Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

Curs 2Fiti va rog atenti! Ce vreau sa retineti, spre deosebire de codul de procedura penala anterior care reglementa o procedura speciala de urmarire, de judecata ale infractiunilor flagrante, in temeiul codului actual constatarea infractiunilor flagrante este mod de sesizare (va rog sa subliniati). Este mod de sesizare. Este mod general de sesizare. Ati vazut ca, modurile de sesizare reglementate sunt de doua feluri: - moduri generale - moduri speciale.Cele doua feluri de moduri de sesizare reglementate de codul de procedura penala. Constatarea infractiunilor flagrante este mod general de sesizare. De esemenea, am analizat constatarea infractiunilor flagrante. Ce inseamna rolul organelor de ordine publica si siguranta.Vreau sa va mai spun un singur lucru, aceasta reglementare este incompleta pentru ca se refera doar la organele de ordine publica si de siguranta. Ca si cum acestea ar fi singurele organe de stat constatatoare a infractiunilor flagrante. Nu este asa. Codul ne induce din nou in eroare. Cum face de foarte multe ori. Nu este asa. Si vreau sa invatati corect. Constatarea infractiunilor flagrante se realizeaza de regula de organele de urmarire penala. Organele de urmarire penala sunt primele care au aceasta atributie de constatare atunci cand o infractiune este flagranta. In afara organelor de urmarire penala, constatarea infractiunilor flagrante se mai poate realiza si de aceasta cetegorie speciala, de organele de ordine publica si de siguranta. Insa, principala atributie de constatare revine organelor de urmarire penala. Adica, organelor de cercetare penala (politia judiciara si organele de cercetare speciale) si procurorului, care fac parte din aceasta categorie a organelor de urmarire penala.De asemenea, va spuneam ca art. 288 (1) NCPP enumera modurile generale de sesizare. Enumerarea avand aparenta ca este limitativa. In realitate nu este limitativa. Printre modurile generale de sesizare din art. 288 (1) figureaza in mod distinct, ca noutate fata de codul anterior, actele de constatare. Actele de constatare, adica acele acte care sunt intocmite de asa numitele organe de constatare specializate in constatarea infractiunilor. Este vorba de organele de constatare aflate in art. 61 si 62 NCPP. Art 61 organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, ale autoritatilor publice, ale institutiilor publice, ale persoanelor juridice de drept public, pentru infractiuni care constituie incalcari ale dispozitiilor legale ori obligatiilor legale pe care aceste organe le controleaza de drept.De asemenea, sunt organe de constatare: organele de conducere si de control ale autoritatilor administratiei pulice, ale altor autoritati publice si institutii publice, ale altor persoane juridice de drept public pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul lor.Si organele de ordine publica si siguranta nationala, in care sunt incluse jandarmeria este organul de ordine publica; si de siguranta nationala- serviciile secrete, adica serviciile care sunt specializate pe culegerea de informatii. Cu care suntem obisnuiti pentru ca sunt prezente. Serviciile sunt prezente la datorie tot timpul. Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza.Pe langa aceasta reglementare cu caracter general privind organele de constatare, prezinta o mare importanta reglementarile speciale prevazute in legi speciale, legi cu caracter extrapenal. Si in acest sens sunt relevante organele de constatare ale inspectiei antifrauda. Exista o directie generala antifrauda si o directie a inspectorilor antifrauda, care au fost create prin OUG nr. 74/2013 ca urmare a desfiintarii garzii financiare. Ca urmare a desfiintarii garzii financiare s-a creat inspectia antifrauda, inspectorii anti frauda, care este impartita in doua categorii: directia generala care consta in inspectori care vizeaza constatari ale infractiunilor si care sunt autonomi si inspectori antifrauda care sunt detasati si care functioneaza in structurile parchetelor. constata prin dispozitia scrisa a procurorilor, inclusiv constatari tehnico-stiintifice care pot constitui mijloace de probe. In acest fel, procesele verbale ale acestor inspectori antifrauda sunt nu doar moduri de sesizare, ci sunt si mijloace de proba.De asemenea prezinta importanta sub aspectul constatarii infractiunilor, organele fiscale din cadrul agentiei nationale de administrare fiscala - ANAF, care este organ constatator ale infractiunilor fiscale din domeniul fiscal, care sunt tot mai frecvente. Si de asemenea si agentii vamali au atributii ai constatarii, in limitele impuse conform legii aduse 87/2006 privind codul vamal, prin legea 255/2013 si de asemenea ca urmare a absorbirii autoritatii nationale vamale in agentia nationala de administrare fiscala, care in acest fel include doua mari categorii de organe de constatare: inspectorii antifrauda si autoritatea vamala. Si-a pierdut autonomia fiind absorbita in cadrul agentiei nationale de administrare fiscala.Acestea sunt principalele organe de constatare, insa sunt si altele. Cum sunt: garda de mediu, oficiul de protectie a consumatorilor, corpul militar, agentii de paza a bunurilor si a protectivelor si de asemenea si cei de protectie a persoanei, consiliul concurentei care este organ de constatare pentru infractiunile care privesc combaterea concurentei, au acest rol de constatare a infractiunilor. De asemenea, mai sunt organele de constatare si structurile existente in cadrul personalului silvic la toate nivelele teritoriale, inclusiv in cadrul regiei nationale, romsilva, regia nationala care contine agenti de constatare in temeiul legii nr 47/2008 din domeniul privind codul silvic. Iata ca exista o multitudine de organe de constatare ca infractiune.Spre deosebire de codul de procedura anterior, conform careia aceste organe de constatare aveau dreptul de obtina declaratii de la faptuitori, persoane care au aptitudinea de a deveni suspecti, in prezent, competenta organelor de constatare se limiteaza doar la constatare. Costatare care este obligatorie ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila de savarsirea unei fapte care ar putea constitui o infractiune. Constatarea nefiind o facultate, fiind obligatorie. De asemenea mai include conservarea locului savarsirii infractiunii, conservarea si ridicarea mijloacelor materiale de probe, iar in cazul infractiunilor flagrante, prinderea faptuitorului, persoanei a carei participare este evidenta datorita caracterului flagrant, pentru ca se realizeaza chiar sub ochii organelor de constatare, constatarile fiind personale prin propriile simturi si care este apoi predat imediat organului de urmarire penala competent, impreuna cu un proces verbal care este actul de sesizare si de asemenea impreuna cu mijloace materiale de probe, corpurile delicte care au fost ridicate de la locul savarsirii infractiunii.O competenta similara o au comandantii de nave si arenoave conform art. 62 NCPP, cu deosebirea ca efectuarea de perchizitii si de controale este limitata doar la infractiuni flagrante, reprezentand o atributie generala a comandantilor de nave si aeronave. Cu toate ca, reglementarea din art. 62 NCPP este contradictorie, cum ne-am obisnuit cu acest cod, de altfel, pentru ca daca in primul alineat se prevede o atributie generala de control si de verificare, pe tot parcursul calatoriei cu privire la toate persoanele aflate pe o nava sau pe o aeronava, in alineatul urmator aceasta afirmatie este limitata doar la o infractiune flagranta. Ceea ce reprezinta in mod evident o contradictie evidenta, care va trebui rezolvata printr-o interventie legislativa.Ce vreau sa va mai spun, atat art. 61, cat si art. 62 in alineatul final, prevad in mod expres sub acest aspect nu exista dubiu, actul de constatare constituit din procesul verbal constituie mod de sesizare, nu este mijloc de proba, este mod de sesizare. Nu exista dubiu. Din continutul acestor prevederi, coroborate si cu art. 288 (1), s-ar putea intelege ca aceste acte intocmite de organele de constatare, constatatoare, specializate in constatare, care apartin acestor organe de constatare prevazute de art 61-62, adica altele decat organele de urmarire penala, ar constituie moduri autonome, distincte, generale de sesizare a organelor de urmarire penala. De asemenea, ele ar reprezenta moduri de sesizare externa care provin de la organele de constatare. In pofida aceste prevederi exprese, eu am indoieli cu privire la caracterul autonom acestor moduri de sesizare. Parerea mea este ca suntem tot in prezenta unei sesizari din oficiu. Constatarea care se realizeaza de organele de constatare, altele decat organele de urmarire penala, organe care sunt cunoscute in general in toate sistemele juridice, ca fiind organe parajudiciare. De ce sunt parajudiciare? Pentru ca ele nu fac parte din categoria organelor judiciare, insa ele intocmesc acte care sunt valorificate ulterior in cadrul procesului penal. Adica acte care privesc procesul penal. In pofida acestor reglementari exprese, parerea mea este ca in situatia in care se incheie acte de organe de constatare ale infractiunilor, altele decat organele de urmarire penala, sesizarea nu poate fi una decat din oficiu, care apartine exclusiv organelor de urmarire penala. Organele de urmarire penala, au obligatia pe baza constatarii organelor de constatare sa se sesizeze din oficiu, in masura in care, actele de constatare contin date si informatii suficiente pentru ca organul de urmarire penala competenta sa se sesizeze din oficiu. Dupa parerea mea, calificarea actelor de constatare asupra modurilor generale autonome de sesizare din modurile de sesizare externe ar putea afecta grav caracterul echitabil al procesului penal in ansamblul sau. Ele nu pot fi atribuite organelor de urmarire penala decat in masura in care ele contin date si informatii prin care sa rezulte ca s-a solicitat o fapta care ar putea constitui infractiune. Iar in acest caz, ne gasim in situatia unei sesizari din oficiu, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 292 NCPP. De aceea, in pofida acestor prevederi, eu imi mentin punctul de vedere pe care l-am evocat si sub codul anterior, in sensul ca, aceste constatari ale organelor de constatare constituie surse pentru organele de urmarire penala. Va spuneam ca sursele de sesizare sunt multiple. Printre aceste surse, figureaza si constatarea care este realizata de organele de constatare. Cu atat mai mult, cu cat in privinta constatarii infractiunilor flagrante si codul de procedura penala actual nu a considerat sa o includa in enumerarea generala, preliminara prevazuta de art. 288 (1). De aceea, daca actele de constatare a unei infractiuni flagrante nu pot constitui un mod autonom, distinct de sesizare reprezentand o sursa pentru sesizarea din oficiu. Cu atat mai mult, celalate acte de constatare care privesc celalalte infractiuni, altele decat cele flagrante, nu ar putea constitui moduri autonome de sesizare a organelor de urmarire penala. Acestea sunt modurile generale de sesizare.In privinta modurilor speciale exista doar o referire generala in art. 288 (2) si (3), in care sunt enumerate sesizarea formulata de persoanele prevazute de lege, autorizarea organului prevazut de lege, plangerea prealabila, sesizarea comandantului in cazul infractiunilor savarsite de militari. Se observa ca nu exista o reglementare distincta, nici a sesizarii formulate de persoanele prevazute de lege (folosesc termenii acestui cod, chiar daca nu sunt de acord) si nici pentru autorizare. Exista o reglementare distincta doar in ceea ce priveste plangerea prealabila, care este cuprinsa in art. 295-298 CPP. Pentru sesizare sau autorizare nu exista o reglementare. Ele sunt doar indicate. In absenta unei reglementari, in cod, chiar in cuprinsul codului de procedura penala, mai intai in ceea ce priveste sesizarea, sesizarea formulata de persoanele prevazute de lege, in absenta unei reglementari exprese, explicite in care sa se arate din ce consta sesizarea, sa se prevada cazurile de sesizare, sa se prevada conditiile de forma, de fond ale sesizarii, pentru ca sesizarea sa poata produce efecte juridice. In absenta unei reglementari exprese, nu gasesc o alta solutie, decat aceea ca sunt aplicabile regulile comune, acelea ale dreptului comun in materia sesizarii, si care sunt prevazute in art. 289, in materia plangerilor. Eu consider ca, pentru a fi valabila sesizarea, trebuie sa fie scrisa, trebuie sa provina de la persoana prevazuta de lege si trebuie sa indeplineasca conditiile de forma si de fond pentru orice act de sesizare, conditii are sunt prevazute pentru plangere in art. 289 CPP. Cu alte cuvinte, trebuie sa aiba cuprinsul unei plangeri in absenta unei reglementari exprese. De asemenea trebuie sa fie in forma scrisa. In privinta titularului sesizarii, in absenta unei prevederi exprese, dupa parerea mea ea trebuie sa provina de la persoana care este prevazuta in mod expres de lege. De asemenea, ea nu poate fi formulata din oficiu, ci ea trebuie ceruta. Ea nu poate fi formulata din oficiu, ci ea in principiu trebuie ceruta. In mod exceptional, in cazurile prevazute de lege, ea poate fi formulata si din oficiu, insa in principiu ea trebuie solicitata. Cererea apartinand organului de urmarire penala care este competent potrivit legii.Va spuneam si la cursul anterior ca formularea din lege este deficitara. Va spuneam ca art. 288 (2) nu se coreleaza cu art. 16 (1) lit. e din NCPP. Ali. 1 lit e se refera la sesizarea organului prevazut de lege, iar art. 288 (2) la sesizarea formulata de persoanele prevazute de lege. Care este formularea corecta? Niciuna. Pentru ca sesizarea, dupa cum se poate observa din continutul reglementarilor cuprinse in legile speciale, poate sa provina fie de la persoane, fie de la organe care sunt prevazute de lege. Asa ca, in acest fel, formularea corecta poate fi obtinuta prin imbinarea, prin combinarea celor doua texte. Sesizarea trebuie sa provina de la persoana sau organul prevazut de lege, in mod corect.Astfel, pentru infractiunile prevazute pentru militari (incepem cu acestea) exista o prevedere expresa in art. 288 (3)- sunt infractiuni savarsite de militari cele prevazute in art. 413-417 din CP. Sesizarea comandantului pentru infractiunile prevazute de legea privind prevederea si combaterea concurentei neloiale, urmarirea se realizeaza fie la plangerea prealabila a persoanei vatamate, fie la sesizarea camerei de comert si industriei sau la sesizarea imputernicitilor din cadrul consiliului concurentei. In cazul infractiunilor al navigatiei maritime si fluviale, infractiunile sunt urmarite la sesizarea comandantului navei. Daca infractiunea este comisa de comandantul navei, atunci infractiunile sunt urmarite la sesizarea proprietarului navei. Iata reglementari speciale. Cand sesizarea are la baza initiativa titularului ei. Insa sunt situatii in care sesizarea are la baza initiativa organului de urmarire penala, cum este cazul infractiunilor savarsite de ministrii si de fostii ministrii conform legii 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala cu modificari si completari, potrivit careia in cazul ministrilor si a fostilor ministrii urmarirea se poate realiza doar in urma unei cereri de urmarire formulata de camera deptatilor sau senat, in situatia in care ministrul sau fostul ministru a avut o dubla calitate, atat de membru al Guvernului, cat si membru al Parlamentului, dupa caz, deputat sau senator, iar in caz contrar de presedintele Romaniei. In aceasta situatie, cererea de urmarire pentru ministri si fosti ministri si ati vazut cazul de la televizor, ati vazut ca este vorba despre un fost ministru care are si calitate de deputat intr-o asemenea situatie este necesara obtinerea unei cerere de urmarire, dar nu din partea presedintelui, ci chiar din partea camerei din care face parte, datorita dublei calitati. In aceasta situatie initiativa nu mai apartine, dupa caz, camerei din care face parte parlamentarul, ministrul sau fost ministru, si respectiv presedintele tarii, ci initiativa apartine doar organului de urmarire penala. Competenta de solicitare a sesizarii, apartine procurorului care efectueaza sau care supravegheaza urmarirea penala, care inmaneaza in mod nemijlocit organului competent. Cererea de urmarire, nu este doar o simpla sesizare a organelor, ci are si natura juridica a unui aviz care reprezinta o conditie procedurala de incepere a urmaririi penale in absenta careia nu se poate dispune inceperea urmaririi penale si cu atat mai mult nu poate fi dispusa punerea in miscare a actiunii penale.Autorizarea organului prevazut de lege este la fel ca sesizarea sub aspectul naturii juridice atat in mod special de sesizare, cat si o conditie de punere in miscare a actiunii penale. Ea are atat o natura procedurala cat si o natura substantiala pentu ca in absenta autorizarii nu poate fi facuta tragerea la raspunderea penala a persoanei care indeplineste calitatea ceruta de lege pentru care este obligatorie obtinerea autorizarii organului prevazut de lege. Autorizarea se cere in cazul membrilor Parlamentului, a deputatilor si a senatorilor, pentru actele de urmarire penala care sunt strict determinate: perchezitie, retinere, arestare preventiva, arest la domiciliu. De asememea se cere pentru magistrati pe temeiul L303/2004 cu modificarile si completarile ulterioare respectiv pentru procurori , judecatori, magistrati asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la fel pentru actele determinate de urmarire: perchezitie domiciliara, retinere, arestare preventive, arest la domiciliu. La fel se cere autorizarea pentru urmarirea judecatorilor Curtii Constitutionale conform Legii de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Legea 47/1992 cu modificarile si completarile ulterioare pentru care se cere autorizare din partea Parlamentului in vederea arestarii judecatorului. In pofida faptului ca daca in privinta Legii 303/2004 exista o prevedere expresa in privinta judecatorilor CC, L47/1992 nu a fost inca modificata. Dupa parerea mea este necesara obtinerea unei autorizari nu numai in vederea formularii unei propuneri de arestare preventiva, ci si in vederea formularii propunerii de luarea masurii arestului la domiciliu actiunea fiind aceeasi. La fel si in cazul Avocatul Poporului este necesar autorizarea din partea Parlamentului Romaniei, inclusiv pentru urmarirea acestuia. Totodata este necesar autorizarea a procurorul general, stiti bine, din materia pentru penal, din partea generala, cu referire la procurorul general. In cazurile de aplicare a principiului realitatii legii penale, adica a infractiunilor savarsite pe teritoriul statului strain impotriva statului roman sau impotriva unui cetatean roman autorizarea procurorulu general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In toate cazurile, in absenta unei reglementari speciale, autorizarea trebuie sa prezinte toate conditiile de forma si de fond care sunt prevazute pentru plangere cu privire la care reglementarea are caracterul unui drept comun in materia sesizarii. In privinta acestor moduri speciale de sesizare exista o reglementare noua introdusa in Codul de procedura penala actual prin Legea 255/2013 in art. 2941 privind verificarile prealabile care sunt obligatorii. Astfel art 2941 prevede cu titlu de principiu ca in toate cazurile in care este necesar sa se obtina autorizarea organului prevazut de lege, precum si in toate cazurile in care este necesar sa fie indeplinite o alta conditie prevazuta de lege, cum ar fi sesizarea care trebuie sa provina de la organul prevazut de lege cum este cazul cererii de urmarire, in aceste cazuri organul de urmarire penala competent are obligatia de a efectua verificari prealabile solicitarii de autorizare sau alte conditii prealabile obligatorii. Aceste verificari se situeaza intr-o etapa extraprocesuala pentru ca rolul acestor verificari este de a justifica cererea, solicitarea procurorului care efectueaza sau care supravegheaza urmarirea penala de avizare sau de autorizare a declansarii urmaririi, al inceperii urmaririi. Aceasta procedura prevazuta de art 2941 trebuie corelata si cu prevederile cuprinse in art. 305 (1), care prevede ca inceperea urmaririi penale se poate dispune exclusiv pe baza sesizarii daca din continutul sesizarii nu exista nici un caz de impiedicare facand trimitere inclusiv la art 16 (1) lit. i din CPP care prevede pentru cazurile expres prevazute de lege conditia unei autorizari. Ceea ce inseamna ca daca nu s-a obtinut autorizarea nu se poate dispune inceperea urmaririi penale, nici cu privire la o persoana , dar nici in rem, pentru ca art 305 (1), vom vedea, reglementeaza procedura de incepere a urmaririi penale in rem, adica cu privire la fapta. Nici macar cu privire la fapta nu se poate incepe urmarirea penala daca nu este obtinuta autorizarea organului prevazut de lege sau sesizarea organului prevazut de lege sau o alta conditie procedurala pentru ca legea lasa loc si modificarilor viitoare.In acest fel se poate spune ca nu s-a renuntat in totalitate la efectuare de acte premergatoare obtinerii autorizarii in vederea inceperii urmaririi penale. De aceea cererea, solicitarea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala si care trebuie sa imbrace obligatoriu forma scrisa, trebuie sa fie insotita in mod obligatoriu de un referat motivat in care sa fie cuprinse rezultatele acestor verificari prealabile care reprezinta acte de investigatie in scopul convingerii organului prevazut de lege sa dea autorizarea care este solicitata, in absenta careia nu poate fi inceputa urmarirea penala.Referatul intocmit de procuror este insotit de asemenea de toate inscrisurile necesare pentru a convinge organul competent in vederea acordarii autorizarii. Cu alte cuvinte, se creaza un material al dosarului, un material extraprocesual pe care se intememiaza solicitarea procurorului , la care se face referire in cumprinsul referatului si care poate sa contina informatii obtinute in urma efectuarii unor asemenea activitati prin mijloacele prevazute de lege inclusiv cele rezultate din declaratii al altor persoane, din alte dosare aflate in curs de cercetare, din procedee probatorii utilizate in privinta altor persoane si pentru alte fapte sau chiar din activitati de supraveghere tehnica autorizate, evident, in privinta altor persoane. Toate aceste inscrisuri vor fi avute in vedere atunci cand se decide cu privire la acordarea autorizarii . Procedura de autorizare, nu am mai intrat in detalii, pentru ca nu este necesar, priveste mai putin procedura penala. Vreau sa va spun doar ca procedura de autorizare presupune o cercetare, care are loc in 2 etape. Mai intai in fata unei comisii juridice din cadrul camerei din care face parte parlamentarul , dupa caz Camera deputatilor sau Senat, care se finalizeaza cu un aviz care are doar caracter de recomandare, iar apoi in planul camerei din care face parte parlamentarul cu posibilitatea asigurarii in mod obligatoriu a audierii in plenul camerei a persoanei in privinta careia se solicita autorizarea. De aceea e necesar sa fie indeplinita procedura de comunicare a datei la care se dezbate cererea procurorului in plenul camerei pentru a se da posibilitate persoanei la care se refera cererea sa fie audiata si cu ocazia audierii sa-si expuna pozitia si sa-si faca apararea in fata plenului camerei in scopul obtinerii unei respingeri a cererii. De asemenea, acordarea autorizarii este precedata de un vot secret in urma caruia se va da o hotarare care din momentul publicarii in Monitorul oficial este obligatorie si reprezinta actul procedural care contine autorizarea prevazuta de lege de care este nevoie pentru inceperea urmaririi penale. Cam atat despre sesizare si autorizare.

Plangerea prealabila este un mod special de sesizare, cel mai frecvent intalnit in cazul infractiunilor de periculozitate redusa, cu privire la care legea penala si legile speciale prevad expres ca sanctiunea penala nu poate fi pusa in miscare decat daca exista plangerea prealabila a persoanei vatamate.Desi se vorbeste doar de punerea in miscare a actiunii penale doresc sa subliniez ca nu e vorba doar de punerea in miscare a actiunii penale, ci si de inceperea urmaririi penale care nu poate fi dispusa fara plangere prealabila (unde legea o prevede expres) . In acest fel, plangerea prealabila reprezinta o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal. Sub aspectul naturii juridice, plangerea prealabila nu e doar mod de sesizare special, adica o conditie de procedura (procedurala), ci este si o conditie substantiala de drept material de tragere la raspundere penala - daca lipseste avem o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Ea se deosebeste de plangerea penala care este doar mod de sesizare si care poate fi substituit cu orice alt mod de sesizare, care de asemenea poate fi introdusa de persoana vatamata in cazurile in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu si care nu este obligatorie. Caracterele plangerii prealabile

1) Caracter personal se poate formula doar de persoana vatamata, in mod exceptional poate fi formulata si de mandatar cu conditia ca acesta sa fie special. De asemenea, daca persoana vatamata e lipsita de capacitate de exercitiu se va formula de reprezentatul legal.Daca persoana are capacitate de exercitiu restransa doar cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.Nu poate fi formulata prin substituit procesual. Daca este formulata de sot sau de copilul major ea nu este valabila.Plangerea prealabila in actuala reglementare poate fi formulata si de persoana juridica prin reprezentant legal sau conventional.

2) Caracter obligatoriu plangerea prealabila are caracter obligatoriu cand e prevazuta expres de legea penala. Acest caracter decurge din calificarea plangerii prealabile atat ca mod de sesizare, cat si ca o conditie procedurala de incepere a urmarii penale, respectiv de punere in miscare si exercitare a actiunii penale. Ea este legata indisolubil de art. 16 (1) lit. e si g care contin cazuri de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale constand in lipsa plangerii prealabile (e) si retragerea plangerii prealabile (g). 3) Caracter de indivizibilitate Poate fi activa sau pasiva.E activa cand au fost vatamate mai multe persoane. In caz de pluralitate de victime e suficient ca o singura persoana vatamata sa formuleze plangerea prealabila pentru ca aceasta sa produca efecte in privinta tuturor persoanelor vatame.E posibil ca infractiunea sa fie savarsita de mai multe persoane (coautori,complici). Atunci vom fi in prezenta indivizibilitatii pasive si introducerea impotriva uneia din acele persoane va produce efecte cu privire la toate persoanele presupuse ca au savarsit infractiunea.Cum se explica acest caracter indivizibil? Se explica prin aceea ca ea priveste fapta, nu persoana. Are caracter real.

4) Caractern netransmisibil nu poate fi transmisa mostenitorilor sau succesorilor (la persoana juridica).Decurge din caracterul personal al plangerii prealabile. Inseamna ca in caz de deces al persoanei vatamate, plangerea prealabila nu poate fi preluata de succesori.Cu toate acestea decesul persoanei vatamate nu reprezinta caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale si nici caz de punere in miscare a actiunii penale. Daca plangerea prealabila a fost depusa inainte ca aceasta sa decedeze nu se poate dispune clasarea sau incetarea procesului penal, doar decesul persoanei presupune ca a savarsit infractiunea duce la stingere, nu si decesul persoanei vatamate.Daca decesul a intervenit inainte ca persoana vatamata sa introduca plangerea ea poate fi introdusa? Nu, nu mai exista titularul plangerii, care e titularul plangerii. Art. 157 (5) CP ofera urmatoarea solutie: daca la momentul decesului nu a expirat termenul de introducere a plangerii prealabile, atunci sesizarea se poate realiza din oficiu. Plangerea prealabila poate fi introdusa doar la organul de urmarire penala (organ de cercetare sau procurorul). Continutul plangerii Art. 295(3) face trimitere la dreptul comun, la art. 289 (1), (6), (8) si implicit la alineatul (2) care reglementeaza cuprinsul. Astfel trebuie sa contina datele de identitate ale titularului (nume,prenume,adresa,calitate, daca e persoana juridica: sediul ,denumirea ,codul de inregistrare al acesteia, codul fiscal,numarul de inmatriculare in Registrul Comertului,numele reprezentatului legal/conventional), descrierea faptei, indicarea faptuitorului si mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.Desi legea nu prevede expres, intrucat plangerea prealabila nu e doar mod de sesizare, ci e si conditie procedurala de punere in miscare a actiunii penale si implicit de incepere a urmarii penale dupa parerea mea, plangerea prealabila trebuie sa contina manifestarea neechivoca a persoanei vatamate de solicitare a urmarii penale pentru fapta cu privire la care a formulat plangerea. Aceasta poate sa rezulte din insasi descrierea faptei, dar si solicitarea expresa a persoanei vatamate in cuprinsul plangerii. Desi Codul nu mai prevede expres, dupa parerea mea in cuprinsul plangerii, persoana vatamata poate indica si prejudiciul suferit prin fapta pentru care face plangerea, cuantumul acestuia, putand solicita si obligarea persoanei faptuitoare la repararea prejudiciului. Aceasta solicitare nu poate produce efecte decat dupa inceperea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale. Plangerea prealabila nu poate avea ca efect inceperea urmarii penale in mod automat. Inceperea urmarii penale se poate realiza in conditiile art. 305. Titularul este persoana vatamata. In cazul in care aceasta are capacitate de exercitiu restransa sau fara capacitate, precum si atunci cand reprezentatul e faptuitorul actiunea penala poate fi pusa si din oficiu, ne gasim in prezenta unei proceduri alternative, adica fie la plangere prealabila, fie in urma unei sesizari din oficiu. In aceasta situatie ne gasim in prezenta unei proceduri alternative, adica fie la plangerea prealabila, fie in urma unei sesizari din oficiu. Ce se intampla in situatia in care actiunea penala este pusa in miscare din oficiu, tinand cont de imprejurarea ca actiunea penala intr-o asemenea situatie poate fi pusa in miscare din oficiu, doar daca persoana vatamata nu si-a exprimat optiunea de a formula plangere prealabila. Este vorba de persoane fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sau cazul in care faptuitorul este reprezentantul persoanei juridice. Cand se prevede in art. 157 (4) CPP ca actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu, punerea in miscare din oficiu fiind conditionata de pasivitatea persoanei vatamate. Intr-o asemenea situatie, retragerea plangerii prealabile de catre persoana vatamata mai produce efecte in conditiile art. 16 (1) lit. g din CPP. Dupa parerea noastra, retragerea plangerii prealabile intr-o asemenea situatie este posibila chiar daca actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu insa cu respectarea conditiei prevazute de art. 158 CP care prevede ca retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie insusita de procuror. Care este actul procedural de insusire de catre procuror a retragerii plangerii prealabile a persoanei vatamate intr-o asemenea situatie? Legea nu contine nicio prevedere. In absenta unei prevederi, consideram ca insusirea retragerii plangerii prealabile de catre procuror trebuie considerata ca inclusa in solutia de clasare pe care o poate dispune procurorul intr-o asemenea situatie. Daca procurorul claseaza cauza in urma retragerii plangerii inseamna ca si-a insusit retragerea plangerii prealabille.

Termenul de introducere a plangerii prealabile. In privinta termenului, art. 296 (1) CPP contine o modificare fata de codul anterior, in sensul ca termenul este de 3 luni si curge din momentul in care persoana vatamata afla despre savarsirea presupusei infractiuni si despre savarsirea faptelor. Se poate observa ca fata de CPP Anterior s-a majorat termenul de la 2 luni la 3 luni si de asemenea s-a modificat si momentul de cand curge acest termen si anume in loc de momentul in care persoana vatamata a aflat cine este faptuitorul cu momentul de cand persoana vatamana a aflat despre savarsirea faptei. Care este explicatia acestei modificari in ceea ce priveste momentul de cand curge termenul de introducere a plangerii prealabile. Explicatia rezida in insasi natura juridica a plangerii prealabile, care priveste fapta in materialitatea ei si nu persoana. De aceea nici implicarea faptuitorului nu este obligatorie, decat daca acesta este cunoscut. Plangerea prealabila este valabila fara o proindicare a faptuitorului, situatie in care indentificarea faptuitorului se realizeaza de catre organul de urmarire penala, verificarea persoanei se realizeaza de catre organul de urmarire penala. In cazul in care persoana este fara capacitate de exercitiu, termenul de trei luni incepe sa curga din momentul in care reprezentatul legal al persoanei vatamate a luat la cunostinta despre savarsirea faptei. Ce se intampla daca faptuitorul este chiar reprezentantul legal al persoanei vatamate? Intr-o asemenea situatie termenul de trei luni incepe sa curga din momentul in care noul reprezentant al persoanei vatamate desemnat a luat cunostinta despre savarsirea faptei. Care este natura juridica a termenului de 3 luni? Sunt doua opinii exprimate, intr-o opinie termenul ar fi procedural, intr-o alta opinie este un termen substantial. Dupa parerea noastra este un termen procedural a carui nesocotire atrage decaderea din exercitiului dreptului de a formula plangerea. Acest termen este susceptibil de suspendare in cazul in care persoana vatamata/ faptuitorul/ persoana presupusa recurg la un mediator, cand termenul se considera suspendat pe toata perioada in care se parcurge procedura medierii in fata unui mediator, urmand ca la finalul procedurii cursul acestui termen sa fie reluat tinand cont de perioada scursa inainte de suspendare. In privinta plangerii prealabile gresit indreptate, ea se considera in termen si este valabila, daca a fost introdusa in termen la organul judiciar necompetent. De asemenea, in material plangerii penale este reluata prevederea existenta in material plangerii penale potrivit careia plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala/instant de judecata se trimite pe cale administrativa la organul de urmarire penala competent.

Obligatiile organului de urmarire penala in cazul plangerii prealabilaPrimind plangerea prealabila, organul de urmarire penala are mai intai toate obligatiile pe care le are organul de urmarire penala atunci cand primeste o sesizare si anume, mai intai isi verifica competenta.1. Verificarea competentei.Daca nu este competent organul de cercetare penala sesizeaza procurorul in vederea trimiterii organului judiciar competent potrivit legii.De asemenea verifica daca s-au respectat conditiile privind forma si termenul de introducere a plangerii. In privinta conditiilor de forma, in absenta unei prevederi exprese, dupa parerea mea persoana vatamata ar trebui chemata in vederea completarii plangerii.Parerea mea este ca, in situatia in care organul de urmarire penala constata ca plangerea nu indeplineste conditiile prevazute de lege sau descrierea faptei este incompleta nu trebuie sa restituie plangerea persoanei vatamate. Are obligatia sa o cheme si sa procedeze la revederea plangerii. Ce se intampla insa daca plangerea este introdusa tardiv? Intr-o asemenea situatie cand se depaseste termenul de 3 luni, organul de cercetare penala inainteaza o propunere de clasare, iar procurorul daca apreciaza ca plangerea este introdusa tardiv da o ordonanta prin care dispune clasarea.2. Organul de urmarire penala este obligat sa verifice conform daca exista o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale. Art. 294 In cazul in care constata existenta unei cauze de impiedicare rezultata chiar din plangerea prealabila, organul de cercetare penala intocmeste o propunere de clasare care o inainteaza procurorului care daca apreciaza intemeiata propunerea da o ordonanta de clasare.3. Prevedere particulara: atunci cand din cuprinsul actelor de urmarire penala efectuate, organul de urmarire penala constata ca este vorba de o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila si aceasta nu exista, cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere.Daca persoana vatamata arata ca doreste sa faca plangere prealabila, manifestarea de vointa este consemnata intr-o declaratie a organelor de urmarire penala si atunci urmarirea penala va continua. Daca persoana vatamata nu doreste sa depuna plangere prealabila, atunci organul de cercetare penala inaintea procurorului propunere de clasare, care poate da o ordonanta de clasare.Cand este posibila o asemenea situatie? Pentru ca art. 297 nu face nicio precizare Cand se impune schimbarea incadrarii juridice cu o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila.

In sfarsit, art. 298 reglementeaza procedura in cazul unei infractiuni flagrante.In cazul in care infractiune este flagranta constatarea infractiunii flagrante este obligatorie, in toate cazurile, inclusiv in cazurile in care este necesara o plangere prealabila a persoanei vatamate.Intr-o asemenea situatie se procedeaza la fel si anume organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si o intreaba in mod expres daca formuleaza sau nu plangere prealabila.Daca depune plangere prealabila continua urmarirea penala, daca nu organele de cercetare penala inainteaza procurorului actele incheiate si o propunere de clasare. Procurorul, daca sunt indeplinite conditiile dispune clasarea prin ordonanta. Cu aceasta am epuizat etapa de sesizare a organelor de urmarire penala care precede in mod obligatoriu urmarirea penala.

10