Viktor Frankl

Analiza existentiala si Analiza existentiala si logoterapialogoterapia

- aduce în discutie „dimensiunea spirituala” a - aduce în discutie „dimensiunea spirituala” a omului si problematica sensuluiomului si problematica sensului

- Freud “vointa de placere”, Adler “vointa de - Freud “vointa de placere”, Adler “vointa de putere”, Frankl “vointa de sens”putere”, Frankl “vointa de sens”

Este o forma de terapie fenomenologic-Este o forma de terapie fenomenologic-personala a carei scop este de a ajuta personala a carei scop este de a ajuta persoana sa ajunga la o traire libera persoana sa ajunga la o traire libera (spirituala si emotionala), la atitudini (spirituala si emotionala), la atitudini autentice si la un comportament autentice si la un comportament responsabil fata de viata si lume (Langle, responsabil fata de viata si lume (Langle, 1998)1998)

Motivatiile existentiale:Motivatiile existentiale:

1. Putinta de a fi pur si simplu, putintã 1. Putinta de a fi pur si simplu, putintã vizatã în interogarea fundamentalã a vizatã în interogarea fundamentalã a existentei în directia propriului temei de a existentei în directia propriului temei de a fi, prin intermediul perceptiei si cognitiei fi, prin intermediul perceptiei si cognitiei ajungându-se la „ajungându-se la „încrederea încrederea fundamentalãfundamentalã“; “;

Motivatiile existentiale:Motivatiile existentiale:

2. Putinta de a resimti ceea-ce-este-valoros, 2. Putinta de a resimti ceea-ce-este-valoros, ca atrãgãtor. Aceastã posibilitate este ca atrãgãtor. Aceastã posibilitate este confruntatã în întrebarea fundamentalã a confruntatã în întrebarea fundamentalã a vietii: vietii: „Eu trãiesc, dar îmi place sã „Eu trãiesc, dar îmi place sã trãiesc?“trãiesc?“, prin intermediul emotiei , prin intermediul emotiei ajungându-se la „ajungându-se la „valoarea fundamentalãvaloarea fundamentalã“ “ reprezentatã de viata însãsi;reprezentatã de viata însãsi;

Motivatiile existentiale:Motivatiile existentiale:

3. Putinta si permisiunea de a fi Eu însumi, 3. Putinta si permisiunea de a fi Eu însumi, ce presupune elaborarea rãspunsului la ce presupune elaborarea rãspunsului la întrebarea fundamentalã a persoanei: întrebarea fundamentalã a persoanei: „Eu „Eu sunt, dar am voie sã fiu asa cum sunt?“,sunt, dar am voie sã fiu asa cum sunt?“, prin intermediul atitudinii si identificãrii prin intermediul atitudinii si identificãrii ajungându-se la „ajungându-se la „valoarea proprievaloarea proprie““

Motivatiile existentiale:Motivatiile existentiale:

4. Vointa (dorinta) de sens, ce presupune 4. Vointa (dorinta) de sens, ce presupune rãspunsul la întrebarea asupra sensului rãspunsul la întrebarea asupra sensului existentei: existentei: „Eu sunt aici – de ce este bine „Eu sunt aici – de ce este bine acest lucru?“acest lucru?“, prin actiune, dãruire si , prin actiune, dãruire si consacrare ajungându-se la „consacrare ajungându-se la „sensul vietiisensul vietii“.“.

Cele patru premise pentru existentã (Längle,1997):

1. capacitatea de a accepta conditiile vietii (raportarea la realitate si capacitatea de a avea încredere);

2. de a trãi cu propria simtire (relatii si valori);

3. valorizarea a ceea ce este individual si unic (respect fatã de felul, libertatea si demnitatea persoanei, chiar si a celei proprii);

4. a actiona si a se angaja pentru ceea ce dã sens.

Etapele presupuse de procesul terapeutic din analiza analiza existentialã:existentialã:

prelucrarea emotiei si cognitiei din impresie si trãire; prelucrarea integrativ-biograficã a atitudinilor personale; descoperirea formelor de expresie autentice si corespunzãtoare situatiei; exersarea si realizarea unui comportament încãrcat de sens.

Principalele afirmatii ale analizei existentiale sunt:

- ceea ce este cel mai profund în om – persoana – nu se poate îmbolnãvi, este liberã si intangibilã;- cu toate acestea, omul poate ajunge la deznãdejde dacã nu-si descoperã sensul sau dacã „nu poate fi“;- omul este responsabil pentru libertatea sa; - nu este necesar ca omul sã afle plãcere în tot ceea ce întâlneste, nici mãcar în tot ceea ce aflã despre sine însusi (capacitatea de auto-distantare);- omul nu este întregit doar din si prin el însusi – el are nevoie de o „completare“, împlinire, prin intermediul celorlalti (auto-transcendere); - fiecare om are un loc si o misiune în lume – ceea ce i se cere este doar sã le descopere.

Principala afirmatie a logoterapiei remarcã putinta omului de a descoperi un sens în orice situatie de viatã, astfel cã pânã si situatiile cele mai dificile si lipsite în aparentã de orice sperantã sã poatã deveni accesibile prin:- trãirea a ceea ce este valoros (de ex. natura, arta, relatia etc); - crearea de valori (materiale, artistice, spirituale etc); - suportarea a ceea ce este de neînlãturat si de neschimbat (boalã, pierderea unor oameni dragi), în atitudinea de a-si fi credincios sie însusi si de a se putea privi în fatã.

Eu sunt...Eu exist...Eu fiintez...

Eu spiritualizez...

Ce este viata pentru mine?Ce da sens vietii mele?

Ce da caldura vietii mele?Ce face viata mea valoroasa?

Pe cine ma bazez in viata mea?

Cum renasc in fiecare zi?Care este testamentul meu afectiv pe care il las

celorlalti (si la care inca scriu)?