programa de formare în psihoterapie integrativă

Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă (A.R.P.I.)

Programa de formare în Psihoterapie Integrativă- 1400 ore -

Programul de formare se desfăşoară sub egida Asociaţiei Europene de Psihoterapie, este în acord cu standardele formative E.A.I.P. şi este supervizat de dr. Ken Evans - preşedinte fondator E.A.I.P.

E.A.I.P.este reprezentant E.A.P. pentru Psihoterapie Integrativa in Europa.

Standarde minime de formare în psihoterapie (1400 ore)

A. 600 ore: Formarea teoretică de bazăB. 200 ore: Dezvoltarea personalăC. 200 ore: Supervizarea activităţii clinice D. 400 ore: Practica clinică supervizată în cabinetE. 100 ore: Formare continuă

- 30 ore participare la congrese, conferinţe - 30 ore supervizare - 40 ore intervizare, participarea la grupuri de studiu, prezentare de

materiale scrise

Obiective

Obiectiv general: obţinerea competenţei în practicarea psihoterapiei integrative în acord cu reglementările Asociaţiei Europene de Psihoterapie şi Colegiului Psihologilor din România.

Obiective specifice: - practicarea psihoterapiei în acord cu codul etic COPSI, al Asociaţiei Europene de

Psihoterapie Integrativă şi legislaţiei româneşti în vigoare;- promovarea cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative în psihoterapie, în special

în psihoterapia integrativă;- evaluarea şi intervenţia psihoterapeutică conform tehnicilor şi metodelor studiate;- stimularea schimburilor ştiinţifice interne şi internaţionale în domeniile de interes

(psihoterapie, consiliere, învăţământ, etc.);- activităţi de formare şi educaţie în domeniul psihoterapiei integrative;- activităţi de promovare a psihoterapiei integrative în mediul social, abordarea

multiculturală din perspectivă psihoterapeutică integrativă

A) Formarea teoretică de bază (600 de ore)

Obiective: - însuşirea de cunoştinţe formative teoretice de bază prin studiul tehnicilor de

psihoterapie şi prin aplicaţiile practic efectuate pentru dobândirea aptitudinilor necesare în practica psihotrapeutică;

- însuşirea noţiunilor de etică şi deontologie, a aspectelor legislative necesare practicii psihoterapeutice.

1


1. Introducere în psihoterapia integrativă (80 de ore) 2. Psihopatologie – DSM (40 de ore) 3. Tehnici şi metode în psihoterapie integrativa (220 de ore) 3.1. Integrarea elementelor de psihologie clinica si proceduri T.C.G .(40 de ore) 3.2. Integrarea tehnicilor de hipnoză Ericksoniană (40 de ore) 3.3. Integrarea elementelor de gestalt terapie (60 de ore) 3.4. Integrarea elementelor de psihoterapie psihanalitică (40 de ore) 3.5. Integrarea tehnicilor de consiliere și psihosomatoterapie (40 de ore)4. Integrarea psihoterapiilor (100 de ore) 5. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative (la alegere programa 1 sau 2 (160 de ore) 5.1. Programa 1 (160 de ore) a. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în terapia de cuplu şi familie.(80 de

ore); b. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în terapia copilului (80 de

ore). 5.2. Programa 2 (160 de ore) a. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în cadrul social. Elemente de

terapie organizaţională (80 de ore) (Formator: dr. Paul Burber); b. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în dezvoltarea spirituală şi

perspectiva ecologică (80 de ore) (Formator: dr. Ken Evans).

B) Dezvoltare personală (200 de ore)

1. Imaginea de sine, stima de sine şi încrederea în sine (20 de ore)2. Inteligenţa emoţională şi managementul stresului (40 de ore)3. Comunicarea şi abilităţile sociale (30 de ore)4. Rezolvarea creativă a problemelor (30 de ore)5. Terapie individuală şi de grup. Despre credinţe (40 de ore)6. Tehnici de dezvoltare personală (40 de ore)

C) Supervizarea activităţii clinice (200 de ore)Practica în cabinet (400 de ore)

D) Formarea continuă (100 de ore)

1. Rezistenţa la schimbare (10 credite)2. Comunicare şi terapie (10 credite)3. Inteligenţa emoţională, conduita în viaţă şi reuşita (10 credite)

2


PREZENTAREA DETALIATĂ A PROGRAMEI DE FORMARE

A) Formarea teoretică de bază (600 de ore)

Obiective: - însuşirea de cunoştinţe formative teoretice de bază prin studiul tehnicilor de

psihoterapie şi prin aplicaţiile practic efectuate pentru dobândirea aptitudinilor necesare în practica psihotrapeutică;

- însuşirea noţiunilor de etică şi deontologie, a aspectelor legislative necesare practicii psihoterapeutice.

1. Introducere în psihoterapia integrativă (80 de ore)Modulul I (40 de ore) 1.1.1. Psihoterapia integrativă (Ken Evans, Maria Gilbert,2008) :

a) Holism. Dialog. Valori 1.1.2. Instituţii responsabile de psihoterapie 1.1.3. Introducere în psihoterapie 1.1.4. Istoria psihoterapiei.

a) Ce este psihoterapia?b) Procesul psihoterapeutic

1.1.5. Profesiunea psihoterapeuticăa) Cadrul legal de practica psihoterapeutica

1.1.6. Caracteristicile fundamentale ale psihoterapiei a) Evoluţia psihoterapiei: noua paradigmă ştiinţificăb) Fundamentarea teoretico-experimentală a psihoterapiec) Rădăcinile filozofico-umaniste ale psihoterapiei integrative

1.1.7. Orientările psihoterapeutice actuale. Clasificarea psihoterapiilor: dinamice, comportamentale, experenţiale

1.1.8. Factori comuni în psihoterapie. Scopul terapiei 1.1.9. Psihoterapia integrativă

a) Istoria psihoterapiei integrativeb) Obiective E.A.I.P.

1.1.10. Formarea în psihoterapia integrativă a) Codul etic E.A.I.P. b) Codul etic A.R.P.I.

1.1.11. Activitate practică: Percepţia asupra intervenţiei psihoterapeutice dintr-un cabinet de psihoterapie

Modulul II (40 de ore) 1.2.1. Ce înseamnă să faci psihoterapie? 1.2.2. Diferenţa între psihoterapie, psihiatrie, psihologie şi consiliere 1.2.3. Modul de desfăşurare a procesul psihoterapeutic în cabinet

a) Ce presupune o astfel de terapie? b) Cine poate beneficia de psihoterapie? c) Cum decurge un tratament de psihoterapie?d) Ce obţinem la finalizarea terapiei?

1.2.4. Durata terapiei, a şedinţei de terapie şi frecvenţa întâlnirilor în cadrul psihoterapeutic

1.2.5. Prezentarea tehnicilor de intervenţie utilizate în psihoterapia integrativă:

3


Tehnici de gestalt-terapie; Tehnici specifice psihanalizei (interpretarea viselor); Tehnici cognitiv-comportamentale; Tehnici specifice hipnozei şi relaxării Ericksoniene; Tehnici de vizualizare creativă; Optimizarea comunicării şi

asertivitate; 1.2.6. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative

a) Afecţiuni care se pot tratab) Psihoterapia tulburărilor de dispoziţiec) Psihoterapia ca intervenţie în stare de criză

1.2.7. Psihoterapia copiluluia) Stadiile de dezvoltare psihică şi nevoile saleb) Educaţia pozitivăc) Problemele de adaptare la copii cu nevoi specialed) Adicţiile în adolescenţă

1.2.8. Psihoterapia integrativa ca intervenţie în stare de criză 1.2.9. Principiile psihoterapiei integrative

a) Dimensiunea cognitiv-comportamentală, afectivă şi fiziologicăb) Scenariul de viaţa şi starea Eu-luic) Perspectiva spirituală a psihoterapiei integrative

1.2.10. Mişcarea integrativă în psihoterapiea) Intervenţia psihoterapeuticăb) Scopul psihoterapiei integrativec) Importanţa cercetării

1.2.11. Procesul psihoterapiei integrative. Concepte. Principii. Metode. Contactul din cadrul relaţiei terapeutice

1.2.12. Viziunea A.R.P.I. asupra psihoterapiei integrative. Co-creaţia relaţiei psihoterapeutice ca obiectiv central

1.2.13. Psihoterapia individuală şi de grup. Sliduri. Cadrul de lucru, structura intervenţiei psihoterapeutice

1.2.14. Chestionar de evaluare a competenţelor de predare

2. Psihopatologie – DSM (40 de ore) 2.1. Axa I: Afecţiuni psihiatrice 2.2. Axa II: Tulburări de personalitate şi retard mental 2.3. Axa III: Afecţiuni medicale 2.4. Axa IV: Funcţionare socială şi impactul simptomelor 2.5. Axa V: Evaluare globală a funcţionarii, descrisă cu utilizarea unei scale de

la 1 la 100.

3. Tehnici şi metode în psihoterapie integrativă (220 de ore)3.1. Integrarea elementelor de psihologie clinică şi tehnici cognitiv

comportamentale (40 de ore) 3.1.1. Abordarea terapiei cognitive din perspectiva psihologiei clinice.

Integrarea elementelor specifice TCG. Modalitati de evaluare, folosirea testelor.a) Viziunea integrativă asupra T.C.G. (Ken Evans)

3.1.2. Proceduri de intervenţie la nivel cognitiv-comportamentala) Proceduri de restructurare cognitivăb) Trainingul asertivităţii

3.1.3.Gestionarea stării de distres - tehnica inoculării stresului 3.1.4. Prescripţiile cognitiv-comportamentale 3.1.5. Modele de interviu în abordarea clienţilor

4


3.1.6. Abordarea pe model cognitiv comportamental al tulburărilor de anxietate 3.1.7. Terapia tulburării post-traumatice de stres 3.1.8. Terapia adicţiei la alcool 3.1.9. Terapia durerii cronice 3.1.10. Distorsiunile cognitive 3.1.11. Activităţi practice (exerciţii)

a) Anexa 1: Conştientizarea friciib) Anexa 2: Jurnalul stărilor mele sufleteştic) Anexa 3: Distorsiuni cognitived) Anexa 4: Harta activităţilor zilnicee) Anexa 5: Cum sa folosim raţiunea la maximf) Anexa 6: Generatorul de noi comportamenteg) Anexa 7: Tulburări de anxietate

i) Criterii operaţionalizate de diagnostic pentru anxietate generalizatăii) Lista de verificare a simptomului

3.2. Integrarea tehnicilor de hipnoza Ericksoniană (40 de ore) 3.2.1. Introducere în hipnoza ericksoniană. Definiţie 3.2.2. Caracteristicile limbajului hipnotic 3.2.3. Manifestările specifice hipnozei şi utilizarea lor clinică 3.2.4. Structurarea sugestiilor: sugestii pozitive, sugestii negative, sugestii

referitoare la conţinut, sugestii referitoare la procese 3.2.5. Principiile generale ale hipnoterapiei ericksoniene 3.2.6. Elementele specifice limbajului ericksonian. Vocea. Truismele.

Implicaţia. Sugestiile deschise. Sugestiile care acoperă toate clasele de răspuns. Sugestiile compuse. Sugestiile implicate. Sugestiile eriksoniene.

3.2.7. Întrebări care focalizează atenţia, sugerează şi întăresc răspunsurile hipnotice. Presărarea. Jocurile de cuvinte. Limbajul negativ. Juxtapunerea elementelor opuse. Seriile aprobative. Lectura gândurilor. Confuzia. Surpriza

3.2.8. Inducerea transei hipnotice. Tehnici folosite în hipnoză. 3.2.9. Tehnici tradiţionale de inducţie:

a) Tehnica pendululuib) Tehnica de relaxare musculară progresivăc) Tehnica de imagerie dirijatăd) Tehnica de fixare asupra unor stimuli interni si externie) Tehnica de adâncire a transeif) Inducţia Eriksonianăg) Efectele transei hipnotice asupra corpului fizic, asupra mentalului şi

asupra emoţiilor 3.2.10. Scenarii terapeutice. Metafora terapeutică 3.2. 11. Anexe

a) Metafora coborârii scărilorb) Metafora copaculuic) Metafora castelului construit din oglinzi

3.3. Integrarea elementelor de gestalt terapie (60 de ore) 3.3.1. Despre gestalt terapie 3.3.2. Cadrul teoretic, teoria câmpului si teoria cuantica, teoria sinelui, teoria

contactului, teoria Gestalt 3.3.3. Ciclul Gestalt: Noţiunea de proces - aici şi acum.

5


3.3.4. „Realitatea” este o construcţie personală: De la realitatea obiectivă la realitatea fiecăruia

3.3.5. A observa: a decodifica emoţiile şi exprimarea lor corporală 3.3.6. A evalua şi a verifica – Principalele concepte teoretice 3.3.7. Tehnicile gestalt terapiei. Tehnici de baza şi tehnici specifice 3.3.8. Obiectivele terapeutice. Procesul terapeutic. Relaţia terapeutică 3.3.9. Percepţia în viziunea gestaltului 3.3.10. Rezistenţele la schimbare: introiecţie, proiecţie şi transfer 3.3.11. Perspectiva pacientului si a psihoterapeutului integrativ 3.3.12. Elemente de psihoterapie individuală în perspectiva integrativă 3.3.13. Anexe a) Anexa 1: Reexaminaţi-vă cele mai profunde valori, aici şi acum b) Anexa 2: Ajustarea creatoare c) Anexa 3: „Vad, îmi imaginez... simt...”

d) Anexa 4: Hartă şi teritoriu

3.4. Integrarea elementelor de psihoterapie psihanalitică (40 de ore) 3.4.1. Cadrul psihoterapeutic şi cadrul psihanalitic. Abordare comparativă 3.4.2. Abordarea inconştientului din perspectiva integrativă 3.4.3. Asociaţiile libere de idei. Deconstruirea limbajului 3.4.4. Aplicaţie practică: Turnul Babel 3.4.5. Rezistenţele. Mecanismele de apărare 3.4.6. Visele si producţia onirică. Tehnica interpretării viselor 3.4.7. Instanţele psihice ale Eu-lui şi Armurile caracteriale 3.4.8. Nevoile fundamentale ale fiinţei umane 3.4.9. Exerciţii şi aplicaţii practice a) Rănile copilăriei b) Construirea imagoului c) Frustrările copilăriei. Activarea resurselor din inconştient. Metafora

exploratorului.

3.5. Integrarea tehnicilor de consiliere si psihosomatoterapie (40 de ore) 3.5.1. Rolul consilierii in terapia individuala si de grup. Interactiunea in

consiliere si in terapia de lunga durata. Abordare comparativa. Noţiuni de comunicare verbală şi non-verbală, vizuală şi tactilă in terapie. Studiu practic.

3.5.2. Studiul gesturilor şi al poziţiei mâinilor în actul de comunicare in terapie. 3.5.3. Somatoterapia corpului. Spaţiul corporal. Spaţiul senzorial 3.5.4. Corpul, instrument de intervenţie în susţinerea actului terapeutic, în

special în cazurile de autism 3.5.5. Ascultarea cu corpul, modalităţi de exprimare a empatiei prin gesturi şi

mimică 3.5.6. Canale de comunicare verbale şi corporale, moduri diferite de

exprimare a sinelui, gestalt, art-terapie 3.5.7. Cadrul şi discursul individual(elemente specifice activitatii de consiliere

si lucrul cu grupul de terapie). Studiul de tonalitate al vocii, ritmul respiraţiei, spasmele musculare, mimica şi gestica individuală. Feed-back al grupului de terapie –terapie de grup si individuala

3.5.8. Terapiile corporale valorizează mecanismele de acţiune psiho-dramatică, redeschiderea emoţională, gestionarea emoţiilor la nivel corporal

6


4. Integrarea psihoterapiilor (100 de ore) 4.1. Viziunea şi valorile psihoterapiei europene si româneşti

a) Modelul integrativ relaţional al psihoterapiei în şcoala românească 4.2. Un model relaţional sistemic în consiliere şi psihoterapie - Katherine Murhy

şi Maria Gilbert 4.3. Un model relaţional al integrării - Maria Gilbert & Ken Evans. 4.4. Principii şi baze în psihoterapia individuală din perspectiva abordării

integrative. Cadrul terapeutic. Etapele primei şedinţe 4.5. Interviul clinic. Obiectivele interviului. Tehnici de intervievare. Aspecte

particulare ale interviului. Evaluarea tipului de tulburare de personalitate. 4.6. Interviul din perspectiva psihoterapiei integrative 4.7.Obiectivele psihoterapiei. Alianţa terapeutică. Atitudini ale

psihoterapeutului ce pot facilita dezvoltarea alianţei psihoterapeutice 4.8. Teoria relaţională. Relaţia psihoterapeutică. Co-creaţia relaţiei terapeutice.

Specificul relaţiei terapeutice în abordarea integrativă. Etica în relaţia terapeutică 4.9. Scala de validare a atitudinii faţă de terapie 4.10. Structura verbală a psihoterapeutului. Ascultarea activă 4.11. Centralizarea tehnicilor folosite în psihoterapia integrativă parcurse în

formarea de bază. Aplicaţii ale tehnicilor de psihoterapie studiate

5. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative (programa 1 sau 2, la alegere) (160 de ore)

5.1. Programa 1 (160 de ore) 5.1.1. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în terapia de cuplu şi familie.

Psihosexologie (80 de ore); Modulul I (40 de ore) a) Definiţia familiei. Relaţia de cuplu. Caracterul dinamic al relaţiei de cuplu.

Modalităţi de abordare integrativă b) Motivaţia de menţinere a cuplului. Rezolvarea dificultăţilor de comunicare

în cadrul relaţiei de cuplu c) Credinţele şi diferenţele generaţionale, factori agravanţi în relaţia de cuplu d) Motivaţia maritală (de la individualitate la realizările comune şi teama de

schimbare). Filtre în câmpul alegerilor e) Nevoi, stadii şi criterii în alegerea partenerului f) Diagnosticul disfuncţiilor sexuale şi tehnici psihoterapeutice integrative.

Intervenţie paradoxală la nivelul limbajului utilizat în relaţia de cuplu g) Diagrama zonelor erogene. Metafora terapeutică, sugestia şi vizualizarea -

instrumente de intervenţie în rezolvarea disfuncţiilor sexuale h) Elemente de asertivitate sexuală. Starea de congruenţă. Exerciţii de rol i) Tipuri de căsătorie şi calitatea vieţii de familie. Evaluarea calităţii

căsniciei. j) Constelaţii familiale, sculptura familială, metafora vizuală k) Aplicaţia piramidei lui Maslow în momentul căsătoriei şi momentul actual

Aplicaţii ale armurilor parentale. Rezistenţa la schimbare Modulul II - 40 ore

a) Indicaţiile terapiei de cuplu. Caracteristicile cuplului cu probleme b) Tema comună de conflict. Plan de terapie individuală

c) Aplicaţii practice Tehnica non-verbală în patru etape, imitarea în oglindă

7


Poziţia partenerilor unul faţă de celălalt în terapia de cuplu d) Identificarea gândurilor negative şi identificarea de conflicte

Activitate practicăo Tehnica Zidulo Tehnica Cubulo Tehnica de Fantezie ghidată

e) Tehnici pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare. Procedee de reformulare. Tehnici de ameliorare a interacţiunilor sexuale şi afective. Tehnici de reducere a culpabilităţii

5.1.2. Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în terapia copilului (80 de ore).a) Stadiile de dezvoltare ale fiinţei umaneb) Jocul de rol, art terapia şi ludoterapia, metafora terapeutică în lucrul cu copii,

rolul poveştilor în optimizarea comportamentalăc) Tehnici de rezolvare creativă a problemelor copiilor. Improvizaţia teatrală,

terapia cu obiecte tranzacţionale, terapia cu păpuşid) Restructurarea cognitivă cu ajutorul poveştilor e) Interpretarea viselor şi coşmarul în terapia cu copiif) Optimizarea performanţelor şcolare, terapia în eşecul şcolar. Integrarea în

familie şi societate a copiilor cu dizabilităţi

5.2. Programa 2 (160 de ore) a) Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în cadrul social. Elemente de

terapie organizaţională (80 de ore) (Formator: dr. Paul Burber); b) Aplicaţii ale psihoterapiei integrative în dezvoltarea spirituală şi

perspectiva ecologică (80 de ore) (Formator: dr. Ken Evans).

B) Dezvoltarea personală (200 de ore)

Obiective: 1. Achiziţionarea unor competenţe şi atitudini necesare dezvoltării personale2. Înţelegerea schimbării ca parte a creşterii şi dezvoltării3. Formarea atitudinilor, achiziţionarea cunoştinţelor şi abilităţilor interpersonale.

Teme şi conţinuturi:1. Imaginea de sine, stima de sine şi încrederea în sine (20 de ore) 1.1. Psihoterapia şi gratificarea trebuinţelor 1.2. Abordarea nevoilor din perspectiva lui Maslow şi a lui Casriel 1.3. Nevoile personale din acest moment. Parte practică 1.4. Expectanţe şi comportamente 1.5. Motivaţia 1.6. Analiza în binom şi apoi în cartel 1.7. Aplicaţii practice. Exerciţii folosind oglinda. Rolul. 1.8. Maniera în care comunicăm despre noi înşine 1.9. Triunghiul victimă – salvator - executor 1.10. Despre personalitate, viziunea integrativă 1.11. Ce este personalitatea? 1.12. Definirea termenilor: individ, individualitate, persoană şi personalitate

8


1.13. Accepţiunea conceptului de personalitate: antropologică, axiologică şi psihologică

1.14. Tipuri şi definiţii ale personalităţii 1.15. Abordarea structural-sistematică a personalităţii 1.16. Teme şi exerciţii2. Inteligenţa emoţională şi managementul stresului (40 de ore) 2.1. Inteligenţa şi inteligenţa emoţională. Definiţie. 2.2. Percepţia asupra realităţii şi implicarea emoţională (elemente de gestalt şi

inteligenta emoţională, metafora vizuală). Managementul stresului 2.3. Disciplina emoţională. Decizii. Etape. Furtuni emoţionale. Spiritul. Definiţia

empatiei 2.4. Cele 7 principii ale vindecarii emotionale. Impactul emotional la nivel

somatic si comportamental 2.5. Inteligenta emotionala in relatia de cuplu. Dragostea 2.6. Nevoi fundamentale din perspectiva inteligentei emotionale 2.7. Exercitii si tehnici :Tehnica de amplificare a bucuriei 2.8. Anexe a) Exerciţii de conştientizare a emoţiilor, de percepţie la nivel somatic a

emoţiilor şi identificare gândurilor şi convingerilor care le însoţesc, ajustarea comportamentală

b) Aplicaţie practică pentru acceptarea propriilor comportamente: A face un lucru mai puţin bine ca de obicei

c) Aplicaţii comportamentale ale disciplinei emoţionale3. Comunicarea şi abilităţile sociale (30 de ore) 3.1. Introducere în teoria comunicării 3.2. Clasificări ale comunicării 3.3. Evoluţia cercetărilor teoretice privind comunicarea 3.4. Motivaţia comunicaţională maritală (de la individualitate la realizările

comune şi teama de schimbare). Filtre în câmpul alegerilor 3.5. Sistemul social şi comunicarea 3.6. Informaţia şi comunicarea 3.7. Instrumentele comunicării. Clasificări ale limbajului 3.8. Funcţiile şi barierele comunicării 3.9. Teorii şi modele ale comunicării 3.10. Comunicarea nonverbală - decodificarea mesajelor corporale 3.11. Comunicarea orală. Tipuri de oratori 3.12. Comunicarea scrisă 3.13. Comunicarea audiovizuală 3.14. Publicul – Receptorul comunicării mediatice. Încercări de definire.

Categorii 3.15. Opinia publică – Sursă şi efect al comunicării 3.16. Abilităţi de comunicare4. Rezolvarea creativă a problemelor (30 de ore) 4.1. Rezolvarea creativă a problemelor. Introducere 4.2. Metode de lucru: crearea unui colaj din imagini, interpretare din perspectiva

psihoterapiei psihanalitice 4.3. Natura credinţelor, cum se formează sistemul de convingeri pe care îl

identificăm a ne aparţine, gestionarea resurselor proprii pe care le-am conştientizat 4.4. Identitate, valori, abilităţi comportament-mediu 4.5. Credinţe referitoare la abilităţi

9


4.6. Aptitudini, credinţe, comportamente. Rezistenţa la schimbare – propuneri de rezolvare creativă în impasul terapeutic

4.7. Activitate practică (exerciţii): Linia timpului şi aplicaţii terapeutice creative (folosirea de sugestii, metafore vizuale, povesti terapeutice) pentru rezolvarea problemelor din trecut

4.8. Tema: Care sunt aptitudinile dumneavoastră? 4.8. Activitate practică: Identificarea aptitudinilor personale 4.9. Aplicaţii ale creativităţii în terapia cu copii5. Terapie individuală şi de grup. Despre credinţe (40 de ore) 5.1. Modelul integraţional, transcultural. Propria vedere a psihoterapeutului

asupra lumii şi sistemul valoric 5.2. Psihoterapia şi credinţele. Credinţe în timp 5.3. Tipurile de credinţe: credinţe pozitive - credinţe limitative 5.4. Posibilitate. Abilitate. Merite. Importanţa limbajului folosit de către pacient

în menţinerea sau rezolvarea obiectivelor propuse în terapie 5.4.1. Aplicaţie practică: Explorarea unui obiectiv important prin metoda de

identificare a credinţelor limitative 5.5. Metoda schimbării credinţelor

a) Aplicaţie practică: Axa credinţelorb) Aplicaţie practică: Conştientizarea trecutului ce influenţează prezentulc) Aplicaţie practică: Conştientizarea prezentului, cele 5 prize de

conştiinţă (prin învăţare, prin hărţile proiectate, propriile proiecţii, prin conştientizarea conflictelor, prin conştientizarea proceselor)

5.6. Credinţele proprii psihoterapiei integrative 5.7. Convingerile excelenţei

a) Aplicaţie practică: Examinaţi ce gândesc oamenii despre ei înşişi (Exerciţiu de identificare)

Tema 1: Pe ce se fundamentează deciziile pe care le luăm Tema 2: Convingerile excelenţei Tema 3: A fi în acord cu sine

b) Aplicaţie practică: Identificarea credinţelor personale. 6. Tehnici de dezvoltare personală (40 de ore) 6.1. Iniţierea contactului între terapeut şi client 6.2. Relaţiile de juxtapunere 6.3. Codul bunelor practici 6.4. Discuţii pe baza ghidului de practică clinică în psihologie 6.5. Implicarea terapeutului ce subliniază recunoaşterea, validarea, normalizarea

şi prezenţa acestuia în procesul terapeutic 6.6. Interpretarea şi atingerea terapeutică. Ancorarea unei sugestii terapeutice prin

acompanierea prin contact 6.7. Diferenţe între contactul tehnic, intenţionat şi comunicativ. Contactul

terapeutic facilitează dizolvarea mecanismelor de apărare şi integrarea parţilor neacceptate 6.8. Feed-back despre percepţia proprie a tehnicilor ce vor fi recomandate

pacienţilor, feed-back–ul fiecărui participant la nivel mental, afectiv, corporal şi interpretarea în maniera integrativă

6.9. Anexe: a) Anexa 1: Harta zonelor corporale neacceptate b) Anexa 2: Abordarea Reichiană a inelului muscular la nivelul gâtului

(tehnica de relaxare prin rotiri şi mişcări ale gâtului). Interpretarea din perspectiva deblocării aptitudinilor de comunicare, prin intervenţia la nivel somatic.

10


Notă: Şedinţele de dezvoltare personală se pot desfăşura concomitent cu formarea de bază.

C) Supervizarea activităţii clinice (200 de ore)Practica clinică supervizată în cabinet (400 de ore)

Au loc seminarii de supervizare de grup şi supervizare individuală ce asigură derularea procesului psihoterapeutic, în care, cazurile clienţilor sunt prezentate şi analizate alături de munca psihoterapeutului supervizat.

Supervizarea este de asemenea un proces de susţinere a valorilor etice şi profesionale şi de a asigura menţinerea calităţii actului terapeutic.

Un obiectiv major al supervizării este definirea unui stil propriu de intervenţie şi experimentarea co-creării relaţiei terapeutice, aprofundarea cunoştinţelor dobândite şi aplicarea în practica din cabinet a tehnicilor studiate adaptate la specificul intervenţiei terapeutice.

Supervizare în psihoterapia integrativă (200 de ore)(Ken Evans & Maria Gilbert & Michael Caroll, 2006)1. Ce este persoana supervizată?2. Ce este supervizarea?3. Elemente de supervizare4. Forme şi contexte ale supervizării5. Comportamentul supervizorului6. Interviul cu un viitor supervizor7. Contractul de supervizare8. Utilizarea grupului de supervizare9. Avantajele supervizării de grup10. Conflictul în supervizare şi apariţia lui11. Anexe metodologice (Maria Gilbert & Michael Carroll)

11.1. Contract bidirecţional11.2. Evaluarea sesiunii de supervizare11.3. Fişa de evaluare pentru persoane supervizate11.4. Fişa de supervizare11.5. Exerciţiu de introducere în supervizare11.6. Fişa competenţelor emoţionale11.7. Lista sentimentelor11.8. Lista modalităţilor de facilitare a învăţării

D) Formarea continuă (100 de ore)

1. Formarea de formatori 200 de ore + 25 de ore (supervizare teoretică) se va realiza prin participarea la modulele acreditate ca fiind de formare continuă, prin participarea la congrese şi conferinţe, prin participarea la procesul formativ prin lucrul cu participanţii aflaţi în formarea de bază prin participarea prin supervizare mai ales la cadrele de lucru în binom, cartel şi grup şi prin participarea la un stagiu de cel puţin 25 de ore cu un supervizor senior.

11


2. Formarea de supervizori (50 de ore + 25 de ore) se va realiza prin participarea la activităţi de formare practică şi teoretică.

2.1. Partea teoretică va cuprinde noţiuni despre criteriile de evaluare ca element central al responsabilităţii supervizorului, precum şi criterii de evaluare a competenţei astfel:

- este cel supervizat creatorul unui cadru de lucru coerent în care teoria este aplicată pertinent la practica clinică;

- cum conceptualizează cel supervizat stadiile terapiei şi viitoarele direcţii în terapie;- observarea dacă intervenţia este presărată cu dileme etice şi de suprapunere a

rolurilor;- aptitudinile supervizorului: flexibilitatea, viziunea multi-perspectivală,

conştientizarea, răbdarea, imparţialitatea şi capacitatea de înţelegere;- dezvoltarea stilului personal de supervizor în psihoterapie integrativă;- deciziile etice din supervizare, transparenţa şi autenticitateaTipuri de supervizare: individuală, supervizarea în grup, supervizare prin

participarea la procesul de formare, supervizarea prin mijloace audio, video.2.2. Minim 25 de ore de supervizare cu un supervizor senior.

Formarea continuă se desfăşoară anual şi pot obţine câte 10 credite pentru fiecare din modulele descrise mai sus. Se adresează psihologilor, psihoterapeuţilor şi consilierilor care doresc să participe la programul de formare continuă.

Descrierea desfăşurării activităţii de formare

Condiţiile de participare la programul de formare sunt în conformitate cu reglementările naţionale şi europene.

Modalităţi de selecţie a participanţilor la programul de formare:- selecţia la înscrierea în programul de formare se face prin participarea fiecărui

solicitant la un interviu, după depunerea dosarul de înscriere; - după această primă evaluare, solicitantul va fi anunţat dacă poate participa la

programul de formare;- după finalizarea formării de bază, selecţia pentru supervizare va fi făcută pe tot

parcursul desfăşurării formării de baza şi după finalizarea evaluării de la finalul parcurgerii celor 600 de ore.

Cadre de lucru şi modalităţi de organizare ale cursurilor

1. Formarea de bază şi dezvoltarea personală se desfăşoară pe parcursul a minim 800 de ore de formare în care partea teoretică va alterna cu aplicaţiile practice.

2. Se vor crea cadre de lucru astfel: - individuale, în care formatorul intervine şi grupul asistă la intervenţia acestuia;- în binom (formată din doi cursanţi care transpun în cadru de lucru pe care îl creează,

o situaţie posibilă dintr-o intervenţie terapeutică reală şi în care unul dintre cei doi îşi asumă rolul de terapeut, iar celălalt de pacient);

- cartel (echipe de câte patru persoane pentru realizarea de feed-back despre cum au decurs intervenţiile în binom);

- cadre de lucru în grup;

12


- feed-back-uri individuale sau de grup.Formatorii şi supervizorii vor asista şi vor superviza direct desfăşurarea cadrelor

formative teoretice şi aplicative.3. Forma de organizare a cursurilor se va face prin ateliere de predare teoretică şi

practică, workshop-uri, workshop-uri rezidenţiale (3 sau 5 zile), seminarii.4. Stagiul clinic se va desfăşura într-un spital de psihiatrie şi presupune interacţiunea

cu pacienţi cu tulburări psihice grave. Se pot organiza stagii clinice de 40 ore. La stagiul clinic pot participa persoanele care nu au număr de ore suficient, sau care doresc să-şi aprofundeze cunoştinţele în acest domeniu.

5. Dezvoltarea personală prin terapia de grup se poate realiza prin participarea la programul de dezvoltare personală descris în curiculla sau prin participarea la programe de dezvoltare personală similare.

6. Dezvoltarea personală individuală se poate realiza prin participarea la terapie individuală (50 de ore) cu psihoterapeuţi acreditaţi sau în cadrul grupului de terapie prin participarea la programul de dezvoltare personală.

7. Supervizarea se va desfăşura individual, în grupuri de lucru, sau prin participarea la stagii de supervizare în grup.

Se va lucra cu formatori – supervizori din ţară şi din Europa, cu experienţa şi care au o practică clinică consistentă.

Se vor prezenta studii de caz, se vor viziona filme cu tematică psihoterapeutică cu personaje care pot fi diagnosticate şi analizate din perspectivă clinică.

Durata şedinţelor, atelierelor formative şi a workshop-urilor

1. Şedinţele de terapie individuală au o durată de 60 minute.2. Atelierele formative se desfăşoară având un număr de 14-25 de participanţi, în

manieră de lucru intensivă, 40 de ore la două luni, de obicei la sfârşit de săptămână, de joi până duminică.

3. Workshop-urile rezidenţiale se desfăşoară într-un cadru specific, având o durata de 3-5 zile, odată, sau de două ori pe an, în ţară sau în străinătate.

4.Implicarea Asociației Române de Psihoterapie Integrativă în cercetare, prin publicarea celor mai reușite lucrări, într-o revistă de specialitate.

Facilități pentru cursanți

1.Posibilitatea alegerii intre programul I si II ale aplicatiilor in psihoterapia integrativa

2. 25% din orele alocate fiecărui curs, vor fi alocate activităților practice, la acestea adăugându-se alte 10 procente alocate explicaților, activității de consolidare a cunoștințelor și verificării acestora (teme individuale) .

4. Contact permanent prin intermediul unui sistem informatic si apartenenta la un grup de psihoterapie pe internet.

5. Suportul de curs va fi gratuit pentru toti cursanții, înmânat fiecaruia, fie tipărit, fie în format electronic).

6. Reduceri de până la 25% pentru participarea la evenimentele organizate periodic de către A.R.P.I. (congrese, conferințe, simpozioane, cursuri).

13


Evaluarea cunoştinţelor

1. Evaluarea cunoştinţelor teoretice şi aplicative dobândite în cadrul acestui program, se va face prin examinare orală sau scrisă, acoperind temele de curs, însoţite de o prezentare scrisă cu feedback-ul unui curs. Este necesară consultarea bibliografiei obligatorii.

2. Cursanţii vor fi evaluaţi prin aplicarea de chestionare şi prin intermediul feed-back-ului oferit în cadrul intervenţiilor personale pe parcursul formării.

3. Se va realiza o evaluare permanent prin intermediul participării la cadrele de lucru create în timpul desfăşurării cursurilor.

4. Evaluarea prin prezentarea unui eseu teoretic - constă în prezentarea unei lucrări scrise de cel puţin 20-30 pagini în care sunt descrise metodele de intervenţie studiate, perspectivele teoretice aprofundate cu studiul bibliografiei.

5. La încheierea primului an de curs, cursanţii vor constitui un portofoliu din lucrările susţinute în cadrul primului an de formare.

6. La finalul parcurgerii formării de bază, va avea loc o evaluare teoretică şi susţinerea unei lucrări cu o temă la alegere din curiculla parcursă care să demonstreze:

- modelarea şi evoluţia personală în cadrul dezvoltării personale;- nivelul de pregătire teoretică şi practică dobândit pe parcursul formarii de bază

realizată prin prezentarea de eseuri, portofolii, lucrări realizate în această perioadă, publicaţii;- respectarea codului etic, deontologic şi profesional pe parcursul formării.7. La finalul programului de formare în psihoterapie, cursanţii vor susţine lucrarea de

final, care va conţine, prezentări de cazuri, sau vor întocmi o lucrare din programa de psihoterapie integrativă, parcursă în anii de studiu.

Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă prin preşedintele său împreună cu echipa de formatori ai şcolii îşi rezervă dreptul pe tot parcursul formării de a opri programul de formare al cursanţilor care nu corespund evaluărilor realizate de-a lungul procesului de formare sau care prin conduita personală periclitează programul formativ. Evaluările şi temele acestora au caracter obligatoriu pentru obţinerea atestatelor de practică pshihoterapeutică de supervizare precum şi a celorlalte atestate care se obţin în urma finalizării programelor desfăşurate sub egida ARPI.

8. Evaluarea în supervizare se realizează: individual prin prezentarea de studii de caz, articole, publicaţii din studiul teoretic şi practica clinică şi permanent prin participarea la cadrele de lucru derulate de-a lungul perioadei de supervizare.

9. Evaluarea finală a procesului de supervizare va consta în prezentarea unei lucrări de cel puţin 10 studii de caz sau dintr-o aplicaţie personală care demonstreze maniera proprie de interpretare în studiul conceptelor psihoterapiei integrative sau contribuţia personală la îmbunătăţirea relaţiilor interumane pe care le creează în dinamica relaţională în procesul terapeutic.

Psihoterapeutul integrativ dobândeşte abilitatea de a-şi însoţi pacientul pe calea descoperii resurselor interiore pe care acesta le deţine, pentru a co-crea împreuna o relaţie terapeutică care să-i permită pacientului să atingă obiectivele stabilite în decursul procesului terapeutic, să-şi gestioneze mai bine nevoile, emoţiile şi circumstanţele de viaţa astfel încât să poată obţine o calitate mai bună, mai împlinită a vieţii sale, iar în urma procesului terapeutic, să descopere un mod specific lui însuşi de a trăi, de a-şi găsi sensul şi de a fi adaptat la

14


prezent, la realitatea obiectivă prin înţelegerea trecutului şi remodelarea viitorului într-o manieră proprie şi adecvată lui însuşi.

15

programa de formare în psihoterapie integrativă

Documents