şi promovarea de ONG-uri şi furnizori de servicii care au ca obiect de

activitate integrarea pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate.

3.2.7.7. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională, pentru grupurile vulnerabile

Operaţiuni indicative: − Extinderea accesului la formarea continuă pentru grupurile vulnerabile în vederea creşterii

motivării de participare a acestora pe piaţa muncii; − Efectuarea unei analize cantitative şi calitative pentru identificarea şi evaluarea situaţiei


− Consolidarea susţinerii educaţiei preşcolare, îndeosebi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor educaţionale ale copiilor romi;

88

− Introducerea şi extinderea şcolilor cu internat săptămânal, ca o formă de asistenţă a familiilor sărace;

− Conceperea pachetului de programe şcolare intensive de prevenire a abandonului şcolar, a programelor şcolare compensatorii pentru elevii excluşi de la viaţa socială normală, a programelor de susţinere a limbii şi culturii comunitătilor;


Operaţiuni Indicative: − Promovarea egalităţii de gen şi a creşterii participării femeilor la viaţa economică, socială


bărbaţilor şi femeilor ; − Încurajarea activităţilor de formare profesionala continuă a femeilor şi bărbaţilor în

vederea facilitării accesului lor egal la toate sectoarele de activitate; − Stimularea programelor care încurajeaza cariere profesionale de înalt nivel managerial

pentru femei; − Concertarea contribuţiilor principalilor actori sociali pentru promovarea principiului

egalităţii de şanse în conştiinţa socială; − Sprijinirea programelor de înlocuire a imaginilor negative stereotipe ale femeii, în special

prin intermediul mass-media.


educaţiei; − Diseminarea şi valorificarea de bune practici la nivel european. − Dezvoltarea de programe comune de educaţie inclusivă; − Dezvoltarea unei pieţe mixte de servicii sociale generatoare de locuri de muncă; − Transfer de expertiză cu statele membre.


Operaţiuni indicative: − Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european pe piaţa muncii; − Dezvoltare de programe comune pentru promovarea ocupării; − Elaborarea unor programe sub asistenţă tehnică specializată; − Testarea de noi mijloace de combatere a discriminării şi inegalităţilor pe piaţa muncii; − Promovarea transferului de expertiză în domeniul ocupării forţei de muncă.

3.2.8. Axa prioritară 8 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Sud-Est Obiectiv general Creşterea gradului de ocupare şi a competitivităţii pe o piaţă a muncii flexibilă, prin crearea unui sistem de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin dezvoltarea de parteneriate sociale şi prin promovarea incluziunii sociale.

89

Obiective specifice: − Promovarea formării continue pentru creşterea ratei de ocupare şi accelerarea creşterii

economice; − Promovarea pregătirii antreprenoriale într-o economie bazată pe cunoaştere; − Susţinerea accesului egal la formarea profesională şi a incluziunii sociale pe piaţa muncii; − Dezvoltarea parteneriatelor sociale, în educaţie şi ocupare, pentru a facilita integrarea

tinerilor pe piaţa muncii, dar şi pentru a face faţă schimbărilor de pe piaţa forţei de muncă. Fundamentare Regiunea Sud-Est este situata în partea de sud-est a Romaniei si se invecineaza la nord cu Regiunea Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru si Regiunea Sud-Muntenia, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina si tarmul Marii Negre. Acoperind 35.762 km² sau 15 % din suprafata totala a tarii, regiunea este a doua ca marime din cele 8 ale Romaniei.

Regiunea Sud-Est cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunarii, campia Baraganului în centru si campia Covurluiului în nord, podisul Dobrogei în est si sud. în partea de nord a podisului Dobrogei se afla Muntii Macinului iar partea de nord-vest a regiunii cuprinde o parte a Carpatilor de Curbura si a Subcarpatilor de Curbura. Totodata regiunea este strabatuta de fluviul Dunarea, cuprinde Delta Dunarii si este marginita la est de intreg litoralul romanesc al Marii Negre.

Regiunea Sud-Est cuprinde 6 judete: Braila, Buzau, Constanta, Galati, Tulcea, Vrancea. Activitatea economica a regiunii în ultimii ani se caracterizeaza prin intrarea în declin a ramurilor industriale, generand lichidarea si/sau restructurarea marilor intreprinderi (cu impact negativ asupra somajului) si infiintarea de intreprinderi mici si mijlocii. Din cauza influentei negative a unor factori precum ponderea mare a populatiei ocupate în agricultura si sezonalitatea acestei activitati, o mare parte a populatiei ruralului este confruntata cu optiuni de ocupare limitate si nevoita sa munceasca pentru a-si asigura un minim de trai în activitati cu productivitate redusa. In profil regional, structura populatiei ocupate dupa statutul profesional releva ca în regiunile predominant agricole, cum este Regiunea Sud-Est, lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati reprezinta 70 % din populatia ocupata. In ciuda elementelor valoroase de potential, perturbatiile majore care s-au produs în spatiul rural în ultimele decenii au afectat toate componentele vietii economico-sociale: s-au schimbat relatiile economice, sistemul de valori, comportamentul individual, fundamentele vietii comunitare rurale ale regiunii. în aceste conditii, spatiul rural al regiunii, ca de altfel la nivelul intregii tari, a cunoscut în ansamblu un proces regresiv, care persista inca, neexistand semne de imbunatatire semnificativa.

Regiunea dispune de un valoros capital uman, sisteme de educaţie a adulţilor, de formare continuă a adulţilor şi învăţământ universitar recunoscute la nivel internaţional care pot fi îmbunătăţite şi valorificate la maxim.

Domenii majore de intervenţie − Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot


90










Indicatori



Beneficiari




91

Operaţiuni indicative: - Dezvoltarea programelor de formare profesională continuă pentru sectoarele economice în

plină dezvoltare (turismul, construcţiile, serviciile); - Crearea unor centre de formare profesională care să susţină domeniile cerute pe piaţa

muncii şi de economia în schimbare; - Dezvoltarea programelor de reconversie profesională pentru prevenirea şomajului

structural în urma restructurării economice (industria constructoare de masini, navala, siderurgica) sau în urma solicitarii crescute de forta de munca în diferite domenii: constructii, confectii textile, panificatie;

- Stimularea participării tinerilor, dar şi a persoanelor peste 45 de ani, la formare profesională continuă, prin acces gratuit, ofertă variată, formare finalizată cu angajare;

- Promovarea îmbătrânirii active prin cursuri de formare a persoanelor de peste 50 ani, în scopul prevenirii şomajului de lungă durată.

3.2.8.2. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea

formării antreprenoriale

Operaţiuni indicative: - Stimularea furnizorilor de servicii pentru organizarea de cursuri şi servicii în vederea

iniţierii şi dezvoltarii afacerilor; - Dezvoltarea competenţelor comune (noţiuni de informatică, limbă străină) a forţei de


- Prevenirea şi reducerea migraţiei forţei de muncă înalt calificată. 3.2.8.3. Iniţiative pentru partenerii sociali

Operaţiuni indicative: - Intarirea colaborarii intre scoli si agentii economici locali în vederea asigurarii conditiilor

necesare dobandirii de catre elevi a competentelor profesionale; - Restructurarea a retelelor de invatamant si adaptarea curriculei scolare la nevoile locale,

în special în mediul rural; - Dezvoltarea parteneriatului social pentru prelungirea vieţii active a persoanelor de peste

50 de ani şi pentru menţinerea sau reinserţia lor pe piaţa muncii 3.2.8.4. Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii

antreprenoriale

Operaţiuni indicative: - Crearea unor centre de consiliere şi informare privind cariera - Dezvoltarea unor cursuri de antreprenoriat şi cultură antreprenorială pentru tineri în

firmele mari, care dezvoltă aceste concepte, incercandu-se astfel impiedicarea migrarii fortei de munca inalt calificate;

- Dezvoltarea şi promovarea abilităţilor specifice antreprenoriatului şi managementului în şcoli şi universităţi.

3.2.8.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii

92

Operaţiuni indicative: - Crearea unor centre de consultanţă şi orientare profesională, în special pentru tineri şi

pentru persoanele inactive 3.2.8.6. Combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor

vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale Operaţiuni indicative: - Dezvoltarea serviciilor care previn discriminarea si asigura integrarea pe piata muncii a

grupurilor vulnerabile pentru dobandirea deprinderilor de viata independenta (tineri de peste 18 ani care parasesc sistemul de stat pentru protectia copilului, persoane de etnie rroma, persoane cu dezabilitati)


grupurile vulnerabile

Operaţiuni indicative: - Dezvoltarea unei reţele de formatori pentru promovarea incluziunii sociale a romilor - Promovarea principiului egalitatii sanselor în educatie, indiferent de caracteristicile

individuale – deficiente mentale sau fizice, mediul socio-economic, limba materna, origine etnica;

- Dezvolatarea unui parteneriat cu organizatiile reprezentative ale grupurilor marginalizate pe piata muncii;

- Dezvoltarea centrelor de tranzit, în vederea incluziunii sociale a tinerilor instituţionalitaţi - Dezvoltarea unor cursuri de formare profesională pentru care să existe standarde

ocupaţionale în meserii tradiţionale pentru romi, pentru persoanele cu handicap, în funcţie de tipul handicapului


Operaţiuni indicative: - Centre de consiliere pentru începerea unei activităţi independente (formarea femeilor ca

antreprenori locali pentru sprijinirea iniţiativelor zonale) - Transformarea femeilor inactive (casnice) în femei active prin angajare şi externalizarea

activităţii „de casnică” - Promovarea egalitatii de sanse în ocuparea unui loc de munca; - Schimbarea mentalitatii agentilor economici cu privire la egalitatea de sanse în ocuparea

unui loc de munca si acordarea de salarii egale indiferent de gen, daca munca prestata este aceeasi.

3.2.8.9. Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă

Operaţiuni indicative: - Dezvoltarea de parteneriate cu organizaţii relevante din State Membre pentru identificarea

tehnicilor şi măsurilor de incluziune în educaţie 3.2.8.10. Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii


93

- Dezvoltarea de parteneriate cu agenţi de ocupare din State Membre pentru identificarea tehnicilor şi măsurilor de incluziune pe piaţa muncii

3.2.9. Axa prioritară 9 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Centru Obiectiv general Calificarea şi recalificarea forţei de muncă pentru a deveni mai adaptabilă la nevoile în continuă schimbare pe piaţa muncii, îmbunătăţirea măsurilor active de ocupare ca instrument sistemic pentru încurajarea ocupării forţei de muncă şi promovarea incluziunii sociale. Obiective specifice:

• Creşterea flexibilităţii şi mobilităţii proefsionale a resurselor umane pe baza ridicării nivelului de cunoştinţe şi a deprinderilor profesionale ale lucrătorilor;

• Diversificarea, extinderea şi creşterea calităţii serviciilor sociale oferite de autorităţile locale, instituţii şi organisme neguvernamentale;

• Promovarea antreprenoriatului prin furnizarea de sprijin pentru persoanele care încep sau administrează o afacere.

Fundamentare Îmbunătăţirea nivelului de pregătire profesională şi adaptarea deprinderilor şi a pregătirii profesionale la nevoile specifice ale pieţei muncii sunt cruciale pentru ridicarea potenţialului resurselor umane din regiune şi creşterea şanselor de integrare pe piaţa muncii.

Necesitatea creşterii competitivităţii este determinată de schimbările structurii pieţei muncii şi presupune o adaptare rapidă a persoanelor apte de muncă la aceste schimbări. Autorităţile, instituţiile şi alţi actori la nivel regional şi local trebuie să aibă un rol activ în acest proces. Participanţii individuali la aceste schimbări sunt elevii, studenţii, inclusiv lucrătorii companiilor active şi ale celor care au fost restructurate, care trebuie să-şi adapteze calificările şi abilităţile în raport cu noile oferte de muncă sau cu posibilitatea deciziei de a lansa propria afacere. Domenii majore de intervenţie − Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot






− Domeniul de intervenţie 6 Combaterea discriminării şi promovarea masurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea

94

economiei sociale; − Domeniul de intervenţie 7 Îmbunătăţirea accesului şi participării la

educaţie şi formare profesională pentru grupurile vulnerabile;




Indicatori



Beneficiari




Operaţiuni indicative: - Stimularea participării forţei de muncă la formare profesională continuă; - Modernizarea sistemului educaţional; - Îmbunătăţirea calităţii învăţământului profesional şi tehnic; - Organizarea de cursuri de formare profesională finalizate prin acordarea de diplome

recunoscute.

3.2.9.2. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi promovarea formării antreprenoriale

Operaţiuni indicative: - Promovarea adaptabilităţii şi culturii antreprenoriale a forţei de muncă; - Instruirea managerilor şi angajaţilor din IMM-uri privind noile tehnologii de producţie,

95

dezvoltarea de produse noi, practici de marketing, tehnologia informaţiei şi comunicaţiei, managementul resurselor umane etc.


Operaţiuni indicative: - Promovarea participării partenerilor sociali în diferite activităţi socio-profesionale la nivel

de întreprindere; - Armonizarea nevoilor pieţei muncii cu cele ale partenerilor sociali prin dezvoltarea de

programe deschise care pot urma oricărei forme de educaţie iniţială.

3.2.9.4. Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea culturii antreprenoriale

Operaţiuni indicative: - Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la piaţa muncii prin consolidarea dimensiunii practice

a educaţiei şi formării profesionale; - Devoltarea legăturii între sistemul de formare profesională şi piaţa muncii.

3.2.9.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii Operaţiuni indicative: - Îmbunătăţirea ocupării şi prevenirea şomajului de lungă durată; - Re-calificarea şi îmbunătăţirea competenţelor profesionale pentru a răspunde cerinţelor

pieţei muncii; - Acordarea de asistenţă şi consiliere în vederea găsirii unui loc de muncă.

3.2.9.6. Combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale

Operaţiuni indicative: - Promovarea integrării pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând grupurilor expuse riscului

de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială; - Dezvoltarea cadrului instituţional al municipalităţilor pentru a oferi servicii sociale direct

sau în parteneriat cu alţi agenţi, organizaţii publice, private sau non-profit; - Încurajarea persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile în asumarea responsabiiltăţii

comunitare; - Acordarea de asistenţă socială şi servicii persoanelor aflate în dificultate.


grupurile vulnerabile Operaţiuni indicative: - Extinderea accesului la formarea continuă pentru grupurile vulnerabile în vederea creşterii

motivării de participare a acestora pe piaţa muncii; - Promovarea participării persoanelor excluse social la viaţa culturală şi socială a

comunităţii; - Diversificarea, extinderea şi creşterea calităţii serviciilor sociale oferite de autorităţile

96

locale.

3.2.9.8. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor Operaţiuni indicative: - Promovarea egalităţii de gen şi creşterea participării femeilor la viaţa economică, socială

şi politică; - Facilitarea accesului la formare profesională, consiliere, sprijin pentru iniţierea unei

activităţi independente; - Promovarea formelor moderne de ocupare, în special prin utilizarea noilor tehnologii

informaţionale; - Facilitarea accesului la servicii de acompaniere (ex. servicii de îngrijire a persoanelor

dependente); - Elaborarea de studii şi analize privind situaţia femeilor pe piaţa muncii; - Identificarea şi eliminarea prejudecăţilor privind împărţirea tradiţională a ocupaţiilor

(specifice femeilor, specifice bărbaţilor); - Dezvoltarea unui sistem de accesare a informaţiilor privind programele şi activităţile

destinate sprijinirii femeilor, precum şi posibilitatea de participare la acestea; - Activităţi de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie; - Promovarea co-responsabilităţii şi împărţirea egală a sarcinilor domestice şi parentale; - Facilitarea accesului la serviciile de îngrijire a copiilor.

3.2.9.9. Iniţiative transnaţionale în educaţia inclusivă Operaţiuni indicative: - Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european în domeniul

educaţiei.

3.2.9.10. Iniţiative transnaţionale pe piaţa inclusivă a muncii Operaţiuni indicative:

- Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european pe piaţa muncii. 3.2.10. Axa prioritară 10 – Dezvoltarea Resurselor Umane în Regiunea Bucureşti Ilfov

Obiectiv Obiectivul general al acestei regiuni îl constituie dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii. Fundamentare Dezvoltarea resurselor umane şi integrarea durabilă pe piaţa muncii sunt posibile în condiţiile promovării formării profesionale pe tot parcursul vieţii ca domeniu major de intervenţie în restructurarea şi dezvoltarea sistemelor de educaţie şi formare, asigurarea competenţelor cheie şi a coerenţei între contextele formale, nonformale şi informale de invăţare. Având în vedere rolul de factor cheie al mentalităţii şi atitudinii favorabile pentru realizarea invăţării pe tot parcursul vieţii, trebuie acordată o deosebită importanţă conştientizării şi interiorizării rolului formării profesionale continue în satisfacerea trebuinţelor de dezvoltare personală, profesională şi de apartenenţa la societate.

97

Formarea profesională continuă reprezintă un element esenţial pentru asigurarea competenţelor cheie, cunoştintelor şi abilităţilor necesare formării şi dezvoltării unui stoc de capital uman educat şi competitiv pe piaţa europeană a muncii. Politica de ocupare a forţei de muncă va promova capacitatea de adaptare a intreprinderilor şi a forţei de muncă la procesul de tranziţie, luând în consideraţie flexibilitatea şi securitatea muncii şi accentuând rolul cheie al partenerilor sociali în acest proces. Domenii majore de intervenţie

− Domeniul de intervenţie 1 Promovarea formării profesionale pe tot parcursul vieţii;










Indicatori − Rata de părăsire timpurie a şcolii − Procentul cadrelor didactice calificate, din care masculin/feminin şi pe medii de

rezidenţă − Număr de elevi/studenţi pe cadru didactic − Rata de inserţie a absolvenţilor pe diferite nivele de educaţie în piaţa muncii − Rata de participare a populaţiei din grupa de vârstă 25-64 de ani la educaţie şi formare


98

Beneficiari − organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii; − sindicate, patronate; − Agenţii Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă; − autorităţi publice locale; − furnizori de educaţie; − furnizori de formare profesională continuă a adulţilor şi asociaţii ale furnizorilor de



Operaţiuni indicative: - Stimularea participării forţei de muncă la formare profesională continuă; - Dezvoltarea unui sistem articulat de formare continuă; - Dezvoltarea unui cadru coerent al calificărilor aplicat atât în formarea iniţială, cât şi în cea

continuă, care să permită certificarea calificărilor parţiale; - Adaptarea sistemului formal de educaţie şi formare iniţială la cerinţele specifice ale

societăţii bazate pe cunoaştere şi ale unei pieţe europene a muncii; - Asigurarea competenţelor de bază necesare integrării pe piaţa muncii şi a dezvoltării

capitalului uman în contextul invaţării pe tot parcursul vietii; - Adaptarea serviciilor de consultanţă nevoilor specifice intreprinderilor mici şi mijlocii

pentru dezvoltarea unei culturi organizaţionale; - Dezvoltarea resurselor umane în domeniul cercetării şi dezvoltării; - Implementarea şi consolidarea mecanismelor de asigurare a transparenţei calificărilor şi

competenţelor; - Dezvoltarea de programe de tip „a doua şansă”; - Achiziţionarea de noi programe de instruire care să răspundă cerinţelor impuse de apariţia

pe piaţă a noi produse şi servicii; - Dezvoltarea reţelei de furnizori publici şi privaţi de servicii de orientare şi consiliere în

cadrul sistemului de formare profesională continuă; - Realizarea unor intense campanii de informare şi mediatizare; - Dezvoltarea mecanismelor de asigurarea calităţii în formarea profesională continuă.

3.2.10.2. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a intreprinderilor şi promovarea

formării antreprenoriale Operaţiuni indicative: - Promovarea adaptabilităţii şi culturii antreprenoriale a forţei de muncă; - Flexibilizarea programelor de formare profesională continuă pentru stimularea participării

angajaţilor şi interesul angajatorilor de a promova activitatea de formare profesională continuă;

- Îmbunătăţirea rutelor de tranziţie din învaţământul obligatoriu către cel post-obligatoriu - Îmbunătăţirea serviciilor de orientare şi consiliere profesională personalizate; - Adaptarea competenţelor profesionale ale propriilor angajaţi la nevoile de dezvoltare ale

întreprinderilor pentru a susţine creşterea productivităţii şi calităţii muncii; - Furnizarea de instruire în vederea creşterii educaţiei antreprenoriale a managerilor de la

toate nivelurile;

99

- Realizarea de campanii de informare, stimulare şi promovare a iniţiativei private; - Îmbunătăţirea accesului la informatii privind locurile de muncă vacante.


Operaţiuni indicative: - Promovarea participării partenerilor sociali în diferite activităţi socio-profesionale la nivel

de întreprindere; - Stimularea dialogului social; - Implicarea partenerilor sociali atât în identificarea nevoilor de formare profesională şi

definirea, validarea, evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale, cât şi în dezvoltarea serviciilor de informare, orientare şi consiliere;

- Sprijinirea şi promovarea iniţiativelor partenerilor sociali; - Sprijinirea dezvoltării de parteneriate şi sprijinirea dezvoltarii capacităţii administrative a

partenerilor sociali; - Dezvoltarea de programe în parteneriat cu partenerii sociali în vederea formării

profesionale a personalului de specialitate din cadrul organizaţiilor sindicale şi patronale, în concordanţă cu exigenţele dialogului social;

- Sprijinirea creşterii capacităţii de expertiză a partenerilor sociali prin dezvoltarea unor programe în parteneriat în vederea formării profesionale a personalului de specialitate din cadrul organizaţiilor sindicale şi patronale, în concordanţă cu exigenţele dialogului social;

- Sprijinirea dezvoltării capacităţii administrative a partenerilor sociali; - Implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale


antreprenoriale Operaţiuni indicative: - Îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală pe piaţa muncii prin consolidarea dimensiunii

practice a educaţiei şi formării profesionale; - Dezvoltarea spiritului şi culturii antreprenoriale în cadrul activităţilor curriculare şi

extracurriculare în invăţămantul preuniversitar şi universitar, în parteneriat cu mediul de afaceri;

- Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale în vederea susţinerii iniţiativelor de tip „spin off” sau „spin out” ale tinerilor cercetători şi absolvenţi;

- Dezvoltarea spiritului şi culturii antreprenoriale în cadrul activităţilor curriculare şi extracurriculare în învaţământul preuniversitar şi universitar, în parteneriat cu mediul de afaceri;

- Implementarea unor programe de facilitare a tranziţiei de la şcoală la locul de muncă, inclusiv prin dezvoltarea stagiilor de practică şi a uceniciei pentru elevi şi studenţi;

- Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale în vederea susţinerii iniţiativelor tinerilor cercetători şi absolvenţi;

- Asigurarea calităţii în activităţile de orientare şi consiliere. 3.2.10.5. Identificarea şi valorificarea tuturor oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii


100

- Îmbunătăţirea ocupării şi prevenirea şomajului de lungă durată; - Descentralizarea serviciilor de ocupare, imbunatăţirea şi diversificarea serviciilor oferite

beneficiarilor, respectiv angajatorilor, persoanelor aflate în cautarea unui loc de muncă şi şomerilor care doresc să înceapa o afacere;

- Promovarea şi susţinerea integrării în muncă a tinerilor; - Asigurarea condiţiilor pentru implementarea activităţilor de creştere a ocupării; - Acordarea de servicii adecvate de informare şi consiliere profesională în scopul motivării

şomerilor de a deveni activi pe piaţa muncii; - Dezvoltarea unor programe inovative de promovare a ocupării.

3.2.10.6. Combaterea discriminării şi promovarea măsurilor de integrare a grupurilor

vulnerabile pe piaţa muncii, promovarea economiei sociale Operaţiuni indicative: - Promovarea integrării pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând grupurilor expuse riscului

de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială; - Dezvoltarea şi consolidarea mecenismelor specifice sociale; - Asigurarea de şanse egale pentru grupurile vulnerabile, în vederea acumularii de

cunoştinte, calificări şi alte resurse necesare pentru a face faţă cerinţelor unei vieţi active pe piaţa muncii, într-o economie bazată pe cunoaştere;

- Sprijinirea iniţiativelor de prevenire a tuturor formelor de discriminare, specifice fiecărui grup vulnerabil, în parte;

- Susţinerea mai ampla a activităţilor comunitare intreprinse pentru a promova cultura, limba şi tradiţiile comunităţilor, în cadrul şi în afara şcolii;

- Promovarea căutarii unui loc de muncă prin formare profesională, consiliere şi diverse forme de ocupare;

- Dezvoltarea şi promovarea de ONG-uri şi furnizori de servicii care au ca obiect de activitate integrarea pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate;

- Sprijinirea iniţiativelor de prevenire a tuturor formelor de discriminare, specifice fiecărui grup vulnerabil, în parte.

3.2.10.7. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie şi formare profesională, pentru

grupurile vulnerabile Operaţiuni indicative: - Extinderea accesului la formarea continuă pentru grupurile vulnerabile în vederea creşterii

motivării de participare a acestora pe piaţa muncii; - Efectuarea unei analize cantitative şi calitative pentru identificarea şi evaluarea situaţiei


- Consolidarea susţinerii educaţiei preşcolare, îndeosebi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor educaţionale ale copiilor romi;

- Introducerea şi extinderea şcolilor cu internat săptămânal, ca o formă de asistenţă a familiilor sărace;

- Dezvoltarea unei pieţe mixte de servicii sociale generatoare de locuri de muncă; - Conceperea pachetului de programe şcolare intensive de prevenire a abandonului şcolar, a

programelor şcolare compensatorii pentru elevii excluşi de la viaţa socială normală, a

101

programelor de susţinere a limbii şi culturii comunitătilor; 3.2.10.8. Egalitatea de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor

Operaţiuni indicative: - Promovarea egalităţii de gen şi a creşterii participării femeilor la viaţa economică, socială

şi politică; - Iniţierea şi desfăşurarea unor programe de informare asupra drepturilor sociale egale ale

bărbaţilor şi femeilor; - Elaborarea de studii si analize privind situatia femeilor pe piata muncii; - Încurajarea activităţilor de formare profesionala continuă a femeilor şi bărbaţilor în

vederea facilitării accesului lor egal la toate sectoarele de activitate; - Sprijinirea activităţilor de reconciliere a vietii profesionale cu viata de familie, prin

promovarea co-responsabilităţii şi impărţirea egală a sarciniilor domestice şi parentale între femei şi bărbaţi;

- Stimularea programelor care încurajeaza cariere profesionale de înalt nivel managerial pentru femei;

- Dezvoltarea unui sistem de accesare a informaţiilor privind programele şi activităţile destinate sprijinirii femeilor;

- Sprijinirea programelor de înlocuire a imaginilor negative stereotipe ale femeii, în special prin intermediul mass-media.

3.2.10.9. Iniţiative transnaţionale în educaţia incluzivă

Operaţiuni indicative: - Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european în domeniul

educaţiei; - Diseminarea şi valorificarea de bune practici la nivel european. - Dezvoltarea de programe comune de educaţie inclusivă; - Dezvoltarea unei pieţe mixte de servicii sociale generatoare de locuri de muncă; - Transfer de expertiză cu statele membre.


Operaţiuni indicative: - Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatelor la nivel european pe piaţa muncii; - Dezvoltare de programe comune pentru promovarea ocupării; - Elaborarea unor programe sub asistenţă tehnică specializată; - Testarea de noi mijloace de combatere a discriminării şi inegalităţilor pe piaţa muncii; - Promovarea transferului de expertiză în domeniul ocupării forţei de muncă.

3.2.11. Axa prioritară 11 - Asistenţa tehnică 3.3. Coerenţa şi conformitatea cu politicile comunitare şi naţionale

102

3.3.1. Coerenţa şi conformitatea cu politicile comunitare

Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane a fost elaborat avându-se în vedere prevederile în domeniu la nivel comunitar, fiind în conformitate cu liniile directoare şi principiile cuprinse în următoarele documentele: • Strategia Lisabona revizuită; • Orientările Strategice Comunitare în domeniul politicii de coeziune 2007-2013; • Strategia Europeană în domeniul Ocupării forţei de muncă; • Liniile directoare integrate pentru dezvoltare şi ocupare 2005-2008; • Planul de Acţiune: Agenda Europeană pentru Antreprenoriat; • Strategia Europeană pentru Dezvoltare Durabilă 2005-2010, O platformă de acţiune; • Strategia Cadru privind Egalitatea de Gen.

În acest fel, obiectivele strategice ale POS DRU sprijină realizarea obiectivelor comune la

nivel european, în ceea ce priveşte asigurarea unei participări sporite pe piaţa muncii a unei forţe de muncă înalt calificate şi adaptabile. Pentru România, realizarea obiectivelor politicii de coeziune presupune creşterea investiţiilor în capitalul uman, cu accent pe îmbunătăţirea sistemului de educaţie şi adaptarea lui la cerinţele pieţei muncii, promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii, îmbunătăţirea adaptabilităţii persoanelor ocupate şi a întreprinderilor, asigurarea calificărilor şi cunoştinţelor necesare în integrarea şi mobilitatea pe piaţa muncii, sprijinind şi facilitând, astfel, evoluţiile din economie. Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă reprezintă un alt obiectiv strategic pentru România, ca important instrument de generare a progresului economic şi promovare a solidarităţii sociale. De asemena, Programul Operaţional îşi propune promovarea şi dezvoltarea tuturor formelor de economie socială, ca mijloc de asigurare a incluziunii sociale a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile. Dezvoltarea durabilă Factorii stimulativi ai dezvoltării durabile cărora li se va acorda o atenţie specială sunt: - nivelul ridicat de educaţie a populaţiei; - capacitatea inovativă ridicată; - existenţa activităţilor generatoare de valoare adăugată ridicată. POS DRU îşi propune ca prin realizarea obiectivelor sale să contribuie la promovarea unei economii competitive, eficiente, bazate pe cunoaştere, în cadrul căreia va fi susţinută creşterea nivelului de trai şi calitatea vieţii. Obiectivele strategice în domeniul dezvoltării resurselor umane vor conduce la promovarea unor condiţii de muncă nepericuloase şi sănătoase şi vor contribui la asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a personalului, la menţinerea capacităţii de muncă a acestuia. Acest lucru va permite atât angajaţilor, cât şi întreprinderilor, să facă faţă schimbărilor şi exigenţelor crescute de pe piaţa muncii, precum şi cerinţelor de competitivitate. Prin realizarea obiectivelor strategice din domeniul dezvoltării resurselor umane, noile tehnologii, tehnica nouă şi schimbările în natura exigenţelor şi condiţiilor de muncă vor avea un impact pozitiv asupra forţei de muncă, performanţelor profesionale şi în final asupra productivităţii muncii. De asemenea, prin

103

dobândirea de către forţa de muncă din România de noi aptitudini şi competenţe profesionale se va facilita introducerea de tehnologii ecologice noi şi nepoluante. Acest obiectiv va fi promovat printr-o serie de acţiuni în domeniul educaţiei durabile: dezvoltarea de programe de formare a cadrelor didactice pentru obţinerea competenţelor necesare includerii dezvoltării durabile în procesul de predare-învăţare; dezvoltarea de materiale şi de instrumente specifice educaţiei pentru dezvoltare durabilă; dezvoltarea de parteneriate naţionale şi internaţionale specifice; dezvoltarea educaţiei pentru protecţia mediului înconjurător. Egalitatea de şanse Promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi este un obiectiv asumat şi prin cadrul Strategic Naţional de Referinţă. Eliminarea inegalităţilor structurale dintre femei şi bărbaţi va permite eliberarea potenţialului de ocupare al femeilor, în timp ce va contribui la coeziunea socială şi la viabilitatea sistemului de protecţie socială. Dezvoltarea unei culturi a „egalităţii de gen”, prin promovarea de acţiuni comune, cu implicarea directă a tuturor actorilor sociali din sectoarele public şi privat, inclusiv a societăţii civile, va asigura cadrul de implementare a politicii de egalitate de şanse ca prioritate orizontală. Creşterea participării femeilor pe piaţa muncii, încurajarea ocupării femeilor în domenii de activitate preponderent masculine, promovarea programului de lucru cu timp parţial, accesul femeilor în funcţii de conducere, reconcilierea vieţii profesionale a angajaţilor femei şi bărbaţi cu viaţa de familie vor determina eliminarea disparităţilor între femei şi bărbaţi, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul de salarizare. Toate acestea vor fi susţinute prin acţiuni în ce priveşte prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare pe bază de gen, precum şi a situaţiilor de hărţuire sexuală la locul de muncă, a formelor de violenţă în familie şi societate împotriva femeii, de trafic şi exploatare sexuală. Prin implementarea priorităţilor strategice din domeniul dezvoltării resurselor umane, egalitatea de şanse va fi promovată şi în privinţa altor categorii vulnerabile pe piaţa muncii, precum: persoanele cu disabilităţi, tinerii, minoritatea roma, persoane în vârstă aflate în căutarea unui loc de muncă. În acest fel, va fi promovată protecţia socială şi incluziunea socială prin acţiuni care vor urmări combaterea discriminării, promovarea drepturilor fundamentale şi integrarea în societate a grupurilor vulnerabile cel mai mult supuse riscului de marginalizare socială. În vederea sprijinirii acestui obiectiv, POS DRU va adopta o perspectivă integratoare a egalităţii de gen, promovând mecanisme şi proceduri care iau în considerare această dimensiune în selectarea, monitorizarea, controlul şi evaluarea proiectelor, în scopul eliminării barierelor în accesarea FSE, determinate de discriminarea pe criterii de gen, sex, rasă, disabilităţi. Concurenţa şi Ajutorul de stat În conformitate cu Regulamentul general privind Fondurile Structurale, pentru sprijinul acordat dezvoltării resurselor umane în cadrul POS DRU, vor fi respectate prevederile legislative privind concurenţa şi ajutorul de stat. România a încorporat deja în legislaţia internă, prevederile în domeniu ale legislaţiei UE. În conformitate cu art. 88 al Tratatului, Comisia are rolul de a controla ajutorul de stat, iar Statele Membre au obligaţia de a informa Comisia în avans asupra oricărui plan de a acorda ajutor de stat (notificare) înainte ca un astfel de plan să fie pus în practică.

Comisia trebuie să evalueze programele transmise de Statele membre şi să verifice dacă

104

sunt în conformitate cu legislaţia privind ajutorul de stat. După adoptarea programului, Autoritatea de Management are obligaţia de a verifica dacă toate proiectele sunt în conformitate cu legislaţia privind ajutorul de stat şi dacă contribuţia fondurilor la fiecare proiect este conformă cu limitele impuse de legislaţia aferentă ajutorului de stat.

România va informa Comisia cu privire la declaraţia Consiliului Concurenţei privind respectarea de către POS DRU a legislaţiei referitoare la ajutorul de stat. Tipuri de proiecte ce pot beneficia de ajutor de stat:

- servicii de consultanţă şi alte servicii şi activităţi similare; - instruirea angajaţilor (instruire specifică, instruire generală, instruirea persoanelor

grupurilor vulnerabile); - crearea de locuri de muncă; - încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; - încadrarea în muncă a persoanelor defavorizate.

Achiziţiile publice Toate licitaţiile pentru proiectele finanţate prin POS DRU care pot intra sub incidenţa OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, se vor desfăşura cu deplina respectare a prevederilor legale. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) va asigura controlul ex-ante pentru achiziţiile publice pentru contractele eligibile a fi finanţate din instrumentele structurale. ANRMAP s-a înfiinţat în baza OUG 74/2005 prin unificarea şi trecerea într-o structură separată a direcţiilor de specialitate din cadrul MFP şi al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. ANRMAP va funcţiona ca instituţie publică independentă, cu personalitate juridică, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul achiziţiilor publice, în subordinea Guvernului şi în coordonarea directă a primuluiministru. În efectuarea controlului licitaţiilor, ANRMAP are următoarele atribuţii principale:

a) verifică şi avizează anunţurile de intenţie, de participare şi de atribuire; b) verifică conformitatea documentaţiei de atribuire a contractelor de achiziţie publică cu

legislaţia aplicabilă; c) desemnează observatori care vor participa pe lângă comisiile de evaluare a ofertelor, fără

a fi remuneraţi de către autorităţile contractante; d) verifică rapoartele de evaluare; e) emite acordul pentru încheierea contractului de achiziţie publică în cazul în care controlul

efectuat nu a evidenţiat încălcări sau eludări ale legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice. În caz contrar, impune măsuri corective.

3.3.2. Coerenţa şi conformitatea cu politicile naţionale La elaborarea POS DRU s-au avut în vedere obiectivele de dezvoltare stabilite la nivel naţional prin documentele programatice şi planurile de acţiune în domeniul resurselor umane:

- Strategia pe termen scurt şi mediu pentru formare profesională continuă, 2005-2010; - Planul Naţional de Acţiune pentru ocuparea Forţei de Muncă (2004-2005), - Documentul Comun de Evaluare a Politicii de Ocupare a Forţei de Muncă (octombrie

2002); - Memorandumul Comun în domeniul Incluziunii Sociale – 2005; - Strategia Naţională privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;

105

- Strategia naţională de incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului 2006-2008;

- Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor-2001; - Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu

handicap în perioada 2006-2013 “Şanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări“.

În contextul general al promovării coeziunii economice şi sociale, realizarea obiectivelor strategiei POS DRU, se fundamenteză pe operaţiuni întreprinse în cadru domeniilor majore de intervenţie identificate în cadrul celor 11 axe prioritare. 3.4. Complementaritatea cu alte Programe Operaţionale şi cu operaţiuni finanţate

din Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit

3.4.1. Complementaritatea cu Programul Operaţional Competitivitate

Creşterea numărului de întreprinderi pe piaţă poate fi un rezultat direct al unei politici de promovare a formării antreprenoriale şi susţinere a dezvoltării serviciilor de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau iniţierea unei afaceri. Programul Operaţional DRU va sprijini dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii prin promovarea unor programe de formare antreprenorială şi dezvoltare a competenţelor manageriale dar şi prin dezvoltarea unor servicii de consultanţă şi asistenţă pentru iniţierea unor afaceri. Totodată, vor fi promovate programele de formare pentru utilizarea noilor tehnologii ICT, venind astfel în sprijinul întreprinderilor, în nevoia lor de adaptare la cerinţele dezvoltării economice pe o piaţă competitivă. 3.4.2. Complementaritatea cu Programul Operaţional Regional În ceea ce priveşte investiţiile de infrastructură necesare dezvoltării resurselor umane, în domenii precum: educaţia, promovarea ocupării forţei de muncă, sănătate şi incluziune socială, acestea vor fi finanţate prin activităţile prevăzute în cadrul Programului Operaţional Regional. Programul Operaţional Sectorial DRU va putea finanţa investiţii în echipamente şi alte dotări tehnice, cu condiţia ca acestea să fie indispensabile realizării operaţiunii de care sunt direct legate. 3.4.3. Complementaritatea cu Programul Operaţional pentru Agricultură şi Dezvoltare

Rurală POS DRU va finanţa activităţile de formare profesională a forţei de muncă, precum şi activităţile de consultanţă şi promovare a antreprenoriatului, cu excepţia lucrătorilor din sectoarele agricol, forestier şi piscicultură., care vor beneficia de finanţare din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul Euroean de Pescuit (FEP). Totodată, în contextul acţiunilor de promovare a îmbătrânirii active, vor fi exceptaţi de la aceste

106

măsuri lucrătorii din sectoarele agricol, forestier şi piscicultură. 3.4.4. Complementaritatea cu Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Capacităţii

Administrative (POS DCA) În raport cu POS DCA, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane va excepta de la finanţare acţiunile de formare profesională care au ca grup ţintă personalul din autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale. De asemenea, nu va finanţa studii care au ca temă analiza situaţiei în domeniul capacităţii administrative din România. 4. PLANUL FINANCIAR Tabel ..... Alocarea pe ani şi pe Fonduri a contribuţiei UE M Euro Fond 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2007-2013

FEDR - - - - - - - -

ESF 154 308 599 614 605 460 310 3050

FC - - - - - - - -

Total 154 308 599 614 605 460 310 3050 Tabel ...... Alocarea financiară totală (2007 -2013), pe Axe prioritare M Euro

Contribuţia naţională

Fond

Contribuţia EU Publică Privată IFI Total

Total Rata de

cofinanţare UE (%)

0 1 2 3 4 5 6=3+4+5 7=2+6-4 8 Axa prioritară 1 FSE 860 165 50 215 1075 80 Axa prioritară 2 FSE 140 35 35 175 80 Axa prioritară 3 ÷ 11 FSE 2050 466,5 81 46 593,5 2643,5 80

Total 3050 666,5 81 96 843,5 3893,5 5. IMPLEMENTAREA 5.1. Management Cadrul general pentru implementarea POS DRU În conformitate cu art.58 din noul Regulament General privind Fondurile Structurale şi cu angajamentele din Capitolul 21, pentru implementarea POS DRU au fost desemnate următoarele autorităţi responsabile: Autoritatea de Management (AM) – Ministerul Muncii, Solidarităţii şi Familiei prin

107

Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, cu rol global de coordonare şi management al implementării POS DRU. Detalii privind cadrul legislativ, structura şi responsabilităţile AM sunt prezentate în cap. 5.1.1. Organisme Intermediare (OI) – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu cele 8 OI Regionale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu cele 8 OI regionale. În baza unui contract semnat cu MMSSF fiecare OI va primi sarcini privind programarea, monitorizarea, managementul financiar şi control, conform prevederilor art. 41 şi 42 din Regulamentul General. Detalii privind cadrul legislativ, structura şi responsabilităţile OI sunt prezentate în cap. 5.1.2. Autoritatea de Plată/Certificare a Plăţilor s-a înfiinţat în cadrul MFP, prin preluarea unei părţi din personalul Direcţiei Generale Fondul Naţional de Pre-aderare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice (HG 208/2005). Autoritatea de Plată va îndeplini obligaţiile prevăzute în art. 60 al Regulamentului General pentru toate Programele Operaţionale. Autoritatea de Plată administrează fondurile primite de la Comisia Europeană pe FC, FEDR şi FSE şi le distribuie Unităţilor de Plată de la nivelul AM-urilor. De asemenea, Autoritatea de Plată transmite la CE cereri intermediare de plată de 3 ori pe an. Transferul plăţilor către beneficiarul final se va realiza pentru POS DRU prin intermediul AM. Autoritatea de Audit - Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi înfiinţată prin Legea nr. 200/2005 privind aprobarea OUG nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Autoritatea de Audit va realiza auditul de sistem, verificări pe bază de eşantion (sample checks) pentru FC, FEDR şi FSE şi winding-up. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) – va asigura controlul ex-ante pentru achiziţiile publice pentru contractele eligibile a fi finanţate din instrumentele structurale. ANRMAP s-a înfiinţat în baza OUG 74/2005 prin unificarea şi trecerea într-o structură separată a direcţiilor de specialitate din cadrul MFP şi al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. ANRMAP va funcţiona ca instituţie publică independentă, cu personalitate juridică, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul achiziţiilor publice, în subordinea Guvernului şi în coordonarea directă a primuluiministru. În efectuarea controlului licitaţiilor, ANRMAP are următoarele atribuţii principale: a) verifică şi avizează anunţurile de intenţie, de participare şi de atribuire; b)verifică conformitatea documentaţiei de atribuire a contractelor de achiziţie publică cu legislaţia aplicabilă; c) desemnează observatori care vor participa pe lângă comisiile de evaluare a ofertelor, fără a fi remuneraţi de către autorităţile contractante; d) verifică rapoartele de evaluare; e) emite acordul pentru încheierea contractului de achiziţie publică în cazul în care controlul efectuat nu a evidenţiat încălcări sau eludări ale legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice. În caz contrar, impune măsuri corective. Autoritatea de Management pentru POS DRU În conformitate cu HG 497/2004, privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare, MMSSF este Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial

108

Dezvoltarea Resurselor Umane (AM POS DRU). Conform HG 412/20.05.2005, privind oganizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu modificarile şi completările ulterioare, AM POS DRU este organizată la nivel de direcţie generală şi este structurată în Agenţia de Implementare Phare şi Direcţia Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. Pentru anul 2006, în cadrul AM POS DRU este prevăzut un număr de 75 de posturi. În cadrul Agenţiei de Implementare Phare funcţionează :

• Direcţia de contractare şi monitorizare, cu două unităţi: Unitatea de licitaţii; Unitatea de contractare şi monitorizare.

• Unitatea de verificare tehnică şi conformitate (ex-ante) şi iregularităţi, • Unitatea de control financiar preventiv intern, cu două compartimente:

Pre-autorizare; Viză financiară.

• Unitatea de contabilitate; • Unitatea de plăţi Phare cu două subunităţi:

Autorizare plăţi; Execuţie plăţi.

În cadrul Direcţiei Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane funcţionează:

• Unitatea de implementare a programului Phare; • Unitatea de management POS DRU cu următoarele compartimente:

Programare şi evaluare; Monitorizarea şi administrarea sistemului informatic; Management financiar şi control.

La realizarea schemei organizaţionale a Autorităţii de Management POS DRU s-a avut în vedere, cu prioritate, principiul separării funcţiilor. Unitatea de Audit Phare, din cadrul Direcţiei de Audit Intern şi Control, din cadrul MMSSF, aflată în directa coordonare a ministrului, are atribuţii privind auditarea de sistem a Autorităţii de Management pentru POS DRU. Raportarea directă către ministru şi nu către AM asigură astfel independenţa funcţională a auditorilor interni. Autoritatea de management are, în principal, următoarele responsabilităţi: • Elaborarea POS DRU în parteneriat cu toţi factorii interesaţi, asigurarea corelării cu

obiectivele din PND şi a complementarităţii cu celelalte POS-uri, elaborarea Programului Complement;

• Transmiterea POS DRU la Comisia Europeană în vederea negocierii şi aprobării acestuia, precum şi asigurarea legăturii permanente cu CE;

• Coordonarea şi managementul general al POS DRU; • Delegarea de responsabilităţi OI-urilor privind programarea, monitorizarea şi

implementarea proiectelor pe bază contractuală şi se asigură de respectarea acestora; • Se asigură că selectarea proiectelor se face în conformitate cu criteriile de selecţie aprobate

de Comitetul de Monitorizare al POS DRU;

109

• În conformitate cu principiul transparenţei, furnizează deschis şi nediscriminatoriu potenţialilor beneficiari de proiecte şi tuturor celor interesaţi informaţii privind POS DRU, criterii de selecţie ale proiectelor, formulare de aplicaţii;

• Este responsabil de pregătirea unui portofoliu viabil de proiecte şi în acest scop lansează, în coordonare cu OI-urile, solicitări de propuneri de proiecte (“calls for proposals”) şi oferă sprijin beneficiarilor selectaţi în pregătirea tehnică a proiectelor;

• Asigură avizarea tehnică a documentelor de licitaţie şi atribuirea contractelor de servicii şi lucrări pentru proiecte;

• Se asigură de existenţa unui management adecvat la nivel de proiect şi în acest scop iniţiază şi semnează cu OI-urile şi Beneficiarii Finali, Acorduri de Implementare;

• Se asigură, prin intermediul Unităţii de Control Financiar, că toate cheltuielile efectuate pentru produsele şi serviciile furnizate în cadrul proiectelor sunt conforme cu regulile comunitare şi naţionale în domeniu;

• Se asigură că OI-urile realizează verificările on-the-spot conform procedurilor şi în primii 2 ani vor participa împreună cu OI-urile la cel puţin 50% din verificările on-the-spot efectuate;

• Transmite toate informaţiile necesare Autorităţii de Plată pentru certificare; • Efectuează plata către Beneficiarii Finali prin intermediul Unităţii de Plată; • Se asigură de colectarea tuturor datelor privind implementarea, necesare pentru

managementul financiar, monitorizarea, controlul şi evaluarea proiectelor şi introducerea acestora în SMIS;

• Se asigură că la nivelul Unităţii de Plată şi la Beneficiarii Finali ai proiectelor funcţionează un sistem separat de contabilitate sau un cod de contabilitate adecvat pentru toate tranzacţiile legate de proiect;

• Elaborează Manualele de Implementare / procedurile pentru POS DRU şi se asigură că toate instituţiile implicate în implementarea POS DRU şi-au însuşit prevederile acestora şi utilizează procedurile de lucru conforme;

• Elaboreaza şi, dupa aprobarea de către Comitetul de Monitorizare, transmite Comisiei rapoartele anuale de implementare a POS DRU precum şi raportul final ;

• Asigură conformarea cu cerinţele de informare şi publicitate ale POS; • Constituie comitetul de monitorizare al POS DRU,cu respectarea principiilor

parteneriatului, reprezentativităţii şi egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi; • Conduce şi asigură secretariatul Comitetului de Monitorizare; • Stabileşte proceduri care să asigure faptul că toate documentele privind certificarea

cheltuielilor sunt păstrate în conformitate cu prevederile legale, permiţând desfăşurarea corespunzătoare a procesului de audit;

• Organizează şi asigură efectuarea evaluării ex-ante, mid-term şi ex-post a POS DRU, în perioada şi la standardele cerute de Comisia Europeană;

• participă la reuniunile anuale ale Comisiei Europene în vederea examinării rezultatelor anului precedent.

La realizarea schemei organizaţionale a Autorităţii de Management s-a urmărit cu prioritate principiul separării funcţiilor. Astfel, în cadrul AM POS DRU există o separare clară a funcţiilor între programare şi evaluare, monitorizare, management financiar şi control. Organismele intermediare pentru POS DRU

110

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă Potrivit HG nr. 1700/2004 pentru modificarea si completarea Statutului Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (MO nr.968/21.10.2004), OI POS DRU este organizat la nivel de direcţie, avand în subordine servicii specializate pentru:

• Programare, Evaluare • Monitorizare, Management Financiar si Control • Managementul sistemului informaţional.

La nivel regional funcţionează 8 OI, corespunzător celor 8 regiuni de dezvoltare:

• REGIUNEA 1 NORD-EST • REGIUNEA 2 SUD-EST • REGIUNEA 3 SUD-MUNTENIA • REGIUNEA 4 SUD-VEST • REGIUNEA 5 VEST • REGIUNEA 6 NORD-VEST • REGIUNEA 7 CENTRU • REGIUNEA 8 BUCUREŞTI-ILFOV.

OI regionale sunt structurate pe 3 compartimente: • Implementare, Monitorizare, Evaluare; • Management Financiar şi Control • IT

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Potrivit Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3178/04.02.2005. OI POS DRU este organizat la nivel de direcţie şi este structurat pe 3 compartimente:

• Programare, Evaluare • Monitorizare, Management Financiar şi Control • IT

La nivel regional funcţionează 8 OI, corespunzător celor 8 regiuni de dezvoltare, cu aceeaşi structură organizatorică. Atât OI-urile de la nivel central cât şi cele de la nivel regional vor prelua prin contract anumite responsabilităţi delegate de la Autoritatea de Management POS DRU. Diviziunea sarcinilor între AM POS DRU şi OI POS DRU ......................................................... 5.2. Monitorizare şi Evaluare Comitetul de Monitorizare În termen de 3 luni de la aprobarea POS DRU (art. 62 din noul Regulament General privind Fondurile Structurale) se va aproba prin HG componenţa Comitetului de Monitorizare al POS DRU. Conform principiilor parteneriatului, reprezentativităţii şi egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, Comitetul de Monitorizare al POS DRU va cuprinde reprezentanţi ai:

− AM POS DRU; − AMCSC (MFP);

111

− OI POS DRU; − Partenerilor din cadrul instituţiilor centrale; − Partenerilor din cadrul mediilor universitare; − Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse; − Partenerilor societatii civile şi ONG-urilor implicaţi în elaborarea POS Mediu; − Autorităţii de Audit; − Autorităţii de Plată; − Consiliului Concurenţei;

Comitetul de Monitorizare va realiza supravegherea implementării POS DRU şi se va asigura de realizarea conformării cu legislaţia comunitară şi naţională, realizarea obiectivelor POS DRU prin utilizarea eficientă a resurselor alocate. Comitetul de Monitorizare are, în principal, următoarele responsabilităţi:

- aprobă criteriile de selecţie pentru proiectele finanţate prin POS şi le revizuieşte în funcţie de necesităţile de programare;

- urmăreşte periodic progresul în atingerea obiectivelor specifice ale programului în baza documentelor transmise de Autoritatea de Management;

- examinează rezultatele implementării, în special atingerea indicatorilor stabiliţi pentru fiecare axă prioritară;

- aprobă rapoartele anuale şi finale privind implementarea programului înainte de a fi transmise Comisiei;

- este informat cu privire la raportul anual de control şi asupra comentariilor Comisiei privind raportul.

Comitetul de Monitorizare îşi adoptă propriile reguli de organizare şi funcţionare, precum şi modalitatea de luare a deciziilor. Comitetul de Monitorizare este prezidat de AM POS DRU. Secretariatul Comitetului este asigurat de AM POS DRU. Rapoarte anuale de implementare şi raportul final AM POS DRU va transmite anual Comisiei Europene, începând cu 2008, un raport anual de implementare al POS DRU şi un raport final după încheierea perioadei de programare. Responsabilitatea elaborării acestor rapoarte revine AM POS DRU împreună cu OI-urile. Rapoartele de implementare trebuie să includă următoarele informaţii:

− progresul făcut în implementarea POS DRU şi a priorităţilor acestuia comparativ cu indicatorii stabiliţi- stadiul implementării proiectelor;

− implementarea financiară – detalierea pe fiecare prioritate a cheltuielilor efectuate, defalcarea acestora pe contribuţie naţională şi contribuţie FSE;

− etapele parcurse de AM POS DRU şi Comitetul de Monitorizare pentru a asigura calitatea şi eficienţa implementării, în special:

− măsurile de monitorizare şi evaluare, inclusiv aranjamentele de colectare a datelor; − un sumar al tuturor problemelor întâmpinate la implementare şi măsurile luate; − modul de utilizare a asistenţei tehnice. − măsurile luate pentru a realiza publicitatea şi furnizarea de informaţii privind POS DRU; − o declaraţie cu privire la respectarea regulilor comunitare la implementarea POS DRU; − progresul în finanţarea proiectelor majore.

112

Evaluarea POS DRU Evaluarea POS DRU se va realiza în conformitate cu Regulamentul General, în scopul de a îmbunătăţi calitatea, eficienţa şi consistenţa asistenţei comunitare şi a implementării POS DRU. POS DRU va fi supus celor trei tipuri de evaluări: ex-ante, mid-term (ongoing) şi ex-post. Evaluarea ex-ante Scopul evaluării ex-ante este de a optimiza alocarea resurselor şi de a îmbunătăţi calitatea programării. În cadrul evaluării, vor fi identificate şi evaluate necesităţile pe termen mediu şi lung, obiectivele care se doresc a fi atinse, rezultatele aşteptate, cuantificate de indicatorii POS DRU, coerenţa strategiei propuse cu priorităţile declarate la nivel comunitar, calitatea procedurilor pentru implementarea, monitorizarea, evaluarea şi managementul financiar. Toate acestea vor fi evaluate după criterii care să arate relevanţa, eficacitatea, eficienţa şi durabilitatea POS DRU. Evaluarea ex-ante pentru POS DRU se va face în cadrul proiectului PHARE RO- 2004/016-772.04.03.01.06- Europe Aid/121373/D/SV/RO “Ex ante evaluation”. Acest proiect va efectua evaluarea pentru toate programele operaţionale. Recomandările evaluării ex-ante vor fi incluse în conţinutul programului iar Raportul evaluării ex-ante va fi transmis CE, împreună cu POS DRU. Evaluarea mid-term Evaluarea mid-term se va efectua la mijlocul perioadei de programare (cel mai târziu în 2010) şi va evalua progresul făcut în relaţie cu angajamentele şi obiectivele stabilite iniţial. Evaluarea mid-term POS DRU se va realiza de către evaluatori independenţi, în cadrul unor proiecte finanţate din prioritatea de Asistenţă Tehnică a POS DRU. Evaluarea ex-post Evaluarea ex-post se va realiza sub responsabilitatea Comisiei, în colaborare cu AM POS DRU care va furniza toate datele necesare. Evaluarea se va efectua de către evaluatori independenţi şi se va axa pe modul în care s-au utilizat fondurile alocate, eficienţa şi eficacitatea programării FSE, impactul socio-economic şi impactul asupra priorităţilor comunitare. AM POS DRU va pune la dispoziţie toate datele solicitate de Comisia Europeană pentru a realiza evaluarea ex-post, până cel mai târziu la data de 31decembrie 2015. 5.3. Management financiar şi control 5.4. Informare şi promovare Toate măsurile privind informarea şi publicitatea Programului Operaţional vor fi implementate în conformitate cu cerinţele prevăzute de regulamentul Comisiei nr. 1159/2000 (CE) În conformitate cu acest regulament, obiectivele măsurilor privind informarea şi publicitatea vor fi următoarele:

− De a asigura transparenţa modului de operare a Fondurilor Structurale, disponibilitatea fondurilor şi a procedurilor de aplicare pentru potenţialii beneficiari finali, cât şi pentru

113

autorităţile locale şi regionale, partenerii economici şi sociali şi organizaţiile non-guvernamentale.

− De a îmbunătăţi abordarea măsurilor comunitare prin creşterea nivelului de cunoaştere a rolului jucat de Fondurile Structurale şi Uniunea Europenă în cadrul dezvoltării regionale şi a coeziunii economice şi sociale în România.

Sprijinul acordat de Uniunea Europene va fi făcut public conform prevederilor regulamentului Comisiei menţionat mai sus în toate locaţiile corespunzătoare. Implementarea activităţilor privind informarea şi publicitatea Fondurilor Structurale la nivel naţional va fi efectuată în conformitate cu Strategia privind Informarea şi Publicitatea elaborată de Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar. Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane va elabora Strategia privind Informarea şi Publicitatea pentru întreaga perioadă de aplicabilitate a Programului Operaţional, împreună cu un Plan de Comunicare pentru fiecare an în parte. Planul de Comunicare va cuprinde obiectivele, strategia, conţinutul, grupurile ţinţă, bugetul şi criteriile care se vor folosi în evaluarea eficienţei măsurilor de comunicare şi publicitate. Pentru identificarea necesităţilor de informare, înaintea elaborării strategiei, se va desfăşura o cercetare calitativă prin intermediul unor sondaje de opinie care vor determina nevoile de informare şi aşteptările grupurilor ţintă. În acelaşi timp, se va identifica stilul, mesajul şi conţinutul pachetelor informaţionale şi a canalelor informative care vor fi folosite pentru fiecare grup ţintă în parte. Strategia privind Informarea şi Publicitatea va cuprinde următoarele aspectele: − Conţinutul şi strategia măsurilor privind comunicarea şi informarea, menţionând

activităţile corespunzătoare pentru fiecare prioritate (sau chiar domeniu de intervenţie) în parte din cadrul Programului Operaţional.

− Obiective generale şi specifice; − Măsuri de ordin administrativ pentru imlementarea fiecărei măsuride comunicare şi

informare în parte ; − Grupurile ţintă; − Conţinutul informaţiei, activităţile şi mijloacele de comunicare; − Bugetul estimat − Criteriile de evaluare a măsurilor privind comunuicarea şi informarea.

Strategia privind Informarea şi Publicitatea POSDRU reprezintă un mijloc de diseminare a oportunităţilor oferite de către Uniunea Europeană şi Statul roman prin acordarea asistenţei financiare de tip Fond Social European şi are drept scop asigurarea principiului transparenţei şi al vizibilităţii. Cuprinde modalităţile prin care se face cunoscut rolul Uniunii Europene şi al României în întregul proces şi, de asemenea, prezintă potenţialilor beneficiari, oportunităţile oferite prin FSE, pe perioada 2007-2013. Strategia va fi structurată pe trei nivele, după cum urmează:

− Nivel I – Pregătirea tehnică − Nivel I I– Transmiterea informaţiilor către grupurile ţintă − Nivel III – Evaluarea eficienţei măsurilor privind măsurile de comunicare şi informare

aplicate.

114

Primul nivel presupune stabilirea unor măsuri de ordin administrativ, prin care vor fi numite persoanele responsabile cu implementarea măsurilor privind comunicarea şi publicitatea de la nivelul tuturor Organismelor Intermediare. În cadrul AM POS DRU va fi numit un ofiţer care va coordona întreaga activitate de informare şi publicitate a Programului Operaţional. De asemenea, în cadrul acestei etape vor fi stabilite şi organizate sesiuni de instruire a persoanelor care vor avea atribuţii de acest tip, pentru ca acestea să raspundă într-un mod profesionist tuturor întrebărilor care se vor adresa Autorităţii de Management sau Organismelor Intermediare. Al doilea nivel cuprinde măsuri care vor asigura transmiterea informaţiei despre acest Program Operaţional, în scopul respectării principiului transparenţei şi al vizibilităţii. Informaţia va fi transmisă către potenţialii beneficiari finali, autorităţi locale şi regionale, precum şi alte autorităţi publice competente, organizaţii sindicale şi asociaţii patronale, organizaţii neguvernamentale cu activităţi specifice Programului Operaţional, precum şi alţi operatori de proiecte sau promotori.

De asemenea, se va informa publicul larg despre rolul pe care Uniunea Europeană îl joacă împreună cu Statul român în cadrul asistenţei financiare de tip FSE în general, şi despre priorităţile şi măsurile Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în special. Toate aceste măsuri vor continua pe toată perioada de programare. În cadrul ultimului nivel, se va realiza o analiză asupra modului în care a fost perceput Programul Operaţional, pentru a se determina impactul pe care l-au avut măsurile privind comunicarea şi informarea. De asemenea, în această etapă va fi inclusă şi o evaluare externă, care se va efectua prin intermediul unui sondaj de opinie în rândul celor care au înaintat proiecte. Rezultatele acestei anchete vor putea conduce la modificări ale activităţilor planificate şi ale strategiei folosite. 5.5. Sistemul de management computerizat al informaţiei Noile regulamente şi proceduri stabilite între Comisia Europeană şi Statele Membre privind schimbul electronic de date, pentru perioada de programare 2007 - 2013, impun un sistem IT reformat, axat pe coerenţă, transparenţă, simplificare şi o administrare fără documente pe suport de hârtie. Actualul sistem IT „Single Management Information System” (SMIS) care administrează Fondurile Structurale implementează noile regulamente privind plata, monitorizarea şi evaluarea, îmbunătăţind astfel eficienţa sistemului. Tehnologia sistemului SMIS este construit pe o tehnologie de ultimă oră şi valabilă pentru o periodă îndelungată de timp. Acest lucru presupune o continuă îmbunătăţire şi modernizare a sistemului şi o funcţionare a acestuia până în anul 2017.

Principalele caracteristici ale sistemului SMIS, în afară de a fi dezvoltat şi utilizat în diferite etape, constă în următoarele cerinţe: • Guvernanţa IT şi iniţiativele Comisiei cer o mai mare interoperabilitate între sistemele IT (în

special cu sistemul de contabilitate), raţionalizare şi de asemenea o soluţie consistentă, coerentă şi optimă din punct de vedere tehnologic.

• Noile regulementări încurajează schimbul de date electronice între Statele Membre şi Comisia Europeană.

115

Prima cerinţă o constituie oportunitatea de a dezvolta un sistem care nu numai că respectă cerinţele regulamentului, dar în acelaşi timp îmbrăţişează iniţiativele Comisiei referitoare la politica IT, utilizând tehnologii comune, tehnici şi instrumente. Prin implementarea celei de a doua cerinţe serviciile furnizate şi eficienţa sistemului vor fi îmbunătăţite considerabil. Noul sistem electronic este dezvoltat folosind tehnologii de ultimă oră (XML, Web services şi J2EE, etc.) pentru a corespunde cerinţelor IT impuse de Comisia Europeană care se bazează pe o administrare fără documente pe suport de hârtie, implicând schimbul electronic de date şi semnătura electronică, viză şi principii de autentificare (user/parolă). Sistemul SMIS reprezintă un sistem de bază comun cu aceeaşi interfaţă către user. Noul sistem presupune urmatorii paşi în derularea unui ciclu complet in:

- Planificare Strategică; - Programarea Operaţională; - Monitorizare; - Execuţie; - Evaluare; - Audit; - Închidere; - Managementul Financiar; - Raportare.

6. PARTENERIATUL 1. Baza legală Responsabilitatea respectării principiului parteneriatului revine Ministerul Finanţelor Publice ca Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, care are responsabilitatea coordonării şi implementării asistenţei comunitare prin fondurile structurale, precum şi a autorităţilor de management pentru programele operaţionale sectoriale, respectiv regionale. parte din atribuţiile autorităţii de management pot fi delegate legal către organismele intermediare, în baza dispoziţiilor art.22 din Hotărârea de Guvern nr.497/2004 privind stabilirea cadrului instituţional, pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale. La nivelul legislaţiei naţionale, consacrarea principiului parteneriatului s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 1115/2004, privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare, reglementează cadrul instituţional şi partenerial în care sunt stabilite obiectivele naţionale prioritare pentru dezvoltarea pe termen mediu, pentru realizarea coeziunii economice şi sociale. Totodată, sunt stabilite rolul şi atribuţiile ministerelor, al organismelor regionale, al instituţiilor şi organismelor implicate în elaborarea PND, dar şi a relaţiilor cu partenerii implicaţi în elaborarea PND. Scopurile pentru care au fost create aceste structuri parteneriale sunt: − Obţinerea consensului partenerilor asupra obiectivelor prioritare de dezvoltare; − Asigurarea transparenţei în procesul de elaborare a PND; − Responsabilizarea şi implicarea cât mai largă a partenerilor la elaborarea PND.

116

La nivelul legislaţiei comunitare, consacrarea principiului parteneriatului este făcută în Regulamentul Consiliului Uniunii Europene, EC/No. 1260/1999 (Cap. IV, Art. 8). Prin Hotărârea de Guvern nr.1179/2004, de modificare a HG 497/2004 au fost desemnate Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Agenţia Naţională a Ocupării Forţelor de Muncă ca “organisme intermediare” pentru programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane. 2. Structuri parteneriale Elaborarea “Planului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane”, s-a desfăşurat având la bază două elemente:

• O componentă regională; • O componentă naţională, respective interinstituţională;

I. La nivel regional, partenerii regionali identificaţi (ISJ, universităţi, ONG, ADR) au fost implicaţi în colectarea informaţiilor privind analizele socio-economice în profil regional şi s-au constituit structuri partenerial neformalizate. În scopul promovării parteneriatului în activităţile de programare şi identificare posibilelor structuri în implementarea POS DRU, au fost organizate două reuniuni consultative regionale. a) Reuniuni consultative O primă reuniune consultativă a fost organizată în luna august 2005 în şapte din cele opt regiuni. Pe parcursul discuţiilor s-au evidenţiat existenţa unor probleme comune, în toate regiunile (lipsa unei infrastructuri educaţionale adaptată nevoilor secolului 21, revizuirea curriculei, accesul restrâns al grupurilor dezavantajate la educaţie, insuficienta dezvoltare a parteneriatului în educaţie), dar au existat şi probleme specifice doar anumitor regiuni. A doua reuniune consultativă regională a fost organizată în noiembrie 2005 în toate cele 8 regiuni de dezvoltare; au fost invitaţi să participe reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ superior, ai inspectoratelor şcolare judeţene, ai autorităţilor publice locale şi judeţene, directori de şcoli, reprezentanţi ai ONG-urilor, ai ADR-urilor şi ai societăţii civile, etc. S-au prezentat nevoile identificate, în baza informaţiilor primate din fiecare regiune, de la instituţiile de învăţământ, cât şi de la toţi partenerii regionali care au sprijinit efortul direcţiei. În baza acestor nevoi, activitatea direcţiei a constat în stabilirea măsurilor care pot veni în întâmpinarea rezolvării acestor probleme. Rezultatul activităţilor de programare a nevoilor în perioada 2007-2013, privind resursele umane, a fost prezentat partenerilor regionali pentru dezbateri şi sugestii de îmbunătăţire. S-a subliniat în mod constant, faptul că măsurile propuse, pot fi reformulate în baza discuţiilor, dar şi a priorităţilor pe care partenerii locali le consideră indispensabile pentru viitorul dezvoltării resurselor umane. totodată s-a evidenţiat necesitatea pregătirii instituţionale (planificare bugetară, dezvoltarea competenţelor specifice de management de proiect la nivel instituţional, elaborarea planurilor strategice etc.) Aceste reuniuni au constituit o modalitate de informare a participanţilor asupra posibilităţii obţinerii de finanţare din Fondurile Structurale, respectiv Fondul Social European, imediat după aderarea României la Uniunea Europeană. S-a prezentat scopul pentru care a fost înfiinţat acest organism intermediar, ariile de acţiune în cadrul sectorului resurselor umane, atribuţiile delegate de către autoritatea de management, respectiv Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei. S-a solicitat sprijinul tuturor participanţilor pentru dezvoltarea unor structuri parteneriale

117

durabile, care să ofere premisele elaborării unui Plan Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, cât mai fundamentat în realităţile imediate, dar care să ofere partenerilor posibilitatea accesării Fondului Social European prin intermediul unor proiecte care să se înscrie în axele prioritare ale Comunităţii Europene în domeniul resurselor umane. b) Structurile teritoriale ale Organismului Intermediar POS DRU au iniţiat, începând cu octombrie 2005, activitatea de realizare a profilului regional şi de identificare a partenerilor regionali, pentru a identifica problemele cu care aceştia se confruntă, pentru a analiza propunerile lor de îmbunătăţire, etc. În baza tuturor analizelor s-au stabilit câteva axe prioritare de acţiune în domeniul resurselor umane, respectiv măsurile şi acţiunile care sunt incluse în priorităţi. II. La nivel naţional, a fost constituit şi un grup de lucru la nivel interministerial format din reprezentanţii autorităţii de management şi ai organismelor intermediare, iar un alt grup de lucru la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Au fost analizate periodic progresele făcute în elaborarea analizei SWOT, în elaborarea strategiei, dar şi în descrierea sistemului de implementare şi completarea tabelelor financiare aferente. Întrunirile grupului de lucru au avut o frecvenţă lunară. La nivel naţional au fost organizate două reuniuni consultative cu potenţialii beneficiari ai intervenţiilor FSE în septembrie 2005 (cu personalul implicat în gestiunea proiectelor cu finanţare comunitară din universităţi) şi noiembrie 2005 (cu personalul implicat în gestiunea proiectelor cu finanţare comunitară din Inspectoratele Şcolare Judeţene). Ambele reuniuni au constat în dezbaterea Strategiei DRU din PND şi a modului de structurare a viitoarelor intervenţii de tip FSE. Rezultatul concret al acestor reuniuni şi discuţii periodice a fost elaborarea priorităţilor din Planul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, din cadrul PND şi POS DRU. Totodată au constituit o modalitate de identificare a unor noi parteneri regionali în programare şi implementare. 7. ANEXE

programul operaŢional sectorial ......axele prioritare 3 – 10 prezintă strategia de dezvoltare a...

Documents