alina farcaș

alina farcaș

amintiri cu sufletul meu

v

oradea, 2013

Drepturile de autor pentru ediția în limba română:

EDITURA COLEGIUL BIBLIC EST EUROPEAN

Str. Țepeș Vodă, nr. 26, 410 513, Oradea, România

Tel: 0259 477 099, 0359 410 508, Fax 0359 410 509

E-mail: eebc@rdslink.ro, Website: www.cbee.ro, www.mediacbee.ro

Amintiri cu sufletul meu

Alina Farcaș

Editare: Lidia Ban

Tehnoredactare și design: MediaCBEE

Lavinia Pașca, Alina Farcaș, Eusebiu Vașadi și Florin Iosif

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

FARCAȘ, ALINA

Amintiri cu su�etul meu/Alina Farcaș - Oradea: Editura Colegiul

Biblic Est European, 2013

ISBN 978-606-93628-0-8

alina farcaș

amintiri cu sufletul meu

v

Oradea, 2013

4

5

Părinților mei:Vă iubesc!

Prietenilor mei:Vă mulțumesc pentru încurajări și mâna întinsă în nevoi.

6

7

CUVÂNT ÎNAINTE

Unii oameni se aventurează cu Dumnezeu și trăirile lor iau nesfârșite forme și conținuturi. Alții, se mulțumesc să vorbească despre experiențele celor dintâi. Ar putea și ei, dar drumul de la a�rmații la declarații nu este unul cu scurtături. Autenti-citatea costă și nu mulți sunt dispuși să plătească prețul. Este ușor să tragi concluzii logice, matematice sau gramaticale cu privire la tainele Împărăției veșnice dar nu este la îndemâna oricui să priceapă ce se ascunde dincolo de litere și semne de punctuație, acolo unde tăcerea vorbește. Cred că rândurile așezate pe aceste pagini sunt momente de adevăr, un fel de stră-fulgerări ale unei lumini care vine dintr-o altă realitate. Sunt mici descoperiri tainice, chiar nebunatice ale Duhului Sfânt, unei inimi neliniștite, neîmblânzite, a�ată mereu în căutarea „întâlnirii”. Este o călătorie îmbietoare pentru toți cei care vor � în același Duh cu autoarea. Invitația pe care ne-o face este spre a îndrăzni să trăim împreună cu Dumnezeu în �ecare zi, într-un mod care să �e o uimire pentru oameni și îngeri. O viață care să lase în urmă, ploi de lumină.”

Viorel Dejeu

9

Prefață

Când scriam emailuri prietenilor apropiați nici prin gând nu mi-a trecut că ele vor deveni cândva istorisiri cuprinse în pagi-

nile unei cărți. Frământările, întrebările, îndoielile, bucuriile împărtășite într-o notă personală erau rânduri trimise pentru

a-mi răspunde uneori propriilor mele căutări, alteori pentru a-i în�ăcăra să trăiască viața descătușați de propriile limite.

Cred în capacitatea de a visa. Ne-am atins potențialul? Experiențele noastre de până acum ne oferă o viziune completă

asupra vieții sau mai sunt mistere ce așteaptă să �e descoperite? Suntem ceea ce vedem, simțim, auzim sau suntem ceea ce

visăm?

Viața �ecăruia dintre noi este plămădeala Visătorului. Gândurile așternute aici poartă semnul trăirilor înălțate pe aripa de-

venirii. Le împărtășesc în speranța că vor reuși, măcar pentru o clipă să vă provoace să vă dezbrăcați de conceptul „eu știu si-

gur” și să vedeți visele Lui. Fericirea, împlinirea nu sunt pentru atunci și acolo și nu sunt scopuri în sine. Sunt realități dăruite

nouă acum și aici, atunci când ochii inimii aleg să vadă frumusețea Visătorului și să audă chemările devenirii asemeni Lui.

„Amintiri cu su�etul meu” este pecetea unui vis. Amintiri ce deschid calea spre un nou popas. Luați-vă timp să vă opriți din

iureșul vieții și să dialogați cu cerul, cu voi înșivă și să vă înfruptați din visele Lui pentru voi...

Alina Farcaș

35

7. „Nădăjduiesc să te văd în curând și atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine...” 3 Ioan:14

(Pasaje biblice: 3 Ioan 13-14, Efeseni 6:23)

Un salut pe care Ioan îl face lui Gaius, un prieten de departe, dar aproape cu inima. Epistola pe care i-o scrie este una

scurtă. Lucrurile ce le purta în su�et aveau să �e împărtășite la întâlnirea față-n față. Condeiul, deși este o armă puternică

pentru a transmite gânduri de su�et, nu poate să ne facă părtaș trăirilor vizibile. Doar stând față în față cu un om, poți

vedea bucuriile ce îl încearcă. Niciun cuvânt scris nu poate înlocui tonul cald al vocii, ochii surprinși de mirare, zâmbetul

ce străjuiește taine doar de inimă știute. Adevărata cunoaștere este oglindită în destăinuiri de gânduri pe care doar comu-

niunea su�etească le desăvârșește. Inima tresaltă la gândul revederii și timpul zboară. Orice termen se pierde în umbra

unui „curând”. Pacea este mesagerul trimis până la revederea propriu zisă. O urare care acoperă orice tulburare a inimii.

Ce este mai de dorit decât pacea? Isus a zis înaintea plecării spre cer: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea.”(Ioan 14:27).

Ce urare pentru su�et! Deși depărtările de timp și spațiu se aștern peste prietenii, pacea le unește prin legătura dragostei.

Comuniunea! Când ai avut-o ultima dată cu El? Când ați lăsat ultima dată deoparte telefoanele, sms-urile, emailurile și

v-ați adunat la o ceașcă de bucurii pe aripa mult speratei revederi? Pacea să �e cu voi dragi prieteni.

36

v

Bucurii împărtășite la ceașca șuetelor, cu tine drag prieten. Ritm de vals prelins printre clape de pian ne încântă

în surdină în timp ce despletim noutăți, curiozități, surprize. Vremi multe au nins peste noi și ne-au acoperit

cu apropieri încercate de bucurii și tristeți. Privirea ta senină a rămas aceeași ca în prima zi. Su�etul tău a rămas mereu

deschis în fața chemărilor mele din noapte și zi. Credincioșie deslușită de-a lungul timpului ce-și răs�ră azi încântarea de

a � păși în continuare, împreună, pe drumul vieții. Amintiri prinse în prietenii ce-și întind aripile înspre mine. Liniștiri

ce-mi împresoară su�etul. Pace cuibărită în căușul relațiilor ce mi-au binecuvântat �ința. Surprize ce se pregătesc să-și

întindă brațele larg spre a ne ferici călătoria. Capitole noi se deschid su�etelor noastre. Prieteni trimit urări de departe.

Distanțe ce vor sfârși în apropieri presărate cu pace.

„Cuvintele se joacă de-a v-ați ascunselea până și cu mine. Caut o virgulă și dau de puncte de suspensie... La

fel e și cu trăirile noastre. Arcuite, răsucite, prea greu de pus în cuvinte. Le aliniem tăcerii noastre.”

37

Azi plouă cu Iubire.

74

17. „Isus le-a zis:Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin”. Marcu 6:31

(Pasaje biblice: Marcu 6:7-13, 30-32)

Dumnezeu înțelege oboseala �zică. Știe că trupul are nevoie de tihnă pentru a-și recupera energia. Le spune ucenicilor să ia o

pauză. Tocmai s-au întors din lucrarea de propovăduire în care fuseseră trimiși. Entuziasmați de miracolele la care au fost părtași,

ucenicii Îi povestesc Învățătorului succesul avut. Isus le vede bucuria dar este conștient de efortul depus. Lucrarea în mijlocul lumii

obosește trupul la un moment dat. Chiar dacă su�etul este plin de energie în mijlocul binefacerii, trupul ostenește. După o zi de

lucru este nevoie de relaxare. Odihna este creată de Dumnezeu. Nu doar pentru ca trupul să-și recapete forțele dar și pentru um-

plerea su�etului. În odăița inimii El vorbește lucruri ce nu pot � auzite în mijlocul lumii. Dumnezeu are un fel aparte de a ne chema

pe �ecare la părtășie. Poate � în privirea unui apus, departe de orice zgomot, o plimbare prin parc la pas cu El, odihna din cameră,

o ieșire la munte, o cină liniștită. Poate � în umblarea din deșert, când toate par că se năruie și nu știm ce să facem. Departe de orice

lucru, El ne vorbește inimii. Și nu doar atât. Ne umple de El. Orice activitate cere un efort, orice slujire cere o dăruire. Problema este

că uităm să ne luăm și odihna cuvenită. Trăim pe fugă, prinși în vizite, mai multe slujbe și noaptea ne prinde epuizați, fără a rosti

măcar un mulțumesc Tatălui ceresc. Odihna o găsim doar la El. Isus spune „Veniți” și nu „plecați să vă odihniți”. Luați-vă răgaz să

petreceți timp cu El. Viața va cunoaște alt ritm și culoare. Să mergem la El.

75

v

Încorsetată de agenda acestei lumi ce-și ticăie urgențele în bătăile su�etului meu, m-am sfârșit de toată bucuria și

energia pe cale. Acționez și gândesc mecanic, printre însemnări de agendă și ceasuri. Am uitat cum este să te bucuri

de simplitate și semne de exclamație. O rază auzindu-mi parcă suspinul, și-a croit drum prin fereastră, oprindu-se șovăi-

toare în salonul inimii. Părea surprinsă să audă atâtea îngrămădiri de minutare ce-și ticăiau urgențele. Privi îngândurată

în toate părțile. Cum să-și prelungească liniștirile ce le purta, ca sol credincios al Soarelui? Strălucea de promisiunea unei

vieți tihnite. Își revărsa căldura cu s�iciune, de teamă să nu �e dată afară. Su�etul, troienit de istoviri a început să tresalte

la gândul unei izbăviri. Raza a prins curaj și s-a desfăcut într-un evantai de speranțe. M-am așezat în fața ei și am lăsat-o

să-mi zvânte oboselile toate. Soarele zâmbea. Liniștea promisă lumina acum peste întregul salon.

76

ÎNVIE-MĂ DOAMNE

Simțiri încovoiate de gânduriSe ostoiesc la poarta su�etului

Prins între divin și uman,Între moarte și înviere

De �re sau duh.

Un sol înaripat ciocăneșteÎn poarta tăcerii abrupteEzitări cântăresc ocale

De veșnicii viitoareIad sau eden.

Pitit în turla su�etului,Ruga de funie o leagăȘi-n clopot de seară

Te cheamă un Lazăr:„Doamne, învie în mine!”

77

Sufletul și-a întins brațele spre cer.

138

33. „...nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Psalmul 103:2

(Pasaj biblic: Psalmul 103:1-11)

Suntem invitați să ne uităm la radiogra�a vieții noastre. Inevitabil și spre fericirea noastră ea începe cu Dumnezeu. Prin

El avem su�area și mișcarea. Privind în urmă vom întâlni momente luminoase și întunecate, liniștite și agitate, însă toate

legate de �rul invizibil al ghemului din mâinile Sale. Destinul nostru desprins din iubirea Sa ce se aliniază călăuzirii spre

cer. Privind în urmă, vedem mâna Lui ce ne-a șters lacrima. Uși deschise în momente fără speranță, împliniri ieșite din

palide începuturi, răspunsuri, mângâieri, toate binefaceri pe care El ne-a dat din palmele Sale. Le vedem sau facem ha-

zardul răspunzător pentru toate? Dumnezeu le spune în repetate rânduri israeliților să-și aducă aminte de El „vezi să nu

uiţi pe Domnul, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.... Domnul a făcut, sub ochii noștri, minuni și semne mari”

(Deuteronom 6:12, 22). Aducerile aminte nu doar Îl glori�că pe El, dar sunt necesare pentru su�etele noastre din cel pu-

țin două motive. Când suntem în deznădejde, privind în urmă la intervențiile Sale ne reamintim că nu suntem lăsați de

izbeliște nicio clipă. Al doilea motiv este cel de a ne ține pe calea dreaptă. Cei care uită binefacerile Sale își asumă propriul

merit pentru ce au devenit și au. Nimic mai trist și amăgitor. Fie ca să ne aducem aminte în �ecare zi de Dumnezeu iar

binefacerile Sale și să ne îndrepte mereu inimile spre un sincer: „Îți mulțumesc, Tată”.

139

v

Zâmbesc amintirilor de demult, încălzite de dorul inimii. Bucurii scăldate în ochi de copil. Chipuri răsărite printre

clipe și jocuri. Alerg pe câmpiile bucuriei, mă joc cu fulgi de iubire și mă înfrupt din livezile de fructe pline. Mă

plimb prin curți împărătești și dau binețe cavalerilor și prințeselor. Stau la umbra stejarilor și ascult susurul izvorului ce

bucuros îmi oglindește viitorul ursit de Tine. Este atâta bucurie în prezența Ta. Curiozități îmi măsoară bătăile de su�et

și când cred că le înțeleg o nouă avalanșă de mirări năvălesc peste mine. Am numărat ploi în clipeli de gene umezite și

mi-am făcut o coroniță din stele pudrate cu dor. Mi-am luat rămas bun de la încruntări și am zâmbit speranței ce m-a

furat. Câte binefaceri revărsate peste mine Doamne. Câte umpleri de Tine!...La plecare m-am învelit în curcubeul Iubirii

și am adormit, trezindu-mă într-o lume plină de străini și ură.

140

ADUCERI AMINTE

Pășesc pe aleea amintirilorSalutând s�os Nostalgia, Bucuria

Și galantul domn CuriosCe m-a încurajat mereu

Să răspândesc mii de �ori.Am zăbovit la felinarele Iubirii

Îmbrățișând umbrele de ieriCe mi-au șoptit duios:

A fost frumos.Bat la ușa Copilăriei

Vreau să-i dau binețe.Mirată îmi deschideȘi lacrimi de bucurie

Îi cad pe obrazu-i tânăr.„Ți-ai adus aminte de mine?”

Clipe prinse în mulțumiri prin careDoamne Te descoperi

Su�etului meu.Binefaceri deșirate

141

Sufletele au nevoie să fie reglate.

alina farcaș