preot dr. Întâlnirea monografiștilor bănățeni la partoș · bibliologul dr. florin popovici...

Joi, 2 august de la orele 1100 a avut loc la Mănăstirea ,,Înălțarea Sfintei Cruci” și ,,Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș” din localitatea Partoș cea de-a X-a ediție a întâlnirii monografiștilor bănățeni.

Au fost prezenți la această activitate: pro-fesori universitari, cercetători științifici, muzeografi, pro-fesori, preoți, reprezentanți ai Primăriei Comunei Ban-loc mai mulți săteni dar și monografiști din județele Caraș-Severin și Timiș.

Întâlnirea a debutat cu o slujbă de mulțumire oficiată de P. Cuv. Arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoa-rei și P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul De-tei. La finalul slujbei, P. Cuv. Păr. Simeon Stana a transmis celor prezenți cuvântul de binecuvânta-re al Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan precum și îndemnul de a cultiva cultul divin, rădăcină a culturii.

Adunarea monografiștilor s-a desfășurat în Centrul Cultural al mănăstirii fiind moderată de muzeograful Ioan Traia de la Muzeul Satului Bănățean. Prezidiul întâlnirii a fost compus din: prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu de la Universitatea de Vest din Timișoara, cercet. șt. I dr. Ioan Hațegan de la Institutul de Cercetări Socio-Umane ,,Titu Maiorescu” al Academiei Române, filiala

Timișoara, Dan Radosav, managerul Muzeului Satului Bănățean, Lucian Trifonescu, primarul Comunei Banloc, P. Cuv. Arhim. Simeon Stana și P. Cuv. Ieromonah Varlaam Almăjanu, starețul Mănăstirii Partoș.

Cuvântul de bun venit a fost rostit de moderatorul Ioan Traia, iar cel de binecuvântare a fost transmis de P. Cuv. Părinte Simeon Stana care pornind de la Evanghelia citită la slujba de Te Deum (Ioan 15, 4-7) a accentuat faptul că oamenii sunt mlădițele care au viața numai în relație cu Hristos. Cultura a dat cea mai frumoasă expresie, cea a Filocaliei, adică iubirea de frumos materializată în bine; P. Cuv. Păr. Varlaam, starețul mănăstirii a afirmat că Mănăstirea Partoș reprezintă altarul satului, iar mormântul Sfântului Iosif, chivotul lui, Dr. Cornel Toța, fost edil

al Banlocului a vorbit celor prezenți despre școala mănăstirească de la Partoș atestată din veacul al XII-lea dar și de valorificarea mănăstirii printr-un turism ecumenic.

Au urmat cele 4 prezentări a volumelor monografice. Profesorul Ioan Traia a vorbit

de misiunea monografiștilor bănățeni și anume: propășirea culturii tradiționale ca scut identitar în fața mișcării globaliste. Pornind de la o cugetare a lui Nicolae Iorga care afirma că fără steag de cultură un popor devine o gloată, vorbitorul a afirmat răspicat credința potrivit căreia cultura organizează, structuează și disciplinează un popor.

Prima carte prezentată a fost Gătaia. Monografie, Editura Sitech, Craiova, 2018, 438 p.. Despre acest volum a vorbit prof. Iosif Marius

Circa și prof. univ. Ioan Viorel Boldureanu. Primul vorbitor a recenzat în amănunt fiecare capitol și subcapitol al cărții, concluzionând: ,, Monografia aceasta, o adevărată carte de vizită pentru localitatea mea natală, este rezultatul unui efort mare de muncă. Truditorul este exigent cu structura, cu informația, cu fomulările de conținut, cu exprimarea clară și coerentă, cu relația dintre scris și imagine.

Împărțită în șapte capitole, care, la rându-le, au mai multe subcapitole cu titluri de mare forță sugestivă, unitatea volumului este dată și de argumentul prin

preot dr.Valentin BugariuÎntâlnirea monografiștilor

bănățeni la Partoș

Pag 1-2

Întâlnirea monografiștilor bănățeni la Partoș

În dreapata foto Valentin Bugariu

Joi, 2 august de la orele 1100 a avut loc la Mănăstirea ,,Înălțarea Sfintei Cruci” și ,,Sfântul

Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș” din localitatea Partoș cea de-a X-a ediție a întâlnirii

monografiștilor bănățeni.

Au fost prezenți la această activitate: profesori universitari, cercetători științifici,

muzeografi, profesori, preoți, reprezentanți ai Primăriei Comunei Banloc mai mulți săteni dar și

monografiști din județele Caraș-Severin și Timiș.

Întâlnirea a debutat cu o slujbă de mulțumire oficiată de P. Cuv. Arhim. Simeon Stana,

exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei și P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul

Detei. La finalul slujbei, P. Cuv. Păr. Simeon Stana a transmis celor prezenți cuvântul de

binecuvântare al Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan precum și îndemnul de a cultiva cultul divin,

rădăcină a culturii.

ANUL XIV l Nr. 43 l mai-august 2018 l VATRA SATULUI Pagina 1Pagina 1

Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

MottoViitorul şi trecutulSunt a filei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să fieÎn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu FERENDIA

Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

MottoViitorul şi trecutulSunt a filei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să fieÎn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu

ANUL XIVNR. 43

mai-august2018FERENDIA

care pr. dr. Valentin Bugariu își motivează demersul cultural, dar și de concluziile din final ca o sinteză privind lucrarea ce oferă „o priveliște asupra dezvoltării localității în diferite epoci istorice”.

Al doilea volum, Cugetări mai târzii, Editura Hoffman, 2018, 201 p. iscălit de prof. Iosif Marius Circa a fost prezentat de prof. Ioan Traia și preotul Va-lentin Bugariu. Cel de-al doilea vorbitor a accen-tuat importanța scrierii: ,, Toate materialele cuprinse în această carte și doar ele prin realizarea textului, pu-terea argumentelor, solida documentare, frumusețea exprimării și eleganța sti-lului dau trăinicie scri-sului. Bucăți din această carte precum și din cele-late două au fost folosite la întocmirea monografiilor: Colonia Gătaia (2011), Gătaia și Ferendia (2018). Dincolo de a aparține Detei, profesorul Iosif Marius Circa este condeierul care asemenea cro-nicarilor din vechime reușește să pună în valoare ceea ce ne individualizează ca neam: limba, credința ortodoxă, tradițiile fiind în linia descentenței costiniene: ,,Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la védére felul neamu-lui...”. La final, prof. Circa a expus celor prezenți o mărturisire intitulată: ,,Drumul

cărții”, faptul că unele din materialele acestui volum sunt însemnări mai vechi din ,,Jurnalul intim” al autorului ajuns la 17 volume însumând 5.500 pagini.

Prof. Pavel Panduru a prezentat car-tea prof. Gheorghe Rancu-Bodrog, Din panteonul Banatului istoric, Editura

Hoffmann, 2018. Vorbind despre car-te prof. Panduru a accentuat mărturia lui Vasile Pârvan potrivit căreia: Mono-grafia trebuie să cuprindă jumătate din sufletul autorului și jumătate din cel al comunității, iar monografistul – în cazul nostru – Gh. Rancu are datoria asumată de a păstra România ,,în cuprinsul ro-tund de pâine”.

Cea din urmă carte a fost Partoș. Contribuții monografice, Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, 241

p.. Această carte a fost prezentată de 4 vorbitori. Istoricul Ioan Hațegan a prezentat cartea în devenirea ei: o realizare remarcabilă în 6 capitole distincte: Cadru natural; Istoricul microzonei; Biserica; Școala și activitatea culturală; Administrația, demografia și toponimia și

Orezăria din Topolea.Preotul lect. univ.

dr. Alin Scridon a in-trodus publicul prezent în istoria universală și cea bisericească conclu-zionând faptul că monahi-smul ortodox s-a dezvoltat în Răsărit ca reacție îm-potriva măsurilor catolici-smului.

Bibliologul dr. Florin Popovici de la Biblioteca Eparhială din Timișoara a făcut câteva precizări de ordin etimologic și explicativ referitoare la înțelesul termenului de monografie. Despre autorii cărții – Ioan Traia

și Dan Radosav - a afirmat că au reușit prin această lucrare să salveze de la uitare satul, cu vocație integratoare au dăruit iubitorilor de cultură locală o carte de folos și învățătură. Prof. Iosif Marius Circa în încheiere a subliniat puterea de documentare a autorilor fapt care reiese din text, anexe, fotografie, hartă din diferite epoci, tabele ș.a.

Întâlnirea s-a încheiat cu tradiționala agapă.

Adunarea monografiștilor s-a desfășurat în Centrul Cultural al mănăstirii fiind moderată

de muzeograful Ioan Traia de la Muzeul Satului Bănățean. Prezidiul întâlnirii a fost compus din:

prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu de la Universitatea de Vest din Timișoara, cercet. șt. I dr.

Ioan Hațegan de la Institutul de Cercetări Socio-Umane ,,Titu Maiorescu” al Academiei Române,

filiala Timișoara, Dan Radosav, managerul Muzeului Satului Bănățean, Lucian Trifonescu,

primarul Comunei Banloc, P. Cuv. Arhim. Simeon Stana și P. Cuv. Ieromonah Varlaam

Almăjanu, starețul Mănăstirii Partoș.

Cuvântul de bun venit a fost rostit de moderatorul Ioan Traia, iar cel de binecuvântare a

fost transmis de P. Cuv. Părinte Simeon Stana care pornind de la Evanghelia citită la slujba de Te

Deum (Ioan 15, 4-7) a accentuat faptul că oamenii sunt mlădițele care au viața numai în relație

cu Hristos. Cultura a dat cea mai frumoasă expresie, cea a Filocaliei, adică iubirea de frumos

materializată în bine; P. Cuv. Păr. Varlaam, starețul mănăstirii a afirmat că Mănăstirea Partoș

reprezintă altarul satului, iar mormântul Sfântului Iosif, chivotul lui, Dr. Cornel Toța, fost edil al

Banlocului a vorbit celor prezenți despre școala mănăstirească de la Partoș atestată din veacul al

XII-lea dar și de valorificarea mănăstirii printr-un turism ecumenic. Bibliologul dr. Florin Popovici de la Biblioteca Eparhială din Timișoara a făcut câteva

precizări de ordin etimologic și explicativ referitoare la înțelesul termenului de monografie.

Despre autorii cărții – Ioan Traia și Dan Radosav - a afirmat că au reușit prin această lucrare să

salveze de la uitare satul, cu vocație integratoare au dăruit iubitorilor de cultură locală o carte de

folos și învățătură. Prof. Iosif Marius Circa în încheiere a subliniat puterea de documentare a

autorilor fapt care reiese din text, anexe, fotografie, hartă din diferite epoci, tabele ș.a.

Întâlnirea s-a încheiat cu tradiționala agapă.

Pag 3-6

În dreapata foto Marius Circa

La Deta, o nouă floare culturală și-a răspândit mireasma

primăvăratică peste inima orașului

„Cartea este un prieten și a avea un prieten înseamnă a avea încă o viață”

Gracian

Pagina 2 ANUL XIV l Nr. 43 l mai-august 2018 l VATRA SATULUIPagina 2


Iosif Marius Circa

„Cartea este un prieten și a avea

un prieten înseamnă a avea încă o

viață”

Gracian

Vă îndoiți cumva de certitudinea acestei cugetări? Eu nu, dragii mei! Și asta pentru că, întradevăr, chiar dacă unii o consideră un simplu obiect comercial, ea, cartea, continuă să rămână „ singurul corp spiritual din lume”.1 Creatorul o zămislește, îi dă viață, în ea își destăinuie și își sălășluiește mărturisirile cu încredere ca unui prieten de nădejde. Ea potolește, la rându-i, pentru cititor, setea de cunoaștere, dar și setea de frumos a omului îndrăgostit de cuvântul scris și tipărit. Și, metaforizând mai departe, cartea este o floare spirituală în grădina cititorului și, de-acolo, răspândește o dulce mireasmă împrejur. Cartea este, de fapt, o picătură vie în oceanul cultural universal.

O asemenea floare culturală și-a oferit cu dragoste și mărinimie parfumul și dulceața cuvântului în orașul inimii mele, Deta. Apariția ei înfrumuseța peisajul și viața localității. Urbea, care-mi este dragă precum tinerețea, se afla parcă într-o religioasă așteptare ca înaintea unui inedit praznic spiritual. Voi rândui, cu îngăduința dumneavoastră, câteva pagini evocatoare din care veți afla că lansarea unei noi cărți poate fi asemuită cu momentul îmbobocirii unei flori căreia iubitorii de frumos îi mângâie petalele fragede savurându-i cu nesaț parfumul proaspăt.

Cartea respectivă, lansată la Centrul 1 Gracian

Cultural din orașul Deta în data de 25 mai 2018, ora 18,30, poartă titlul de „Cugetări și mai târzii”, semnată de prof. Iosif Marius Circa și a apărut la Editura Hoffman din Caracal, având 201 pagini.

La momentul lansării, au participat din oraș și din afară, iubitori ai cuvântului tipărit, iubitori de frumos, veniți la acest praznic spiritual ca, împreună, să cucerim încă un colț din vastul peisaj

cultural al orașului. Participarea selectă a ridicat vizibil cota valorică a acțiunii, cu regretul absenței d-lui prof. Ioan Traia, cunoscut cărturar și monografist, reținut în altă parte.

În prezidiu, au luat loc d-l primar al urbei, economist Petru Roman, Preaonoratul protopop de Deta, pr. Ion Prisăcean, Preacucernicia-sa pr. dr. Valentin Bugariu, preot la Parohia Ortodoxă din Birda, moderatorul activității și prof. Iosif Marius Circa, autorul volumului nou lansat. Întreaga suflare a fost, pentru o clipă, învăluită într-o boare creștină prin rugăciunea sfântă rostită de Preaonoratul către Tatăl Sfânt pentru ocrotirea acțiunii de azi

După ce pr. Valentin Bugariu a anunțat

scopul întâlnirii, autorul volumului a rostit obișnuitul cuvânt de salut și de bunăvenire celor de la masa de onoare, apoi d-lui director al Centrului Cultural, Ovidiu Ivancea, Preacucerniciilor-lor, pr. Ciprian Blagoe, de la Biserica Ortodoxă din Deta, pr. Dragan Giorgiev, de la Parohia ortodoxă din Voiteni, omul care ne-a fost alături și la celelalte două lansări în vremea păstoriri în „satul nunții

mele”, și tânărului paroh venit la Ferendia, pr. Dan Tibi Gherasim, susținător al demersurilor culturale din tradiționala așezare. Și-a manifestat bucuria pentru prezență și față de doamnele profesoare de la Deta, de la Banloc, față de de domnii profesori, foști colegi cu autorul, apoi față de d-l dr. Endre Libuș, un iubitor al artei și al culturii, el însuși un propagator cunoscut, precum și față de ceilalți participanți: foști elevi, prieteni, cunoscuți, vecini. Autorul și-a încheiat salutul cu sincere îmbrățișări față de familia

Domniei-Sale, nepoți, cuscri și, mai ales, față de fiica sa Angela, care a crezut și i-a fost mereu alături în aceste demersuri spirituale.

După salutul cordial de întâmpinare, moderatorul, Preacucernicia-Sa pr. Valen-tin Bugariu, cu onoare și plăcere, prezintă recenzia cărții pregătită pentru lansare. Sfântul părinte, un distins om de cultură, un consacrat scriitor, autor de studii, de evo-cări, de eseuri și de scrieri monografice ( de curând i-a apărut apreciata monografie a orașului Gătaia), ne face cunoscut cu o vă-dită autoritate profesională ultimul volum al prof. I.M.Circa, intitulat „Cugetări și mai târzii”, despre care Domnia-Sa afirma că „ reprezintă textura sufletească a per-soanei care se apleacă asupra foii albe”

La Deta, o nouă floare culturală și-a

răspândit mireasma primăvăratică peste inima

orașului Vă îndoiți cumva de certitudinea acestei cugetări? Eu nu, dragii mei! Și asta pentru că, întradevăr,

chiar dacă unii o consideră un simplu obiect comercial, ea, cartea, continuă să rămână „ singurul corp

spiritual din lume”.1 Creatorul o zămislește, îi dă viață, în ea își destăinuie și își sălășluiește mărturisirile

cu încredere ca unui prieten de nădejde. Ea potolește, la rându-i, pentru cititor, setea de cunoaștere, dar și

setea de frumos a omului îndrăgostit de cuvântul scris și tipărit. Și, metaforizând mai departe, cartea este

o floare spirituală în grădina cititorului și, de-acolo, răspândește o dulce mireasmă împrejur. Cartea este,

de fapt, o picătură vie în oceanul cultural universal.

O asemenea floare culturală și-a oferit cu dragoste și mărinimie parfumul și dulceața cuvântului în

orașul inimii mele, Deta. Apariția ei înfrumuseța peisajul și viața localității. Urbea, care-mi este dragă

precum tinerețea, se afla parcă într-o religioasă așteptare ca înaintea unui inedit praznic spiritual. Voi

rândui, cu îngăduința dumneavoastră, câteva pagini evocatoare din care veți afla că lansarea unei noi cărți

poate fi asemuită cu momentul îmbobocirii unei flori căreia iubitorii de frumos îi mângâie petalele

fragede savurându-i cu nesaț parfumul proaspăt.

1 Gracian


Pentru a pune în lumină perso-nalitatea autorului, recenzorul infor-mează asistența că omul a fost prof. la Ferendia, o perioadă chiar director de școală și de Cămin cultural în satul iubit, că este redactor-șef adjunct al rev. „Vatra satului” din aceeși localitate, că face parte, ca membru, din Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, că a funcționat ca prof. în urbea Deta peste 40 de ani și, în sfârșit, că este Cetățean de onoare al orașului, despre care autorul afirma că „ Orașul Deta este cel care m-a consacrat în ale dăscăliei...fiind în continuă legătură și azi cu școlarii de care nu m-am despărțit niciodată”.

Preotul Valentin Bugariu amintește că și prefața acestui al III-lea volum este semnată de pro-fesorul și mu-zeograful Ioan Traia care ne informează că „Esența scrieri-lor d-lui Circa este pătrunsă de grijile perma-nente care ne copleșesc astăzi de a ne fi înde-părtat prea brusc și prea fără noi-mă de sufletul sa-tului tradițional și de valorile românești.”

Cărturarul re-cenzor de carte remarcă faptul că materialele pu-blicate sunt însoțite voit de citate care „le dau putere artistică” și își susține con-statarea cu o secvență din „Argument”: „Sunt conștient că citatele, bucăți vii din sufletul unui autor de referință, desprinse direct din opera pe care am îmbrățișat-o și care mi s-a dăruit în nemurirea ei sau preluate din alte surse, constituie esențe ale experiențelor unor autori, iar eu, ca modest, dar sincer cugetător, le împru-mut ca pe o cămașă protectoare ce mi se potrivește de minune”

Pr. dr. Valentin Bugariu se referă apoi la cele două capitole ale volumului lansat și stăruie asupra primului material din întâiul intitulat „La Ferendia , primăvara culturală și-a revărsat cu dărnicie dulcea mireasmă peste sat.” Aceasta este o

cronică a unui eveniment deosebit din localitate și anume: împlinirea a 10 ani de apariție neîntreruptă a rev. locale „ Vatra satului” și lansarea a două volume : o plachetă de poezie a poetului și jurnalistului Marcel Sămânță, ferengian și el și vol. „Cugetări mai târzii” a autorului de astăzi. Sunt menționați participanții, numele personalităților care au onorat evenimentul și momentele derulării.

Recenzorul se oprește apoi și asupra altor evocări din volumul lansat ca de pildă: „Ruga satului, un praznic al bisericii străbune”, „Trenul -Marinică- în conștiința navetiștilor din Ferendia”, în care găsim un istoric al C.F.R.-ului și evocări, mărturisiri, secvențe dialogate cu foștii navetiști din localitate, apoi

articolul „Ușa-document de la școala din satul Ferendia”, cu valoroase înformații cu caracter istoric. Suntem informați și despre izbutita evocare intitulată sugestiv „Belșug de cultură în orașul Deta”, prin care prof. I.M.Circa punctează contribuția formațiilor culturale ale urbei la concursul „ Lada cu zestre”, la diferite evenimente locale ca: Ruga, Ziua recoltei, Fărșangul, Festivalul etniilor, Ziua Națională a României, Ziua eroilor etc., adăugând și o secvență citată din care aflăm că „aceste demersuri de destindere și de culturalizare sunt susținute concret de către d-l primar, Petru Roman și de către toți consilierii”.

Se amintește apoi că o permanentă preocupare publicistică a autorului cărții

lansate este Biserica în devenirea ei. Articolul documentar „Să ne cunoaștem strămoșeasca noastră religie.” are darul de a ne da relații concrete despre istoricul ortodoxismului, despre organizarea canonică a acestuia, despre primați, mitropoliți, despre Mitropolia Banatului, precum și despre Protopopiatul Deta, informații pe care le-a obținut prin bunăvoința Preonoratului protopop Ion Prisăcean.

Finalul primului capitol, ne precizează recenzorul, cuprinde contribuțiile remarcabile, cu valoare pilduitoare, la păstrarea ființei naționale, ale poeților George Coșbuc și Vasile Alecsandri în două materiale cu titlul „Ei și-au iubit țara, limba și neamul”, precum și evocări desprinse din jurnalul

profesorului: „Martori la un spectacol aviatic” și „ Traversând Europa prin inima munților”.

Aflăm deasemenea din recenzia volumului că cea de-a doua par-te conține discursuri ținute de prof. cu diferi-te ocazii ( vezi la primi-rea titlului de Cetățean de onoare al orașului), la instalarea și plecarea unor preoți din Ferendia, la întâlniri de generații, la premieri etc. „Toate acestea, mărturisește prezentatorul cărții, un recunoscut preot-cărtu-rar, nu fac altceva decât să scoată în priveliște faptul că distinsul nostru

profesor-autor este mereu în mijlocul eve-nimentelor din viața așezărilor Deta și Ferendia. Dacă mi se îngăduie remarca, nu gratuită, avem de-a face cu un nobil al rostirii românești de astăzi.”

La finalul acestei aprecieri, Sființia-Sa concluzionează: „Toate materialele cuprinse în această carte... prin realizarea textului, puterea argumentelor, solida documentare, frumusețea exprimării și eleganța stilului dau trăinicie scrisului”, iar, în încheiere, pr. dr. Valentin Bugariu formulează astfel:„ Rămâne în puterea noastră să păstrăm aceste cuvinte, trăiri și simțiri ale prof. Circa” și „ îl felicit pe autor și îi doresc putere de muncă neîmpuținată pentru izvodirea de noi și noi contribuții publicistice, iar paginile rev.


„Arhanghelul” îi rămân deschise.”În continuare, moderatorul îi dă

cuvântul autorului pentru a-și rosti mărturisirile despre drumul cărții și despre eveniment. Acesta se adresează asistenței și stăruie voit asupra periplului volumului său, afirmând că „ Tocmai din aceste relatări, din aceste emoționante formulări, îmbrăcate într-o modestă haină artistică, s-a născut Măria-sa cartea.” Pentru prof.-autor, cărțile sunt „suflete vii, ca niște școlari cuminți și nevinovați, care așteaptă oleacă de mângâiere părintească”. Autorul li se adresează cititorilor astfel: „Întindeți, dragii mei, brațul, atingeți blândețea filelor, priviți-o cu sufletul deschis și veți vedea că această ființă în bunătatea ei îți va oferi cu dărnicie inima-i vibrândă, deșertându-și cu dărnicie sfântul mesaj și, ...oferindu-i un loc călduț într-un raft din odaia ta, de fapt, păstrezi frânturi din viața altuia și, astfel, ți-ai câștigat încă un prieten care ți se destăinuie”.

Cugetătorul celor trei volume își încheie cuvântul cerându-și iertare pentru unele neîmpliniri, motivând că „Devii bătrân când începi să povestești și celorlalți ce ai trăit tu, dar ești mândru că poți relata din experiența de care ai avut parte”.

Apoi, moderatorul dă cuvântul d-lui dr. Endre Libuș care își mărturisește starea de încântare față de volumul lansat. Este de acord cu stăruința autorului ca tinerii, după ce s-au împlinit dincolo, să se întoarcă, să pună umărul și să scoată țara din „prelungita tranziție.” D-l dr., un iubitor de artă, un călător împătimit, un colecționar de referință și autor al unei selecte pagini de artă clasică în „Monitorul oficial al orașului Deta” își imaginează cu ușurință locurile evocate în periplul european al autorului , însoțindu-l cu gândul și cu sufletul.

Se vede plimbându-se împreună prin fața Palatului Dogilor sau trecând Podul Suspinelor din Veneția descrisă magistral, s-au însoțindu-și prietenul prin capitala pajurii bicefale habsburgice, Viena, vizitând Palatul Hofburg sau Schombrunul imperial, avându-i aproape pe Straus, pe Mozart și chiar pe Eminescu al nostru, care, pe lângă marile poeme publicate de aici, a avut marea șansă ca, pe minunatele alei, să întâlnească pe idolul creației sale, Veronoca Micle. D-l dr. savurează toate frumusețile descrise în carte și ne destăinuie că, totuși, uneori, ne apucă și un dor de „Ruga satului...”, de „Trenul Marinică...”, de „Ușa-document de la Școala din Ferendia”, de „Nostalgiile de pa dealul Boază” și, mai ales de „Belșugul de cultură...” din orașul Deta. Iată frumoase și emoționante trăiri mărturisite cu o pasiune de invidiat.

Moderatorul mulțumește pentru rostirea de suflet a omului de artă, dr.Libuș și dă cuvântul d-lui primar al orașului Deta, economist Petru Roman. Domnia-Sa, care a perticipat cu dăruire și la celelate două lansări, își mărturisește bucuria că se află și la această întâlnire și consideră că „este o onoare să fim alături de d-l prof. care nu contenește să ne bucure cu scrierile și cu cugetările dânsului”.

Edilul orașului meu iubit mai constată că autorul „este un fin și atent cunoscător al existenței umane... care ne plimbă în trecut, ne aduce în prezent și ne poartă spre viitor...indiferent că este vorba de „satul nunții mele” sau de „orașul inimii mele”, pe toate le face cu pasiune și cu mult talent”. Analiza Domniei-Sale merge mai departe, considerând că„ regăsim în acest volum și experiența de viață a unui dascăl care și-a făcut meseria cu responsabilitate și care, asemenea unei

lumânări, s-a consumat pe sine încercând să-i lumineze pe cei din jurul său.” Îi urează prof.-autor o viață lungă și fericită cu noi împliniri în domeniu.

D-l prof. I.M.Circa îi răspunde d-lui primar că termenul „târzii” din titlurile volumelor este ales sugestiv, întrucât autorul s-a hotărât târziu să-și publice evocările și eseurile din jurnal.

Apoi, moderatorul întâlnirii, pr. dr. Valentin Bugariu, dă cuvântul unui alt iubitor de cultură și de spiritualitate, preot Dragan Giorgiev, paroh ortodox la Voiteni, fost părinte de suflet pentru obștea creștină din Ferendia aproape zece ani. Preacucernicia-Sa își manifestă bucuria că „suntem azi aici ca o familie binecuvântată de D-zeu”. Este încântat că se regăsește în toate aceste „Cugetări...” pe care „le-am trăit împreună..., întrucât aici se află multe mărturisiri, întâmplări, fapte care mi-au amprentat viața”. Părintele, un sincer prieten al autorului, consideră aceste izvodiri literare „un model de urmat...,ele reprezintă crezul pe care l-ați implementat” și-i dorește profesorului „să ne revedem la astfel de evenimente culturale și la biserică”, asigurându-l de sincera dragoste pe care i-o poartă.

Întâlnirea aceasta inedită din orașul inimii mele s-a încheiat într-o atmosferă de destindere și de bucurie. Autorul a mai împărțit cu plăcere exemplare din cartea lansată, s-a întâlnit cu invitații acestui moment de înaltă vibrație culturală, convins fiind că, în acest fel, a mai deschis o fereastră spre lume. Prin ea, cititorul vede, dar cu ochii autorului, crâmpeie, experiențe dintr-o viață și desprinde înțelesul nobil al cugetării „Mai bine să te consumi decât să ruginești” (Malcoln Hewitt).

Pr. Dan Tiberiu Gherasim

Maica Domnului, mijlocitoare.

Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, prin scriitorii bisericeşti, ne oferă multe dovezi în care se arată că Sfânta Fecioară a mijlocit şi mijloceşte în faţa Fiului

său pentru noi. Termenul grecesc care exprimă această dragoste neţărmurită a Maicii Domnului către fiii ei, prin Mântuitorul Hristos şi Dumnezeu,

este acela de, mediatoare, care se deosebeşte de mijlocirea Mântuitorului, ce mijlocește prin El însuşi1.

1 Pr. P. Vintilescu, Verbul„a mântui”, ca ter-


Încă din viaţa pământească Fecioara Maria a dovedit puterea rugăciunii sale de maică în faţa Fiului său. Sf. Evanghelist Ioan ne istoriseşte faptele ce s-au petrecut la nunta din Cana Galileei2, fapte care fac să iasă în evidenţă mijlocirea Preasfintei Maici. Cuvintele sale „nu mai au vin”sunt cuvinte care solicită ajutorul şi intervenţia Mântuitorului în favoarea nuntaşilor. Mântuitorul ascultă cuvintele Maicii Sale şi săvârşeşte prima minune. Nu este un fapt întâmplător că Mântuitorul îşi începe şirul minunilor la mijlocirea mamei Sale şi că, ascultând rugămintea ei, îşi arată slava şi atotputernicia Sa.

Învăţătura despre mijlocirea Maicii Domnului are ca bază dogma Sinodu-lui al III-lea Ecumenic des-pre vrednicia sa de Maică a lui Dumnezeu şi cea a Sino-dului al VII-lea Ecumenic prin care se legiferează cul-tul de supravenerare. Dacă sfinţi, care sunt „prietenii”şi „casnicii” apropiaţi ai lui Dumnezeu, sunt solitori şi împreună-rugători cu noi la Dumnezeu, Preasfintei Fe-cioare îi cerem nu numai să se roage pentru noi, ci ea în-săşi să ne ajute , ca una care, prin naşterea dumnezeias-că, se găseşte mai aproape de Dumnezeu decât oricare creatură.

Sf. Ioan Damaschinul numeşte pe Sfânta Fecioară „abisul harului”şi „fântână îmbelşugată a aceluiaşi har şi a luminii adevărate care nu seacă”3. Dogmatica ortodoxă învaţă însă că harul se împărtăşeşte credincioşilor şi prin Sfintele Taine instituite de Mântuitorul.

În ce măsură Sfânta Fecioară ne împărtăşeşte nouă harul dumnezeiesc, men de invocare a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu în pietatea ortodoxă, S.T., an.VIII, 1940, vol. II, p. 41.2 Ioan 23 Sf. Ioan Damaschin, OmiliaI la adormirea Sf. Fecioare Maria,Migne,F.G. XCVI. col. 716, cf. C. Pârvu, op.cit., p. 199.

teologia ortodoxă n-a stabilit nişte limite. Sfânta Fecioară Maria, ca Maică a lui Dumnezeu, ca imediată văzătoare a harului, ca cea care a primit cea dintâi plenitudinea harului dumnezeiesc, ni-l poate împărtăşi şi nouă nu ca pe ceva care-i aparţine ontologic, ci ca pe o mireasmă cu care s-a înmiresmat pentru eternitate şi pe care o revarsă asupra noastră. Strict vorbind, harul nu ni se împărtăşeşte de către Maica Domnului, căci atunci

am nega puterea dumnezeiască a Mântuitorului şi a sfintelor taine, iar din Fecioară am face un al patrulea ipostas. Harul ce ne vine nouă de la Mântuitorul ni se comunică însă prin Sfânta Fecioară; în sensul acesta ea este şidăruitoare.

De aceea Sf. Ioan Damaschinul afirmă că Maica Domnului mijloceşte râuri de har, „izvoare de vindecări, binecuvântarea neîntreruptă”, ea fiind permanent plină de har, căci toată viaţa ei „avea o strălucire suprafirească, dar o păstra ascunsă, fiind în stadiul chenozei ca şi Fiul ei şi arătându-o puţin numai

celor curaţi cu inima”4.Sf. Grigore Palama este cel care s-a

ocupat îndeaproape de această problemă. Doctrina sa este sintetizată astfel de teologii ruşi V. Losky şi P. Florensky, după cum ne arată Pr. Stăniloae : Maica Domnului se află la hotarul ce desparte creatura de Creator; ea este înălţimea neajunsă de gândurile omeneşti, adâncimea nevăzută de ochii îngereşti; purtătoarea curăţeniei, arătarea Duhului Sfânt începutul făptuirii duhovniceşti,

izvorul Bisericii, Fecioara şi dumnezeiasca Mireasă, care încetează de a fi „una din mulţi în Biserică. Ea este centrul vieţii create, punctul de întâlnire al pământului cu cerul”5.

Teofan al Niceei afirmă că „toate darurile s-au revărsat din omenitatea lui Hristos, întâi în Maica Sa şi din aceasta în noi”, şi cu toate acestea „Maica Domnului nu întrerupe contactul direct al oamenilor cu Hristos”6 şi nu ne împiedică să avem legături, în mod direct cu Mântuitorul, cu Care este unită în mod deplin. Ea are plenitudinea harului, căci „e mai plină decât oricine de energie dumnezeiască revărsată din umanitatea Lui. E mai mult în Hristos sau are pe Hristos mai mult

în ea (în sens ontologic) nu psihologic”7 şi din ea „iradiază, fără asemănare, mai multă energie dumnezeiască decât toţi sfinţii şi cetele îngereşti”8. Şi dacă din soare ne vine lumina, căldura şi posibilitatea vieţii, din Maica Domnului ne vine harul divin pe care ni-l mijloceşte, căci ea este mijlocitoare la Dumnezeu pentru credincioşi.

4 Pr. prof. D. Stăniloae, Maica Domnului ca mijlocitoare, Ortodoxia, IV(1952), nr. 1-3, p. 1005 Ibidem, p. 946 Ibidem, p. 79.7 Ibidem, p. 84.8 Ibidem.

autorului și jumătate din cel al comunității, iar monografistul – în cazul nostru – Gh. Rancu are

datoria asumată de a păstra România ,,în cuprinsul rotund de pâine”.

Cea din urmă carte a fost Partoș. Contribuții monografice, Editura Eurostampa,

Timișoara, 2018, 241 p.. Această carte a fost prezentată de 4 vorbitori. Istoricul Ioan Hațegan a

prezentat cartea în devenirea ei: o realizare remarcabilă în 6 capitole distincte: Cadru natural;

Istoricul microzonei; Biserica; Școala și activitatea culturală; Administrația, demografia și

toponimia și Orezăria din Topolea.

Preotul lect. univ. dr. Alin Scridon a introdus publicul prezent în istoria universală și cea

bisericească concluzionând faptul că monahismul ortodox s-a dezvoltat în Răsărit ca reacție

împotriva măsurilor catolicismului.


Ioan Traia, Dan Radosav, Partoş. Contribuţii monografice

contactul direct al oamenilor cu Hristos”7 şi nu ne împiedică să avem legături, în mod direct cu

Mântuitorul, cu Care este unită în mod deplin. Ea are plenitudinea harului, căci „e mai plină

decât oricine de energie dumnezeiască revărsată din umanitatea Lui. E mai mult în Hristos

sau are pe Hristos mai mult în ea (în sens ontologic) nu psihologic”8 şi din ea „iradiază, fără

asemănare, mai multă energie dumnezeiască decât toţi sfinţii şi cetele îngereşti”9. Şi dacă din

soare ne vine lumina, căldura şi posibilitatea vieţii, din Maica Domnului ne vine harul divin

pe care ni-l mijloceşte, căci ea este mijlocitoare la Dumnezeu pentru credincioşi.

ÎndreaptafotoFlorinPopovici

Ioan Traia, Dan Radosav, Partoş. Contribuţii monografice, Timişoara, Ed.

Eurostampa, 2017, 241p.

Potrivit DEX, cuvântul monografie are ca rădăcini greceşti monos=,,unic” şi graphein

=,,a scrie”. Altfel spus, monografie se traduce prin ,,studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect

anumit, tratat detaliat şi multilateral”, iar a monografiá prin ,,a cerceta un subiect sub toate

aspectele”.

Opuşi personajului lui Robert Musil, Ioan Traia şi Dan Radosav sunt oameni cu însuşiri,

pasionaţi colecţionari de eternitate, sensibili la valorile naţionale, care înţeleg cum se cuvine

semnificaţia cuvântului ,,acasă”, ,,origini”, ,,vatră strămoşească”, ,,părinţi”, ,,sat”. Înainte de a fi

buni monografişti, Traia şi Radosav sunt buni români. Într-o epocă a globalizării, a pierderii

reperelor şi a dispariţiei frontierelor, cei doi îşi caută, mai abitir ca oricînd, IDENTITATEA.

Autorii contribuţiilor monografice aduse Partoşului din Banatul de şes nu se limitează doar la a

7Ibidem, p. 79. 8Ibidem, p. 84. 9Ibidem.

Ioan Traia, Dan Radosav, Partoş. Contribuţii monografice, Timişoara, Ed. Eurostampa, 2017, 241p.

Potrivit DEX, cuvântul monografie are ca rădăcini greceşti monos=,,unic” şi graphein =,,a scrie”. Altfel spus, monografie se traduce prin ,,studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat şi multilateral”, iar a monografiá prin ,,a cerceta un subiect sub toate aspectele”.

Opuşi personajului lui Robert Musil, Ioan Traia şi Dan Radosav sunt oa-meni cu însuşiri, pasionaţi colecţionari de eterni-tate, sensibili la valorile naţionale, care înţeleg cum se cuvine semnificaţia cu-vântului ,,acasă”, ,,origi-ni”, ,,vatră strămoşească”, ,,părinţi”, ,,sat”. Înainte de a fi buni monografişti, Traia şi Radosav sunt buni români. Într-o epocă a globalizării, a pierderii reperelor şi a dispariţiei frontiere-lor, cei doi îşi caută, mai abitir ca oricînd, IDENTITATEA. Autorii contribuţiilor monografice aduse Partoşului din Banatul de şes nu se limitează doar la a colecţiona obiecte, ci destine-identităţi. Nu ai cum să înţelegi satul românesc dacă nu eşti parte integrantă din el, dacă rădăcinile nu îţi sunt adânc înfipte în pământul strămo-şesc. O ştie foarte bine Ioan Traia, care de curând a lansat o monografie despre Ferendia natală, o ştie şi Dan Radosav

care, iată, în dubla ipostază de coautor la monografia dedicată Partoşului şi de fiu al satului, se alătură unui gest recuperator, ce se încadrează perfect în anul Centenar, pledând împotriva risipirii.

Zestrea culturală a Banatului sporeşte astăzi cu încă o carte importantă graţiei strădaniei celor doi autori menţionaţi, semn că există încă un potenţial cultural uriaş ce se cere şi merită a fi valorificat. Ceea ce interesează cu precădere este recuperarea memoriei locului, compusă, cum bine se ştie, din memoriile individuale şi cea colectivă, a amprentei purtătoare de originalitate şi de autentic. Cui se adresează monografia dedicată Partoşului? Tuturor, cu

precădere tinerei generaţii, care are dreptul, dar şi obligaţia de a-şi cunoaşte ţara, protopărinţii şi istoria.

În calitate de monografişti ai satelor bănăţene, Traia şi Radosav au de îndeplinit o datorie morală, de onoare, echivalentă cu sacrul. Împreună fac un apel identitar, un apel la conştiinţa semenilor întru neuitarea unui topos cu o semnificaţie spirituală aparte, Partoşul, de numele căruia se leagă Sfântul Iosif cel Nou. Traia şi Radosav nu se dezic nici un moment de ruralitate, ba dimpotrivă, manifestă un profund ataşament faţă de latura ţărănească, tezaur de tradiţie.

Cum se implică cei doi în destinul satului românesc? Pur şi simplu iubindu-l, trăindu-l, nelăsîndu-l să piară, punându-l în valoare, aducându-l în actualitate, cuprinzându-l în paginile cărţii. Traia şi Radosav sunt puternic ancoraţi în valorile tradiţionale perene. Vatra satului, indiferent de numele pe care acesta-l poartă, îi atrage ca o himeră. Nu ştiu câţi dintre noi apreciază şi conştientizează munca asiduă de monografist. Sunt însă sigur că rolul pe care şi-l asumă cei doi monografişti este unul coagulant, de sensibilizare a opiniei publice.

Cum arată satul românesc azi? Într-o continuă şi accelerată stare de degradare, de depopulare şi de destrămare, de pier-

dere a identităţii. Este tocmai ceea ce se încăpăţânează Traia şi Radosav să con-tracareze în cazul Partoşului: salvarea de la uitare şi aneantizare. Traia şi Radosav sunt îndrăgostiţi de logos, de ,,lore”, înţelepciunea populară, de folclor, de etnografie, de isto-rie, de oameni, de plai. Partoş. Contribuţii monografice aceasta şi este: o carte cu oame-

ni, despre oameni, de unde şi altruismul autorilor.

Traia şi Radosav înţeleg cum se cuvine că a fi un bun român nu e nicidecum o banală înşiruire de cuvinte goale, ci un modus vivendi, un fel de a fi. Nu e o paradă de patriotism, ci o trăire intensă, vibrantă, paroxistică a acestuia. Traia şi Radosav fac un adevărat CULT pentru satul românesc. Ei sunt dintre cei care duc mai departe POVESTEA, fiind iubitori de poveste, dar, paradoxal, sunt şi oameni ai concretului. Autorii contribuţiilor monografice ţin enorm la moştenirea culturală din străbuni.

Florin Popovici

Cu ocazia Marelui Praznic al Adormirii

Maicii Domnului, colectivul de redacție

urează tuturor ferengenilor

Sărbători fericite și binecuvântate, cu

sănătate, prosperitate și spor duhovnicesc.


COLEGIUL DE REDACŢIEIosif Marius Circa (redactor-şef adjunct), Marilena Covali, Ioan Ghiocel, Viorica Leu Danciu,

pr. Gherasim Tiberiu Dan, Florin Leu, Gheorghe Leu, Mircea Miloia, Mihai Sămânţă, Felicia Selegean, Ioan Ţirca.Colaboratori: dr. Otilia Avram Stănuşoiu, ec. Lucica Ursu Berényi, ing. Octavian Ostoia, Trandafir Ostoia, ing. Trandafir Leu, ing. Cornel Brebu, pr. Ionuţ Vântu, pr. Drăgan Giorgiev, Viorel Jiva, Ion Corduneanu,

Ioan DanceaRedactor-şef: Ioan Traia.

Tipărit la EUROSTAMPA – Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26, Timişoara; Tel./fax: 0256-204.816; e-mail: [email protected]

Partoş. Contribuţii monografice e o carte construită după toate rigorile academice. Structurată pe şase mari capitole (Cadru geografic, Istoricul microzonei Partoş, Biserica din Partoş, Şcoala şi activitatea culturală, Administraţie, demografie, toponimie, Orezăria de la Topolea), binecuvântată de Mitropolitul Ioan al Banatului care semnează şi cuvântul dinainte, conţinând anexe şi o bibliografie impresionantă, adunând mărturii, documente şi fotografii revelatoare, unele inedite, cărora li se adaugă opiniile personale ale autorilor, cartea este un ,,bun” comun necesar. Contribuţiile monografice se disting prin solida documentare, multitudinea detaliilor, accesibilitatea mesajului, amprenta personală emoţională (e cazul lui Dan Radosav, fiu al satului Partoş, ce revine ,,acasă” şi altfel, de data aceasta prin intermediul unei cărţi). Lucrare profesionistă, Partoş. Contribuţii monografice, e o carte de folos obştii (şi

nu numai), o carte de învăţătură, un act responsabil, echivalent cu gestul ziditor.

Implicaţi, integrii, devotaţi şi responsabili, ce sacrifică timp şi energie pentru un crez, ce intră adesea în conflict cu cei mai puţin sensibili la valorile perene rurale, Traia şi Radosav, cei doi ,,contributori” la istoria Partoşului, îşi iau în serios rolul de legatari testamentar. Astfel, ei sunt ,,descălecători” din rândul celor care adună moştenirea, dar şi lasă moştenire, valorificând asiduu potenţialul cultural, folcloric, istoric, social, turistic şi etnografic.

Prin punere laolaltă a informaţiei, cei doi monografişti au vocaţie întregitoare. Traia şi Radosav ne oferă modelul comunitar de urmat. Domniile lor ţin la şi de Banat, fiind oameni cu fală în sens bun, mândri cu şi de rezervorul imens de ethos pe care îl conţine vatra strămoşească. Toposul cultural bănăţean le este prieten, la fel şi oamenii ce-l populează. Partoş.

Contribuţii monografice e şi un gest pedagogic, popularizant, prin care autorii ne redau pe noi nouă înşine. Încercarea lor de cvasi cuprindere între paginile unei cărţi a unui topos cu tot ceea ce îi aparţine este un act de restitutio in integrum.

Traia şi Radosav au ceva din alura desţelenitorului de conştiinţe, a dascălului luminător. Monografia pe care-şi pun semnătura şi pe care o lansăm astăzi, veritabil atestat de mândrie personală, locală şi regională, se doreşte a fi o mărturie amplă despre continuitatea şi perenitatea poporului român pe meleagurile partoşan-bănăţene.

Cu certitudine că avem nevoie de astfel de oameni pasionaţi, dedicaţi, aplecaţi spre cercetare şi scris. Lor şi celor asemănători lor li se cuvine toată cinstea, mulţumirea şi admiraţia noastră profundă.

preot dr. Întâlnirea monografiștilor bănățeni la partoș · bibliologul dr. florin popovici...

Documents