Legenda rndunicii de Vasile Alecsandri

ntr-o ar deprtat, demult, demult, tria o zn tnr i frumoas. Ea avea o singur feti, pe care o chema Rndunica. i fetia era bun, frumoas i cuminte. Nu departe de castelul znei, tria Mama-Pdurii, obab coloas i urt foc. Odat, baba zri pe feti cum alerga dup fluturi, printre nite flori albe cazpada. i ndat, cumavea inimaveninoas, puse gnd ru asupra ei. A doua zi, pe cnd Rndunica sejuca voioas cu fluturaii, Baba-Cloana se repezi asupra ei, o lui o duse departe, departe. Acolo o prefcu ntr-o fetimic ct un degetar i-i dete drumul ngrdin. Biata Rndunic plngea zi i noapte dup mmica ei, dar nimeni nu oauzea.Un vntule uor, zefirul, trecu pe acolo ii se fcu mil deplnsul fetiei. O lupe aripile lui, ca s oduc acas la mmica ei. Merse zefirul, merse mult, zbur zilei nopi, dar acas la Rndunica nu putus ajung. De oboseal , fu nevoit slase fetia ntr-o grdin. Dar minune ! Fetia seschimb acum ntr-o floricic alb i rotunjoar. Era ns tot mhnit i plngea mereu.Dumnezeu din cer, care vede i audetoate, auzi i plnsul fetiei i trimise un nger s-o ntrebe ce vrea.- De ce plngi, Rndunico ?- Cum s nuplng ?! Eram o feti catoate celelalte i rutatea unei babe urte m-a fcut aa demic, nct m pot ascunde sub un mnunchi de frunze, im-a dus departe de mmica mea.- i acum cedorin ai,fetio ?- A vrea sfiu o psric, numai aa Mama-Pdurii nu m-armai ajunge i a zbura la mama.- Fac-se voia ta !zise ngerul.Atunci, din floricic alb i rotund, iei o psric i zbur repede cao sgeat.Chiar i pn azi, rndunica estecea mai ager psric. Ea zboarfr odihn. De cum se apropie iarna, aceast psricpleac spre tri deprtate, peste muni ipeste mri, iar pe cmpuri se mai gsesc nite floricele albe i fragede, numite rochia-rndunicii.

Legenda Ciocarliei de Vasile AlecsandriDin vremuri de demult n-a fost fata mai frumoasa ca Lia, fata de imparat. Fata ei alba, ochii albastri si parul balai, frumusetea trupului ei acoperit de haine scumpe, fermecau inimile tuturor celor care o priveau.Despre frumusetea Liei s-a dus vestea in lumea intreaga. De peste noua mari si noua tari au venit sa o peteasca feciori de imparati, mandri si viteji. Au venit imparatul Rosu si Alb imparat si Penes imparatul si altii, multi ca frunza si ca iarba ... Lia, insa, nu il voia pe niciunul dintre ei.Lia privea mereu cu drag la Soare si mereu avea ochii plini de lacrimi. Nimeni nu stia de ce, din cauza luminii Soarelui sau din cauza vreunui dor ascuns. Nu-i cunostea nimeni taina, nici cerul, nici pamantul, doar umbra ei stia.Cand frumoasa fata de imparat ii spunea Soarelui ca e singura ei dorinta, ca vrea sa il intalneasca si sa-i fie mireasa, umbra ei suspina si ii spunea ca isi cauta singura pierzania. Lia raspundea ca nu ii pasa, ca va umbla zi si noapte pana isi va gasi iubitul. Umbra zicea ca nu e bine, dar ca o va insoti oriunde se va duce.Intr-o dimineata Lia sui pe Graur, calul ei care fugea ca vantul si ca gandul si porni la drum. Mersera pe sub soare, mersera pe sub stele, strabatura codri si poiene, trecura peste rauri, pana cand ajunsera la malul marii.Lia privi cu dor spre insula pe care se afla palatul Soarelui si se planse umbrei ca Graur nu poate sa mearga si pe pamant si pe apa. Calul spuse ca el nu poate sa mearga pe apa, dar poate fratele lui, cel nascut in valurile marii. Necheza cu putere si din valuri iesi un cal cu solzi argintii pe spate si copite facute pentru a inota. Lia sari pe calul marii si porni pe ape, lasand pe mal umbra si pe Graur.Ajunse Lia pe insula si porni catre palatul minunat. Se imbracase ea la plecare in haine de fecior, dar mersul ei o arata ca e fata.La palat ii iesi in cale mama Soarelui. Era oarba, de la atata privit al stralucirii Soarelui. Soarta ei era sa mai vada numai atunci cand fiul ei ar fi intalnit iubirea. Intreba drumetul daca e fecior sau fata si-i spuse ca, daca e fata, precum se aude pasul, sa plece iute de acolo.Cum Lia nu stia ce sa faca, iata ca aparu Soarele.O zari pe Lia, ii ura bun-venit. Fata raspunse cu vorba duioasa si isi zambira dulce unul altuia. Mama Soarelui simti si hotari sa afle de e fecior sau fata. Avea sa presare flori albe in patul drumetului, la noapte. Daca dimineata vor fi vestede, inseamna ca e barbat, daca vor fi mai inflorite, e fata.Cei doi iubiti petrecura in alinturi toata noaptea. Dimineata, mama Soarelui vazu florile inflorite, caci vederea ii revenise ca prin farmec, si intelese ca oaspetele e fata. Privi pe cer si isi vazu fiul cu iubita la pieptul lui. Uitase de toate, chiar si sa tina seama razelor de foc, iar lumea intreaga era cuprinsa de flacari arzatoare.Mama o blestema pe Lia si cazu moarta la pamant. Blestemul urca pana la cer si Lia se pravali si ea din ceruri, prefacandu-se in mica ciocarlie, pasarea care se inalta mereu catre Soare, cantandu-i primavara cantece de dor. Asa spune legenda ciocarliei ...

Legenda bujoruluiBujor era fiul unui mprat btrn i tare panic. Aflndu-se pe patul morii, bunul mprat i zise feciorului:- Dragul tatii, eu n-am dumani, dup cum bine tii. Rzboaie cu vecinii n-am purtat. Am ns un mare necaz, Bujor. Cunoti i tu povestea ...- Da, tat! rspunse fiul cu o mare durere n suflet. Toat lumea tie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde triesc stafiile i ielele amgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni n mgari i n viei, schimonosindu-i.Ochii mpratului luceau de spaim.- S nu te duci niciodat acolo, Bujor. Niciodat s nu te duci la lacul ielelor ...mpratul czu pe pern, fr suflare. Bujor i nchise pleoapele i-l jeli ndelung. Acum el era stpnul mpriei. Avea buzduganul n mn i coroana de aur pe cap.Dup civa ani, cnd promisiunile se uit, noul mprat Bujor umbla prin trguri i prin sate. Tocmai trecea pe lng pdurea adnc, n mijlocul creia se afla lacul cel blestemat. Era noapte i luna lumina feeric mprejurimile. Deodat, pe Bujor ncepu s-l fure somnul. Cntau privighetorile, dar i ielele vrjite care apreau goale i ademenitoare la marginea poienii.- Doamne, otenii mei s-au tolnit pe iarb i-au adormit. i caii s-au culcat, iar znele frumoase i zmbitoare m poftesc n pdure ...Bujor mergea magnetizat, dup iele i stafii, pn ntr-o dumbrav fermecat. Ielele albe jucau n jurul tnrului mprat care se ruinase de goliciunea ielelor i obrazul i se nroise ca focul.- S- l prefacem n viel! rse o zn.- Ba s-l facem n gndac! hohoti rutcioas alta.- Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una nalt.Mama ielelor, tot aa de atrgtoare ca i fiicele sale, purta pe cap o coroan sclipitoare, btut n pietre preioase. Ea zise:- Nu, nu! Pentru c dumnealui, fiul de mprat s-a nroit la fa, poruncesc s se prefac imediat n floare. Floare roie. Aa s rmie!ntr-o clip, trupul lui Bujor intr ntr-un vrtej i se transform ntr-o floare roie ca jarul, destul de mare i btut ca un pmtuf. Apoi, ielele au disprut n lacul blestemat. Mai apoi, oamenii aunumit floarea cea roie bujor.Bujor a rmas pn astzi, dup numele lui Bujor, fiul mpratului, care fusese vrajit de znele cele rele, ca s se transforme n floare: floarea de bujor.