PROFESORUL IDEAL (COMPETENTE PROFESIONALE SI TRASATURI DE PERSONALITATE)

„Un învățător adevărat, când își formează ucenicii, prin creșterea și prin învățătura ce le-o dă, trebuie să se încarneze nepieritor în sufletul lor. Învățătorul, ca sărmană persoană fizică, se vestejește (...) învățătura lui însă îl hipostaziază în inima ucenicului” (Gala Galaction) „Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, care te disperează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec.” (apud A. Chircev, R. Dăscălescu, D. Salade, Contribuţii la orientarea şcolară şi profesională, p. 135)

P ERFECTIONISTR ABDATORO NESTF IDELE NTUZIASTS INCERO RGANIZATORR AZBATATOR

Dascălul, conştient de menirea sa, este cel căruia universul copilăriei îi este aproape, care priveşte şi interpretează mişcările, actele, operaţiile evenimentele şi cu ochi de copil. Altfel spus, reuşeşte să desprindă de general particularitatea cea mai pe înţelesul copilului, ce-i luminează calea spre achiziţii imediat superioare.

Pe lângă profesionalismul firesc, profesorul trebuie să aibă o vastă cultură, eleganţă şi discreţie, să-şi însuşească mărunte, dar esenţiale aspecte comportamentale cum ar fi: punctualitate, respect faţă de ceilalţi, toleranţă, sinceritate, deschidere spre nou, diplomaţie , creativitate, prietenie, înţelegere, dăruire, afectivitate, siguranţă şi încredere.

Puterea profesorului de a alege şi a inventa poate merge până la plus infinit. Personalităţile deosebite se remarcă prin stilul lor, prin amprenta pe care şi-o pun pe ambianţa locului unde lucrează, prin armonia pe care o vor crea în jurul lor, prin aportul la dezlegarea „misterului” educaţiei.Cadrul didactic trebuie să aibă abilitatea de a motiva elevii, acţionând prin intermediul a trei factori: valoarea disciplinei percepută de elevi şi relevanţa practică a informaţiilor vehiculate, încrederea elevilor în propriul succes, abilitatea lor de a oferi feed-back permanent şi de a dirija procesul educaţional. O altă abilitate de care trebuie să dea dovadă profesorul este aceea de a realiza un management eficient al clasei, iar pentru aceasta, el trebuie să fie atent la comportamentul elevilor şi la reuşita lor şcolara, utilizând un spectru larg de tehnologii de predare-învăţare, metode activ-participative, invatarea centrata pe elev.

Profesorul este cel care are un rol semnificativ în viaţa elevilor sai. Atât abilităţile profesionale cât şi însuşirile de personalitate au repercursiuni  profunde în inima discipolilor, provocând reverberaţii şi după terminarea anilor de scoala. Prin felul său de a fi , prin comportamente şi atitudini, profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, sanctioneaza, povăţuieşte, încu- rajează.

De fapt, care este misiunea profesorului?

- Să modeleze personalităţi viitoare, să lumineze sufletul şi mintea copiilor prin puterea cunoaşterii şi, nu în ultimul rând, sa însufleţească noţiunile pe care le predă, dezvoltându-le în stropi de iubire. Profesorul este un actor, lectiile sale trebuie sa fie un adevarat spectacol-interactiv la care elevii nu sunt simpli spectatori.

Mai există oare asemenea oameni care îşi fac meseria cu plăcere, cu dăruire şi har, care sunt capabili de a se apropia de cei pe care îi formează ca oameni?

Cu siguranţă că există şi vor exista.

De ce să nu învăluim fiecare activitate a noastră în iubire, de ce să nu atragem pe ceilalţi printr-o lumină ce vine din interior, pe care fiecare o posedă, dar o lasă sau nu să iasă la iveală. Totul stă în felul în care ştii să te apropii de copil. Prin sensibilitatea, delicateţea, tactul pedagogic, modul de a comunica, tonalitatea vocii (caldă, dinamică),profesorul atrage întotdeauna sufletele copiilor. Timbrul vocii de o muzicalitate, şi dinamică nemaipomenite prin care îţi atrage privirea, gândul, sufletul deschis, reuşeşte să se impună nu prin duritate, ci prin blândeţe.

Cadrul didactic este una dintre persoanele cu care elevul trebuie să comunice de la început prin priviri, gesturi, deoarece, printre altele, el posedă şi o cunoaştere a psihologiei aparte a copilului. Profesiunea şi vocaţia de dascăl îşi definesc sensul, esenţa şi dimensiunile prin credinţa în a învăţa continuu pentru menţinerea şi dezvoltarea procesului, de mare nobleţe, de transfer al tezaurului de valori ştiinţifice, culturale şi morale, din generaţie în generaţie.

Pe acest proces se întemeiază continuitatea. Oamenii adevăraţi ai învăţământului care împlinesc acest transfer sunt ca nişte lumânări care încet se sting, luminând pe alţii.

In concluzie, beneficiarii directi ai actului educativ-elevii- asteapta de la profesorul lor:• să stăpânească metodologia şi conţinuturile predării;• să ştie cum învăţă elevii şi să construiască experienţe de învăţare;• să cunoască strategii eficiente de management al grupurilor de elevi;• să asigure succesul şcolar, social, civic şi personal pentru toţi elevii;• să utilizeze tehnologiile moderne în predare şi învăţare;• să colaboreze cu familia şi comunitatea, pentru realizarea unui mediupozitiv de învăţare.