SOCIETATE

PROFESOR: CONF. DR. DANIELA ŞOITU

BIŞOC IULIANFERENŢ MARGARETA

NECULAI LOREDANA- MIHAELA

GÂNDURI

• ,,Arta de a îmbătrâni este arta de a apărea în faţa generaţiilor care vin după tine ca un sprijin şi nu ca un obstacol, ca un confident şi nu ca un rival.” (André Maurois)

• ,,Bătrâneţe haine grele, ce să fac să scap de ele!...”(vechi cântec popular românesc)

Premisă

Vom începe cu descrierea teoriei informale conform căreia:,,Cine nu are un bătrân, să îl cumpere” (proverb popular), însă în zilele noastre bătrânii nu numai că nu se cumpără, dar deseori se plătesc sume mari de bani pentru a scăpa de aceştia.

INTRODUCERE

Integrarea familială – participare la viaţa familiei; atitudine de acceptare a persoanei vârstnice de către familie. Procesualitatea interacţiunilor dintre indivizi sau grup şi mediul social specific sau integral, prin intermediul căruia se realizează un echilibru social al părţilor.

Integrarea socială: reprezintă o politică a societăţii faţa de vârstnicii pensionari din prima categorie-capabili să rămână active dupa 60 de ani ) prin care se urmăreşte asigurarea unui cadru social necesar desfăşurarii unei activităţi utile din punct de vedere social.

Bătrâneţea este abordată astăzi sub numeroase unghiuri de vedere:

BiologicPsihologicSocialCulturalEticJuridic

imagine

• Bătrâneţea

este perioada de viaţă în care stigmatele involuţiei normale devin evidente, date le sunt rezultatul unor modificări structural şi funcţionale apărute în timp, la nivelul sistemelor şi subsistemelor organismului.

VÂRSTA A TREIA

Vârsta a III a- cum mai este denumită bătrâneţea-trebuie privită diferentiat, ţinând seama de cele trei etape în care este subîmpărţită:

• 1.-etapa de la 60 la 74 de ani include persoanele vârstnice;

• 2.-etapa între 75 şi 90 de ani se situează bătrâneţea propriu-zisă;

• 3.-etapa celor longevivi - cei care ating 90 de ani şi depăşesc;

Durata medie de viata a crescut spectacular

in decursul istoriei umane:de la 19 ani in epoca de piatra,la 25-30 ani in secolul

al XVII-lea,40 de ani in secolul al XIX- lea, atingand 73-74 de ani in zilele noastre.

Pensionarea este un moment important in viata fiecarui individ si este privita diferit nu numai in functie de tipul pensionarii (de boala sau de varsta) ,ci si de multi alti factori (temperament, sex , preocupari extraprofesionale anterioare). Pentru cei nepregatiti poate reprezenta un stres major, determinand o adevarata criza morala( “criza pensionarii” ,”drama pensionarii “).

“Criza pensionarii” se manifesta mai frecvent la cei care nu au avut anterior o ocupatie extraprofesionala care sa-I pasioneze (un hobby).Pana la urma este firesc ,daca ne gandim ca omul se dezvolta sub influienta muncii,care i-a format personalitatea si caracterul,i-a impus rigoare,ordine,ritm.

• Pensionarea este încheierea perioadei oficiale de muncă şi un moment major în viaţa tuturor indivizilor. Aceasta este văzută de cei mai mulţi autori drept o perioadă de ajustări cruciale.

• Pentru cei mai mulţi adulţi aflaţi la vârsta pensionării, profesia era cea care oferea cele mai multe ancore pentru existenţă şi cele mai multe scopuri pentru viaţă. Viaţa individului pentru decade întregi era organizată în funcţie de orarul de lucru.

• Retragerea din viaţa activă este momentul în care adulţii se văd confruntaţi cu problema organizării personale şi independente a programului.

•

Este mult mai uşor pentru aceia care au obişnuinţa activităţilor comunitare sau a activităţilor de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat interese în afara profesiunii, pensionarea poate fi întâmpinată cu mare dificultate.

De asemenea, pentru femeile care au fost casnice poate fi dificilă retragerea din activitate a soţului, căci el se va afla acasă, adică în „spaţiul de lucru” al femeii, şi aceasta necesită, de asemenea, unele adaptări. O altă problemă a pensionării este dificultatea legată de micşorarea venitului, cu implicaţii asupra planurilor de viaţă, a organizării de zi cu zi a activităţilor.

Integrarea socială

• Integrarea şi reintegrarea socială a vârstnicului are o notă aparte, referindu-se la populaţia vârstnică pensionară, care a început să mai aibă poziţia şi comportamentul social din perioada de activitate profesională.

• In cadrul populaţiei vârstnice pensionare distingem:• vârstnici cu o bună stare a sănătaţii fizice şi psihice,

capabili să rămână active după vârsta de 60 de ani (de regulă pe intervalul 60-75 de ani )

• vârstnici cu o stare precara a sănătătii fizice, care nu le mai permite să rămână active decât in mod diferenţiat, selective şi pentru scurte perioade de timp.

Integrarea socială a vârstnicului pensionar capabil încă de activitate înseamnă deci transferul statutului şi rolului din perioada de activitate profesională în cea de pensionare. De realizarea unui asemenea transfer depind de menţinerea cunoştinţei utilităţii sociale a vârstnicului şi, nu în cele din urmă, plăcerea de a trăi.

Integrarea vârstnicului depinde atât de familie, societate,mediu cât şi de vârstnic în sine; pentru integrarea vârstnicului în societate se recomandă:-o relaţie cât mai bună cu familia, copii, nepoţi, rude,prieteni etc.-plimbările sau chiar mici vacanţe alături de persoane dragi; -vizite la nutriţionist pentru o alimentaţie sănătoasă;-sportul (indiferent de gradul de efort depus)-înscrierea la bibliotecă (pentru a afla ce mai spune presa locală);-mersul în parc îi oferă bătrânului un confort psihic şi în acelaşi timp îl scapă de momotonia de a sta în casă zi de zi.-inscrierea la “CLUBUL PENSIONARILOR”-le ofera batranilor posibilitatea de a interactiona ,de a cunoaste oameni noi ,de a se imprietenii, de a juca jocuri distractive ,de a organiza diferite petrecereceri cu diferite ocazii etc-integrarea in viata activă a societatii prin consultarea batranilor pe problemele legate de comunitatea locala;

Reintegrarea sociala a varstnicilor se refera la acea categorie de varstnici pensionari cu o stare de sanatate dificila,drept urmare ce impune o redefinire selective a posibilitatilor varstnicului handicapat de a ramane active,de a-si pastra constiinta utilitatii sociale,oferindu-i-se corespunzator acestor posibilitati conditii concrete de desfasurare a unor activitati. Activitatile accesibile acestor categorii de varstnici poarta numele de : “activitati informationale” (in cadrul familiei ,in anturajul rudelor ,prietenilor).

Bătrânul şi familia

• Evoluţia şi progresul omenirii sunt strâns legate de dezvoltarea formelor de colectivitate umană;

• Dintre acestea, familia reprezintă una dintre verigile cele mai importante şi stabile.

• Familia este celula de bază a societăţii, iar caracteristicile ei sunt în strânsă dependenţă de condiţiile social-politice, economice şi culturale ale societăţii.

Bătrânul trebuie să se facă util şi să fie folosit cu înţelepciune în familie, care îi creează astăzi o poziţie de oarecare egalitate faţă de membrii ei mai tineri. Nu mai este vorba despre supunerea oarbă în faţa unui părinte sau bunic autoritar şi puternic, ci despre afecţiunea şi respectul faţă de un părinte - prieten.

• Această situaţie implică un efort de adaptare din partea tuturor membrilor familiei, dar mai ales din partea bătrânilor. În caz contrar, pot apărea conflicte sau alte situaţii latente de criză în relaţiile familiale.

În ,,vârsta a treia” trebuie intrat cu dorinţa de a pune în evidenţă cele mai favorabile trăsături de personalităţi de a nu lăsa să se manifeste cele nefavorabile, care vin odată cu anii. Aceasta cu convingerea că este pe deplin posibil ca şi la bătrâneţe omul să-şi poată controla conduita.

Bătrânul trebuie ajutat să ,,uite” treptat că a fost proiectat de vârstă din centrul vieţii publice la periferia ei, trebuie ajutat să înţeleagă că este numai ,,un scos din funcţie”, şi nu ,,un defunct social”.

La rezolvarea problemei integrarii si reintegrerii sociale a vârstnicului contribuie mai mulţi factori:

• - asistenţa geriatrica profilactica ;• - o buna stare a sănătăţii fizice si psihice;• - mediu familial;• -organele administrative;

Concluzie

Ideea concluzivă care ne rămâne este cu siguranţă aceea că astăzi, bătrânii, nu numai că sunt marginalizaţi dar se şi automarginalizează deoarece nu îşi mai găsesc lucruri de legătură cu tendinţele societăţii actuale, a familiei moderne.

BIBLIOGRAFIA:

• 1.-Albu A. , Albu C. , Petcu I. (2001) Asistenta in familie a persoanelor cu deficient functional,Editura Polirom , Bucuresti ;

• 2.-Bogdan C. , Stoianovici S. (1997) Ghid de nursing geriatric ,Editura Zecasin , Bucuresti;

• 3.-Florea Aurelia (1998) Batranul in familie, Editura I . N. G.G. , Bucuresti;

• 4.-Fontaine R. (2008) Psihologia imbatranirii , Editura Polirom , Iasi;

• 5.-Mircea Dumitru (1984) Batranete active, Editura Medicala , Bucuresti;

• 6.DANIELA GÂRLEANU-ŞOITU, Vârsta a treia, Institutul European, Iaşi-2006

• 7.RENĖ DUDA, Gerontologie Medico-Socială, Junimea, Iaşi-1983