principiul dreptului la tacere al invinuitului si al inculpatului

7/21/2019 Principiul Dreptului La Tacere Al Invinuitului Si Al Inculpatului

http://slidepdf.com/reader/full/principiul-dreptului-la-tacere-al-invinuitului-si-al-inculpatului 1/13

Principiul dreptului la tăcere al învinuitului şi alinculpatului

1



Cuprins

CUPRINS 2

ABREVIERI 3

BIBLI !RA"IE #

$% &'CERE( )REP& LA &'CERE *I )REP&UL +NVINUI&ULUI SAU INCULPA&ULUI )EA NU "ACE NICI )ECLARA,IE - C NSI)ERA,II !ENERALE .

2% )REP&UL LA &'CERE +N LE!ISLA,IA PENAL' *I PRAC&ICA /U)ICIAR' $0

2



A1revieri

alin. - aliniatart. - articol

C. pen. - Codul penalC. proc. pen. - Codul de procedură penală

3



Bi1li ra4ie

Vincent Ber er , Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, InstitutulRomân pentru Drepturile Omului, Bucureşti !!"

Ro#ert $. B 56 şi %eit& '. 7ale8, Justiţia (enală o )i*iune asupra modeluluiamerican. Editura E+pert, Bucureşti

Ro#ert $. B 56 , %eit& '. 7ale8, Justiţia (enală o )i*iune asupra modeluluiamerican. Editura E+pert Bucureşti

COR( / I RI/0 Ediţia #ilin1)ă română, 2rance*ă, tradus şi editat su# patrona3ul4cademiei Române de Cercetare a Dreptului Comunitar, Editura E2emerida

V.)a1u şi 4.$. !uşanu , Dreptul la tăcere, drept 2undamental., 5n re)ista Dreptul, nr.!6 7

V. )a1u Răspunderea 3uridică a 2uncţionarului pu#lic, Editura 8lo#al 9e+ Bucureşti

I ) ltu , Declaraţiile 5n)inuitului sau inculpatului - mi3loc de apărare 5n procesul penal, 5n Dreptul nr. - 6 !!:

Vintilă ) n r 9 şi colecti), E+plicaţii teoretice ale Codului penal român, )ol. IVEditura 4cademiei , Bucureşti, !;

8&.:ateu; , 4 :i5ăilă , 9o1ica Juridică, 9umina 9e+ Bucureşti !!"4le+andruSava, 4precierea pro#elor 5n procesul penal. Editura Junimea, Iaşi, I. &an viceanu, <ratat de drept şi procedură penală, Vol. IV, <ip. =Curierul Judiciar

Bucureşti !I &an viceanu, <ratat de drept şi procedură penală,Ed. II-a )ol. : <ipo1ra2ia =Curierul

Judiciar0 Bucureşti

Codul de (rocedură (enalăCodul (enal

Constituţia României din !! >cu modi2icările aduse prin 9e1ea de re)i*uire pu#licată 5n $.O2. nr. ??! din septem#rie 7@ARe1ulamentul de ordine interioară al instanţelor 3udecătoreşti

4



Principiul dreptului la tăcere al învinuitului şi al inculpatului

$% &ăcere( drept la tăcere şi dreptul învinuitului sau inculpatului de anu 4ace nici declara;ie - c nsidera;ii enerale

Dreptul la tăcere este un drept al persoanei ce se e+ercită şi se reali*ea*ă 5n domeniulcomunicării sociale 5n concordanţă cu celelalte drepturi şi li#ertăţi 2undamentale ale omului.Este e)ident că şi prin tăcere se poate comunica in2ormaţia, in2ormaţie de care uneori le1ealea1ă anumite e2ecte 3uridice. Conţinutul in2ormaţiei comunicate prin tăcere 5m#racă di2erite2orme şi de re1ulă se deduce din con3unctura 5n care se mani2estă tăcerea dar 5n mod deose#itdin de2iniţia şi re1lementarea dată de le1iuitor >apro#are tacită , re2u* tacit, a)i* tacit, acordtacit, autori*are tacită, etc.@. Ca urmare romanii *iceau tacio facit ius . Dar după opinianoastră, dreptul la tăcere nu se con2undă cu tăcerea ca element al comunicării 5n 1eneral. (rintăcere se poate consimţi sau nu la naşterea ori stin1erea unor drepturi sau o#li1aţii, se poatea#ţine ori e+prima neutralitatea, pe când dreptul la tăcere are o altă semni2icaţie şi e)ident altăre1lementare. De pildă tăcerea 5n materia a2acerilor comerciale, de re1ulă nu produce e2ecte 3uridice, deoarece comunicarea prin tăcere poate 2i ec&i)ocă. <otuşi le1iuitorul şi practica 3udecătorească admit unele e+cepţii când se pre*umă că nu sunt du#ii 5n 5nţele1ereasemni2icaţiei tăcerii ca de e+emplu

−re5nnoirea locaţiunii prin tăcerea locatorului, pre)ă*ută de art. : ; din Codulci)il potri)it căruia după e+pirarea termenului stipulat prin contractul delocaţiune, dacă locatarul rămâne şi este lăsat 5n posesie, atunci se considerălocaţiunea ca re5nnoită A deci 5n acest ca* tăcerea locatorului ec&i)alea*ă cuacordul de prelun1ire a contractului de 5nc&iriere e+pirat, iar tăcerea c&iriaşuluiasociată şi cu plata c&iriei ec&i)alea*ă cu reacceptarea o2ertei anterioare de5nc&iriere şi implicit cu prelun1irea contractului e+pirat, tacita reconducţio

− părţile pot sta#ili anticipat ca simpla tăcere după primirea o2ertei să ai#ă )aloarede acceptare a acesteiaA

− când potri)it o#iceiului locului pre)ă*ut sau admis de le1e, tăcerea semni2icăacceptare, tacito consensu A

− 5n dreptul comercial dacă 5ntre părţi au e+istat relaţii anterioare de a2aceri se pre*umă că, 5n ca*ul lansării unei o2erte adresate aceluiaşi partener de a2aceri,simpla tăcere a acestuia )alorea*ă acceptare a aceloraşi preţuri şi clau*e practicate anterior.

− când o2erta de a contracta este 2ăcută e+clusi) 5n interesul destinatarului seconsideră că tăcerea acestuia după luarea la cunoştinţă de o2ertă, ec&i)alea*ă cuacceptarea o2ertei.

De asemenea 5n materie notarială con2orm art. 7 din 9e1ea nr.7?6 !! , 5n ca*ul5ndreptării erorilor materiale sau completării omisiunilor )ădite din actele autenti2icate,4cordul părţilor se pre*umă dacă, 2iind le1al citate, nu-şi mani2estă opunerea .

(otri)it D.E.F. tăcerea este de2inită ca 2aptul de a tăcea , de a nu )or#i, de a nu se destăinui. (rin această de2iniţie se omite2aptul că şi tăcerea este o 2ormă de comunicare, iar de multe ori şi tăcerea este un răspuns, răspuns care poate 5m#răca di2erite2orme.

5



(otri)it art. din Constituţie, tăcerea e+primată prin nesoluţionarea 5n termenulle1al a unei cereri 5nseamnă comunicarea unui re2u* al cererii. Gn alte situaţii, 5n mod e+presle1iuitorul pre)ede că 5n ca* de tăcere a autorităţii 5ntr-un anumit termen, această tăcere pre*umă neinter*icerea cererii şi respecti) a)i*area 2a)ora#ilă sau apro#area solicitată7. /predeose#ire de tăcere aşa cum am arătat, credem că sinta1ma dreptul la tăcere are alteaccepţiuni după cum sunt recunoscute sau nu de le1e.

4st2el, o primă accepţiune a dreptului la tăcere este 2acultatea, posi#ilitatea persoanei2i*ice sau 3uridice 1arantată de le1e, de a nu răspunde, e+plicit, de a nu comunica in2ormaţiasolicitată sau pur şi simplu de a comunica numai prin tăcere, atunci când prin le1e saucon)enţia 5n #a*a le1ii s-a de2init conţinutul in2ormati) al tăcerii şi e2ectele acesteia.:

De pildă, dreptul la tăcere al 2ăptuitorului, 5n)inuitului sau inculpatului?, este aceldrept care 5nseamnă posi#ilitatea acestuia recunoscută şi 1arantată de le1e de a nu răspundeautorităţii competente, c&iar şi 5n pre*enţa unui apărător. Gn art.; pct. din Codul de procedură penală se recunoaşte acest drept numai 5n)inuitului şi inculpatului nu şi2ăptuitorului atunci când se dispune 0Gn)inuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă2apta care 2ormea*ă o#iectul cau*ei, dreptul de a a)ea un apărător, precum şi dreptul de a nu2ace nici o declaraţie atră1ându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate 2i 2olosit5mpotri)a sa.0 Credem că această dispo*iţie este discuta#ilă deoarece ar tre#ui e+tinsă şi 5n2a)oarea 2ăptuitorului. 4r 2i incorect să se admită ca pro#ă 5n proces declaraţia dată 5ncalitatea de 2ăptuitor o#ţinută cu 5ncălcarea le1i 5n condiţiile 5n care declaraţia 5n)inuitului sauinculpatului o#ţinută 5n mod ile1al nu poate 2i 2olosită ca pro#ă 5n proces. Credem că estee)ident că 5n ca*ul 5n)inuitului sau inculpatului tre#uie să )or#im de un drept la tăcere şi nude o tăcere ca 2ormă a comunicării 5n sensul că prin aceasta ar recunoaşte 5n)inuirea sau că ar 5ncerca să inducă 5n eroare autoritatea competentă. Gn procesul penal 5n)inuitul sau inculpatulnu este o#li1at să-şi pro#e*e ne)ino)ăţia şi ca atare su# acest aspect e+ercitarea dreptului săula tăcere nu-i poate 2i imputat acesta 2iind un drept le1itim.; (e de altă parte 5n)inuitul sauinculpatul nu este o#li1at să pro#e*e )ino)ăţia sa, sarcina administrării pro#elor re)enindu-ior1anului de urmărire penală şi instanţei de 3udecată."De re1ulă cau*a şi semni2icaţia tăceriieste di2icil de decelat cu certitudine şi 2ără du#ii ceea ce implică o serie de pro#leme 2olosiriităcerii 5n sistemul pro#aţiunii. De pildă 5n sistemul de drept american, =inculpaţii au dreptulde a re2u*a să răspundă la orice 5ntre#are ce le este pusă de acu*are 5n timpul procesului >prinin)ocarea celui de al -lea amendament@ şi, de asemenea, au dreptul de a nu apărea de loc 5ncalitate de martor. $ai mult c&iar, 5i este inter*is acu*ării să comente*e tăcerea sau re2u*ulinculpatului de a 2i martor. 0!

Gntr-o altă accepţiune un drept la tăcere al 2uncţionarului pu#lic şi al autorităţii este şiacel drept care 5n #a*a le1ii şi a o#li1aţiei de apărare a secretului economic sau secretului destat, presupune posi#ilitatea de a re2u*a moti)at comunicarea in2ormaţiilor pe care le-a

4rt. alin din 9e1ea nr. ::6 re1lementea*ă o ipote*ă 5n care tăcerea e+primă un re2u* =Re2u*ul e+plicit sau tacit alan1a3atului desemnat al unei autorităţi ori instituţii pu#lice pentru aplicarea pre*entei le1i constituie a#atere şi atra1erăspunderea disciplinară a celui )ino)at.07 De pildă prin Ordonanţa de ur1enţă nr. ;6 ". :. 7. pri)ind procedura apro#ării tacite, respecti) procedura prin careautori*aţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei pu#lice nu răspunde solicitantului 5n termenul pre)ă*ut dele1e pentru emiterea respecti)ei autori*aţii.: 4 se )edea V. Da#u şi 4.$. 8uşanu, Dreptul la tăcere, drept 2undamental., 5n re)ista Dreptul, nr. !6 7. p. ?. Dreptul la tăcere al 2ăptuitorului i*)orăşte din li#ertatea de e+primare 1arantată de Constituţie precum şi din art. ; pct.7 din

(actul internaţional cu pri)ire la drepturile ci)ile şi politice rati2icat prin Decretul 6 !;:.? /u# acest aspect se mai )or#eşte de un pri)ile1iu 5mpotri)a auto-incriminării.; Gn acest sens art. ?? din C. proc pen. dispune 0Gn)inuitul sau inculpatul #ene2icia*ă de pre*umţia de ne)ino)ăţie şi nu esteo#li1at să-şi do)edească ne)ino)ăţia. Gn ca*ul când e+istă pro#e de )ino)ăţie,"5n)inuitul sau inculpatul are dreptul să pro#e*e lipsa lor de temeinicie.0Gn acest sens art. ? alin. din C. proc.pen.dispune 0/arcina administrării pro#elor 5n procesul penal re)ine or1anului de urmărire penală şi instanţei de 3udecată.0! Ro#ert $. Bo&m şi %eit& '. Hale , Justiţia (enală o )i*iune asupra modelului american. Editura E+pert, Bucureşti p. ;;.

6



clasi2icat sau pe care le consideră şi sunt secrete economice potri)it le1ii. Dreptul la tăcereal 2uncţionarului pu#lic 2undat pe secretul de stat, secretul economic şi secretul pro2esional,nu poate 2i in)ocat 2aţă de cei care potri)it le1ii >ca temei şi condiţii@ au un drept de acces laaceste secrete. Dar acest drept nu se con2undă cu dreptul la tăcere pe care 5l are şi 2uncţionarul pu#lic 5n calitate de 5n)inuit sau inculpat.

Considerăm că dreptul persoanei i*)orât din dispo*iţiile le1ale care ocrotesc secretul

pro2esional, 5n #a*a căruia acesta tace şi nu di)ul1ă ceea ce constituie secret pro2esional, esteşi o o#li1aţie la tăcere atâta timp cât nu a 2ost de*le1ată de către #ene2iciarul secretului pro2esional. Gn momentul 5n care #ene2iciarul o#li1aţiei la tăcere, acceptă comunicarea,di)ul1area, atunci o#li1aţia la tăcere se trans2ormă 5ntr-un simplu drept la tăcere 5n sensul căcel 5ntre#at după de*le1area de o#li1aţie are posi#ilitatea să decidă sin1ur 2ără nici o restricţiedacă )a )or#i sau nu. Gn actuala re1lementare o situaţie interesantă este cea a martorului .4st2el se pune 5ntre#area dacă martorul are un drept la tăcere sau este o#li1at să depunămărturie Gn dreptul românesc re1ula 1enerală se 1ăseşte 5n art. ? pct. din C. proc. pen., 5ncare se dispune =9a cererea or1anului de urmărire penală ori a instanţei de 3udecată, orice persoană care cunoaşte )reo pro#ă sau deţine )reun mi3loc de pro#ă este o#li1ată să le aducăla cunoştinţă sau să le 5n2ăţişe*e.07 /e pune 5ntre#area dacă persoana re2u*ă să depunămărturie este sancţiona#ilă şi cu ce Gn art. din 9e1ea nr. ?" 6 pri)ind protecţiamartorilor se )or#eşte 5n mod e+pres de =acordul martorului = să 2urni*e*e or1anelor 3udiciarein2ormaţii ori date cu pri)ire la să)ârşirea unor in2racţiuni 1ra)e 2ormulare care induce ideiade drept de a re2u*a să depună mărturie şi nu de o o#li1aţie de a depune mărturie. (otri)itart."7 din C. proc. pen., o persoana c&emată ca martor este o#li1ată să se 5n2ăţişe*e la locul,*iua şi ora arătate 5n citaţie şi are datoria să declare tot ce ştie cu pri)ire la 2aptele cau*ei.O#li1aţia de pre*entare a martorului este asi1urată prin sancţiunea contra)enţională pre)ă*utăde art. !" pct.7 lit. a din C. proc. pen. Iar 5n art. " pct.; se dispune KDupă depunerea 3urământului sau după rostirea 2ormulei pre)ă*ute 5n alin. , se )a pune 5n )edere martoruluică, dacă nu )a spune ade)ărul, să)ârşeşte in2racţiunea de mărturie mincinoasă.0: O#ser)ămcă le1iuitorul 2oloseşte construcţia =dacă nu )a spune ade)ărul0 şi nu =dacă re2u*ă să spunăade)ărul0. De alt2el, 5n opinia noastră 5n latura o#iecti)ă a in2racţiunii de mărturie mincinoasă pre)ă*ută de art. ? din C. pen., nu intră şi re2u*ul de a depune mărturie. De la dispo*iţiile demai sus le1iuitorul a pre)ă*ut o serie de e+cepţii cum sunt 5n ca*ul soţului şi rudelor apropiateale 5n)inuitului sau inculpatului, a persoanei o#li1ate a păstra secretul pro2esional, a persoanei)ătămate care se constituie parte ci)ilă, şi altele când persoana nu are datoria să depună camartor . (e de altă parte se poate susţine că in2racţiunea de mărturie mincinoasă se poate

4 se )edea 9e1ea nr. " din . :. , pri)ind protecţia in2ormaţiilor clasi2icate, pu#licate 5n $.O. nr. :" din. :. . Este de o#ser)at că potri)it art. 7 din 9e1ea nr. ::6 nu poate 2i in)ocat un drept la tăcere in ca*ul

in2ormaţiilor care 2a)ori*ea*ă sau ascund 5ncălcarea le1ii de către o autoritate sau o instituţie pu#lică deoarece acesteaconstituie in2ormaţii de drept pu#lic şi dacă cine)a le-ar clasi2ica drept in2ormaţii secrete aceasta ar contra)eni le1ii 2iinddeclasi2icate prin e2ectul le1ii.

4 se )edea şi art. !" din Codul penal, care incriminea*ă 2aptele ce constituie in2racţiunea de di)ul1are a secretuluieconomic.

4 se )edea şi art. !? din codul penal, care incriminea*ă 2aptele ce constituie in2racţiunea de di)ul1are a secretului pro2esional.

7 După cum am )ă*ut de la re1ula unei ast2el de o#li1aţii sunt e+cepţii aşa cum sunt de pildă 5n ca*ul 5n)inuitului sauinculpatului care are un drept la tăcere. De asemenea 5n ca*ul martorului sunt e+cepţii iar 5ncălcarea acestei o#li1aţii nu5ntotdeauna este sancţionată penal.: /ocotim că şi martorul are un drept la tăcere cum ar 2i 5n ca*ul soţului şi rudelor apropiate precum şi 5n alte situaţii când nueste o#li1at 5n mod e+pres de le1e să depună mărturie, să denunţe sau să sesi*e*e.

(otri)it art. din C.proc.pen. austriac, nu sunt o#li1ate să depună ca martori . persoanele care riscă prin declaraţia lor de martor să se pună 5n mişcare 5mpotri)a lor o procedură penală, sau riscă să se acu*e sin1uri 5n le1atură cu o procedură penală de3a pusă 5n mişcare 5mpotri)a lor, c&iar dacă au 2ost de3a condamnaţiA . persoanele care ar tre#ui să depună camartori 5n procedura 5mpotri)a unei rude >art.; C. pen. austriac@, sau persoanele care riscă, prin mărturia lor, să se pună 5n

mişcare o procedură penală 5mpotri)a unei rude a lor. Calitatea de rudă do#ândită prin căsătorie rămâne )ala#ilă şi atuncicând căsătoria a 2ost des2ăcutăA .a. persoanele care ar 2i putut 2i a2ectate 5n s2era lor se+uală prin 2apta reţinută 5n sarcina5n)inuitului, 5n ca*ul 5n care părţile au a)ut oca*ia să ia parte la una din audierile 3udiciare anterioare>art. ? .a, art. :; C. pen. austriac@A 7. persoanele care 5ncă nu au 5ndeplinit )ârsta de : ani la data audierii şi ar 2i putut 2i a2ectate prin 2aptareţinută 5n sarcina 5n)inuitului, 5n ca*ul 5n care părţile au a)ut oca*ia să ia parte la una din audierile 3udiciare anterioare >art.

7



să)ârşi numai dacă persoana are calitatea de martor respecti) numai după acordul ei de adepune mărturie, şi după depunerea 3urământului sau după rostirea 2ormulei pre)ă*ută 5n art." alin din C. proc. pen. 4st2el aşa cum am arătat socotim că 2apta persoanei de a nu 2i deacord să depună mărturie re2u*ând 3urământul nu poate 2i 5ncadrată 5n in2racţiunea de mărturimincinoasă pre)ă*ută de art. ? din C. (. Credem că modalitatea pre)ă*ută de art. ? dinC.p. respecti) 2apta martorului de a nu spune tot ce ştie pri)itor la 5mpre3urările esenţiale

asupra cărora a 2ost 5ntre#at se re2eră la persoana care a acceptat să depună mărturie, a 3urat ,şi a 2ăcut de3a declaraţia omiţând cu intenţie să spună tot ce ştie pri)itor la 5mpre3urărileesenţiale asupra cărora a 2ost 5ntre#at şi nu la persoana care re2u*ă să depună mărturie şi nicisă se an1a3e*e 5n procedura de reali*are a mărturiei din )arii moti)e cum ar 2i teama şine5nţele1erea pro1ramului de protecţie a martorului, sau de a nu mărturisi contra sa dorind să #ene2icie*e de pri)ile1iul 5mpotri)a auto-incriminării şi respecti) dreptul la tăcere 5n situaţiile pre)ă*ute de le1e.? Gn doctrină se arată K(entru a putea 2i să)ârşită in2racţiunea de mărturiemincinoasă, calitatea de martor a unei persoane tre#uie să 2ie le1al atri#uită 5n momentulaudierii sale.0; De le1e 2erenda socotim că ar tre#ui recunoscut 5ntr-o dispo*iţie de procedură penală dreptul martorului la tăcere atunci când riscă prin declaraţia sa să se 5nceapă procesul penal 5mpotri)a sa şi ast2el să #ene2icie*e şi el de un drept la tăcere ca şi 5n)inuitul sauinculpatul. Gn anumite ca*uri e+pres pre)ă*ute de le1e unele persoane sunt o#li1ate să denunţesau să sesi*e*e anumite in2racţiuni despre care au luat la cunoştinţă >nu să depună camărturie@, o#li1aţie care dacă nu se respectă se pedepseşte penal >nedenunţarea unor in2racţiuni, omisiunea sesi*ării or1anelor 3udiciare, omisiunea de a 5ncunoştinţa or1anele 3udiciare, in2racţiuni pre)ă*ute de art. ? , art. ?7 , art. ? din C. pen., şi altele" @. 4ceste persoane nu au calitatea de martor ci de denunţător, de 2uncţionar pu#lic sau de persoană carecunoaşte 5mpre3urări care, dacă ar 2i cunoscute , ar duce la sta#ilirea ne)ino)ăţiei unei persoane trimise 5n 3udecată sau condamnate pe nedrept ori la eli#erarea unei persoane ţinute5n arest pe ne drept. <otuşi 5n aceste ca*uri credem că sunt o#li1ate să depună şi ca martor cue+cepţia ca*ului când 5n )irtutea atri#uţiilor de ser)iciu au 5ntocmit acte de constatare iar 5ndenunţ sau sesi*are 2aptele au 2ost pre*entate incomplet.

Dreptul la tăcere este recunoscut şi 5n relaţia dintre 3urnalist şi autorităţi le1at de protecţia sursei 3urnalistului. 4st2el când sursa >potenţial martor@ lasă la aprecierea 3urnalistului di)ul1area identităţii sale, atunci 3urnalistul poate in)oca un drept la tăcere, 5nlimitele le1ii pentru protecţia identităţii sursei sale. Deci potenţialul martor poate re2u*a sădepună mărturie #ene2iciind de protecţia acordată de le1e 5n calitatea de sursă a 3urnalistului.

Credem că sursa 3urnalistului poate in)oca un drept la tăcerea 3urnalistului atuncicând 3urnalistului i s-ar cere să di)ul1e identitatea sursei sale! , iar sursa nu i-a pretins

? a, art. :;@ A :. apărătorii, a)ocaţii, notarii, şi prestatorii de ser)icii de consultanţă 2iscală, consultanţă şi audit 2inanciar-conta#il precum şi administrări 2iduciare, 5n le1ătură cu 2aptele despre care au luat cunoştinţă 5n această calitateA . psi&iatrii, psi&oterapeuţii, psi&olo1ii, 2uncţionarii sau a1enţii de pro#aţiune>5n ca*ul suspendării e+ecutării pedepsei su# supra)e1&ere@an1a3aţii unor instituţii de consiliere şi a3utor social recunoscute, şi mediatorii care media*ă 5ntre soţi con2orm art. !! alin.din 9e1ea căsătoriei, 5n le1ătură cu 2aptele despre care au luat cunoştinţă 5n această calitate.

? =4st2el inculpaţii au dreptul de a re2u*a să răspundă la orice 5ntre#are ce le este pusă de acu*are 5n timpul procesului >prinin)ocarea celui de-al -lea amendament@ şi, de asemenea, au dreptul de a nu apărea deloc 5n calitatea de martor. $ai multc&iar,5i este inter*is acu*ării să comente*e tăcerea sau re2u*ul inculpatului de a 2i martor.0Ro#ert $. Bo&m , %eit& '. Hale ,Justiţia (enală o )i*iune asupra modelului american. Editura E+pert Bucureşti p. ;;.; Vintilă Don1oro* şi colecti), E+plicaţii teoretice ale Codului penal român, )ol. IV Editura 4cademiei , Bucureşti, !; , p.;!." De pildă potri)it art. : alin. lit. 1 din 9e1ea nr. 7? 6 poliţistul tre#uie =să in2orme*e şe2ul ierar&ic şi celelalteautorităţi a#ilitate cu pri)ire la 2aptele de corupţie să)ârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţă.0! Gn art. din 9e1ea pri)ind or1ani*area şi 2uncţionarea 41enţiei 'aţionale de (resă Rompres nr. !6 7, re2erindu-se ladreptul sursei de in2ormare a personalului Rompres, la nedi)ul1area identităţii se dispune =caracterul con2idenţial al surselor de in2ormare a personalului de specialitate este 1arantat prin pre*enta le1e. De*)ăluirea acestor surse, moti)ată prin e+istenţa

unui interes pu#lic, poate 2i 2ăcută numai 5n #a*a unei &otărâri 3udecătoreşti0. Credem că 5n mod discuta#il 5n art.; pct. din9e1ea audio)i*ualului nr. :6 este re1lementat un drept la tăcere al 3urnalistului re2eritor la di)ul1area sursei sale, ast2el=> @ orice 3urnalist sau reali*ator de pro1rame este li#er să nu de*)ăluie date de natură să identi2ice sursa in2ormaţiilor o#ţinute 5n le1ătură directă cu acti)itatea sa pro2esională0. /punem că este discuta#ilă o ast2el de re1lementare a acestui dreptla tăcere, deoarece este tratat ca un drept e+clusi) necondiţionat, ceea ce după opinia noastră poate să a2ecte*e dreptul sursei

8



con2idenţialitate. In situaţia 5n care sursa i-a cerut *iaristului să nu-i di)ul1e identitatea, atuncicredem că *iaristul nu mai are un drept la tăcere ci o o#li1aţie la tăcere iar sursa acestuia nu )adepune ca martor.

Intr-o altă accepţiune a dreptului la tăcere s-ar putea )or#i de dreptul de a #ene2iciade e2ectele tăcerii altuia 5n condiţiile pre)ă*ute de le1e, cum ar 2i de pildă 5n ca*ul proceduriiapro#ării tacite, când tăcerea autorităţii ec&i)alea*ă consimţământul acesteia.

Recent a 2ost pu#licată Ordonanţa de r1enţă pri)ind procedura apro#ării tacite nr. ;din " aprilie 7. 4st2el, 5n domeniul emiterii, re5nnoirii autori*aţiilor şi reautori*ării caurmare a e+pirării termenului de suspendare a autori*aţiilor sau a 5ndeplinirii măsurilor sta#ilite de or1anele de control competente, se aplică procedura apro#ării tacite a acestora.(otri)it art.7 din O. .8. nr. ;6 7 prin procedura apro#ării tacite se 5nţele1e procedura prin care autori*aţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei pu#lice nurăspunde solicitantului 5n termenul pre)ă*ut de le1e pentru emiterea respecti)ei autori*aţii .Dacă le1ea nu pre)ede un termen pentru soluţionarea cererii de autori*are, autorităţileadministraţiei pu#lice sunt o#li1ate să soluţione*e cererea de autori*are 5n termen de 7 de*ile de la depunerea acesteia. După e+pirarea termenului sta#ilit de le1e pentru emitereaautori*aţiei şi 5n lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii administraţiei pu#lice,solicitantul poate des2ăşura acti)itatea, presta ser)iciul sau e+ercita pro2esia pentru care s-asolicitat autori*area, se dispune 5n art.; pct. din actul normati) mai sus citat. 4ceastă procedură este o modalitate de comunicare e+pres re1lementată de le1e, când tăcerea producee2ecte 3uridice. In cadrul acestei proceduri re1lementate de actul normati) mai sus citat, se poate )or#i de

− dreptul la tăcere al autorităţii pu#lice care are ast2el posi#ilitatea să comunice 5nscris acordul său sau prin tăcerea timp de 7 de *ile de la depunerea cererii deemitere, re5nnoire sau reautori*are pre)ă*ută de OrdonanţăA prin e+ercitareaacestui drept, autoritatea reali*ea*ă o#iecti)ele pre)ă*ute de art. din O. .8.nr. ;6 7, inclusi) o comunicare e2icientă.

−dreptul petentului de a in)oca apro#area tacită a cererii sale, de autoritateacompetentă, potri)it le1ii, şi de a-şi des2ăşura acti)itatea potri)it acestui drept.

Este e)ident că re1lementarea e2ectelor 3uridice, respecti) a drepturilor şi o#li1aţiilor le1ate de tăcere este o necesitate a )ieţii moderne, a comunicării operati)e, le1ale şi utile7 .

De pildă, 5n domeniul comunicării, dreptul la tăcere 5ţi permite să 5ţi asi1uri un timpsu2icient pentru a 2ormula şi ar1umenta replica precum şi a comunica 5n mod corect )oinţa,

la protecţie. Ca urmare credem că tre#uia re1lementat ca un drept la tăcere condiţionat de consimţământul sursei pentrudi)ul1area identităţii acesteia.

(otri)it art. din O. .8. nr. ;6 7 =procedura apro#ării tacite se aplică tuturor autori*aţiilor emise de autorităţileadministraţiei pu#lice locale, cu e+cepţia celor emise 5n domeniul acti)ităţii nucleare, a celor care pri)esc re1imul armelor de2oc, muniţiilor şi e+plo*i#ililor, re1imul dro1urilor şi precursorilor, precum şi autori*aţiilor 5n domeniul si1uranţei naţionale0.

După trecerea termenului de 7 de *ile, dacă solicitantul nu acţionea*ă ca şi cum s-ar 2i apro#at, şi aşteptând comunicareascrisă a su2erit pa1u#e pe care le re)endică de la autoritatea administraţiei pu#lice, autoritatea 5ntr-un e)entual proces, poatein)oca un drept la tăcere, producător de e2ecte 3uridice, 5n cadrul procedurii apro#ării tacite, procedură de care din )ina sa,solicitantul nu a #ene2iciat. Cu atât mai mult credem că nu se poate pune pro#lema in2racţiunilor de a#u* 5n ser)iciu contraintereselor persoanelor sau ne1li3enţă 5n ser)iciu.

Gn doctrină se )or#eşte de dreptul la autori*area condiţionată ca un drept al persoanei de a primi autori*area şi o#li1aţiaautorităţii de a autori*a, dacă sunt 5ndeplinite condiţiile pre)ă*ute de le1e. Gn opo*iţie cu dreptul la autori*area condiţionată se)or#eşte de dreptul la autori*are pur şi simplu, adică atunci când 5n condiţiile pre)ă*ute de le1e, autoritatea are 2acultatea săapro#e sau nu cererea, inter)enind un drept de apreciere discreţionar al acesteia. 4 se )edea V. Da#u Răspunderea 3uridică a2uncţionarului pu#lic, Editura 8lo#al 9e+ Bucureşti , p. ;;6 ;"7 Gn art. din O. .8. nr. ;6 7 pri)ind procedura apro#ării tacite, se arată că prin re1lementarea apro#ării tacite, le1iuitoruldele1at a urmărit

a@ 5nlăturarea #arierelor administrati)e din mediul de a2aceriA #@ responsa#ili*area autorităţilor administraţiei pu#lice 5n )ederea respectării termenelor sta#ilite de le1e pentru

emiterea autori*aţiilorAc@ impulsionarea de*)oltării economice prin o2erirea unor condiţii cât mai 2a)ora#ile 5ntreprin*ătorilor, implicândcosturi de autori*are cât mai reduseA

d@ com#aterea corupţiei prin diminuarea ar#itrariului 5n deci*ia administraţieiAe@ promo)area calităţii ser)iciilor pu#lice prin simpli2icarea procedurilor administrati)e.

9



opinia, părerea etc., e)itând ast2el riscul unor 1reşeli ori a 5nţele1erii 1reşite şi e)ident a unor consecinţe nedorite.

2% )reptul la tăcere în le isla;ia penală şi practica <udiciară

Dreptul la tăcere nu are o consacrare e+presă 5n Constituţie, Con)enţii internaţionaleşi le1i, 5nsă re*ultă implicit din acestea, ca un drept care se )alori2ică 5n procesul comunicăriisu# di2erite 2orme unele din ele re1lementate de le1e.

De pildă, re2eritor la dreptul de a nu 2ace nici o declaraţie 5n 4mendamentul > ;! @la Constituţia /tatelor nite ale 4mericii, se arată că nimeni nu )a putea 2i constrâns sămărturisească 5mpotri)a propriei persoane . Ca urmare, orice poliţist este o#li1at să a)erti*e*e pe cel reţinut că are dreptul să nu declare nimic, 5ntrucât tot ce spune poate 2i 2olosit 5mpotri)asa la tri#unal. Declaraţiile şi pro#ele o#ţinute cu 5ncălcarea pre)ederilor acestui drept, conducla e+cluderea lor din sistemul do)editor al cau*ei. Este )or#a de re1ula e+cluderi pro#eio#ţinute ile1al, de la 2olosirea acesteia 5n procesul penal.: De e+emplu recunoaşterea 2aptei2ăcută de o persoană căreia nu i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să nu 2acă nici odeclaraţie este considerată pro#ă o#ţinută ile1al şi nu poate 2i 2olosită 5n proces. (otri)it practicii 3udiciare penale americane de la re1ula e+cluderi pro#ei o#ţinute ile1al s-a admise+cepţia de #ună credinţă a autorităţii care a o#ţinut pro#a precum şi aşa *isă preponderenţă ado)e*i. De pildă 5n ca*ul 'i+ V. Lilliams, Curtea /upremă /tatelor nite a susţinut cădo)ada o#ţinută prin 5ncălcarea drepturilor inculpatului poate 2i utili*ată 5n proces, dacă procuratura poate arăta, prin preponderenţa do)e*ii, că, 5n cele din urmă sau, 5n modine)ita#il, ar 2i 2ost descoperite in2ormaţiile pe căi le1ale.?

Gn art. : pct.7 lit. 1 din (actul Internaţional cu pri)ire la drepturile ci)ile şi politicese pre)ede că orice persoană acu*ată de comiterea unei in2racţiuni penale are dreptul să nu 2iesilită să mărturisească 5mpotri)a ei 5nsăşi sau să se recunoască )ino)ată, deci un )erita#ildrept la tăcere.; Credem că din această dispo*iţie re*ultă că martorul nu poate 2i o#li1at să

declare ce)a prin care indirect s-ar recunoaşte şi el )ino)at.Dreptul la tăcere re*ultă şi din modul de re1lementare a altor instituţii 3uridice. De pildă imunitatea pentru 3urisdicţie re1lementată de 4cordul 8eneral pri)ind (ri)ile1iile şiImunităţile Consiliului Europei, presupune şi dreptul la tăcere, atunci când este 5ntre#at de oautoritate re2eritor la 2apte prin care s-ar 5ncălca imunitatea" , 5n mod deose#it imunitatea 5nceea ce pri)eşte cu)ântul. Gn e+ercitarea dreptului la interpret, pre)ă*ut de art.? pct.7 lit. e dinCon)enţia Europeană a Drepturilor Omului, acu*atul are dreptul să tacă dacă Knu 5nţele1e saunu )or#eşte lim#a 2olosită la audiere0 până 5n momentul asi1urării unui interpret autori*at.

De asemenea 5n art. pct. din Con)enţia Europeană a Drepturilor Omului se pre)ede li#ertatea de a comunica, ori aceasta presupune şi dreptul de a nu comunica, respecti)dreptul la tăcere. Din moment ce comunicarea este tratată ca o li#ertate, atunci, persoana este

li#eră să tacă să nu comunice, ceea ce apare ca un drept la tăcere 5n lipsa unor alte dispo*iţiie+prese ale le1ii. Gn art. lit. a din Carta /ocială Europeană Re)i*uită atunci când se )or#eşte: 4 se )edea Ro#ert $. Bo&m op. cit. p. ; . Re1ula e+cluderi a 2ost ela#orată de Curtea /upremă de Justiţie /. .4. 5ncădin ! : 5n ca*ul LeeMs ). nited /tates.

Ro#ert $. Bo&m arată K(reponderenţa do)e*ii este do)ada care depăşeşte =5n 1reutate0 do)e*ile ad)erse sau estesu2icientă pentru a 5nlătura 5ndoiala sau speculaţia. De asemenea, acest standard este utili*at pentru a sta#ili dacă se aplicăre1ula descoperirii ine)ita#ile. Ca urmare, procuratura tre#uie să do)edească printr-o preponderenţă a do)e*ii că do)ada, carea 2ost descoperită ca re*ultat al unei )iolări constituţionale, ar 2i 2ost 5n mod ine)ita#il, descoperită prin mi3loace le1ale, 5nmod independent de acţiunea care constituie 5ncălcarea constituţională.0 Ro#ert $. Bo&m, op. cit. p. ; - ; .? Ro#ert $. Bo&m op. cit. p. ;7.; (actul internaţional cu pri)ire la drepturile ci)ile şi politice a 2ost rati2icat de România prin Dct. nr. 6 !;: al Consiliuluide /tat."

Gn art.! lit. a din 4cordul 8eneral pri)ind (ri)ile1iile şi Imunităţile Consiliului Europei rati2icat de România prin 9e1eanr.:76 !!: se arată că Krepre*entanţii 5n Comitetul $iniştrilor se #ucură, pe durata e+ercitării 2uncţiei lor şi 5n decursulcălătoriilor lor către locul reuniunii, de următoarele pri)ile1ii şi imunităţi a@ imunitatea de arestare sau de detenţie şi dereţinere a #a1a3elor lor personale şi imunitatea de orice 3urisdicţie 5n ceea ce pri)eşte actele 5ndeplinite 5n calitatea lor o2icială, inclusi) cu)ântul şi 5nscrisurile lorAN0

10



de dreptul la in2ormare şi la consultare se 2ace trimitere şi la un drept la tăcere, ast2el K2iind5nţeles că di)ul1area anumitor in2ormaţii care pot pre3udicia 5ntreprinderea )a putea 2ire2u*ată sau că se )a putea solicita ca acestea să 2ie con2idenţiale0.

Gn art. ! din COR( / I RI/ dispo*iţii penale pri)ind protecţia intereselor 2inanciare ale niunii Europene! se pre)ede că K5n orice proces desc&is pentru o in2racţiunecomisă 5mpotri)a intereselor 2inanciare ale niunii Europene, acu*atul #ene2icia*ă de

drepturile la apărare acordate prin art.? din Con)enţia Europeană a Drepturilor Omului şi prinart. din (actul Internaţional al O.'. . asupra Drepturilor Ci)ile şi (olitice. De la primulintero1atoriu, acu*atul are dreptul de a cunoaşte conţinutul acu*aţiilor aduse lui, dreptul de a2i asistat de un apărător ales de el şi la ne)oie, la un interpret. I se recunoaşte dreptul de atăcea0.

Con2orm 3urisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la tăcere este5ncălcat c&iar şi atunci când o le1e 5l o#li1ă pe acu*at să răspundă la 5ntre#ări sau să 2urni*e*documente autorităţilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului 5ntr-o speţă a &otărât că s-a 5ncălcat dreptulla tăcere printr-o cerere de 2urni*are a unor documente precis identi2icate, 5n speţă, e+trasul de pe conturile sale #ancare 5n străinătate, su# ameninţarea cu sancţiuni penale 5n ca* de re2u*.7

(otri)it Constituţiei României dreptul la tăcere re*ultă din- articolul : pct.7 lit. 1 din (actul internaţional cu pri)ire la drepturile ci)ile şi politice, care pre)ede dreptul la tăcere al persoanei acu*ate, pact rati2icat deRomânia prin Decretul nr. 67 . . !;: 7 care 2ace parte din dreptul nostruintern potri)it art. pct. din ConstituţieA

- art. : 5n care este re1lementat dreptul la apărare, care presupune dreptul de a teapăra şi prin tăcere, 5n lipsa unui a)ocat şi c&iar 5n pre*enţa apărătoruluiA

- art. " 5n care este pre)ă*ut secretul corespondenţei care presupune dreptul de atăcea şi de a nu di)ul1a secretul corespondenţei al celor care au luat lacunoştinţă le1al sau 5ntâmplător despre acestaA de menţionat că un ast2el de

drept este 5n acelaşi timp şi o o#li1aţie de ser)iciu pentru 2uncţionarul şidemnitarul pu#lic.- art. ! şi art.7 re1lementea*ă li#ertatea conştiinţei şi li#ertatea de e+primare,

presupunând dreptul de a tăcea şi de a nu-ţi e+prima 1ândurile, opiniile,credinţa, creaţia, 5ntr-un cu)ânt, dreptul de a nu comunica decât atunci cânddoreşti sau consideri necesar şi oportun 5n cadrul e+ercitării acestei li#ertăţi.

Gn le1islaţia României 5n domeniul procedurii penale, este consacrat dreptul de a tăcea al2ăptuitorului >5n anumite situaţii@, 5n)inuitului sau inculpatului ori al martorului 5n mai mulsituaţii e+pres pre)ă*ute de le1e, de pildă

- con2orm art.?? din Codul de procedură penală, potri)it pre*umţiei dene)ino)ăţie, 5n)inuitul sau inculpatul are dreptul să tacă atunci când i s-ar cere

să-şi pro#e*e ne)ino)ăţiaA- potri)it art." din Codul de procedură penală soţul şi rudele apropiate ale5n)inuitului sau inculpatului nu sunt o#li1ate să depună ca martori, ceea ce presupune 5n această situaţie, un drept la tăcere al acestoraA interpretând per acontrario din această dispo*iţie ar re*ulta că persoanele care nu au calitatea desoţ sau rudă apropiată a 5n)inuitului sau inculpatului sunt o#li1ate să depună camartor ceea ce ni se pare discuta#il deoarece tre#uie a)ute 5n )edere şicelelalte dispo*iţii le1ale 5n materie.

! (entru conţinutul ultimului proiect al lui CO(R( / I RI/ a se )edea =COR( / I RI/0 Ediţia #ilin1)ă română, 2rance*ă,tradus şi editat su# patrona3ul 4cademiei Române de Cercetare a Dreptului Comunitar, Editura E2emerida .7 Vincent Ber1er, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti!!", p.7";, ca*ul Punc&e contra Pranţei.

7 =Orice persoană acu*ată de comiterea unei in2racţiuni penale, are dreptul, 5n condiţii de deplină e1alitate, la cel puţinurmătoarele 1aranţii =>a...2@, 1@ să nu 2ie silită să mărturisească 5mpotri)a ei 5nsăşi sau să se recunoască )ino)ată0 >art. : pct.7 din (actul Internaţional cu pri)ire la drepturile ci)ile şi politice.@

11



- con2orm art.? din Codul de procedură penală, 5n)inuitul sau inculpatul au undrept la tăcere 5n lipsa asistării lor de către apărătorul ales sau cel din o2iciuacceptatA

- art.7 alin. din Codul de procedură penală )or#eşte de ipote*a cândinculpatul re2u*ă să dea declaraţii , ceea ce 5nseamnă după părerea noastră căle1iuitorul 5n spiritul Constituţiei a recunoscut inculpatului un drept de a re2u*asă dea declaraţii.- potri)it art.;7 alin. din Codul de procedură penală 5n)inuitul are dreptul săre2u*e să semne*e declaraţia consemnată de or1anul de urmărire penală, re2u*care 5şi poate a)ea temeiul şi 5n dreptul la tăcere.

Gn 9e1ea " 6 7 de modi2icare şi completare a Codului de procedură penală art.; alin. din Codul de procedură penală a primit o altă redactare a)ând următorul cuprins=Gn)inuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă 2apta care 2ormea*ă o#iectul cau*ei,dreptul de a a)ea un apărător, precum şi dreptul de a nu 2ace nici o declaraţie, atră1ându-itotodată atenţia că ceea ce declară poate 2i 2olosit şi 5mpotri)a sa >...@0. O ast2el de pre)ederconstituie 5ncă un pas spre armoni*area le1islaţiei penale cu Constituţia, Con)enţiaEuropeană a Drepturilor Omului şi 5n 1eneral le1islaţia comunitară

4şa cum am arătat socotim că şi potri)it le1ii române e+ercitarea dreptului la tăcerenu se con2undă cu tă1ăduirea 2aptei, dar nici cu recunoaşterea acesteia, 5n sensul că dinmoment ce nu contra*ice acu*area, ar 5nsemna că ar şi recunoaşte-o.

O simplă 5n)inuire nepro#ată nu are nici o )aloare 5n 2aţa pre*umţiei de ne)ino)ăţieatunci când autoritatea respectă le1ea, iar mediul social de asemenea. Credem că şi pre*umţiade ne)ino)ăţie 3usti2ică tăcerea, ne2iind nimeni o#li1at să-şi do)edească el ne)ino)ăţia, cu atâtmai mult când 5n)inuirea este nepro#ată, sau necredi#ilă.

Qicala că şi tăcerea este un răspuns, nu credem că este 5ntotdeauna ade)ărată, dacăa)em 5n )edere că prin un ast2el de =răspuns0 2iecare poate să 5nţelea1ă ce )rea. De pildă se poate 5nţele1e că prin tăcere se e+primă dispreţ, desconsideraţie 2aţă de cel care a2irmă sau

2aţă de ce s-a a2irmat. 4ltcine)a poate să nu răspundă considerând că a2irmarea este ridicolă,incredi#ilă şi nu merită răspunsA 5n alte situaţii, unii nu răspund şi tac de 2rică, sau că s-auin&i#at datorită emoţiei, că nu acceptă să răspundă, pentru a e)ita o polemică sau ceartă oric&iar scandal, etc. 4lţii pur şi simplu 2iind de acord consideră că acordul l-au e+primat printăcere sau alţii care deşi nu sunt de acord nici nu nea1ă7 tăcând pur şi simplu. Credem cătă1ăduirea 2aptei nu poate 2i 2ăcută decât prin răspuns care poate 2i o ne1are pură şi simplă sauo ne1are ar1umentată, pro#ată77. De aceea socotim că e+ercitarea dreptului la tăcere nu5nseamnă tă1ăduirea 2aptei. De pildă, 2ăptuitorul a tăcut tot timpul până 5n momentul asistăriide apărător iar după aceea, a recunoscut 2apta, s-a comportat sincer, 5nlesnind descoperirea şiarestarea participanţilor nea)ând niciodată intenţia de a tă1ădui 2apta.

Or 5ntr-o ast2el de situaţie credem că nu i s-ar putea re2u*a circumstanţa atenuantă

pre)ă*ută de art.;: lit. c din Codul penal sau aplicarea dispo*iţiei pri)ind reducerea la 3umătate a limitelor pedepsei pre)ă*ute de le1e, 5n condiţiile art.! pct. din 9e1ea nr.7!6 7 pri)ind pre)enirea şi com#aterea criminalităţii or1ani*ate.7: Gn ultima situaţie, renunţarea latăcere se poate 2ace atât 5n 2a*a de urmărire penală cât şi 5n 2aţa 3udecăţii, 2ără )reun tratamendi2erenţiat pentru e+ercitare 5n perioada anterioară a dreptului la tăcere.

7 <otuşi este de o#ser)at că romanii spuneau că =cel ce tace nu 5nseamnă că este de acord, ci doar că nu nea1ă0. =tacensnon )idetur consentire attamen nec ne1at0.77 4 se )edea şi I. <ano)iceanu, <ratat de drept şi procedură penală, Vol. IV, <ip. =Curierul Judiciar Bucureşti ! , pa1.?;?7: Gn art.! pct. din 9e1ea nr.7!6 7 se dispune => @ persoana care a să)ârşit una dintre 2aptele pre)ă*ute la art.; alin. > @sau >7@ şi care 5n cursul urmăririi penale sau al 3udecăţii, denunţă şi 2acilitea*ă identi2icarea şi tra1erea la răspundere penală aunuia sau mai multor mem#ri ai unui 1rup in2racţional or1ani*at, #ene2icia*ă de reducerea la 3umătate a limitelor pedepsei

pre)ă*ute de le1e.0 O re1lementare asemănătoare 1ăsim şi 5n art. ! din O. .8. nr.:76 pri)ind (arc&etul 'aţional4nticorupţie = !. (ersoana care a comis una dintre in2racţiunile atri#uite prin pre*enta ordonanţă de ur1enţă 5n competenţa(arc&etului 'aţional 4nticorupţie iar 5n timpul urmăririi penale denunţă şi 2acilitea*ă identi2icarea şi tra1erea la răspundere penală a altor persoane care au să)ârşit ast2el de in2racţiuni #ene2icia*ă de reducerea la 3umătate a limitelor pedepsei pre)ă*ute de le1e.0

12



(entru tăcere şi re2u*ul de a răspunde, 2ăptuitorul 5n)inuit sau inculpatul nu tre#uieconstrâns7 sau sancţionat 5n nici un 2el, acesta 2iind un drept al său. Gn acest sens, pro2. I<ano)iceanu arăta =constrân1erea este inutilă şi a#surdă, 2iindcă un inculpat care tace e certcă sau 2ace aceasta dintr-o tactică #ine c&i#*uită, sau din re)olta omului inocent. Gn primulca*, inculpatul constrâns dacă )a s2ârşi prin a )or#i desi1ur că )a ticlui o tă1adă a#ilăA 5n aldoilea ca* inocentul sau 5şi )a stri1a inocenţa sau disperat se )a recunoaşte )ino)at numai să

curme su2erinţele. De aceea credem că orice constrân1ere 5n această direcţie esteinaccepta#ilă, le1ea tre#uie să lase oricărui inculpat 2acultatea de a )or#i sau nu07?. Credem căinculpatul poate să tacă, nu neapărat pentru a tă1ădui, sau a se sustra1e 3udecăţii ci pur şisimplu tace până #ene2icia*ă de s2aturile apărătorului. 4şa cum am arătat, socotim că dreptulla tăcere este presupus şi de dreptul la apărare pre)ă*ut de art. : din Constituţie. /ocotim cărecunoaşterea dreptului inculpatului şi 5n)inuitului de a nu 2ace declaraţii presupune ca2actorii responsa#ili din cele trei puteri, le1islati)ă, e+ecuti)ă şi 3udecătorească să reconsidere po*iţia 2aţă de locul şi rolul criminalisticii, al dotării la#oratoarelor şi pre1ătirii e+perţilor, 3uriştilor şi specialiştilor criminalişti 5n materie 5n raport de noile e+i1enţe ale pro#aţiunii.

De pildă dacă celui arestat sau reţinut i se aduce la cunoştinţă 5n)inuirea 5n lipsaapărătorului, atunci 5n)inuitul sau inculpatul are dreptul să nu răspundă la 5n)inuirile ce i seaduc, pentru că sin1ur nu 5şi poate e+ercita dreptul la apărare. Gntrucât dispo*iţiile art. 7 pct.te*a II din Constituţie sunt imperati)e, 2olosirea cu)ântului =numai0 5n e+presia =numai 5n pre*enţa unui a)ocat...0 presupune o o#li1aţie a cărei 5ncălcare are consecinţe 3uridice. 4st2elcredem că procesul )er#al de aducere la cunoştinţă a 5n)inuirii 5n lipsa apărătorului, c&iar dacă este semnat de 5n)inuit sau inculpat este lo)it de nulitate a#solută.

Din nici o dispo*iţie le1ală cunoscută de noi 5n dreptul românesc nu re*ultă căe+ercitarea dreptului la tăcere, poate constitui o circumstanţă de a1ra)are 5n sarcinainculpatului. 4st2el nu putem 2i de acord cu cei care susţin că dacă 5n)inuitul sau inculpatul sea#ţine să dea declaraţii u*ând ast2el de dreptul la tăcere, =această atitudine poate constitui o5mpre3urare 5n de2a)oarea sa0.7;

7 4 se )edea art. ?; din C. pen. prin care se pedepseşte penal , 2apta prin care se pro)oacă unei persoane, cu intenţie, odurere sau su2erinţe puternice,2i*ice ori psi&ice, 5ndeose#i cu scopul de a o#ţine de la această persoană sau de la o persoanăterţă in2ormaţii sau mărturisiri.7? Dreptul la tăcere al 5n)inuitului şi inculpatului a 2ost criticat c&iar de 3urişti en1le*i. 4st2el Bent&am arăta Jurisprudenţaen1le*ă are o ma+imă care opreşte să se 5ntre#uinţe*e intero1atoriul pentru a scoate din 1ura pre)enitului 2apte 5n acu*arealui această ma+imă nu poate a)ea un alt e2ect decât să 5ncura3e*e crima. Ea slă#eşte unul din primele mi3loace de procedurăAia 3udecătorului toate luminile pe care le poate scoate de la )ino)at, şi care, 5n unele ca*uri, numai el pot să le dea0 Bent&am,<&eorie des peines, II p. ; şi ". =Gnsuşi Beccaria, atât de 2a)ora#il in2ractorilor era de părere că inculpatul care re2u*ă sărăspundă 3udecătorului tre#uie să 2ie pedepsit0.C.Beccaria Dei delliti e delle pene, para1ra2ul . citat de I <ano)iceanu,<ratat de drept şi procedură penală,Ed. II-a )ol. : <ipo1ra2ia =Curierul Judiciar0 Bucureşti, p. ?; .7; 8&. $ateuţ, 4 $i&ăilă, 9o1ica Juridică, 9umina 9e+ Bucureşti !!", pa1. ??, citat de 4le+andru /a)a 5n 4precierea pro#elor 5n procesul penal. Editura Junimea, Iaşi, , pa1.;:A I Doltu, Declaraţiile 5n)inuitului sau inculpatului - mi3loc deapărare 5n procesul penal, 5n Dreptul nr. - 6 !!:, p."

13

principiul dreptului la tacere al invinuitului si al inculpatului

Documents