PREVENIREA ACCIDENTELOR ÎN SECTORUL CONSTRUCŢIILOR

Drd.ing. Florin Cotigă, ing. Nicolaie Dămăcuş

THE WARNING OF THE LABOUR ACCIDENTS PRODUCED IN CONSTRUCTION

Analyse the stand of the work accidents in the national economy, who was taken place in the civilian and industrial buildings, daring 2003 – 2004 period, the conclusion was that accidents produced is high. All those events was happends because unusing properly of the protection equipment, or on using it at all.

În fiecare an, aproximativ 5 milioane de persoane din Uniunea

Europeană suferă accidente de muncă, care generează întreruperi din lucru pentru mai mult de 3 zile, însumând în medie aproximativ 146 milioane de zile de lucru pierdute ). Anumite accidente au consecinţe permanente, care afectează capacitatea de muncă a respectivelor persoane şi viaţa lor extra-profesionalã. Accidente de muncă intervin în toate domeniile de activitate, incluzând şi accidentele datorate alunecării, împiedicării şi căderii, obiectelor căzând de la înălţime, obiectelor ascuţite sau fierbinţi, şi accidentelor care implicã vehicule şi maşini.

Sectorul cu cel mai ridicat risc de accidentare este cel al construcţiilor, unde se înregistrează anual peste 1.300 de decese. În raport cu lucrătorii din alte sectoare, la scară mondială, pentru lucrătorii din construcţii riscul de deces este de trei ori mai ridicat, în timp ce

riscul de accidentare este de două ori mai ridicat, faţă de celelalte ramuri economice

Peste 99% din firmele de construcţii din Europa sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Prin urmare, acestea sunt cele mai afectate de accidentele din construcţii.

Costurile acestor accidente sunt imense, atât pentru lucrători, cât şi pentru angajatori şi pentru societate. Aceste costuri pot să reprezinte o cotă apreciabilă din preţul contractelor.

Cuantificarea costului datorat standardelor SSM necorespunzătoare din sectorul construcţiilor este dificilă, mai ales din cauza problemelor legate de estimarea mărimii reale pe care o are acest sector, având în vedere în special proporţia potenţial semnificativă a angajaţilor neînregistraţi. Aceste incertitudini sunt agravate de faptul că este probabil ca o proporţie considerabilă din problemele SSM să nu fie raportate, deoarece multe din firme sunt de mici dimensiuni şi ar putea funcţiona „în afara sistemului oficial”. Ca urmare, este foarte probabil ca orice evaluări ale costurilor să subestimeze impactul financiar real: • Un studiu efectuat în Marea Britanie evaluează costurile

accidentelor şi bolilor profesionale din sectorul construcţiilor – incluzând, printre altele, costurile aferente întârzierilor, absenteismului şi asigurărilor şi îngrijirilor medicale – la 8.5% din costurile proiectelor de investiţii.

• Plecând de la ipoteza că estimările din Marea Britanie ar fiind valabile pentru întreaga UE, unde se crede că sectorul construcţiilor valorează 902 miliarde Euro, aceasta ar conduce la un cost anual de aproape 75 miliarde Euro - respectiv aproape 200 Euro pentru fiecare persoană din populaţia UE.

• Deoarece, în majoritatea ţărilor, proiectele din sectorul public reprezintă o parte importantă din costurile sectorului construcţiilor, contribuabilii vor suporta o mare parte din aceste costuri.

Costurile legate de accidentele de muncă sunt ridicate, şi

includ:

Plata concediului medical, plăţi pentru ore suplimentare sau pentru personal de înlocuire temporară, pensionare anticipatã, recrutarea noii forţe de muncă, recalificare;

Pierderi de timp în producţie; Daune aduse unităţii, echipamentelor, materialelor, produselor;

Timp alocat de conducere pentru gestionarea urmãrilor accidentelor ;

Cote de asigurare mărite, cheltuieli de judecată; Scăderea moralului angajaţilor. Riscurile de accidente sunt mai mari pentru angajaţii din

Întreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM-uri). Frecvenţa accidentelor mortale din întreprinderile cu mai puţin de 50 de angajaţi este aproape dublã faţã de cea înregistratã în unităţile de dimensiuni mai mari.

În Romania în anul 2003, dintr-un număr total de 5799 de

accidente de muncă, 10,8% adică 626 de accidente, reprezintă accidente în ramura de construcţii.

În semestrul I 2004 –accidentele de muncă mortale au reprezentat 7,69 % din numărul total de accidente înregistrate în ramura construcţii .

PONDEREA ACCIDENTELOR CARE AU PRODUS I.T.M. FATA DE CELE MORTALE DIN CONSTRUCTII SEMESTRUL I 2004

92,31%

7,69%

Accidente cu I.T.M. Accidente mortale

Referitor la analizarea situaţiei accidentelor de muncă produse

în semestrul I al anului 2004 se poate preciza că acestea au avut ca principala cauza executantul în proporţie de 86,54% din totalul accidentelor înregistrate în ramura construcţii.

PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA CAUZATE DE EXECUTANT FATA DE TOTALUL

ACCIDENTELOR DE MUNCA SEMESTRUL I 2004

13,46%

86,54%

Numar de accidente dependente de alte cauzeNumar de accidente dependente de executant

Astfel în cele ce urmează sunt evidenţiate principalele cauze

care au condus la accidente de muncă :

Tabelul 1

Cauze dependente de executant Nr.accidente Efectuare necorespunzatoare de comenzi, manevre 44

Neefectuarea la timp a operatiilor indispensabile securitatii muncii 34

Efectuare necorespunzatoare de pozitionari, consolidari, fixari etc 25 Neutilizarea mijloacelor de protectie din dotare 19 Caderi la acelasi nivel prin alunecare 13 Caderi de la inaltime prin dezechilibrare 7

O alta componentă a sistemului de muncă unde in urma nerespectarii prevederilor legale privind securitatea şi sănătatea în

muncă a fost mijlocul de producţie, in proportie de 47,31 % , principalele deficiente fiind: Tabelul 2

Cauze dependente de mijlocul de productie Nr.accidente

Deplasari sub efectul gravitational prin cadere libera 23 Deplasari sub efectul gravitational prin rasturnare 17 Miscari functionale si disfunctionale, devieri de la traiectoriile normale 16 Miscari ale masinilor mecanisme, in functionare normala 8 Deplasari sub efectul gravitational prin alunecare 7 Miscari functionale si disfunctionale, proiectarea de corpuri 4

PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA CAUZATE DE MIJLOACELE DE PRODUCTIE

FATA DE TOTALUL ACCIDENTELOR DE MUNCA SEMESTRUL I 2004

52,69%

47,31%

Numar de accidente dependente de alte cauzeNumar de accidente dependente de mijloacele de productie

În primul semestru al anului 2004, 43,08 % din totalul accidentelor înregistrate au avut cauze legate de sarcina de muncă cele mai frecvente fiind:

Tabelul 3 Cauze dependente de sarcina de

munca Nr.accidente Tolerarea abaterilor de la respectarea normelor de

securitate a muncii 31 Erori in prestabilirea operatiilor de munca 16 Omisiuni in prestabilirea operatiilor de munca 13 Tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologica 9

PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA DETERMINATE DE SARCINA DE MUNCA FATA

DE TOTALUL ACCIDENTELOR DE MUNCA SEMESTRUL I 2004

56,92%

43,08%

Numar de accidente dependente de alte cauzeNumar de accidente dependente de sarcina de munca

Accidentele de muncă produse ca urmare a nerespectarii prevederilor legislative referitoare la caracteristicile mediului de muncă au avut o pondere de 9,2 % din numarul total de accidente înregistrate în semestrul I al anului 2004.

PONDEREA ACCIDENTELOR DE MUNCA CAUZATE DE MEDIUL DE MUNCA FATA DE

TOTALUL ACCIDENTELOR DE MUNCA SEMESTRUL I 2004

90,77%

9,23%

Numar de accidente dependente de alte cauzeNumar de accidente dependente de mediul de munca

Principalele cauze dependente de mediul de muncă sunt:

Tabelul 4

Cauze dependente de mediul de munca Nr.accidente Viscol 4 Temperatura aerului scazuta 3 Umiditatea aerului ridicata 2

Se poate concluziona că majoritatea accidentelor de muncă au loc în următoarele condiţii:

folosirea unor angajaţi noi, fără pregătire profesională corespunzătoare pentru efectuarea muncii respective, lipsa experienţei în muncă determinând numărul mare de accidentaţi în categoria angajaţilor cu vechime mică la locul de muncă

nerespectarea tehnologiilor de lucru; nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă; exploatarea instalaţiilor şi utilajelor fără asigurarea reviziilor şi

reparaţiilor corespunzătoare acestora; deficienţelor în sistemul de pregătire şi instruire a personalului.

În judeţul Arad, în anul 2003 dintr-un număr total de 78 de

accidente de muncă, 11 accidente au avut loc în ramura construcţii, ceea ce reprezintă 14,1%. Toate cele 11 accidente au cauze dpendente de executant.

În semestrul I 2004 dintr-un număr total de 53 de accidente, doar 5 s-au produs în ramura construcţii, ceea ce reprezintă 9,4%. Şi aceste accidente au cauze dependente de executant. De menţionat că atât în anul 2003 cât şi în semestrul I din 2004. În judeţul Arad nu s-au înregistrat în ramura construcţii, accidente de muncă mortale. RESPONSABILITĂŢI

Răspunderea pentru asigurarea securităţii în muncă revine clienţilor, conducătorilor de lucrări, angajatorilor, sub-contractanţilor şi lucrătorilor independenţi. Cerinţele relevante din Directivele europene includ: Luarea în considerare a aspectelor privind securitatea şi sănătatea în muncă, începând cu faza de planificare precum şi pe parcursul derulării tuturor activităţilor de construcţii. Toate părţile implicate în planificarea şi executarea lucrărilor trebuie să-şi coordoneze activităţile.

Asigurarea unui echipament tehnic sigur (ce include aspectele legate de compatibilitate, selecţie, caracteristici de securitate, utilizare fără riscuri, instruire şi informare, verificare şi întreţinere). Prevederea semnalizãrii de securitate şi sănătate în muncă, acolo unde riscurile nu pot fi evitate sau reduse în mod adecvat prin măsuri de prevenire. Prevederea unui echipament individual de protecţie (căşti de protecţie, centuri de siguranţă, protecţie oculară şi respiratorie, încălţăminte de protecţie, etc.), corespunzător riscurilor aferente, în cazul în care nu este posibilă evitarea acestora prin alte mijloace. Asigurarea unui mediu de muncă sigur şi a unor condiţii de muncă adecvate pentru lucrătorii din construcţii, cum sunt, de exemplu: căi de acces , căi de circulaţie sigure. Prevederea unui Cadru general de management al securităţii şi sănătăţii în muncă, care include: evaluarea şi prevenirea riscurilor; acordarea de prioritate măsurilor colective de eliminare a riscurilor; consultarea angajaţilor, asigurarea informării şi instruirii; coordonarea pe probleme de securitate în muncă între toţi antreprenorii prezenţi pe şantier.

Cerinţele minime cuprinse în Directive au fost transpuse în legislaţiile naţionale, care pot include şi cerinţe suplimentare.

Legislaţia Uniunii Europene, la îndrumări detaliate ale Comisiei destinate IMM-urilor şi la cele referitoare la evaluarea riscurilor şi sectorul construcţii, ca şi la site-urile Statelor Membre, unde poate fi găsită legislaţia naţionalã de implementare a Directivelor, precum şi îndrumări în acest sens. A se vedea, în mod special, Directiva privind şantierele de construcţii temporare sau mobile. Angajaţii au îndatorirea să participe în mod activ la aplicarea măsurilor de prevenire luate de angajatori, respectând instrucţiunile în conformitate cu instruirea primită.

Consultarea forţei de muncã este una din cerinţe. A face apel la cunoştinţele acesteia asigură identificarea corectă a riscurilor şi implementarea unor soluţii eficiente.

Prevenirea accidentelor – Evaluarea riscurilor

În activităţile din sectorul construcţiilor există numeroase

pericole. Există, totuşi, şi multe “bune practici” care pot fi aplicate cu uşurinţă pentru prevenirea accidentelor. Primul pas, în acest sens, îl reprezintă o evaluare adecvatã şi suficientã a riscurilor.

Pentru a asigura o diminuare reală a expunerii lucrătorilor la pericole, precum şi a altor persoane (incluzând vizitatori ai şantierului, trecători care nu au legătură cu şantierul), evaluarea riscurilor trebuie să ia în considerare toate riscurile şi pericolele. Trebuie vegheat ca diminuarea unui risc să nu ducă la creşterea altuia.

Trebuie identificate toate pericolele, atât cele care decurg din activităţile de construcţii, cât şi cele datorate altor factori, cum ar fi amenajarea şantierului.

Urmează evaluarea importanţei acestor riscuri, ţinând seama de precauţiile luate: s-au adoptat suficiente măsuri de prevenire sau trebuie făcut mai mult în acest sens? Concluziile evaluării riscurilor vor permite selectarea celor mai potrivite măsuri de bună practică care vor fi utilizate.

Prevenirea în practicã

Principalele riscuri sunt asociate lucrului la înălţime, lucrărilor

de excavaţii şi manipulărilor de greutăţi. Trebuie acordatã prioritate acelor mãsuri care eliminã sau diminueazã riscul la sursã şi care asigurã protecţia colectivã. Acolo unde riscurile nu pot fi diminuate în măsură suficientă, prin alte mijloace, trebuie recurs la protecţia individuală, cum este echipamentul individual de protecţie.

În plus faţă de evaluarea globală a riscurilor, mai sunt necesare monitorizarea continuă şi inspecţiile cu caracter periodic.

Lucrul la înãlţime

Căderea de la înălţime este cea mai frecventă cauză a

accidentelor şi deceselor din sectorul construcţiilor. La originea unei căderi stau adesea lucrul pe o schelă sau platformă fără balustradă, neasigurarea corectă a centurii de siguranţă, lucrul pe acoperişuri fragile şi pe scări mobile prost întreţinute, poziţionate sau ancorate.

Procesul de construcţie în ansamblu, trebuie planificat astfel încât să se reducă riscul de cădere de la înălţime. Protecţia împotriva căderilor trebuie prevăzută încă din faza de proiectare. Riscul poate fi redus prin adăugarea unor balustrade speciale sau, în ultimă instanţă, dacă riscul persistă, prin prevederea de centuri de siguranţă.

Lucrãri de excavaţii

Înainte de începerea oricãrei lucrãri de excavaţii, luaţi în considerare toate pericolele potenţiale –incluzând prăbuşirea pereţilor

de tranşee, căderea persoanelor şi vehiculelor în gropile săpate (excavaţii) şi afectarea structurilor construcţiilor învecinate. Adoptaţi apoi măsuri de prevenire adecvate: localizaţi şi semnalizaţi prin marcaje toate traseele subterane şi luaţi măsuri pentru a le evita; asiguraţi aprovizionarea şantierului cu materiale adecvate de susţinere a pereţilor excavaţiei; asiguraţi-vă de existenţa unei metode sigure pentru montarea şi demontarea materialelor de susţinere. Stabiliţi care va fi necesarul de material de manipulat, precum şi echipamentul adecvat acestui scop. Asiguraţi-vă că echipamentul necesar este livrat la timp, iar şantierul este pregătit să îl preia.

Pentru a asigura eficacitatea măsurilor prevăzute sunt necesare inspecţii zilnice: accesul la şi de la excavaţii se realizează în condiţii de siguranţă? sunt amplasate bariere pentru a preveni căderea persoanelor în excavaţie? materialele, pământul excavat şi echipamentele sunt amplasate suficient de departe de marginea gropii?

Transportul materialelor Planificaţi transportul materialelor astfel încât să se reducă

deplasările, iar manipularea acestora să se realizeze în condiţii de siguranţă. Vegheaţi ca instalarea şi funcţionarea echipamentului să fie asigurate de lucrători cu instruirea şi experienţa necesară.

Urmăriţi ca echipamentul tehnic să fie periodic inspectat, încercat şi examinat, de către personal competent.

Coordonaţi activităţile de şantier – de exemplu, asiguraţi-vă că operaţiile de ridicare la înălţime nu pun în pericol pe alţi lucrători, sau invers. Atunci când nu se poate evita manipularea manuală, organizaţi sarcinile de muncă în aşa fel încât să limitaţi cantitatea şi distanţa pe care trebuie efectuată manipularea fizică. Instruiţi-i pe lucrători pentru evitarea riscurilor şi utilizarea anumitor tehnici.

Toate operaţiile de ridicare cu ajutorul macaralelor mobile trebuie planificate şi efectuate de personal calificat. Conducătorul trebuie să aibă o bună vizibilitate , iar macaraua trebuie amplasată pe un teren plat şi la o distanţă suficient de mare faţă de excavaţie şi de liniile electrice.

Buna gospodãrire a şantierului şi securitatea accesului

Organizarea de ansamblu a şantierului şi ordinea sunt deosebit

de importante. În acest sens, asiguraţi: accesul în condiţii de securitate şi lipsit de obstacole (drumuri, pasarele, scări, schele, etc.) la şi de la toate locurile de muncă; depozitarea materialelor la loc sigur; împrejmuirea sau acoperirea golurilor şi marcarea clară a acestora;

măsuri adecvate pentru colectarea şi eliminarea finalã a deşeurilor; iluminat adecvat.

Instruire şi informare

Lucrătorii trebuie să cunoască şi să înţeleagă riscurile, efectele

acestora şi precauţiile pe care trebuie să le ia pentru a putea lucra în condiţii de securitate. Instruirea trebuie axată pe situaţiile concrete, problemele întâlnite, deficienţele constatate, şi pe modul în care acestea pot fi evitate în viitor. Parcurgeţi împreună riscurile, măsurile de prevenire, procedurile care trebuie urmate în caz de urgenţă, modul de raportare a problemelor apărute, echipamentul individual de protecţie, etc.

Planificaţi cursuri de reciclare. Instruirea trebuie susţinută de o bună comunicare. Şedinţele echipelor trebuie să abordeze problemele de securitate şi sănătate şi să permită difuzarea de informaţii.

Echipament individual de protecţie

Atunci când condiţiile de pe şantier o impun, lucrătorii trebuie

să poarte echipament individual de protecţie. Acesta trebuie să fie confortabil, bine întreţinut, şi să nu genereze alte riscuri. Trebuie realizată o instruire adecvată asupra modului de utilizare a acestuia. Echipamentul individual de protecţie include: cãşti de protecţie – dacă există riscul căderii unor obiecte de la înălţime sau persoana se poate lovi la cap; încãlţãminte corespunzãtoare – cu protecţie a tălpii şi a degetelor, precum şi talpă antiderapantă; îmbrãcãminte de protecţie – spre exemplu, împotriva vremii nefavorabile sau din materiale foarte vizibile, astfel încât lucrătorii să poată fi reperaţi cu mai multă uşurinţă, de exemplu de către conducătorii de vehicule.

Listã de control: Schele şi scãri

Echipamentele tehnice selectate sunt cele mai potrivite pentru a

asigura securitatea, inclusiv sub aspectul accesului şi evacuării? Utilizarea scărilor este limitată numai la situaţiile în care nu se

justifică prevederea altor echipamente, respectiv durată scurtă de utilizare sau nivel de risc redus?

Schela este construită pe o fundaţie stabilă? Balustradele sunt poziţionate la înălţime corectă? Există suficiente platelaje pe platforma de lucru?

Platelajele sunt bine fixate pe poziţie? Au fost cumva îndepărtate unele din elementele de

prindere/legătură ale schelei? Este scara mijlocul cel mai potrivit şi mai sigur pentru realizarea

lucrării? Este scara în bună stare şi adecvată pentru tipul de activitate,

respectiv pentru înălţimea la care aceasta se realizează? Poate fi amplasată scara astfel încât să se evite bascularea? Scara poate fi amarată la partea superioară şi inferioară? Scara este aşezată pe o suprafaţă de sprijin stabilă şi plană?

În caz de răspuns negativ la oricare din întrebările de mai sus, este

necesar să se adopte măsuri de prevenire, înainte de a începe lucrul . Aceste măsuri includ : Împrejmuirea tuturor deschiderilor, cum sunt golurile din planşee,

cu bariere fiabile (spre exemplu, cu balustradă şi parapet la nivelul piciorului) sau acoperirea acestora.

Fixarea solidă a capacelor şi semnalizarea acestora printr-un panou de avertizare.

Verificarea tuturor elementelor schelei din punctul de vedere al securităţii muncii, înainte de a începe montarea acesteia.

Inspectarea scărilor înainte de urcarea pe acestea, pentru a verifica dacă sunt în bună stare şi stabil poziţionate.

Utilizarea echipamentelor de oprire a căderii libere, atunci când se lucrează pe schelă, în special înainte ca balustradele şi parapetele pentru picioare să fi fost instalate, şi asigurarea atât a legării funiilor de siguranţă de o structură solidă cât şi a utilizării corecte a acestora.

Nu se va arunca echipament sau materiale către un nivel inferior al schelei, către sol sau pe plasele de securitate.

În concluzie multe din probleme pot fi evitate printr-un

management performant.

RESPONSABILITĂŢI PRIVIND MANAGEMENTUL PERFORMANT

În conformitate cu directivele Uniunii Europene, angajatorii au responsabilităţi privind securitatea şi sãnãtatea angajaţilor lor.

Directiva 89/391 prevede cadrul general pentru managementul securităţii şi sănătăţii, pentru identificarea şi prevenirea riscurilor.

Această Directiva a fost implementată în legislaţia naţională, care poate include – de la caz la caz - şi cerinţe suplimentare.

Angajatorii au obligaţia să evalueze riscurile şi să ia măsuri practice pentru a proteja securitatea şi sănătatea angajaţilor lor, să ţinã evidenţa accidentelor, să asigure informarea şi instruirea, precum şi consultarea angajaţilor, şi să colaboreze şi să se coordoneze cu sub-contractanţii în privinţa măsurilor care trebuie luate pe această linie. A fost stabilită o ierarhie a măsurilor de prevenire, care include : evitarea riscurilor; combaterea riscurilor la sursă ; adaptarea muncii la capacitatea fiecărui angajat; înlocuirea pericolelor prin non-pericole; acordarea de prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie individuală. Angajaţii trebuie să fie informaţi în privinţa riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurilor de prevenire, primului ajutor şi procedurilor aplicabile în cazurile de urgenţã. Angajaţii au datoria de a colabora în mod activ în cadrul măsurilor de prevenire adoptate de angajatori, respectând instrucţiunile în conformitate cu instructajul primit şi preocupându-se atât de propria lor securitate şi sănătate, cât şi de cea a colegilor lor de muncă.

Prevenirea accidentelor – Factori de succes

Sănătatea şi securitatea în muncă necesită: puternică

angajare din partea conducerii; implicare reală din partea angajaţilor şi un sistem de management bine structurat.

Angajamentul conducerii

Conducerea întreprinderii trebuie sã promoveze securitatea şi

sănătatea în muncă prin: Definirea politicii şi a obiectivelor privind securitatea şi sãnãtatea în

muncã; Asigurarea resurselor necesare implementãrii acestei politici; Includerea responsabilităţilor privind securitatea şi sănătatea în

muncă la toate nivelurile şi în toate deciziile manageriale; Consultarea cu angajaţii; Controlul şi analiza în vederea verificării eficienţei politicii şi a

întregului sistem. Angajamentul implică, spre exemplu, punerea în practică a

deciziilor, dezbaterea problemelor securităţii în muncă în şedinţele conducerii, efectuarea de vizite regulate la locurile de muncă şi participarea la anchete privind securitatea.

Implicarea angajaţilor

Consultarea angajaţilor reprezintă o cerinţă. Folosirea

cunoştinţelor acestora asigură identificarea corectã a riscurilor şi implementarea unor soluþii eficace. Reprezentanţii angajaţilor au de asemenea un rol important. Angajaţii trebuie sã fie consultaţi în legătură cu măsurile de securitate şi sănătate în muncă, precum şi înainte de introducerea unor noi tehnologii sau produse. Această consultare asigură implicarea angajaţilor în procedurile de securitate şi de sănătate în muncă şi dezvoltările ulterioare.

Managementul sănătăţii şi securităţii

O abordare structurată a managementului sănătăţii şi securităţii

în muncă permite atât evaluarea ansamblului riscurilor cât şi introducerea şi aplicarea unor metode de lucru în concordanţă cu normele de securitate în muncă. Revizuirea periodică permite să se verifice dac aceste măsuri rămân adecvate. Un model tipic de management este cel prezentat mai jos. Perfecţionare continuă Politică Planificare Implementare şi aplicare Verificare şi acţiune corectivă Analiză managerială

Politica - Stabileşte în mod clar angajamentul, obiectivele,

responsabilităţile şi procedurile privind organizarea. Planificarea – Identifică şi evaluează riscurile generate de

activităţile profesionale, precum şi modul în care acestea pot fi gestionate. Activităţile procesului de planificare includ: Evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor de prevenire Identificarea acordurilor privind managementul şi modul de

organizare care sunt necesare pentru exercitarea controlului; Identificarea necesităţilor de instruire Verificarea disponibilităţii cunoştinţelor, competenţei şi experienţei

privind sănătatea şi securitatea în muncã Evaluarea riscurilor implică:

Identificarea pericolelor: ce rău se poate întâmpla?

Estimarea persoanelor care pot fi vătămate, incluzând angajaţii, sub-contractanţii, publicul, precum şi a gravităţii vătămării.

Determinarea probabilităţii producerii unor asemenea accidente. Determinarea modului în care pot fi eliminate sau reduse aceste

riscuri: pot fi îmbunătăţite instalaţiile, metodele de lucru, echipamentele sau instruirea? Stabilirea prioriăţilor de acţiune în funcţie de gravitatea riscului,

numãrul de persoane afectate, etc. Implementarea măsurilor de control. Revizuirea evaluãrii, pentru a se verifica dacă măsurile de ţinere

sub control dau rezultate. Includerea în acest proces a consultării angajaţilor şi furnizarea informaţiilor privind rezultatele evaluării riscurilor.

Implementarea şi funcţionarea – Implică punerea în practică a planurilor. Aceasta înseamnă: modificarea organizării şi a procedurilor de lucru, a mediului de lucru, a echipamentului şi a produselor utilizate; instruirea conducerii şi a personalului de execuţie şi îmbunătăţirea comunicării.

Instruirea - Este necesar ca toţi angajaţii să înţeleagă cum se lucreazã în condiţii de securitate.

Prin urmare, instruirea va trebui să abordeze: identificarea riscurilor existente; măsurile de protecţie care trebuie adoptate; şi procedurile pentru situaţii de urgenţã.

Instruirea trebuie să fie pertinentă şi uşor de înţeles, inclusiv pentru angajaţii care vorbesc alte limbi. Trebuie să fie asigurată atât instruirea noilor angajaţi, cât şi celor existenţi, atunci când practicile de lucru sau echipamentul de lucru se modifică, când se produce o schimbare a postului de lucru, sau se introduce o nouă tehnologie.

Verificare şi acţiune corectivă – Eficienţa măsurilor trebuie monitorizată. Această monitorizare poate fi de tip reactiv, de exemplu prin utilizarea înregistrărilor de accidente, sau pro-activ, de exemplu prin informaţiile obţinute ca urmare a inspecţiilor şi auditurilor sau a sondajelor realizate în rândul personalului.

Investigarea accidentelor trebuie să identifice atât cauzele nemijlocite, cât şi cele mai profunde, inclusiv deficienţele la nivelul managementului. Scopul este acela de a se asigura că sistemele şi procedurile sunt eficace şi de a se lua imediat măsurile corective necesare.

Analizã managerialã şi audit – Permite verificarea performanţelor globale ale sistemului de management. Este posibil ca

circumstanţele externe să se fi schimbat, de exemplu prin apariţia unor noi legi. Aceasta poate fi şi o oportunitate pentru a privi în perspectivă, de exemplu la schimbările în structura de afaceri, dezvoltarea de noi produse sau introducerea de noi tehnologii. Analiza accidentelor trebuie sã conducã la învăţăminte, la nivelul managementului. Auditarea verifică dacã politica, organizarea şi sistemele implementate produc efectele scontate.

Listă de control: Au fost definite în mod clar procedurile şi responsabilităţile în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă? Îşi cunoaşte fiecare propriile responsabilităţi, cît şi pe acelea ale

altora? Cunoaşteţi ceea ce aveţi de făcut pentru a respecta legislaţia din

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă? Dacã nu, aţi desemnat o persoană competentă care poate să vă furnizeze consultanţă?

Aţi identificat principalele riscuri privind securitatea şi sănătatea în muncă şi aţi luat măsuri pentru a le elimina sau reduce?

Dispoziţiile pe care le-aţi adoptat referitor la întreţinerea echipamentelor de lucru sunt adecvate?

Aţi asigurat angajaţilor echipamentul individual de protecţie necesar pentru a se proteja împotriva riscurilor ce nu pot fi evitate prin alte mijloace?

Ai instruit salariaţii privind utilizarea acestui echipament? Aţi furnizat angajaţilor informaţii privind riscurile, şi i-aţi instruit

referitor la securitatea în muncă şi la procedurile de urmat în caz de urgenţă?

Vă consultaţi salariaţii în problemele de securitate şi sănătate, inclusiv referitoare la schimbări privind politica, procedurile de lucru şi echipamentele?

Angajaţii cunosc modul în care să raporteze condiţiile periculoase de lucru şi

accidentele? Obişnuiţi să luaţi măsuri rapide pentru anchetarea accidentelor

produse, a celor care au fost pe punctul de a se produce şi a problemelor semnalate ?

Inspectaţi cu regularitate locurile de muncã şi verificaţi dacă angajaţii respectă procedurile pentru desfăşurarea activităţii în condiţii conforme cu normele de securitate a muncii?

Dispuneţi de un sistem pentru revizuirea politicii şi a procedurilor de lucru privind securitatea şi sănătatea în muncă?

Concluzii: Nici un efort pentru prevenirea accidentelor de muncă în

general şi în construcţii în special, nu este suficient de mare, având în vedere că acesta va duce la reducerea costului total al pierderilor prin accidentare, atât cel necuantificat şi reprezentat prin dureri suferinţe şi pierderi de vieţi omeneşti cât şi cel cuantificat şi menţionat mai sus, valoarea pierderilor evitate prin accidente putând fi folosite de societate în alte scopuri mult mai folositoare.

Bibliografie:

[1] ∗∗∗ CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

[2] ∗∗∗ LEGEA PROTECŢIEI MUNCII NR: 90/1996, REPUBLICATĂ ŞI NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE.

[3] ∗∗∗ NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII, 2002.