principiul consultĂrii cetĂȚenilor În probleme locale de interes deosebit

8/12/2019 PRINCIPIUL CONSULTĂRII CETĂȚENILOR ÎN PROBLEME LOCALE DE INTERES DEOSEBIT

http://slidepdf.com/reader/full/principiul-consultarii-cetaenilor-in-probleme-locale-de-interes-deosebit 1/19

1

PRINCIPIUL CONSULTĂRII CETĂȚENILOR ÎN PROBLEME LOCALEDE INTERES DEOSEBIT

I. Aspecte generaleprivind noțiunea de administrație publică locală și autonomia locală

Prin administraţie publică locală se înţelege totalitatea organismelor statului care sun

chemate să satisfacă inter esele care nu sunt generale, ci privesc, în primul rândgrupăr i le omeneșt i d in local i ta te , ş i care se caracter izează p ri n fap tu l cătitularii cărora le sunt încredinţate administrarea acestor interese, nu deţin puterea de autoritatea centrală, ci de la corpul electoral local, pe cale de alegere. Aceşti titulari sunt însă şsubordonaţi autorităţii centrale, reprezentată prin Guvern, care îşi exercită dreptul său dcoordonare şi unitatea statului pe calea tutelei şi a controlului.1

Autonomialocală este principiulfundamental care guvernează şi totodată stă la bazadezvoltării administraţiei publice locale, fiind un element component al „principiilor democratcomune tuturor statelor membre ale ConsiliuluiEuropei”, care prin reglementarea ei legală şiaplicarea concretă, face posibilă descentralizarea puterii.2

Principiul autonomiei localeguvernează administraţia publică locală şi activitateaautorităţilor acesteia, care constă în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisfaceinteresele proprii fără amestecul autorităţilor centrale, principiu care atrage după sindescentr alizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem carimplică autonomia.3

Cuvântul „autonomie” provine din limba greacă veche și înseamnă (auto- singur,independent, iar nomos - lege) libertatea de a guverna prin propriile sale legi.

1 Corneliu Manda, Drept admnistrativ , Tratat elementar ediţia a IVa , Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p. 190.2 Eugen Popa, Autonomia locală în România , Editura AllBeck, Bucureşti, 1999, p. 37.3 Corneliu Manda , op. cit., p. 196.



2

II. Principiile administrației publicedin unitățile administrativ teritoriale

Exprimând în mod sintetic o serie de trăsături generale, principiile administraţiei publiclocale au rolul de a asigura o construcţie unitară a sistemului, înspecial în procesul de elaborarea normelor de drept, având şi o dimensiune cognitivă, contribuind la mai buna cunoaşteresistemului.

Principiile de bază ale administrației publice locale sunt stipulate în textele Constituțieirevizuite și în Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

Astfel, în art. 120 din Constituția revizuită și republicată în 2003 se prevăd trei princip pe care se întemeiază administrația publică din unitațile administrativ-teritoriale și anume:

Principiul descentralizării Principiul autonomiei locale Principiul deconcentrării serviciilor publice.

În Legea 215/2001 (art. 2, alin.(1)) se arată că administrația publică din unitățil

administrativ-teritoriale se organizează și functionează în temeiul următoarelor principii:

Principiul autonomiei locale Principiul descentralizării serviciilor publice Principiul eligibilitatii autorităților administrației publice locale Principiul legalității Principiul consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit.



3

III. Principiul consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit

A. Cadrul normativ și fundamentul principiului

Principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebreprezintă un principiu fundamental pe baza căruia funcționează sistemul administrației publlocale. Acest principiu are în sistemul român de drept o valoare legală fiind consacrat expres lanivelul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale prin art. 2 alin. (1):

"Administra ț ia public ă în unit ăț ile administrativ-teritoriale se organizeaz ă ș i

func ț ioneaz ă în temeiul principiilor descentraliz ării, autonomiei locale, deconcentr ă rii

serviciilor publice, eligibilit ăț ii autorit ăț ilor administra ț iei publice locale, legalit ăț ii și alconsult ării cet ăț enilor în solu ț ionarea problemelor locale de interes deosebit".

Exercitarea suveranității de către titularul său, poporul, se face prin organelereprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și concrete, și prin referendum. Filozoasocierii autonomiei locale cu posibilitatea consultării cetățenilor în soluționarea problemelor interes deosebit și a interdicției ca autonomia să afecteze dreptul locuitorilor de a fi consultați privire la problemele locale de interes deosebit este, în opinia noastră, o modalitate de

contrabalansare între democr ația directă, participativă și cea reprezentativă.1

Din formularea explicită a fundamentului sistemului de administrație publică locală, î

conformitate cu prevederile art. 1 din Legea administrației publice locale, adoptarea principiuluiconstituțional al autonomiei locale ca principiu de bază al organizării și funcționării autoritățiadministrație publice locale, exprimă implicit și admiterea posibilității de consultare colectivităților locale în probleme. În sprijinul acestor afirmații sunt prevederile art. 3 al Careuropene a autonomiei locale, la care România este parte contractantă din 1994, care, defini

caracteristicile esențiale al autonomiei locale, arată că drepturile, în domeniul autonomiei locale,trebuie să fie exercitate de autorități locale alese, însă aceste dispoziții „ nu pot aduce atingere,

1 Verginia Vedinaș, Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 408.



4

niciun fel, posibilității de a recurge la adunări cetățenești, referendum sau orice altă formă participare directă a cetățenilor acolo unde aceasta este prevazută de lege”1

Conform dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea administrației publice locale nr 215/200

republicată, autonomia locală, ca drept și capacitate a autorităților administrație publice desoluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivității locale pe care le reprezintătreburile publice, nu poate aduce atingere posibilității de a recurge la participare directă cetățenilor la treburile publice.

Consultarea cetăţenilor este principiul care ar trebui să asigure că cetăţenii sunt implicaîn procesul de formulare a politicilor publice şi în luarea deciziilor privind comunitateConsultarea cetăţenilor este mai ales utilă pentru a identifica priorităţile şi nevoile colectivităţ

dar şi pentru a decide şi a alege între opţiunile de soluţionare a unei probleme.2

B. Terminologia Terminologia folosită în sfera Principiului consultării cetățenilor în soluționarea

problemelor locale de interes deosebit, are o largă arie de cuprindere și include diverse formulări precum:

Principiul consultării cetățenilor Dreptul de a obține informații de interes public Consultarea cu beneficiarii; consultare colectivă Consultarea deținătorilor de interese / stakeholderilor /beneficiarilor Consultarea beneficiarilor direcți / imediați /cheie Accesul cetățenilor la informațiile de interes public Dialogul cu cetățenii; dialogul civil Participarea cetățenilor la luarea deciziilor

Participarea publicului la procesul decisional Dezbateri publice Negocieri cu patronatele și sindicatele profesionale

1 Cezar C. Manda, Coneliu Manda, Dreptul colectivităților locale , Ed. Lumina LEX, București, 2007, p. 161-162. 2 Mădălina Voican,op. cit., p. 9.



5

Referendum; Plebiscit Democrație participativă, etc.

Fără a exagera rolul pe care cetăţenii, membrii colectivităţii locale îl pot juca în cadractivităţii administraţiei publice locale şi fără a se insista asupra unei participări depline permanente în conducerea administraţiei publice locale, în sensul unei democraţii participat(care ar excede, de altfel, principiilor constituţional), se consideră firească necesitatea, cel puîn stadiul actual, al circumscrierii în cadrul legal în vigoare a unor modalităţi concrete prin casă se asigure o mai strânsă legătură şi un contact nemijlocit între autorităţile administraţi publice locale şi cetăţenii care le-au ales.1

C. Modalități de consultare

Principiul consultării cetăţenilor are un conţinut foarte complex dat de diverselmodalităţi de realizare dispersate în cuprinsul unui număr mare de acte normative, ceea îngreunează substanţial demersul de clarificare şi informare şi face analiza lor destul de dificiÎn demersul de a sintetiza modalităţile de realizare concretă a principiului consultării aconsiderat a fi necesar faptul de a porni de la criteriul propus de Organizaţia pentru CooperareDezvoltare Economică, care, în funcţie de gradul de implicare a cetăţenilor, distinge trei tipuri democraţie participativă: informare, consultare şi participare.2

Grad de implicarecetăţeni

Clasificare Forme concrete derealizare

Reglementare

Mic sau deloc Informareacetăţenilor

Informaţii din oficiu *Art. 31 Constituţie

*Legea nr. 544/2001Informaţii la cerere * Art. 31 Constituţie

* Legea nr. 544/2001

1 Corneliu Manda,op. cit., p.209 2 http://www.oecd.org/dataoecd/24/34/2384040.pdf (consultat pe 10.11.2011);

http://www.oecd.org/dataoecd/24/34/2384040.pdf






6

Mediu şi mare Consultareacetăţenilor

Dezbateri publice Legea 52/2003

Şedinţe publice *Art. 68 Constituţie * Legea nr. 215/2001* Legea nr. 141/2004

Referendum * Legea 3/2000

Foarte mare Participarea activă

Iniţiativă legislativă * art. 74 Constituţie * Legea nr. 189/1999* Legea nr. 215/2001

Parteneriat Regulamentul1081/2006 FSE

Modalităţile de realizare a principiului consultării cetăţenilor şi cadrul legislativ corespunzător 1

1. Informarea cetățenilor

Informarea cetățenilorsolicită cel mai mic grad de implicare a cetățenilor care sunt ținuțila curent despre activitatea instituțiilor publice. Dar cetățenii rămân în exteriorul proceseladministrative, la nivelul de simplu spectator sau analist-comentator . Totuși informarea presupune că procesul de guvernare este suficient de transparent pentru ca cetățenii să obțininformația necesară pentru a vedea în ce masură guvernul își respectă promisiunile și pentru acapabili să analizeze ce se întamplă în diverse sectoare de politică. Informațiile pot sluji ulteriîn organizarea diferitelor acțiuni de presiune asupra guvernanților. Pentru fiecare dintre cele treiforme prezentate în studiul OECD am identificat și corelat modalitățile concrete de consultarcetățenilor, așa cum sunt prevăzute în legislația românească:

1.1 Informații din oficiu

Încă din forma sa iniţială adoptată în 1991, Constituţia României, în art. 31 alin. (2 Dreptul la informaţie, se referă în mod expres la obligativitatea autorităţilor publice de a furnizainformaţii de interes public. Legea stabileşte, de asemenea, procedura detaliată şi termenele care autorităţile trebuie să răspundă la cererile de informaţii. Principalele mijloace de disemina

1 Mădălina Voican,op. cit ., p. 34.



7

a informaţiilor de interes public către cetăţeni sunt: afişarea la sediul propriu; afişarea pe intern pe site-ul instituţiei; anunţarea prin mass-media; tipărirea de broşuri informative.

1.2 Informații la cerere

Informaţiile la cerere sunt de obicei solicitate de cetăţeni în vederea satisfacerii şexercitării unor interese şi drepturi individuale. Elementele din conţinutul cererii de informaţii interes public solicitate la cerere sunt precizate în cuprinsul Legii nr. 544/2001, art. 6 alin.(3„Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:

autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;

informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publiceidentificarea informaţiei de interes public;

numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicit primirearăspunsului.

2. Participarea activă

Participarea activaimplică maximul de participare din partea cetățenilor care trebuie sădea dovadă de inițiativă, maturitate și dedicație devenind coparticipanți ai procesului guvernare. Participarea activă necesită o formă structurată de organizare a cetățenilor, deexemplu în cadrul ONG-urilor, organizațiilor profesionale, etc. Participarea activă a societățiicivile se poate manifesta prin:

2.1 Inițiativa legislativă

Participarea activă a cetăţenilor la procesul decizional prin iniţiativa legislativă îmbracă

două forme, după cum este exercitată la nivel naţional ori la nivel local:

- propunerea de proiecte de legi;- propunerea de proiecte de hotărâri de consiliu local sau judeţean.

Exercitarea iniţiativei legislative naţionale şi locale este reglementată de Legea 189/1999

privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni şi de Legea 141/2004 pentru



8

modificarea și completarea Legii administraţiei publice locale nr. 2l5/200 1. Scopul ambelorforme de iniţiativă legislativă, naţională şi locală este de a permite cetăţenilor să provoadeclanşarea procedurii de decizie şi să propună ei înşişi acte normative.

2.2 Parti cipare în cadrul partener iatu lu i

Deşi parteneriatul, în general, nu este o formă tipică de realizare a principiului consultăranumite forme de parteneriat -ne referim la parteneriatele construite în vederea formulăriidocumentelor de planificare strategică- funcţionează practic ca o modalitate de implicare acetăţenilor la procesul decizional. Parteneriatulurmăreşte să reunească într -un cadru comundiversele interese conflictuale ale deţinătorilor locali de interese, regionali ori naţionali, pentrugăsi soluţii la nevoile şi priorităţile locale.

3. Consultarea cetățenilor

Această modalitate de consultare presupuneun grad sporit de implicare a cetățenilor carenu numai că citesc și se informează dar au prilejul de a-și exprima punctele de vedere în cadrulconsultărilor. Consultarea cetățenilor se faceatât în problemele de inter es național cât și local prin: consultarea cetățenilor (ex.: dezbateri publice); participarea cetățenilor la ședintele forurilorlegislative și decizionale naționale și locale; referendum.

Legea organică instuționalizează referendumul ca formă principală de consultare colectivităților locale, fără a se rezumă doar la aceasta. Nu sunt excluse, așadar, nici alte formde participare a cetățenilor la treburile publice, care, deși neprevăzute în mod expres,

subsumează și ele alături de refendumul local, modalităților de manifestare concrete a principiului legal al consultării. Subliniem faptul că în privința celorlalte forme de participarcetățenilor la treburile publice, acestea se pot găsi fie în contextul legii organice (particpareacetățenilor la ședințele publice ale autorităților locale deliberative, participare obligatorie delegatului sătesc la discutarea problemelor privind satele respective, formularea de petiții sesizări etc), ele se pot constitui în alte modalități de consultare, chiar neinstituționalizate, la ca



9

autoritățile locale pot apela, precum efectuare unor sondaje de opinie, a unor anchete, convocaunor adunări cetățenesti ori luarea în considerație a semnalelor mass-mediei cu privire la unele probleme strigente ale comunității locale.

3.1 Consul tarea pri n dezbater il e publi ce

Consultarea prin dezbateri publice este reglementată de Legea nr. 52/2003 privind

transparenţa decizională în administraţia publică .

Consultarea oferă cetăţenilor posibilitateade a participa activ la procesul de elaborare de

reglementări prin sugestii adresate autorităţilor administraţiei publice. Principiul nu introdureguli proprii democraţiei directe şi nu conferă cetăţenilor dreptul de a lua decizia finală privire la deciziile care au impact asupra activităţii ambilor parteneri. Este vorba despre un procede consultare şi nicidecum despre o schimbare a rolurilor între administraţia publică şi societatcivilă în ceea ce priveşte elaborarea de acte normative.1

3.2 Particip area cetăţenilor la şedinţele forurilor legislative şi decizionale naţionale şi

locale

Ca formă de realizare a democraţiei participative, publicitatea şedinţelor forurilolegislative, cele două camere ale Parlamentului și consiliile locale, respectiv judeţene,urmăresc, pe de o parte, transparentizarea procesului decizional şi legislativ, iar, pe de al parte, posibilitatea cetăţenilor de a deveni coparticipanţi la soluţionarea problemelornaţiunii, respectiv ale colectivităţilor locale.

1 Mădălina Voican,op. cit., p. 38.



10

3.3 Referendum

3.3.1 Preliminarii

Cel mai important instrument aflat la îndemâna colectivităţilor locale, prin intermediulcăruia se realizează dezideratul participării cetăţenilor la soluţionarea şi gestionarea problemelocale de interes deosebit , îl reprezintă instituţia referendumului local.

Prin referendumul local se înţelege forma şi mijlocul principal de consultare directă şi dexprimare a voinţei colectivităţii locale cu privire la problemele de interes deosebit din unităţadministrativ-teritoriale corespondente.

Noţiunea generică de "referendum" provine din expresia latinăad referendum (pentru a-şi exprima părerea) şi se referea la o etapă în procesul de încheiere a unui tratat internaţional, eta

în care reprezentatul-negociator al unui stat avea capacitatea de a semna respectivul tratat, însădobândirea de valoare juridică şi aplicarea acestuia depindeau de confirmarea sa de către proprguvern.1

La nivelul Constituţiei României referendumul, ca modalitate de exercitare a suveranităde către popor, apare normat generic în art. 2 alin. (1): "Suveranitatea naţională aparţin poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative (...) şi prinreferendum ". Prinintroducerea de către constituant a acestei proceduri consecinţa normativă directă ce rezultă e

instituirea unei democraţii semi-directe şi a unuidrept constituţional al poporului de a exercita suveranitatea naţională prin referendum .2

Legiuitorul român furnizează unul dintre aceste mijloace concrete prin care se poatrealiza consultarea cetăţenilor- referendumul local - prin art. 13 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului:"Problemele de interes deosebit din unităţile

administrativ-teritoriale şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse,

în condiţiile prezentei legi, aprobării locuitorilor, prin referendum local" . Obligaţia deconsultare a cetăţenilor ce incumba autorităţilor locale în anumite probleme poate fi realizatădeci, în primul rând, prin instituţia referendumului local, dar, în acelaşi timp şi prin"orice alt ă

1 Lucian Săuleanu, Sebastian Radulețu, Dicţionar de expresii juridice latine , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p.29-30.2 Dan Claudiu Danișor, George Gîrleșteanu, Procedura referendumului, comentariul Deciziei Curţii Constituţionalenr. 147/2007 , Revista Curierul Judiciar nr. 4/2007, p. 21.



11

form ă de participare directă a cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legi i" [art. 3 alin. (3) din Legea 215/2001].1

Faţă de vechea reglementare în domeniu2, prevederile Legii nr. 3/2000 exced câmpului dereglementare anterior, întrucât lărgeşte sfera organizării referendumului şi la nivel locaconsacrând pentru prima dată în România, instituţia referendumului local.

Statuarea legală a caracterului local al referendumului este consecinţa firească prevederilor constituţionale şi legale în materie, în virtutea căruia se recunosc, în mod distin problematicile de interes gener al, ce preocupă întreaga naţiune, de problemele specifice, care privesc strict colectivităţilor locale. Mai concret, dispoziţiile art. 2 alin.(2) din lege, care aşeareferendumul local, alături de referendumul naţional, apar ca o prelungire sau ca un efect directal aplicării principiului constituţional al autonomiei locale, dar şi al principiului sau subsecven

consultării cetăţenilor în probleme de interes deosebit, prevăzut de legea organică în domenrespectiv Legea administraţiei publice locale.3

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumulnormează faptul că în condiţiile legii " se poate organiza şi desfăşura şi" referendum local asupraunor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale. Fundamentul juridical acestei forme de referendum local, prin utilizarea sintagmei "se poate", stabileştecaracterul

facultativ al acestuia.Procedura referendumului local asupra problemelor de interes deosebit presupune

întrunirea mai multorcondiţii şi parcurgerea mai multor etape succesive şi obligatorii.

3.3.2 Stabilirea obiectului referendumului

a) Probleme ce pot constitui obiectul referendumului local

Deşi există neindoielnic, unele similitudini între referendumul naţional şi cel local, simpun a fi făcute câteva sublinieri prealabile în sensul distingerii celor două instituţii.

1 Corneliu Manda, Cezar Manda,op.cit. , p. 142. 2 Decretul -Lege nr. 29/1990 privind instituirea referendumului naţional, publicat în Monitorul Oficial nr. 11/17ianuarie 1990. 3 Corneliu, Manda,op. cit ., p. 163



12

Astfel, dacă referendumul naţional se evidenţiază prin consultarea directă şi exprimarevoinţei suverane a poporului român având ca obiect trei problematici deosebite- reviziureaConstituţiei, demiterea Preşedintelui României şi problemele de interes naţional, referendumullocal vizează, pe cale de simetrie, consultarea şi exprimarea voinţei colectivităţilor asupra un probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale1, acestea nefiind expres prevăzute de lege.

Art. 43 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicată prevede că se poate propunconsultarea cetăţenilor prin referendum în legătură cu problemele privind bugetul localadministrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau al judeţului, participarea programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalierorganizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului, precum şi ce

prin asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, organizaţii neguvernamentale, persoa juridice române sau străine. O asemenea enumerare a unor probleme considerate de interesnaţional nu poate fi exhaustivă şi limitativă, ci trebuie să fie întotdeauna exemplificativă.

De asemenea, conform art. 73 din Legea nr. 215/2001, referendumul pentru încetaremandatului primarului înainte de termen, seorganizează ca urmare a cererii adresate în acestsens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului, ca urmare a nesocotirii de către acestintereselor generale ale colectivităţii locale sau ca urmare a neexecutării atribuţiilor ce îi rev potrivit legii.

b) Titularii dreptului de a califica o problema ca fiind de interes deosebit

Legea nr. 3/2000 dispune în art. 14 alin. (1):"Problemele supuse referendumului local se

stabilesc de consiliile locale sau judeţene, după caz, la propunerea primarului, respectiv a

preşedintelui consiliului judeţean sau a unei treimi din numărul consilierilor locali, respectiv al

consilierilor judeţeni" . Astfel,numai primarul , pre şedintele Consiliului judeţean sau o treime

din numărul total al consilierilor locali sau judeţeni pot propune problemele ce vor fi supuseunui referendum local, alte persoane sau organe neavând această capacitate.

Conform dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 3/2000“ prefectul va supraveghea organizareaşi desfăşurarea referendumului local”, tot acestei autorităţi revenindu-i obligaţia de a informa

1 Ibidem , p.166.



13

Ministerul Administraţiei şi Internelor cu privire la organizarea consultării, în termen de 24 ore de la primirea hotărârii consiliului local sau a Consiliului Judeţean.

Pe cale de consecinţă, depăşirea atribuţiilor locale ale autorităţilor administraţiei publicelocale, prin stabilirea unui obiect de consultare a colectivităţii locale ce excede tipologi problemelor de interes deosebit, şi implicit competenţei legale a autorităţilor decidente, atragedupă sine atacarea de către prefect a actului administrativ respectiv, în faţa instanţei dcontencios administrativ. Principalul efect al introducerii acţiunii judecătoreşti îl reprezinsuspendarea de drept a actului administativ, ceea ce conduce la blocarea procedurilor dorganizare şi desfăşurare a consultării colectivităţii locale, până la soluţionarea definitivăcauzei deduse judecăţii.1

În această situaţie, prefectul acţionează deopotrivă, ca apărător şi agant al intereselo

generale ale statului, dar şi ca promotor al intereselor colectivităţii locale, potrivit voinţacesteia, în aplicarea principiului colectivităţii locale, potrivit voinţei acesteia, în aplicar principiului constituţional al legalităţii, consacrat ca principiu fundamental şi de prevederile leadministraţiei publice locale, alături de care figurează principiul consultării cetăţenilor probleme de interes deosebit.

c) Modalitatea concretă de determinare a problemelor de interes deosebit

Conturarea sfer ei problemelor de interes deosebit presupune deci două etape succesive şobligatorii:un act de propunere şi un act de decizie . Pe de o parte, primarul, preşedinteleConsiliului judeţean sau o treime din numărul total al consilierilor locali sau judeţeni propun oanumită problemă ca fiind de interes deosebit, iar pe de altă parte, Consiliile locale sau Consili judeţenedecid dacă acea problemă este sau nu de interes deosebit.

Procedeul prin care consiliile decid acest lucru este adoptarea sau respingerea prin vot printr-o hotărâre a problemei propuse. În funcţie de votul exprimat rezultatele pot fi următoareaprobarea problemei, fapt ce îi conferă acesteia caracter de "problemă de interes deosebit" obiect al referendumului local care urmează a se desfăşura, sau respingerea problemei, ce atra

1 Corneliu Manda, Cezar Manda,op.cit. , p. 167.



14

imposibilitatea organizării unui referendum local deoarece problema propusă nu a dobândcaracterul precizat anterior necesar pentru a fi obiect al acestuia.

Se poate observa astfel că determinarea unei probleme ca fiind de interes deosebit presupune exprimarea voinţelor ambelor categorii de persoane sau organe implicate în ac proces, niciuna dintre aceste categorii neputând singură să decidă caracterul "deosebit" al u probleme.

d) Natura problemelor de interes deosebit

Prin prisma limitelor ce se impun autorităţilor locale competente în posibilitatea d

calificare a problemelor de interes deosebit rezultă şi natura acestor probleme. Problemele interes deosebit pot fi doar denatură administrativă , niciodată de natură politică. Acest lucru în primul rând datorită caracterului de stat unitar al României normat de art. 1 alin. (1) dConstituţie, ce presupune un singur centru de putere politică capabil să îşi impună voinţa întreg teritoriul.

Se poate observa că nu numai prin prisma interesului general de nivel local sau judeţeanci mai cu seamă prin raportarea naturii acestei consultări strict la problemele de ordiadministrativ, şi nu politic, care să angajeze viaţa statului, diferenţiază, în esenţă, organizarreferendumului la nivel local de cel de nivel naţional .

e) Caracterul referendumului local

Nu există o regulă uniformă în ceea ce priveşte statuarea exclusivă a caracterului dobligativitate ori a caracterului facultativ aplicabil iniţierii, declanşării procedurii şi respectiv,organizării referendumului în România.

Astfel, referendumul local se organizează, cu caracter imperativ, doar în situaţireferendumului care are ca obiect modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor judeţelor, consultare ce precede dezbaterea în Parlament a proiectelor de lege sau a propunerilorlegislative care au un asemenea obiect de reglementare.



15

Per a contrario, în toate celelalte situaţii permise de lege, respectiv organizareareferendumului local pentru problemele de interes deosebit ale colectivităţilor locale din unităţadministrativ-teritoriale ale statului ori cele din subdiviziunile administrative ale municipiilor, nsunt obligatorii, prezentând doar un caracter facultativ pentru autorităţile publice competenteiniţierea şi convocarea consultării populare.1

Astfel, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr.3/2000 “problemele de interes deosebit diunităţile administrativ-teritoriale şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, pot fisupuse, în condiţiile prezentei legi, aprobării locuitorilor, prin referendum local”.

3.3.3 Organizarea şi desfăşurarea referendumului local

Procedura de organizare şi desfăşurare a referendumului, atât a celui regional cât şi celui local, este prevăzut de Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurareareferendumului.2

Astfel, referendumul local se poate organiza în toate satele si localitățile componente alecomunei sau orașului ori numai în unele dintre acestea. În cazul referendumului la nivel județean,acesta se poate desfașura în toate comunele și orașele din județ ori numai în unele dintre acestea,care sunt direct interesate. Cetățenii sunt chemați să se pronunte prin “DA” sau “ NU” asupra

problemei supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelunității administrativ-teritoriale respective.3

Stabilirea prin hotărâre de către autorităţile publice locale competente a problemei dinteres deosebit constituie premisa organizării şi desfăşurării referendumului local ce va aveadrept obiect această problemă. Legea 3/2000 impune scurgerea unui termen de minim 20 de zdin momentul stabilirii obiectului şi datei referendumului local pentru desfăşurarea consultăconcrete prin acest procedeu [art. 16 alin.(1)]. Publicitatea datei în care se va desfăşurareferendumul local este obligatorie pentru autorităţile publice locale şi poate fi făcută prin ormijloace de informare în masă [art. 16 alin. (3)]. Referendumul local poate fi desfăşurat într-osingură zi din săptamână, în mod obligatoriu duminica [art. 16 alin. (2)].

1 Corneliu Manda,op.cit. , p. 169.2 Dana Apostol Tofan, Drept administrativ , Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 224. 3 Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ , EdituraHamangiu, București, 2009, p.150.



17

deciziei, fie unrefuz explicit de recunoaştere , în cazul adoptării unor acte juridice cu conţinutcontrar deciziei adoptate prin referendum.

Soluţia viabilă în acest caz o reprezintădreptul legal şi constituţional al prefectului de a

sesiza instanţa de contencios administrativ . [ art. 123 alin. (5) din Constituţie:"Prefectul poate

ataca, în faţ a instanţei de contencios administrativ, un act a l consiliului judeţean, al celui local

sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept].

Fundamentul controlului exercitat într-o asemenea materie de către reprezentantulGuvernului în teritoriu, îl reprezintă caracterul imperativ al normelor art.14 alin. (2) din Legeanr.3/2000 cu privire la necesitatea respectării deciziei cetăţenilor unei colectivităţi localrezultate din consultarea acestora asupra unei probleme de interes deosebit.1

Judecătorul instanţei de contencios administrativ este singura instituţie ce poate, fie s

declare nelegalitatea actului administrativ adoptat, lipsindu-l astfel de efecte juridice (însăşiintroducerea acţiunii de către prefect are drept rezultat suspendarea aplicării actului respectiv până în momentul soluţionării cauzei), fie să oblige prin hotarârea pronunţată Consiliul local sConsiliul judeţean să adopte un act administrativ care să înglobeze voinţa exprimată prreferendum.

D. S ituaţii actuale de aplicare a principiului consultării cetăţenilor în

probleme locale de interes deosebit

Preşedintele Traian Băsescu, PDL și UNPR intenționează să modifice harta țării, prconstituirea unor noi unități administrative, dar care ar urma să fie numite tot județe. Aceasoperațiune ar urma să se realizeze prin desființarea județelor actuale și trasarea unei noi hărțRomâniei. Noile entități administrative, deși ar avea suprafața (chiar mai mare) decât a regiuni

din perioada stalinistă a României, nu pot fi denumite regiuni din cauză că în această situatrebuie modificată Constituția.

Traian Băsescu a ordonat celor din PDL să rezolve până la sfârșitul anului noua hartă țării, inclusiv prin controversata și foarte puțin democratica procedură a angajării răspunderii

1 Corneliu Manda,op.cit ., p. 171.



18

guvernului, legislația actuală NU permite vreo modificare teritorială internă, fără consultarcomunităților locale. Legea nr.3/2000 (Legea "referendumului"), prevede la art.13, alinurmătoarele: "Proiectele de lege sau propunerile legislative pr ivind modificarea limitelorteritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numdupă consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prinreferendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie". Rezultă de aici, că însituația în care oficial, guvernanții intenționează să aducă modificări teritoriului prin desființa județelor actuale și înființarea altora, în toate județele din România trebuie să se organizezereferendumuri locale.

Primul referendum cu privire la această temă a avut loc pe 6 noiembrie 2011 în judeţConstanţa. Constănţenii au avut de răspuns cu DA sau NU la întrebarea "Sunteţi de acordcu desfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale, judeţul Constanţa?". Pentru careferendumul să fi fost validat era nevoie de prezenţa la urne a 50% plus 1 din numărul totalalegătorilor, condiţie ce nu s-a îndeplinit. Cu toate acestea, din totalul celor prezenţi la vot, 95 %au fost împotriva desfiinţării judeţului Constanţa.

De asemenea, Covasna va organiza un referendum, în data de 11 martie 2012, în legătucu înfiinţarea unei noi structuri administrative denumită "Ţinutul Secuiesc- Székelyföld" şimodificarea limitelor administrativ teritorialeale judeţului, proiect adoptat de ConsiliulJudeţean Covasna în data de 31 octombrie 2011. Cetăţenii vor fi chemaţi să se pronunţe prin “DA” sau “NU” la următoarele două întrebări: “ Sunteţi de acord cu modificarea delimitării

teritoriale a judeţului Covasna?”, respectiv“Sunteţi de acord cu înfiinţarea unităţii

administrativ- teritoriale cu denumirea Ţinutul Secuiesc – Szekelyfold şi cu faptul ca judeţul

Covasna să facă parte din această unitate administrativă?”.



19

Concluzii

Deși începând cu anul 2000, asistăm la dezvoltarea unui cadru legislativ comprehensivde promovare a participării publicului la procesul decizional și chiardacă putem aprecia că existăo suprareglementare de texte în domeniul consultării publice,legislația legată de consultar ea publică nu este suficient cunoscută de cetățeni nici deguvernanți. Iar în mediul rural consultarea publică este aproape inexistentă. Problematica participării cetățeanului este încă la început îndemocrația de tranziție din România și este încă privită cu suspiciune și neîncredere. De multeori, pentru că nu există voință politică în acest sens și se urmărește numai bifarea pe agendaadministrativă, consultările se rezumă la simple discuții, cu un caracter limitat și formalistneadecvat unui processubstanțial de consultare.

Așadar, aplicarea efectivă și eficiența principiului consultării necesită un efort demediatizare și de formare a unei culturi a participării care să rezulte în maimultă transparentă șideschidere din partea autorităților publice,iar din partea cetățenilor, mai mult interes, implicare

si angajament față de asumarea codeciziei și coresponsabilității în rezolvarea problemelor locale.

principiul consultĂrii cetĂȚenilor În probleme locale de interes deosebit

Documents