ORGANIZAREA PROCESULUI DE REPRODUCTIE LA PORCINE

1.1 Maturitatea sexuala la porcine Varsta la care apar manifestarile sexuale la porcine este cuprinsa intre 5 8 luni la scrofite si intre 6 9 luni la vierusi.Instinctul genezic se manifesta o data la intrarea in functiune a gonadelor (ovare si testicule) Varsta aparitiei maturitatii sexuale este influentata de o serie de factori si anume : Factori legati de individ (rasa, grad de ameliorare etc) Factori externi (conditii de hranire, conditii de intretinere si ingrijire)

Maturitatea sexuala se instaleaza, intotdeauna, inainte de ajungerea organismului la maturitate corporala, care fiziologic, permite desfasurarea normala a procesului de reproducere. In scopul evitarii imperecherilor la varste prea timpurii, in practica cresterii porcinelor, se impune lotizarea tineretului pe sexe, incepand cu varsta de 4 luni si (sau) castrarea vierusilor destinati ingrasarii si livrarii pentru taiere. In perioada de crestere a tineretului porcin, fermierul poate interveni prin furajare stimulativa, corespunzatoare, in scopul obtinerii unor scrofite si vierusi de mare valoare destinati procesului de reproductie Varsta optima de folosire la mota a tineretului porcin este situata intre 8 si 10 luni la scrofite si intre 9 si 10 luni la vierusi. Un alt criteriu des folosit in stabilirea momentului optim pentru folosirea porcinelor la monta il constituie greutatea corporala, care trebuie sa reprezinte 70-75% din greutatea normala a adultului, in functie de rasa. 1.2 Ciclul sexual la scroafa Porcinele sunt animale poliestrice cu cicluri sexuale repetate pe tot parcursul anului. Durata ciclului sexual la scroafa variaza intre 17 si 24 de zile, avand o durata medie de 21 de zile. Durata caldurilor variaza intre 2 si 4 zile, cu o medie de 48-60 de ore. In cazul in care dupa efectuarea unei monte nu se instaleaza gestatia, caldurile reapar si se repeta ciclic, in medie la 21 de zile. Dupa fatare, caldurile la scroafa apar in primele zile dupa intarcarea purceilor. Cu cat intarcarea purceilor se face mai timpuriu, cu atat caldurile apar mai devreme si invers. Ciclul sexual la scroafa are 4 faze : faza de proestrus , faza de estrus, faza de metestrus si faza de diestrus. Varsta maxima optima, pana la care se folosesc porcinele in procesul de reproductie, este la scroafa, de 4 -5 ani iar la vieri intre 5- 6 ani.Dupa aceasta varsta incepe instalarea procesului de imbatranire, iar rezultatele in ceea ce priveste productia si reproductia, incep sa scada, animalele urmand a fi scoase din

efectiv prin reformare, castrare . In cazul fermei de crestere a scroafelor pentru reproductie procesul folosit va fii cel de reformare dupa parcurgerea ciclului de 5 ani. Pentru a reusi in procesul de reproductie la porcine, crescatorul trebuie sa aibe in vedere posibilitatea de insamanta fie sub forma naturala prin monta , fie prin insamantare artificiala. Cel mai economic mod si eficient cand vine vorba de cresterea porcinelor intr-un sistem extins si dirijat, este cel al insamantarii artificiale, unde incarcatura maxima de scroafe la un vier reproducator este de 120 150 scroafe fata de sistemul clasic nautral liber unde este de 15- 20 . 1.3 Tehnica efectuarii montei la scroafe Sistemul de monta folosit in practica curenta prezinta diverse forme de exploatare dar cea folosita in cadrul proiectului si la nivelul fermei este cea de insamantare artificiala. Insamantarea artificiala Insamantarea artificiala la porcine reprezinta cel mai modern si eficient sistem de reproducere, metoda care, pe zi ce trece, se extinde tot mai mult in toate feremele de porcine din tara cat si din strainatate. Aceasta metoda de insamantare artificiala s-a extins luand o mare amploare, intr-o serie de judete din tara , unde profesionalismul personalului de specialitate din reteaua de reproductie si-a spus cuvantul. Folosirea biotehnologiei de insamantare artificiala la scroafe, prezinta o serie de avantaje si anume : Se fac economii financiare deosebite, datorita numarului cu mult mai mic de vieri folositi si drept urmare, a scaderii corespunzatoare a cheltuielilor facute cu furajele , forta de munca, a scaderii necesarului de spatii adapostite etc ; Se intensifica procesul de ameliorare, prin utilizarea unor vieri cu o valoare biologica foarte ridicata ; Se poate practica sistemul de grupare, in timp, a fatarilor la scroafe ; Se poate controla calitatea materialului seminal folosit pentru insamantarea artificiala Se previne transmiterea unor boli infecto-contagioase, transmisibile prin actul montei naturale

Tehnicile de recoltare a materialului seminal de la vieri, controlul calitatii acestuia, sub aspectul volumului ejaculatului, al culorii, al mirosului si al densitatii se executa cu ajutorul microscopului, metodele de diluare a spermei precum si de conservare a acesteia sunt activitati specifice, de inalta tehnicitate, care se executa la nivelul Centrelor de Reproductie si Selectie a Animalelor din teritoriu , de catre specialisti bine pregatiti in domeniu, cu ajutorul unor tehnici, instrumentar si aparatura performanta. Pentru buna reusita acestei tehnologii de reproductie, trebuie sa avem in vedere realizarea obligatorie a unor actiuni tehnice si anume : -depistarea scroafelor in calduri, in momentul aparatiei simptomelor de imobilitate, prin : plimbarea vierului incercator printre scroafelor din lotul de monta, care manifesta semne de calduri sau prin

introducerea vierului incercator in compartimentul cu scroafe pentru monta. Cel mai eficient mijloc insa este verificarea instalarii reflexului de imobilitate ; -inocularea materialului seminal se face cu ajutorul unor seringi, de diverse tipuri constructive, respectiv niste seringi seminete, confectionate din diferite materiale (cauciuc, sticla, material plastic), in functie de firma producatoare. Introducerea materialului seminal se face la nivelul deschiderii canalului cervical al uterului. Dozele optime de material seminal folosite pentru o insamantare artificiala, sunt de 100- 150 ml, care trebuie sa contina in mod obligatoriu 5 mil de spermatozoizi. Pentru succesul introducerii biotehnologiei de insamantare artificiala la scroafe, este necesara infiintarea unor Centre de Insamantare Artificiala la Scroafe . In scopul bunei desfasurari a actiunii de insamantare artificiala la scroafe, actiune care incumba o deosebita tehnicitate, aceste centre vor fii dotate corespunzator si organizate dupa cum urmeaza : -camera pentru recoltarea materialului seminal de la vieri -laborator utilat corespunzator cu aparatura pentru manipularea materialului seminal si pentru microscopie -camera pentru prepararea si pastrarea diluantilor -camera pentru congelare sperma -camera pentru distilarea apei -incapere pentru personalul tehnic si anexe 1.4 Gestatia la scroafa Durata gestatiei la porcine este de 114 zile, cu variatii intre 112 116 zile. In ceea ce priveste dezvoltarea embrionului, este important de retinut ca acesta, in primele 60 de zile de gestatie, are o dezvoltare extrem de redusa, reprezentand de fapt numai 8% din volumul si greutatea pe care purcelul o va avea la nastere.Acesta este si motivul pentru care, ratia de furaje care a fost administrata scroafelor in perioada de monta, nu trebuie suplimentata, ea mentinandu-se in primele 60 de zile ale gestatiei la acelasi nivel ca si in perioada de afectuare a montelor. Dupa trecerea primelor 30 de zile de gestatie, ritmul de crestere al fatului se intensifica, in asa fel incat, in urmatoarele 50-55 de zile ale gestatiei, fatul ajunge la 80-82% din greutatea purcelului la nastere. La acest ritm , deosebit de intens de crestere si dezvoltare a fatului, fermierul trebuie sa intervina in furajarea scroafelor gestante, prin suplimentare ratiei de hrana, care sa fie corespunzatoare acestei perioade tehnologice. Ratiile de hrana ale scroafelor gestante trebuie sa contina un nivel de proteina de 11 12%, dar este deosebit de important ca aceasta proteina sa fie de calitate deosebit de ridicata, respectiv sa contina proteine de origine animala. De asemenea structura ratiei de furaje a scroafelor gestante , trebuie sa asigure necesul de saruri minerale, atat al mamei cat si al fetusilor aflati in continua crestere si dezvoltare.

Totodata este obligatorie asigurarea necesarului de vitamine, necesare bunului mers al gestatiei la scroafa, la nivelul pe care il cere atat organismul mamei , dar si al viitorilor produsi. Pe toata durata gestatiei, scroafele trebuie sa aiba asigurat spatiu pentru a face miscare permanent , indiferet de conditiile de clima si anotimp. In prima parte a gestatiei, scroafele se mentine grupate in loturi de cate 20 30 de capete, dupa care, pe masura ce varsta gestatatiei creste, numarul de animale din lot scade, ajugand in luna a 3- a la 8-10 capete si cu 7-8 zile inainte de fatare, scroafele se repartizeaza in boxe individuale.

1.5 Fatara scroafelor Fatarea scroafelor se produc in general noaptea in procent de peste 50% din cazuri. In fermele mari de crestere a procinelor cum este in cazul de fata, fatarea la scroafe se produce in locuri special amenajate, pregatite din timp, care trebuie bine dezinfectate inainte de populare, fiind necesara asigurarea conditiilro de igiena, asternut elastic si curat .In momentul in care se declanseaza fatarea trebuie sa existe un loc pregatit din timp, unde sa se asigure un asternut curat din paie curate si uscate sau covorase din cauciuc.In acest loc, special pregatit, urmeaza sa se desfasoare fatarea. Este necesar ca personalul care asista la fatare sa fie specializat de regula medicul veterinar al unitatii (fermei) si sa ii fie asigurate dezinfectante , tifon si vata. Durata fatarii este de 2 3 ore cu limite minime de 25-30 de minunte iar cele maxime este de 4-5 ore. Exista situatii dar care nu se doresc , in care durata fatarii este mare si e posibila aparatia unor distocii (fatari grele) situatie in care este posibila aparatia de purcei morti sau cu viabilitate foarte scazuta. In aceste din urma cazuri, este indicat ca la fatare pe langa personalul specializat sa fie prezent si medicul veterinar deoarece aparitia unor complicatii este foarte mare. Intervalul de timp de expulzare dintre purcei variaza in limite destul de mari, fiind considerat normal intre 4 10 minunte sau mai mari in cazul respectiv fiind vorba de complicatii si riscul mortalitatii poate creste.In momentul expulzarii , nou-nascutii pot avea narile, gura , ochii acoperiti cu mucozitati placentare existand posibilitatea unor asfixii mecanice. In aceasta situatie se indeparteaza imediat aceste mucozitati sau resturi placentare. Expulzarea invelitorilor fetale se face , in mod obisnuit , dupa fatarea tuturor purceilor , indicand , de fapt terminarea fatarii. Purceii care se nasc morti (unii doar in mod aparent) sunt supusi unor manopere de respiratie artificial , prin presiuni ritmice cu palmele pe laturile toracelui, fie prin producerea unui soc termic, realizat prin scufundarea purcelului nou-nascut intr-un vas cu apa rece. Dupa expulzare , fiecare purcel se sterge de mucus, cu o carpa (laveta) curata, incepandu-se cu capul , dupa care se sectioneaza ombilicul , la o distanta de 5-7 cm de abdomen. In cazul in care bontul ombilical sangereaza acesta se lega imediat . In toate cazurile bontul ombilical se dezinfecteaza cu un tampon de vata umectat cu tincture de iod, simpla sau glicerinata. Pe masura derularii fatarii, purceii sunt asezati intr-un cuibar , in care s-a asigurat un asternut igienic . In cazul fermei nostre pardoseala adapostului este constituita din gratare acoperita cu un covor de cauciuc pentru a asigura purceilor nou-nascuti un paviment igienic.

Indiferent de durata fatarii, dupa cel mult o ora de la terminarea acesteia, purceii sunt ajutati sa se aseze pentru supt , fiind repartizati la sfarcuri. Se urmareste de catre persoana care asista fatarea, ca fiecare purcel sa suga, in mod obligatoriu, lapte colostral. Este bine ca in prima zi de viata, a purceilor nou-nascuti sa li se taie coltii iar in marile complexe de tip industrial se amputeaza cozile. Coltii, la purceii sugari, se taie in scopul prevenirii producerii unor afectiuni ale mamelei la scroafa care alapteaza, dar si in scopul evitarii unor leziuni ale pielii peribucale sau ale buzelor, datorate efectului traumatizant al dintilor foarte ascutiti ai purceilor. Purceii, o data repartizati la sfarcuri pentru supt, respecta aceasta asezare, neschimband niciodata sfarcul, fiecare purcel va suge toata perioada de sugar de la acelasi mamelon. Durata unui supt la purcel este de 2- 3 minute. Din acest timp, practic , doar 30 40 de secunde reprezinta suptul propriu-zis , restul de timp fiind reprezentat de masajul pe care purcelul il produce, pri apasari repetate cu ratul, asupra mamelei. In mod normal, suptul la purcei se desfasoara pe toate cele 24 ore , la un interval de 50-60 de minute intre supturi. O data cu inaintarea in varsta a purcelului, numarul de supturi scade. Astfel, in primele 7-8 zile de viata purceii sug de 25-28 ori in 24 de ore, frecventa supturi scazand, in continuare, la circa 18 supturi in a 4 a saptamana de viata, la 15-16 supturi in a 5-a saptamana, fapt care se datoreste si scaderii productiei de lapte a mamei . O scroafa produce zilnic 5-7 litri de lapte, respectiv pe o perioada de lactatie se realizeaza 300 400 de litri de lapte. Cantitatea de lapte obtinuta de la o scroafa pe durata unei intregi perioade de lactatie, cunoscut fiind ca pentru a produce un kg spor de crestere in greutate la purcei, este necesar un consum de 4 litri de lapte , reprezinta de fapt capacitatea de alaptare a unei scroafe la varsta de 3 saptamani a purceilor. De fapt capacitatea de alaptare a scroafei , se traduce prin greutatea tuturor purceilor alaptati la varsta de 21 de zile. Productia de lapte a unei scroafe este variabila, intre limite destul de mari, putand ajunge, in unele cazuri, pana la 8 litri, si chiar peste 8 litri, la scroafele foarte bune. Productia de lapte de scroafa este neuniforma prezentand o crestere evidenta in prima saptamana dupa fatare, cu cresterea continua in a doua saptamana, pana in a treia saptamana. In cea de a 4 a saptamana, productia de lapte a scroafei se mentine constanta, in platou, dupa care in a 5-a si a 6-a saptamana se inregistreaza o crestere usoara. In continuare in cea de a 7-a si a 8- a saptamana de lactatie , productia de lapte inregistreaza o scadere evidenta, moment de fapt , in care se face si intarcarea purceilor la varsta de 55 60 de zile. Productia de lapte a scroafelor variaza in functie de o serie intreaga de factori, dintre care cei mai importanti sunt : rasa, alimentatia, si ingrijirea scroafelor, starea de intretinere a acestora precum si varsta ca si numarul purceilor alaptati. Rasa scroafelor in cazul raselor cu profilicitate mai mare si productia de lapte este mai mare si invers.Capacitatea de a produce lapte mai mult a unor scroafe, poate fi ridicata, in cadrul actiunii de ameliorare genetica, prin incrucisari, metisii obtinuti putand produce lapte mai mult decat rasele parentale ; Alimentatia si ingrijirea scroafelor au o importanta deosebita, administrarea de ratii complete si echilibrate , asociate cu conditii corespunzatoare de adapostire si confort, pot influenta decisiv cresterea productiei de lapte ;

Starea de intretinere a scroafelor la fatare are o influenta deosebita asupra productiei de lapte. In cazul scroafelor cu o stare de intretinere buna si foarte buna, cunoscandu-se faptul ca scroafa gestanta catabolismul (metabolismul distructiv) este predominant, animalul poate apela la rezervele din propriul organism, din propriile tesuturi, pentru echilibrarea si stimularea productiei de lapte Numarul de purcei alaptati, influenteaza destul de puternic productia de lapte a unei scroafe. Astfel pentru fiecare purcel in plus sau in minus la alaptare, productia de lapte matern scade sau creste corespunzator, in medie cu 500-600 grame. Importanta practica a acestui fenomen , respectiv faptul ca la scroafele care alapteaza un numari mai mic de purcei, pot fi repartizati pentru alaptare, purcei supranumerari, de la alte scroafe, cu situatii fiziologice asemanatoare, stimulandu-se in acest fel, productia de lapte a femelei primitoare Varsta scroafelor , influenteaza productia de lapte, in sensul ca primi-parele realizeaza productii mai mici de lapte decat pluriparele. Pe masura imbatranirii scroafelor, productia de lapte scade, dupa a 5-a sau a 6-a fatare, proportional , de altfel si cu numarul de purcei la fatare care scade in mod identic.

INTRETINEREA, EXPLOATAREA SI HRANIREA SCROAFELOR SI SCROFITELOR PENTRU REPRODUCTIE

2.1 Tehnica hranirii si ingrijirii scroafelor si scrofitelor in perioada de repaus sexual si de pregatire pentru monta In aceasta perioada fiziologica, se urmareste ca printr-o alimentatie si ingrijire din cele mai bune , scroafe si scrofite sa intre in calduri intr-un timp cat mai scurt. Pregatirea scroafelor si scrofitelor in aceasta perioada, are in vedere, punerea animalului in conditia de reproducator In perioada de pregatire pentru monta, scroafele si/sau scrofitele sunt cazate in grup, in boxe commune. Pentru o mai buna administrare a spatiilor si fluxurilor, fiecare boxa este separata atat pentru scroafele pregatite pentru monta cat si pentru cele gestante. Suprafata de boxa necesara pentru o scroafa este de 1,4-1,5 mp. In fermele mari , cazul nostru scroafele in repaus se cazeaza cate 20-25 de capete intr-o boxa. Este indicat ca lotizarea acestor scroafe sa se faca tinandu-se seama de greutatea si starea lor de intretinere, iar scrofitele sa fie adapostite separat. Boxele pentru cazarea scroafelor in pregatire pentru monta, trebuie sa fie prevazute cu padocuri, care sa permita miscarea animalelor in aer liber. Suprafata de padoc trebuie astfel calculata incat sa asigure cate 5 mp pentru fiecare scroafa. Microclimatul in adaposturile pentru scroafele in repaus, trebuie sa asigure urmatoarele constante : -temperatura in adapost 16 18 grade C

-umiditatea relativa a aerului 70 75% Vara cand temperaturile sunt excesiv de ridicate, se va pulveriza apa rece in adapost, cu ajutorul unor furtunuri pe paviment. Hranirea scroafelor si scrofitelor, in perioada de asteptare, de pregatire pentru monta sau de afectuare a montei trebuie facuta in asa fel incat sa asigure, prin ratie, toate substantele nutritive necesare organismului, pentru desfasurarea normala a functiei de reproductie. Astfel scroafele care prezinta o stare de intretinere mai slaba, vor fi furajate la un nivel intensivizat, cu 10 12 zile inainte de executarea montei. Aceasta va influenta in sens pozitiv, cresterea numarului de ovule eliberate de ovar, precum si calitatea acestor ovule. In principiu nivelul de furajare al scroafelor, in faza de repaus, asteptarea si pregatirea pentru monta, trebuie sa tina seama de starea de intretinere a fiecarui animal. Este contraindicata hranirea la un nivel prea ridicat, a scroafelor si scrofitelor, atat inainte cat si dupa efectuarea montei. 2.2 Tehnica intretinerii, exploatarii si hranirii scroafelor gestante Dupa executarea montei sau a insamantarii artificiale la scroafa se produce fecundarea ovulelor care au venit in contact cu spermatozoizii, luand nastere zigotul (ovula fecundata). Zigotul este inglobat in mucoasa uterina, producandu-se nidarea (implantarea zigotului). In acest moment s-a produs instalarea gestatiei, zigotul incepe sa se multiplice prin diviziune celulara, dand nastere embrionului deci viitorului fat. Instalarea gestatiei la scroafa este caracterizata prin modificari fiziologice, neurohormonale si morfologice, care fac posibila formarea embrionului si a viitorului produs.Pentru a putea asigura furajarea scroafelor gestante, in permanent acord cu nevoile fiziologice ale acestora, este necesar sa cunoastem ritmul de dezvoltare si crestere in greutate a embrionului, pe toata durata gestatiei. Din analiza ritmului de cresterea embrionului, se observa ca in primele 60 de zile ale gestatiei, greutatea unui fetus nu reprezinta decat 8-10% din greutatea la nastere, datorita ritmului lent, nesemnificativ de crestere in aceasta perioada. Rezulta ca ratia de hrana a scroafelor gestante, in primele 60 de zile ale gestatiei, nu trebuie sa fie suplimentara ea putand fi egala cu norma de hrana necesara pentru scroafele in perioada de pregatire pentru monta. Incepand cu luna a treia de gestatie, rati scroafelor trebuie suplimentata corespunzator, conform continutului proteic care este apreciat ca suficient la un nivel de 10 12 % in ratie. Administrarea acesteia in ratie poate conduce la realizarea unui purcel in plus la fatare si cu doi purcei in plus la intarcare, fata de situatia in care, in hrana se administreaza proteine de origine vegetala. Pentru a satisface nevoile fetusilor in a doua perioada a gestatiei, valoarea nutritiva si proteica a ratiei va creste cu 12-15% dar volumul acesteia va trebui sa scada, cantitatea furajelor de volum nu trebuie sa depaseasca 18-22% din total. In cazul de fata ferma de crestere a suinelor va aplica ca in primele 2 luni de gestatie scroafele se mentin cate 3-4 intr-o boxa, in luna a treia cate 2-3 capete intr-o boxa, iar dupa 90 de zile de gestatie acestea se separa in boxe individuale, fiind supuse pregatirii pentru fatare.

In alcatuirea ratiilor de hrana, care sa acopere cerintele prevazute, este necesar a se tine seama de urmatoarele reguli principale : Furajele care intra in compozitia ratiei zilnice, trebuie sa fie gustoase, de cea mai buna calitate, nestricate sau mucegaite, bogate in substante proteice, vitamine si saruri minerale, sa aibe insusiri usor laxative Porumbul si sroturile, mai ales cele de floarea soarelui, se introduce in ratie in proportie moderata, respectiv, porumbul trebuie sa reprezinte maximum 35% din amestecul de concentrate, iar stroturile sa nu depaseasca 0,4- 0,5 kg/cap/zi, in prima partea a gestatiei si maxim 0,2 0,3 kg/cap/zi in cea de a doua parte a gestatiei. In cantitati mai mare decat cele prezentate, cele 2 sortimente sus amintite pot avea influente negative asupra gestatiei si purceilor obtinuti ; In a doua jumatate a gestatiei , furajul suculent nu trebuie sa depaseasca 45-50% din volumul total al ratiei, deoarece in cantitati mai mari ingreuneaza respiratia si poate provoca avorturi ; Pentru dezvoltarea normala a fetusilor, este obligatoriu ca ratia zilnica a furajelor sa contina, pentru fiecare 100 kg greutate corporala a scroafei 8 10 g de calciu (respectiv 0,6% din ratie) si 5-6 g de fosfor. Cantitatea de sare de bucatarie necesara zilnic este in medie de 6- 8 g pentru o unitate nutritiva (u.n) , in functie de continutul de sare al furajelor de baza. Pentru echilibrarea continutului ratiei in sare si fosfor, precum si in alte micro- si macro elemente , dar si vitamine, calea cea mai usoara, sigura si stiintifica este administrarea in hrana scroafelor, in amestecul de nutreturi concentrate a suplimentului proteino-vitamino-mineral (PVM) , specific acestei categorii si monetului fiziologic in care se gaseste femela. Ratia trebuie administrata in 2 -3 tainuri, in decursul a 24 de ore la ore fixe pentru a se evita agitatia scroafelor Atunci cand se administreaza fan in hranirea suinelor, aceasta trebuie sa fie de buna calitate , trebuie sa fie tocat si putin umectat, de altfel ca si amestecul de concentrate pentru a forma un terci gros Atunci cand in structura ratiilor de hrana se fac schimbari de sortimente, acestea trebuie sa se realizeze treptat pentru a se evita eventualele deranjamente Pentru adapat se recomanda ca apa sa fie la discretie , pe tot parcursul celor 24 de ore, curata si la temperatura optima de 8 10 grade C Dupa administrarea fiecarui tain, jgheaburile de hrana trebuie sa fie curatate de resturile de hrana si chiar spalate cu apa fierbinte

O scroafa consuma zilnic pe pasune cca 15 kg nutret verde , la care se adauga 0,5 2,0 kg amestec de nutret concentrat, inclusiv pvm (nutrieti si minerale-vitamine). In conditiile in care nu se permite hranirea scroafelor direct pe pasune este indicat ca lucerna sau trifoiul sa fie proaspat cosit si pe urma tocat marunt.

Pe perioada de iarna, scroafele gestante pot primi in ratia zilnica 10 15 kg de sfecla furajera sau fan de lucerna sau trifoi. La acestea se adauga 3 3,5 kg nutret concentrat, in amestec, din care nu trebuie sa lipseasca concentratul PVM. Nutretul concentrat combinat se poate obtine in ferma , lucru care permite fermierului hranirea optima a scroafelor in perioada de gestatie. Tabel tip furaje Necesarul de apa pentru baut la scroafe se calculeaza tinand seama de faptul ca pentru fiecare 100 de kg greutate corporala sunt necesari 7 8 litri de apa. Este bine ca apa sa fie asigurata la discretie sau in cazul adaptarii manuale, administrarea sa se faca de minimum 3 ori/zi.

TEHNICA EXPLOATARII , INTRETINERII SI HRANIRII SCROAFELOR LACTANTE

Fatarea la scroafe se organizeaza in maternitati sau in boxe speciale, separate pentru fiecare scroafa in cazul exploatatiilor mici. Pentru exploatatiile mari cum este in cazul de fata , fatarea scroafelor se va face in maternitati. Intretinerea scroafei lactante incepe de fapt dinaintea actului fatarii si a expulzarii propriu-zise a purceilor, cand scroafei trebuie sa i se acrode o atentie speciala. Imediat dupa fatare, incepe perioada de lactatie . La cel mult o ora dupa fatare, ingrijitorul controleaza starea de sanatate a meloanelor si prin mulgerea fiecaruia in parte, elimina primele picaturi de colostru, acestea putand fi infectate cu agenti microbieni ce pot produce imbolnavirea purceilor sugari. In mod normal scroafa isi primeste purceii la supt cu usurinta, existand insa si unele exceptii, in care mama refuza primirea purceilor. Acest refuz poate fi pus pe seama unor imbolnaviri ale mamelei . In aceste cazuri este nevoie de multa rabdare din partea fermierului, darea purceilor la supt trebuie sa fie supravegheata atent, la intervalle de cel putin o ora intre supturi, pana ce scroafa acepta purceii. Consumarea laptelui colostral, imediat dupa fatare, de catre purcei are un rol foarte important , acesta fiind singurul element care asigura protectia antimicrobiana in perioada puerperala.Primul supt devine o problema de supravietuire a noilor nascuti. Supravietuirea purceilor nou-nascuti este conditionata de o serie de factori , importanti fiind : Greutatea la nastere a purceilor purceii care au sub 600 -700 g la nastere mor in proportie de 92-96 % , spre deosebire de purceii care au peste 1 kg, care in procent de peste 90-95 % ajung la intarcare . Aceasta greutate a purceilor la nastere este conditionata in principal de sporul de crestere in greutate a fatului in ultimile 20 22 de zile de viata intrauterina. Sezonul in care se nasc purceii are importanta deosebita . Pierderile de purcei sunt mai mari in sezonul rece (iarna) , peste 10% si mult mai scazute vara, deoarece reglarea termica a organismului nou-nascut se face mult mai usor in sezonul cald, ajuta de temperatura pozitiva a mediului inconjurator .

Programarea la fatare si asistenta la fatare trebuie urmate de masuri speciale cu privire la conditiile de exploatare, ingrijire si hranire a scroafelor care sa conduca la performante tehnice si economice la nivel maximal.Cantitatea zilnica de furaje creste cu 0,5 1,0 kg/zi , in asa fel incat dupa 6-7 zile sa se ajunga la ratia normala de 3,5 4,5 kg, ratie ce se mentine uniforma pana la intarcare. Pentru a determina scroafeled sa consume intreaga cantitate de hrana acestea trebuie sculate de 7-8 ori/zi obligandu-le sa faca in acest fel miscare, si dandu-le posibilitatea sa se culce pe ambele parti. Tainul se administreaza in formele prezentate anterior (umed, uscat sau mixt), in 3-4 reprize , la distante de timp relativ egale intre mese, cu respectarea exacta a orelor de furajare in toate cazurile. Avand in vedere faptul ca de calitatea si cantitatea nutreturilor administrate scroafelor lactante este strans legata productia de lapte si, implicit dezvoltarea armonioasa a purceilor, ca si starea de sanatate a acestora, trebuie sa asiguram la niveluri optime toti nutrientii : energie, protein, saruri minerale si vitamine. Nivelul proteic optim al ratiei pentru scroafele lactante este intre 15,5 16,5 % proteina digestibila, ca si substante minerale si vitamine necesare la niveluri maxime. Nivelul alimentatiei scroafelor lactante trebuie sa tina seama de numarul de purcei sugari pe scroafa. Cunoscand ca o scroafa are nevoie de 1,3-1,8 kg nutret concentrat pentru nevoile proprii si cca 0,4 -0,5 kg pentru fiecare purcel alaptat, este usor de calculat cantitatea zilnica de nutret concentrat/cap/zi/ scroafa lactanta. In cazul de fata daca presupunem ca sunt nascuti 25 de purcelusi/an/scroafa astfel va fii nevoie suplimentar pentru alaptarea acestora de 12,5 kg/scroafa lactanta/zi. La scroafele bune producatoare de lapte, la care se observa tendinta de slabire, se va administra un furaj suplimentar, pana la redresarea starii de intretinere. Conditiile de adapostire trebuie sa asigure in permanenta un micro-climat optim , aerul in maternitate trebuie sa fie proaspat, ceea ce se realizeaza prin ventilatie artificiala sau naturala.Temperatura adaposturilor trebuie sa fie, in primele 7 zile de viata a purceilor, de 23- 25 grade C, iar umiditatea relativa a aerului de 50-55%. La varsta de 30-35 de zile a purceilor, temperatura trebuie sa fie de 20 -22 grade C si umiditatea de 55 65 % In sezonul cald, la compartimentele dotate cu sisteme de incalzire la pardoseala, in zona de crestere a purceilor ( in unitatile de tip ferma mari si mijlocii), dupa 15 zile de la fatare, caldura se intrerupe. In acest caz, temperatura optima a cuibului cald este de 28- 30 grade C.Hranirea scroafelor lactante se face cu nutreturi combinate (specifice pentru fiecare categorie de animal) fabricate in fabrici de nutreturi combinate sau, in lipsa acestora cu amestec de cereale macinate prin productia fermei sau cumparate. Un asemenea amestec de ferma , in unitatile de tip ferme mari , o concentratie recomandata poate sa contina : 30-40% porumb 30-40% orz 5-8% tarate grau 3-5% sroturi de floarea-soarelui

2-3 % sroturi de soia 1,5% carbonat de calciu 0,5% sare de bucatarie

La aceasta trebuie adaugat un supliment de proteine (PVM) procurat de la un distribuitor in procent de maxim 25% din totalul nutretului combinat. Ratie furajare pentru scroafeporumb boabe(macin) tarate grau srot soia srot floarea soarelui premix vit-min faina peste

69 2 22,5 0 3,5 3

% % % % % %

TOTAL

100

%

In timpul alaptarii, o scroafa pierde in medie 8 10 % din greutatea corporala. Aceasta scadere in momentul intarcarii purceilor, nu trebuie sa fie mai mare de 12% din greutatea pe care scroafa a avut-o la 3 zile dupa fatare, deoarece se reface greu, putand aparea problem cu privire la reaparatia caldurilor si a reluarii unui nou ciclu de reproducere. TEHNICA CRESTERII SI ALIMENTATIEI PURCEILOR SUGARI In primele 14-15 zile de viata, purceii sugari folosesc laptele matern ca principal aliment. Perioada de timp in care purcelul este considerat sugar dureaza de la nastere pana la intarcare, perioada care, de obicei, variaza intre 5 si 8 saptamani. Aceasta perioada de viata a purcelului se petrece in maternitate, alaturi de scroafa mama. In maternitate, in special in prima saptamana de viata a purceilor sugari, trebuie asigurata o temperature de 18-20 grade , dar pentru purcei la nivelul cuibului este necesara asigurarea unei temperature mai ridicate pana la 28-30 grade Celsius, care in a doua saptamana poate scadea pana la 26 28 grade celsius. Aceasta zona trebuie ferita de curenti de aer, mentinuta cu pardoseala curata si uscata, eventual incalzita cu o sursa suplimentara cum ar fii becuri cu infrarosu sau chiar becuri de iluminat de mai mare putere, inaltate sau coborate la pardoseala in functie de temperatura dorita. Temperatura optima asigurata in maternitati si cuibarele pentru purcei se va masura cu ajutorul termometrelor de camrera montate in fiecare compartiment. La varsta de 14 zile purceii destinati ingrasarii se castreaza. Se va evita castrarea purceilor in preajma intarcarii. Maternitatile vor fi igienizate de 2-3 ori/zi cu matura si alte ustensile putand fi folosita apa pentru spalare, cu atentie ca apa sa nu ajunga in cuibarele purceilor, acestea curatindu-se numai cu ajutorul maturii.In ceea ce priveste intensitatea vitezei de crestere in greutate a purceilor, aceasta este deosebit de ridicata in perioada de alaptare pana la 8 saptamani, greutatea de la nastere crescand de 12-14 ori, in asa fel incat la intarcare pot ajunge in medie la 12-15 kg/cap, cu plus variante de 16-18 kg si chiar mai mult. In prima saptamana de viata, purcelul isi dubleaza greutatea avuta la nastere. In a 3-a si, mai ales a 4-a saptamana de viata, ritmul de crestere a purceilor sugari se reduce, dupa care revine la normal.

La varsta de 14-15 zile de viata, purceilor trebuie sa le fie administrat nutretul suplimentar concentrat, in jgheaburi speciale, amplasate intr-un compartiment separat al boxei de fatare, la care nu acces decat purceii sugari.Un purcel sugar de greutate intre 7 -8 kg consuma zilnic o cantitate de apa de 0,2 0, 7 l/cap. Obisnuirea precoce a purceilor sugari cu consumul de nutreturi combinate stimuleaza dezvoltarea tubului digestiv sporeste capacitatea de consum si valorificare a suplimentului de nutret administrat pe langa laptele matern. Adaptarea precoce la consumul de nutret concentrat are o influenta covarsitoare asupra purcelului sugar , dar mai ales dupa intarcarea acestuia . Capacitatea de consum a nutreturilor concentrate este influentata de varsta purceilor dar in egala masura si de vitalitatea si starea de sanatate a acestora, cat si de valoarea nutritiva a furajului suplimentar. Tinand seama de varsta la care incepe administrarea suplimentului concentrat la purceii sugari pe toata perioada de sugar , un purcel poate consuma 2 3 kg nutret, in cazul intarcarii precoce (e.x 5 saptamani), 4 -5 kg pentru purceii intarcati la 6 saptamani si 10 12 kg in cazul celor care se intarca la 8 saptamani. In a 6- a zi dupa alaptare, scroafele se scot din boxa si sunt mutate in alta parte, purceii intarcati fiind lasati in boxa in care au crescut cateva zile. In cazul de fata pentru proiect se va practica intarcarea purceilor la 5 saptamani ( 30 35 de zile). Dupa intarcare, purceii formeaza o grupa aparte, a tineretului de 2 4 luni, perioada in care, indiferent de destinatia lor, sunt supusi acelorasi conditii de ingrijire si hranire.

TEHNICA CRESTERII , INTRETINERII SI HRANIRII TINERETULUI PORCIN INTARCAT, IN VARSTA DE LA 2 LA 4 LUNI

Aceasta categorie de porcine cuprinde purceii dupa intarcare pana la varsta de cca 110-120 zile, denumit in continuare categoria tineret porcin 2-4 luni . In aceasta perioada indiferent de destinatia pe care o vor primi in continuare fie reproductie sau fie pentru ingrasare, purceii vor fi supusi aceluiasi regim de ingrijire si alimentatie. Incepand cu momentul intarcarii si imediat dupa aceasta, purceii trec printr-o perioada dificila de viata, numai criza de intarcare , cu o durata variabila intre 6 -10 zile, implicatii deosebite in procesul de crestere .Aceasta criza poate fi atenuata prin mentinerea in continuare , cateva zile a purceilor in boxele lor, prin administrarea unui furaj de cea mai buna calitate (nutreturi cu care au fost obisnuiti in perioada de alaptare) si prin administrarea unui supliment de lapte de vaca smantanit. Dupa 10 12 zile de la intarcare, se formeaza loturi prin alegerea purceilor si trecerea lor in grupe, in functie de greutatea corporala, cu dimensiuni ale loturilor care pot varia in functie de sistemul de crestere. Diferenta de greutate individuala intre purcei, in cadrul lotului, nu trebuie sa depaseasca 0,5-0,7 kg in cazul purceilor intarcati la 5 saptamani si 1,5 2 kg in cazul celor intarcati la 7-8 saptamani, deoarece indivizii mai bine dezvoltati ii bat si indeparteaza de la hrana pe cei mai mici si mai slabi. In cazul proiectului de fata, diferenta nu poate depasi 0,7 kg intre categoriile de purcei.

Pentru fermee mari ca cel din cazul de fata, marimea unui lot de purcei 2-4 luni difera dupa sistemul de exploatare astfel cresterea purceilor in baterii pana la 30 35 capete intr-un lot, revenind fiecaruia 0,15 mp suprafata de baterie in faza I de crestere (pana la varsta de 70-75 de zile si greutatate de 17-18 kg) si 0,30 mp de suprafata pentru purcel in faza a II a de crestere (avand varsta de la 70 la 110 zile si greutatea de pana la 30 kg) Indiferent de sistemul de crestere practicat, purceii intarcati pana la varsta de 4 luni, care sunt ramasi in urma cu cresterea, trebuie lotizati separat si supusi unui regim de hrana si intretinere special, pe langa cele mai bune furaje administrandu-li-se si un tratament medicamentos stimulator (vitamine, saruri ionizate, tonice generale etc). In cadrul acestei categorii de purcei, pana la varsta de 110- 120 de zile, animalele trebuie sa ajunga la greutatea de cca 30 32 kg, realizandu-se un spor mediu zilnic de crestere in greutate de 320 410 g , cu un consum specific de 2,6 -2, 9 UN/kg.

porumb boabe(macin) tarate grau srot soia srot floarea soarelui premix vit-min faina peste

69% 2% 22,5% 0% 3,5% 3%

TOTAL

100 %

In adaposturi trebuie asigurate conditii optime de microclimat, de igiena a adapostului si asternutului, respectandu-se urmatorii parametri : -temperatura : 21 22 grade C -umiditate relativa : 65 -70% -viteza maxima a curentilor de aer : - vara : 0,5 m/sec - iarna : 0,2 0,3 m/sec Pentru controlul permanent al temperaturii din adapost , fiecare compartiment trebuie dotat cu un termomemtru de camera. Conditiile de zooigiena trebuie mentinute la niveluri optime in boxe prin curatirea de 2 ori pe zi a acestora si a aleilor de furajare si de serviciu , dimineata si dupa-amiaza , cu matura. Boxele trebuie sa aibe un grad corespunzator de luminozitate cca.100 de lucsi. Animalele trebuie zilnic observate in ceea ce priveste starea de sanatate, acest deziderat realizandu-se prin asa numita proba a mesei , care consta din observarea modului in care fiecare purcel in parte consuma ratia de furaj. Pana la varsta de 110 120 de zile, cand animalele se trec la categoria pentru reproductie sau la ingrasat, trebuie terminate toate actiunile sanitar-veterinare antiparazitare si de imunopreventie specificea. Purceii care prezinta diferite forme de imbolnavire, cei accidentati etc, vor fi grupati in boxe separate si supusi unui tratament calificat , dietetic si medicamentos pana la refacerea completa.

TEHNOLOGIA DE CRESTERE, EXPLOATARE SI HRANIRE A PORCINELOR DESTINATE INGRASARII

Specia porcina este una din marile producatoare de carne. Pentru ca procesul de ingrasare sa fie cat mai rentabil, din punct de vedere economic, porcii pusi la ingrasat trebuie sa indeplineasca o serie de conditii si anume : -sa obtina sporuri mari de crestere in greutate -sa consume o cantitate de nutreturi cat mai mica, pentru a produce sporul de crestere in greutate dorit ; -la taiere, sa se obtina un randament cat mai mare , de carne in carcasa, de o calitate superioara. Realizarea acestor deziderate este conditionata de o serie de factori, dupa cum urmeaza : Rasa reprezinta un factor esential. Exista rase precoce , intens ameliorate in directia obtinerii productiei de carne, cu o cantitate mica de grasime, avand un randament ridicat la taiere si consumuri reduse de furaje pentru obtinerea unui kg de spor de crestere in greutate Sexul influenteaza in mod hotarator procesul de ingrasare. Porcii castrati se ingrasa mai bine decat celelalte categorii de porcine.Pentru cazul nostru porcii destinati ingrasarii vor fii castrati . Spre exemplu scroafele se pot ingrasa si necastrate, totusi in cazul castrarii scroafelor randamentul la ingrasare creste. Vierii de reproductie dupa reformare trebuie in mod obligatoriu castrati in momentul introducerii la ingrasat , deoarece carnea celor necastrati au un miros patrunzator neplacut. Castrarea trebuie facuta cu cel putin 90 de zile inainte de sacrificare, timp suficient pentru a disparea mirosul specific de vieri Varsta are o influenta deosebita asupra calitatii carnii. Astfel, carnea provenita de la animalele mai batrane, folosite 3-4 ani la reproductive, are o consistent mai mare, mai fibroasa, fragezimea fiind mult redusa, fata de carnea obtinuta de la animalele tinere . In viata porcilor, din punctul de vedere al calitatii carnii obtinute la sacrificare se disting trei perioade :

-prima perioada pana la varsta de 7 8 luni, caracterizata prin cresterea in greutate pe seama dezvoltarii tesutului muscular si a scheletului si prin prezenta redusa a grasimii -a doua perioada de la 8 la 13-15 luni, in care tesutul muscular si osos are o crestere redusa, fiind egala cu cresterea cantitatii de grasime ; -a treia perioada de peste 15 luni, in care procesul de crestere si dezvoltare a organismului este complet incheiat, greutatea corporala a animalelor supuse ingrasarii crescand, exclusiv, prin depunerea de grasime. Starea de sanatate a animalului are o influenta covarsitoare asupra calitatii carnii obtinute de la porcinele supuse ingrasarii. Animalele bolnave cronic, tarate, rahitice realizeaza sporuri mici de crestre in greutate, cu consumuri de furaje ridicate, iar carnea este de calitate foarte slaba. Printre cei enumerati exista alti factori care influenteaza procesul de ingrasare cum ar fii : calitatea hranei si modul de pregatire si de administrare a acesteia, sistemele de exploatare folosite ca si felul in care sunt respectate normele de igiena a adaposturilor. Un alt factor important pentru determinarea procesului de ingrasare il constituie scopul in care se face ingrasarea porcinelor si anume : Pentru carne , mixta atat carne cat si grasime Pentru producerea de carne grasa si de grasime

Pentru proiectul de fata se va folosi sistemul de ingrasare a porcinelor in sistem intensiv . In cadrul sistemului intensiv se practica ingrasarea in doua scopuri, bine distincte si anume : Pentru producerea de carne si Pentru producerea de carne de tip bacon .

INGRASAREA PORCINELOR IN SISTEM INTENSIV, PENTRU PRODUCTIA DE CARNE Se urmareste realizarea, la sfarsitul ingrasarii, la sacrificarea porcilor de carcase cu un procent mare de carne , o cantitate redusa de grasime, o carne frageda cu gust placut, bine apreciata de consumatori. Pentru acest sistem de ingrasare se preteaza porcinele tinere intre 30 40 kg la varsta de 3 4 luni, care se ingrasa pana la greutatea de 105 -110 kg la varsta de 6 -8 luni, realizand in acesta perioada un spor mediu zilnic de crestere in greutate de 650 grame. Pentru hranirea porcinelor ingrasate pentru productia de carne, se folosesc nutreturi combinate din reteta prima faza de ingrasare pana la ajungerea in greutate la 50 kg in viu si din reteta a doua a doua faza de ingrasare de la 50 kg pana la terminarea ingrasarii respectiv 110 kg viu

Timpii petrecuti la ingrasatorie de tineretul porcin variaza , in prima faza de ingrasare la 50 kg perioada este de 1 luna (31 zile) , iar in cea de a doua faza de ingrasare la 110 kg perioada este de 111 zile (aprox.4 luni). Intretinerea porcinelor supuse ingrasarii pentru carne, se face in boxe comune, cu o capacitate de 25 35 de capete, in asa fel incat pentru fiecare porc sa fie asigurata suprafata de 0,5 mp pentru prima faza de ingrasare (pana la greutatea medie 50kg) , si 0,7 mp suprafata de pardoseala, pentru faza a II-a de ingrasare pana in 110 kg. In adaposturile pentru ingrasarea porcinelor, trebuie asigurate in limite optime in permanenta, fara nici un rabat , indiferent de tipul de ingrasare si de adapostire, normele minime de microclimat. Amintim normele de microclimat indiferent de tipul de ingrasare ales, si anume : Temperatura (grade C) 18 20 (Faza I) si 17 18 (Faza II) Viteza aerului : 0,2 - 0, 5 m/sec (faza I) si 0,2 0,5 m/sec (faza II) iarna 0,5 1,0 m/sec (faza I) si 0,5 1, 0 m/sec (faza II) vara Umiditate relativa : 55 70 % (faza 1) si 60 -75 % (faza 2) Bioxid de carbon : maxim 3,5 %

Pentru proiect nu se vor folosi in adaposturile pentru porcine la ingrasat de tip ferma, nu se foloseste asternut din paie, ci din gratar metalic. Curatenia adapostului se face cel putin o data pe zi. Hranirea porcilor se va face cu nutreturi combinate , uscate , prin administrare directa in jgheaburi automate, care sa asigure un front de furajare de 30-35 cm/animal , calculandu-se un consum mediu zilnic de hrana/cap de 1,7-3-5 kg. Principalele resurse furajere folosite in hrana porcinelor : Boabele de porumb boabele de porumb au o valoare energetica si o digestibilitate ridicata.De asemenea valoarea vitaminica (in special vitamina A) a boabelor de porumb este mare. Datorita continutului ridicat de substante nutritive usor digestibile, boabele de porumb constituie un furaj deosebit pentru toate speciile si categoriile de animale. Boabele de orz reprezinta un furaj foarte bun pentru porcinele tinere, precum si pentru cele supuse procesului de ingrasare. Digestibilitatea grauntelor de orz este foarte ridicata, acestea fiind foarte bine digerate de toate speciile de animale, deci si de porcine. Folosit in alimentatia porcinelor la ingrasat, se obtine o carne si o grasime foarte buna calitativ, orzul avand calitatea de a corecta efectul nedorit, produs de cerealele care produc o grasime uleioasa (porumbul , sorgul) Srotul de floarea-soarelui - reprezinta produsul secundar obtinut in urma extragerii uleiului din boabele de floarea- soarelui in procesul de industrializare ; Sroturile reprezinta cea mai valoroasa sursa de proteina vegetala concentrata. Datorita continutului ridicat de proteina, sroturile de floarea soarelui se folosesc la echilibrarea proteica a ratiilor si la prepararea nutreturilor

concentrate combinate, avand un rol deosebit in alimentatia animalelor tinere, a celor in crestere, precum si a celor producatoare de lapte. Pe langa proteina, in compozitia sroturilor de floareasoarelui se gasesc si importante cantitati de calciu si fosfor. Sroturile de floarea-soarelui contin o cantitate mare de celuloza, din coji. Din acesta cauza, pentru a putea fii administrate in hrana animalelor tinere sroturile trebuie cernute pentru a elimina sau cel putin a reduce cantitatea mare de coji, daunatoare pentru mucoasa gastrointestinala. Sroturile de floarea-soarelui sunt bogate in aminoacizi esentiali , din care insa metionina face exceptie, gasindu-se in exces. Srotul de soia reprezinta unul dintre cele mai valoroase furaje proteice vegetale, continutul in proteina fiind de 40% cu o valoare biologica ridicata. Datorita acestor calitati nutritive deosebite, sroturile de soia sunt folosite cu precadere, la fabricarea nutreturilor combinate mai ales la porcine si pasari , din toate categoriile de varsta, dar se folosesc atat de bine, la tineretul celorlalte specii de animale, ca si in hrana vacilor pentru lapte. Sroturile de soia, dau rezultate foarte bune la ingrasarea animalelor tinere Faina de peste - se obtine din peste de calitate inferioara, de la fabricile de conserve din peste, din resturi de peste rezultate din procesul de fabricatie al pestelui sau din pestele oceanic subdimensionat. Constantele valorii nutritive si energetice ale fainii de peste sunt relativ asemanatoare cu cele ale fainii de carne.

Legislatie Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor cu modificarile si completarile ulterioare; Ordinul ANSVSA nr. 180/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor n timpul sacrificarii si uciderii; Ordinul ANSVSA nr.75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor de ferma; Ordinul ANSVSA nr.202/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste standarde minime pentru protectia porcinelor.

Personalul (angajatii unitatii) trebuie sa fie responsabilizat sa respecte pe ntreaga perioada de activitate productiva sau de viata a animalelor principiile si normele de protectie si bunastare a animalelor, prin afisarea la loc vizibil si n puncte de interes de panouri cu restrictii, masuri speciale de bunastare, proceduri de urgenta etc. La nivelul fermei trebuie sa existe spatii de izolare a animalelor bolnave sau ranite, cu asternut uscat si confortabil, dupa caz, prevazute cu echipamente de furajare si adapare; acestea trebuie curatate si dezinfectate saptamnal.

La nivelul fiecarei ferme va trebui sa existe un spatiu special amenajat pentru pastrarea produselor biologice si a medicamentelor conform prescriptiilor unitatii producatoare Categorii de animale : 1. Scroafe si scrofite: - animalele gestante trebuie tratate pentru paraziti interni si externi; - nainte de transferul n maternitate trebuie spalate; - n spatele scroafelor si scrofitelor trebuie asigurata o zona libera, disponibila pentru fatarea naturala sau asistata; - boxa de fatare trebuie sa fie prevazuta cu bare de protectie pentru purcei. 2. Purcei sugari: - suprafata de odihna a purceilor trebuie izolata termic (pat electric cu regulator de temperatura); - ncalzirea locala se va putea face cu becuri infrarosu de 175 w; - imediat ce s-a constatat ca purceii sunt viabili, se va proceda la taierea coltilor si a cozilor ntre vertebrele 2-3 coccigiene cu ajutorul unui termocauter, iar purceii neviabili vor fi eutanasiati prin gazare; - castrarea masculilor se va face pna la vrsta de 7 zile, iar identificarea pna la 20 zile de la fatare; dupa vrsta de 3 saptamni castrarea este contraindicata, ntruct purcelul trece printr-o criza fiziologica tradusa prin epuizarea anticorpilor proveniti din imunizarea pasiva (colostrala) si scaderea rezistentei la factorii stresanti si infectiosi; daca se practica aceasta operatiune dupa vrsta de 7 zile, ea trebuie efectuata sub anestezie si analgezie prelungite, numai de catre un medic veterinar; - ntarcarea nu se va face la mai putin de 28 zile, prin scoaterea scroafelor si transferul lor n sectorul de reproductie; imediat vor fi transferati si purceii n sectorul de crestere, cu care ocazie se vor efectua si lotizarile necesare; - dupa 7 zile de la fatare, purceii vor fi individualizati prin crotaliere

Receptia animalelor

Animalele nou introduse n ferma vor fi obligatoriu carantinizate, ntr-un adapost special amenajat pentru acest scop. Rampa de receptie/livrare, situata n incinta fermei cu respectarea normelor de biosecuritate, va trebui sa aiba o nclinatie conforma cu legislatia n vigoare, sa nu fie alunecoasa, sa aibe pereti de protectie laterali.

De la rampa de ncarcare/descarcare a animalelor si pnala adapost,porcii vor fi dirijati prin culoare special amenajate. Animalele vor putea fi conduse, fara aplicarea de rele tratamente, numai cu ajutorul unor echipamente speciale.