Drepturile copilului nu sunt o poveste! Realizatori: elevii clasei a IV-a D

Poveste de începutEste iarnă. O iarnă cu multă zăpadă şi încă din cer cade puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut. Sunt în recreaţie. Împreună cu colegii din clasa mea, ne jucăm cu zăpadă şi, chiar dacă veşmintele iernii sunt reci , inimile noastre sunt calde pentru că iarna revarsă asupra noastră încântare, emoţie şi ne umple sufletele de bucurie. O bucurie scurtă, deoarece soneria anunţă terminarea recreaţiei şi începerea unei noi lecţii. Roşii în obrăjori, cu zâmbetele încă pe feţe, intrăm în clasă. Începe ora de educaţie civică. Doamna, cu un glas blând , ne spune:“-Copii, am observat cât de frumos v-aţi jucat împreună în pauză! Sunteţi un colectiv de copii buni şi de aceea vă iubesc! Îmi place că mi-aţi ascultat sfatul de a vă comporta frumos unii cu ceilalţi. Voi acum sunteţi în clasa a IV-a, aţi reuşit să vă cunoaşteţi destul de bine între voi, formaţi un grup social cu multe cunoştinţe şi interese comune, specifice nivelului vostru de vârstă. Vă cunoaşteţi fiecare numele , pasiunile, punctele tari şi slabe, de cele mai multe ori nu există supărări între voi, aţi auzit, aţi văzut, aţi citit sau v-am citit despre situaţii de viaţă adevărate, în care erau implicaţi copii, ca şi voi. Realităţi, unele cu final fericit, altele, dimpotrivă, cu final trist…Apelând la cunoştinţele pe care le-aţi asimilat în lecţiile anterioare şi în timpul activităţilor din timpul celor aproape patru ani de şcoală,apelând la Internet şi la alte surse, vă propun realizarea unui proiect cu tema Drepturile copiilor nu sunt o poveste, ci o realitate! Sunteţi liberi să vă alegeţi propriul mod de lucru: individual, în perechi, pe grupe.Să nu uitaţi însă regulile muncii în echipă: să fim toleranţi, să nu ne enervăm dacă nu iese ceva cum ne-am fi aşteptat, să ne respectăm partenerul de lucru pentru că….”Şi continuarea am spus-o noi, pentru că o ştim atât de bine!!! Este un laitmotiv pentru noi … NOI NE FACEM VIAŢA FRUMOASĂ! PRIN COMPORTAMENTUL NOSTRU FAŢĂ DE PROPRIA PERSOANĂ ŞI FAŢĂ DE SEMENII NOŞTRI! Asta ne-a repetat Doamna învăţătoare în fiecare zi de şcoală începând din clasa I. Zis şi făcut! Imediat, în funcţie de preferinţe şi de apropierea între locuinţele noastre, ne-am format grupele. Iată ce a ieşit!

Laura -Maria

Dreptul la liberă asociereDreptul la liberă asociere“Imaginile vorbesc!” “Imaginile vorbesc!”

AlexandruAlexandru

Am avut dreptul să ne Am avut dreptul să ne asociem cum am dorit asociem cum am dorit pentru a crea grupurile de pentru a crea grupurile de lucru! A fost primul drept lucru! A fost primul drept pe care l-am identificat în pe care l-am identificat în proiectul nostru, un drept proiectul nostru, un drept care, la noi în clasă, e o care, la noi în clasă, e o realitate, nu o poveste!realitate, nu o poveste!

Familia este primul grup din care facem parte.

Familia e grupul în careNe naştem şi trăim

fiecare.Mamă, tată, fraţi ne-

ajutămŞi între noi comunicămOrice copil are dreptul la o

familie. Aceasta este formată din părinţi, copii şi alţi membri.

Dreptul de a avea o familie Alina Emilia şi Giorgiana Raluca

Părinţi adoptiviÎntr-o zi, la şcoală, ni s-a arătat

un tablou în care era un copil care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei.

Unul din copiii din clasă sugeră că acel copil din tablou era adoptat.

Atunci, o fetiţă din grup spuse :-Eu ştiu totul despre adopţii

pentru că eu sunt adoptată.-Ce înseamnă să fii adoptat ?

întrebă un alt copil-Înseamnă că tu creşti în inima

mamei tale, în loc să creşti în burta ei ! a spus fetiţa.

Trist, dar adevărat! Există copii care nu au părinţi. Rolul acestora este preluat de alte persoane.

Ce trist! La doar opt ani să rămâi fără mamă!!! Ce “năcaz”? Asta e nenorocire!!!Numai gândul că mama n-ar mai fi mă înspăimântă! Acest copil fără mamăDe-l doare, n-are cui să spunăŞi nici n-aşteaptă vorbă bunăNu-i cine să-l mai ia în seamă.Ce soartă tristă! Voi, oameni mari, ajutaţi copiii rămaşi fără de mamă! Este cea mai mare durere pe care o poate simţi un suflet de copil. Dacă aveţi suflet, nu –i uitaţi!

Dreptul copiilor la odihnă şi timp liber,de a se juca şi de a practica activităţi recreative proprii vârstei

Cătălin şi Emanuel

A venit vacanţa de iarnă. Pământul este acoperit încă de o mantie argintie şi are o cuşmă albă pe cap. Urcăm pe munte, acolo unde fulgii se joacă uşor ca un roi de fluturi albi. Aşa ne-am jucat şi noi, imediat ce am păşit în natura ce părea un imens ocean de lapte.

Eram la Arieşeni. Părinţii ne-au dat voie să mergem în excursie la munte cu Doamna învăţătoare.Ce bine!

După ce am stabilit ,de comun acord , regulile şi responsabilităţile pe care trebuie să le respectăm în timpul şederii noastre la munte, am pornit joaca cu bulgării şi am scos săniile pe derdeluş. A fost o vacanţă de neuitat. Am fost protejaţi de doamna învăţătoare şi trei părinţi ai colegilor noştri. Chiar şi ei, adulţii, au intrat în jocul nostru.

Am avut o săptămână timp liber, ne-am odihnit, ne-am jucat şi am practicat activităţi recreative proprii vârstei, aşa cum prevede Dreptul nostru.

Dreptul la educaţie Bogdan şi Ana

Cartea, prietena mea În sufletul meu de copil sălăşluiesc două mari iubiri:

iubirea de mamă şi iubirea de carte. Dacă mama reprezintă iubirea nesfârşită, căldura şi

bunătatea, între copertele cărţilor am descoperit cea mai de preţ comoară, care îmi sădeşte în minte şi în suflet lumina cunoaşterii.

Am făcut cunoştinţă cu cărţile încă din primii ani ai copilăriei mele, atunci când mama cu glas suav mă purta în lumea minunată a basmelor. Dintre copertele acestora se iveau seară de seară prinţi frumoşi şi zâne bune cu chip de îngeri. Mai târziu, când ajutat de doamna învăţătoare am descifrat tainele alfabetului, bucuria întâlnirii cu diferitele personaje din povestiri a fost şi mai mare. Am reuşit să ajung prin intermediul cărţilor, în ţinuturi pline de farmec, în lumea minunată a celor care nu cuvântă, am învăţat să deosebesc binele de rău, adevărul de minciună, frumosul de urât.

Ori de câte ori timpul mi-e prieten, iau cartea şi încep să citesc cufundându-mă în tainele ei.

Mai am atâtea de descoperit şi de învăţat! Sunt convins că doar ea, cartea, prietena mea, mă va ajuta să îmi potolesc setea de cunoaştere. Am acest drept ! Dreptul să primesc educaţie!

„ Să-i iubim, să-i ascultăm şi să-i respectăm pe învăţătorii care ne luminează mintea şi ne învaţă să scriem şi să citim!”

-Să zâmbim!-Dorinţă de a învăţa-Ce faci acolo, fetiţa mamei?Îi scriu Mariei o scrisoare.-Păi, tu încă nu ştii să scrii!….Hm!Nici ea nu ştie să citească!

Toţi copiii au dreptul la educaţie şi informare culturală Beniamin

La nivel global, 72 de milioane de copii şi 774 milioane de adulţi nu au acces la educaţie.

În România, Salvaţi Copiii acţionează pentru respectarea drepturilor copilului şi pentru modificarea politicilor şi a legislaţiei în beneficiul copiilor prin organizarea campaniilor de sensibilizare a opiniei publice şi sprijină copiii aflaţi în dificultate.

Sprijină un copil să poată merge la şcoală. Dacă ţie îţi pasă, atunci lucrurile vor deveni mai bune. Avem nevoie de tine, pentru ca toţi copiii să înveţe şi să crească mari!

Donează acum! ( slogan dintr-o campanie Salvaţi Copiii)

Dreptul de a fi protejat împotriva exploatării Eduard Janos

În cartea “Singur pe lume”, scrisă de Hector Malot am aflat că un băieţel fusese găsit la

numai câteva luni de viaţă de un bărbat care l-a dus acasă cu gândul că părinţii îl vor

căuta pe cel mic , iar el va primi o răsplată. Dar nu s-a întâmplat aşa.

Când copilul avea în jur de 10 ani, Barberin l-a vândut pentru 20 de franci şi cumpărătorul l-a pus în permanenţă să lucreze pentru a-şi

scoate cheltuiala.

Copiii trebuie protejaţi pentru a avea o copilărie fericită! Azi, în lume, Organizaţia Naţiunilor Unite

şi ţările care au semnat Convenţia cu privire la drepturile copilului, urmăresc modul în care sunt

respectate aceste drepturi şi pedepsesc pe cei care le încalcă.

Sigla ONU

Ce v-am prezentat mai sus se întâmpla demult. Vrem să credem şi sperăm că astăzi nu mai există asemenea

situaţii de exploatare. ONU ne dă o speranţă!

Dreptul la îngrijire în caz de boală

Remus şi Dacian

“Arthur era un băiat plăpând şi bolnăvicios. Pentru că suferea de o boală cumplită, urma

un tratament şi nu avea voie să meargă. Ca să nu stea închis în odaie, călătorea împreună cu mama sa cu o luntre pe apă.” ( Hector Malot-

Singur pe lume) Întotdeauna, persoanele cu un anume

handicap , bolnave trec mai uşor prin suferinţă dacă sunt ascultate, înţelese şi ajutate de cei

din jur.

Sănătatea e cea mai mare avuţie! Trebuie să avem grijă de ea!

Să râdem puţin!“Ionel şi medicamentul”

-Ionele, de ce te-ai ascuns după masă?-Ca să iau medicamentul.

-Şi de ce acolo? -Păi aşa a spus doctorul: de trei ori pe zi, după masă. Alisia Cristiana

Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială

Desen realizat de Raluca Denisa

În jurul nostru trăiesc şi persoane cu nevoi speciale care pot fi din naştere sau dobândite ca urmare a unui accident sau a unei boli. Ele necesită îngrijire

deosebită, multă atenţie, căldură şi răbdare din partea celorlalţi.

Desen realizat de

Ioana Giorgiana

Dreptul de a trăi într-un mediu curat şi îndatorirea de a păstra mediul curat Măriuca, Elisa şi Alina

Sorin şi Anca merg cu bunicul prin pădure. Aerul e proaspăt şi curat.Nu se aud decât cântecelele păsărelelor. Copiii adoră plimbările prin pădure şi nu se tem că se vor pierde pentru că bunicul cunoaşte toate cărările. El a fost pădurar.

-Să ne odihnim puţin aici, în acest luminiş, hotărăşte bunicul.-Bunicule, uite, iarba este călcată în picioare, iar pământul este acoperit de cutii de conserve, pungi de plastic,

hârtii şi mucuri de ţigară. Bunicul spumegă de mânie:- Începe să mă enerveze, mormăie bunicul.-Nu avem voie să facem aşa ceva, nu-i aşa, bunicule! spuse Anca.-Bineînţeles că nu! Dacă toată lumea ar veni aici să arunce gunoaie, pădurea s-ar transforma repede într-o

groapă de gunoi gigantică, răspunse bunicul, după care scoase un sac de plastic din rucsac. -Ce faci?întrebă Sorin.-Aduc mereu un sac de plastic cu mine când mă plimb prin pădure pentru că sunt mereu gunoaie. Este

singurul mod de a păstra pădurea un pic mai curată. Pădurea care a mai rămas, vreau să zic, pentru că demult, pe aici erau păduri întinse de stejar, de fag. Şi chiar de pin şi de brad. Copacii erau înalţi şi groşi. Dar, oamenii au început să taie pădurea fără chibzuinţă.

Bunicul se apleacă şi începe să strângă deşeurile în sacul de plastic.- Nu putem lăsa toate murdăriile astea aici. Dacă un cerb sau un alt animal le-ar mânca, ar muri.Sorin şi Anca nu vor să se întâmple aşa ceva şi îl ajută pe bunicul să strângă tot. Puţin mai târziu, luminişul este curat din nou. Şi aşa ar trebui să rămână. Pe copii aerul curat îi îmbie la somn. La plecare, bunicul le spune:-Pădurea este plămânul planetei. De aceea oamenii trebuie să o păstreze cu mare grijă!

PădureaPădurea

Dreptul copilului de a fi protejatîmpotriva oricărei forme de violenţă

Uneori, pot apărea manifestări de invidie care pot duce la conflicte, la acte de violenţă sau la forme de revoltă. Este important ca persoanele implicate în situaţii conflictuale să rezolve aceste fenomene prin înţelegere şi toleranţă,

evitând folosirea forţei sau comportarea nedemnă faţă de cei invidiaţi. Maria Elena

Violenţa verbală şi fizică- scenariu în imagini-

Realizatori: Darius şi Nicolae

Personajele şi fapta sunt fictive, desprinse din realitatea şcolară

Hei, Păsărilă, uită-te pe unde mergi!

Băi, cui zici tu Păsărilă? Cu ce drept mă violentezi verbal? Ia să vezi tu ce putere are Păsărilă!!!

Au! Nu mai da, te rog! Să mă ajute cineva!

Nu e bine să vă bateţi! Ştiţi ce a zis Doamna ! Noi ne facem viaţa frumoasă!

Cred că ar fi bine să vă potoliţi!

Şi eu sunt rău!!!! Dar voi… vreţi să mă întreceţi?

Numai animalele se luptă între ele, pentru supravieţuire. Noi, oamenii, suntem fiinţe dotate cu gândire. Nu trebuie să procedăm aşa!!!

Copii, NOI NE FACEM VIAŢA FRUMOASĂ! Mă bucur că aţi învăţat să aplanaţi un conflict! Noi, adulţii, trebuie să vă protejăm împotriva violenţei! E dreptul vostru să beneficiaţi de protecţie! Pentru că aţi intervenit în aplanarea unui conflict, chiar şi fictiv, mi-aţi demonstrat că nu numai adulţii trebuie să intervină, ci şi voi, copiii. Nu poţi să asişti cu indiferenţă la diferitele forme de agresiune ce provoacă suferinţe.

Acum ştim care sunt drepturile noastre! Ştim şi că avem responsabilităţi şi îndatoriri, chiar copii fiind, graţie Organizaţiei Naţiunilor Unite care a realizat Convenţia cu privire la drepturile copiilor din lumea întreagă.

Nu pot să mă numesc altfel pentru că identitatea mea se află în certificatul de naştere. Acolo sunt numele părinţilor mei care mă protejează legal.

Toţi colegii mei sunt copii minunaţi. Fiecare are numele său scris în certificatul de naştere.

Dacă aş fi o floare aş fi TRANDAFIR.

Dacă aş fi o culoare aş fi ALBASTRU

Dacă aş fi din desene aş fi MICKEY MOUSE

Dacă aş fi jucărie, aş fi un DINOZAUR

Dar eu, de fapt, sunt un copil minunat şi mă numesc TURC RĂZVAN FLORIN

Dreptul la un nume, la identitate

Dreptul la un nume, la identitate

Certificatul de naştere este primul act de identitate al unei persoane. El se păstrează cu mare grijă pentru că e

necesar pe întreaga durată a vieţii.

Părinţii sunt tutorii noştri legali care ne protejează până la 18 ani.Doamna învăţătoare le-a solicitat acordul să facem publice fotografiile din arhiva personală pentru a le insera în acest proiect. Fără acordul lor, nu puteaţi să ne vedeţi chipurile. Şi fără acordul lor, nimeni nu va putea să ne folosească fotografiile în alte proiecte. Gabriel Ionuţ

Părinţii sunt tutorii noştri legali care ne protejează până la 18 ani.Doamna învăţătoare le-a solicitat acordul să facem publice fotografiile din arhiva personală pentru a le insera în acest proiect. Fără acordul lor, nu puteaţi să ne vedeţi chipurile. Şi fără acordul lor, nimeni nu va putea să ne folosească fotografiile în alte proiecte. Gabriel Ionuţ

Din surse ale organismului ONU, am aflat că:

• În unele zone de pe glob sunt copii privaţi de nume (deci, de identitate) sau de naţionalitate. Într-o societate africană, numele este ales în raport cu momentul naşterii; astfel, dacă un copil este născut în perioada ploilor, este numit „Ploaie” sau „Apă”. Dacă naşterea sa coincide cu invazia lăcustelor, este numit „Lăcustă”, „Foame” sau „Suferinţă”. Alte nume descriu caracterul persoanei sau un eveniment important din viaţa sa.

• În Gambia, numele copiilor se atribuie în funcţie de săptămâna în care se nasc.

•Copilăria este o rază de soare, un zâmbet, un vis, e veselie, e o adevărată comoară în care se regăsesc şi drepturile şi îndatoririle copilului. Dacă acestea sunt respectate, comoara va străluci. În caz contrar, comoara nu va fi niciodată a noastră, copilăria va fi un şir de suferinţe şi cel care o deţine nu se va putea bucura niciodată de frumuseţea tărâmului ei magic. Va cunoaşte, în schimb, de la o vârstă fragedă o realitate crudă cu propria-i persoană.

Alexandru Ioan

Dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială înseamnă

Dreptul la o copilărie fericită

• În condiţii normale de viaţă ne putem cunoaşte şi apăra drepturile dobândite prin lege. De asemenea, prin activitatea şi conduita proprie , putem obţine drepturi care să ne onoreze: acasă, la şcoală sau în comunitate.

În loc de final, un zâmbet-Copii, care sunt factorii indispensabili vieţii? se adresează învăţătoarea clasei.

- Soarele, aerul, apa şi…. computerul, răspunde un elev.

NUMAI BINE!

E vorba, cu siguranţă, de computerul cu care am lucrat fiecare dintre noi să realizăm acest proiect.