prezintĂgradinita7-satumare.ro/revista/mijlocieb.pdf · realizatori cristina berta Şi raluca...

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MRE REVISTA ALBINUŢELOR

REALIZATORI CRISTINA BERTA ŞI RALUCA BORODEI GRUPA MIJLOCIE B

PREZINTĂ:



A fost odată ca niciodată un roi de albinuţe vesele şi jucăuşe. După o vacanţă lungă, dar binemeritată, grăbim pasul spre “stupul” nostru

unde ne aşteaptă prietenii dragi pe care i-am lăsat în urmă cu câteva luni. Emoţia şi

bucuria revederii e mare. Abia acum realizăm cât de mult ne-am dus dorul unul altuia. Ce fericire trezeşte în sufletul nostru cuvântul PRIETEN!! Da. Suntem un

grup unit. Cu toţii suntem “prieteni”, dar atunci... de ce îmi bate parcă inima mai

tare pentru o anumită persoană din grup? Ce înseamnă “prieten”, cu adevărat?

Pentru a putea răspunde acestor întrebări hotărâm să pornim cu toţii în aventura

vieţii noastre, pentru a descoperi prietenia adevărată, pentru a ne face noi prieteni. Părăsim, aşadar, stupul şi, pentru că suntem cam debusolaţi, cerem ajutor

îndrăgitului personaj de poveste care ne iese în cale, Albă ca Zăpada.



Cu bunătatea-i caracteristică, Albă ca Zăpada ne îndrumă spre căsuţa

piticilor din Vetiş, a piticilor din Supuru de Jos şi chiar a piticilor din Seini. - Dar nu putem merge neanunţaţi!- se trezeşte una mai isteaţă. Scoatem repede din buzunare telefoanele, din rucsac tabletele, laptopurile şi

începem să trimitem tuturor cereri de prietenie pe facebook. Piticii ne răspund

imediat. - Ne aşteaptă! Să mergem! - exclamă în cor albinuţele.



Pornim la drum cu voie bună și entuziasm dar, în scurt timp realizăm că ne-am abătut de la drumul cel bun. Un vârtej de frunze și praf ne aruncă parcă într-o altă lume.

- Unde suntem? - întreabă albinuțele, scuturându-se de praf. - Unde sunt blocurile, casele? - întreabă una în timp ce își verifică cucuiul

după căzătură. - Am ajuns! Piticii Albei ca Zăpada locuiesc într-o căsuță în pădure. Știu

eu!...de la grădiniță! Aceasta trebuie să fie! - se agită alta... probabil încă amețită. Dar poate avea ea dreptate căci ne aflăm la marginea unei păduri, iar în

urma noastră nu se vedeau decât nemărginite câmpii. Curiozitatea ce ne

caracterizează ne face să ne aventurăm prin pădure în căutarea prietenilor nostri.

Ajungem într-o poieniță din

mijlocul pădurii și suntem surprinși să descoperim

acolo un sat cu căsuțe ciudate, în formă de ciupercă.

În timp ce ne minunăm noi,

cu voce tare, de interesantele căsuțe, ne trezim înconjurați de o mulțime de creaturi albastre, îmbrăcate fiecare cu

pantalonași albi și fes alb. Să

fi fost vreo 100, dar exact nu putem spune căci chiar atât de mult nu am învățat încă să numărăm. Se adunaseră în jurul nostru ca la circ și ne priveau acum care cu teamă, care cu uimire. I-am recunoscut imediat! -Sunt Ștrumfii!!- exclamă albinuțele, bucuroase să-și vadă în carne și oase eroii preferați din desene animate. Prin mulțime își face loc singurul strumf îmbrăcat în roșu, Marele Ștrumf, întrerupt din activitatea sa de zarva creată. Aflând că

ne-am rătăcit în lumea lor printr-o ciudată întâmplare și nu mai știm drumul înapoi spre casă, Marele Ștrumf solicită întrunirea de

urgență a locuitorilor pentru a dezbate această problemă. Cu toții sunt de acord să ne găzduiască în satul lor, mai puțin

Morocănosul care este convins că am fost trimiși la ei de Gargamel, dușmanul lor de moarte, pentru a le face rău. Ștrumfița îl liniștește cu șarmul ei așa că...rămânem în satul ștrumfilor până

va reuși Marele Ștrumf să găsească rețeta poțiunii magice ce ne va trimite înapoi, în lumea noastră!



Ștrumful Glumeț ne oferă chiar și câte un cadou de bun

venit. Cadoul exploziv al Glumețului ne umple pe toți de praf colorat stârnind hohote de râs. O frumoasă prietenie avea să se

lege astfel, aici, departe de casă, într-o lume magică în care

credeam că doar cu gândul putem ajunge. În prima săptămână am început să ne cunoaștem. Ne-am prezentat fiecare și

le-am povestit despre familiile noastre, despre rolul și responsabilitățile fiecărui

membru al familiei, despre importanța familiei în viața fiecăruia dintre noi. În următoarele zile l-am cunoscut mai bine pe Ștrumful Vanitos care ne-a

aprofundat cunoștințele legate de corpul uman, organele de simț. A insistat foarte mult pe aspecte legate de igiena corporală. Despre igiena dentară urmează să aflăm

mai multe de la Ştrumful Dentist care ne-a promis consultaţii gratuite la cabinetul

său particular. Urmează să îl vizităm în curand.



Ștrumfița ne-a prezentat împrejurimile. Miresmele și culorile naturii în

anotimpul toamna ne-au inspirat așa că am început să culegem frunze uscate pentru

a le folosi în realizarea unor lucrări practice.

Ștrumful Fermier ne aprofundează cunoștințele despre legumele și fructele de sezon, așa că îl urmăm conștiincioși zilnic pe câmp pentru

a-l ajuta la culesul roadelor bogate.



Cu o parte din roade ne îndreptăm direct spre piață. Acolo ne întâlnim cu

Ștrumful cu Ochelari care ne învață despre valoarea banilor, ne arată cum se

conduce o mică afacere, cum ne comportăm în raport cu clienții noștri, dar și în

ipostaza de cumpărători.

Celelalte bunătăți le ducem Ștrumfului Bucătar care ne

prepară zilnic delicii de sezon. El ne învață despre pericolul

consumării de legume și fructe nespălate, dar și despre importanța spălării mâinilor înainte de fiecare masă. Tot el ne arată cum putem

păstra fructele și legumele un timp îndelungat, așa că bucătărim împreună.



Se încinge o adevarată petrecere în “Bucătăria Toamnei”, cu muzică și voie bună, deoarece ni se alătură și Caravana Anima, prieteni buni ai ștrumfilor și, implicit, ai noștri.

În toiul petrecerii ne trezim pe cap cu Ștrumful cel Lacom,

purtat la noi de miresmele îmbietoare ale preparatelor noastre. - Murături!... Compoturi!... Clătite cu gem!....Bunătăți de îmi

lasă gura apă!....Ciocolată...ciocolată cu cremă de vișine nu ne-ai pregătit, Ștrumfule Bucătar?

- Ia, mai pune-ți pofta-n cui, Lacomule! Ciocolată îți mai trebuie?! Du-te la Fabrica de Ciocolată Wawi! Găsești acolo câtă ciocolată dorești, zeci de sortimente! – îi răspunde ușor enervat Ștrumful Bucătar.



- Ai dreptate, Ștrumfule Bucătar! Mulțumesc pentru idee! – îi răspunde Lacomul. Ștrumfule Îndemânatic, unde ești?! Am o treabă

importantă pentru tine! În câteva ore Ștrumful Îndemânatic ne și construiește un

ștrumf-autocar, unul mare și încăpător cu ajutorul căruia să ne

deplasăm (ghiciți unde?!?)...la Fabrica de Ciocolată!!!

Avem ocazia să vizităm pentru prima dată o fabrică de ciocolată, să vedem

cu ochii noștri cum se prepară desertul nostru preferat, cum se ambalează pentru a

putea fi trimis spre vânzare în magazine, cât efort se depune pentru acea bucată de

ciocolată pe care noi o cumpărăm zilnic cu ușurință și o mâncăm cât ai zice

“ștrumfi”. Cu bunătate și generozitate, cei de acolo ne-au servit și pe noi cu toate bunătățile.



Ne-am luat rămas bun de la noii prieteni, nu înainte de a mulțumi pentru

ospitalitate și ne-am întors în satul ștrumfesc. Vremea, din ce în ce mai rece, ne ținea mai tot timpul în case. Mare

plictiseală… Ce să facem?... - Petrecere!!!!! – exclamă într-o zi Ștrumfița. Petrecere de Halloween!

- Ștrumfească idee! – ne-am animat imediat cu toții. În scurt timp Ștrumful Croitor ne lua măsuri pentru costume, iar

Ștrumful Artist ne învăța să ne sculptăm dovlecii pentru expoziție. Cu această ocazie ne-am familiarizat cu semnificația sărbătorii de

Halloween, cu legendele și obiceiurile specifice, ne-am cultivat respectul față de obiceiurile și tradițiile altor țări.



Și să te ții, măi frate, căci de acum încolo o dăm dintr-o petrecere într-alta! Următoarea ocazie vine cu prima zi de iarnă, 1 Decembrie, Ziua Națională a țării

noastre, a României. Apelăm din nou la prietenul nostru Croitor care ne îmbracă

imediat în niște costume populare ca la noi acasă. Încingem o horă, precum ne e

obiceiul, fluturând steagurile tricolore.

Mândri de identitatea noastră le împărtășim și prietenilor nostri albaștri din

cunoștințele noastre, nu foarte vaste, ce-i drept, referitoare la istoria poporului nostru, a țării noastre, la însemnătatea acestei zile pentru noi, românii, despre activitățile specifice pe care le desfășurăm în această perioadă acolo, la noi în țară. Pentru a ne demonstra cunoștințele în acest domeniu și pentru a ne dezvolta spiritul de competiție, participăm chiar și la concursul: “Europreșcolarul - Cu Europa…la joacă”, iar acum ne putem lăuda cu diplomele și premiile binemeritate.



Deveniserăm vedete în satul ștrumfesc din Pădurea

Fermecată asa că, într-o zi suntem invitați de Ștrumful Reporter tocmai în platoul emisiunii TV “Spiriduși Ghiduși”.

Acolo, împreună cu Zâna, cu Spiridușul, cu Minnie și Goofy am desfășurat

activități artistice, întreceri sportive, am cântat, am dansat, iar la sfârșit am fost recompensați cu diplome.

-A fost o experiență de neuitat! Suntem vedete TV! – exclamă albinuțele în

drum spre căsuța ștrumfească. Așteptăm prima zăpadă, dar nu se văd semne că ar vrea să vină. Cu emoție

și sârguință ne pregătim ghetuțele în așteptarea lui Moș Nicolae.



După cum e obiceiul, în timpul somnului Moșul ne umple ghetuțele cu daruri, fiecăruia după merit. Copiii buni primesc dulciuri, iar cei neascultători

primesc câte o nuielușă. Ghiciți ce a primit Ștrumful Glumeț?!?... Un cadou exploziv! Se pare că și Moș Nicolae are simțul umorului.

În căsuțele ștrumfești e căldură, voie bună și armonie. Se putea

altfel?...Doar se apropie Crăciunul! În așteptarea Crăciunului ne pregătim și noi cum se cuvine: aflăm semnificația acestei sărbători, învățăm să respectăm

tradițiile și obiceiurile, împodobim bradul.



Pregătim chiar și un mic program artistic dedicat lui Moș Crăciun, în

speranța că ne va lăsa măcar câte un cadou sub brad. Așa că de azi încep

repetițiile. Ștrumful Poet ne-a compus fiecăruia câte o

poezie pentru Moșul drag, iar Ștrumful Muzician s-a oferit să ne învețe colinde. Ne luăm cu toții angajamentul de a ne prezenta zilnic la repetiții.

Cuvântul dat trebuie respectat așa că, la prima ora a

dimineții suntem prezenți la repetiții. Asta până în ziua dinaintea spectacolului când, Ștrumful Muzician dă alarma: - Albinuțele!! Unde sunt albinuțele?!? Nu au venit la repetiții!!! Și într-adevăr, albinuțele lipseau din căsuța lor. Ce se întâmplase oare peste noapte? În frunte cu Marele Ștrumf, pornesc cu toții în căutarea

noastră prin Pădurea Fermecată. Ștrumful Neîndemânatic se

împiedică într-o creangă și cade cu nasul în zăpadă. Așa descoperă cu toții urme de pași omenești în zăpadă.

- Gargamel!! E mâna lui Gargamel! Le-a capturat!! – exclamă cu toții. - Ce-i de făcut? Trebuie să le salvăm! – se arată cu toții de acord.

La scurt timp se aflau cu nasurile lipite de geamul casei lui

Gargamel. Pe masă, într-un borcan de sticlă, le puteau vedea,

înghesuite și speriate, pe albinuțe. - Cum le eliberăm? – zice îngrijorat unul dintre ștrumfi. - Am o idee! – îi răspunde Marele Ștrumf. Cântăm!

Cântăm colinde!



Imediat ce au început să cânte l-au și văzut pe

Gargamel ținându-se, iritat, cu mâinile de urechi.

Cu toate acestea, nimic altceva nu se întâmpla. - Cântați și voi cu noi, albinuțelor! – le

îndeamnă Marele Ștrumf. Fără să stea pe gânduri albinuțele li se alătură

într-un cor ce răsună în toată pădurea. Borcanul de

pe masa lui Gargamel începe să vibreze și apoi se sparge.

- Albinuțele sunt libere!! – se bucurau ștrumfii. Asta s-o credeți voi, mă gândeam, căci Gargamel se năpustește imediat asupra lor. Uitase probabil cât de periculoase sunt albinuțele, mereu înarmate cu

ace veninoase. Atacul lui Gargamel se întoarce împotriva lui și a lui Azrael, motanul său, cei doi fugind mâncând pământul și urlând de durere. A doua zi are loc spectacolul dedicat îndrăgitului Moș Crăciun, care nu ne

uită nici de data asta și ne răsplătește cu binemeritate daruri.



Veselia continuă în satul ștrumfilor și în zilele următoare. Colindele răsună

în fiecare casă. După cum e datina așteptăm colindători, însă mergem și noi la colindat.

Îi colindăm chiar și pe prietenii, ceva mai mari ca noi, la Liceul de Arte “Aurel Popp” din satul ștrumfesc, apoi pe Ștrumful Economist și soția sa,la Finanțe.



- Ce frumoasă este această sărbătoare! – gândesc cu voce tare albinuțele. - Piticii ne-au trimis şi ei felicitări și urări de sărbători! – anunță una din

albinuțe - Ce? Unde? Să văd! – se reped cu toate asupra tabletelor.

- E chiar el! E Moşul

meu drag!



- Ce frumos din partea lor că nu ne-au uitat! Adevarați prieteni! Ce-ar fi să-i colindăm și noi, măcar pe Skype!

Anul Nou trece repede atunci când te simți bine în

compania prietenilor. Și totuși, vom reuși, în final, să ajungem

înapoi acasă, în lumea noastră? Tocmai când ne întrebam cu toții acest lucru, Marele Ștrumf ne anunță că a reușit să găsească

formula corectă pentru poțiunea care avea să ne reîntoarcă acasă. Ne luăm cu greu rămas bun de la prietenii noștri albaștri. Ne facem curaj și

înghițim licoarea amăruie. Ne trezim imediat, în pijamale, în pătuțurile noastre de la Grădinița 7, ca după un somn lung și odihnitor.

- Să fi fost doar un vis? – ne întrebăm cu toţii nedumeriţi. Se poate, oare, să fi avut cu toţii acelaşi vis, căci prea ne uitam curios unul la altul?

prezintĂgradinita7-satumare.ro/revista/mijlocieb.pdf · realizatori cristina berta Şi raluca...

Documents