Principiile identificarii criminalistice

Principiile identificarii criminalistice

In literatura de specialitate recenta sunt analizate urmatoarele principii ale identificarii criminalistice:

1. Principiul identitatii presupune stabilirea identitatii unei persoane sau a unui obiect. La fel de importanta este si stabilirea neidentitatii, care face posibila excluderea acestora din sfera cercetarilor.

2. Principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice. In literatura de specialitate, unii autori impart obiectele procesului de identificare in:

-obiecte cautate adica cele ale caror urme au fost descoperite la locul faptei;

-obiecte verificate acele obiecte despre care se presupune ca au creat urmele.

Alti autori numesc obiectele procesului de identificare:

-obiecte scop, atunci cand fac referire la obiectele care trebuie identificate;

-obiecte mijloc, cand se refera la obiectele care ajuta la identificarea obiectelor scop.

Delimitarea obiectelor este necesara intr-un proces de identificare pentru ca acesta sa-si atinga scopul.

3. Principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare. In procesul identificarii, expertul criminalist va trebui sa diferentieze caracteristicile schimbatoare de cele relativ stabile si sa determine cu precizie daca acestea au putut fi influentate, in forma si continutul lor, de factori externi sau interni.

4. Principiul dinamicitatii caracteristicilor de identificare. In procesul de identificare criminalistica trebuie ca obiectele examinate, indiferent de categoria din care fac parte, sa fie analizate si interpretate in functie de cauzele si factorii care pot determina schimbari ale masurilor acestora.

Metodologia identificarii criminalistice

Identificarea criminalistica utilizeaza, pe langa categoriile fundamentale de ordin filosofic (identitate, miscare, interactiune, reflectivitate etc.) si o serie de metode de investigatie.

Metodele generale inerente oricarei cercetari stiintifice sunt: observatia, descrierea, experimentul si comparatia. Analiza si sinteza apar in toate stadiile de examinare si sunt inseparabile, dar cu aplicabilitate diferita.

Investigatiile criminalistice necesita utilizarea unor metode particulare de examinare a probelor materiale preluate din domeniul altor stiinte si adaptate necesitatilor celor dintai.

Pentru a-si atinge scopul, in procesul de identificare se folosesc si metode speciale aplicabile fiecarui gen de expertiza, dar metoda dominanta in indentificarea criminalistica o constituie compararea. Mai intai, se vor retine trasaturile comune mai multor obiecte, persoane sau fenomene asemanatoare, realizandu-se astfel determinarea de grup, iar apoi se vor selecta caracteristicile care, prin specificul lor si prin detaliile ce le prezinta, pot fi intalnite numai la un singur obiect.Stadiile procesului de identificare

Cercetarea de identificare criminalistica presupune urmatoarele stadii:

-examinarea prealabila;

-examinarea intrinseca;

-examinarea comparativa;

-evaluarea rezultatelor.

Examinarea prealabila consta in activitati in urma carora reiese daca sunt intrunite conditiile de ordin legal sau tehnic care sa permita efectuarea expertizei.

Specialistul face o serie de verificari de natura a continua sarcinile care ii revin prin actul prin care s-a dispus expertiza, precum si cadrul organizatoric al activitatilor ce urmeaza sa se desfasoare.

Cu ocazia examinarii intrinseci se determina caracteristicile obiectelor identificarii si modul lor de formare. Obiectele sunt examinate separat in scopul determinarii caracteristicilor generale si individuale, proprii fiecaruia.

Examinarea intrinseca incepe, de regula, cu obiectul sau urma de origine necunoscuta si se continua cu cea a obiectului de verificat. Aceasta ordine este indicata mai ales cand se identifica persoanele dupa relieful papilar si este recoltata o singura proba de la locul faptei si mai multe impresiuni de la persoanele suspecte.

Analiza cu prioritate a obiectului in litigiu simplifica procesul de identificare doarece, numai dupa cateva caracteristici sau dupa un singur element important se pot tria rapid si elimina o parte dintre suspecti, fara a mai fi necesara cercetarea in detaliu a unor obiecte supuse examinarii.

Examinarea comparativa ocupa un loc central in procesul identificarii. Comparatia este un proces complex care presupune o gandire analitica si sintetica, de abstractizare si generalizare, reprezentand premisa si totodata conditia identificarii.

Comparatia se realizeaza fie intre urma in litigiu si obiectul despre care se presupune ca ar fi creat-o, fie intre urma in litigiu si urma experimentala realizata de acel obiect. Niciunul dintre cele doua procedee nu-l exclude pe celalalt, cu exceptia cazurilor cand nu se poate altfel.

Cand compararea directa nu este posibila, de exemplu, intre urma papilara si deget, se va recurge la compararea imaginilor reflectate ale obiectelor. Acest lucru se va putea realiza daca, prin natura lor, obiectele sunt comparabile.

Ca si in faza examinarii separate, analiza comparativa merge de la general la particular.

Compararea caracteristicilor poate fi exprimata prin unitati de masura, prin dimensiuni. In procesul de identificare dupa urmele de maini, se apreciaza numarul caracteristicilor, complexitatea lor, pozitionarea lor pe amprente si raportrul dintre ele.

Astfel, se vor lua in considerare nu numai distanta dintre ele, ci si directia pe care se afla. De exemplu, in cazul compararilor dactiloscopice, situarea bifurcatiilor, a capetelor de linii si a celorlalte detalii, fata de delta sau fata de o caracteristica de pe suprafata amprentei.

Aprecierea rezultatelor examinarii comparative si interpretarea acestora reprezinta studiul de cea mai mare raspundere in care se hotaraste daca intr-adevar caracteristicile constatate sunt suficiente cantitativ si calitativ pentru individualizarea obiectului si daca aceasta totalitate este unica, irepetabila.Caracteristicile identificatoare

Fiintele si obiectele lumii materiale sunt definite prin insusiri si caracteristici fizice, chimice, biologice etc.

Indicandu-se trasaturile pe care trebuie sa le prezinte o clasa, o fiinta ori un obiect, ele sunt individualizate si, in consecinta, delimitate de altele.

Procesul de identificare criminalistica foloseste doar acele caracteristici ale obiectului creator care sunt reflectate in urma produsa de obiectul cautat, denumite caracteristici identificatoare.

Indiferent de intelesurile care au fost date notiunii de caracteristici identificatoare, aceasta este un element specific dupa care un obiect este recunoscut si deosebit de altele.

Valorificarea criminalistica a caracteristicilor identificatoare va depinde de:

-numarul si calitatea caracteristicilor examinate;

-fracventa si stabilitatea acestora;

-gradul de dependenta a unora fata de altele, in sensul ca aparitia unei caracteristici conditioneaza existenta alteia;

-stadiul de dezvoltare al stiintei;

-numarul si calitatea metodelor si ale mijloacelor tehnice folosite in domeniul respectiv.

Caracteristicile luate izolat pot aparea si la alte obiecte sau fiinte. De exemplu, la desenul papilar, minutiile desenului papilar (inceput de creasta, sfarsit de creasta, bifurcari etc.) apar si in alte urme. In aceste situatii, cercetarea lor, pozitia reciproca, experienta dobandita de cel ce efectueaza compararea sunt importante.

Stabilirea identitatii sau a neidentitatii se va face pe baza metodelor elaborate de dactiloscopie, dupa ce se vor fi efectuat in prealabil examene comparative intre amprentele in litigiu si amprentele care sunt inregistrate in bazele de date.

Felurile identificarii

Stabilirea identitatii persoanelor in viata sau a cadavrelor cu identitate necunoscuta este frecvent intalnita in activitatea criminalistica. In practica, pot sa apara situatii cand acest lucru este foarte dificil.

Identificarea se clasifica astfel:

1. Dupa modul retinerii caracteristicilor:

-identificarea dupa memorie se realizeaza pe baza caracteristicilor esentiale ale unui obiect, fenomen sau fiinte, percepute anterior de o persoana, in anumite conditii de loc si de timp. Aceste caracteristici sunt retinute pana la reintalnirea sa cu acel obiect, fenomen sau fiinta, cand ii face examenul comparativ.

-identificarea dupa trasaturile esentiale ale persoanelor, obiectelor, fenomenelor se realizeaza de catre o alta persoana decat aceea care le-a perceput, prin compararea trasaturilor descrise fie cu obiectul, fiinta sau fenomentul supus examinarii in procesul de identificare, examinandu-l nemijlocit, fie cu o alta descriere.

-identificarea dupa urmele lasate se realizeaza prin comparatia dintre urmele descoperite la locul faptei si impresiunile careate experimental cu obiectul sau fiinta banuita ca ar fi lasat urmele respective. Dintre urmele mai des intalnite in practica: urme papilare, urme de buze, urme de dinti, urme biologice etc.

Examinarea stiintifica a urmelor contribuie la stabilirea catorva aspecte cu privire la:

-existenta faptei si a imprejurarilor in care s-a comis fapta;

-identificarea persoanelor implicate in savarsirea faptei;

-identificarea unor animale care au avut acces in perimetrul locului faptei;

-identificarea instrumentelor si a obiectelor care au produs modificari la locul faptei in timpul savarsirii faptei;

-succesiunea activitatilor in timpul savarsirii faptei;

-identificarea substantelor, determinarea fizico-chimica si a impuritatilor accidentale.

2. Dupa domenii, identificarile sunt: traseologice, dactiloscopice, balistice judiciare, grafice, a persoanelor dupa voce si vorbire, a cadavrelor, cu ajutorul tehnicilor biometrice.

Atat la vii, cat si la morti, o serie de parametri, cum ar fi: inaltimea, greutatea, starea fizica, trebuie inregistrati si comparati cu cei ai oricarei persoane disparute.

Imbracamintea, bijuteriile, tatuajele, cicatricile, culoarea parului, prezenta barbii sau a mustatii, prezenta produselor cosmetice etc. pot ajuta uneori la identificarea unei persoane.

Stabilirea identitatii dupa dentitie impune prezenta unui stomatolog experimentat in munca de jurisprudenta:

-in cazul persoanelor in viata, stomatologul poate ajuta in principal prin confirmarea sau excluderea unei persoane ca fiind cea care a comis o muscatura, iar in identificare, prin compararea dentitiei cu inregistrarile cunoscute;

-in cazul mortilor, odontologia medico-legala este foarte importanta, mai ales acolo unde sunt disponibile fise dentare ale potentialelor identitati.

Cand se descopera resturi de schelete, investigatorii doresc sa stie:

-daca resturile descoperite sunt resturi osoase si daca sunt de provenienta umana;

-saxul, varsta persoanei, inaltimea persoanei si rasa careia ii apartine;

-stabilirea identitatii.

Sistemele biometrice folosite in prezent sunt: amprenta digitala, geometria mainii, irisul, retina, fata, vocea, semnatura, urechea. Biometria presupune prezenta fizica a persoanei la punctul de identificare, moment in care i se poate stabili identitatea sau o identitate pretinsa sa fie respinsa.

Entomologia medico-legala se refera la studiul insectelor, la studierea corelatiei larve insecte puterefactie, in cazurile de omor, suicid, viol ori alte forme de violenta fizica.

Dezvoltarea insectei cuprinde toate procesele care au loc de la stadiul de ou pana la moartea fiziologica a adultului.

Pentru a putea stabili momentul comiterii infractiunii, trebuie cunoscuta perioada de timp necesara fiecarui tip de insecta pentru dezvoltare, luand in calcul: conditiile de mediu, etapele de descompunere a cadavrului, agentii externi si interni care influenteaza dezvoltarea insectei, microclimatul din imediata apropiere a corpului si distanta fata de alte categorii de urme. De asemenea, locurile din organism infestate de anumite insecte pot ajuta la determinarea cauzei mortii si la stabilirea imprejurarilor in care a avut lor fapta.

Insectele se vor ridica in faza statica a cercetarii cadavrului de pe cadavru si din imediata apropiere a cadavrului, impreuna cu orice resturi biologice, daca este cazul.