UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZARE – AGRICULTURĂ

Coordonator ştiinţific:

PROF. DR. ION VALERIU CIUREA

Absolvent:

BOTEZATU LENUŢA

2009

1

2

CUPRINS

Introducere

Capitolul I – Studiul cadrului natural

1.1 Condiţii naturale

1.1.1 Aşezare geografică

1.1.2 Relieful

1.1.3 Clima

1.1.4 Hidrografia

1.1.5 Vegetaţia

1.1.6 Solurile

1.1.7 Populaţia

1.2 Condiţiile socio - economice

Capitolul II – Situaţia agricolă

2.1 Structura categoriilor de folosinţă pe 3 ani la nivel de comună

2.2 Structura culturilor

2.2.1 Producţii medii şi totale

2.3 Efectiv de animale pe specii şi categorii

2.3.1 Producţii medii şi totale

2.4 Structura organică a agriculturii, gospodăriei individuale, societăţi

agricole şi comerciale

2.5 Nivelul de dotare cu mijloace mecanice

2.6 Nivelul de fertilizare

2.7 Construcţii agricole existente în gospodăriile populaţiei şi unităţile

cu personal juridic.

3

Capitolul III – Resursele umane

3.1 Date cu privire la cei care lucrează pământul

3.2 Fişa postului

3.3 Harta comunei Bârnova

Capitolul IV – Structura activităţilor comunei agricole Bârnova

4.1 Evaluarea necesarului de personal

Capitolul V – Direcţii de perfecţionare a activităţilor comunei agricole

5.1 Populaţia la nivel de comună, natalitate şi mortalitate

Capitolul VI – Concluzii

Bibliografie

4

INTRODUCERE

Agricultura constituie una din ramurile ale economiei româneşti.

Importanţa ei creşte astăzi când necesarul de produse agricole s-a amplificat, iar

condiţiile politico-economice au suferit schimbări profunde.

Obţinerea unor produse în care se includ şi serviciile tangente agriculturii,

nu se poate face fără o agricultură modernă de mare randament şi cu eficacitate

ridicată.

Aceste aspecte sunt valabile atât pentru mica proprietate cât şi pentru

exploataţiile agricole cu caracter asociativ.

Unul dintre obiectivele importante care stau în faţa agriculturii mai ales a

oamenilor care lucrează în acest domeniu, se referă la schimbarea mentalităţii în

modul de gândire, mai ales economică, referitor la organizarea pe criterii

ştiinţifice a producţiei în vederea obţinerii unor producţii cât mai ridicate şi

creşterea productivităţii.

Aplicarea Legii nr. 18/1991 a dus la amplasarea proprietarilor pe vechile

amplasamente pulverizând proprietatea în 4-10 parcele dispersate la distanţe de

3-10 km, de forme neregulate, din deal în vale. Astfel s-a frânat procesul de

producţie, s-au triplat cheltuielile de exploatare, se degradează solul. Vechile

amplasamente au distrus amenajările de irigaţii, desecări, drenaj şi de combatere

a eroziunii solului.

Noii proprietari, lipsiţi de mijloace materiale, financiare şi chiar de

cunoştinţe de specialitate, renunţă la elementele tehnologiilor raţionale (seminţe

de soi, îngrăşăminte chimice, substanţe pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor

şi altele) şi restaurează o agricultură de subzistenţă cu producţii scăzute şi de

slabă calitate, iar munca lor se desfăşoară în condiţii foarte grele cu maşini şi

utilaje rudimentare.

5

Această situaţie este prezentă datorită faptului că Legea fondului funciar a

pus accent pe trecerea proprietăţii private, asupra pământului prin reconstituirea

sau constituirea acestui drept, fără a rezolva şi celălalt aspect al privatizării

mijloacelor (activelor) de producţie.

Imediat după promulgarea Legii fondului funciar a fost promulgată Legea

societăţilor şi asociaţiilor agricole (Legea 36/1991), care a stimulat şi ea

socializarea exploataţiilor agricole, cu toate că în ţările cu agricultura avansată

între caracterul privat al proprietăţii şi exploataţia agricolă privată exista o

identitate perfectă.

În ţara noastră, după apariţia Legii fondului funciar, s-a favorizat

exploataţia agricolă asociativă şi exploataţia în arendă, unde arendatorul este

societatea comercială.

Asociaţiile familiale, se organizează fără formalităţi rigide, nu adoptă

statute şi nu are personalitate juridică.

Asocierea se face pe bază de rudenii, vecinătate, prietenie sau alte

legături. Numărul asociaţiilor familiale este de 16,346, ele deţin 12,6% din

suprafaţa agricolă cuprinzând peste 750 mii familii şi o suprafaţă medie pe

exploataţie de 114 hectare. Fiind mai puţin formale şi de dimensiuni mai mici

asociaţiile familiale sunt preferate de deţinători de adeverinţă de proprietate.

Multe asociaţii asigură membrilor numai mijloace de subzistenţă în

principal produse agricole. Există unele asociaţii cu rezultate bune, dar pe

ansamblu economiei naţionale ele nu şi-au dovedit capacitatea de a participa la

practicarea unei agriculturi de piaţă cu randament ridicat şi nici de a dovedi

structuri stabile în forma actuală. În bună parte, asociaţiile exercită fără

profesionalism, un mixt de activităţi şi se definesc ca structuri improvizate în

golul de servicii calificate de marketing în spaţiul rural. În perspectiva

activităţilor rurale ele nu sunt în măsură să preia activităţile de marketing, nici

restructurarea producţiei agricole.

6

În urma funcţionării acestor asociaţii se pot defini principalele

caracteristici ale acestora:

a) Dizolvă sau chiar anulează rolul proprietarului agricol, care foloseşte

pământul ca proprietate de muncă specifică ramurii mai ales cu tehnica

modernă, generalizată în producţia fermierului;

b) Exercită necompetitiv şi nediferenţial activităţi de aprovizionare cu

mijloace materiale (seminţe, îngrăşăminte, erbicide, etc.) de intermediari

în domeniul mecanizării lucrărilor (arat, semănat, recoltat, etc.) precum şi

de atragere de mână de lucru pentru întreţinerea culturilor nemecanizabile.

c) Foloseşte munca salariată, la care fermierul recurge numai în mod

excepţional în vârfuri de sezon, suprimând în acest fel sursa creşterii

randamentului exploataţiilor agricole şi anume activitatea productivă a

proprietarului sau arendaşului.

Gospodăria agricolă individuală nu este sinonimă cu exploataţia familială,

are conţinut mai larg, reprezentând o unitate agricolă bazată pe proprietatea

privată, al cărei membrii lucrează împreună pământul propriu sau deţinut sub

orice formă, cu unelte, maşini sau animale de tracţiune proprii sau închiriate, cu

forţă de muncă proprii sau angajate.

Gospodăria agricolă individuală cuprinde exploataţia familială şi

exploataţia care foloseşte forţă de muncă angajată. La rândul ei, exploataţia

familială este de tip ţărănesc sau comercial. Acestea au elemente comune, dar

şi caracteristici proprii. În ambele se desfăşoară activitate gospodărească şi

activitate agricolă. Managementul şi munca, integral sau în cea mai mare parte,

se execută în familie şi, ca urmare, rezultatele îi aparţin. Ele se deosebesc prin

obiectivele dominante.

În gospodăria ţărănească este dominantă producţia pentru autoconsum,

în exploataţia familială cu caracter comercial este dominantă producţia pentru

piaţă. Gospodăria ţărănească pune accent pe valoarea de întrebuinţare, pe

7

utilitatea produselor pentru consumul propriu; preţurile şi piaţa joaca un rol

minor.

Puţini producători fac calcule în termeni de costuri şi randamente, şi chiar

dacă fac acest lucru nu sunt principalii determinanţi ai comportamentului lor.

Exploataţia familială cu caracter comercial urmăreşte cu deosebire

valoarea de întrebuinţare pentru alţii, în vederea obţinerii unei valori de schimb,

a unui preţ şi a unui venit net cât mai mare. Pentru astfel de producători, pieţele

şi preţurile joacă un rol hotărâtor; calcularea costurilor şi a randamentelor este o

condiţie esenţială pentru evitarea riscului, pentru supravieţuire şi dezvoltare.

Asemenea împrejurări le determină un comportament economic distinct,

subordonat obţinerii de venit, care se manifestă în preocuparea pentru alocarea

cât mai raţională a resurselor şi utilizarea lor, în valorificarea produselor, în

dorinţa de a fi competitivi, de a face faţă concurenţei.

În practică distincţia dintre gospodăria ţărănească şi exploataţia familială

comercială este dificil de realizat.

Exploataţia care foloseşte forţă de muncă angajată are ca trăsături

caracteristice desfăşurarea activităţii agricole cu forţă de muncă angajată,

exercitarea managementului de către proprietar sau de persoane distincte,

specializate producţiei pentru piaţă, scopul urmărit fiind obţinerea de profit.

Exploataţia familială prezintă o serie de avantaje de care trebuie să se ţină

seama:

Temperează exodul populaţiei rurale spre centre urbane şi evită

abandonarea terenurilor de lucru care s-a produs în alte ţări, cu efecte

nedorite din mai multe puncte de vedere; favorizează formarea clasei

mijlocii evitând popularizarea producătorilor agricoli;

Exploataţiile familiale ar putea cel mai bine să acţioneze ca agenţi socio-

economic, care să menţină aşezările umane pe întreg teritoriul naţional,

să stimuleze dinamismul socio-economic al comunităţii rurale, să

modeleze şi să dezvolte peisajul rural.

8

În exploataţiile familiale sunt scăzute aşa numitele costuri de tranzacţie,

respectiv cele provocate de angajarea forţei de muncă, de supravegherea

şi controlul ei etc. Aceasta este şi un avantaj faţă de exploataţiile mari de

bazate pe munca salariată şi chiar asociativă, care se reflectă pozitiv în

costurile totale;

Exploataţiile familiale desfăşoară o activitate mai „prietenoasă” cu

natura, cu mediul înconjurător, la aceasta contribuind mai strânsa

legătură a agricultorului cu pământul care îi aparţine, inclusiv

sentimentală, ceea ce contribuie la realizarea unei agriculturi durabile;

Exploataţiile familiale au o mare capacitate de rezistenţă şi de adaptare la

diferite conjuncturi economice, sociale, politice. Această particularitate

este favorizată de tripla identitate a agriculturii – de proprietar de

pământ, de manager şi de om de afacere, care conduce activitatea

exploataţiei investind capital, şi de muncitor, din care rezultă cele trei

forme de venit: renta pentru pământ, profit pentru care capitalul investit

şi salariul pentru munca prestată. În împrejurări dificile, pentru a rămâne

în agricultură, el poate renunţa la rentă, se poate resemna cu o rată a

profitului sub cea medie şi cu un salariu minim, suficient pentru a-şi

satisface nevoile sale de bază. O asemenea rezistenţă este mai greu de

realizat de către exploataţiile nefamiliale mari, fapt dovedit şi de

experienţa ţării noastre.

Exploataţiile familiale au posibilităţi mai mari de reprofilare a producţiei

în funcţie de semnalele pieţei, flexibilitatea este mai mare şi au

capacitatea de restructurare şi de adaptare la schimbările produse în

mediul ambiant;

Datele statistice arată că ferma familială este forma dominantă de

organizare agricole în ţările dezvoltate.

9

CAPITOLUL I

STUDIUL CADRULUI NATURAL

1.1 CONDIŢIILE NATURALE

1.1.1 Aşezarea geografică

Primăria comunei Bârnova este amplasată în satul Bârnova, comuna

Bârnova, judeţul Iaşi.

Până în anul 2002, Primăria comunei Bârnova a funcţionat în casa

memorială Ion Inculeţ, după care sediul s-a mutat într-o nouă şi modernă clădire

dobândită prin cumpărare.

Din cele mai vechi timpuri până la începutul perioadei moderne a istoriei

românilor aici a fost o pădure deasă pe care cronicile şi documentele arhivistice

o pomenesc ca pe Codrii Iaşilor. După anul 1628, o parte a pădurii, de la sud de

Iaşi , capătă denumirea de Codrii Bârnova.

Istoria comunei Bârnova este strâns legată atât de istoria Mănăstiri

Bârnova cât şi a celorlalte biserici şi schituri de pe aceste meleaguri.

Comuna Bârnova este atestată ca aşezare încă din secolul al XVII – lea.

Domnitorul Miron Bârnovschi a construit între anii 1620 – 1666 mănăstirea

Bârnova. De-a lungul timpului, denumirea de Bârnova, aparţinând mănăstirii, va

fi preluată şi de localitate. Însuşi cronicarul Miron Costin pomeneşte pe

domnitorul care a zidit aşijderea şi Bârnova, lângă Iaşi, care apoi a sfârşito

Dabija Vodă”. Şi tot vestitul cronicar mai afirmă, lăudând domnia lui Miron

Bârnovschi, că „au zidit şi Bârnova pe numele de sub lângă Iaşi”.

Comuna Bârnova se află situată la limita sud – estică al teritoriului

administrativ al municipiului Iaşi.

10

Ea se învecinează cu următoarele teritorii comunale:

la est cu comunele Tomeşti şi Schitu Duca

la sud cu Dobrovăţ

la vest cu Ciurea.

În componenţa comunei Bârnova intră satele:

Bârnova

Cercu

Păun

Pietrărie

Todirel

Vişan

Teritoriul comunei Bârnova este situat în zona de contact dintre

extremitatea sud – estică a Câmpiei Moldovei subunitatea Câmpiei Jijia – Bahlui

şi cea nord – estică a Podişului Central Moldovenesc, subunitatea platourilor

structurale Tanşa – Repedea. Acest contact este reprezentat de puternica

denivelare a Coastei Iaşului la baza căreia se află zona depresionară

Bârnova – Voineşti, formată de acţiunea afluenţilor din bazinul superior al

Nicolinei.

Satul Bârnova – sat centru de comună, la 8 km de Iaşi. Este atestat

documentar în secolul XVIII. Mănăstirea Bârnova a fost construită în anii

1620 – 1666 de Miron Bârnovschi de unde şi numele de comuna Bârnova. În

localitate aflându-se şi casa memorială a lui Ion Inculeţ.

Satul Cercu – a apărut ca localitate după 1846. Pe teritoriul său au fost

descoperite resturi de cultură materială din neoliticul timpurilor, epoca marilor

migraţii şi feudalism.

Satul Păun – este localitatea atestată documentar din anul 1672. Aici se

află Biserica „Sfinţii Apostoli” datată din anul 1812.

11

Satul Pietrăria – este atestat din anul 1846, numele său provenind de la

carierele de gresii din apropiere. Aici se află Schitul lui Tarata din

sec. XVIII – XIX şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Satul Todirel – este datat din anul 1772.

Satul Vişan – este atestată ca aşezare din anul 1820.

12

Structura categoriilor de folosinţă

Teritoriul administrativ al comunei Bârnova

Categorii de folosinţă

Agricol ha NeagricolPădure ha Apă ha Drumuiri ha Curţi ha Neproductiv

haTotal ha

Extravilan 255,46 1545,40 27,02 65,97 - 229 2122,85Intravilan 917,27 27,6 2,98 86,03 965,27 - 1999,15Suprafaţa totală

1172,73 1573 30 152 965,27 229 4122

13

1.1.2 Relieful

Teritoriul comunei Bârnova se află în centrul judeţului şi din punct de

vedere geomorfologic se încadrează în Câmpia Moldovei. Reflex destul de fidel

al evoluţiei şi alcătuirii substratului său geologic, relieful comunei este,

concomitent, o expresie a modelării externe, fizico – geografice, a acestui

substrat.

Ca înfăţişare relieful se prezintă sub forma unor interfluvii colinare joase

cu forme domoale în zona câmpiei şi sub forma unor platouri structurale înalte şi

relativ plane în zona de podiş. Văile care fragmentează teritoriul sunt relativ

largi, având versanţii cu pante în cea mai mare parte accesibile, şi înguste cu

flancuri accentuate în zona coastei.

Interfluviile colinare din câmpie au la părţile superioare platouri prelungi,

uşor bombate, mai rar extinse şi relativ plane, cu atitudini ce nu depăşesc 200m,

care reprezintă terenuri bune pentru agricultură, unele căi de comunicaţie şi părţi

din aşezările Bârnova, Vişan şi Todirel.

Platourile structurale din podiş sunt relativ înguste, cu altitudini între

350 – 400m, în mare parte împădurite, desfăşurându-se la limita de sud şi est a

comunei.

În zona platoului Păun, terenul oferă condiţii bune pentru construcţii în

satul cu acelaşi nume.

Ponderea reliefului de interfluvii şi platouri în teritoriu este de circa

5 – 7% .Versanţii care mărginesc interfluviile colinare au pante variate cuprinse

între 5 – 15%, în cea mai mare parte însă accesibile pentru agricultură şi aşezări

omeneşti.

Local, în zonele cu pante accentuate, se întâlnesc fenomene uşoare de

eroziune areolară , eroziune torenţială şi alunecări superficiale.

Versanţii care mărginesc platourile structurale sunt reprezentaţi în

principal de puternica denivelare a Coastei Iaşului, care se curbează spre sud în

14

zona platoului Repedea – Păun. Coasta are o energie de relief de peste 200m şi

pante cuprinse între 10 – 25%, mai uniforme, cu degradări relative reduse în

zona împădurită şi cu degradări accentuate înspre nord. Acestea corespund cu

zona de coastă Repedea – Păun, puternic afectată de alunecări de teren vechi

stabilizate şi fragmentată de văi torenţiale, scurte, alimentate din izvoare. Aceste

forme de degradare generează în zona Pietrăria, un teren frământat, în cadrul

căruia alternează zone de pante accentuate, cu altele mai accesibile, date de

vechile valuri şi trepte de alunecare. În această zonă este situat satul Pietrăria,

care beneficiază de condiţiile variate ale reliefului menţionat.

Ponderea reliefului de versant în comună este majoritară ocupând circa

85 – 90%. Şesurile, cu lăţimi între 200 – 700 m, sunt relativ uscate şi utilizate cu

succes în agricultură, mai ales după executarea lucrărilor de regularizare a unor

albii. Pe alocuri se întâlnesc însă zone mai umede şi chiar afectate de inundaţii

de pantă. Ponderea reliefului de şes este de circa 5 – 7%.

Relief slab accidentat este acela care s-a dezvoltat datorită inundaţiei. În

această categorie de relief includem platouri de creste slab înclinate şi versanţi

sculpturali cu grade diferite de eroziune de suprafaţă.

În cadrul zonei cercetate distingem următoarele tipuri de degradări:

a) eroziune areolară (de suprafaţă)

b) eroziune torenţială (liniară)

c) alunecări de teren şi asociaţii de soluri.

Eroziunea areolară (de suprafaţă), ocupă suprafaţa de 1321ha

reprezentând 29,32% din suprafaţa cartată. Această eroziune produce degradarea

solului de pe versanţii văilor şi anume de la slab la foarte puternic şi se

caracterizează prin aceea că solurile devin sărace în elemente nutritive.

15

În scopul refacerii acestor suprafeţe de teren se impun măsuri de prevenire

şi combatere a eroziunii solului ca: culturi în fâşii, benzi înierbate, executarea

tuturor lucrărilor agrotehnic numai pe curbele de nivel.

Eroziunea liniară (de adâncime) se manifestă pe o suprafaţă mică (0,7

ha), reprezentând 0,2% din suprafaţa cartată. Aceasta fiind reprezentată prin

câteva ravene care au şi rol pozitiv (cele din complexele cu alunecări) asigurând

drenajul natural şi contribuind în bună măsură la stabilizarea unor alunecări de

teren.

Alunecările de teren ocupă suprafaţa totală de 374,8 ha, adică 8,32% din

suprafaţa cartată, iar asociaţiile de soluri ocupă suprafaţa de 162 ha, prezentând

3,6% din total.

Ele apar pe versanţii văilor, fiind determinate în principal de alcătuirea

petrografică formată din depozite loessoide şi salifere, favorizate de existenţa

straturilor acvifere libere şi captive ce apar la zi, pante mai accentuate din unele

sectoare, defrişări de păduri datorate activităţii incorecte a omului, variaţii de

temperatură, care duc la apariţia de îngheţuri şi dezgheţuri, modificările aduse

de om prin terasări cât şi cutremurelor de pământ care sunt frecvente în ultimii

ani.

Menţionăm că pe o parte din aceste alunecări s-au executat lucrări de

combatere a eroziunii solului în ultimii ani de către om ducând în mare parte la

stabilizarea lor, însă ele se pot reactiva în anii cu regim pluviometric abundent.

În scopul prevenirii şi combaterii în totalitate a eroziunii de suprafaţă, de

adâncime şi de stabilizare a acestor terenuri, se impun lucrări speciale ca:

captarea şi drenarea izvoarelor, nivelări – folosirea lor numai ca fâneţe(2 – 3ani).

Având în vedere că aceste soluri prezintă şi un grad avansat de salinizare,

recomandăm, pe lângă celelalte măsuri pedoameliorative şi amendarea lor cu

fosfogips.

În prezent, şesul din această zonă este ocupat de arabil în bună măsură şi

pe suprafeţe mai mici ca păşuni şi fâneţe.

16

1.1.3 Clima

Climatologic comuna se află în zona temperat continentală, cu nuanţe mai

moderate în sud (în sectoarele înalte) şi mai accentuate în nord. Astfel,

temperatura medie anuală este în jur de 9oC în nord şi 8oC în sud diferenţierea

acestora datorându-se reliefului şi vegetaţiei forestiere.

Cele mai coborâte medii lunare se înregistrează în ianuarie (între -3oC şi

-4oC în nord şi în jur de -3oC în sud), iar în cele mai ridicate medii lunare se

înregistrează în luna iunie (între 20oC şi 21oC în nord şi în jur de 20oC în sud).

Din datele prezente se constată o reducere a excesivităţii termice înspre sud,

amplitudinea media anuală având aici o valoare în jur de 25oC.

Din analiza datelor plurianuale rezultă că data medie de producere a

primului îngheţ de toamnă este în a doua decodă a lunii octombrie, iar a

ultimului îngheţ de primăvară, la sfârşitul lunii aprilie. Intervalul mediu anual

fără îngheţ se întinde la aproximativ 170 de zile.

Regimul pluviometric. Precipitaţiile atmosferice au o valoare de peste

500mm (530mm la Vişan), regimul ploilor fiind însă neuniform cele mai mari

cantităţi căzând primăvara şi vara, iar cele mai mici la sfârşitul şi începutul

primăverii.

Vânturile cele mai frecvent sunt cele din nord – vest şi nord care aduc ploi

abundente, precum şi cele din est şi sud – est care dau stări de vreme secetoasă

cu diferenţe mari de temperatură vara şi iarna.

Pe acest fond climatic general pot fi diferenţiate o serie de microclimate

dintre care amintim: microclimatul de adăpostire localizat în zonele joase de la

baza coastei şi cel al zonei superioare a coastei şi a platourilor mai expuse

curenţilor de aer precum şi diferenţelor termice.

17

Climatul este favorabil culturilor agricole, dar mai ales pădurii de foioase

şi mai puţin viticulturii.

Grindinile se produc foarte rar şi au un caracter local. Secetele apar

obişnuit la sfârşitul lunii iulie şi în începutul lunii august prelungindu-se în

ultimii ani o bună perioadă de timp. Evapotranspiraţia reală este de 493mm, iar

cea potenţială de 675mm. Faţă de evapotranspiraţia potenţială se înregistrează

un excedent de +26mm la lunile februarie – martie şi un deficit în lunile iunie,

iulie, august, septembrie şi octombrie.

Umezeala aerului. Este un element meteorologic variabil în timp şi

spaţiu şi depinde mult de caracteristicile de aer adecvate.

Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale de 72,6% fiind mai

scăzute în lunile aprilie – septembrie şi mai ridicate în restul lunilor

(octombrie – martie).

Regimul eolian. Este determinat de sistemele barice, circulaţia

atmosferică şi factorii fizico – geografici. Secetele sunt fenomene meteorologice

ce se produc în mod obişnuit în ultima vreme, datorită unor mase de aer cald.

Ca urmare a variaţiei elementelor climatice în cadrul teritoriului cartat

distingem următoarele tipuri de microelemente sau topoclimate:

1. Microclimatul versanţilor cu expoziţie estică fac parte din categoria

versanţilor puţini însoriţi. În timpul anului, temperatura este ceva mai

scăzută, ca urmare a insolaţiei mai scăzute, a expunerii spre vânturi mai

reci, a persistenţei zăpezii la topirile de primăvară, iar umiditatea este mai

ridicată.

2. Microclimatul versanţilor cu expoziţie vestică. Acest microclimat face

parte din categoria versanţilor însoriţi unde temperatura aerului este mai

ridicată, grosimea stratului de zăpadă este mai redusă, unde zăpada se

18

topeşte mai devreme datorită insolaţiei mai puternice şi evapotranspiraţia

este mai intensă. Sunt mai puţin expuşi vânturilor reci şi deci sunt mai

calzi şi mai favorabili dezvoltării unor culturi agricole.

3. Microclimatul văilor înguste se caracterizează printr-un minus de lumină

şi căldură în timpul verii şi un plus de umiditate. Brumele sunt mai

accentuate şi se produc într-un interval de timp mai mare.

19

Specializare Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Sept. Total 12 luni

Per.de veg (IV-IX)2007 2007 2007 2008 2008 2008 2008 2008 2008 2008 2008 2008

TEMPERATURI (oC) Dec I 14,6 5,5 2,9 -2,8 -4,9 -1,2 10,2 12,6 15,9 21,2 22 17,3Dec II 8,8 4,2 -0,5 -6,7 -2,5 0,9 10,5 17,2 19 20,1 23,1 16,4Dec III 8,8 2,1 0,4 -11,2 0,3 7,4 13,6 17,9 24,1 23,2 18,7 16,6Media lunară 10,7 3,9 0,9 -7 -2,6 2,5 11,4 16 19,7 21,6 21,2 16,8 9,6 17,3Normală 10,1 4,1 -0,8 -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 9,6 17,3Abaterea 0,6 0,2 1,7 2,4 0,7 0,8 1,3 0,1 0,3 0,3 0,6 0,5 0 0Min. lunar -4,3 -6,3 -11,4 -23,5 -16,5 -12,9 1,2 4,3 7,8 10,6 10,2 7,5 -23,5 1,2Max. lunar 27,8 16,9 15,3 8,2 12,2 22,4 22,7 32,2 34,5 34,1 36,5 30,6 36,5 36,5

UMIDITATEA RELATIVĂ (%) Dec I 74,4 89,7 90,8 91,9 87,6 83,8 77,9 67,7 82,7 75,8 83,7 80,3Dec II 88,4 94,1 74,4 92,8 85,5 93,1 86,7 70,9 80 81,8 77,2 77,6Dec III 82,7 94,3 87,2 73,2 94,4 78,8 62,6 80,8 81,8 76,6 86,9 81Media lunară 81,8 92,7 84,3 85,5 88,8 85 75,7 73,4 81,5 78,8 82,7 79,6 82,4 78,9Normală 73 78 82 81,2 79 72 62 62 63 62 63 66 70 63Abaterea 8,8 14,7 2,3 4,5 9,8 13 13,7 11,4 18,5 16,8 19,7 13,6 12,4 15,9

PRECIPITAŢII (mm)Dec I 0 10,6 12,2 64,4 16,2 12,6 12,6Dec II 25,6 41,2 7,2 14,6 71,2 29,4 0Dec III 1,4 1,2 43,2 3,4 11,4 45,8 2,6Media lunară 27 39,5 24,1 78,7 92,8 110,4 53 62,6 82,4 98,8 88 15,2 772,5 400Normală 34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 517,8 337,5Abaterea 7,4 4,9 4,8 49,8 65,4 82,3 12,7 10,1 7,3 28,6 30,4 25,6 259,7 62,5

20

1.1.4 Hidrografia

Situat la contactul a două mari subunităţi geografice ale Podişului

Moldovei, teritoriul comunii Bârnova prezintă un potenţial hidric variat,

constituit din ape subterane (minerale sau dulci) şi de ape de suprafaţă (sub

formă de râuri şi lacuri), ce reflectă caracteristicile lito – structurale şi

morfogeneza reliefului în interacţiuni cu particularităţile factorilor climatici

specifici zonei.

Apele subterane. Pe teritoriul comunei sunt prezente cele două

categorii mari de ape subterane, captive, cu sau fără presiune şi libere.

Apele captive sub presiune sunt situate la diverse adâncimi sub cota

talvegului râurilor. Ele sunt înmagazinate în depozite siluriene, badeniene şi

sarmaţiene. Apele captive fără presiune, cu calităţi minerale, se găsesc în

depozitele sarmaţiene.

Apele libere din teritoriul comunei includ stratele acvifere freatice,

cuprinse în depozitele cuaternare din şesuri, terase, glacisuri sau de pe versanţi

şi interfluvii sculpturale. Apele freatice din glacisurile coluvio – proluviale şi

din conurile de dejecţie ale afluenţilor Nicolinei şi Vămeşoaiei, au adâncimi

mici (sub 3 m), dar cu variaţii apreciabile pe verticală. Astfel, adâncimea

maximă de 3 m se înregistrează la sfârşitul verii şi iarna, iar primăvara şi la

începutul verii nivelul freatic urcă la 1-2 m sub suprafaţa solului. În fruntea

glacisului apa apare permanent la zi, umezind şesul şi întreţinând, pe alocuri,

zone mlăştinoase.

Albia majoră a Nicolinei constituie o subunitate hidrogeologică

favorabilă construcţiilor grele, impunând însă aplicarea unor măsuri

corespunzătoare de izolare hidrofugă şi de drenare. Apele din subunităţile

hidrogeologice ale albiilor majore mici şi glacisurilor au fost, şi unele încă mai

21

sunt, utilizate, prin intermediul fântânilor, în scopuri gospodăreşti, întrucât

îndeplinesc condiţii corespunzătoare de calitate.

Pe versanţii dealurilor Bucium – Păun, unde sunt zone cu multe

generaţii de deluvii suprapuse, adâncimea apei freatice este foarte variată,

între 0-20 m. Izvoarele care deschid stratele acvifere deluviale au debite mici

(sub 0,1 l/s) şi indici de variabilitate mari, raportul dintre valorile extreme

putând să reprezinte 1/20 - 1/30.

Apele de suprafaţă. O altă sursă naturală a comunei o reprezintă apele

de suprafaţă, cuprinse între râuri şi lacuri.

Reţeaua hidrografică din teritoriu este formată din cursul superior al

râului Nicolina cu afluenţii săi şi pârâul Vămeşoaia. Râul Nicolina îşi are

originea la peste 350 m, sub platourile structurale împădurite din sudul

comunei. După ce străbate jumătatea sudică a comunei, râul îşi schimbă

traseul pe direcţia est – vest, primind la ieşirea din comună pârâul Valea

Ţiganului. Râurile Vămeşoaia şi Pietrăria îşi au izvoarele în dealurile

Pietrăria – Păun.

Alimentarea cu apă a râurilor este pluvio – nivală şi subterană

moderată, ploile contribuind cu peste 45% la scurgerea medie anuală, iar

zăpada cu 30%. Alimentarea subterană participă cu circa 25% şi provine din

stratele acvifere din deluvii, şesuri şi de sub plăcile de gresie şi calcare

sarmatice; permanenţa acestor straturi, deşi cu un aport redus, asigură

scurgerea râurilor şi în perioadele lipsite de precipitaţii.

Repartiţia neuniformă a precipitaţiilor în timpul anului se reflectă şi în

regimul râurilor, a căror scurgere prezintă variaţii mari de la un anotimp la

altul şi de la an la an. Din volumul total de apă, transportat de Nicolina într-un

an mediu, 73% se scurge în intervalul martie – august, din care jumătate

22

(cca. 37% din volumul anual) la începutul primăverii (în martie-aprilie). În

octombrie se înregistrează scurgerea medie lunară cea mai redusă (2,4% din

volumul anual).

În condiţii naturale, scurgerea medie lunară a râurilor de pe teritoriul

comunei înregistrează un al doilea maxim în iunie, ca urmare a ploilor căzute

în această lună.

Viiturile se pot produce în orice anotimp; cea mai mare frecvenţă a lor

se înregistrează vara, când pot avea efecte negative prin inundaţiile produse.

S-au produs viituri de mare amploare în 1980 pe Nicolina (87 mc/s la 24

iulie); pe Vămeşoaia, la Iaşi s-a înregistrat un maxim de 45 mc/s la 25 august

1970 şi 74,5 mc/s la 21 iulie 1974.

Apele mici sunt condiţionate de lipsa îndelungată a surselor de apă

superficiale în alimentarea râurilor. Ele se înregistrează atât iarna, când

precipitaţiile sunt blocate sub formă de zăpadă şi o parte a râurilor îngheaţă,

cât şi în timpul verii şi începutul toamnei, din cauza lipsei ploilor. În aceste

condiţii râurile Nicolina şi Vămeşoaia au avut timp de mai multe zile 0,0 mc/s.

Temperaturile medii lunare ale apei râurilor urmăresc îndeaproape

modul de variaţie a temperaturii aerului şi, ca urmare, se înregistrează un

maxim în iulie (18 C pe Nicolina) şi un minim în februarie (0,1 C pe

Nicolina).

În perioada caldă a anului, în condiţiile unei scurgeri reduse şi a unei

insolaţii puternice, temperatura apei râurilor creşte foarte mult (de exemplu: pe

Nicolina 36,8 C în iulie 1958). Iarna, când temperatura aerului scade sub 0oC,

râurile îngheaţă la suprafaţă şi, în unele cazuri, pe toată grosimea lor.

Particularităţile chimice ale apei râurilor constituie un aspect important

al regimului lor hidrologic, interesând nu numai din punct de vedere teoretic ci

şi practic, deoarece ele reprezintă indicii de utilizare a apelor naturale pentru

economia regiunii. Un rol important în schimbarea calităţii apelor îl are

23

factorul antropic, prin folosirea îngrăşămintelor în terenurile de cultură, ca şi

deversarea apelor reziduale în unele sectoare ale râurilor.

Mineralizarea medie multianuală a apei râului Nicolina la Iaşi, ca sumă

a ionilor principali, a fost de 931 mg/l.

Suprafaţa ocupată de luciul de apă totalizează 24 ha şi cuprinde pe lângă

apele curgătoare şi iazurile La Colea (1,5 ha), Bârnova (3 ha) şi Zanea de

origine antropică, cu importanţă piscicolă sau pentru atenuarea viiturilor.

Râul Nicolina, în secţiunea comunei Bârnova, nu mai produce inundaţii.

Totuşi, după ploi torenţiale şi prin topirea rapidă a zăpezii, şesul se acoperă

parţial cu apă, în urma scurgerii acesteia de pe versanţii alăturaţi.

Rezerve de apă pentru alimentarea populaţiei se găsesc în stratele

acvifere din interfluviile sculpturale, iar pentru irigarea culturilor din şesul

Nicolinei, în râul ce-l drenează.

24

1.1.5 Vegetaţia

Poziţionarea comunei la contactul Câmpiei Moldovei cu Podişul Central

Moldovenesc a determinat instalarea unei vegetaţii foarte variate, cu elemente

floristice bogate.

Vegetaţia lemnoasă este caracteristică sectoarelor înalte din sudul

comunei, fiind reprezentată prin păduri de foioase ce aparţin etajului Quercus

robur (stejarului) şi Quercus petraea (gorunului), iar în părţile cele mai înalte,

limitei inferioare a Fagus sylvatica (fagului).

Acestor specii li se asociază frecvent: Carpinus betulus (carpenul), Acer

campestre (jugastrul), Fraxinus excelsior (frasinul), Acer platanoides (arţarul),

Ulmuls minor (ulmul de câmp), Prunus avium (cireşul), Malus pumila (mărul

pădureţ) şi uneori Tilia argentea (teiul argintiu).

Pădurile fiind mai luminoase permit o frecvenţă mai mare a arbuştilor:

Corylus avellana (alunul), Cornus mas (cornul), Cornus sanguinea (sângerul),

Fragula cortex (cruşinul), Rosa Canina (măceşul), precum şi o bogată floră

ierboasă: Mollisima et rubra (mierea ursului), Lamium L. (urzică moartă),

Dryopteris filix-mas (ferigi) etc, plus cunoscutele efemeride de primăvară:

Galanthus L. (ghiocel), Viola odorata (toporaş), Scilla bifolia (viorea),

Convallaria majalis (lăcrimioară), Corydalis sp.(brebenel).

Vegetaţia naturală, caracteristică zonei mai joase, depresionare, este

reprezentată prin: pâlcuri de pădure (şleauri formate din gorun şi stejar) şi

pajişti, puternic transformate şi modificate antropic. Pajiştile sunt formate din

asociaţii de păiuş, colilie, firuţă cu bulb.

25

Asociaţii cu Festuca vallesiaca şi Stipa Joanis.

Reprezintă asociaţii de bază xerofile, situate pe pante cu înclinări

diferite având ca soluri cernoziomuri cu eroziuni diferite. Ca asociaţii

secundare întâlnim şi alte specii ca: Agropyrum cristatum, Poa pratensis,

Andropogon ischaemum, Cynodon doctylon.

Dintre leguminoase mai frecvente întâlnim: Onobrychis viciifolia,

Medicago lupulina, Medicago falcata.

Asociaţii Andropogon ischaemum

Ocupă majoritatea suprafeţelor puternic degradate cu cernoziomuri

erodate puternic şi foarte puternic cât şi variaţii cu alunecări, unde se constată,

înlocuirea asociaţiei cu Festuca vallesiaca de către Andropogon ischaemum cu

dominanţă şi frecvenţă mare, dar cu valoare furajeră scăzută. Asociaţia este

săracă în leguminoase şi graminee şi bogată în buruieni. Pe suprafeţe mai mici

întâlnim asociaţii cu Cynodon doctylon a căror productivitate este mai bună.

Pajişti azonale de luncă. Sunt răspândite pe şesul Nicolinei şi pe văile

teritoriului Bârnova. Cele mai importante asociaţii sunt:

Agropyrum repens, pe locurile mai ridicate şi drenate

Lolium perene, la contactul cu versantul

Alopecurus pratensis, pe terenurile joase şi umede

Dintre alte specii mai amintim:

Plantago media

Taraxacum officinale

Ranunculus repens

Cichorium intybus

Sunt pajişti cu productivitate bună, cu participarea leguminoaselor mai

redusă.

Pe terenurile mai umede şi salinizate se întâlnesc:

26

Campharosma anua

Salicernia berbacea

Salsola soda

Matricaria chamomilla

Trifolium fragiferum

Puccinellia distans

Statice gmelini

Formaţiuni hidrofile cu rogozuri şi alte specii caracteristice zonelor

umede. Ocupă suprafeţe mai restrânse şi pe anumite porţiuni ale văilor.

Această vegetaţie are caracter hidrofil şi mai puţin valoroasă din punct de

vedere furajer.

Dintre aceste specii cităm: Larex Sp, Scorpus sp, Typha sp, şi unele

graminee ca: Calamagrostis pseudo – phragmites, Agrostis anua, etc., care se

folosesc de către animale numai în fază tânără, ca furaj verde.

Măsuri de îmbunătăţire a pajiştilor.

Pentru remedierea stării în care se găsesc o parte din pajiştile naturale,

sunt necesare la aplicarea măsurilor pentru înlăturarea cauzelor care întreţin şi

accentuează starea de degradare şi în consecinţă de mişcare a producţiei.

Dintre acestea menţionăm:

1. Măsuri de suprafaţă

păşunatul raţional prin metoda păşunatului sistematic pe tarlale

îngrăşarea păşunilor şi fâneţelor cu îngrăşăminte organice (must

de gunoi de grajduri în special), conform dozelor date prin planul

de fertilizare de la cartarea agrochimică

curăţirea la timp a pajiştilor de buruieni toxice şi vătămătoare

pentru animale

distragerea muşuroaielor etc.

27

2. Ca măsuri radicale principale menţionăm:

înierbarea pajiştilor prin reînsămânţări şi supraînsămânţări

eliminarea excesului de apă, grăpări etc.

Pajiştile artificiale vor fi folosite în primii ani numai ca fâneţe apoi ca

păşuni.

Vegetaţia cultivată. Dintre principalele plante care se cultivă pe

teritoriul comunei Bârnova cităm: grâul, porumbul, secara, ovăzul, lucerna,

fasolea, sfecla de zahăr, floarea – soarelui, rapiţa, soia.

Producţia variază de la an la an din cauza instabilităţii condiţiilor

climatice, cât şi din cauza neaplicării la timp şi în întregime a măsurilor

agrotehnice.

Vegetaţia sagetală. Pe teritoriul comunei Bârnova se întâlnesc

majoritatea speciilor de buruieni, răspândite în judeţul Iaşi.

Cele mai frecvente şi mai abundente dintre culturi sunt următoarele:

Cirsium arvence, Setaria glauca (atât în culturile de prăşitoare cât şi păioase),

Convolvulus arvenis, Cynodon doctylon etc.

În culturile de cereale păioase mai frecvente sunt următoarele buruieni:

Sinopsis arvensis

Raphanum raphanistrum

Setaria glauca

Stachys annua

Agrostemma githago

Hibiscus trionum

În culturile de cereale prăşitoare mai frecvente sunt următoarele

buruieni:

Echinochloa cruss – galli

28

Setaria glauce

Chenopodium album

Amaranthus retroflexus

În ultima vreme în cultură, o dezvoltare mare o are Xanthium

strumarum.

Aceste specii constituie mai mult de 70% din masa totală a buruienilor

de câmp. De natura şi rezistenţa lor trebuie să se ţină seama la stabilirea

măsurilor agrotehnice de combatere şi a sortimentelor de erbicide utilizate.

1.1.6 Solurile

Tipurile dominante de soluri sunt cele cenuşii şi brune de pădure,

primele fiind întâlnite în zona coastei şi în zona depresionară de la baza

29

acesteia, iar în ultimul, atât în zona coastei cât şi sub pădurea din sudul

teritoriului.

Solurile cenuşii şi brune sunt favorabile, mai ales cu adaos de substanţe

minerale şi organice, atât pentru culturi de câmp cât mai ales pentru viticulturi

şi pomiculturi. Solurile brune sunt recomandate în special pentru vegetaţia

forestieră.

La limita de nord a teritoriului se întâlnesc cernoziomuri levigate şi de

pantă favorabile unei game largi de culturi agricole.

Tipurile intrazonale caracteristice sunt rendzinele de pe ivirile

calcaroase ale platourilor Repedea şi Păun, favorabile culturilor de vie,

regosolurile şi erodisolurile de pe unii versanţi drepţi şi solurile hidromorfe în

special lăcovişte dezvoltate pe depozite de argilă.

Solurile cu o reacţie neutră pe cele mai mari suprafeţe, iar în zona de

pădure terenurile sunt acide (pH -5,3 – 6) şi pentru a le ameliora este necesar

să fie amendate cu carbonat de calciu.

Solurile cu un grad diferit de aprovizionare cu fosfor, oscilând între

insuficient şi bine şi o aprovizionare mai bună cu potasiu.

Fertilitatea solului brun luvic este redusă pentru culturile de bază (grâu,

porumb, floarea – soarelui) şi chiar pentru viticultură, mijloace pentru pajişti,

plantaţii pomicole şi unele culturi agricole adoptate (cartofi, secară, orz, ovăz,

unele plante furajere), bună pentru păduri (datorită înrădăcinării profunde a

esenţelor lemnoase).

Extinderea culturilor agricole pe acest sol presupune măsuri costisitoare

de reglare a regimului aerohidric prin afinări adânci şi de suplimentare a

substanţelor nutritive prin cantităţi mari de îngrăşăminte.

În comuna Bârnova sunt văi cu versanţi afectaţi de procese erozionale şi

alunecări de staturi.

Zonele expuse la posibile alunecări pot fi:

30

pierdere stabilităţii unor versanţi alcătuiţi din deluvii de pantă

care sunt formaţiuni neconsolidate datorită umidităţii

pierderea stabilităţii prin surpări, desprinderi, alunecări datorită

unor fenomene de eroziune ce duc la dezechilibrarea versanţilor

adiacenţi.

Apariţia zonelor cu exces de umiditate este favorizată de geologia

terenului care cuprinde marne cu intercalaţii de nisip sau gresii şi calcare.

Peste aceste marne de origine sarmaţiană se găsesc depozitate

cuaternare formate din argile, pietrişuri, argile nisipoase, loessuri.

Când stratul marnos ajunge aproape de suprafaţă, apa cantonată în

pietrişuri produce exces de umiditate şi sărăturare a solului.

Debitul izvoarelor în general redus, însă în multe cazuri ele produc

sărăturarea zonei, ies la suprafaţă datorită marnelor salifere.

Riscurile naturale. În perioada actuală în zonele amplasamentelor se

constată următoarele:

amplasamentele prezintă zone cu fenomene de instabilitate în

activitate

zonele amplasamentelor, implicit amplasamentele sunt cu energii

de relief mari, fiind situate în zona de semiplatou şi versant

alunecările de teren sunt active cu tendinţe de extindere spre

zonele limitrofe care pun în pericol construcţiile şi alte obiective

social economice, cu consecinţe directe asupra desfăşurării

normale a activităţii comunale

Măsuri imediate propuse sunt următoarele:

delimitarea terenurilor alunecate, inclusiv a zonelor de influenţă

şi instituirea perimetrelor cu interdicţii de construire.

31

inventorierea construcţiilor cuprinse în zonele de interdicţie cu

stabilirea regimului juridic şi economic al terenurilor afectate.

Pentru stabilizarea şi utilizarea raţională a terenurilor cu alunecări

declanşate în diferitele lor stadii de evoluţie, se vor lua măsuri

corespunzătoare cu cauzele principale şi secundare care au contribuit la

dezvoltarea lor.

Alte măsuri secundare de utilizare raţională a terenurilor supuse

alunecărilor sunt:

evitarea supraîncărcării cu construcţii grele a căror fundaţie este

instalată superficial; săparea debleurilor şi a altor lucrări de artă

pentru şosele şi căi ferate; înlăturarea pe cât posibil sau reducerea

circulaţiei de tonaj greu; se taie arborii prea grei care nu au o

rădăcină pivotantă care să străbată întregul deluviu de alunecare.

evitarea îngheţului, dezgheţului şi crăparea solului prin acoperire

cu ierburi şi plantaţii adecvate regiunii.

1.1.7 Populaţia

Ca urmare a recensământului populaţiei, numărul total al locuitorilor

comunii Bârnova este de 4405, din care 2155 bărbaţi şi 2250 femei.

32

Se poate admite ideea că evoluţia demografică la nivelul comunei a fost

una normală, în prezent existând vitalitatea necesară ca pe termen mediu să nu

aibă loc dezechilibre demografice majore. Pe sexe, locuitorii din comună sunt

structuraţi astfel: 49,9% populaţie masculină şi 50,1% populaţie feminină.

Grupa de vârstă la nivelul comunei este 0 – 14 ani de 26%, 15 – 59 ani de 56%

şi de peste 60 de ani de 18%. Majoritatea familiilor sunt mici de 3 – 4 membri.

Dinamica relaţiilor demografice dintre oraş şi zona rurală adiacentă

evidenţiază un avantaj categoric pentru primul. Astfel, raportul dintre

populaţia născută în oraş şi cea provenită din alte localităţi remarcă aportul

sporului migrator în creşterea populaţiei urbane.

Eliberarea unui mare volum de forţă de muncă din ramurile agricole a

determinat intense mişcări de populaţie din zonele rurale spre oraş, pe de o

parte cât şi pe baza excedentului migrării spre zonele deficitare ale ţării

(Banat), pe de altă parte. În prezent asistăm la schimbarea sensului de flux

migrator prin revenirile în zonele de origine.

Mirajul civilizaţiei urbane, existenţa de locuri de muncă şi de

posibilităţi de calificare cât şi de facilităţile oferite de dotările şi echipările

orăşeneşti, au determinat că o mare parte din tineretul din mediu rural, după

obţinerea calificării să se stabilească în oraş.

În zona de influenţă analizată, fluxurile mişcării migratorii au avut în

marea lor majoritate direcţie spre municipiul Iaşi şi într-o măsură redusă au

vizat unele localităţi cu o economie mai dezvoltată (Ciurea, Tomeşti).

Momentul actual, caracterizat de greutăţile prin care trece economia

naţională, generează o tendinţă de diminuare a mişcării migratorii, inter şi

intrajudeţene atât la nivelul comunelor cât şi la nivelul municipiilor şi

oraşelor.

Resursele naturale, atâtea câte sunt, potenţialul economic, industrial,

agricol şi turistic precum şi mărimea pieţei de desfacere, cu implicaţii în

33

creşterea standardului de viaţă, sunt tot atâţia factori de stabilizare a populaţiei

în zona.

Fenomenul cu cele mai multe implicaţii asupra relaţiilor demografice,

economice şi culturale din oraş şi zona rurală este deplasarea zilnică pentru

muncă.

Analiza din punct de vedere al numărului de navetişti ce participă la

acest fenomen evidenţiază faptul că în cazul municipiului Iaşi, comunele

situate în primul inel cu cel mai mare raport de populaţie ce se deplasează

pentru muncă şi studii.

Se observă o creştere a numărului locuitorilor comunei printr-o mişcare

a populaţiei de la oraş spre sat datorită atragerii acestora de terenuri libere,

construibile, situate în zone liniştite, spre iazuri, pădure pentru construcţii de

locuinţe sau agrement şi de terenuri situate în zone puternice de dezvoltare a

comerţului şi prestări de servicii în zona DN24, iar în zonele DJ247 şi DJ248D

pentru privatizare.

1.2 CONDIŢIILE SOCIO – ECONOMICE

Comuna Bârnova întruneşte un complex de funcţii socio – economice în

cadrul teritoriului administrativ al judeţului cât şi în cadrul zonei

34

preoreşeneşti. Astfel deţine funcţia agricolă aprovizionând cu produce agricole

pieţele oraşului, funcţia de cazare şi posibilităţile de a satisface şi funcţia

turistică.

În perspectivă se prevăd posibilităţi de dezvoltare a acestor funcţii, şi în

special cea de cazare, ca urmare a îmbunătăţirii infrastructurii şi cea turistică

prin punerea în valoare a monumentelor istorice, a arhitecturii şi peisajului

natural existent.

În conturarea zonei de influenţă, relaţiile economice au devenit

fundamentale realizând legătura materială dintre spaţiul rural şi cel urban. Ele

se caracterizează printr-o complexitate tot mai accentuată şi printr-o stabilitate

ce depăşeşte cu mult relaţiile demografice, social – culturale şi

politico – administrative.

Această stabilitate rezultă din relaţiile de complementaritate care există

între potenţialul economic al oraşului şi cel al zonei înconjurătoare.

Principalele tipuri de relaţii economice care se realizează între oraş şi

teritoriul sunt cele mai existente între industria oraşului şi resursele naturale de

arii adiacente, între consumul agroalimentar urban şi agricultura spaţiului

rural, între industria oraşului şi întreprinderile din mediul rural.

Relaţiile dintre resursele spaţiului rural şi industria urbană.

Aşa cum s-a mai arătat între resursele naturale ale zonei înconjurătoare

şi industria urbană există o strânsă interdependenţă, primele constituind baza

de pornire în procesul de dezvoltare industrială a oraşului.

Integrarea orizontală este specifică acelor ramuri industriale care au

baza de materii prime în zona apropiată şi care se pot aproviziona ritmic,

existând şi posibilitatea extinderii bazei de producţie direct la furnizor.

Industria municipiului Iaşi colectează resurse din zona înconjurătoare,

pe baza cărora funcţionează următoarele ramuri:

Industria medicamentelor

35

Industria materialelor de construcţii

Industria alimentară şi a băuturilor

Industria pielăriei şi încălţămintei

Industria prelucrării lemnului

Industria textilă şi a confecţiilor din textile (în special cea bazată

pe lână)

Industria economică.

Având în vedere că localităţile componente comunei Bârnova se află în

zona de influenţă a municipiului Iaşi, viitoare zonă metropolitană, acestea vor

beneficia de dotări social – culturale ale municipiului Iaşi.

La nivelul comunei Bârnova sunt următoarele instituţii:

Primăria comunei Bârnova

6 unităţi şcolare

3 grădiniţe

cămin cultural în comuna Bârnova

cabinete medicale şi farmacii

Biblioteca comunei Bârnova

Şcoala generală I – VIII

Componente culturale, religioase şi istorice :

Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” – Inculeţ

Mănăstirea Bârnova

Mănăstirea Piatra Sfântă

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” – Păun

Rezervaţia paleologică Repedea

Rezervaţia palinologică Ion Inculeţ

36

Zone şi situri naturale protejate

Parohia „Sfânta Treime” – Todirel

Casa memorială Ion Inculeţ – Bârnova

Schitul lui Torata – sec. XIII-XIX

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Pietrărie

CAPITOLUL II

OPTIMIZAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A PRODUCŢIEI AGRICOLE

2.1 STRUCTURA CATEGORIILOR DE FOLOSINŢĂ

37

PE 3 ANI

Suprafaţa comunei Bârnova – 4100 ha

Comuna Bârnova dispune de importante suprafeţe de teren agricol ce

sunt cultivate în folosul comunităţii.

Datorită migraţiei tot mai mare a populaţiei de la sate la oraşe, în mod

justificat ne întrebăm, cine va asigura în viitor exploatarea raţională şi

eficientă a suprafeţelor de teren arabil şi păşune, precum şi satisfacerea

necesarului de produse agroalimentare folositoare populaţiei urbane.

Răspunsul, după părerea multor specialişti, este creare unor microferme

care vor să aibă un cadru mai larg, reunind pe teritoriul său o diversitate mai

largă de produse şi de calitatea foarte bună la un preţ avantajos în vederea

obţinerii unui profit convenabil.

Comuna Bârnova dispune de suprafeţe importante de teren arabil pentru

culturile de câmp.

Datorită aşezării geografice a reliefului şi a climei care se întâlnesc în

judeţul Iaşi, în comuna Bârnova se cultivă în marea majoritate cu cereale,

Denumire 2006 2007 2008Suprafaţa agricolă după modul de folosinţă (ha)

1955 2158 3928

Suprafaţa arabilă (ha) 802 991 968Suprafeţe livezi şi pipiniere pomicole (ha)

104 100 160

Suprafeţe vii şi pipiniere viticole (ha)

371 378 324

Suprafeţe păşuni (ha) 532 504 366Suprafeţe fâneţe (ha) 146 185 159

38

legume şi fructe atât în folosul comunităţii cât şi pentru unităţile din

împrejurimi.

2.2 STRUCTURA CULTURILOR

2.2.1 Producţii medii şi totale

Denumire 2006 2007 2008

39

Suprafaţa cultivată cu grâu şi orz (ha) 12 4 4

Producţia totală de grâu şi orz (tone) 7 5,72 5,72

Suprafaţa cultivată cu porumb boabe (ha) 600 602 602

Producţia totală de porumb boabe (tone) 1995 1685,6 1414,6

Suprafaţa cultivată cu cartofi (ha) 55 60 60

Producţia totală de cartofi (tone) 18 90 90

Suprafaţa cultivată cu fasole boabe (ha) 6 18 6

Producţia totală de fasole boabe (tone) 2,8 3,6 3

Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui (ha)

3 4 4

Producţia totală de floarea-soarelui (tone)

5 1 1

Suprafaţa cultivată cu legume (ha) 135 163 36

Producţia totală de legume (tone) 2171 6,8 4,8

Producţia totală de fructe (tone) 45,3 38 32

Suprafaţa şi numărul pomilor de rod şi tineri pentru gospodării şi

populaţie:

Cod Denumire Suprafaţa şi numărul pomilor

În masiv (livezi) Răzleţi

Pe rod Tineri neintraţi pe rod Pe rod Tineri

40

Suprafaţă(ha)

Nr.pomi(buc)

Suprafaţă(ha)

Nr.pomi(buc)

buc buc

A B 1 2 3 4 5 6

362 Pomi total 267 105650 12150 730

363 Meri 115 46300 3100 150

364 Meri în plantaţii intensive

80 40000

365 Peri 50 23500 2700 120

366 Peri în plantaţii intensive

45 22000

367 Pruni 75 28500 3600 180

368 Caişi şi zarzări 150 50

369 Piersici 50 20

370 Piersici în plantaţii intensive

371 Cireşi şi vişini 10 2800 1300 100

372 Nuci 5 750 200 50

373 Alţi pomi 12 3800 900 50

374 Duzi 150 10

2.3 EFECTIV DE ANIMALE PE SPECII ŞI CATEGORII

2.3.1 Producţii medii şi totale

41

Având în vedere posibilitatea de creştere şi furajare a efectivului de

animale din comună este adoptat tipul de reproducţie simplă, care păstrează

efectivul constant.

Acest sistem modern de reproducţie asigură obţinerea unor produşi de

valoare care conduc la obţinerea unor producţii superioare prin introducerea

procesului genetic prin materialul seminal folosit.

De asemenea, s-a adoptat un sistem de însămânţări şi fătări eşalonate

care asigură folosirea raţională a capacităţii de producţie şi a forţei de muncă

la nivel de comună.

Baza furajeră reprezintă totalitatea produselor, mai ales vegetale,

disponibile pentru alimentaţia animalelor.

Cu toate acestea, în ultimii ani, efectivele de animale au fost relativ

stabile, putându-se observa şi semne de revigorare în acest sens. După o

scădere pronunţată la începutul decadei, efectivele de bovine, porcine şi ovine

s-au stabilit, deşi au înregistrat anumite fluctuaţii anuale.

Preţul tot mai ridicat al furajelor a avut şi el un impact asupra acestor

modificări. Efectivele de porcine au scăzut uşor datorită reducerii efectivului

de producţie. Efectivele de păsări şi familiile de albine au crescut semnificativ.

Denumire 2006 2007 2008

Bovine total (capete) 1220 720 652

Suine total (capete) 942 612 522

Păsări total (capete) 12550 7550 6560

Cabaline total (capete) 953 452 393

Familii de albine 166 386 452

42

Producţia animalică tinde să crească, însă unităţile de mici dimensiuni

limitează acest potenţial.

2.4 STRUCTURA ORGANICĂ A AGRICULTURII, GOSPODĂRII INDIVIDUALE, SOCIETĂŢI

AGRICOLE ŞI COMERCIALE

43

Denumire 2006 2007 2008

Nr.total de gospodării 2162 2434 2644

Păun 393 453 476

Bârnova 443 483 522

Pietrăria 420 463 463

Cercu 442 464 483

Vişan 282 376 502

Todirel 182 195 198

Nr.total de roluri agricole 2065 5029 5029

Localnici 886 1623 1623

Strămoşi 1123 3243 3243

Societăţi comerciale 56 169 163

Această statistică include numai populaţia locală stabilă, fără locuitori

care au aici case de vacanţă şi domiciliată la Iaşi şi în alte localităţi.

În 1977, pe total comună, erau 3036 locuitori (din care 1550 populaţie

feminină), în 1992 erau 2935 locuitori (din care 1448 femei) în 1999 erau

3156 locuitor (din care 1586 femei), iar în vara lui 2006 populaţia stabilă a

ajuns la 4100 persoane (2049 femei).

Fondul de locuinţe a evoluat şi el de la 909 case în 1992, la 1127 case în

1999 şi 1689 case şi vile de vacanţă în vara lui 2006. Azi în comună există

4129 camere de locuit, într-o suprafaţă locuibilă de 60,394 m2.

Capacitatea de cazare agroturistică este condensată pe Dealul Repedea

în 3 pensiuni de două stele (însumând 68 locuitori) şi camping (80 de

locuitori).

44

Populaţia este în mare majoritate, de religie ortodoxă, cu foarte rare

excepţii.

2.5 NIVELUL DE DOTARE CU MIJLOACE

MECANICE

45

Nr.Crt.

Denumire Gospodării cu domiciliul în localitate

Gospodării cu domiciliul în alte localităţi

Persoane juridice

A B C D E

1 Tractor până la 45 Cp 9 5

2 Tractor până peste 65 Cp 5 2

3 Pluguri pentru tractor 10 6

4 Grape cu tracţiune mecanică 9 4

5 Grape cu tracţiune animală 24

6 Semănători cu tracţiune mecanică - pentru păioase

3

- pentru prăşitoare 18

7 Maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică

14

8 Maşini pentru erbicidat 6

9 Combine autopropulsate pentru recoltat cereale păioase

1

10 Cositori cu tracţiune mecanică 2 8

11 Remorci pentru tractor 8

12 Autovehicule pentru transport mărfuri cu capacitate peste 1,5t

12

13 Care şi căruţe 279

14 Instalaţii mecanice pentru muls 4

15 Instalaţii/cazan pentru fabricat ţuica

4

Comuna Bârnova dispune de o varietate de utilaje agricole, acestea fiind

mai mult sau mai puţin performante şi într-o varietate foarte largă.

La nivelul comunei aceste utilaje agricole fac faţă în sezonul de

campanie agricolă, atât la fermele care le au în subordine cât şi la diferiţi

proprietari.

46

2.6 NIVELUL DE FERTILAZARE

47

Sistemul de fertilizare al culturilor presupune stabilirea dozelor şi a

sortimentelor de îngrăşăminte care se aplică pe fiecare solă şi la fiecare cultură

în cadrul unui asolament.

Calculul dozelor de îngrăşământ se efectuează ţinându-se cont atât de

producţiile medii cât şi de existentul de substanţă activă din sol. Se iau în

considerare şi pierderile rezultate prin levigare.

La nivelul comunei sistemul de fertilizare al plantelor se face u

îngrăşăminte naturale, acest sistem este în vigoare de 5 ani de zile, nu ştim cât

va mai dura.

Aceste îngrăşăminte naturale sunt aplicate pe 15% din suprafaţa

agricolă.

Îngrăşămintele chimice sunt foarte puţin utilizate, iar în unele situaţii

chiar deloc deoarece sunt foarte scumpe.

Îngrăşăminte chimice ha Cantitate

- azotoase 10 0,4

- fosfotice

- potasice

Îngrăşăminte naturale 24 150

2.7 CONSTRUCŢII AGRICOLE EXISTENTE ÎN GOSPĂDĂRIILE POPULAŢIEI ŞI UNITĂŢILE CU PERSONAL

JURIDIC

48

Nr. Crt. Denumire Gospodării cu domiciliul în localitate

Gospodării cu domiciliul în alte localităţi

Persoane juridice

A B 1 2 3

1 Grajduri 16850

2 Pătuli 330

3 Magazii, hambare pentru cereale

1200 1575

4 Şure, fâneţe 850 480

5 Remize, şoproane 720 270 1600

CAPITOLUL III

49

RESURSELE UMANE

3.1 DATE CU PRIVIRE LA CEI CARE LUCREAZĂ

PĂMÂNTUL

Datorită crizei mondiale şi a nevoilor cu care se confruntă populaţia din

comună este tot mai puţină, ea luând calea ţărilor străine.

Cei mai întâlniţi în satele vecine şi în comuna Bârnova sunt persoanele

de vârsta a treia care cu greu fac faţă lucrărilor agricole. Persoanele nevoiaşe

lucrează pământul, pentru ei, este un mijloc de existenţă.

Ca o medie per comună, vârsta este înaintată peste 60 de ani, pe cale de

dispariţie. Tinerii numai lucrează pământul.

Populaţie legală Populaţie stabilă1 iulie 2005 4163 41561 iulie 2007 4419 4405

Pentru un sfert din populaţie, agricultura reprezintă activitatea

principală dar şi cele pentru care agricultura reprezintă o activitate secundară,

dar nu sunt cuprinse în statisticile oficiale ale forţei de muncă. Majoritatea

muncesc în exploataţii individuale, în timp ce un procent minor lucrează la

fermele cu personalitate juridică.

Persoanele implicate în activităţile agricole au o performanţă de numai

30% din potenţialul unui angajat cu normă întreagă, fie că agricultura este o

ocupaţie secundară, fie din cauza slabei productivităţi obţinute din

exploataţiile individuale.

50

Agricultura are un rol important pentru asigurarea unui venit, prin

propria angajare, în timp ce diversificarea activităţilor din zona rurală rămâne

o problemă care trebuie rezolvată.

Forţa de muncă rurală din această regiune s-a orientat din ce în ce mai

mult către sectoarele industriei şi cel al serviciilor. Marea majoritate a

bărbaţilor ale să lucreze în urban pentru a avea un mijloc de întreţinere a

cheltuielilor, iar femeile lucrează pământul alături de copii preşcolari, ca un

mijloc de existenţă.

Performanţele în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă ca

ramură a economiei naţionale, agricultura înregistrează un declin.

3.2 FIŞA POSTULUI

51

La nivelul comunei Bârnova, această fişă are o importanţă deosebită,

deoarece se face controlul societăţii agricole conform cu normele în vigoare.

Inspectorul de administraţie agricolă are următoarele sarcini:

Sarcini specifice:

întocmirea la zi a registrelor agricole;

contract de arendă;

contract de folosinţă agricolă;

evidenţa electronică a registrului agricol;

evidenţa electronică a rolurilor fiscale în baza rolului agricol;

dotarea cu mijloace mecanice;

fertilizarea culturilor agricole;

modul de cultivare a culturilor agricole.

Sarcini nespecifice :

acestea sunt date la dispoziţia primarului.

Persoana care răspunde de această funcţie este un tip puternic,

echilibrat, mobil. Are un temperament sanguin caracterizat prin voinţă,

optimism, mobilitate, sociabilitate şi adaptabilitate la diferite situaţii în care se

găseşte. Are o vorbire clară şi deţine posibilităţi de păstrare a calmului. Este

receptiv la nou.

Aptitudinea unei persoane fie se trage ereditar fie se dezvoltă pe

parcursul activităţii. Este o fire ambiţioasă, datorită postului câştigat prin efort

maxim.

3.3 HARTA COMUNEI BÂRNOVA

52

CAPITOLUL IV

53

STRUCTURA ACTIVITĂŢII COMUNEI AGRICOLE BÂRNOVA

4.1 EVALUAREA NECESARULUI DE PERSONAL

Personalul din cadrul unităţii este specializat fiecare pe domeniul lui.

Tot personalul are studii superioare şi anume:

Studii în specialitate agricolă

Studii juridice

Studii de specialitate – cadastru

Studii contabile

Studii de administraţie publică

Fiecare domeniu de activitate o dată pe an are cursuri de specializare în

ţară sau peste hotare, aprobate de Ministerul de Finanţare.

Personalul din această unitate este foarte sociabil, participând şi

efectuând diferite cereri propuse la nivelul comunei Bârnova.

Curriculum vitae este un mijloc de comunicare între angajator şi

candidat, prin care se realizează o evaluare.

CAPITOLUL V

54

DIRECŢII DE PERFECŢIONARE A ACTIVITĂŢILOR CAMEREI AGRICOLE

Camera agricolă Bârnova dispune din ce în ce mai mult de cele mai noi

activităţi la nivel de comună.

Perfecţionarea tot mai profundă a personalului va scade în evidenţa a

multor reuşite propuse şi adoptate de primar care sunt benefice în folosul

comunităţii.

Se adoptă cât mai multe proiecte pentru atragerea de fonduri la nivel de

comună, pentru un trai mai decent.

5.1 POPULAŢIA LA NIVEL DE COMUNĂ, NATALITATE ŞI MORTALITATE

Populaţia cu domiciliul în comuna Bârnova.

Anul 2005 – total de 4059 de locuitor din care:

Păun – 1096 persoane

Bârnova – 1165 persoane

Pietrăria – 433 persoane

Cercu – 464 persoane

Vişan – 312 persoane

Todirel – 589 persoane

55

Ianuarie 2007 – total de 4288 de locuitor din care:

Păun – 1125 persoane

Bârnova – 1285 persoane

Pietrăria – 463 persoane

Cercu – 484 persoane

Vişan – 332 persoane

Todirel – 599 persoane

La nivelul de comună există un număr de 414 copii din care 70 de copii

anul acesta 2009 dintr-un număr 4405 de persoane. Aceştia evidenţiază prin

certificatul de naştere depus pentru alocaţia de stat având vârste diferite.

Populaţia rurală activă a scăzut cu aproape 7%. Procesul de îmbătrânire

şi scăderea naturală a populaţiei, care decurge din această situaţie, constituie

principalii factori ai declinului populaţiei rurale.

Se constată următoarele:

Ponderea categoriei de vârstă 0 – 14 ani din totalul populaţiei

rurale a scăzut;

Ponderea categoriei de vârstă 15 – 64 ani a rămas relativ stabilă;

Ponderea categoriei de peste 65 ani a înregistrat o tendinţă

ascendentă, ajungând la 19% din totalul populaţiei rurale.

56

CAPITOLUL VI

CONCLUZII

În condiţii economice de piaţă, realizarea oricărei activităţi, inclusiv a

celei agricole, presupune luarea în considerare a criteriilor de eficienţă

economică, urmărindu-se obţinerea unor rentabilităţi cât şi mai ridicate,

acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii şi realizarea unui nivel de profit

care să asigure capitalizarea necesară pentru dezvoltarea în perspectivă a

exploataţiilor în vederea realizării viabilităţii într-un climat concurenţial.

Orientarea producţiei agricole în condiţii specifice de timp şi loc, în

raport de cadrul natural şi economic se realizează la nivelul asociaţiilor

agricole, prin procesul de specializare şi profilare a producţiei. În realizarea

acestui obiectiv, utilizarea metodelor matematice dă rezultate bune în

rezolvarea problemelor, ca: optimizarea structurii categoriilor de folosinţă a

terenului, optimizarea structurii culturilor, îmbinarea raţională a ramurilor de

producţie.

Primăria comunei Bârnova este amplasată în satul Bârnova, comuna

Bârnova, judeţul Iaşi şi este situată la limita sud – estică a teritoriului

administrativ al municipiului Iaşi.

Din punct de vedere geografic, pedoclimatic, comuna Bârnova

întruneşte condiţii favorabile pentru dezvoltarea cu eficienţă a unor activităţi

agricole. Astfel cele mai coborâte medii lunare se înregistrează în luna

ianuarie (între -3oC şi -4oC în nord şi în jur de -3oC în sud), iar în cele mai

ridicate medii lunare se înregistrează în luna iunie (între 20oC şi 21oC în nord

şi în jur de 20oC în sud). O reducere a excesivităţii termice înspre sud,

amplitudinea media anuală având aici o valoare în jur de 25oC. Precipitaţiile

atmosferice au o valoare de peste 500mm (530mm la Vişan), regimul ploilor

57

fiind însă neuniform cele mai mari cantităţi căzând primăvara şi vara, iar cele

mai mici la sfârşitul şi începutul primăverii. Teritoriul se caracterizează prin

vânturi care bat din nord – vest şi nord care aduc ploi abundente, precum şi

cele din est şi sud – est care dau stări de vreme secetoasă cu diferenţe mari de

temperatură vara şi iarna. Zona se caracterizează prin apariţia în unii ani a

brumelor ce cad toamna timpuriu şi primăvara târziu.

Teritoriul comunei Bârnova se află în centrul judeţului şi din punct de

vedere geomorfologic se încadrează în Câmpia Moldovei. Relieful se prezintă

sub forma unor interfluvii colinare joase cu forme domoale în zona câmpiei şi

sub forma unor platouri structurale înalte şi relativ plane în zona de podiş.

Văile care fragmentează teritoriul sunt relativ largi, având versanţii cu pante în

cea mai mare parte accesibile, şi înguste cu flancuri accentuate în zona coastei.

Soluri comunei sunt cele cenuşii şi brune de pădure, primele fiind

întâlnite în zona coastei şi în zona depresionară de la baza acesteia, iar în

ultimul, atât în zona coastei cât şi sub pădurea din sudul teritoriului. Aceste

soluri sunt favorabile, mai ales cu adaos de substanţe minerale şi organice, atât

pentru culturi de câmp cât mai ales pentru viticulturi şi pomiculturi. Solurile

brune sunt recomandate în special pentru vegetaţia forestieră.

Versanţii care mărginesc interfluviile colinare au pante variate cuprinse

între 5 – 15%, în cea mai mare parte însă accesibile pentru agricultură şi

aşezări omeneşti.

Din punct de vedere a resurselor umane, în comuna Bârnova, există un

potenţial ridicat care în ultimul a crescut prin migrarea din zonele urbane.

În comună se află principalele instituţii, şcoli şi grădiniţe în toate

localităţile, cămine culturale, cabinete medicale şi bibliotecă.

În cadrul Primăriei Bârnova sunt stabilite structuri optime a culturilor ce

prezintă un interes şi o importanţă deosebită deoarece astfel se pot utiliza mai

bine resursele naturale, economice şi sociale existente.

58

Comuna Bârnova dispune de 4100 ha teren arabil pentru culturile de

câmp. Datorită aşezării geografice a reliefului şi a climei care se întâlnesc în

judeţul Iaşi, în comuna Bârnova s-a optat pentru cultivarea următoarelor

culturi: grâu, orz, porumb, cartofi, fasole, floarea – soarelui şi legume.

Desfăşurarea eficientă a activităţilor impune ca asigurarea cu

îngrăşăminte să aducă la obţinerea unor cantităţi sporite de producţie obţinut

prin aplicarea tehnologiile moderne şi a mijloacelor tehnice perfecţionare.

Producţiile medii proiectate au ţinut cont de cele realizate în ultimii ani,

de potenţialul de producţie al solurilor şi de tehnologiile ce urmează a fi

utilizate.

Producţii medii la efectivul de animale au fost relativ stabile,

putându-se observa şi semne de revigorare în acest sens. După o scădere

pronunţată la începutului decadei, efectivele de bovine, porcine şi ovine s-au

stabilit, deşi au înregistrat anumite fluctuaţii anuale.

Comuna Bârnova are o populaţie stabilă de 4405, fără locuitor care au

aici case de vacanţă şi domiciliul în Iaşi şi în alte localităţi.

Pentru realizarea de producţii cât mai mari, este necesar o tehnologie cât

mai avansată de cultivare, întreţinere şi recoltare a culturilor agricole. La nivel

de comună există o varietate de utilaje agricole cu o performanţă acceptabilă.

Persoanele implicate în activităţile agricole au o performanţă de numai

30% din potenţialul unui angajat cu normă întreagă, fie că agricultura este o

ocupaţie secundară, fie din cauza slabei productivităţi obţinute din

exploataţiile individuale.

Personalul din cadrul comunei Bârnova este specializat fiecare pe

domeniul lui, el prezentând studii superioare. Perfecţionare personalului din

cadrul unităţii se face în fiecare an în ţară sau peste hotare. De aceste beneficii

dispune personalul cu o capacitatea mare de inteligenţă.

59

Populaţia rurală activă a scăzut cu aproape 7%. Procesul de îmbătrânire,

ponderea categoriei de peste 65 ani a înregistrat o tendinţă ascendentă,

ajungând la 19% din totalul populaţiei rurale.

Comuna Bârnova dispune de un număr de 414 copii, din care 70 de

copii anul acesta. Ca o medie de copii născuţi pe an este de 7,8%. Categoria de

vârstă 15 – 64 ani a rămas relativ stabilă.

60

BIBLIOGRAFIE

Alecu I., Mircea E., Sambontin I., Ciurea I., Bold I., Dobrescu

N., 1999 – Management în agricultură. Editura Ceres, Bucureşti.

Avarvarei I., Goian M., 1997 – Agrochimie. Editura Sitech,

Craiova.

Axinte M., Muntean L. S., Borcean I., Roman Gh.V., 2001 –

Fitotehnie. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

Burloiu P., 1990 – Economia şi organizarea economică a

muncii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Caia A., Magazin P., Ştefan G., 1998 – Economie agrară.

Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

Chiran A., Gîndu Elena, Banu A., Ciubotari Elena – Adina,

2002 – Marketing agroalimentar teorie şi practică. Editura

Orizonturi, Bucureşti.

Chiran A., Gîndu Elena, Banu A., Ciubotari Elena – Adina,

2003 – Marketing agroalimentar teorie şi practică, edifies a II -a.

Editura Pim, Iaşi.

Ciurea I.V., 1999 – Management în exploataţiile agricole.

Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

Ciurea I.V. şi colab. 1997 – The organization of the localities

situated in the western side of Bacău district, in agroturistic sistem –

Contribuţii allo studio della tranzitione dell’agricoltora rumena verso

it mercata: aspetii structturali, economici ed estimativi – Editori

Conquiste – Bologna, serie Ricerche e studi.

61

Cojoc Doina, 1999 – Elemente de contabilitate agricolă. Editura

Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

Davidovici I. şi colab., 1989 – Utilizarea economică a factorilor

de producţie în întreprinderile agricole. Editura Ceres, Bucureşti.

Hârtia S., 1976 – Folosirea optimă a resurselor în agricultură.

Editura Ceres, Bucureşti.

Iacob Viorica, 2006 – Bolile plantelor cultivate – Prevenire şi

combatere. Editura Pim, Iaşi.

Iancu A., 1979 – Consumul energetic şi structura producţiei.

Editura Academiei, Bucureşti.

Leonte C-tin., 1996 – Ameliorarea plantelor horticole (probleme

generale). Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Luca P.G., 1993 – Management general. Editura Chemarea, Iaşi.

Macovei Gh., 1999 – Fundamentele gândirii economice. Editura

Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

Macovei Gh., Donosă D., 2000 – Politici agricole. Editura Ion

Ionescu de la Brad, Iaşi.

Marthes R.L., Nica P.C., Russu C, 1997 – Managementul

resurselor umane. Editura Economică, Bucureşti.

Mateoc Nicoleta Sârb, 1999 – Exploataţia agricolă – trecut,

prezent, viitor. Editura Agroprint, Timişoara.

Onisie T., Jitareanu G., 2002 – Agrotehnica. Editura Ion

Ionescu de la Brad, Iaşi.

Plesoiana G., 1997 – Analiza – diagnostic în unităţile

economice. Editura Ceres, Bucureşti.

Toma Doina, Robu T., 2000 – Fiziologie vegetală. Editura Ion

Ionescu de la Brad, Iaşi.

Legea nr.31/1990, privind societăţile comerciale .

62

Legea nr.36/1991, privind Societăţile Agricole şi alte forme de

asociere.

63