Producția de spațiu

Henri Lefebvre

Orice definiție a spațiului necesită o analiză prealabilă și o expunere a conceptului de spațiu. Una dintre posibilitățile de analiză ar fi putea fi observarea unor noțiuni generale științifice, de bază ale textului, cum ar fi cele de informare și comunicare, de mesaj și cod, precum și noțiuni care încă sunt în curs de dezvoltare. Pericolul în acest caz este faptul că analiza spațiului poate deveni închisă făcând referire la un anumit domeniu specializat, ceea ce ar conduce la exagerare. Conceptul de producție și actul în sine de producere au un grad de universalitate abstract, aceste concepte prelugindu-se dincolo de domeniul filosofiei. Urmărind scrierile lui Marx, aceste două concepte aveau un anumit sens, lucru care i-a ajutat pe economiști. A vorbi despre producerea de spațiu poate părea bizar, întrucât ideea de spațiu gol este înainte de ideea ca acesta să fie umplut cu ceva. Cercetătorii se confruntă cu dilema aducerii acestor concepte deja elaborate și formalizate cu acest nou conținut, fără a cădea înapoi către o simplă ilustrare a lor.

Cele trei etape hegeliene : particular- în acest caz intră descrierile sau secțiunile transversaleale spațiului social

general-logic și matematic

singular-zone considerate a fi naturale, în propria lor realitate fizică și senzorială.

Termeni pe care îi folosim zilnic precum-la colțul străzii, cameră din apartament, spațiu public- nu au intenția de a izola spațiile particulare, ci să descrie un spațiu social. Acești termeni corespund unei uzanțe specifice acelui spațiu. În acest caz există două posibilități : fie aceste cuvinte alcătuiesc un cod de nerecunoscut, pe care mai apoi îl putem reconstitui și explica prin gândire. Reflecția ne va permite, pe baza cuvintelor în sine și a operațiunilor care sunt efectuate asupra lor, să construim un cod spațial. În cele din urmă, rezultatul gândirii noastre va deveni construcția unui sistem de spațiu. Proiectul de față își propune să expună producția de spațiu prin aducerea de spații variate și a modalităților lor de geneză împreună, într-o singură teorie. Este limba, d.p.d.v. logic, epistemologic sau genetic vorbind, anterioară, însoțește sau urmează spațiul social ? Care sunt legăturile ascunse între spațiu și limbă ? Caracterul intrinsec a limbajului articulat poate fi considerat, în funcție de spațialitatea sa, capabil să aducă ordine ( în domeniul practico-senzorial ) prin percepția asupra lucrurilor.

O teorie poate lua o formă și poate fi formulată la nivelul de supercod.

Suprarealismul apare astazi diferit fata de ce exista acum jumatate de secol. Suprarealistii au incercat sa decodeze spatiul interior si sa ilumineze natura unei tranzitii de la spatiul subiectiv la spatiul material al unui corp si al lumii exterioare, altfel spus viata sociala.

In primul rand, forma se consolideaza pe o scara generala si se manifesta asupra societatii in plina forta, organizeaza societatea in mod rational cu ajutorul cunoasterii si tehnologiei. Formeledoboara timpul prin reducerea diferentelor de repetitii sau circularitati (echilibru, feed-back). In acest caz, spatiul se reintoarce in forma primara, conform viziunii lui Hegel. Forma moderna se considera ca un centru stabil al societatilor si spatiilor.

In al doilea rand, in acelasi spatiu regasim alte forte deoarece rationalitatea, tehnicile, planurile si programele statului provoaca opozitia. Violenta puterii i se raspunde prin violenta subversiunii. Prin razboaie si revolutii, infrangeri si victorii, confruntari si turbulente, lumea moderna corespunde viziunii tragice a lui Nietzsche.

Pe de o parte, avem filosofia timpului, duratei, rupt in consideratii partiale si emfaze: timp istoric, social, mintal. Pe de alta parte, regasimgandirea epistemologica, care construieste un spatiu abstract si mediteaza asupra spatiului abstract.

Aceasta carte isi propune sa uneasca confruntarile dintre aceste idei si presupozitii care ilumineaza lumea moderna chiar daca nu o guverneaza, tratand aceste teze sau ipoteze ca niste prefigurari mincinoase de la pragul modernitatii. Astfel, nu isi propune elaborarea unei teorii critice a spatiului existent construit ca un substitut, ci are ca o prima prioritate distrugerea metodica a codurilor referitoare la spatiu.

Teoria generala prezinta ca spatiul social este un produs (social) si serveste de altfel ca un instrument pentru gandire si actiune, astfel oferind mijloace pentru control si dominare a puterii. Datorita acestor intrebari, sunt introduse idei noi, precum diversitatea sau multiplicitatea spatiilor. Astfel, spatiul social va fi dezvaluit la un nivel care il va distinge pe de o parte de spatiul mintal (definit de filosofi si matematicieni) si pe de alta parte de spatiul fizic (definit de activitatea practico-senzorial si de perceptia naturii). Ceea ce se urmareste a demonstra este ca spatiul social nu este constituit nici dintr-o colectie de lucruri sau date senzoriale, nici dintr-un vid impachetat cu continuturi variate, ci ca este o forma deasupra tuturor fenomenelor, deasupra lucrurile si deasupra materialitatii fiziologice.

Faptul ca spatiul (social) este un produs (social) este ascuns printr-o iluzie dubla, aspectele fiind: iluzia transparentei si iluzia opacitatii (iluzia realista). Iluzia transparentei arata spatiul ca fiind luminos, inteligibil. Ceea ce se intampla in spatiu ofera cunoasterii o perceptie data de design care serveste ca un mediator fidel intre activitatea mentala (inventia) si activitatea sociala (realizarea). Iluzia realista este acea iluzie a simplitatii naturale, produsul unei atitudini naive conform careia lucrurile au mai multa existenta decat subiectul, gandurile si dorintele sale. Pentru a respinge aceasta iluzie, este necesara o aderare la gandul pur, al mintii sau al dorintei. Ceea ce ne impinge sa abandonam iluzia realista doar pentru a cadeainapoi in acceptarea iluziei transparentei.

O acceptiune este ca spatiul social continereprezentari specifice ale interactiunilor dintre relatii sociale ale productiilor si reproducerilor. Reprezentarile simbolice servesc pentru a

mentine aceste relatii sociale intr-o forma de coexistenta si coeziune. Reprezentarilerelatiilor sau reproduccerilor sunt simboluri sexuale, barbatesti si femeiesti, uneori alaturate de cele ale varstei (tinerete si batranete).

Triada pe care aceasta carte o propune este:

- Practica spatiala care cuprinde producerea si reproduerea, in care locatii si spatii particulare formeaza caracteristicile fiecareiformatii sociale. Practica spatiala asigura continuitate si permite o coeziune care implica un nivel garantat de competenta si performanta.

- Reprezentari ale spatiului care sunt in stransalegatura cu producerea si ordinea pe care aceste relatii le impun, prin urmare: cunoasterea, semnele, codurile, relatiile frontale.

- Spatiile reprezentationale care cuprind simboluri complexe, uneori codate, legate de partile clandestine sau de adancime ale vietii sociale, precum in arta.

O alta acceptiune este ca daca spatiul este un produs, cunoasterea noastra trebuie sa reproduca si sa extinda procesul de producere. In acest caz, daca spatiul este produs si exista un proces productiv, avem de-a face cu istoria. Istoria spatiului, a producerii sale intr-o forma de „realitate” nu trebuie confundata cu evenimente istorice, idealuri sau ideologii, structuri economice si sociale sau institutii (suprastructuri). Astfel, fiecare mod de producere trebuie sa aiba un propriu spatiul particular, iar schimbarea de la un mod la altul trebuie sa conduca la producerea unui spatiu nou. Istoria spatiului nu poate fi limitat la un studiu asupra momentelor speciale constituite de catreformarile, stabilirile, respingerile unui cod dat. Trebuie sa aiba de-a face si cu aspectul global – cu forme de producere precum generalizari care acoperasocietati specifice cu istoriile si institutiile lor particulare.

Spatiul absolut a fost constituit din fragmente ale naturii localizate in pesteri, varfurilemuntilor, rauri. Acest spatiu a continuat spatiul istoric, care a dus mai departe spatiile reprezentationale. Spatiul abstract functioneaza obiectiv, ca un set de lucruri/semne si relatia dintre acestea: sticla si piatra, unghiuri si curbe, plin si gol. Capitalismul si neocapitalismul au produs spatii abstracte care includeau „lumea comoditatilor”, logica acestora si strategiile din intreaga lume, la fel si puterea banilor si cea a statului politic.