Pregatirea si perfectionarea

profesionala a functionarilor

publici

Studenti :

Pauna Alexandru Ionel

Gavrila George Cosmin

Grupa : 3

Functionarul public este definit ca o persoana care exercita permanent sau

temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura,

retribuita sau nu, in serviciul institutiilor publice sau altor persoane juridice de interes

public.

S-a dovedit inca din trecut, in ceea ce priveste calitatea serviciilor publice,

calitatea vietii politice, economice, sociale si administrative ca o deosebita importanta o

reprezinta nivelul pregatirii personalului, mai exact formarea acestuia prin diferitele

metode.

Astfel adaptand cele mai sus mentionate si punandu-le in armonie cu viata

administrativa fie la nivel local, fie national, calitatile personalului din administratia

publica si metodele de dobandire a acestora au ca produs final “omul de administratie”.

De altfel , legea pentru statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 , statua in

art. 37 ca functionarii publici , fara deosebire de sex , puteau accede la o functie publica

daca intruneau cumulative urmatoarele conditii :

1) Sa fie cetateni romani ;

2) Sa fie majori , de 21 de ani impliniti ;

3) Sa fie apti pentru serviciu din punct de vedere al sanatatii ;

4) Sa nu fi suferit de vreo condamnare ;

In decursul istoriei pentru a accede intr-o functie publica au fost utilizate diferite

modalitati . Astfel in antichitate functiile publice erau trase la sorti , apoi societatea s-a

bazat pe ereditate iar in prezent o persoana poate accede intr-o functie publica prin

numire sau alegere .

Recrutarea functionarilor publici prin alegere are valente democratice mai

pronuntate1 , deoarece cel ales ocupa o functie publica ca urmare a exercitarii drepturilor

electorale de catre cetateni , in schimb sistemul alegerii nu asigura intotdeauna si

competenta profesionala a functionarului public .

Sistemul de ocupare a unei functii publice prin numire este folosit pentru

majoritatea functiilor publice , de alfel Statutul functionarilor publici se refera in

exclusivitate la acest sistem .

1 M.Preda , op. cit. , pg. 91-92.

Conditiile de acces la functia publica sunt acele elemente specifice functiei

publice prin care legiuitorul urmareste sa garanteze valorificarea profesionala a viitorilor

functionari si sa limiteze arbitrariul in selectie .

Conform prevederilor art. 54 din Statutului functionarilor publici poate ocupa o

functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii generale :

a) Are cetatenia romana si domiciliul in Romania : cerinta de a avea cetatenia

romana se intemeiaza pe “ fidelitatea fata de tara pe care ar trebui sa o aiba

, fara exceptie toti functionarii publici pe cand cerinta ca persoana sa aiba

domiciliul in Romania decurge din faptul ca functia publica trebuie

exercitata fara intermitente , avand in vedere ca aceasta se caracterizeaza

prin continuitate .

b) Cunoaste limba romana , scris si vorbit : pentru ca art. 13 al Constitutiei

prevede ca “ In Romania , limba oficiala este limba romana “ .

c) Are varsta de minimum 18 ani impliniti : persoana care doreste o functie

publica trebuie sa aiba capacitatea de a incheia de unul singur un contract

individual de munca .

d) Are capacitate deplina de exercitiu : se are in vedere ca implinirea varstei

de 18 ani este o conditie generala pentru ocuparea functiilor publice ,

legiuitorul rezervandu-si dreptul de a stabili la nivelul unor statute speciale

alte conditii legale de varsta persoanei ce urmeaza sa ocupe o functie

publica .

e) Are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care

candideaza , atestata pe baza unui examen medical

f) Indeplineste conditiile de studii prevazut de lege pentru functia publica :

minim studii universitare ;

g) Indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice ;

h) Nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni ;

i) Nu a fost destituita dintr-o functie publica pentru motive de indisciplina in

ultimii 7 ani

Intr-o adminstratie publica moderna, pregatierea si calitatea pregatirii

functionarilor publici devin conditii obligatorii, atata timp cat scopul acesteia este de

realizare eficienta a sarcinilor si atributiilor variate si diversificate ce le revin. Astfel, este

concludent ca orice functionar public din administratie trebuie sa aibe o pregatire

generala rezultata din “ specializari umaniste sau tehnice obtinute in cadrul facultatilor

ori din domeniul dreptului la care, insa, se impune, in mod imperios si o pregatire

complementara de formare in structurile universitare si postuniversitare

administrative”.2

In mod oarecum dependent de functia publica de executie sau conducere din

domeniul administrativ este necesara aprofundarea si perfectionarea pregatirii

profesionale si a “cunostintelor la nivelul dezvoltarii contemporane a stiintei si tehnicii

administrative”.3

Instituirea pregatirii administrative reprezinta o conditie si o etapa din formarea

personalului din adminstratia publica, obligatorie de altfel pentru ocuparea si detinerea

functiei, ea putand fi asigurata fie de administratia publica insasi, fie prin studii

universitare, scoli sau colegii administrative.

In ceea ce priveste pregatirea si perfectionarea persoanelor care ocupa functii de

conducere, se impune pe langa studiile mentionate la paragraful anterior, si cursuri de

pregatire si perfectionarea pregatirii fie in tara intr-un institut superior de studii

administrative, fie in strainatate. In tara noastra exista, din anul 1991, Scoala Nationala de

Studii Politice si Administrative, iar din anul 2001 s-a infiintat Institutul National de

Administratie, precum si 8 centre regionale de formare continua pentru administratia

publica locala, cu sedii in municipiile Bucuresti, Craiova, Calarasi, Iasi, Cluj-Napoca,

Sibiu,Constanta si Timisoara.4

Perfectionarea profesionala este conform prevederilor legale, asigurata de

autoritatile si institutiile publice prin obligatia de a asigura in bugetul anual propriu

sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor necesare acesteia, si prin organizarea la

initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice a unor cursuri sustinute fie de

functionari publici definitivi, cu nivel net superior al pregatirii profesionale si cu

2 Cezar Manda , Formarea si pregatirea resurselor umane din administratia publica , politici reconsiderate , in Revista “ Economie si Administratie Locala “ nr.10 , octombrie 2001 , pg. 19-22 .3 Mihai T. Oroveanu , Introducere in stiinta administratiei , op . cit. , p. 136 .4 A se vedea Ordonanta Guvernului nr. 81 din 30 aug. 2001 , emisa in baza art. 1 , pct IV din legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante , publicata in M.O. nr. 542/2001 .

experienta in domeniu, fie prin intermediul unor specialisti din invatamantul superior de

specialitate.

Mai sunt, pe langa aceste metode de pregatire si perfectionare a pregatirii

profesionale si altele cum ar fi: dezbaterea in colectiv a cailor de rezolvare a unor

probleme aflate in practica, folosirea studiului de caz ori a diverselor tipuri de simulare

sau unele forme individuale, ca stagiu de pregatire in tara ori in strainatate si obtinerea

titlului de doctor in stiinte.

H.G. nr . 1209/2004 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor

publici se face prin concurs organizat in limita functiilor publice vacante prevazute anual

in acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice .Conditiile de desfasurare a

concusului se publica de autoritatea sau institutia publica organizatoare in M.O , cu 30 de

zile inainte de data desfasurarii acestuia . Odata indeplinite conditiile prevazute de lege

pentru a accede intr-o functie publica se va desfasura concursul care consta in trei etape:

I. Selectarea dosarelor de inscriere ;

II. Proba scrisa ;

III. Interviul ;

Dupa ce au promovat ambele probe ( scris & interviu ) functionarul public intra

intr-o perioada de stagiu unde va trebui sa dovedeasca ca este potrivit pentru respectivul

post . Aceasta perioada foloseste la verificarea aptitudinilor profesionale , formarea

practica a functionarilor publici debutanti precum si cunoasterea de catre acestia a

specificului administratiei publice . Durata perioadei de stagiu a fost reglementata la 12

luni pentru functionarii publici de executie clasa I , 8 luni pentru cei din clasa a II –a si 6

luni pentru cei din clasa a III-a . In calculul perioadei de stagiu se va tine cont si de

perioada in care o persoana a urmat si a promovat programe de formare specializata in

administratia publica . Pe perioada stagiului functionarul va trebui sa aloce doua ore

zilnic din timpul normal de lucru pentru studiul individual , sa participe la cursuri de

pregatire si sa desfasoare activitati aflate la nivelul lui de competenta .

Intre modalitatile de formare a functionarului public mentionam de asemenea

formarea la locul de munca .

Pregatirea profesionala teoretica si practica a functionarului public trebuie avuta

in vedere in actiunea de formare a acestora , pornind de la caracterul multilateral si

specializat al activitatii in administratia publica , caracter ce determina si o pregatire

profesionala diferentiata .5

Astfel pe langa o temeinica pregatire in domeniul stiintei administratiei si a

dreptului , competenta profesionala presupune : suumum de cunostinte de specialitate ,

experienta in domeniu , usurinta de a pune in aplicare aptitudinile intelectuale , precum si

ansamblul de atitudini ce predispun persoana la aplicarea tuturor posibilitatilor sale

intelectuale.

Pentru a obtine o asemenea competenta profesionala , este necesar ca in toate

sistemele ce asigura formarea , pregatirea personalului pentru administratia publica , sa

existe pe de o parte o stransa legatura intre procesul de invatamant si cercetare , iar , pe

de alta parte , sa se realizeze o mai buna legatura intre invatamant si practica .

Procesul de identificare a necesitatilor generale de formare , pe diferite categorii

de functii , cat si a perfectionarii profesionale , trebuie sa aiba in vedere faptul ca in

conditiile schimbarilor fundamentale pe care le traverseaza administratia publica ,

anumite “ categorii de cunostint “ reprezinta o noutate .

Unele dintre ele pot fi abordate la nivel de formare , altele la nivel de

perfectionare/specializare , iar altele , facultativ , pentru o “ reculturalizare “ in noul

context administrativ . In acest sens , si numai cu titlu de cunostinte poate fi prezentata

sub forma unor module , iar acestea pot fi detaliate pe teme , avandu-se in vedere

interviuri si chestionare aplicate functionarilor publici , precum si responsabilitatile si

sarcinile rezultate din fisa postului .

Principalele module ar fi : drept administrativ , managementulu general ,tehnici

de comunicare , finante publice , economie de piata , etc .

Propunerile de formare sub forma modulelor vizeaza o pregatire generala

aplicabila functiilor de conducere din administratia publica , avand in vedere principiul

potrivit caruia pentru a imprima necesitatea formarii si a o incuraja , conducatorii trebuie

sa fie insisi pregatiti .

Referitor la cerintele de pregatire a personalului din administratia publica si

adaptarea acestuia la conditiile tranzitiei la economia de piata trebuie subliniat in primul

5 The Education and Training of Public Servants , published by NISPAcee , Portoroz , 1994.

rand ca este necesara o schimbare culturala la nivelul comunitatii profesionale , respectiv

a functionarilor din administratia publica .

Educatia si training-ul vor trebui sa fie centrate mai degraba pe dezvoltarea si

cultivarea abilitatilor decat pe transmiterea automata a unor cunostinte considerate adesea

general aplicabile .

Administratia centralizata a avut ca efect subdezvoltarea capacitatilor manageriale

implicate de evolutia globala a unei organizatii si de relatiile cu piata .

Pentru ca functionarul public sa raspunda cerintelor de pregatire si perfectionare ,

este necesar sa cunoasca : date despre eficienta , productivitate si competivitate ;

problematica parteneriatului economic si , mai ales , social ; sa se preocupe pentru

modernizarea dotarilor ; sa posede cunostinte ample referitoare la internationalitatea

afacerilor ; perceperea corecta a modului de elaborare si aplicare a strategiilor de

dezvoltare globala => doar raspunzand acestor cerinte putem vorbi de functionari

performanti si de o administratie pe masura .

Un aspect total neglijat in acest moment in tara noastra este acela al consultantei

specializate in conceperea , desfasurarea si finalizarea pregatirii personalului din

administratia publica . Consultanta are rolul de a orienta , de a oferi solutii practice , de a

contribui efectiv la intocmirea programelor de pregatire , perfectionare .

In ceea ce priveste necesitatea perfectionarii cadrelor din administratia publica

fara a ne propune o argumentare detaliata a necesitatii perfectionarii personalului din

administratia publica , este util sa subliniem ca dezvoltarea in ritmuri alerte a societatii

umane , procesul de accelerare a istoriei , cresterea vitezei de modificare a conditiilor de

viata si de mediu , determina in mod necesar modificarea structurala a raportului intre

pregatirea de baza si pregatirea continua , cu toate noutatile furnizate de stiinta si

practica.

Asadar , in vederea cresterii competentelor personalului trebuie asigurata

perfectionarea acestuia . Pentru aceasta se au in atentie nu doar caracteristicile

managementului in administratia publica , cat , mai ales , elaborarea unui plan de

schimbare . Acesta se va elabora ca raspuns la intrebari de genul :

1. Ce schimbari vor avea in mediu-structuri , urbanizare ?

2. Ce schimbari vor trebui sa aiba loc in administratia publica pentru ca

aceasta sa fie mai performanta in activitatea ei fata de cetatean ?

3. Ce schimbari nedorite se pot produce in administratia publica ?

4. Cum va fi absorbita schimbarea ?

5. Cum se aplica schimbarea ?

Pregatirea personalului , asigurarea resurselor financiare , alte resurse , probleme

organizatorice , suportul international , cadrul de relatii sunt elemente care ajuta sau

impiedica pregatirea setului de decizii .

In ceea ce priveste secolul XXI, trebuie sa amintim ca modernismul atrage

complexitate si tinand cont de faptul ca statul nostru este un stat european, este

obligatoriu ca metodele autohtone de admninistrare sa se contopeasca cu metodele din

Europa.

Traditionalismul francez ne sugereaza ca functionarii publici erau recrutati din

randul persoanelor cu diplome universitare dar, in prezent, administratia publica a

acestora si-a dezvoltat o modalitate proprie de formare a functionarilor publici prin

intermediul unor centre si institute de pregatire, iar pentru formarea cadrelor superioare,

aceasta se face in l’Ecole Nationale d’Administration (l’ENA)si in Institute Regionale de

Administratie . Functionarii publici specializati sunt instruiti in scoli speciale, pe langa

unele ministere.

In Germania, formarea funcionarilor publici este una mai atipica, mai originala

deoarece aceasta se intinde pe sase, sapte ani dupa incheierea studiilor universitare.

Pentru a obtine un nivel superior de functionar public este necesar mai intai sa deti o

diploma universitara si apoi sa promovezi un prim examen in fata unei comisii formata

din profesori si functionari publici. Dupa promovarea examenului, se va efectua un stagiu

pe durata a trei ani in diferite servicii ale administratiei publice. Aceasta este o perioada

sensibila deoarece functionarul public poate fi revocat oricand pentru inadaptabilitate

profesionala. Dupa terminarea stagiului, trebuie promovat un al doilea examen teoretic si

practic. Dupa absolvirea si acestui din urma examen, functionarul va deveni titular dupa

inca alti trei ani de stagiatura.

Sistem similar de promovare se gaseste si pentru functia publica de nivel inferior

al administratiei publice germane cu o diferenta, si anume corespondenta nivelului de

cunostinte, acestea reducandu-se la scoala primara si secundara.

Cea mai mare adepta a cutumei legislative si a traditionalismului, Anglia imbina

formarea universitara cu cea de la locul de munca in ceea ce priveste formarea

functionarului public. Ca rezultat a celor mai sus mentionate, inaltii functionari

(administrative class) sunt alesi din randul absolventilor universitatilor Oxford si

Cambridge, ocupand imediat postul.

Acest sistem de recrutare a functionarilor publici cu statut superior a fost criticat

de Comisia Fulton sustinand ca sunt recrutati amatori fara experienta, generalisti care nu

au nicio formare profesionala speciala, si a propus un sistem mai tehnic, iar cursurile

pentru admiterea lor sa nu mai fie axate doar pe cultura generala ce aveau la baza studii

de latina, matematica si greaca. O alta recomandare a comisiei era specializarea

anterioara preluarii functiei fie in domeniul economic si financiar, fie in cel social.

Toate acestea au fost luate in calcul dar si in ziua de astazi exista divergente in

derularea carierei unora sau altora.

In Anglia exista un organism specializat, central, Civil Service College care

stabileste invatamantul specializat mai ales in domeniile tehnice de gestiune si prelucrare

a datelor.

Cu privire la S.U.A., nu exista un sistem de formare propriu-zis a unei persoane in

cadrul unei functii publice, totusi a fost propusa stabilirea unei formari speciale pentru

candidati, in special pentru tinerii care vor sa urmeze calea administrativa.

Americanii considera ca administratorii publici trebuie sa fie formati identic cu

antreprenorii privati.

O experienta originala a existat si in S.U.A. in jurul anilor 70’ ai secolului XX,

astfel pentru tinerii cu diplome universitare s-au organizat anumite stagii de formare de

catre Comisia functiei publice, in colaborare cu unii administratori. Practic exista cate o

scoala de administratie publica in fiecare universitate americana.

Viitoarele cadre efectueaza doi ani de stagii in diferite domenii din administratie,

apoi exercita functii de nivel inferior pentru a intra in contact cu realitatea, dupa care

sunt supusi evaluarii cuostiintelor.6

Ca si concluzie, modul de pregatire si de perfectionare in domeniul administrativ

este un mulaj care se adapteaza in functie de nevoile, modul de organizare si de ce nu

chiar si in functie de desfasurarea istorica a fiecarei tari. Dar totusi, exista o baza comuna

si anume ca in procesul formarii profesionale se implica factorul educativ.

Scopul declarat al perfectionarii continuie este necesitatea de adaptare la toate

schimbarile ce pot interveni, pentru ca functionarul public sa poata face fata oricarei noi

sarcini in conditii de eficienta.

6 Cezar C. Manda , Stiinta Administratiei , ed. Universul Juridic , Bucuresti ,2008 , p. 215.