Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei

Proiect la disciplina

Retele de Calculatoare

Protocoale la nivelul legaturii de date

Studenti:

Codreanu Radu Adrian

Gheorghe Alin Valentin

Grupa

442A

2015-2016

1

Cuprins:

1.Introducere (Gheorghe Alin Valentin)

2.Protocoale la nivelul legaturii de date (LD) (Gheorghe Alin Valentin)

3.Protocolul High-level Data Link Control – HDLC (Gheorghe Alin Valentin)

4.Nivelul LD in Internet si analiza comparativa a SLIP si PPP (Codreanu Radu Adrian)

4.1.Protocolul Serial Link Internet Protocol (SLIP) (Codreanu Radu Adrian)

4.2. Protocolul Punct la Punct (PPP) (Codreanu Radu Adrian)

Bibliografie

2

Protocale la nivelul legaturii de date

1.Introducere

Protocolul legatura de date, care mai este numit si protocolul cu 2 intrari, se afla deasupra nivelului fizic al modelului protocolului OSI. Protocoalele legaturilor de date asigura comunicarea intre doua dispozitive. Deoarece exista nenumarate moduri de a conecta dispozitivele, exista o multime de protocoale la nivelul legaturilor de date. Factorii definitorii sunt:

-Legaturi dedicate punct-la-punct intre doua dispozitive, cum ar fi modem-ul, rutere.

-Legaturi media in care o serie de dispozitive impart acelasi cablu ( Ethernet LAN)

Protocolul punct-la-punct (PPP) pe care oameni il folosesc pentru a se conecta la internet prin intermediul modem-ului este un exemplu de protocol al legaturilor de date. Deoarece legatura dintre doua sisteme este punct la punct, bitii sunt intotdeauna trimisi de la emitator catre receptor in ordine. De asemenea, spre deosebire de LAN, unde mai multe statii incearca sa foloseasca reteaua, nu exista nici o conexiune.

Protocoalele legaturilor de date pot oferii urmatoarele servicii:

-Ferestruire. Informatia este impartita in ferestre, care sunt transmise ca entitati independente. Daca sunt detectate erori in una din ferestre, este necesar sa se retransmita doar feresatra respectiva.

-Setup-ul si terminarea sesiunii. Pentru a oferii servicii de calitate, mesajele de control ale sesiunii sunt utilizate de sistemele de final, pentru a schimba informatii cu privire la starea sesiunii.

-Detectarea de erorii. Aceast serviciu, are rolul de a determina daca o fereastra a fost trimisa corect. Este calculata o suma de verificare pe fereastra respectiva de catre emitator, iar receptorul trebuie sa realizeze aceleasi calcule si sa vine cu acelasi rezultat ca si emitator-ul. Daca acest lucru nu se intampla, fereastra este considerata corupta. Daca se folosesc servicii serioase, fereastra este retransmisa. Daca serviciile folosite nu sunt asa de performante, fereastra este aruncata si problema se transmite protocoalelor legaturilor superioare.

-Accesarea unui punct multiplu, ca de exemplu LAN. Adresa unui calculator este de obicei adresa cardului interfetei retelei.

-Controlul traficului. Reprezinta o tehnica care opreste emitatorul din a trimite mai multe date decat receptorul poate gestiona.

Cele mai comune protocoale ale legaturilor de date :

3

Majoritatea acestor protocoale ale legaturilor de date sunt folosite pentru WAN si conexiune prin modem si acestea sunt:

SDLC ( Protocol al legaturii de date sincron)

HDLC (Controlul de nivel inalt al legaturilor de date)

SLIP (Protoculul interfetei seriale linie)

PPP ( Protocolul punct-la-punct)

LAP (Procedura legaturii de acces)

Frame Relay

LLC (Controlul legaturii logice)

Controlul legaturii de date (LAN)

Legatura de date propriu-zisa, este inpartitat in doua ramuri, numite MAC (Controlul de acces mediu) si LLC (controlul legaturii logice).

4

2.Protocoale la nivelul legaturii de date (LD)

O serie de ipoteze care stau la baza sistemelor de comunicatie trebuie stabilite inainte de a se analiza protocoalele propriu-zis. Comunicarea intre nivelul legaturii de date si nivelul retea se bazeaza pe procese independente care comunica prin mesaje bidirectionale. In majoritatea cazurilor un procesor dintr-un cip special de intrare sau de iesire al retelei va executa legaturile de date in timp ce CPU-ul va executa codul nivelului retea.

Protocoale ale nivelului legaturii de date:

1.Protocol simplu fara restricii

In protocolul simplu fara restriciti, datele sunt transmise intr-o singura directie. Cele doua niveluri retea, de transmisie si de receptie, sunt considerate tot timpul pre-gatite. Timpul de prelucrare poate fi ignorat.Canalul de comunicatie intre niveluri de legaturi de date nu altereaza si nu pierde niciodata cadrele si totodata dispune de o memorie de stocare infinata, de aceea acest protocol poate fi considera total nerealist.

Protocolul dispune de doua proceduri, una pentru emisie si cealalta de receptie. Receptorul de ocupa de nivelul legaturii de date al masinii destinatie in timp ce emitatorul lucreaza la nivelul legaturii de date al masinii sursa.

Emitatorul se afla intr-un ciclu infinit care are drept scop insereaza datele pe linie intr-un timp foarte scurt. Ciclul este formati din trei etape: preluarea unui pachet de date de la nivelul de retea, construirea unui cadru de iesire si trimiterea cadrului mai departe.

Receptorul este configrat la fel de simplu ca si emitatorul. Initial el asteapta sa se intample ceva, singura posibilitate fiind sosirea unui cadru nealterat. In final, cadrul ajunge, iar procedura de tip wait_for_event se intoarce cu event setat la frame_arrival.

2.Protocol simplu Stop-and-Wait (pas-cu-pas)

In cazul protocolului Stop-and-Wait se renunta la restricitiile utilizate in protocolul anterior ( care preuspune posibilitatea de prelucare a datetelor de catre reteaua receptor cu viteza infinita). Dar presupunerea ca pe canalul de comunicatii nu au loc erori ramane inca valabila.

Principala problema care trebuie tratata in protocolul stop and wait, este vitarea inundarii cu date a receptorului de catre emitator. In esenta, daca receptorul are nevoie de un timp deltaT ca sa execute from_physical_layer si to_network_layer atunci emitatorul trebuie sa transmita la o viteza medie mai mica de un cadru la fiecare interval de timp de deltaT.

5

3.Un protocol simplu pentru un canal de zgomote

Protocolul simplu se aplica unui canal de comunicatii in care pot aparea erori. Rezolvarea erorile se bazeaza pe modificarea cadrelor sau pe stergerea completa a acestora. Daca un cadru a fost modificat in tranzit, modificarea va fi detectata de echipamentul receptor la calculul sumei de control. Daca dupa modificarea cadrului suma de control este corect, situatie care se intampla foarte rar, acest protocol poate trimite pachete incorecte catre nivelul retea.

Prin adaugarea unui contor de timp, emitatorul trimite un cadru, receptorul trimite un cadru de confirmarea numai daca informatia a fost receptionata corect. Daca receptorul primeste un cadru modificat, acesta va fi eliminat. Dupa o perioada stabilita, emitatorul va iesi din starea de asteptare si va retrimite cadrul. Acest proces se va repeta pana cand cadrul va ajunge la receptor in forma finala.

Diferenta intre protocolul simplu pentru un canal cu zgomot si predecesorii sai prin faptul ca emitatorul si receptorul au o variabila a carei valoare este retinuta cat timp nivelul legatura de date este in starea de asteptare. Emitatorul pastreaza numarul de secventa al urmatorului cadru este transmis, iar receptorul pastreaza numarul de secventa la urmatorul cadru asteptat.

4.Protoculul CSMA/CD

Protocolul CSMA/CD este baza functionarii Ethernetului. Ethernetul este share-media, care se bazeaza pe faptul ca o singura statie poate transmite la un moment de timp. Cand statia doreste sa transmita, aceasta urmeaza procedeul: asculta mediul pana cand nu mai transmite nimeni( verificarea faptului ca o alta statie foloseste mediul pentru transmitere se realizeaza prin mijloace hardware). Cand se detecteaza faptul ca nimeni altcineva nu mai transmite, se asteapta un timp aleator, dupa care se incepe transmisia. Este posibil insa ca in acelasi moment o alta statie sa fie inceput transmisia, caz in care se inregistreaza o coliziune. Aceasta este detectata la un timp scurt dupa inceperea transmisiei, caz in care se trimite un semnal de bruiaj care intrerupe toate statiile care transmit in momentul respectiv, dupa care se reia procedeul.

Protoculul de confirmare si retransmitere este urmatorul: receptorul confirma primirea fiecarui mesaj trimis. Dupa fiecare trimitere, emitatorul asteapta confirmarea de catre receptor, inainte de a trimite urmatorul pachet, daca confirmarea nu soseste intr-un interval de timp stabilit, acesta retrimite mesajul. Problema apare in momentul in care se pierde confirmarea mesajului, in acest caz, emitatorul retrimite mesajul pe care receptorul il va interpreta ca un mesaj nou. O solutie ca problema prezentata anterior este: numerotarea mesajelor, prin care fiecare mesaj va primi un numar de ordine. Daca se primeste o copie a ultimului mesaj primit, o va confirma ( deoarece aceasta a fost trimisa pentru ca s-a pierdut prima confirmare), dar acesta nu va fi trimis utilizatorului final. O alta metoda este trimiterea ultimului bit din numarul mesajului, deoarece este suficent pentru receptor pentru a distinge intre noul mesaj si retransmiterea vechiului mesaj.

6

5.Protoculul ferestrei glisante

In protocolul ferestrei glisante, fiecare cadru trimis de catre emitator contine un numar de ordine de la 0 la 2^n-1 ( este necesar un camp de n biti). Protocolul cu fereastra glisanta are la baza faptul ca, in orice moment, emitatorul pastreaza o lista cu cele n numere de ordine consecutive corespunzatoare cadrelor carora li se permite sa fie transmise fara a se astepta confirmarea fiecaruia in parte. Receptorul accepta pachetele doar in ordinea corecta si trimite cereri de numere de ordine (RN) catre emitator. Efectul unei RN este de a confirma toate pachetele anterioare si de a cere transmiterea pachetului cu numarul de ordine RN. Nodului emitator nu i se permite sa transmita pachetul i+n pana cand pachetului nu i-a fost confirmata trimiterea.

Cand un nou pachet este trimis de catre nivelul de retea si ajunge la niveul DLC al emitatorului, el primeste numarul de ordine succesiv maximului din fereastra. Cand se primeste confirmarea, limita inferioara avanseaza cu o unitate iar limita superioara avanseaze si ea cu o unitate. Astfel in fereastra se mentine permanent lista cadrelor trimise si neconfirmate, ajungandu-se la numere de ordine tot mai mari.

Datorita faptului ca in timpul transmisiei cadrele din fereastra de emisie pot fi alterate sau pierdute, emitatorul este nevoit sa pastreze aceste cadre in memorie pentru o posibilia retransmisie. Pentru o fereastra de dimensiune n, sunt necesare n buffere in care emitatorul sa stocheze cadrele neconfirmate. Daca fereastra ajunge la dimensiunea ei maxima, nivelul DLC al emitatorului trebuie sa opreasca nivelul de retea pana cand bufferul se elibereaza.

Receptorul mentine si el o fereastra de receptie ce corespunde cadrelor pe care acesta urmeaza sa le accepte. Fereastra emitatorului si cea a receptorului nu trebuie sa aiba aceleasi limite inferioara si superioara. Orice cadrul care ajunge la receptor si nu face parte din fereastra de receptie nu va fi acceptat. Cand se primeste un cadru cu numarul de ordine egal cu limita inferioara a ferestrei de receptie, este pasat nivelului de retea receptro si se generaza confirmarea si astfel fereastra se va deplasa cu o unitate, spre deosebire de fereastra emitatorului, fereastra receptorului ramane intotdeauna la dimensiunea initiala.

7

3.Protocolul High-level Data Link Control (HDLC)

Protoculul HDLC este un protocol de uz general care functioneaza la nivelul de legatura de date al modelului de referinta OSI. Protocolul utilizeaza serviciile canalului fizic, si asigura ori o comunicare foarte buna sau una acceptabila intre emitator si receptor. Calitatea serviciului realizat depinde de modul HDLC care a fost utilizat.

Fiecare bucata de informatie este incapsulata intr-un frame HDLC prin adaugarea unui header si a unui trailer. Header-ul contine adresa HDLC si o zona de control HDLC. Trailer-ul se gaseste la finalul frame-ului si contine un CRC ( Cyclic Redundancy Check) care detecteaza orice eroare ce poate surveni in timpul transmisiei. Frame-urile sunt separate de un fanion HDLC, secvente care sunt transmise intre frame-uri si de fiecare data cand nu exista informatie de transmis.

Figura2

In Figura2 este prezentata structura unui frame HDLC, in care se regasesc fanioane, header ( de adresa si control), date si trailer.

Formatul general al cadrului pentru multimea de protocoale HDLC este:

Adresa – identifica pe liniile multipunct una din statiile secundare, pentru uniformitate se foloseste si pe liniile punct-la-punct.

Control – contine numere de secventa, confirmari, tipul cadrului si are configuratii diferite dupa tipul cadrului.

Bcc – bloc de control al cadrului, este o varianta a codului ciclic detector de erori CRC CCITT.

In functie de structura campului control exista 3 tipuri de cadre:

1.Cadre de informatie (I-freame)

2.Cadre de supervizare (S-frame)

3.Cadre nenumerotate

8

1.Cadrele de informatie sau I-frame-urile contin datele utilizatorului si informatiile de control care tin de datele utilizatorulu si de asemenea transporta datele utilizatorului in campul de informatii.

Figura 3

2.Cadrele de supervizare sau S-frame-urile contin informatiile de control si erorile de control, dar nu contine campul de informatii.

Figura 4

9

3. Cadre nenumerotate sunt rezervate pentru managementul sistemului si informatiile continute de aceste cadre, sunt folosite la lucrul cu legaturile si deasemenea sunt folosite la schimbul de informatii manageriale si de control intre doua dispozitive conectate

Figura 5.

Etapele unei legaturi in cadrul protocolului High-level Data Link Control :

1. Initializarea si desfiintarea unei legaturi:

a.Stabilirea cu erori a legaturii

Figura 6.

10

b.Respingerea cererii de stabili a unei legaturi

Figura 7.

c.Desfiinarea unei legaturi

Figura 8.

Protocolul cu oprire si asteptare (stop & wait )

Acest protocol are eficienta redusa pentru tp/tcadru, unde tp=tpropagare+tprelucrare

In Figura 9, A transmite 3 cadre :

Figura 9.

Protoculul cu transmisie continua, cu REJ (uzual)

In figura 10, A transmite 3 cadre, B transmite 2 cadre si nu exista erori.

Figura 10.

11

Fereastra de transmisie= domeniul numerelor de secventa care pot fi folosite la un momentdat pentru cadre transmise (wt)

Fereastra de receptie= domeniul numerelor de secventa ale cadrelor ce pot fi acceptate la receptie (wr)

Fiecare statie are trei variabile de control :

na=numarul primului cadru transmis si neconfirmat

ns=numarul urmatorului cadru de transmis

va=numarul cadrului asteptat la primire

Protoculul de retransmisie selectiva SREJ

In figura 11, A transmite 4 cadre, primul eronat; wt=4 si wr =4.

Figura 11.

12

4.Nivelul LD in Internet si analiza comparativa a SLIP si PPP

Nivelul legatura de date are rolul de a asigura o comunicatie sigura si eficienta intre doua noduri adiacente ale retelei, conectate printr-o conexiune fizica afecatat de perturbatii. Principalul avantaj oferit nivelului LD este transferul datelor de la un nod la altul intre sursa si destinatie prin corectarea si verificarea in nodurile intermediare a erorilor de transmisie. Acest lucru asigura nivelului retea linii sigure intre noduri, chiar daca apar erori de transmisie. In acest fel, nivelul retea utilizeaza canale sigure intre sursa si destinatie, indiferent de numarul de linii sau noduri prin care trece, indiferent daca sunt linii fir, radio, fibra optica sau satelit.

Acest serviciu poate fi executat in mai multe moduri:

-neconfirmat si fara conexiune;

-confirmat fara conexiune;

-confirmat si orientat pe conexiune;

Nivelul legatura de date este impartit in doua subniveluri, cu roluri diferite:

1.Subnivelul MAC (Media Acces Control) – acest subnivel asigura accesul ordonat si controlat la mediu. Astfel, daca doua statii nu pot transmite in acelasi timp, iar erorile cauzate de incercarile de a transmite simultan sunt detectate si se face o recuperare din aceste erori. Acest subnivel este dependent de tehnologia LAN.

2.Subnivelul LLC (Logical Link Control) – acest subnivel are scopul de a asigura comunicarea intre nivelul legatura de date si nivelul superior, nivelul retea. Acest subnivel este absolut necesar pentru a “ascunde” tehnologiile LAN pe care se bazeaza reteaua de nivelurile superioare. Acest subnivel este deci independent de tehnologie, adica el ofera nivelurilor superioare functii generice si general-valabile pentru transmisie, functii ce sunt aceleasi pentru orice variatii ale nivelului fizic si ale subnivelului MAC.

Formatul cadrelor difera de la un protocol la altul, dar o forma generala este cea din figura 12.

Figura 12. Formatul general al cadrului LD.

Campurile Start si Stop au structura fixa si reprezinta delimiatori de cardu;

Campul Adresa contine adresele de nivel fizic (sau MAC) ale sursei si ale destinatiei;

Campul Control are rolul de a permite controlul transmisiei in functie de timpul de receptie, inclusiv prelucrare si retransmisie in caz de erori;

13

Blocul de verificare este destinat monitorizarii erorilor de transmisie;

Figura 13.

Stim ca Internetul este format din sisteme individuale care sunt conectate. Practic este o retea de conexiuni punct la punct. In aceste linii de conexiune sunt folosite doua protocoale majore de legaturi de date: Serial Line Internet Protocol (SLIP) si Point-to-Point Protocol (PPP)

4.1. Protocolul Serial Link Internet Protocol (SLIP)

Inca de la inceputul dezvoltarii TCP/IP a fost evidenta nevoia de un protocol la nivelul legaturii de date pentru a lasa IP sa opereze peste legaturile seriale. Inginerii care lucrau la IP aveau nevoie de o cale de a trimite datagrame IP pe conexiuni seriale, facand legaturi intre computere. Pentru a rezolva aceasta problema au creat un protocol foarte simplu care va trimite datagrame IP pe linii seriale. Acest protocol a fost numit SLIP.

Probleme si limitari ale SLIP:

Desi SLIP pare o idee buna, din pacate nu satisface nevoile moderne pentru legaturile seriale.

Una din cele mai semnificative probleme ale SLIP include faptul ca are deficiente in toate ariile urmatoare:

Specificarea marimii datagramei standardizate: marimea maxima a datagramei suportate de SLIP nu este standardizata si depinde de implementare. Default= 1006 bytes, care devine unitatea maxima de transmisie (MTU) pentru legatura. Daca se foloseste o alta marime, acest lucru trebuie programat la nivelul IP.

14

Mecanism de detectare/corectare de erori: SLIP nu pune la dispozitie nici o metoda de detectare sau corectare a erorilor de transmisie. Desi o astfel de protectie este prevazuta la niveluri mai inalte prin IP header checksum sau alte mecanisme, se implementeaza de obicei si la nivelul doi. Motivul este ca depinzand de straturile superioare inseamna ca erorile vor fi detectate dupa ce a fost trimisa o intreaga datagrama. Corectarea erorilor poate veni doar sub forma re-trimiterii oricarei datagrame care a fost corupta. Acest lucru este ineficient, luand in considerare si faptul ca legaturile seriale sunt in general mult mai incete decat legaturile LAN.

Mesaje de control: SLIP nu pune la dispozitie nici o cale de a comunica informatii de control intrece doua dispozitive.

Identificarea tipului: Din moment ce SLIP nu include nici un header personal, nu este posibila identificarea protocolului trimis. Desi dezvoltat pentru IP, se poate observa ca nu este nici un motiv pentru care alt protocol de nivel trei sa nu poata fi trimis folosind SLIP. Cu toate aceste, fara identificarea tipului, nu exista nici o cale de a mixa datagrame din doua sau mai multe protocoale de nivel trei pe aceeasi legatura.

Metoda de descoperire a adresei: Adresarea nu este necesara la nivelul doi din cauza conexiunii de tip punct la punct, exista doar doua dispozitive deci receptorul fiecarui mesaj este evident. Cu toate acestea, dispozitivele au nevoie sa afle adresele IP intre ele pentru rutarea la nivelul trei. SLIP nu are nici o metoda pentru rezolvarea acestei probleme.

Suport pentru compresie: Compresia ar mari performantele pe legaturile seriale care sunt mult mai incete decat alte tehnologii existente. SLIP nu dispune de o optiune pentru compresie.

Optiuni de securitate: SLIP nu dispune de nici o metoda de autentificare a conexiunilor sau criptare a datelor, ceea ce inseamna ca nu exista securitate.

Formatul datelor SLIP:

Un caracter special END marcheaza sfarsitul datelor.

Deci SLIP reuseste doar:

Sa imparta o datagrama IP in bytes Sa trimita caracterul END (valoarea "192") dupa ultimul byte al datagramei, in

implementari mai bune, se trimite caracterul END si inaintea primului byte. Daca un caracter din datagrama este "192", il inlocuieste cu "219 220" Daca un caracter ce urmeaza a fi trimis este "219", il inlocuieste cu "219 221"

15

In concluzie SLIP are foarte multe deficiente, motiv pentru care multe din implementari au trecut pe PPP (Point to Point Protocol) care este un protocol mult mai eficient pentru conexiunile directe si rezolva toate problemele de mai sus. 4.2. Protocolul Punct la Punct (PPP)

Protocolul Punct la Punct a fost conceput de IETF (Internet Engineering Task Force) pentru a crea un nou protocol la nivelul legaturii de date pentru linii punct la punct care sa rezolve toate problemele SLIP. Este cel mai folosit protocol la nivel legaturii de date.

Transition Phases in PPP Up: In this phase, data transfer takes place. The connection remains in this phase until one of the node wants to end the connection. Terminate: In this phase, connection is terminated.

PPP este un protocol orientat pe conexiune, este suportat atat pe linii sincrone cat si asincrone, si poate opera in modul half-duplex sau full-duplex. A fost conceput pentru trafic IP dar este suficient de permisiv pentru a lasa orice tip de datagrama sa fie trimisa pe o astfel de conexiune.

Fazele de tranzitie in PPP:

Up: In aceasta faza, are loc transferul de date. Conexiunea ramane in aceasta faza pana cand unul din noduri doreste sa incheie conexiunea.

Terminate: In aceasta faza, conexiunea este terminata. Down: In aceasta faza legatura nu este folosita Establish: Conexiunea trece in aceasta faza cand unul din noduri incepe comunicarea. Authenticate: Aceasta faza este optionala. Cele doua noduri pot decide in timpul fazei

Establish daca sa foloseasca aceasta faza.

Figura 13. Fazele de tranzitie in PPP.

16

Avantaje si beneficii PPP

O lista a avantajelor PPP este asemanatoare cu lista dezavantajelor SLIP, cateva beneficii PPP comparativ cu SLIP sunt:

Un mecanism de framing mult mai eficient, comparat cu caracterul END din SLIP. Specificarea protocolului incapsulat, pentru a permite mai multor protocoale de nivel trei

sa fie multiplexate pe o singura legatura. Detectia erorilor pentru fiecare frame transmis prin folosirea unui cod CRC in fiecare

frame header. Un mecanism robust pentru negocierea parametrilor legaturii, incluzand marimea

maxima permisa a frameului. O metoda de testare a legaturii inainte de transmisia datagramei, si monitorizarea calitatii

legaturii. Suport pentru autentificare a conexiunii folosind mai multe protocoale de autentificare. Suport pentru caracteristici suplimentare, inclusiv compresie, criptare si agregarea

legaturii.

Principalele functii ale PPP sunt:

Incapsularea pachetelor si framing pentru legaturi punct la punct. Configurarea legaturii ( LCP sub-protocol ). Autentificare Controlul retelei, asociind o adresa IP si adrese DNS server catre clienti.

Figura 14.

LCP- Link Control Protocol: LCP negociaza si controleaza parametrii legaturii la ambele capete.

CHAP- CHallenge Authentication Protocol:

17

PAP- Password Authentication Protocol

EAP- Extensible Authentication Protocol: protocol care suporta o gama larga de algortimi/protocoale de autentificare.

IPCP- IP Control Protocol: stabileste operatii IP la ambele capete ale legaturii punct la punct ( in principal asigneaza adrese IP si server DNS de la receptor la initiator).

CCP- Compression Control Protocol: negociaza si controleaza compresia la ambele capete ale legaturii.

BCP- Bridging Control Protocol: stabileste operatii de bridging la ambele capete ale legaturii (similar cu IPCP).

BAP/BACP- Bandwidth Allocation (Control) Protocol: poate fi folosit pentru a adauga/sterge legaturi individuale intr-un bundle multi-link (MultiLink PPP).

ECP –Encryption Control Protocol: ECP permite configurarea si stabilirea criptarii la ambele capete ale legaturii.

LQM-Link Quality Monitoring: LQM este folosit pentru monitorizarea calitatii legaturii.

LQR- Link Quality Reporting: Folosit pentru raportarea calitatii legaturii.

Formatul unui Frame PPP este similar cu frame-ul HDLC:

Campul Flag: marcheaza inceputul si sfarsitul frame-ului PPP. byte-ul flag este "01111110".

Campul Address: acest camp este de un byte si este mereu "11111111". Aceasta adresa este adresa de broadcast.

Campul Control: Este de asemenea de 1 byte. Foloseste formatul U-frame in HDLC. valoarea este mereu "00000011".

Campul Protocol: Acest camp specifica tipul de protocol al datelor din campul informatiei.

Campul Informatie: lungimea este variabila. conduce date de utilizator sau alte informatii.

Campus FCS: Frame Check Sequence. Contine checksum. Are fie 2 bytes, fie 4 bytes.

Concluzii:

18

PPP este un protocol complet pentu dispozitive ce folosesc TCP/IP, pune la dispozitie framing, incapsulare, autentificare, monitorizare a calitatii si multe altele pentru a realiza operatii robuste TCP/IP pe mai multe conexiuni fizice.

Extensibilitatea PPP-ului:

Un avantaj cheie al PPP este acela ca este un protocol extensibil. Spre exemplu, PPP nu este conceput sa foloseasca un singur protocol de autentificare, dar pentru a permite alegerea unui protocol in acest scop.

Succesul PPP a dus la conceperea unor protocoale derivative ca PPP over Ethernet(PPPoE) si PPP over ATM (PPPoA).

Bibliografie:

19

http://web.info.uvt.ro/~smihalas/com_net/download/retele_de_calculatoare_editia_a4a.pdf

http://nptel.ac.in/courses/Webcoursecontents/IIT%20Kharagpur/Computer%20networks/pdf/M3L4.pdf

http://www.cs.ubbcluj.ro/~rlupsa/edu/retele-2003/c9.html

http://shannon.etc.upt.ro/laboratoare/pc/luc6/2_Nivelul_2.htm

http://gate.upm.ro/retele/DOCs-Course_Labs/Curs/Retele_Calculatoare-Curs_4.pdf

http://www.tcpipguide.com/free/t_TCPFunctionsWhatTCPDoes.html

http://www.eazynotes.com/notes/computer-networks/slides/slip-and-ppp.pdf

http://www.perihel.at/2/basics/16-PPP.pdf

http://www.indigoo.com/dox/itdp/09_Access/PPP.pdf

http://www.admin.com/samples/SLIP.pdf

20