Camera I

Prima vitrină din dreapta conține trei icoane rusești, dintre care cea mai

interesantă, prin raritatea sa, este cea reprezentându-l pe Sfântul Arhanghel

Rafail, din secolul al XVIII-lea. Deasupra se află imagini cu Mănăstirea Sinaia, de la

sfârșitul secolului al XIX-lea.

În centrul încăperii se află o vitrină care conține o colecție de paftale, dintre

care cea mai valoroasă este cea care a aparținut ctitorului mănăstirii, Mihail

Cantacuzino Spătarul, din fildeș, realizată în secolul al XIV-lea la Constantinopol.

Este una din puținele piese de artă bizantină păstrată în România. Celelalte

paftale, din secolele XVIII-XIX, sunt bogat împodobite cu pietre prețioase și

semiprețioase, sidef și argint.

Cele două broderii liturgice din aceeași vitrină, acoperăminte pentru

sfintele vase, sunt realizate de Anna Roth, pe la 1890, după schițele Reginei

Elisabeta. Tot de Anna Roth este realizată și mitra, care este împodobită cu rubine

și smaralde. Deasupra mitrei se află un prețios epitrahil, din 1748. Epitaful este

realizat la Chișinău, la jumătatea secolului al XIX-lea și deși Basarabia era sub

stăpânirea ruseasca, caracterele folosite sunt cele latine.

Vitrina de sub epitaf conține mai multe obiecte, printre care se află și două

dintre celebrele ,,tăblițe de la Sinaia”, despre care unii afirmă ca ar conține

fragmente din istoria neștiută a strămoșilor noștri, dacii.

Chivotul din argint aurit, reprezentând biserica mănăstirii Curtea de Argeș,

construită de Meșterul Manole, a fost realizat la București în 1898 de Theodor

Radivon, același bijutier care a realizat ferecătura din argint aurit a Evangheliei din

vitrina următoare. Aceasta a fost executată special pentru Mănăstirea Sinaia în

1911, având reprezentate pe coperte cele două biserici, cu hramurile lor. Culorile

sunt cele ale steagului României, roșu, galben și albastru.

Icoanele de deasupra Sfintei Evanghelii au fost realizate în 1703 de Mihail

Ivanov, un pictor rus, și au împodobit sute de ani catapeteasma bisericii vechi a

Mănăstirii Sinaia, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”.

Veșmântul preoțesc, din brocart și mătase, țesut cu fir de aur, a fost realizat

în Kiev, Ucraina, la jumătatea secolului al XIX-lea.

Camera II

Expoziția muzeală a Mănăstirii Sinaia deține una dintre cele mai valoroase și

mai frumoase colecții de icoane din România, cu piese din Țările Române, Grecia,

Rusia și Levant. Cele două icoane de catapeteasmă, rusești, de Mihail Ivanov, au

fost realizate în 1702. În ele sunt reprezentați Mântuitorul înconjurat de Sfinții

Apostoli și Maica Domnului cu Profeții.

Icoana rusească Maicii Domnului din Kazan, din secolul al XVIII-lea este

urmată de o icoană grecească din aceeași perioadă, reprezentând scene din viața

Sfântului Athanasie, precum și Marea Lavră din Muntele Athos, ctitoria sa.

Vitrinele de sub aceste icoane cuprind tipărituri, din care atragem atenția asupra

cărților de muzică bisericească tipărite de Ieromonahul Macarie în 1823 la Viena,

primele de acest gen în limba română. Un minei grecesc tipărit în 1685 la Veneția

poartă dedicația ctitorului Mănăstirii Sinaia, Mihail Cantacuzino Spătarul.

Vitrina următoare adăpostește două sfinte Cruci de altar, din secolul al XVII-

lea. Una este realizată în argint filigranat, cu smaralde și coral, iar cealaltă, mai

simplă, a fost executată special pentru biserica veche a Manastirii Sinaia. În mod

neobișnuit, are sculptat hramul, ,,Adormirea Maicii Domnului”. Prima Biblie

tipărită integral în limba română, în 1688, la București, marchează nașterea limbii

române literare. Apoi urmează o vitrină care conține trei valoroase cruci de altar,

dintre care cea centrală a fost executată la Betleem, în secolul al XIX-lea. Celelalte

două sunt din secolul al XVI-lea, în lemn traforat și împodobite cu rubine, perle,

coral, smaralde și email.

Deasupra acestor trei vitrine sunt cinci icoane, din care trei sunt opera

marelui pictor bisericesc Pârvu Mutu, din 1693. Ele sunt încadrate de două icoane

de catapeteasmă ardelenești, din 1736.

Următoarele trei icoane au fost realizate la începutul secolului al XVIII-lea la

Alep, Siria și sunt împodobite pe rame cu sidef. Un posibil autor este Patriarhul

Antiohiei, Silvestru, care era pictor și a stat doi ani la București.

Vitrinele din centru conțin: o cruce de altar, dăruită în 1829 de starețul

Iustin al Sinaiei, ucenicul Sf. Paisie de la Neamț, candele, cățui de argint, precum și

un potir dăruit de Regele Carol I, ca mulțumire că a fost găzduit chiar în aceste

încăperi între anii 1873-1883, până a fost inaugurat castelul Peleș.