Primaria – componenta, scopul si rolul in colectivitatea locala

(Primaria Timisoara)

Primaria reprezinta structura funcţională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unitaţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, avand drept scop soluţionarea problemelor curente ale colectivităţii locale.

Rolul şi funcţiile administraţiei publice într-o societate democratică. Administraţia publică reprezintă un instrument al statului folosit în “scopul satisfaceriiinteresului general, prin acţiunea puterii publice” , fiind constituită din ansamblul serviciilorpublice a căror bună desfăşurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică. Din punct de vedere sociologic, administraţia este definită ca un sistem de organizarevastă şi complexă, având legile şi procedurile sale, mijloacele sale de constrângere, obiceiurileşi simbolurile sale, ca şi limbajul şi mijloacele sale de comunicare. Administraţia publică este un ansamblu de structuri sociale, o astfel de abordare aadministraţiei publice din viziunea structuralistă, conducând la realizarea efectivă a percepţieisistemice globale a acesteia, cu atât mai mult cu cât “administraţia publică nu mai poate ficoncepută într-o dublă accepţiune, organică şi materială, deoarece elementele de structurăsunt concepute ca o integrare a unei activităţi într-un cadru organizatoric determinat”. Din punct de vedere al dreptului administrativ, prin “structura administraţiei publice”înţelegem ansamblul organelor administrative ordonate şi dispuse pe orizontală şi verticală,după anumite criterii (teritoriale şi funcţionale), pe baza unor reguli bine determinate şi întrecare se stabilesc o varietate de raporturi administrative.Administraţia publică, prin multitudinea autorităţilor administrative ale statului şi alecolectivităţilor locale, determină ordonarea, pentru realizarea funcţiilor pe care le au, în baza adouă criterii1) criteriul teritorial – căruia îi corespunde o structură ierarhică;Potrivit acestui criteriu, autorităţile administraţiei publice se vor împărţi în autorităţicentrale şi locale, după raza teritorială în care activează, colectivitatea de cetăţeni fiind aceeacare motivează existenţa acestei structuri. Astfel, autorităţile centrale acţionează în interesulcolectivităţii umane existente la nivelul statului, iar autorităţile locale pentru rezolvareaintereselor colectivităţilor locale.2) criteriul competenţei materiale – căruia îi corespunde structura funcţională şidivide autorităţile administraţiei publice în autorităţi cu competenţă generală şiautorităţi cu competenţă de specialitate. Sistemul autorităţilor administraţiei publice, conform celor două criterii, este constituit

din:- autorităţi centrale cu competenţă generală (Guvernul) şi autorităţi centrale aleadministraţiei publice de specialitate (ministerele şi celelalte organe centrale aleadministraţiei publice);- autorităţi teritoriale – autorităţi ale administraţiei publice de specialitate (serviciipublice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale);- autorităţi locale cu competenţă generală (consiliile şi primarii). Nu se poate vorbi de o activitate administrativă fără a identifica şi organul care o desfăşoară; de asemenea, nu poate exista o structură administrativă fără ca aceasta să nu primească o atribuţie sau o misiune. În primul sens, cel material administraţia semnifică activitatea administraţiei publice care are drept obiect activitatea de organizare a executării şi executarea în concret a legilor, cu o finalitate ce presupune satisfacerea unor nevoi şi interese generale (dar şi locale) alecolectivităţilor umane, prin asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prinexecutarea unor prestaţii către membrii colectivităţilor, executare ce aparţine fie înexclusivitate unor organisme statale, fie alături de acestea şi autorităţilor administraţieipublice locale autonome.În cel de al doilea sens, cel organic, administraţia publică este înţeleasă ca ansamblulorganelor (autorităţi, servicii, instituţii) care pe baza şi în executarea legii realizează oactivitate specifică. În accepţiunea organică, autorităţile publice sunt:- Preşedintele României;- Guvernul;- Ministerele şi alte organe subordonate direct Guvernului;- Organe centrale de specialitate autonome;- Instituţii subordonate ministerelor;- Prefectul;- Organe locale de specialitate subordonate ministerelor şi conduse de prefect;- Organe autonome locale (consiliul judeţean, consiliul local, primarul) şi instituţiilesubordonate acestora. Administraţia, după cum reiese şi din prevederile constituţionale, este sarcinaexclusivă a executivului, ea neputând fi exercitată de puterea judecătorească şi nici de puterealegislativă, conform principiilor separaţiei puterilor în stat.În opoziţie cu majoritatea constituţionaliştilor, unii autori de drept administrativexclud noţiunea de putere “executivă”, înlocuind-o cu aceea de funcţie administrativă. Înînţelesul acestora, se consideră ca administraţia, în mod tradiţional, este una din funcţiilestatului, alături de funcţia legislativă şi de funcţia jurisdicţională.Opiniile menţionate pun în evidenţă unele divergenţe ce apar între autorii de dreptconstituţional şi cei de drept administrativ, cu privire la funcţia executivă, care, în opiniaconstituţionaliştilor nu se confundă cu autorităţile care o exercită. În schimb, în opinia unorspecialişti în drept administrativ, administraţia şi executivul reprezintă o unitate structuralăunică în ale cărei sarcini intră întregul conţinut al funcţiei executive. Ţinând seama de cele prezentate, reiese că administraţia publică realizează, prinautorităţile menţionate, acte juridice şi operaţiuni materiale, prin care se organizeazăexecutarea legii şi se execută legea, fie organizează sau, după caz, prestează direct serviciipublice.Administraţia constituie un corp intermediar, instrumet al statului, iar într-o societatedemocratică aceasta este subordonată dreptului, legii, care îi stabileşte obiectivele, îi fixeazălimitele, îi impune respectul unor garanţii. Administraţia îndeplineşte două mari categorii de sarcini: unele de execuţie, altele de

elaborare. Administraţia în executarea legilor colaborează cu Şeful statului, Parlamentul,guvernul, miniştrii de resort. Administraţia este ierarhizată, ierarhia administrativă este un procedeu pentruasigurarea coeziunii şi disciplinei adminsitraţiei, facilitând transmiterea ordinelor, repartizarearesponsabilităţilor şi supravegherea executării.Această ierarhizare, prin intermediul controalelor, care sunt o consecinţă şi omanifestare a ei, tinde spre asigurarea unităţii de acţiune a aparatului adminsitrativ. Printre funcţiile pe care administraţia publică le exercită se numără şi cele de:execuţie, informare, pregătire şi prevedere. Funcţia de executare se referă la rolul administraţiei publice de a organizaexecutarea deciziei politice, reflectată în legi şi de a asigura executarea lor, folosindconvingerea, iar în caz de nevoie, forţa publică. Funcţia de informare, pentru realizarea acesteia administraţia publică pune ladispoziţia societăţii informaţiile de interes public, de asemenea are obligaţia de a prezentainformaţiile cerute de Parlament, care, pe baza lor, ia decizii şi optează pentru diferite soluţiisau proiecte legislative. Funcţia de pregătire (de elaborare) a deciziilor politice, a proiectelor de actenormative şi a proiectelor de acte administrative, precum şi colaborarea la adoptarea sauemiterea lor. În cadrul sistemului constituţional, administraţia publică îşi are bine precizat rolul săude organizator al procesului de realizare a valorilor politice, exprimat prin lege, poziţie de pecare se pregăteşte decizia politică şi se colaborează la elaborarea acesteia, ea nefiind însăabilitată, de regulă, să adopte decizii cu caracter primar, ci numai pentru organizareaexecutării legii.

Primarul este autoritatea executivă a colectivităţilor locale care îndeplineşte, în acelaşi timp, şi rolul de reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială în care este ales. Potrivit prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin.1 legii administraţiei publice locale, comunele şi oraşele au câte un primar ales prin vot direct, iar municipiul Bucureşti are un primar general, ales în condiţiile legii. Se aleg primari şi în sectoarele urbane ale municipiului Bucureşti, care se află în relaţii de subordonare faţă de primarul general al municipiului Bucureşti. în activitatea sa, primarul este ajutat de unul sau mai mulţi viceprimari care sunt aleşi de consiliul local pentru un mandat de 4 ani. Comunele şi oraşele au câte un primar şi un viceprimar, iar oraşele reşedinţă de judeţ, câte 2 viceprimari, aleşi în condiţiile legii (art. 61). Regimul electoral pentru alegerea primarului este stabilit de dispoziţiile Legii privind alegerile locale nr.70/1991. Prin aceasta, se consacră prevederi care statornicesc reguli privind alegerea primarilor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe baza scrutinului uninominal, în fiecare comună şi oraş care constituie o circumscripţie electorală (art.1 ). Pentru funcţia de primar alegerile se desfăşoară în circumscripţiile electorale organizate pentru alegerea consiliilor locale, la secţiile de votare ale acestora şi sub conducerea aceloraşi instanţe electorale. Condiţiile de eligibilitate pentru funcţia de primar sunt circumscrise calităţii de cetăţean român cu domiciliul în ţară, pe teritoriul circumscripţiei electorale, excluzându-se dubla cetăţenie, vârsta de 23 de ani, fiind exceptaţi de la dreptul de a candida în alegeri militarii activi, judecătorii şi procurorii, persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă pentru abuzuri în funcţii politice, juridice sau administrative, pentru încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infracţiuni intenţionate, în măsura în care nu au fost reabilitate, precum şi persoanele care au încheiat contracte cu administraţia locală pentru executarea de lucrări, prestării de servicii ori de furnizare. Pentru funcţia de primar se depun candidaturi separate de către partide, alianţe politice, alianţe electorale sau

candidaturi independente. Candidaţii independenţi înscrişi în liste trebuie să fie susţinuţi de minim unu la sută din numărul total al alegătorilor înscrişi în liste, dar nu mai puţin de 150 de susţinători (art. 4l, alin. 2 din Legea nr. 70/1991, republicată). Funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de consilier local, de prefect sau subprefect, cu alte funcţii publice ale consiliilor locale şi judeţene şi din aparatul prefecturilor, ministerelor, ale celorlalte autorităţi guvernamentale, inclusiv cu calitatea de deputat sau senator. Pe buletinul de vot pentru alegerea primarului vor fi înscrise toate candidaturile care au fost depuse, în ordinea rezultată din tragerea la sorţi, efectuată de către comisia electorală de circumscripţie. La primul tur de scrutin un candidat este ales primar numai dacă obţine cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor care participă la alegeri. În cazul în care nu se realizează această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, în cadrul căruia este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. În caz de paritate de voturi, primarul se desemnează în urma unui nou tur de scrutin, în cadrul căruia vor fi înscrişi candidaţii aflaţi în balotaj. Alegerile se vor organiza, de drept, în termen de două săptămâni. Dosarul alegerii primarului se înaintează, cu pază militară, în cel mult 48 de ore, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care a fost ales, iar certificatul alegerii ca primar se eliberează de biroul electoral de circumscripţie. In cazul primarului general al Capitalei, dosarul se înaintează la Tribunalul Municipiului Bucureşti, cum se menţionează în art.8l, alin.4 din Legea nr.70/1991, republicată. Validarea alegerii primarului se face în termen de 20 de zile de la data alegerilor de către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna sau oraşul. Validarea primarului general al municipiului Bucureşti se face potrivit legii, de către Tribunalul Municipiului Bucureşti (art. 63 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001).

Viceprimarul. Potrivit art 61 din Legea administraţiei publice locale, în activitatea sa, primarul este ajutat de unul sau doi viceprimari care sunt aleşi, dintre consilieri, de către consiliul local pentru un mandat de 4 ani.

Viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri locali. În acest scop, Legea nr. 215/2001 prevede înn art. 156 ca în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare, viceprimarii aveau obligaţia să opteze, fie pentru calitatea de consilier, fie pentru funcţia de viceprimar.

Alegerea viceprimarilor se face de către consiliile locale din rândul acestora, cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie.

Ca şi în cazul primarului, pe toată durata exercitării mandatului de viceprimar, contractul de muncă al acestuia la instituţii publice, regii autonome , companii naţionale, societăţi naţionale, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat sau la societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale sau judeţene se suspendă de drept. De asemenea, viceprimarul primeşte pe toată durata exercitării mandatului său o indemnizaţie stabilită, potrivit legii.

Mandatul viceprimarului poate înceta prin act administartiv (hotărârea consiliului local) sau de drept.

Încetarea mandatului prin act administartiv poate avea loc prin schimbarea din funcţie a acestuia.

Schimbarea din funcţie a viceprimarului se face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau la propunerea motivată a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcţie. Hotărârea consiliului local poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii 554/2004, însă instanţa de judecată se va pronunţa numai asupra legalităţii hotărârii atacate, nu şi asupra oportunităţii acestei hotărâri, care se apreciază, în exclusivitate, de către consiliul local.

Cu alte cuvinte, instanţa de contencios administrativ va verifica dacă hotărârea a fost adoptată cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 215/2001 şi nu se va pronunţa asupra temeiniciei acestei hotărâri, numirea şi schimbarea din funcţie a viceprimarilor putând fi chiar rezultatul unor “calcule politice”.

De altfel, nu poate fi contestat faptul că actvitatea viceprimarilor poate fi cel mai bine apreciată de către consiliul local, acesta având un drept de apreciere exclusiv şi nelimitat în această privinţă.

În concluzie, numirea şi schimbarea din funcţie a viceprimarului au la bază criterii politice şi nu profesionale. De aceea, aceste măsuri administartive nu pot fi asimilate cu numirea şi eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici, care trebuie să aibă loc pe baza unor criterii obiective şi nu pe baza unor considerente de apreciere subiectivă a conducătorilor administraţiei publice.

Mandatul viceprimarului încetează de drept în aceleaşi situaţii în care are loc şi încetarea de drept a mandatului primarului. Într-un asemenea caz, consiliul local ia act de încetarea mandatului viceprimarului şi alege un nou viceprimar.

Mandatul viceprimarului paote fi suspendat în cazul în care a fost arestat preventiv, în aceleaşi condiţii în care poate avea loc suspendarea din funcţie a primarului.

Viceprimarul exercită atribuţiile ce îi sunt delegate de către primar, precum şi atribuţiile repartizate de către consiliul local. Deşi legea nu prevede, el trebuie să participe la şedinţele consiliului local.

În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie, atribuţiile acestuia vor fi exercitate, de drept, de viceprimar sau, după caz, de către viceprimarul desemnat de către consiliul local, cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie.

În aceste situaţii, consiliul local poate delga, prin hotărâre, din rîndul membrilor săi un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului.

În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie în acelaţi timp, atât primarul, cât şi viceprimarul, consiliuzl local deleagă un consilier care va îndeplini atât atribuţiile primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea măsurii suspendării din funcţie a acestora.

Dacă devin vacante în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar care va executa de drept atribuţiile primarului până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un consilier local.

Rolul Consiliului Local

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii. Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.

Atribuțiile Consiliului Local

Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: •atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local; • atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului; • atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului; • atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni; • atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.

Relatiile autoritatilor administratiei publice cu cetatenii

Relatiile ce se stabilesc intre autoritatile administratiei publice si cetateni pot fi:relatii de cooperare(colaborare),relatii de utilizare a serviciilor publice (prestatii din partea administratiei catre cetateni) si relatii de autoritate (subordonare a cetatenilor fata de organele administratiei publice).

a) Relatiile de cooperare directa intre autoritatile administratiei publice si cetateni ocupa rolul cel mai important, atat din punct de vedere al ponderii, cat si al valorii continutului lor. Aceste relatii subliniaza, in primul rand, sprijinul pe care cetatenii sunt chemati sa il dea aministratiei publice in vederea realizarii misiunii acesteia si , pe de alta parte , ele trebuie sa reflecte existenta unei legaturi absolut necesare intre administratia publica si cetateni.Relatiile de cooperare administratie publica-cetatean sunt o expresie a accesului paticipativ al populatiei la solutionarea problemelor de interes general, in ultima instanta , o dovada a existentei sau inexistentei unei societati democratice.Ele pot fi grupate in doua categorii:

Relatii de cooperare directa, in care cetatenii, in mod individual sau grupati, participa la realizarea unui interes general, la finalizarea unei actiuni.De exemplu , sarcinile privind gospodarirea localitatilor se realizeaza atat prin structuri proprii autoritatilor administratiei publice(sectorul de gospodarie comunala, arhitectura sau de investitii), cat si prin cetateni, luati individual sau grupati in diverse forme de organizare.

Relatii de cooperare indirecta apar in cazul in care cetatenii sprijina actiunea autoritatilor administratiei publice fara sa participe la respectiva activitate in mod direct,de exemplu , oferta pe care o fac cetatenii de a sprijini actiunea administratiei prin modalitatile de care dispun(contractele de furnizare de produse cerealiere sau animaliere , ajutorul in caz de incediu sau inundatii).

b) Relatii determinate de prestarea de servicii ale administratiei publice catre cetateni constituie al doilea tip de relatii intre administratia publica si cetateni. Este evident ca administratia publica nu se limiteaza prin autoritatile administratiei publice la organizarea realizarii in concret a legii, ci ea are drept mobil organizarea unor servicii publice intr-o gama variata si complexa de probleme, servicii publice care sa presteze activitati cetatenilor.Acest aspect al atributiilor de servire a populatiei este mai evident la autoritatile administratiei publice locale, in special la municipii, orase si comune, dar si la serviciile descentralizate ale autoritatilor administratiei publice centrale. Importanta unei bune serviri a populatiei credem ca nu mai este necesar sa o subliniem, fiind de la sine inteles ca realizarea unei serviri necorespunzatoare a cetateanului determina grave consecinte sociale si politice, cu posibile repercusiuni atat asupra persoanei cat si a statului. De exemplu, emiterea unei autorizatii de constructii intr-o zona interzisa creeaza numeroase dificultati (mai intai cetateanului, a carui constructie poate fi demolata, apoi aspectului general urbanistic); eroarea in stabilirea impozitului pe venit sau eroarea in actele de stare civila pot avea consecinte neplacute.

Asadar, serviciile aduse cetatenilor de administratia publica, prin natura lor, au un grad diferit de specializare, ceea ce determina o pregatire corespunzatoare a personalului din acest domeniu. Slaba calitate a prestatiilor efectuate de autoritatile administratiei publice catre cetateni lezeaza nu numai interesele celor direct implicati, ci si ale altor cetateni, in ultima instanta ale statului. Administratia publica trebuie sa raspunda, in limita legilor, la toate interesele si nevoile cetatenilor, cum ar fi eliberarea de acte certificate, dovezi, adeverinte), sa apere drepturile si interesele cetatenilor prin masuri de ocrotire sociala (instituiri de tutele, curatele, ocrotirea familiei, ajutoare sociale diferite etc.).

Din punct de vedere juridic, relatiile dintre administratia publica si cetateni pentru prestarea de servicii pot fi de doua tipuri:

− Relatii ce se statornicesc in baza normelor de drept administrativ (regim juridic administrativ);

− Relatiile ce se statornicesc in baza normelor de drept civil (regim juridic civil).

Relatiile de tip administrativ se bazeaza pe norma juridica, pe actul normativ ce stabileste competentele autoritatilor administratiei publice. In aceasta situatie, cetateanul are dreptul sa se adreseze administratiei publice in temeiul respectivului act normativ. Spre exemplu, utilizarea serviciului public al invatamantului de toate gradele sau al ocrotirii sanatatii rezulta din actele normative in materie. Exista, deci, un drept legitim al cetateanului de a se adresa administratiei publice pentru satisfacerea unui interes personal. In legatura cu aceasta problema, se pot ivi mai multe posibilitati, si anume: administratia publica este obligata sa satisfaca cererea cetateanului in urma intrunirii unor conditii din partea celui care solicita (de exemplu acordarea unui pasaport sau a unui permis auto); cetateanul intra in mod obligatoriu in relatii de prestatii de servicii cu autoritatile administratiei publice (apare, deci, o subordonare a cetateanului), de exemplu, obligatia de vaccinare.

Relatiile de tip civil se statornicesc, asa dupa cum aratam, in baza normelor de drept civil.

Aceasta situatie se creeaza intre administratie si cetatean atunci cand sunt folosite servicii publice ca: posta, telegraf, telefon, radio televiziune, transport rutier sau aero-naval etc., in baza unor contracte intre aceste servicii si beneficiarii lor.

c) Relatii de autoritate (de subordonare a cetatenilor fata de autoritatile administratiei publice). Aceste relatii sunt determinate in mod evident de vointa unilaterala a autoritatilor administratiei publice. Ele sunt impuse cetatenilor nefiind necesar acceptul celor care sunt chemati sa participe in aceste relatii. De exemplu, obligatiile cetatenilor pot fi: de a face verificarea periodica a instalatiilor de incalzire, de a nu face zgomot in locuinta intre anumite ore, de a plati unele taxe. Din punct de vedere al reglementarii juridice, aceste relatii pot fi stabilite atat prin legi cat si prin decizii administrative (exemplu: impozitele si taxele locale).

Sintetizand caracteristicile determinate de legaturile dintre autoritatile administratiei publice si cetateni putem spune ca, nu exista egalitate intre participanti; vointa este, de regula, unilaterala (apartine autoritatilor administratiei publice), dar nu se exclude posibilitatea cetateanului de a-si spune punctul de vedere asupra modului cum urmeaza sa se stabileasca sau sa se desfasoare relatia respectiva, sau, ulterior, prin drepturile legale de a ataca la autoritatile competente actiunea administratiei publice. Din stabilirea relatiei in mod unilateral pot decurge si alte consecinte. De exemplu, obligatia pentru cetatean de a satisface cererea legitima a agentului administratiei publice (prezentarea actelor la controlul circulatiei), iar, in caz de refuz, administratia publica poate aplica sanctiuni.

Corecta determinare si derulare a relatiilor intre autoritatile administratiei publice si cetateni fiind o conditie si, in acelasi timp, o expresie a democratismului statului de drept, este garantata printr-un complex de acte normative si institutii juridice special create in scopul asigurarii accesului efectiv, din ce in ce mai amplu, al cetatenilor la procesul administrativ.

Consiliul local si Primarul vs. Consiliul judetean si Presedintele CJ

Printre atributiile consiliului local se numara adoptarea de hotarari in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale. Primarul, pe de alta parte, este autoritatea executiva, iar el va pune in aplicare hotararile consiliului local sau judetean. De asemenea, primarul va conduce serviciile publice locale si va asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. Consiliul judetean va coordona activitatea consiliilor locale si a primarilor, avand atributii in categorii precum: dezvoltarea economico-sociala a judetului, gestionarea serviciilor publice din subordine, gestionarea patrimoniului judetului sau cooperarea interinstitutionala. Presedintele consiliului judetean reprezinta judetul in relatiile cu celelalte autoritati publice si raspunde in fata alegatorilor de buna functionare a administratiei publice judetene. Totodata, presedintele va asigura respectarea prevederilor Constitutiei, punerea in aplicare a legilor, a decretelor Presedintelui Romaniei, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, a hotararilor consiliului judetean, precum si a altor acte normative.

Cati membri vor avea consiliile locale si cele judetene

De retinut este faptul ca atat primarul, cat si presedintele consiliului judetean vor fi alesi prin vot uninominal, iar din randul candidatilor se va alege unul singur. In ceea ce priveste membrii consiliilor locale si celor judetene, acestia sunt alesi pe baza scrutinului de lista, potrivit principiului reprezentarii proportionale, iar numarul lor este variabil, fiind decis de prefectul judetului. Spre deosebire de autoritatile administratiei publice amintite, prefectul nu este ales, ci numit de catre Guvern, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti. Conform Constitutiei Romaniei, prefectul este reprezentantul Executivului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale. De asemenea, este important sa stim ca intre prefecti si alesii locali nu exista raporturi de subordonare. Prevederile legale in vigoare stabilesc ca numarul membrilor fiecarui consiliu local si judetean se decide prin ordin al prefectului, in functie de populatia comunei, orasului, municipiului sau judetului. Spre exemplu, daca un oras sau o comuna va avea sub 1.500 de locuitori, atunci numarul consilierilor locali va fi de 9, insa daca sunt peste 400.000 de locuitori, si consilierii locali vor fi mai multi – 31. Numarul consilierilor judeteni variaza intre 31 si 37. In ceea ce priveste Capitala, aceasta merge pe aceeasi regula la nivel de sector, adica numarul consilierilor locali se stabileste in functie de numarul locuitorilor sectoarelor respective, insa Consiliul General al Municipiului Bucuresti va fi compus dintr-un numar fix de 55 de consilieri locali. O persoana poate candida pentru un singur consiliu local sau judetean, o singura functie de primar sau presedinte de consiliu judetean. Se poate candida, in acelasi timp, pentru functia de consilier local, de consilier judetean si de presedinte al consiliului judetean, insa nu se poate candida in acelasi timp pentru functia de primar si pentru functia de presedinte al consiliului judetean.

Actele administrative emise de primar

În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii. Ele sunt acte juridice emise în condiţiile legii şi a hotărârilor consiliului local, exprimând voinţa manifestată în mod unilateral de către primar şi produc direct efecte juridice. Dispoziţiile sunt obligatorii pentru toţi cei cărora li se adresează Dispoziţia, ca act administrativ specific primarului poate avea atât caracter normativ, cât şi caracter individual.În raport cu spaţiul în care se aplică, dispoziţiile primarului au caracter teritorial, efectele lor juridice limitându-se la localitatea unde este ales primarul.În calitate de autoritate executivă, primarul emite şi unele acte cu caracter special, cum sunt, spre exemplu, cele privind întocmirea proiectelor de buget local, angajarea personalului serviciilor etc.În afară de actele juridice primarul realizează activitatea administraţiei publice locale şi prin acte sau operaţii cu caracter material tehnic. Acestea nu produc prin ele însele efecte juridice, dar constau în fapte de serviciu, activităţi materiale, acte pregătitoare ale actelor administrative (avizele, rapoartele, procesele-verbale). Dispoziţiile primarului trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate, la fel ca şi celelalte acte administrative, adică să fie emise în limitele competenţei lui materiale şi teritoriale, în baza şi în condiţiile legii.

Secretarul localităţii

Prin art. 83 din Legea administraţiei publice locale se stabileşte că "fiecare comună, oraş şi subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului are un secretar salarizat din bugetul local". Secretarul consiliului local este funcţionar public, permanent, investit în această calitate şi trebuie să aibă studii superioare juridice sau administrative. De asemenea, secretarul consiliului local nu poate face parte din vreun partid sau formaţiune politică. Numirea şi "eliberarea din funcţie a secretarului se face de către prefect, numai la propunerea consiliului local, adoptată cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie, la iniţiativa primarului sau a-unei treimi din numărul consilierilor". Secretarul îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii principale:participă la şedinţele consiliului local; asigură buna funcţionare a compartimentelor şi activităţilor cu caracter juridic din cadrul aparatului propriu al consiliului local;avizează proiectele de hotărâri ale consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora; primeşte şi distribuie corespondenţa; urmăreşte realizarea răspunsului în termenul legal; asigură efectuarea lucrărilor de secretariat; asigură convocarea consiliului local; pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local; comunică şi înaintează, în termen de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel, autorităţilor şi persoanelor interesate, actele emise de către consiliul local sau de către primar; asigură aducerea la cunoştinţa publică a hotărârilor şi dispoziţiilor de interes general; eliberează extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului, în afara celor cu caracter secret stabilit potrivit legii; eliberează extrase sau copii de pe actele de stare civilă; legalizează semnături şi confirmă autenticitatea copiilor cu actele originale, cu excepţia celor care se eliberează de autorităţile publice centrale. Secretarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau încredinţate de către consiliul local sau primar.

Serviciile publice locale

Conform prevederilor art. 87 din Legea administraţiei publice locale "Serviciile publice ale comunei sau ale oraşului se organizează de către consiliul local, în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune". Profesorii Mircea Djuvara şi Paul Negulescu defineau că "dreptul administrativ studiază compoziţia şi activitatea serviciilor publice", respectiv că "seviciul public este mijlocul prin care administraţiunea îşi exercită activitatea". Legea prevede în art. 88 că angajarea şi eliberarea din funcţie a personalului serviciilor publice locale se fac de către primar, în condiţiile legii. Caracteristic pentru serviciile publice ale consiliului local este faptul că ele nu au dreptul de a emite acte administrative deoarece nu au calitatea de subiect de drept administrativ.Serviciile publice ale consiliului local, aşa cum prevede legea organică, sunt subordonate primarului. În concluzie, serviciile publice ale consiliului local sunt acele compartimente funcţionale care realizează activitatea consiliului şi a primarului, prin acte şi operaţiuni tehnico-materiale şi care nu au capacitate juridică administrativă distinctă de cea a autorităţilor în numele cărora acţionează, ele fiind subordonate atât consiliului cât şi primarului care le organizează. Funcţionarea serviciilor publice se realizează pe baza unui regulament aprobat prin hotărâre a consiliului local. Prin acest regulament li se stabilesc atribuţiile, activităţile şi operaţiunile administrative şi tehnice pe care trebuie să le desfăşoare.