N. IORGA

ISTORIABISCRICII

ROMANCMSI A

VIETH RELIGIOASE

A ROMANILOR

ED1TIA a II-aREVAZUTA SI ADAUGITA

Vol. I

EDITURA MINISTERIULUI DE CULTEBUC1JRESTI :: 1929

,-

_

-

. _

-

www.dacoromanica.ro

N. IORGA

ISTORIA

BISERICII ROMANESTISI A

VIETII RELIGIOASE A ROMANILOR

EDITIA a II-arevazuth i aciAugitA

Vol. I.

BLICUREFI

EDITURA MINISTERIULUI DE CULTE1928

www.dacoromanica.ro

PREFATA la editia a II-a

De la publicarea acestei etirti a trecut mita vreme. Dintaro mai mica de la 1908 s'a put Romania intregita deastiizi. $7 ea trezeste probleme care pe vremea aceia nu pu-teau preocupa spiritul nimanuia : relaiile marii Biserici or-todoxe at mica ei sord unitd, raporturile Statului romancu celelalte forme crestine, Concordatul cu Roma, si, maipresus de toate, noua alcdtuire, potrivit cu un spirit mailarg, raspunzdnd insd celor mai vechi inceputuri, a insesiorganisatiei religioase pentru marea majoritate a poporuluiroman. Fdrd a mai vorbi de mai large pdtrundere a luminiiIn adancurile clerului nostru.

Deal, timp de doudzeci de ani, nu s'a simtit nevoia uneinoi editii a expunerii mele, s'a cerut driundzi o notui isto-fie a Bisericii romdnesti.

Am indrdznit a crede cd sant scrieri sprijinite pe izvoarecare nu imbittranesc asa de usor. i am afirmat dreptulmieu.

E nevoie sa mai spun cd vechiul text a fost tinutcurent? Si adaug cd mi-a fost cu atat mai usor, cu cat indrum am intdlnit mai ales tot ostenelile mele.

26 Julie 1928. N. IORGA.

in

www.dacoromanica.ro

PREFATA la editia

Sant mai multi ani de zile de cdnd Ministerial de In.,-tructie mi-a cerut o lstorie a Bisericii Romdne.

Nu mai trebuie sa stäruiu asupra nevoii ce era de a seda clerului nostru ci acelor persoane care se intereseazd deBiserica, in care se cuvine a vedea una din formele celemai vechi si cele mai bogate ale vietii noastre nationate, ocarte in care so se infatiseze, pe temeiu de acte autentice,intrebuintate cu spirit critic, o istorie a desvoltarii Bisericiiromdnesti, in serviciul ciireia stau unii si pentru buna stare

rostul cinstit al cOreia au datoria de a se ingriji ceilalti.Nimic nu poate fi mai folositor pentru ca preotii nostri sainkiture anume ispite, pentru ca ei sa cultive anumite inde-letniciri potrivite cu demnitatea si chemarea br, nimic nupoate fi mai priincios pentru a-i face sa inteleaga mareaInisiune culturalii, sociala si nationald care li se impune, le-gatura striinsd ce trebuie pastreze cu poporul, cultul dearta si carte cu care stint datori, mdndria la care au dreptindata ce vor urnui bunele decal privelistea uneivieti organisate, aproape milenare, in cursul aireia Mitro-politii, Episcopii, Egumenii i asa de adesea ori si stneritiicalugeiri ori umilii preoti de mir au dat poporttlui, ei sin-guri aproape, toata invdkitura, au inzestratneamul cuo limbaliterard, cu o literaturd sputa, cut o arta in legatura eagustal si cu nevoile lui, au sprijinit Statal fara sa se lase a fiinghititi de ddnsul, au allauzit neamul pe drumurile paman-tului farii a-si desface ochii de la cer si an ridicat mai sus

sd

traditii,

Liu

si

www.dacoromanica.ro

Prefata la editia I-iu 5

toate rainurile gospodariei romdnesti, ddnd Lstoriei noastrecarturari, caligrafi, sculptori in lemn, argintari, oameni deStat, ostasi, mucenici si sfinti.

Dacd o parte din lucrarile mele nu m'ar fi pregatit pen-fru sarcina de a scrie Is/aria Bisericii romeinesti, daces elenu mi-ar fi pus la indemdna tin material adunat laolalM,critical si adus in legaturei causaM, n'as fi primit sarcina cemi se facuse onoarea de a mi-o incredinta. Chiar asa insa,aviind, de la inceput, orientarea cuvenita si elementele deinformatie cerute, am simtit doua greuteiti, pe care nu le-amputut hirui pall astazi, thnd lucrarea de mull feigaduita sipusa la cale poate sh apara.

intdiu era nevoie sa vad on parte mare numar de minds-firi si biserici. Cele mai insemnate si vestite aveau sii-milea leimariri biografice si note artistice de care nu poate filipsit acela care voieste sa scrie, nu o cronica a diferiteloreparhii confundale in aceiasi serie cronologicei, ci o istoriea vietii bisericesti a,sa cum ea se revarsii pe teirdmurile ceirebuie see fie in chip firesc atinse de dlinsa. Dar aveau in-feres si micile biserici ori schituri de sihastri, pe de oparte pentru stirile neasteptate pe care le pot da, insa maiales pentru a se capata intiparirea rosturilor poporale intinsesi felurite ale Bisericii pe care aveam s'o urmeiresc.

Aceste cerceteiri mi-au cerut mai multi ani de zile, si amgasit incei, din fericire, limpul material sei le intreprind,neaviind atunci gielele si multele ocupatii care ma tin peloc astazi.

0 a doua greutate statea in caracterul insasi al subiec-falai. Ce poate fi pentru istoricul ei, pentru istoricul ro-man al ei, Biserica noastre i? Forme bisericesti deosebite aufost necesitate de fiinta a cloud Principate pentru viata po-litica a neamului nostru. Biserica metropolitana a Moldoveia avut alte conditii adesea decal Biserica metropolitand aTerii-Romdnesti, care alcatuia si aceasta un organism binehoMrdt. in al doilea rand, Tinuturile desfeicute, prin neno-

www.dacoromanica.ro

6 Pref.* la editia I-iu

rociri si fatalitdti istorice, de cele cloud teri au avut diceclipa sfasierii alte alcatuiri, in legaturd cu interesele si da--tinele State lor cuceritoare. in al treilea rand, Ardealul, Ba-natul, pOrtile unguresti n'au avut a face dealt in anume

.pancte si trecator cu organisatia politicd a Romani lor liberi,si viata lor bisericeascd s'a gdsit deci in alt cadru ci suptrate inrauriri. in sfarsit imprejurdrile ln legdturd cuocupatiaaustriacd la inceputul veacului al XVIll-lea au dat acelorprovincii ale romanismului Inca o forma' bisericeasca, a Bi-sericii unite, in legdturd cu Roma si indreptata mai adeseadusmdneste fatli de vechea Bisericd ortodoxd a Romani lorde peste munti.

Se pot cuprinde Mate aceste desvoltari in una singura ?

Din punctul de vedere strict bisericesc, cu greu. Cdnd insaun mirean, care pune temeiu inainte de toate pe rosturile-fiintei nationale, iea asuprd-si,cu respectul cuvenit si cu si-linta ce trebuie pentru a intelege ideile cdlduzitoare ale eroi-lor sdi, scrierea Istoriei Bisericii romcinesti, el poate gaside si nu filrd mari greutati, calea potrivitd. Prin scriereaIstoriei poporului romdnesc" publicatd in limba germand.ca si prin lstoria Romdnilor pentru poporul romanesc"'cred di am dovedit Ca, peste hotarele ford trdinicie aleformelor politice, se poate scrie o istorie a tuturor Roma-nilor, inldnfitindu-se acele fenomene poultice care au in ade-var insemnatate, prin izvorul comun al culturii, culturd detraditii sufletesti, de obiceiuri economice ci agrare, de dreptromanesc, de limbd, intrebuintatd pe rand in etintec ci po-veste, in carte bisericeascd ci predicd, in poesie, istorie stcugeture liberd.

Si, cdnd are cineva numai viata bisericeascd inaintea ochi-lor, unitatea, fard care nu se poate scrie niciodatdo carte-

De atunci s'a adaus traducerea româneascA a primel lucrAri volume,formAnd patru Orli) i Histoire des Roumains et de leur

editii englesA, italianA, In curAnd germanA).(§i

(t

www.dacoromanica.ro

Prefata la editia I-iu 7

adevdrata legatura strcinsa, intelegerea deplinti, lumina siviata, organisatia nu se pot afla pe alta cale. Istoria bise-riceascd a Românilor constdsi existd in aceastd calitatedin necontenitul joc de inrduriri culturale, de miscdri in do-menial ideilor, de schimburi de constiintd, de colaborare peteren cultural cu tinta reilgioasd osebitoare, in to4cuprin-sul neamului. E urmdrirea pe basa nationald, in hotare na-tionale, in conditii sufletesti nationale a legdturilor aceloradintre oameni, ca suflete vii rdspunzatoare, ddruite cu ne-murire, si funk clumnezeiasca vesnicd din care ele pornescdupd invdtdtura revelatd cuprinsd in cdrtile sfinte si Idmu-Hid prin apostoli, prin Sfintii Pdrinti si prin teologii celord'intdiu timpuri.

Astfel am inteles menirea mea ; aceasta conceptie mi-aimpus-o subiectul insusi cdnd s'a desfocut inaintea mea, si eaam cdutat a-i da expresie in aceastd carte.

Multi vor dori alte judecati, in anumite tnomente ale des-voltdrii vietii noastre bisericesti. Fiindca indrdznesc a sedeosebi in felul lor de credintd Si inchinare, teologii trebuiesO stdruie mult asupra acestei deosebiri. Fiecaredin punctul sdu de vedere poate aduce argwnentele sale, . sicredinciosii sant obisnuiti a le primi. Ele nu pot avea insaaceiasi valoare pentru cel care a prins o viata ci o lama-reste ford alt principiu decal al constatdrii rtibdatoare, asacum inaintea lui se desfasura cursul ideilor si al imprejura-rilor. Fatd de adevdrurile credintei, adesea kilcuite in felurice nu se asamana, punctul .§au de vedere il are si neamulcare chi Bisericii uh caracter national. Un conflict se intdm-pind adesea intre rigiditatea doctrinei ci relativitatea primi-rii ei de acel neam, ford de care primire insasi ideia Bise-ricii nationale dispare. Istoricul vede acest conflict ; el nu secid de o parte san de cealaltd, intre altele si pentru aceiacd din acest conflict tocmai se desface o forma particularaa vietii, pe care el trebuie s'o zugrOveased, forma care tin-

legimittitii

www.dacoromanica.ro

8 Prefata la eclitia

teste nestritmutal la cer, dar isi are, $i trebuie sd-si aibii,rddlicinile in pdmiint. 51, clind ramurile se reisfird sus, el nuva tinea attita socoteald de aceastd desbinare, atunci cdndvede acelasi trunchiu, aceleasi mijloace de hranti din acelasipdmiint, si rand stie cd in aceiasi clipd dupe' aceleasi legi

ramurile cele mai depurtate vor avea aceleasi f/on si vorda aceleasi roade.

Laude nu astept, yi n'arn nevoie de ele. De an lucrudori sii fin crutat, 1e acele procese cu privire la amdnunte,care nu scad o carte, ci aratd punctul de vedere scdzut alspecialistului care se improviseazii judeciritor. De orice adau-sun si observalii competente voiu tinea samd luso la o edi-tie viitoare, dacd se poate astepta asa reva In imprejura-rile actuate, incd asa de nenorocite.

26 Octombre 1908.

N. IORGA.

1-iu

as

,si

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

IInceputurile vietii cre*tine de la Dun Nre.

Romanii se coboara din amestecul autohtonilor, adeca albastinasilor Iliri si Traci, vechii locuitori ai Peninsulei Balca-nice, mostenitorii, sau, am putea zice, mostenii ei, cu ele-mente din Imperiul roman, cad, de semintii deosebite, sedeprinsesera a vorbi limba lating a poporului de jos.

Tracii si llirii au trait 5i au murit, Oath' de exceptii rare,in legea lor paging. Aceasta lege cuprindea Inchinarea pute-rilor naturii : cerul inainte de toate, cu lumina zilei, inceputal tuturor lucrurilor $i vesnic indemn la viata, dar, in acelasitimp, credinta, nespus de puternica si gata de orice jertfe,in viata vesnica a sufletului omenesc. Acesti strämosi maibatrani ai neamului nostru n'aveau, dupa cat stim, nicioinchipuire de lad si de Raiu, lacasuri de petrecere dureroasasau senina si rasplatitoare a sufletelor desfacute din trecato-rul trup pamantesc ; ei nu se asteptau la o judecata a lui

Dumnezeu asupra faptelor savarsite in viata, o judecata depe urma care sa despartà pentru vremi farà sfarsit pe vred-nici de nevrednici si pe cei buni de cei rai. Ei erau sigurilush' ea' dincolo de nori si de albastrul vazut al cerului estesalas de vesnicie netulburata pentru ostasul bun, pentru fe-

www.dacoromanica.ro

1.0 N. lorga

meia gospoding, care a dat feciori voinici neamului, pentrutoti cei ce au murit färà sgii fi injosit mândria si sä-si fipitat cinstea. Cu deosebità Ilya doriau de aceasa ImpärAtiea cerurilor ; cel ce se nástea era cAinat in leag5nul sat pen-tru suferintile care-1 asteptau, iar inaintea mortului se cântaucintece de bucurie pentru izbAvirea lui din nkazuri 5i intra-rea lui in fericirea ce nu mai are margeni. Si, cind neamulvoilt sa trimeatä la cer un sol cu veste de durere si cuchemare de ajutor, fiecare era vesel sä fie ales de sortipentru a fi zarlit prin aierul sfant al zilei si, az:And, samoarà in vârful sulitilor ce-I asteptau jos.

Teranii, pastori si plugari, veniti din Vestul romanisat alPeninsulei Balcanice, fgrä ordin $i fara conducere, colonistiiadusi de Traian, intemeietorul Daciei romane, ca si aceiacari, inainte de clAnsul, se asezaserä in provincii mai vechiale Romei cuceritoare, Iliria si Moesia, veteranii din legiunilecare, acuma, nu mai aveau un caracter curat roman, dinpunctul de vedere al neamului, erau pggini in cea maimare parte. Acest pAganisrn n'avea a face insà, in de obste,cu Oganismul rafinat, filosofic, al oamenilor invatati dinImperiu, cari-si hrAniau sufletul cu vechea filosofie elenica,tAlmAcind in abstractiile ei sublime vechile superstitii si le-gende, vechile alegorii naive ale popoarelor de pe malurilefericite ale Marti Mediterane. Tot asa de putin samána cttacel cult italic primitiv ce consista din inchinarea simplà abunilor zei cari ocrotesc plugaria. PAginismul acestor lo-cuitori mai noi ai terilor dungrene era alcätuit din doug ele-mente : unul formal $i celalt real, adinc inrAciacinat in suflete,pe care le stapania cu desavarsire. Elementul formal eracerut de Stat si datorit lui de fiecare bun cetätean, de fiecare,supus credincios si recunoscator al ImpAratului ce da pacesi ocrotire, de fiecare patriot", am zice astazi : oricine tre-buia sä aduca in tabArá, in piata publica, in cuprinsul lumi-nos al templelor, jertfä zeilor militari, zeilor sprijinitori aiImpärAtiei, zeilor cari, inainte de a se urea in Olimpul plia

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnqti I I'

de oaspeti ai oficialitjii, avuserà pe pamânt fruntea incinsacu laurii Cesarilor $i, in sfirsit, adecä mai ales , zeuluicare stätea in acea clipä pe Scaunul impgrAtesc. Math cereaCarmuirea, i orice ar fi crezut cetaleanul roman in sinceri-tatea $i intimitatea vietii lui, orice ar fi sävar$it el intre pa-YOH casei lui nu mai privia pe dregAtorii impgratesti.

Cu atita insä, cu formulele, gesturile $i actele prevazutede legile i regulamentele din departamentul de Stat al Reli-giei, nu se saturà sufletul omenesc, care, i ceia ce prive$tecredintile religioase, cere lucruri minunate $i mai presus deinchipuirea obi$nuitä, vrea amestecul necontenit, nevAzut, $imai ales vazut, al zeilor in mi$carea si calAuzirea lumii, vreaminuni $i farmece, tainal $i revelatie. Astfel la acesti Romani,de obirsii foarte deosebite, aveau o mare trecere, nu fabu-lele vechi ale Latiului, ori zimbitoarea mitologie armonioasaa Helladei, ci miturile salbatece, sumbre, orgiastice, One dezgomot, de desfrau, de dureri mari $i de bucurii supraome-ne$ti ale Asiei pAtimase $i superstitioase, de unde au venitpe rand toate betiile i toate entusiasmele. De aceia pietrelede mormânt ce s'au ggsit pà.tia" astAzi intre hotarele Dacieisau ale Moesiei pomenesc adesea, pe lAnga" alit de larg in-fali$atul erou trac", alaretul pus 'in legAtura cu cultulCabirilor, ca ocrotitor dincolo de mormant, pe marele zeuMithra, care se bucura de sAngele jertfelor revgrsat ingroapà, pe zeita Isis, a tainelor Egiptului milenar, pe osuma" de zei märunti ai Asiei Mici $i ai Siriei [Ana la in-vocarea zeului Apis pe cutare pietre aflate in Nord-Estul ar-delean 2.

Pentru taina cuprinsa in eIe, pentru jertfa lui Dumnezenfacut om, prigonit, bätut cu vergi, intepat cu sulite, adapatcu otet i mort de moartea rusinoasà a crucii talharilor .

pentru fàglduinta unui cer de pasnia ferkire se raspAndiseintre aceiasi coloni$ti $i veterani, chiar din ceasul

V. norin Popescu, in Melanges de l'Ecole roumaine en France pe1927.

r Se aflA la Museul din Targul-MurA§ului.

d'intiiu,

www.dacoromanica.ro

12 N. lorga

crestinismul, venit din ace:easi parti ale Asiei apropiate. Elmai vorbia saracimii, din care mai ales se alcatuiau locuitoriicei noi ai provinciei, prin -invatatura dreapta a egalitatiioamenilor intre sine, ca fii ai aceluiasi Dumnezeu-parinte, eafrat meniti sa duca o frateasca viata de iubire intre sine,prin sfaturile de iertare a greselilor, pentru care asa de adese

omul e. atat de putin vinovat si raspunzator, prin pildavietii comune, in aceiasi cask dad se poate, la aceiasi maskcu aceiasi vistierie, la care ajutase fiecare dupa mijloacelesale. Cu cat crestea numarul marturisitorilor, al martirilor,cari nu se multämiau sa creada inteun singur Dumnezeu, inTreimea prin care se infatiseaza Fiul dumnezeiesc, jertfitpentru pacatele oamenilor, ci simtiau o datorie, si, Inca maimult, o bucurie deosebità, sä proclame aceastä credinta,refusand jertfa legala si declarand, in auzul tuturora, invata-tura cea oprità, gata sa primeasca apoi loviturile i moartea,prin care se incununa viata de pe pamant si se deschideatriumfal cealaltà, cu atata se imbulzia lumea romana laaltarele marunte, de piatra aspra, la chipurile simbolice alemielului bland, purtand crucea suferintii, la catacombe i altepesteri si ascunzatori ale crestinismului prigonit pentruingur intre toate legile, nega cultul oficial si rania in inima

Statul insusi.Traian s'a vazut silit sa oranduiasca urmarirea crestinilor

din Asia Mica, nu pentru credinta lor, ci pentru rebeliuneafatisä impotriva codului religios al Imperiului. Din Asia Mica,uncle un orn ca Pliniu-cel-Tânar, fruntas intre carturari, erasilit sa loveasca in crestini, venisera destui colonist in par-tile Dunärii. Stim ce putere a capatat religia lui Hristosmfintuitorul de oameni in Galia, de unde iarasi venira oaspetiin numar mare. Dalmatii, cari dadura lucratori pentru minelede aur si de argint ale Daciei, veniau dinteo provinciecunoscuta pentru vechimea trecutului ei crestin '. De alminte-rea, biserici" crestine, tovarasii religioase secrete, cluburi

Diehl, En Méditerande, p. 32 si urmatoarele ; Jacques Zeiller, Lesorigines chrétiennes dans la province romaine de Dalmatie, Paris1906.

rori

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 13

revolutionare religioase, intemeiate dupa modelul celor iu-daice, foarte vechi, erau räspandite de-a lungul tuturor dru-murilor de negot, si orice negustor, orice cglgtor convertitla crestinism avea ca o datorie sfanta sg castige, in cursultuturor drumurilor sale, aderenti noi la credinta sa.

Marea e priincioasa si circulatiei mgrfurilor i strabateriiideilor. Astfel, Inca de curind, Dobrogea de astazi, zisä peatunci Scythia Minor, tara cea mica a Scitilor, avu crestiniin porturile ei, destul de infloritoare, de la Pontul Euxin.Marea Neagrg a noastra. In veacul al HI-lea poate, in al IV-leade sigur, crestinii acestia din Scitia Mica îi avura alcatuirilesi bisericile lor, de urma carora dam, prin sapaturi, in tim-purile noastre. Spre acest term se indrepta insa de la sine obung parte din viata economica a Daciei si a Moesiei, si, inlegaturile dese pe care le aveau negustorii din porturi culocuitorii oraselor din interior, crestinismul trebuia sg folo-seascg, raspandindu-se si mai mult

Nici Dacii, nici ceilalti Traci si cati Iliri mai erau neroma-nisati nu puteau sä ramaie in afara din fratia cresting ce seinjgheba tot mai bine pe pamantul lor. Legea cea noug sepotrivia in multe privinti cu legea lor cea veche, pe carstgpanii cei noi o raspinsesera la sate si cautaserg s'o nimi-ceascg 2 Aceiasi sete de jertfg, acelas despret pentru viata,scurt loc de ispäsire din care ai datoria sà pleci cat maicurand, aceiasi rivng pentru lacasul ceresc al vesniciei sigure.aceiasi credintg inteun singur Dumnezeu de lumina, aceiasitaing si aceiasi fratie. Astfel semnul crucii II facura tot maides degetele aspre ale ciobanilor si vangtorilor, ale plugarilorsi pribegilor rätkitori din neamurile surgunite prin sate sicatune, care insg stapanisera odatg Peninsula Balcanica.

Brosurile fostului arhiepiscop catolic Netzhammer cuprind folositoareobservatii cu privire la antichit5tile crestine din Dobrogea. V. mai alesaceia despre Axiopolis I Troesmis.

De aid': pdgdn de la paganus, locuitor in sate. Tot asa si in altelimbi neolatine. Cuvantul a fost imprumutat de la Romani si alte neamuri ; d. ex. ungurescul pogany. De aid moldovenescul pOgan, urat.

'.

'

t

www.dacoromanica.ro

14 N. lorga

in crestinism ca si in limba latina vulgara, a obstii popo-rultii, gasira invingatorii si invinsii, stapanii noi si cei vechiai acestor locuri, acea unitate sufleteasca ce corespundeaunitatii politice resultate din cuprinderea in margenile ace-leiasi imparatii, si trebuia sa-i corespunda pentru ca din ce-tatenii si supusii aceluiasi Stat sa se formeze pe incetul unulsi acelasi popor, care e al nostru.

Legea crestina era si prigonitä si sfioasa prin sine insasi,despretuitoare de publicitate, negligenta in scris si in sapatinscriptii. De aceia, pe cand paginii iese la iveala cu ale lor,crestinii nu ni-au lasat putinta unei recolte si pe acestalaltcamp. Sa se mai adauge, pentru a lamuri aceasta lipsä, sifaptul ca bogatia celor d'intaiu li ingaduia cheltuieli de po-menire pe care saracimea obisnuità a crestinilor, nu nurnaica n'avea de ce sa le faca, dar nici nu putea sä le poarte.

in limba insa au ramas dovezi despre vechimea crestinisrmului rominesc, care, departe de a fi imprumutat de la

neamuri mai nouà in cultura cleat noi, ca Bulgarii, a fostunul din mijloacele prin care s'a intemeiat poporul nostru alRomani lor. Astfel divinitatea unica, stapanitoare si faptuitoaresingura a lumilor, e insemnata, prin unirea a douà cuvintelatine, Dumnezeu, ca in vechea italiana Domenedio; Mantui-torul, Christus, e Crest, de unde derivatul crestin necre-dinciosul fiind pagan, paganus"; pentru religia cea nouà sepastreazä cuvantul vechiu, din vremea and Statul hotaria siin cele sufletesti, legei. Sfintii, ridicati mai presus de ceilalticrestini ce au fost, prin viata lor de bunatate, de ajutorare aoamenilor, de marturisire a credintei cu fapte, au la noi numecare arata originea lor latina : Sanziene, Sanziana, Cosanzeana,Santion (Sf. loan), Santämaria, Sampietru, Sangiordz, Sanvä-siin si Sanmedru (Sf. Dumitru), Sannicoara (Sf. Nicolae),indreiu,din vechiu, de bunä samä: Santindreiu, SAntoader.Calindariul e si el roman. Latin e si Fuger, din angelus.

' V. 0 Sextil PuFariu, in n-I jubilar al Candelei" din Cernãuii.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesli 15

Locul de adunare al credinciosilor, dupä biruinta ultimä, invechiul Alas al autoritatii profane, cucerite sau izgonite, sechiamg beserecd, biserial (in dialectul sard : baselgia, infrancesa basoche, baseille) din basilica", si semnul cre-clintei celei noug sunä ca in latineste : cruce. Popa sau preo-tut (lat. popa, presbyter) serveste. Serviciul divin, slujbadumnezeiasa nu era incä destul de bine asezatà in celed'intäiu timpuri ca sa se fi putut transmite din ea numirilatine ; serbdtoarea e insg din comoara latinä a limbii, care adat nume si pentru soroacele postului : cdslegi, airnelegi,lasat de sec, miezipeiresimi $i pdresimi; este discutie inprivinta originii cuvantului Creiciun, pe care unii mai noicatith a-I deriva din calationem sau din greceste chiar, darnu poate fi niciuna cu privire la originalul latin al cuvAntuluiPasti $i al cuvântului Rusalii; serbAtoarea din fiecare sApta-rtfing, Dumineca, e dominica". Botezul ca i cumittectitura,douà din numele tainelor .crestine, sânt iargsi venite dinlatineste 2.

Cele d'intiliu oranduieli bisericesti In pijile noastre

Panä la Constantin-cel-Mare, care, printr'un sir de masuri,luate cu un deosebit simt politic, ajunse a da Imperiului oformA religioasä crestina, nu putea fi vorba la DunAre, undeimplantarea crestinismului era mai notiä, de asezarea uneiierarhii a legii care lupta cu toatä puterea hot5rAtoare a

Crestinism fgrà episcopi canonici a fost cu putintaaici i peste o mie de ani de la aceste timpuri intunecoase,

Densusianti, Histoire de la longue roumaine, I, pp. 251-2; Cony.lit., 1903, p. 640; Iorga, Geschichte des rundinischen Volkes,1, pp. 222.

2 V. G. Chitu, In Columna lui lraian, 1882, pp. 425 si urm., 607urm.

5

IL

§i

www.dacoromanica.ro

16 N. lorga

deci cu gat mai mull atuncea : religie prinsa de la o bucatade vreme in forme stricte si sfinte, imutabile i eterne, el aputut tral, in anutne locuri si imprejurrtri, panä foarte farziusi -WA ele 1. Darul hirotoniei, punerii minitor" asupra preo-tilor si darul sfintirii lacasurilor sfinte sarcina cercetarii lorare mai putinii insemnätate si se 1as5 dese ori la o partele exercitau atunci preoti mai batrani si singurateci, calugarivestiti pentru evlavia lor. In acest limp, de alminterea, epis-copii, al cAror nume e nou cei vechi ziceau piscupslavoneste, Vladicä, stäpAn" , se alegeau, cum se stie, deceatenii unui oras, de poporkii unei biserici, i ei puteaufi ridicati oricAnd din riindurile mirenitor, fall a fi sfintitimacar in forme canonice reale.

Astfel de pastori sufletesti au fost, neaparat, din cele maidepArtate timpuri, in orasele vecine cu noi, care s'au maipästrat dupa retragerea dregOtotilor si a legiutlilor din Dacia,adecä in orasele de la Mare si in cele de la Dunare, ceia ceinseamna de pe mint drept al acestei ape. Ei nu par safi existat insa la venirea in partite noastre a Gotilor, carierau ind, in clipa navatirii, pägini, de si episcopul Teofilal Gotilor" iea parte la sinodul ecumenic din 325. Gotiiaveau insä in mijlocul lor un mare nuniAr de robi luati incursul expeditiilor pradalnice pe care le fáceau pe Mare inAsia Mica, provincie crestina clasicA. Dintre acestia s'a ridicatUlfila, care a dat barbarilor crestinismul arian, eretic fatà dehotärkile sinoadelor chemate, patronate i presidate de Impa-rati. Pentru ai sài Ulfila, care a tradus Biblia in limba goticasi a intemeiat astfel literatura germana, e un om mare.Pentru noi si alcatuirile noastre bisericesti el are insä numaiinsemnatatea cä a stramutat la arianism pe cea mai mareparte din crestinii, %fa deosebire de natie, cari locuiau inpärtile dunärene. Pe urma lui gAsim in marea cetate a Duros-torului, Dristorul scriitorilor nostri mai vechi si Silistra de

V. articolul mieu despre vechiul crestinism romAnesc, in revista pad-siana L'Europe nouvelle pe 1926. Cf. Parvan, Contributii cpigraficela istoria crWinismului daco-ronzdn, Bucure$i 1911.

--

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAne5ti 17

astazi, un episcop arian, de origine latina insa, cum il aratanumele, pe Auxentius ; el a scris i viata lui Ulfila care 1-ainvatat si i-a dat $i darul episcopal '.

Arianismul dunarean $i balcanic, sprijinit pe puterea Goti-lor, al caror partid pagan, represintat prin Atanaric judele,prigonitor de crestini atunci se pomenesc pe p5mantul nos-tru mucenici, ca Sava $i Nichita, cu nume latino-grecestia durat cat $i aceastä stapanire. Cu Alaric, Gotii de Apussau Visigotii s'au stramutat, fara a lasa urme de niciun fel,in Italia ; tot asa au facut apoi si Ostrogotii, supt regeleTeodoric, care statuse un timp, in tinereta sa, la Novae,Sistovul din zilele noastre, patria mucenicului Lupus, nnde,iaräsi, a fost, neaparat, $i un al doilea episcop arian, pelanga cel din Durostor, i unul $i altul fiind pentru amandouamalurile Dungii. La anul 500 arianismul isi incheiase stapa-nirea in aceste Tinuturi.

Imperiul insä nu putea sà stapaneasca de fapt in asemeneadepartate parti de margine, $i astfel era $i domn in ale lumiiepiscopul, mai mult sau mai putin ortodox acurna, $i instare sa mearga la sinoadele din orasele mari ale Rasaritului,unde se hotaria, dupa placul Imparatilor schimbatori, nor-mele credintii. Ce traiu duceau astfel de episcopi de lahotare $tim dupa Viata Sf. Severin, care a pastorit in Pano-nia, cu putin timp innainte de caderea Romei supt Odoacru,regele heriil. El are grija orasului, care e in adevar al sau,supt toate raporturile ; chiama poporul, ii judeca, II pedep-seste, Ii da sfaturi politice; scrie catre regele barbar vecin,II spovedeste, II lecuieste, il face sa respecte legea crestina,in care acesta nu crede ; dar mai ales, pe langa atatea dovezide intelepciune, face minuni si imparte preziceri, pentru toti5i pentru toate. Prin el se mai tine in astfel de locuri ame-nintate ceva din gospodaria, din pacea, din limba, din cultura

I V. Auxentii Dorostorensis tipistula de fide, vita et obitu Wdlfilae.4de Friedrich Kauffmann (tesa; Strasburg, 1899).

2

,

,

www.dacoromanica.ro

18 N. torga

Romei, izgonita ca stapanire de catre barbari, cari, ei, nu5tiu sa stapaneasca, ci numai sa stoarca 5i sa apese in vechiforme naive 5i crude.

Ca 5i in Naissus, Margus 5i Viminaciurn din regiuneasarbeasca, in Sirmium 5i Singidunum de la Sava 5i Drava,in Serdica, Sofia 5i Odessos-Varna din partite bulgare5ti,episcopii hotaresc toate 5i in margenea moesica, la Nicopolispe lantra, la Novae, la Durostor, unde se inta1ne0e 5i unnou mucenic, Emilian '. Ei raman ortodoc5i in acest veac alV-lea cand imparatii apleaca spre doctrina eretica noua alui Eutyches, monofisitismul. In pastrarea traditiei a5a cumo hotarase mai de curand soborul din Chalkedon, ace5tiepiscopi sant sprijiniti de poporenii lor 5i, ceia ce li folose5temai mult, de soldatii luati din mijlocul lor pentru aparareade barbari, cari roiesc inca dincolo de Dutare, a acestorcetati 2,

Cel d'intaiu imparat de Räsärit, care, cucerind o bunaparte din malul stang al Dunarii, incearca a cuprinde in forrnestrict ierarhice acest separatism bisericesc, e marele Iustinian,la jumatatea veacului al VI-lea.

Inca inainte de a fi inlaturat stapanirea Ostrogotilor inItalia, in 535 lustinian iea arhiepiscopului de Salonic, vicariustatornic al Scaunului roman in partile dunärene 5i balcanice,care se tineau Inca de acesta, situatia lui de suprem capbisericesc 5i o da unui nou prelat a carui re5edintä o sta-tornici el la Tauresium, locul &au de na5tere, numit de el, carestaurator, Prima Iustiniana.

Aceasta arhiepiscopie n'avu insa mai mult viitor deckinsa5i stapanirea cea nouà bizantina la Nordul Dunarii. Peste

' Chron. Pascale, I, 549.' V. Marcellinus Comes 51 Victor Tonnenensis, la Mommsen, Auctores

antiquissimi, pp. 98-9, 199. Cf. a mea Geschichte des ruin. Volkes, I,p. 102 (unde e de scos numele lui Vitalian); ed. romaneascA, I, p. 143.Cf. lucrarea clasicl a d-lui Zeiller, Les origines chretiennes dans lesprovinces danubiennes de l'empire romain, Paris 1918 5I Parvan, Con-tributii epigrafice la istoria creginismului daco-romdn, Bucure5ti 1911.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil românesti 19

catva timp, Patriarhia constantinopolitana, legata in desvolta-rea ei de Imperiul de Räsarit, smulgea Romei drepturile asu-pra acestor provincii.

Nu trebuie sa se creada insa ca aceasta usurpare, potrività,de altfel, cu situatia geografica $i cu toate celelalte impreju-ran, ar fi avut efecte reale asupra vietii bisericesti din partilenoastre. Infiltratia slava a limas $i ea Uri resultate deocam-data. La noi ca si in Panonia, barbarii cei noi putura cu-noaste $i primi, in mare parte, crestinismul, pe care il duseracu ei in Peninsula Balcanica, unde gasirà un si mai puternicsubstrat crestin. Astfel $i dincolo de hotarele stapanirii defapt a Bizantului, aceia$i religie, represintata de episcopiidunareni, unia pe locuitorii deosebitelor teri. Ace$ti episcopipastrau, de alminterea, rostul lor de carmuitori in orase, $i,Th veacul al VII-lea, cand, supt Imparatul Mauriciu, Romanidin Constantinopol i barbari de la Dunäre erau in ve$nicaluptä, episcopul de Novae avu aceia$i situatie ca odinioaraSf. Severin sau episcopii sarbi in vremea navalirilor hunice

0 schimbare a conditiilor religioase in partile locuite deRomani se petrece numai atunci cand Bulgarii uralo-altaici,veniti, spre sfarsitul veacului al VII-lea, prin Scitia Mica inmijlocul Slavilor mesici, trec la cre$tinism, in forma latina

apoi in cea fireasca rasariteana, supt regele Boris, bo-tezat acum Mihail, la sfar$itul veacului al IX-lea.

Biserica cea noua a Bulgariei, crestine prin vointa stäpani-torului ei, n'avea o organisatie deplina ; un episcop statea pelanga suveran, care incepea sa aiba ambitii mai inalte. Desprefiintarea episcopiilor dunarene sau despre cei can ar fi ocu-pat Scaunul lor de pastorie, n'avem nicio $tire. In ce privestepe Romani, cari se pot privi acuma ca un popor cu totulformat, ei pastrau $i mai departe legaturile lor biserice$ti cumalul drept al Dunarii. De la un timp, Biserica bulgareasca

avut carturarii $i caligrafii ei, can imitau, dupa putinta,

Teofllact, ed. Bonn, pp. 273-5 si Teofan, aceiasi editie, pp. 423-5.

1

intliu,

pi-a

www.dacoromanica.ro

20 N. Iorga

stralucita viata culturalä a Bizantului grecesc. In slova ceanotia, zisä cirilica, incepu a se scrie prin aceste Tinuturicare pana atunci statusera in afara de hotarele civilisatieibisericesti, care era pe atunci si civilisatia de capetenie.

Totusi, si in zilele mai luminate ale Tarului Simion, carecautase i nadajduise s. ajunga Imparat in Constantinopol, Bi-serica Bulgariei era insasi prea slaba in ceia ce priveste viataculturalä pentru ca sä poata determina la noi inceperea unuicurent de cultura slavona imprumutata. De buna sama caatunci au patruns la noi cuvintele slave sau slavo-grecesticare numesc pat-tile slujbei, cartile intrebuintate in ea, feluriterugaciuni i cantari, in scut, toate amanuntele bisericesti.Dar intr'aceasta si invatarea pe de rost a Crezului, a Tatal-Nostrului, a unor molitfe" mai obisnuite in limba slavona,asa cunt o vorbiau pe atunci Bulgarii slavisati, se incheieinraurirea exercitata asupra noastra supt raportul bisericescde vecinii de peste Dunare. 0 stapanire politica a lor asupranoastra, care ar fi crescut inraurirea, n'a existat, cu toate camulti invatati, straini si români, au crezut intr'insa. Teri le noa-stre erau atunci acoperite de mlastini si päduri, si cele catevasate ascunse in poiene nu erau in stare sa atate pofta decucerire a nimanui. Trebuie sä spunem ca raza culturii maiinalte se opria cu totul la hotarele noastre.

Cand Imparatul Vasile, zis Bulgaroctonul, fiindca a mace-larit Bulgari cu miile, mantui, supuind regiunile apusene,unde se adapostisera cei din urmä apäràtori ai neatarnarii,cu supunerea, cu distrugerea Taratului bulgaresc, el trimese(1a19 ur arhiepiscop grec, loan, in Bulgaria, in Capitalaultimilor Tani de Apus, Ohrida, i organisä din nou, cuprelati din Bizant,. Biserica terii supuse. Avem actul lui deoranduiala (1020), si dia el se vede !impede ca pàriIe noastreerau in stransä atarnare ierarhica de episcopii din Silistra siVidin, cari inlocuisera pe cei din aceiasi Silistra-Durostorum,din Novae si din Viminacium

I Byzantinische Zeitschrift, 11, pp. 42-6.www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericit romanqti 21.

Astfel, preotii nostri fAcurg, In veacurile al Xl-lea si alXII-lea, drumuI la aceste douà centre biserice$ti bizantine-pentru linia Dungrii bulgare$ti, intocmai asa precum urma$iilor reluarl acelasi drum in veacul al XVIII-lea, cAnd mai alesVidinul, Diiul RomAnilor, impartia hirotonii ieftene dupA rAs-punderea unei taxe fixe $i invAtarea, mai mult sau mai putinneindestulAtoare, a cAtorva rugAciuni strAine.

o nouà era pentru Biserica noastra incepe, in sfAisit, cuIntemeierea celui de-al treilea Stat bulgaresc, al AsAne$tilor.Nu e nicio dovadA cA el ar fi cuprins in sine $i pArti de din-coace de DunAre luarea-aminte a Imparatilor era indreptata,de alminterea, nu asupra smArcurilor i pAdurilor de sAlcii depe rnalul ting al DunArii, ci asupra bogAtiilor $i strálucirii

Totusi de episcopii bulgari de la Dunäre dinaceasta nouA epoca, numiti de Patriarhul din TArnova, carea fost recunoscut, o clipA, de Papa, au fost mai strAns le-gate judetele romAne$ti din apropierea rAului $i, prin ele,Romanii din Tinuturile celelalte. Acum mai ales a patruns lanoi influenta slavonA in BisericA, precum in aceia$i epocA" s'aintins o influentA bizantino-slava asupra Statului.

Ca punct prin care s'a Mutt in cea mai mare parte luau-rirea trebuie sa se insemne Taratul bulgaresc separatist carese intemeiaza in pArtile Vidinului la sfir$itul veacului alXIII-lea, dupà ce se incheie $irul marilor imparati $i incepe,odatà cu decadenta, $i slärAmarea Imparatiei. Pe acolo, inregiunea din stAnga Oltului, unde pànä pe la 1300 a fost unVoevodat deosebit, a pAtruns curentul de cultura religioasabulgaresc, care se des-Meuse el insusi din largul fluviu, cudepArtate izvoare, al culturii ortodoxe bizantine.

fri curAnd InsA nAvAlirea turceascA era sä schimbe multe,intre altele, ea a .sfArAmat vatra acelei culturi din TArnova,

uncle Patriarhul Eftimie intemeiase o coaI vestitä, $i a risi-pit in toate pärtile flacArile, din care s'a aprins apoi foc sipe vatra noasträ. lar, in acela$i timp, episcopiile bulgArestiramaserà a$a de ingustate in rosturi i venituri dupg ce su-

Bizantului.

www.dacoromanica.ro

22 N. lorga

ba$ii turci se a$ezasera in re$edintile boierilor bulgari, guver-natori de provincii, incat ei fura bucuro$i sa se stramute lanoi, cu situatia lor ierarhica, cultura $i talentele lor.

Astfel se ajunse, cu treizeci de ani inainte de ultima luarea Tarnovei de catre Turci, la interneierea celei d'intaiu epis-copii canonice a Romanilor, cari pana atunci, in Domniacea nouà a toata Tara-Romaneasca", formata putin dupäanul 1300, ca $i in partile supuse Inca Ungurilor $i Tatarilor(Ardealul, partile ungure$ti $i viitoarea Moldova), avuseranumai Vlädici-egumeni, stand prin locuri ferite, in schituri delemn, unde-i cauta evlavia oamenilor ca $i nevoia clericilorde a capata, din manile lor, necanonice, de sigur, dar singu-rele intinse spre binecuvantare, hirotonia. De astfel de epis-copi e vorba cand la 1234 Papa se plange a in .episcopiasa romaneasca, a Cumanilor, cum vom vedea in partileBuzaului, Putnei $i Bacaului , fal$ii episcopi", pseudo-episcopi, zice scrisoarea, ai Românilor au ispitit la ei si peunii din regatul Ungariei, Unguri ca $i Germani $i alti ca-tolici, cari yin la din$ii ca sä famaie statornic $i alcatuiesc until$i acela$i popor cu Românii", adeca locuitorii targurilor demunte pe care strainii de altà lege le Intemeiasera de curind '..

' Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, I, pp. 60-1 : a quibusdanipseudoepiscopis Graecorum ritum tenentibus universa recioiunt ecclesiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungariae, tam Ungari quaniTheutonici et alii orthodoxi, morandi causa cum ipsis, transeunt adeosdem et sic cum eis, qula populus unus facti cum eisdem Walachis", etc_

Pentru acestea toate, v. 0 buna expunere a par. C. Auner, Cdtevamomente din inceputurile Bisericii romdne, Blaj 1902.

www.dacoromanica.ro

CARTEA i-a

EPOCA SLAVONA

www.dacoromanica.ro

PARTEA I-a.^

INTEMEIAREA IERARHIEI EPISCOPALE$1 A VIETII MANASTIREVI.

CAP. I.

Lupta catolicismului cu VlAdicii de schituri pentruluarea in stAptmire a terilor romAnesti.

Necunoscutii pseudo-episcopi, Vladici de schituri, cu obar-$ie necanonica, de dupà anul 1000 nu erau in stare sa apereortodoxia rasariteang, imprumutata de peste Dunare, impo-triva incalcarilor, tot mai indraznete, ale catolicismului apu-sean, care capata Inca de la sfar$itul veacului al XHI-lea, deciatunci cand nu se simtia noua inraurire religioasa a Statuluibulgaresc inviat, aparatori $i propagatori prin arma, capitanide cruciata prin terile schismaticilor, in regii unguri eari ve-nira la tron dupà ridicarea Ungariei din suferintile nävalirilortatare$ti.

La 1222 regele dadea voie Cavalerilor Teutoni, calugari $iosta$4 cruciati in toata activitatea lor, pe cari-i a$ezase inpartile Barsei, in jurul Bra$ovului, sa treaca peste munti pen-tru a supune, zdrobind puterea Cumanilor, stapanitorii no$tride atunci, Tinuturile romane$ti pana la Dunare $i la Siretiu,/Ana la hotarele Bulgarilor $i ale Ru$ilor '. Tot odata ei tre-

Zimmermann-Werner, I, Urkundenbuch, p. 1-6; no. 27 ; p. 18 0no. 31.

arm.,

www.dacoromanica.ro

26 N. lorga

buiau sa" facä si din barbari, dacA se poate, dar mai ales-din Romanii supusi lor, fii credinciosi ai Bisericii catolice,represintatà in aceste locuri de hotar de arhipreotul, neatar-nat de autoritatea episcopal5, al Teutonilor.

Peste putin insä, cavalerii trebuirg sa paraseascA tara, pecare regele Ungariei, pus pe ganduri de progresele lor, gasicu cale sa li-o iea indarit ; din opera Teutonilor ramaseo singura uring, Cloasterut (Kloster) catolic din Campulung,care se aflä pe alt loc acela cunoscut $i astazi supt acestnume cleat biserica mai tarzie a Sfantului Iacob. Orna-mentele usilor si ferestilor cladirii daramate par a fi fostadause la una din bisericile noastre de acolo, iar piatra con-telui" sasesc Laurentiu e in altarul noii biserici, cu bolti go-tice, pe puternicul turn al careia, si el pArand a fi din yea-cul al XIV-lea, se vede un curios &lint Nicolae cu mitracatolicA si inscriptie in cirilice.

Sarcina convertirii locuitorilor de peste munti fu incredin-tatà acum unui legat pontifical, trimes special si statornical Papei, care era insusi primatul Ungariei, arhiepiscopul de-Strigonia sau Esztergom. Un principe" cuman de bunasamä, nu Roman supt stApanirea cumana, ci Cuman de sange

alergl la el in Ardeal oferi supunere in cele dubov-nicesti ca si in cele politice. Arhiepiscopul Robert veni cuo intreag5 oaste ungureascg, in fruntea careia se g5sia Bela,fiul regelui. Cumanii, supt amenintarea sabiei, se botezaracu gramada, i un calugar predicator, un Dominican fostprior in Ungaria, fu numit episcop in diecesa munteanä, carese nurnia a Cumanilor. Secuii din Ardeal erau uniti cu bar-barii de curand convertiti i cu Romanii de peste plaiuri,cari insä fireste ca nu-si parasira pe Vlädicii lor, supt carjanoului episcop. Pentru Romani trebuia ca Teodoric, care, fi-reste, sta tot in Ardeal, sà aleaga un sufragant din mijlocullor chiar, care sä trdiascä in aceste parti transalpine ale noas-tre . La urm5, insg, el ii lug resedinta in noua cetate aMikovului, pe apa cu acest nume.

' Zimmermann-Werner, I, pp. 60-1. Cf. Iorga, Studii i documente,1-11, p. XI i urm.

$i-i

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 27

Peste cfitiva ani, tot Dominicanii, pornind din noua cetatea Severinului, cladità de Unguri pentru a se impotrivi dinzidurile ei Bulgarilor Vidinului, predicau in mijlocul Roma-nilor din judetele oltene. Era vorba de o cruciata converti-toare impotriva Tarului Joan Asan $1- de intemeiarea, la 1238,.a unei episcopii catolice a Severinului

Nsgairea Tatarilor sfaramä toate aceste planuri frurnoase,.asa de greu de indeplinit. Milcovul fu nimicit. Daca, dupaplecarea barbarilor, regele ar fi izbutit sa fac5 din teritorirleromane$ti o provincie a calugarilor cruciati din Ordinul Ioa-nitilor sau al Ospitalierilor, cum voià prin .1250, catolicismuls'ar fi aruncat inteun nou atac. Asa insa, Dominicanii isipierdura increderea in izbanda unei lupte de convertire, $inumai inteun tarziu, pe la 1279, locul lor era luat de alticalugari propagandisti, de Franciscani sau Minoriti, cari insAisi indreapta luarea-aminte mai mult asupra partilor unde maitarziu s'a interneiat principatul Moldovei. Era $i vorba de ase inoi pentru un Franciscan episcopia Milcovului, dar nuse dadu nicio urmare acestei idei Acest Scaun ramase decinumai pentru Ardea13.

In veacul al XIV-Iea, cand regii unguri intrasera in luptacu Basarab, cel d'intaiu Domn a toga Tara-Romaneasca $istapan pe amandouä malurile Oltului, ei se gindira a ca$tigaprin religie pe Romanii inclargtnici in apararea fiber-01H bor.Data aceasta, din Ungaria yin indemnuri la Roma pentru in-viarea diecesei, $i Papa numeste, pe rand, dupg staruintileregelui, ca episcopi de Milcov pe Franciscanul italian Vitode Monteferreo, pe Augustinul Toma de Nymti, Ungur, peun .Toma, de acelasi neam : un Bernard, Polon, capata titlulz4darnic de episcop al Milcovului prin alte staruinti. Niciunuldinteinsii nu se incumetà insa a fringe cerbicia schisma-ticilor".

1 Hunnuzaki, Documente, 1, pp. 134, 153 $i urm., 164-5, 175 $i um-' Ibid., pp. 429-30.3 Ibid., pp. 167-71.I%

www.dacoromanica.ro

28 N. lorga

CAP. II.

intemeiarea Mitropoliei Terii-Romanesti.

Patriarhia de Constantinopol pierduse, in cele d'intaiutimpuri de existena energica a Imparatiei bulgaresti noud,orice gand de a se amesteca in partile de si.. ale PeninsuleiBalcanice, unde, de alminterea, nu-i facusera loc nici Cesariibizantini ai celor d'intaiu recuceri. Dui-A Ohrida lui VasileBulgaroctonul, pastrata in rosturile ei bulgaresti mai vechiin ceia ce prive$te atarnarea de dansa a partilor dunarene,locuite de Romani, venise la stapanire duhovniceasca in acesteregiuni Tarnova Asänestilor. Aceasta avu putere, atata vremecat se tinu siputerea Statului bulgaresc unic, inteun timpcand cu dependenta ierarhica bisericeasca se unia, de la sine,$i o situatie de atarnare politica.

Dupa moartea lui loan Asan, cel mai mare, desavar$it $inetakaduit Imparat bulgaresc al Peninsulei, Bulgaria irnpära-teased' slabeste insa, $i, in acelasi timp, incepe a se sfarama,dupa necesitatile geografice, intre o adevarata Eiiilgarie cen-trala, in jurul centrului firesc din Tarnova, intre o Bulgarie decatre Sarbi, care se apara prin cetatea Vidinului, si intre oBulgarie rasariteang, a Marii, care cuprindea Varna, Kalliakra,ajunsa o resedina de Tar separatist precum $i toatà Do-brogea mai restransä .pe care ajunse a o sal-Atli Statul roman.In aceasta Bulgarie maritima, 'Inca de la sfarsitul veacului alX111-lea &int pe un sapanitor cu numele de Mircea (Smil-tzes), care e in bune legaturi cu Bizantul inviat, al Paleologi-lor, restauratorii de ortodoxie, pe cari el se $i sprijina inrivalitatea lui cu Tarnovenii. Fiul liii Mircea, loan, avu cins--tea de a se incuscri cu Imparatii constantinopolitani, inteovreme cand, de altfel, si Tarul din Tarnova tinea pe o ne-poata a Paleologului domnitor $i numia pe fiul nascut dinaceastä casatorie cu numele maritului basileus, Mihail.

E sigur ca, in aceste imprejurari, Mircea, fiul $i ginerelesau, stapanitorii termului Math Negre pang la gurile Dunarii,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 29

slatura in legAturà de supunere si cu Biserica patriarhalà gre-ceasa, adus6 inapoi la Constantinopol. In Varna, erau, simai de mult, episcopi cu vechiu titlu metropolitan ; pentruTinutul care se chemase in anticitate Scitia Mica", li sedgdu un episcop sufragant, care fu asezat la Vicina, o statiede corabil $i loc de schimb cu barbarii de la Nord, cariaduceau grâne si piei inaintea negustorilor greci $i italieniveniti pe Dunare. Vicina juca pe atunci rolul pe care maitarziu ii juca portul Chiliei, care fu genoves intaiu, apoimuntean, moldovenesc $i in sfArsit ajunse in mâna Turcilor,.cari-i mântuirk prin negligentk insemnatatea. Astazi nu maie nicio urtrià din Vicina, pomenita si in veacul al IX-lea caDitzina 1, al carii nume n'are nimic a *face cu Mkinul, co-rect : Mecinul de astazi, si care, dupa märturia neindoielnicaa portulanelor, a härtilor de plutire pe care le intrebuintaunegustorii apuseni, din Italia si Catalonia, era asezatA, nu infata Brailei, ca Mecinul, ci pe la unghiul de indoire al Du-nArii atre RAsArit, pe un brat numit : raul Vicina, intre Isac-cea si Tulcea, si mai curând, data fiind existenta acestuibrat supt zidurile ei, in positia splendida, supt toate rapor-turile, pe care o ocurA astazi acest din urniä ora$ 2 Ea fuluatä de Turci la 1387-8, $i disparu astfel din istorie

Episcopii de Vicina se pastreaz6 in toatä intAia jumatatea veacului al XIV-lea. Unul din ei, Luca, mijloci trecerea unuimare numar de Alani", adeca, socot, Români, in peninsula balca-canicA 4. Astfel ei aveau la aceste vaduri ale Dunarii-de-jos

o oarecare insemnatate politicà. Supt ingrijirea lor trebuiesa fi stat si castelele pe care, prin vre-o danie a lui Mircea

lorga, Chilia .si Cetatea-AIM, p. 24; Gh. Bratianu, din Bulletin-de la section historique de l'Academie Roumaine. Tot asa in stirilerusesti despre BArladnicii" cari fac vitejii la Dunäre; Geschichte desrum. Volkes, I, p. 184 ; ed. romAneascä, I, pp. 183, 188, 244-5. Am re-venit asupra lor In studiul mieu despre Vrancea (Analele AcademiaRomine pe anul 1927).

2 Chilia Si Cetatea-Alba, p. 47 si nota 5.8 Ibid., p. 63; cf. lorga, Geschichte des osm. Reiches, I, p. 259-260

Pachymeres, 11, P. 268 i urm.

°.

si

www.dacoromanica.ro

30 N. lorga

Bulgarul sau a familiei sale, le avea Patriarhia constantino-politana in aceste parti, intre altele Chilia, care nu se ridi-.case la o insemnatate comerciala 3. De alminterea, Patriarhiaera asa de bine impartita in aceste regiuni, prin astfel dedanii, in care interesul politic avea mai multa parte decalevlavia, incat Silistra insasi, $i chiar resedinta din Kalliakra

-a Tarilor, sant pomenite intre posesiunile patriarhale 2.Pe la 1350 stapania asupra Bulgariei intregi Tarul Alexan-

dru, cel de-al doilea din. noua dinastie vidineang, o ruda $iun prieten al Domnilor Terii-Romanesti. Partile dobrogene,de la Kalliakra Oita la Chilia, nu se desfacuserä Inca de suptascultarea lui, pentru a forma din nou un Stat deosebit, allui Dobrotici3, care deocamdata se multarnia $i cu mai putin 3.Tatarii, cari stapanisera, multà vreme, malul stang al Dunarii,langa revarsarea ei, avandu-$i dregatorii $i vamesii in Ceta-tea-Alba de la limanul Nistrului, erau in decadere rapede, $inu se gäsise 'Inca o putere notiä care sa-i mosteneasca. Eindoielnic daca in asemenea imprejurari un episcop de Vi-

cina putea sa-$i mai indeplineasca indatoririle pästoresti inacest colt de salbatacie vesnic neiinitita. Va fi residat peaiurea, ca un simplu in partibus, episcop cu titlu, dar fararesedinta, $i el va fi primit cu cea mai mare bucurie ruga-mintea celui de-al doilea Domn al Terii-Romanesti, Alexan-dru-Voda, de a veni sa se aseze la el, in Scaunul de Dom-nie al Arge$ului.

Basarab, fatal lui Alexandru, se luptase cu Ungurii $i-i

biruise ; fiul biruitorului urma politica de du$manie fata deregele vecin pana la 1343, cand merse in Ardeatl si fäcu in-chinare noului stapan al Ungariei, lui Ludovic. Totusi pri-

' Miklosich si Muller, Acta Patriarchatus constantinopolitani,l, p. 95.Ibid.De aid i numele de Dobrogea, dat de Turd : tara lui Dobrotici".

Pentru explicatia Dobrotita, datA intAiu, In treacAt, de JireAek, v. Revuehistorique du Sud-Est europeen, an. 1928.

Chilia i Cetatea-Albd, p. 51 si urm.

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornane0 31

begi din Tara-Romaneasca erau addpostiti in regat, i pacean'avea nicio sigurant5: daca la 1355 Alexandru e numit deLudovic Voevodul nostru transalpin", la 1359 nu i se mai

acest titlu, ceia ce inseamna ea" relatiile se stricaseriiarasi

A sta in dusmanie cu regele Ungariei insemna insà a inla-tura orice legalurà cu Biserica lui catolia Dar Basarabprirnise la 1327 din partea Papei, care se gAndia iargsi, inadapostul säu frances din Avignon, la cruciata alugärilor casi la cruciata cavalerilor, impotriva schismaticilor ca si impo-triva pagânilor, indemnul de a sprijini legea latirfa, singuramântuitoare de suflet3. Si Bulgaria era, cuprinsA in programulde actiune convertitoare al catolicismului3. La 1345 Alexandru-Vocia", impreuna" cu mai multi Voevozi ale cäror resedinte nuse pot hotari cu sigurantà, erau priviti ca intorsi de la

schisma pierzatoare si cAstigati pentru confesia romana, celputin dupa' marturisirea unor calugäri franciscani cari fuseserape la ei si Ii luaserà declaratii ce se lärnuresc foarte bineprin nevoile politice ale Terii-Romanesti in acel moment insensul catolic, Alexandru avea, de altfel, o indemnaloare sta-tornic6 in a doua Doamnä a lui, Clara, urmând uneiortodoxe, probabil unei Bosniace, care a dat fiului ei numeles5rbesc de VIaicu5.

Acuma insä, prin 1359, Alexandru nu mai facea politicäungureasc5. In Bizant ajunsese din nou la putere Impgratulloan al V-lea, dui-A ce mântuise indelungata lui luptg impo-triva usurpatorului Loan al VI-lea Cantacuzino (1354). In luptalui Palamas, ortodoxia se lämurise ; varlaamismul, sprijinit deBiserica Romei, care admitea multe pentru triumful dogmeisi al ierarhiei, cäzuse zdrobit ; nevoia unor vesnice negocieri

Gesch. des rum. Volkes, I, p. 262; ed. romäneasca, II, pp. 20-1.2 Hurrnupki, I, pp. 600-1, no. 476; p. 609, no. 483; Zimmermann-

Verner, I, pp. 408-9, no. 452; p. 410, no. 454.3 Hurmuzaki, 1, pp. 647-8, no. 516.4 Ibid., pp. 697-8, no. 551..3 Ibid., pp. 158-9, n-le 172-3; cf. pp. 268-9, no. 207.

d'd

4.

1',

www.dacoromanica.ro

32 N. lorga

cu Papa, cAsunatA de greutatile politice, se ispravise odatacu inlaturarea definitivA a lui Cantacuzino ; in Nichifor Gre-goras, bizantinismul religios gasise un teoretician si un pole-mist. Un spirit nou pArea cA pAtrunde in vechea cladireamenintatà a Patriarhiei. TArnova nu avea Inca pe ultimul simarele ei cArturar ; Ohrida, necontenit despoiata, pAstra auto-ritate numai in pàrtile macedonene, sfAsiate intre mai multidinasti sArbi, de tot slabi ; Biserica sArbeascA din Pee, anoilor Tani si regi, ridicata abia la demnitatea patriarhala,pierduse aproape totul prin moartea, la 1355, a intemeietoruluiei, Imparatul" Stefan Dusan, al Romanilor si Grecilor".Legatura cu Bizantu1 era astfel impusa lui Alexandru, cAndel cautà sä dea o organisatie ortodoxA Bisericii sale, precum,de alminterea, aceastä legatura se impuse, in aceiasi vremede si numai peste ativa ani Despotului sArb Ugliesa, pentruca stAtea in lupta cu Crain] Vucasin, urmasul lui Dusan, sinoului Tar vidinean, dui-A moartea lui Alexandru, Strasimir,pentru ca era indusmanit cu celAlalt fiu al lui Alexandru,.Sisman, care stapAnia in TArnova I.

Astfel Vladica Iachint de Vicina, care statea acum IaArges sau a carui resedintà dobrogeand intrase in sfera deinfluentà a Domniei muntene, fu cerut de Alexandru si deboierii sai de la Patriarhul de Constantinopol ca Mitropolital Terii-RomAnesti. El trebuia sä ramAie adeca in Ora, saindeplineascA aici functiile obisnuite ale unui ierarh, creAndpreoti in adevar canonici i sfintind biserici in care sA sepoatà face slujba potrivit cu dreptul bisericesc. Dar, ca unulce fusese ordinat, el nu era sa fie pus din nou in Scaun.Nici titlul ski din Vicina nu avea de ce sà-1 piarda : in

Acta Patr., I, pp. 551, 560 si urm.; cf. pp. 577-8 ; reproduse inHurmuzaki, XIV Cf. studiul mien Coru'itille generale in care s'auintemeiat Bisericile romdnesti In veacurile XIV-XVI, din MemorideAcaderniei Române", XXXV ; C. Marinescu, in Memortile AcademieiRomâne pe 1924, si intampinarea mea, in Revista istoricd pe aceiasi an..

'.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornanesti 33

Tara-Romaneasca el era sa fie doar numai un exarh, un dele-gal al Patriarhului, pentru a exercita drepturile episcopalc,un exarh al plaiarilor, care alcatuiau pe atunci stapanirea defapt a Voevodului, a marelui Voevod si Domn", spun seri-sorile patriarhale, al Terii-Rominesti, al Ungrovlahiei" casa nu se confunde cu Vlahia balcanica, supusa altor pastorisufletesti. Iachint era numit, de hatitrul Domnului, care, spunaceleasi scrisori, il ceruse, nu odata numai, ci si de maimulte ori, prin scrisorile safe", Mitropolit a toata Ungro-vlachia", dar fara specificarea locului de resedinta, faracrearea unui nou Scaun metropolitan, unei noua diecese.Mitropolit de Vicina, Loate $i cu drepturi stravechi asuprateritoriilor ce stateau acuma supt obläduirea lui Alexandru, elramânea cu drepturile sale de pana atunci si situatia sa ante-rioad" in ierarhia Orientului, dar el capata, dupa staruinta unuinou Domn ortodox, si drepturi metropolitane pe o intinderede pamant, mare, de sigur, dar Iiica rau definita. 0 maipronuntata inoire si o mai deplina orâncluiald aveau sa sefaca numai la moartea hii Iachint, cand Patriarhia fagaduias'a sfinteasca un arhipastor mane pentru tara lui Alexandru,daca numai acesta si cei cari-i pot fi mostenitori vor dajuramant scris ca nu se vor Indrepta spre alt Scaun patriarhaldin Balcani si daca se vor feri de ratacirile latine de panaatunci 1. Astfel, prin hotärarile Patriarhiei din Maiu 1359 do-rinta lui Alexandru-Voda de a face din tara sa un teritoriuortodox statornicit era indeplinita, macar intru cat ingaduiaucanoanele si imprejurarile date ale acelui moment.

III.Cele d'inthiu biserici romanesti.

Cele d'infaiu biserici ale Romanilor, din Tara-Romaneasca,din Moldova si din partile de peste munti, au fost cladite

' Ada Patr.,.11, pp. 383-8; Hurmuzaki, 1. c.,3

www.dacoromanica.ro

34 N. lorga

usor, din lemn. Cu biserici de acestea de lemn s'a fäcuttoatä slujba dumnezeiasca in satele $i in cele cateva, foarteputine, targuri ale noastre, pan5 in veacul al XIV-lea.

Cum erau facute aceste biserici, se poate intelege dupacele care s'au ridicat, tot din lemn, in vremuri mai noua saudupa cele care din vechiu se vorbeste une ori si de seco-lul al X1V-lea s'au pastrat in Vestul Ardealului. Asa, pänadaunazi, biserica romaneasca din Bistrita in Ardeal era delemn, si ea n'a fost därimata cand s'a capa"tat, din piatràtrainica, frumosul lacas de astAzi, ci s'a strämutat intr'un satdin apropiere, unde poate sa mai träiasc5 multà vreme sausä treaca in alt sat, mai sarac, care nu poate clddi. La Scheia,in Tinutul Vasluiului, se vede si astAzi pe o in5ltime o bise-ricuta de lemn in care se slujeste 'Inca ; e facutà trainic dinstiejar vechiu. Odata a fost pana la acest sat codrul cel mareal Capotestilor, i Vasile Lupu, Domnul Moldovei, gonit deCazaci si de Tatari, cari strabateau Ora 'in toate p5rtile, s'aascuns in acest desis de copaci, in anul 16509, si a statacolo multa vreme, pe când Doamna lui se inchisese in Ce-tatea Neamtului. Domnul ins6 nu putea sa petreaca atateazile fara slujba dumnezeiaseci, si de aceia s'a incheiat inpripa o bisericA de lemn, care a ramas pe urtrià pentru sa-teni, dar pomelnicul incepe cu numele lui Vasi1e-Vod5. Mes-terul s'a indreptat in toate dupg clAdirile de piatrà si a pusastfel braie de lemn cioplit, ca si colacele de la celelaltebiserici, iar, la feresti, in locul pietrei lustruite, a asezat uncadru de stejar bine netezit. O lucrare ca aceasta, dacä s'ardrege ici si colo, ar putea sa' mai tie o suta de ani.

biserica de lemn destul de veche a fost aceia care s'asi chemat dinteun lemn", in judetul Valcea, dar astazi numai putem sti cum a fost alcAtuitä 3. Chiar Domnii cei d'intaiu,

Coriolan Petranu, in Albumul sdu si in Mélanges, publicate de d.C. Marinescu, ale lnstitutului de istorie universald din Cluj.

2 V. Iorga, Studii i documente privitoare la istoria Romcinilor, IV, p-CCXXXIV; cf. Miron Costin, in Letopisete, I, p. 320.

' V. lorga, Inscriptii din bisericile Rorndniei, I, p. 181.

I

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii românesti 35

neavand lucratori de piatra sau material de caramida la inde-niana, au pus sa se lucreze din lemn biserici in care erau saasculte slujba si sa se odihneasca dupd moarte. Asa ni sespune de cronicarii Costinesti din veacul al XVII-lea si al

XVIII-Iea despre o bisericuta de lemn a lui Dragos-Voda,,care ar fi astfel cel mai vechiu lacas domnesc din Moldova :liiteles-am si noi din oameni batrani, lacuitori de aici din-teara, cum se trage cuvantul din om in om ea o biserica delemn, la Olovat, sa fie facuta de Dragos-Voda. Si acea bise-rica de lemn au mutat-o Stefan-Voda, de o au cladit lamanastirea Putna, unde sta pänä acum; iara pe locul bise-Ticii de lemn, la Olovat, Stefan-Voda au zidit biserica depiatra"

Abia prin veacul al XIV-lea in Tara-Romaneasca, iar inMoldova prin al XV-lea, au inceput a se cladi biserici de zid,

anurne de catre Domni. Nici boierii chiar n'aveaupriceperea ce trebuiau ca sä inalte astfel de cladiri.

Tocmai prin veacul al XVI-Iea au prins si acestia a zidi, darnu biserici de mir pentru terani, ci gropnite pentru dansii

manastiri. Satele au trait cu biserici de lemn pana prinTeacul al XVII-lea. Numai in cei din urma" trei sute de anis'a parasit obiceiul de a intrebuinta lemn pentru biserici.Boierii, mai ales in Moldova-de-sus, si chiar satenii au inceputatunci a dura acele biserici mai trainice, care puteau sä tiepana la trei sute de ani chiar, si dintre care cele mai multes'au pastrat prefacute ori neprefacute !Ana in zilelenoastre.

Teutonii, cari se luptau pentru cruce, avfind ca ocrotitoarepe Fecioara Maria, inaltau, pretutindeni unde ajungeau sastapaneasca, biserici ale Maicii Domnului 0 astfel de biserica,zidità din piatra, se -Meuse deci, cum am vazut, si la Campu-lung. Acesta a fost cel d'intaiu Fans de zid in toata Roma-nimea. In mändstirea aceasta de piatra a Maicii Domnului

Letopisife, I, p. 133, nota 1.

'.

si mijloa--cele si

-§i

'

www.dacoromanica.ro

36 N. lorga

locniau calugari dominicani sau predicatori, cari pastraumoastele Sfantului Andrei Apostolul

La 1655-6, nu se mai stia insa cleat d locul Cloa,sterului,povestindu-se cd el fusese daruit Apusenilor de catre Doamnalui Negru-Voda", sotia deci a domnului aceluia din povestipe care credinfa poporului II punea la inceputul vietii neatar-nate a Terii-Romanesti 2; calugarii franciscani se judecaravre-o cincizeci de ani cu orasenii din Campulung, cari nuvoiau sa li-1 dea in stapanire3. Sulzer, autor din veacul alXVIII-lea, care a stat mult timp in Ora, pe care o cunosteabine, a vazut numai, din aceastà zidire, pe care el o credeaca a fost o manastire de maice", un loc mare pe careacum creste iarba si in care se mai vad temeliile vechilorziduri ak manastirii si bisericii, pe langa o cruce de piatraeazuta, cu o inscriptie latina, dar nu in litere gotice", i untrunchiu uscat, vestit odinioara ca facator de minuni. Pevremea lui, singura piatra de mormant din Cloaster, a jude-fului Laurentiu din Campulung, capetenia orasului, se afla,cum se afffi i astazi, inaintea altarului Sf. lacob 2.

Cum a lost cloasterul, nu putem sti decat prin comparatiecu cladiri de prin aceiasi vreme care se afla pand astazi inArdeal. Si in Brasov au stat Cavalerii Teutoni, $i de la dansiitrebuie sa-si traga primul inceput marea biserica de acolo, tre-cuta pe urrna la slujba luterana : Biserica Neagra, precum ui zicRomanii brasoveni. E o inalta cladire, foarte incapatoare, cuparetii suptiri razimati pe contraforturi ; ferestile sant destulde simple ; turnul nu s'a putut ispravi ; materialul ce s'aintrebuintat, e piatra de Carpati, poroasä, usoara de inegrit,

' Hurmuzaki, 1', p. 276, n. CCXVI; Acta fragmente, III, p. 2: ,doist Sancti Andrewes Fus lyphafftig" (in 1385); pp. 81-2.

lorga, Studii i documente,1-11, p. 278, n-1 X.' Ibid., p. 283, nr.. XXII.4 Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daziens, I, Viena, 1781,

pp. 331-2; III, pp. 633-640; lorga, Studii i documente, 1-11, p. 273,n-I I. Cf. AI. 1.46datu, in Convorbiri literare pe anul 1901.

1.

i

www.dacoromanica.ro

Istoria Biseilcil romanesti 37

4cleci i putin trainica. In proportii mult mai mici, asa trebuiesa fi fost biserica Teutonilor in orasul Campulungului.

La inceputul veacului al XIV-lea, cei d'intaiu stapanitoriromani au facut apoi biserici zid in cele douà orase dinvechea lor mostenire de pe plaiurile Tinutului de dincoacede Olt: Argesul si Campulungul.

Curtea Argesului era de sigur pe cea mai mare din inal--timile ce se intampina in aceste parti, de-asupra raului cuacelasi nume. Dar locuinta domneasca nu se putea fara bise-rica, si astfel se cladi biserica Sf. Nicolae, numita, cu numelepe care-1 da poporul acestui sfant, San-Nicoara. Ea trebuiesa fi avut alt hram din vechime, când era de lemn. Acelcare o facu de piatra, e Nicolae_ Alexandru-Voda.

Aceastä biserica se pastreaza astazi ca ruina, slujba ince-land Inca de mult. 1i lipse$te mai bine de jumatate a tur-nului, toata bolta $i o parte din paretele din dreapta. Cats'a pastrat insa, alcatuie$te o cladire ce se poate intelegepe deplin.

Mesterul a intrebuintat caramidä tare, care alterneaza instraturi cu un ciment puternic in care sant prinsi bolovanirotunzi din albia raului. Din acest material s'a durat o bi--serica de 16 metri lungime si 8 metri latime, adeca o zidiredestul de lunga, dar ingusta : proportiile erau in legatura cuscopul, pentru c aici nu era sä vie teranimea de prin satelecare au format apoi orasul, ci numai Domnul, familia lui

cativa dregatori $i slujbasi. Ca si alte biserici ale Curtii,ca e intunecoasa : altarul primeste lumina printr'o ferestuica,jar credinciosii erau luminati prin ferestile turnului. Se fa-cusera doua intrari : una pentru Curte in fatä, alta pentruoamenii mai de jos, in dreapta. Podoabele lipsesc cu totul :altarul singur are muchi, $i un rand de firide-i face unbrim ceva mai sus cleat mijlocul lui. In totul prività, San-Nicoara n'are forma rasariteana a unei cruci, Caci ii lipsescramurile, adeca boltiturile, din dreapta $i din stanga, alestranelor. In schimb, altarul are douà firide, la proscomidie

diaconicon.

de

si

www.dacoromanica.ro

38 N. lorga

Biserica are o singura incapere. Dar o a doua se gase$tealipita la (Musa, de spre partea intrarii de capetenie, suptun puternic turn cu trei randuri, strabatut de trei fere$timari, in lung. Turnul acesta e incapator mai mult cleatjumatate din biserica ins4i. in el vor fi fost atarnate clopotecare nu se mai aflä acum, dar menirea lui de capetenie era,fara indoialä, sä supravegheze $i sä apere. Daca e insa asa,el nu putea sä strajuiasca si sa infrunte isolat, ci, ca si lamangstirea din Campulung, la dreapta $i la stanga lui, por-niau inalte, trainice ziduri de locuinta, care erau in acelasitimp si platosa cetatii, pentru care scop le strabateau numaiputine ferestuici inguste.

Tot asa se fac insa turnurile in Ardeal : acela prin carese infra in casa Sfatului dela Sibiiu are si el patru randuride caramida si e strabatut in fiecare din ele printr'o feres-truie ; jos, se aflä acolo o boltà liberd, pentru trecere, carela Arge$ a fost zidità si s'a fkut astfel intrare la o biserica. $1forma de basilica a bisericii e luata din Ardeal, cki irtRasarit modelele de ciao:lire erau altele.

Deci trebuie sa se admita ea San-Nicoara e o prefacerein caramidd si ciment cu bolovani a vechii biserici de teamdin Curtea Arge$ului $i ca atat biserica aceasta noua, cat$i cetatea de zid, s'au fault prin me$teri din Ardeal, $s

anume din Sibiiu, la care se mergea prin pasul cel maiapropiat, Turnul-Row.

San-Nicoara a trecut de sigur prin cel putin o reparatiecki niciuna din vechile noastre biserici n'a putut trai pestedoua, trei sute de ani, fail sa fie dreasà. Dar la San-Nicoarinu s'a schimbat nimic. Numai cat, la reparatie, cetatea erain ruine, $i rarna$itele ei s'au iniaturat, lasand, pe dealul cestapaneste micul ora$, numai bisericuta $i puternicul turn.Zudraveala e cu totul pierduta, iar mormintele ce trebuie safi fost aici, n'au lasat nicio urma mai insemnatä 1.

2 Vezi, pentru tot ce priveste architectura, N. Gabrielescu, RuinaSdnnicoard din Curtea-de-Argq, Bucuresti, 1888. D. Virgil Draghiceanu a gAsIt In sApAturile sale acolo numai obiecte WA valeare.

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii rom6riesti 39

Cand Patriarhul de Antiohia Macarie a calatorit prin terilenoastre, la jumatatea veacului al XVII-lea, i s'a spus la Arge$

biserica cea mai veche e cea domneasca, al carii hrame tot Sfantul Nicolae Aceasta biscrica a scapat de inien-Vile de a o distruge ale lui Leconte de Nolly. Dela San-Nicoara o vezi in vale cu garbova-i cupola centrala si un-ghiurile zidurilor ei. In aceasta biserica stäteau moastelemucenicii Filofteia, taiata de tatal ei, pentru cà, la o vremede foamete, impartia la saraci grânele ascunse cu multascumpatate de acest tiran. Tot acolo se pastra si. o icoanaa Maicii Domnului care se descoperise inteun loc pe dealulunde s'a zidit apoi manastirea. 0 cronica a Terii-Romanesti,scrisa in veacul al XVIII-lea, arata insä ea Radu Negru arfi fault la Arges Curti" si biserica, in carea, dupa moartealui, s'au ingropat si i-au fäcut si statul de piatra, adecachipul lui, care iaste in slona" adeca pridvorul aceibisearici", ceia ce inseamna piatra infatisand un Domn pletoscu o cununita pe cap si cu hlanaida pe umeri, care e azi laMuseul de archeologie $i istorie din Bucuresti 2,

De fapt, aceasta biserica a fost inältata de Basarab-Voda.care poate fi privit, deci, drept cel d'intaiu printre Domniicari au impodobit cu biserici pamantul terilor noastre. Menita,nu atata pentru orasenii din Arges, cari erau putini, saupentru sätenii din imprejurimi, cat pentru ingroparea mem-brilor dinastiei, ea a dat la ivealA, prin meritoasele silinti aled-lui Virgil Draghiceanu, secretarul Comisiunii Monumen-telor Istorice, insusi trupul Oitorului, cu acea caciula sama-nata cu perle si cu acea hlamida, de matasa rosie purtandcrinul ungaro-angevin, iar la mijloc cu braul pe care-I inchidecheotoarea infatisand o Leda" si pe crenele un cavaler cu

Cälátoriile patriarchului Macarie de Antiochia in terite romdne ;1653-1658, tesd de Emilia Cioran, Bucuresti, 19C0 ; cf. pp. 1'39, 14 142.

Sincai, Cronica Romdnilor, editia a ll-a, 1, p. 394 ; cf. Tunusli,lstoria Terii-Romdnefti, Viena, 1806, cap. LI; cf. Onciul, Originiteprincipatelor romdne, Bucuresti, 1899, p. 221.

cA

1-.

'

2

www.dacoromanica.ro

40 N. Iorga

doamna lui. Alte morminte au dat briltari si inele de aur .

Planul bisericii n'are a face cu acela al zidirii de pe dealulcu cetatea, dar el samana intru toate, si in asa chip in catnu i se mai afla parechea in tot ce au cladit stramosii nostri,cu bisericile bizantine din provincie ale acestei epoce.

Intrarea nu se face pe lature, ci in fata. Intaiu un pronaos,in care se aflii morminte din veacul al XIX-lea, ale BrAtie-nilor, iar dincolo, in partea stanga, pietre vechi, a carorinscriptie nu se mai poate intelege. Printr'o usa in ziduldespartitor se trece in naosul intreit, taiat de doua linii depilastri. Potrivit cu forma de cruce, pe care o vom gasi lacele mai multe din bisericile noastre, iar nu cu aceia faraumflaturi la strane care se intampina la San-Nicoara, sant aiciabside strapunse sus si jos cu cite o ferestruicd : absida al-tarului, in fund, e poligonala cat o singurà fereastra, tocmaijos. Proscomidia $i diaconicul iese puternic in afarä, ladreapta si la stanga acestei abside. 0 cupoIA de turn, cufiride, lasa prin ferestile ei sa cada lumina in valuri asupranaosului mare. In stil mult mai simplu si mai saräcacios farapodoabe, e ca biserica Theotokos din Constantinopol 2. Ma-terialul nu e nici mai bun, nici mai rau deck la San-Nicoara :tot randuri rosii de cAramida intre straturi palide de cimentcuprinzand bolovani vineti.

Dar ctitorul nu trai sa-si N ada sfintit lacasul : zidirea sipregatirea lui par sa se fi traganat in tot cursul lungii Domniia urmasilor acestuia, Nicolae Alexandru $i apoi Vladislav sauVlaicu-Voda ; Radii, fiul lui Vladislav, avu insa o grijä" deo-sebita' pentru biserica, si numele lui, pe langa' care s'a adusacela al Negrului-Voda, fiindca biserica era foarte veche, ein stransa' legaturä cu aceasta biserica. Povestea spune 'Anaastazi cä el a fost acel ce a adus aici moasteIe Sfintei Fi-lofteia 3.

' V. Curtea-de-Arges, publicatie a Comisiunii.2 Romstorfer, Die inoldauisch-byzantinische Baukunst, Viena 1896,

pl. I, fig. 10, 11 si 12.3 Macarie, 1. c., .i descrierea visitatiei Mitropolitului Neofit, In Bise-www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roinAnesti 41

Nicolae Alexandru-Voda a dat Inca $i Campulungului obisericaAici trebuie sa fi fost $i mai de mult intarituri ingura vaii, precum i o locuinta usoara pentru Domn, langacare se cuvenia sa aiba un mic laca$ pentru rugaciunile sale.Statornicind forma ortodoxa a vietii crestine din tara sa,Domnul evlavios $iharnic care a fost acest Nicolae Alexan-dru nu voi sa lase Apusenilor intaietatea la Campulung ib ceiace priveste marimea $i caracterul bisericii. El facu bisericade zid, intr'o 'forma care va fi samanat cu a Bisericii Dom-nesti de la Arges. Ca si la San-Nicoara, el inalta aici un .stra$nic turn cu mai multe rânduri, strdbatute de ate o fe-reasta ingusta $i irnpodobite cü firide frumoase. De la elpleaca apoi doua aripi de ziduri, care alcatuiau incunjurulcetatii celei noua de carämida tare. Boltile palatului domnesccorespund celor de la Arges.

Pe atunci resedinta Domnilor Se mutase si la Campulung,asifel, Nicolae Alexandru se ingropä aici, in biserica sa

Dar lucrul urma si mai departe, a$a incat $irul ctitorilor cu-prinde $i pe Radu, nepot de fiu al intemeietorului, $i pe fiulacestuia chiar, Dan, in vremea caruia s'a mantuit deci zu-graveala 2.

rica ortodoxei, II, pp. 635-6. ClAdirea a suferit, neapArat, reparatii, caretotusi nu i-au schimbat infatisarea. Cred câ acel ce a dres-o intäiu tre-buie sA fi fost Neagoe-VocIA, de la inceputul veacului al XVI-lea, care,clAdind frumoasa mAnAstire de de-asupra raului, n'a putut sl lase in ui-tare vechea bisericI, atAt de apropiatA, a strAbunllor sAi.

Inscriptille mele, I, p. 132.Visitatia citatA, in Biserica ortodoxd, ill, p. 180. Nicolae clAruise bi-

ricii sale mosia BAdestii (pperele lui Constantin Cantacuzino, Bucu-resti 1901, p. 20). Mai pe urmA cetatea nu mai putu aduce niclun folos:atunci vre-un Domn cucernic din veacul al XV-lea fAcu din incAperile delocuintA ale Domnilor l ostasilor o mAnAstire, care putea sta acum infata vechii mAnAstiri catolice. Biserica se prApAdi prin cutremur in vre-mea lui Alexandru Ilias, deci intre 1610-20. Matei Basarab o Mai dinnou, dar altfel. DupA aceasta, Nicolae Mavrocoidat aflA ca aceastA bi-sericA, Mein de Doamna Mircii-VodA" (sic), s'a stricat, i puse de se

pi, ".

www.dacoromanica.ro

42 N. lorga

IV.

A doua episcopie a Terii-Romilnestisi viata bisericeascg In acest principat piing la in-

ceputul veacului al XV-lea.

Alexandru sau Nicolae Alexandru-Voda muri la 1364, intoamng, larà a mai pär5si punctul säu de vedere ortodoKsau a mai face concesii catolicismului sprijinit de Ungaria,Urmasul lui, Vladislav, Vlaicu, urnià la inceput aceiasi liniede purtare in materie religioas6 si, arAtandu-se inclarAtnic Inceia ce priveste indeplinirea datoriilor sale feudale fata deregele Ludovic, acesta pregatia la 1365 o expeditie de cu-cerire impotriva Terii-Românesti.

Ea se indrepta insa in alth directie, cad moartea TaruluiAlexandru facea cu putintà intinderea regatului unguresc inpàrtile vidinene. Vlaicu vazu cum Vidinul ajunge in sthpânireaunui Ban al regain, -acel Vidin in care se asezase, dupamoartea tatälui sau, Tarul Strasimir, sotul unei surori cato-lice a lui Vlaicu. Peste câteva luni insa, ofasenii din Vidinse ralsculau impotriva ostasilor unguri si a Franciscanilor aduside acestia cu inlaturarea episcopului fasaritean de Vidin, sicetatea trecu pe scurt timp in mânile Românilor lui Vlaicu,cari se aflau la indemânä.

Urmeaza lupta intre oamenii Domnului si ai regelui, pinace Voevodul Ardealului, navalind in Tara-Romilneasca, pericu cea mai mare parte dintre ai sai. Ludovic trebui sa pri-meascA deci o impAcare care dadea Vidinul inapoi lui Stra-simir.

Vlaicu castigase in aceste imprejurari, nu numai ducatul

,,inoi i biserica", zugrAvind-o dupd vechea zugrAveald si inzestrand-ocu Wain noud (Radu Popescu, in Magazinul istoric, IV, p. 127). insfarsit pa a fost iardsi dreasd, dupd ce mai cAzuse odatd, prin anii1820-30. Din vechile ziduri a ramas turnul, acum cu totul osebit de bisericd, i mdcar o parte din puternicul zid de cdtre drum ; cf. lorga, Inscripfii, I, p. 126 si urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 43

ardelean, creat anume pentru dansul, al Fagaraplui, dar $iBanatul Severinuluit. fie si in calitate de vasal al puterniculut'rege vecin. Din partea lui, el se arata indatoritor fata de uninvins asa de darnic, i, in 1369 Inca, el recunostea atarnarea bisericeasca a terii sale de episcopia catolica a Ardea-lutui i ingaduia episcopului Dimitrie de acolo sa-$i puie, inArge$ chiar, poate la San-Nicoara, un sufragant, pe careaveau sa-1 asculte, spun scrisorile domnesti, redactate inlimba Iatin, catolicii de orice neam $i limba", si cetateni"(cives) §i oaspeti", adeca oraseni ca aceia din Campulung,si popoare", sau Iocuitori" in genere, dar nu oricarilocui-tori ai terii sale. Aceasta constituie insa o mare deosebiresi face sa se recunoasca in acest act, nu o masura de con-vertire cu sila, sau macar de indemn la o convertire, cat unade ingaduinla, menità sa ramaie fara urmari practice '. Debunä sama ca sufragantul a fost $i numit, pe basa acesteipatente a Domnului, si el pare sa fi fost Grigore, pe care-si intalnim peste catva timp.

0 parte in aceastä oranduire bisericeasca va fi avut-o $isotia Domnului, Clara, care se pare a fi pastraf inca panain acest timp un rost insemnat in conducerea principatuluimuntean. Amandoua fetele ei, cea maritata cu Strasirniralta care luase pe Tarul sarbesc Uros, amasesera catolice,$i ele sprijiniau opera de propaganda a Franciscanilor in Penin-sula Balcanica. In 1370 Papa-i aduce multamiri pentru aceasta$i nu uita cu acest prilej nici pe Vlaicu insusi ".

Cu cativa ani in urma, pribegi din Maramuras, cu Voevo-dul Bogdan, prefacusera provincia ungureasca de pe apaMoldovei, a lui Sas-Voda, fiul lui Dragos, 51 a urmasilor sai,intr'o Domnie neatarnata. Bogdan stapani putin, in vesnicaluptd cu Ungurii regelui, care nu-I putea ierta, nici ingadui.Nu era in puterea lui sä incerce, intr'o masura cat de slaba,.a organisa un Stat, care inca nu-si gasise macar hotarele-

' Hurrnuzaki, 1', pp.. 148-9, n-1 CXII.' Ibid., pp. 158-9, n-le CXXII-111.

pi

www.dacoromanica.ro

44 N. lorga

firesti. Fiul sau, Latcu, se simtia destul de primejduit pentrua cere, cu orice pret, ajutorul regelui Poloniei, care, cucerindultimele ramasite din regatul. de odinioara al Rusiei Mici, iiajunsese vecin. De si ortodox el insusi si cAsatorit cu oDoamna care tinea la ortodoxie, probabil o principes5 lituano-rusa l, Latcu rupse legAturile cu Mitropolia ruseasca a Hali-ciului, unde 1)05 atunci mergeau sa se sfinteascd preotii sAi,si insarcinA pe doi Franciscani germani sa meargd la Romachiar, pentru a declara di el se supune, impreuna cu taracea noua, Bisericii Apusului si cere de la Papa un episcopnou pentru Scaunul sau de Domnie al Siretiului, din carevoieste sa faca si un centru de diecesä. Latcu alese, cevamai farziu, pentru locul de episcop catolic al Terii moldo-venesti" pe un Polon, recomandat, de sigur, din partea regelui,Andrei Wasilo. din Cracovia. Dupa crearea diecesei Siretiuluide catre Scaunul roman, Andrei fu consacrat in orasul saude nastere, de catre arhipAstorul local, pe care-I ajutaraepiscopi latini din Rasarit, cel de Chios si unul din Elata" ;intre asistenti se intAmpinA un calugär venit tot din Chiossi tin Franciscan din Vicina, care poate fi cea de la Dunare2.E de crezut ca Andrei, episcopul catolic, se va fi asezatchiar in Siretiu si ca pentru dAnsul s'a clädit, pe dealul carestrAjuieste orasul, bisericuta de zid, adesea prefacuta, careInca, si in forma ei de astAzi, are urme de o mare vechime.

Haliciul statea si el in veacul al XIV-lea supt aripa ocroti-toare a Patriarhiei de Constantinoliol. Aceasta pierdea terenpretutindeni, suferind din ultimele inaintäri latine, ca demni-tate macar, mai mult decAt ortodoxia insAsi atacatä de vechiiei dusmani. La aceste lovituri ea rAspunse prin chemarea laConstantinopol, pentru informatii si poate chiar pentru pe-

' V. lorga, Conditiunile de politica' generald in care s'au intemetatBisericile ronzdnefti in veacurile XIV-XV, In Memoriile AcademieiRomarie, XXXV.

2 Hurmuzaki, I ', p. 160 0 urm.; Iorga, Studii fi documente, 1-1I, ppYXV-VII.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 45.

deapsa, a represintantului ei in partile romanesti, MitropolitulIachint.

Pitacul" adresat de Iachint catre Patriarhie ni spune caDomnul s'a impotrivit la plecarea arhiereului strain care avea,de mai bine de zece ani de zile, grija terii sale si care,ingaduind intinderea catolicismului, $i alcatuirea lui in episco-pie, nu -Meuse altceva cleat sa urmeze politica lui Vlaicu-Vodainsusi. Batramil Mitropolit fu deci oprit in Ora, dar Voda siSfatul sau trimesera la Constantinopol pe un alt Grec, DaniilKritopulos, care, cu acest prilej, se calugari, luand numele de

-A ntim : se facu Patriarhului propunerea de a-I sfinti pe acesta,daca totusi el vrea sa faca un nou Mitropolit, sau, cum sezicea acum, arhiereu a toata Ungrovlahia". Nu doar c Vlaicuar fi voit si el inlocuirea lui lachint, dar se temea ca Bizan-ul nu-i.trimeata, potrivit dreptului ce i se recunoscuse iii1359, eine stie ce om necunoscut pentru a pastori tara.

La Constantinopol se lila o masura prudenta, de impa-ciuire. lachint fu pastrat, Lira sa i se mai impuie grija de a'lucra de fapt; aceasta va fi cazut toata asupra acelui careera chemat sä-1 inlocuiasca, Antim, caruia i se dadu nurnaititlul de Mitropolit al unei parti din Ungrovlahia", cu adau-sul neobisnuit $i neprecis : al unei jumatati" (Octombre1370)1. Cum se vede, nu se crease o diecesa noua, ci sepregatise nurnai urmasul voit de Domn pentru diecesa ceaveche, a carii resedinta ramanea tot nefixata canoniceste.

Un an dupa hotararea in acest chip a imprejurarilor reli-gioase din Tara-Romaneasca, la 1371 deci, Patriarhia intarisi situatia ortodoxiei in partile rusesti i moldovenesti, ruso-vlahe", cum se zicea une ori la Constantinopol, prin aceia

Ada Patr., I, p. 532 si urm.; Hurmuzaki, XIV '. Pentru toate, cf. N..Dobrescu, Intemeierea Mitropoliilor, Buduresti 1906. Criticele d-lui C.Marinescu, 1. c., p. 3, nota 3 si aiurea, nu infirmä conclusiile acestuia.De fapt, Iachint nu se putea sã nu sufere de la superiorii si pentrufatisa intindere a catolicismului in chiar Scaunul domnesc si metropolitan din Arges.

sa

www.dacoromanica.ro

46 N. lorga

ca, dup6 cererea noului stApan al Galitiei $i Lodomiriei, dealminterea, ridicA episcopia decAzutd a Haliciului la demni-tatea de Mitropolie, supuindu-i patru episcopate aflAtoare cutoatele in tara regelui Casimir £ Actul de inAltare al Haliciu-lui e foarte lamurit in ce prive$te scopurile Bizantinilor inaceste regiuni : noul Mitropolit rusesc al Nord-Vestului se vaputea uni cu Mitropolitul, ceva mai vechiu, al Terii-Romanestipentru a face hirotoniile de episcopi uncle s'ar simti nevoie.Aceasta insearnna ca Patriarhul avea cunostinta de infringe-rea catolicismului in tara de curAnd infiintata a Moldovei $ica .se gAndia sa cA$tige inapoi aceasta provincie pierdutàpentru ortodoxie, indata ce ar ajunge in Scaunul Domnieimoldovenesti un stapAnitor asemenea cu Alexandru Munteanul.

Latcu muri inainte de a se putea hotari la o schimbare apoliticii sale religioase. S'a crezut Ca boierii lui -au chematpentru a-i urmA pe cneazul rus Iurg Coriatovici, dintre aceiapentru cari tocmai Patriarhul organisase i intArise BisericaortodoxA in Statele regelui Poloniei. Domnia lui ar fi repre-sintat o reactiune ortodoxA"; aceastä pArere cA$tiga unsprijin $i printeaceia cA seria episcopilor de Siretiu se poateurmari nurnai cu greu si ca niciunul n'a lAsat vre-o urmA depastorie efectiva. Dar o cercetare atenta a izvoarelor a inlAturattoate ' marturiile privitoare la Domnia printului ruso-lituan 1.Ceia ce spune legenda, pAstrata in cronica lui Ureche, calurg ar fi facut Mitropolit al Moldovei pe Teoctist, legAndaceastä Mitropolie noug de Scaunul patriarhal din Ohrida,care nu insemna atunci absolut nimic cade in rAndul acelorgreseli traditionale care nu se mai discutA $i n'ar fi trebuit,poate, sä fie discutate niciodata.

Avern doar actele patriarhale pana la inceriutul veacului alXV-Iea, si in ele nu se cuprinde nicio piesA privitoare la a-ceastä creare a unei noud diecese metropolitane. Nimic in

Acta Patr., 1, pp. 578-80 ; Hurmuzaki, XIV t.P. P. Panaitescu, in Oniagiul tut Hrusevschi (In ruteana.), Chiev,

1928.'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAne$ti 47

corespondentele ulterioare, care privesc pe episcopii"moldoveni si pe niciun Mitropolit al ferii, nu poate fi tl-macit ca o alusie la vre-un mai vechiu obläduitor sufletescal Moldovei. Patriarhul, care däcluse un Mitropolit provin-ciilor rusesti ale Poloniei si altul Chievului, mai tarziu Chie-vului si Lituaniei ar fi facut pentru Moldoveni doar unepiscop, sufragan al acestora, caci a numi un Mitropolit in-semna $i a recunoaste neatarnarea politica a unei teri, ceia cepentru Moldova de atunci era, se va recunoaste, o chestieclestul de gingasa, mai ales cu privire la regele Casimir,precum si mai tarziu la urmasul lui, lagello Litvanul, facut inacelasi timp cre$tin si rege al Poloniei. Dacä ar fi fost ma-car un episcop moldovenesc, n'ar fi jurai foul Domn, Petrual Musatei, credinta regelui polon, fie si in Liov, in ma-iiile arhiereu strain, Vladica de Chiev si Lituania 2.Si, in sfArsit, la limanul Nistrului; in Cetatea-Alhi, curatitaacum de Tatari, in locul unde pätimise si era ingropat mu-cenicul loan-cel-Nou 3, fiinta o episcopie in legäturà cu aHaliciului, episcopie al carii trecut, de alminteri, nu sepoate restitui, dar care trebuie sä fi fost intemeiatg in ace-leasi timpuri care au vazut intemeierea episcopiei romAnestiCu titlul metropolitan din Vicina. Cetatea-Albg, ce e dreptul,nu facea parte Inca din Moldova 4, dar se afla in raza eifireasa de inriurire si de cucerire viitoare neapgratasi acrea o Mitropolie a Moldovei, uitând aceastà episcopie fAcutatotusi anume pentru Moldoveni, pentru cei de Tara-de-josrnacar, se pare un lucru cu neputintá 5.

V. Dobrescu, o. c., pp. 79-80.2 Hurmuzaki, It, pp, 295-6, no. CCXXXV.

V. legenda lui in Rev. pentru ist., arch. si fil., Ill `, p. 165-74. Cf.forga, Chilia si Cetatea-Albd, p. 46 $1 urm.

4 Cu tot actul lui Iurg pentru lacsa Litavor, Ioctiitor la Cetatea-Alba."pe care si acum cf. Studii si doc., V. p. 597 $1 urm., cu Gh. Popo-vici, in Prinos Sturdza, p. 361 i urm. 11 cred fals. Cf. memoriul luiI Bogdan, in Analele Academiei Române" pe 1908, despre Inscrip--Ole de la Cetatea-AlbA.

5 Cf. Dobrescu, o. c., p. 76 $i urm., care admite Mitropolia lvi lurg, in-táritac de Patriarhul din Thrnova.

unui

s

www.dacoromanica.ro

48 N. lorga

V.

Deaderea ineauririi grece*ti. Noua inaturiresfirbeascg.

Sperantele cele mari ale Patriarhului constantinopolitan dea pastra $i mai departe teritoriul cucerit in astfel de impre-jurari, foarte prielnice, dar trecatoare, nu se dovedirà insa,intemeiate.

Pe de o parte, Latinii incepura iara$i a se misca pentru.ca sa iea in stapanire Tara-Româneasca. Pana la sfar$itulvietii sale, catre 1380, Vlaicu-Voda $i-a pastrat, de $i jura,

*Inta-mplator, lui Ludovic-cel-Mare pe sfintii catolici Stefan,Ludislau $i Emeric 1, cei doi episcopi ortodocsi pe citeo junatate de tara, dar n'a gonit nici pe cel catolic, spri-jinit de rege. La.1383, dupa ce Banatul se gasise poatecatva timp in mani ungure$ti, episcopul catolic Grigore seintitula, ceia ce la el avea, de sigur, insemnatate,piscop de Severin, precum $i al partilor de dincoace demunti2", adeca a toata Tara-Romaneasca, de $i facea o hi-rotonie in Câmpulung, in cuprinsul Cloasterului.

La aceasta data, Iachint, cel d'intaiu Mitropolit muntean,nu mai era in viata. Inca de la 1378, apare insa ca Mitro-polit, nu Aniim, caruia i se pastrase mo$tenirea, ci, nu $timprin ce influente, un Hariton, care dispare dupa 1381'. Ha-riton va fi stat la Constantinopol, unde-t $i intalnim, luandparte la soboare, dar mai ales la Athos, unde era intaiulegurnen, protos, al obstii. La 1381 titlul de Mitropolit",bra niciun fel de circurpscriere il are insa Antirn insnsi,

Hurmuzaki, 2 pp. 18-2 0; Zimmermann-Werner, o. c., 11, pp.386-7.Episcopus Severini, necnon parcium transalpinarune ; Hurmuzaki,

I p. 276, nr. COM.a Acta Patr., II, pp. 7, 10, 17, 19, 24; Hurmuzaki, XIV '; By zantina

Chronika (Vizantinschii Vremennic), XIII (1906), pp. 107, 112 (semnalare a lui A. T. Dimitrescu).

4 Acta Patr., pp. 27, 28, 37, etc.; Hurmuzaki, XIV2. CI. Dobrescu, o. c.,p. 47.

e-

',

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 49

.care se intampina ultima oara la 1394 ca singur Mitropolit",in rnarturia unui hrisov al hii Mircea, din 8 lanuar

Pe la 1389 Antim, bolnav, se Meuse schimnic, dar, ca-patandu-si din nou puterea, i se ingadui de Patriarhie, la 15Februar din acel an, sa iea din nou asupra-si pastoria terii,cas care e adus inainte inteo discutie din veacul al XV-lea2.

La 1381, nu stim cine era Domn muntean : de la 1386insa stapania Mircea, fiul lui Radu i nepotul de fiu al luiVlaicu. $tim sigur ca el dobandi, fara niciun razboiu, Seve-rinul si ca un Ban se gasia intre boicrii sai. Grigore, epi-scopul catolic, nu mai avu urmasi aici, dar de la 1389 pAnain 1401 gasim in actele patriarhale un episcop al Severi-nului", al Ungrovlahiei de catre Severin s", care sta la Cons-tantinopol si iscaleste in josul tuturor hotararilor sinodale.La 1389-97 insa, Atanasie, Mitropolit de Severin", se aflain tarà si iscaleste ca martur inteun act domnesc hingaAntim4. Fireste insA ca pierderea Banatului, indata dupaMircea, incheie si rostul acestor Mitropoliti ai cuprinsuluimuntean

0 alta inraurire insA deck cea apuseana, latina, trebuiasa inlMure, macar in parte, acea influenta greceasca pe carePatriarhia o credea puternic intemeiatä la noi, odata ce

Hasdeu, Istoria criticii, ed. a 2-a, pp. 125-6 si nota 12.' Migne, Patrologia graeca, CLX, pp. 99- 03 (cf. Dobrescu, Con-

tributiuni la ist. bisericii ronuine, din Conv. Littrare" 1907, P. 15,nota 3) si Meletie de Arta, III, p. 239 (adus inainte de Lesviodax, Is-toria bisericeascd, pp. 396-7). La Cozia s'a gasit un vesmant cu nu-mele lui.

3 Acta Patr., 11, pp. 135, 270, 272, 277, 285, 291-2, 312-3, 489, 491,504 ; Hurmuzaki, XIV

4 Hasdeu, 1. c.E o adeváratA rusine pentru gospodária noasträ culturalá ca am

lasat s5, se sure, de cMre latimirschi, de la m5naLstirea Neamtului sbor-nicul slavon care cuprindea, intre altele, i corespondenta lui Antim cuvestitul Patriarh Eftimie de Tarnova ; Melhisedec, in Rev. p. ist., arksi filologie, p. 130.

4

'

II ,

www.dacoromanica.ro

0 N. lorga

Domnii Terii-Romhnesti se indatoriserh a primi numai peMitropolitii trimesi de la Constantinopol i odath ce Mitro-poliile muntene fuseserä introduse in randuiala ierarhich a Bi-sericii Rasaritului grecesc, Scaunele lor fiind puse in loculcelor de Nicomedia si Amasia, afratoare in teritoriile defi-nitiv pierdute catre Turci, cari aduseserà la legea lor .chiarpe locuitorii acestor provincii.

Concurentul cel nou venia tot din Balcani. El era superiorbizantinismului formalist si amortit, .prin vioiul sau avant decredinta, prin marea sa ravna de munch, prin setea de jertfapentru legea crestina i prin -dorinta sa nobilà de a folosiomenirii cu rdspindirea de lumina, ca i cu smerenia apos-tolica, cu saracia neintinata, cu popularitatea sirnpla a celorcari-I represintau. El g5sia un sprijin si in faptul c avea inapropiere radacini din care se putea hrani, pe and bizan,tinismul nu putea sa afle niciun ajutor in vecinatatea vreunui neam care sa intrebuinteze limba greceasch. E vorbade spiritul calugaresc de chrturhrie din Athos, asa cum else mladiaza intru catva si vine la noi prin popa", adechieromonahul Nicodim, un sfant al muncii, al organisariibinefacerilor culturare:

Era un Macedonean farh natie kimurità, nascut la Perlepesau Prilep , Th st5panirea sarbeasch, din mama sarboaich,dar din tata grec. De timpuriu merse sa-si fad ucenicia laAthos, vatra de veche culturh, care-si -aprinse mai puterniclurnina in acest veac al XIV-lea, cand Panselinos intemeiazaacolo o nou5 $coala de pictura, in sensul chreia au lucrat

zugravii de la noi, mai tarziu cand Palamas petrece intrecalugari, cand Imparatul loan Cantacuzino, un polemist bu-curos de discutii filosofice privitoare la religie, isi cauta aiciadapostul, dupa ultimele sale nenorociri politice, ca Ioasafcalugärul, $i cand, in mijlocul rhzboaielor civile i strhine,Athosul, incheind cu toti lupt5torii invoieli deosebite, stiu

' Aceasta se spune i in pisania mánästirii Cáluiului, care-i este in-chinatá : Nicodirna prilepenschi" : tefulescu, Tismana, ed. a 2-a, Bu-curesti 1903, p. 67.

si

si

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roma.ne*ti 54

sa se pástreze la o parte, in pasnica-i viatä inchinatä culturii.economice, culturii artistice si, fireste, mai ales, culturii-teologice propriu-zise.

Cdlugärii din Athos nu se tineau shins i exclusiv demiciuna din marile Biserici ambitioase care se certau pentrusuprematia duhovniceascd in Peninsula Balcanied, ci ei eraubucurosi sä potoleascd, in folosul ortodoxiei, galcevile astfelstarnite. Cand Isaia din Sfintul Munte Iuä asuprd-si, in 1374-5,sa impace cu Bizantul Biserica patriarhald sarbeascd interne-iata de Imparatul Dusan, Nicodim se afla pe langa dansul,talmacind in folosul pdcii bisericesti Pe un astfel de om autrebuit sa caute a-I tinea pe langd dansii si noul stapânitoral Serbiei, cneazul Lazdr, si, dupd moartea lui, pe campul delupta de la Cosovo (1389), vdduva lui, Milita, si fiul ei,noul oblAduitor al Sarbilor liberi, despotul *tefan, care, ca-patand acest titlu de la Constantinopol, in 1463, avea si bunelegdturi bisericesti cu Patriarhul de acolo. Dar, and, dupamarea infrangere a crestinilor de cdtre Sultanul Baiezid laNicopol, Serbia fu amenintata si domnia lui $tefan se cla--tina, Nicodim trecu statornic in fara-Româneased, pe carepana atunci o cercetase numai adese ori, mai ales, neapa-rat, in acele parti unguresti" ale Banatului de peste Olt,care corespundeau Serbiei sale 9.

Pe vremea cand trdia 'Inca Lazar cneazul si cand Tara-Romaneasca se afla tot supt stapanirea lui Vlaicu-Voda, Ni-codim veni in partile Mehedintului si intemeiet cu hramul Sf.Antonie Antonie fiind patronul schivnicilor ; Antonie senumia si un patriarh constantinopolitan de. atuncea o ma-nastire chiar pe malul Dundrii, la Vodita, aproape de Var-ciorova cte astdzi, inteun loc de unde se vdd mai bine muntiimalului sarbesc cleat pArtile oltenesti vecine. Zidirea a fost-facuta, fireste, in stilul pe care-I obisnuiau pe atunci Atho-

Ruvarac, In Archiv für slay. Philologie, XI, p. 355.C. i Viata huh Isaia, de Ducici, In Cnij radovi", p. 87 (mie vac

vcesibilä).2

www.dacoromanica.ro

52 N. lorga

nitii ca $i Sarbii, in acela care deosebeste $i biserica patriarhald din PeC dar in proportii foarte modeste si cu unmaterial inferior, bolovani din garla apropiat5, amestecati cucaramida destul de tare 2. Astäzi, intr'un colt na'padit decopaci, supt un delulet, nu se mai vede din biserica Sf.!Antonie $i din chiliile calugaresti care o incunjurau pe vremuri,deck, pe langg urme de temelie, un morman de pietremoluz 5. D. Stefulescu, care a v'azut ruinele cu catva timpinainte, a putut lua urmatoarele masuri : 19 V, metri lungime,8 metri latime ; el a constatat si forma de cruce cu absidela strane a cladirii 5. Cercefari mai nouà au scos la iveala" ocladire mai mica supt cea de de-asupra si in ea oasele unuiom, de sigur un luptator, cu capul rktit ".

Avem, fara data insa, actul de intemeiare al Voditei, datde Vlaicu-Voda Inca, bine-credinciosul Voevod VladislaN , cumila lui Dumnezeu Domn a toatà Ungrovlahia". Cum se vede,in titlul Domnului nu se pomene$te nici ducatul Fagarasului,nici Bania Severinului, ceia ce ar face sa se creada ca do-cumentul e mai vechiu deck anul 1369, cind s'au adaus acestestapfmiri noua. E vechiul pamânt al Domniei, dar faptul caVladislav poate darui Olteniei sale locuri oltene, unguresti",Ca Jidovstita, ca locul de la Costeni pkià la Topolnita, ma-lul dunarean de la podina Oreahovei palm la podul din susde,,Rusava" $i Vodita cea mare, pe am'indoua laturile", pelânea alte pknânturi, arata ca el era stapâtio aici, i pune ast-'fel acest act ctitoresc dupa incheierea razboiului pentru Vi-din, deci de la 1369 inainte, and $i prin asemenea cladiribisericesti Vlaicu Cauta intareasca dreptul domnesc $i

La Stefulescu, o. C., p. 40.2 v i nota mea in Comptes rendus de l'Academie des Inscriptions-

din Paris, an. 1928, p. 71.3 V. i lorga, Sate fi meindstiri, p. 343.

Stefulescu, o. c., pp. 47-8.5 Ibid.

Cotnptes rendus, 1. c.

1,

sà-si

A

st

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 53

legea ortodoxa in parnânturile din nou cucerite de el $i re-cunoscute de rege

Pentru intaia oara, un Domn muntean daruia unei manas-tiri zidite din piatra, supuse unui egumen canonic $i avAnd-o adevTrat5 avere, mo$1i I venituri. E interesant sa ne oprim

clipa asupra lor. Vodita capata sate in deplina stapânire,cu absoluta imunitate, ca $i satele care se dadeau in Serbiarnanastirilor de acolck de catre stapânitorii terii ; satul jidov-§tita flu va da, astfel, fiind slobod", nici dari", nici lucrudonmese", robotu pentru Domn, nici nu va indeplini inda--toririle de oaste. In aceleasi conditii se vor fi aflat $i celezece sate sarbe$ti pe care cneazul Lazar le dete, Inca de lainceput, ctitoriilor popei Nicodim" pe pamAntul unguresc"ajuns acum in mana Rornanilor 2 In alte parti i se cla ma-iiastirii dijma de grâne pe care obi$nuia s'o ridiceDomnul : câblele", cablaritul, numit asa dui-A masura degrau, care se zice in Ardeal, de Sa$i : faibel3, sau o parte

pe$tele domnesc prins in Dunare. CAnd va fi hramul Sf.Antonie, egumenul Voditei va prirni o mie de perperi in bani,pentru ospatul indatinat, precum $i pentru alte cheltuieli alecalugarilor. Pe lariga aceasta, de la Domnie se vor trimete300 de perperi spre a se imparti saracilor $i, in acela$i timp,-tot pentru acest scop, douasprezece burdufuri de brAnza,douasprezece casuri, tot atâtea parechi de haine $i de in-caltaminte, ha chiar $i atatea paturi, pe Fanga o maid deceara, in vederea lumanarilor. Vlaicu-Voda inzestrase Vodita

cu odoare $i odajdii, de matasa si eamha".

Ca viata calugareasca, Vodita cuprindea calugari cari n'a-veau decal grija rugaciunilor, calugari pro,sti, cum s'a zis maipe urma, i calugäri cu $tiinta de carte sau cu meste$ug de

Actul in *tefulescu, o. c., p, 48 si urm. Originalut in ArhiveleStatului.

liasdeu, Arch. 1st.,1', p. i7 i urm.3 Dar terminul ii au si Sarbii.4 Asa-zisuI In Apus camocato.

numai

o

din

si

'

www.dacoromanica.ro

54 N. lorga

artä. Nicodim insu$i era un caligraf ales $i un bun cunos-cAtor al limbii literare slavone ; se 'Astra astfel in Museul.din Bucure$ti Evanghelia pe care a scris-o el in anul de laFacerea Lumii 6913, deci sau in toamna anului 1403 sailin lunile ping la Septembre ale anului urmAtor. Are o fru-rnoasA scrisoare sigurA, dar lipsitA de orice podoabe. DacalegAtura in argint lucrat e din aceia$i vreme insA, nu sepoate hotAri.

Mitropolitul Severinului n'avea niciun drept de amestec,$i nici Domnul ctitor. Nicodim era monarhul chinoviei saled'éTharnice albine mAnAstire$ti, care-tineau sA cA$tige pentrthcultura superioara o tard intreagA ce nu fusese Inca atinsade dAnsa. DupA moartea lui, fratii aveau sA aleaga in liber-tate deplinA un nou egumen. Un act din 1394, care a maifost citat, ne ajutA sA $tim cA, inainte de sfAr$itul zilelor luiNicodim, cAnd acesta se strAmutA in noua zidire, de care vafi vorba acum, cAlugArii din Vodita, cari alcAtuiau o obstedeosebitA, aveau alt egumen, pe Vladislav, care-0 luase poateacest nume duhovnicesc in cinstea Domnului intemeietor.

Legenda, auzitA de multi in deosebite timpuri si, la urma,.pusA $i in scris j, $tie sA povesteascA in ce chip minunatuipArinte Nicodim, pe care-I cântA $i unele cAntece ale Sar-bilor 2, dupg ce a trecut DunArea pe ve$mAntul lui aspru a$-ternut peste valurile razvrAtite, a cutreierat pArtile de spremunte ale Tinutului oltean, cautAnd locul cu aderi de apAdespre care era in$tiintat in chip minunat .ca trebuie sacuprindA o nouA zidire bisericeascA a lui. Un ciobAnel care-sicAta porcii prin pAduri 11 indreptA la dealul rAsArit din codrucare-0 iea numele de la pârAul Tismanei, ale cArui ape ti$-

Viata prea-cuviosului nostru Nicodim sfintitul, arhimandritul lavreidin sfânta manAstire Tismana, lucratA de ieromonahul i duhovnicul dirtTismana, Stefan, la anul 1739, dup5 o carte tipAritA la 1863 de episcopul Ràmnicului chir Partenie, i dupä un manuscript vechiu tipArit deloslf Bobulescu" ; Bucuresti, 1883.

2 Stefulescu, o. c., pp. 65-6.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 55

nese din stânca" si se izbesc, cazind din treaptà in trcapta,de ascutisurile pietrei zdrumecate. Aici facu el, si tot cubanii domnesti, ai lui Vlaicu, dar, pe urma, $i ai liii Radu,fiul celui d'intaiu ctitor, ai lui $i ai sotiei lui din Bizant,Doamna Calinichia, si in sfarsit ai lui Dan, fiul acestora,manastirea, mult mai bine asezata $i mai trainic intruchipata,a Tismanei.

0 facu in stilul Voditei, dar cu trei turnuri, si cu maimulte abside ; infatisarea ei de astazi nu poate sa dea, dupaatatea reparatii, dintre care cea din urm'a, pe vremea lui Voda.Bibescu, a fost o adevarata prefacere in- stil comun apusean,nici macar o ideie apropiata de ce a fost zidirea lui Nico-dim ; doar proportiile sa" fi farnas intru catva aceleasi. S'apastrat undeva prin atenanse simplul cadru de la inceputal usii de intrare '. De alminterea, Inca gin 1542, candRadu Paisie o zidi din nou, in forma, apropiata de cea mol-doveneasca, prin care se deosebesc zidirile muntene dinaceasta epoca, ea nu mai avea decat in liniile generale con-structia primitia Felonul ce se arata nu e, de sigur, acelacare ar fi avut darul minunat de a feri pe sfânt de atingereaflacarilor atunci cand Craiul din Buda i-ar fi cerut aceasta,$i pot fi indoieli si cu privire la grosolana cruce de plumbcu numele Mantuitorului si al celor patru evanghelisti, des-pre care se spune ca Nicodim ar fi purtat-o la gat pe vre-mea cand era de ajuns sa atinga cineva piciorul lui pentruca din mort de foame sa se trezeasca intremat si satul.

La 1385, supt Dan-Voda, Tismana era gata, si i se dadeacel d'intaiu privilegiu, care fu intarit, peste ceva maf putincleat doi ani de zile, de catre noul Domn al Terii-Rornanesti,Mircea 2, care ramase ocrotitorul manastirii, clandu-i la 1406,

1 Sébastien Rhéal, prietenul lui loan Eliad, vorbia in notele la un poemal sau frances, pastrat in btbhoteca colli noastre de la Fontenay-aux-Roses, de un mormant cu floare de cdn care poate fl al lui Vladislav.

2 Hasdeu, Arch. ist., 111, pp. 192-3.

www.dacoromanica.ro

56 N. lurga

and merse in Banat la intalnirea cu Craiul Sigismund, privi-legiu de imunitate pentru pescuit $i intrebuintarea izlazuluiDan recunoaste ca intaiu ctitor, nu pa Vlaicu, ci pe tatalsau, Radu, care, in zilele Domniei sale nesigure $i, oricum,tulburate, nu putuse ispravi, incheindu-i-se inainte de vremeviata, marea i frumoasa cladire,fara pareche Inca in terilenoastre. De la ctitorii sai acestia, Tismana avea, ca si Vodita,sate, livezile de nuci ale Dabacestilor, rudele Doamnei Clara,cele 400 de cable" dintr'un intreg judet de munte, disparutpe urma, al Jalesului, grau ce era sa se trimeata de-a dreptulegumenului, fara sa mai ceara ca.blarul" deslegare de laDomnie ; apoi, iarasi, in ziva hramului, daca nu bani, fru-mosii perperi rosii" de aur, ca dincolo, macar burdufurilede branza, casurile, paturile, postavurile de vesminte"postavurile de,incalfaminte", insä, cu mai patina darnicie,in vremi mai grele : eke zece, nu douasprezece ; in sfarsit,ceara de lumanari, si chiar miere2. Mai tarziu, cel de-aldoilea Dan, din veacul al XV-lea, adause o suma de satenoua si, pe langa ele, pentru intaiasi data in ceia ce privesteaceasta manastire, Tigani, Atigatti, cum se zicea pe atunciacestor robi de curând luati tie la Tatari, in patruzeci desdlase 8.

Nicodim trai pana in 1406, and se stanse de batrAnete, adoua zi de Craciun, in Tismana chiar, de unde obisnuia satrimeatii intrebari duhovnicesti, de naiva filosofie talcuitoarea Scripturii, acelui mai mare deck &instil care infati$a inTarnova Bulgariei, pana la caderea acesteia supt Turci, ace-lasi curent de inoire a ortodoxiei prin munca literara $i artis-tica, Patriarhul Eftimie 4. El lasa o suma de ucenici carturari,cari erau in stare sa duca mai departe opera sa.

Venelin, Documente rotodno-bulgare (rusqte), 1890, pp. 22-3;traducere romäneascri in Hasdeu, Arch. ist., I', p. 98; cf. Stefulescu, o.c., p. h5 i urm.

' Stefulescu, o. c., p. 148 si urm.Hasdeu, Arch. ist., 1 , pp. 19-20.Un manuscript cuprinzand aceastã coresponnentA se pAstra la mángs-

tirea Neamtului, de uncle l-a instrainat, dupa cum am spus, cunoscutul

1

4

ai

ai

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 57

Unul dintre dãnii, Agafton, fu ales egurnen in locul inva-latorului sau, $i pe numele lui sânt date privilegii pentruTismana, de catre Mircea lnsui, sau, dupa' el, and Banatulajunse in stapanirea Ungurilor, de catre Imparatul Sigismund,ca rege al Ungariei de trei ori el intare$te averea Tismenei.

Voditei ; altele : de la Dan al II-lea, care capatase inapoi,de la acelasi Imparat, al carui capitan viteaz la Dunare era,posesiunea partilor oltene (1421), apoi in 1429, fiind acumlupta i nesiguranta in tara, iarasi de la Sigismund, in 1430de la Dan, in 1439 de la Vlad Dracul, ca Domni ai Banatului,in 1444 de la loan Hunyadi, ca guvernator de fapt al rega-tului unguresc, pomenesc de la un tirnp pe un al treileaegumen, popa Gherasim

Dar Nicodim mai lasase tin ucenic in stare sa carmuiascamanastiri, ba chiar sa le faca din nou. Cand Mircea se arataaplecat sa cladeascä $i el tin laca$ de inchinare pentru calu-gari, inca inainte de moartea lui Nicodirn, la 1388, el pusepc Gavriil in fruntea soborultii de la manastirea Calimanesti,care se uni apoi cu cealalta ctitorie a lui din 'acelasi an,Cozia, cea cu sapaturi sarbe$ti la ferestre i cu frurnoasapictura in cadre mici pe fond albastru in pronaos 2. La Cot-meana, dincolo de Olt, pe plaiurile argesene, cu pAretii ei

simpli stropiti cu nasturi de smalt verde, cele trei mArfas-tiri paziau $i vadul Oltului; $i drumul catre cetatea de Scauna terii, $i erau puternice $i folositoare cetati, ca si Vodita,care stapânia la Portile-de-fier, $i Tismaua, care atinea caleala pasul gorjean al muntelui popa Sofronie capata aceia$i

Iatimirschi ; v. si Stefulescu, o. c., p. 22, nota 2. Alte manuscripte au u-nele scrisori din ea ; ibid. Cf. IucrArile lui Kaiuzniacki, Werke des Pa-triarchen von Bukarien Euthytnius, Viena, 1901, i lui SArcu, Vretneasi viata Patriarhulai Eftimie de Tdrnova (ruseste).

Venelin, o. c., p. 26 si urm.; Stefulescu, o. c., p. 155 si urm.Hasdeu, 1st. criticd, ed. a 2-a, p. l9 i urm.; Tocilescu, in Foaia

soc. Ronuinismul, IL, pp. 2S-30. ManAstirea din CAlimAnesti sA fie bi-sericuta din Ostro v, refAcutA de Neagoe ?

si

www.dacoromanica.ro

58 N. lorga

situatie stàpânitoare ca si Gavriil dincolo de apg 1. Si manas-tirile acestea aveau sate slobode", vin, livezi, venituri dom-ne$ti, daruri la hrarn si sdlasuri de Tigani, Cercetarile re-cente ne ajutä sà tim cum au fost ele la inceput, inainte deprefacerea lor supt Constantin-Voda Brancoveanu, tArziu, lasfArsitul veacului al XVII-lea.

Nu stim precis in ce imprejurari au fost clAdite manastiriledin Snagov, din Strugalea2, din TAnganul, mai tarziu, darbgnuim o origine asAmánatoare. lira de la sfarsitul veaculuial XIV-lea insà, ucenici de-ai lui Nicodim patrunseserà $i inacea Moldovä nou5, unde ei nu puteau si afle, ca in Tara-RomâneascA, impotrivirea tacuta, intriga statornicd $i dibacea ierarhiei grecesti. Inteo margene de pAdure supt Carpati,unul din ei, al carui nume nu ni-a rämas pgstrat cu sign-rantà, a zidit astfel, supt Petru-Voda, contemporanul luiMircea Munteanul, pe la 1390, o rngnastire de cArturari, cares'a nurnit, dupà o cetate apargtoare, $i aceasta dupa unpârAu din apropiere, Mgnàstirea Neamtului. De aici cu-rentul sArbesc se intinse spre apa Bistritei si de la dânsa s'anumit mAngstirea Bistrita, intemeiatä, peste ativa ani numai,de noul Domn al imp5ciuirii si oblAduirii pasnice, Alexandru-eel-Bun. In sf5r$it, pe Siretiu, in susul apei, manristirea Sf.Nicolae din PoianA, lângà Pobrata de mai tarziu, e de ace-iai provenientA.

Nefiind o Biserica organisata in Moldova, afara de epis-copia, asa de .indep5rtatä, a Cetalii-Albe, astfel de egurneniindepliniau in chip firesc $i functiile de sfintire $i hirotonire.Erau Vlädici ca si pseudo-episcopii" de rn'angstire din vea-cul al XIII-lea. in irnprejufari necunoscute, unul din ei, losif,pare a fi purtat titlul de Cetatea-Alba, %Li a fi insA episcopefectiv acolo' . Era Moldovean, de un neam cu Petru-Voda,

Hasdeu, 1st. criticei, ed. a 2-a, p. 132.2 Hasdeu, Arch. 1st., l', pp. 97-8.

V. C. Marinescu, 1. c., p. 263 (= 17).

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii romanesti 59,

cu Roman si tefati-Voda, cu Alexandru-cel-Bun, fiul lui Ro-man, cu toga aceastä dinastie noua de fii ai Musatei", care,.din partea ei, se zicea Margareta si ocrotia pe episcopul.de Siretiu la 1402 insa acesta, loan, statea la Sandomir,in fundul Poloniei si pe Dominicanii de la bisericile MaiciiDomnului si Sf. loan Botezatorul din Siretiu

Iosif, care mai avea, pe la 1400, un concurent, pe Mele-letie, din vre-o manastire de acestea noug, trebuia sa ray-neasca a fi capetenia metropolitana a unei nou5 Biserici mol-dovenesti organisate canonic. Ca episcop sarbesc" insa, eltrebui sa duca o luptA indelungatA si grea cu ierarhia gre-ceasc5 si bizantina, care, supt influentul Imparat Manuil, se-gAtia de atac impotriva acestor incalcari ale limbii slavonsi ale curentului calugdresc al SArbilor.

VI.

Luptele cele din urmg ale Patriarhiei constantino-politane pentru pAstrarea drepturilor ei ierarhice

asupra Moldovei.

Inca de la 1391, Patriarhia din Constantinopol triinese unemisariu, Teodosie, pentru a-si da sama de situatia biseri-ceasca din Moldova. Petru-VodA era Inca in viatä, si acestocrotitor al propagandei sArbesti, care, in toate, avea intele-gere cu vecinul sàu, Mircea, sprijinitorul lui Nicodim, nugasi cu cale sä primeascA macar pe Trimesul patriarhal, caretrebui sa se intoarcA inapoi bra zabava 2. Domnul vAzusebine ca Teodosie nu era deck un Mitropolit nou, de obar-sie greceasca, si el nu voia ca Moldova lui sA aiba ca

' lorga, Studii si documente, 1-11, pp. XLVII-IX ; cf. W. Abraham,Biskupstwa lacinskie w Moldavii w wieku XIV i XV, din Kwartalnichistoryczny", Lemberg, 1902.

2 Acta Patr., II, p. 531; Hurmuzaki, XIV'.

i

intaiu.

www.dacoromanica.ro

60 N. lorga

pastor pe un strain, pastfanduli toate legaturile peste hotaresi menit a exporta intr'acolo o parte din veniturile terii. DarTeodosie nu e acel Mitropolit de Maurovlahia" care staneocupat in Constantinopol $i iscaleste hotariri sinodale la1393 si 1395 I.

Caci, dupa retragerea lui Teodosie, Patriarhia numi, formal$i fati$, pe la 1392, un Mitropolit pentru Moldova, pe lere-mia, al doilea Grec, pe care iarasi, ca $i pe Teodosie, nu-Iceruse Voevodul moldovenesc, a$a cum II ceruse, in 1359, peIachint Alexandru-Vocla al Terii-Romanesti. Primi acelasiraspuns ca $i inaintasul sau, ca Moldova i$i are episcopul,pe losif, care, repet, va fi fost numai titular de Cetatea-Alba,precum lachint era titular de Vicina, si va fi .locuit in tara,lânga Domn, ruda sa $i Ca, deci, ea nu poate recunoastepe altul. leremia iesi din cuprinsul hotarelor moldovenesti,dar fulgerAnd cu o neputincioasa anatemä tara intreaga, carenu voise a-I admite ca pastor al ei.

Afurisenia pronuntata de leremia nu-i folosi nirnic, precumea nu aduse nicio paguba terii. Dupa trecere de cateva lunide zile, in 1394, Patriarhia numi pe fostul Mitropolit al

Maurovlahiei" ca episcop recunoscut de Turci al Tarnovei,pe care acestia o cucerisera de curand, in 1393, gonindintr'un vesnic surgun pe Patriarhul bulgaresc Eftimie, cores-pondentul popei" Nicodim. Prin aceasta Patriarhul aratadorinta de a se impaca, in sfar$it, cu Moldovenii, pe carin'ar fi voit sa-i piarda din mana cu totul. Astfel intelese lu-crurile $i urma$111 (de la 1394) al lui Petru $i al lui Roman,Domni cafi jignisera Constantinopolul bisericesc prin trimite-rea indärat, prea lipsita de ofice crutare $i de ofice forme,a lui Teodosie $i a lui Ieremia,tefan-Voda, fratele lor. Peatunci era, de altfel, pretutindeni, in Rasarit, ca si in cel maidepartat Apus, un curent de simpatie pentru Bizantini, spremAntuirea de Turci a carora era sa se alcatuiasca in curande\peditia de la Nicopol.

Acta Patr., 11, pp. 167, 174, 241 ; Hurmuzaki XIV I.'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 61

Tina din 1395 se negocia irnpacarea, prin careMoldoveniinu puteau intelege altceva cleat recunoa$terea lui losif, creatdoar dupa' toate normele canonice de Mitropolitul legiuit alMoldovei, cel de la Haliciu,ca Mitropolit a toata Moldova,ceia ce era cu putirrtä acum, odata ce, de la 1391, Scaunulde Haliciu nu mai era ocupat, spre a folosi Scaunului deChiev, ocrotit de Lituano-Rusul Iagello Trimesul moldove-nese era un popP, precum un popa", Simion, tinea din1391 locul de arhipgstor al Haliciului !, pentru ca stateain fruntea celei d'infaiu, mai vechi si mai mari rnanAstiri dereforma ale terN, i se zicea protopop". Protopopul Petru,un Moldovean $i el, merse deci la Constantinopol pentruhotarkea lucrurilor. Aici se incera o solutie care ar fi lasatla o parte pe leremia $i n'ar fi ingaduit nici pe losif, pecare-1 voiau toti, nici pe Meletie, care se infati$eaza numaiacum, asociat la aceleasi batjocuri ca $i colegul sau. AnurnePetru, ridicat de Patriarh, chiar pentru aceasta, la rangulde vicariu, dichiu", trebuia sa primeasca rostul de exarh"in Moldova, pe care-I apalase in 1359 Iachint, cand uni inpersoana sa situatia canonia de episcop al Vicinei $i aceia,reala, de cArmuitor sufletesc al principatului muntean. Petru,luat si cu binele $i cu raul, se invoi la urma sa primeascarolul de exarh, fara sa' fi intrebat mai inainte pe Domnul si

.pe boierii cari-i incredintasera misiunea la Constantinop61.

Aceste imprejuilri Isi aflà $i mai bine llimurirea in politicaPatriarhatului fall de Biserica ortodoxN a Maramurasului sia Tinuturilor romanesti vecine.

Acolo, de mult timp, Inca de pe vremea lui Sas Voevocl,

V. si Dobrescu, o. c., p. 91, nota I ; Marinescu, 1. c., pp. 26 -1(= 14-5).

Ibid.3 Astfel de protopopi intalnim si mai pe urma, supt Stef an-cel-Marer

pe Iuga, al cärui fiu a fost unul din boierii mafi i Insemnati ai aceluitimp. V. si I. Bogdan, memoriul citat despre Cetatea-Albä, in An. Ac. Rom-pe 1908, p. 344; Documcntele lui ,Ftefan-cel-Mare, tabla numelor.

i,

www.dacoromanica.ro

N. lorga

sau si mai de inainte, RomAnii maramurAseni aveau o ma-nAstire de piatrA, la Peri, lAngA Sighet, i egumenul dela aceasta manastire a Sf. Mihail indeplinia, nefiind un epis-cop canonic in vecinAtate, functiile de VIAdicd. In 1391, anulmisiunii lui Teodosie, fiul lui Sas, Balc sau BalitA, care, iz-gonit din Moldova, primise in Ungaria, din partea regelui, odespagubire strAlucita, consistAnd din concedarea cetAtilorSighet, Hust, Chioara, Rodna si a situatiei de conte al Ma-ramurasului, facu drumul la Constantinopol pentru a se in-china sfintelor moaste". Balitä ar fi voit bucuros sA aibA unepiscop, dar aceasta nu se putea -Fara invoirea regelui cato-lic, care n'ar fi dat-o cu niciun pret. Deci el ceru si capataca egumenul sau din Peri, Pahomie, popa" de la manAstireasa de-acasa, sä fie numit exarh asupra Shlagiului, Arvei,Ugocei, Beregului si, in Ardeal chiar, asupra Ciceului si Un-gurasului, viitoarele feude ale Dornnilor moldoveni din vre-mile urmatoare. In acelasi timp manAstirea era scutità deofice amestec episcopal si declarata in legatura de-a dreptul

vesnica cu Patriarhia insäsi, fiind stavropighia ei

Exarhia" moldoveneasca a Drotopopului" Petru nu iz-buti insa asa de bine. Atunci se luarà informatii nouA, incursul aceluiasi an, de doi episcopi rAsAriteni, cari mai aveaumisiuni prin Tara-RomaneascA si Rusia, episcopul de Mitilenesi cel de Betleem. Pe urma cercetArii fäcute de clAnsii, seierta Moldova de afurisenie si se recunoscu ca legala dinpunct de vedere canonic situatia episcopalA a lui Iosif.Alexandru-cel-Bun ajunsese acuma Domn moldovenesc,intaiu la un loc cu fratele sAu Bogdan, apoi singur. La ince-puturile acestei Domnii de pace si de ingaduinta, o solie declerici si boieri moldoveni merse la Constantinopol pentru a-face Patriarhului celui nou acea rugAminte care putea sà-1permità si lui a da lui Iosif recunoasterea pe care acesta n'oeruse prea mult, dar de care Med indoialà ca numai bucuros

Io-ga, Studii i doc., XII, p. XXXVIII i urm.

62

$i

n

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii romanesti 63

putea sä fie. Solia ajunse in Capita la bizantinA in Maiu-Iunie1401, si indata se redactarà scrisorile patriarhale care fAcuràdin Moldova o noud provincie metropolitanA, desvoltatä,neapdrat, din episcopia Cet5tii-Albe, iar din losif, scos for-mal de supt anatema, cel d'intaiu Mitropolit (26 Iu lie). Pentrtia se capäta ins5 o sigurantà deplinä in ceia ce priveste ori-ginea puterilor episcopale ale lui losif, un cAlug5r Grigorie,egumen la Pantocrator, probabil Grigorie Tamblac, marelecarturar de slovenie, si un diacon Manuil merserä in Moldovapentru a face o notfa. cercetare. Ei si dadura lui losif ultimulact de intarire 1. Astfel din episcopia Cetatii-Albe iesia oMitropolie rnoldoveneasca, precum din episcopia Vicinei

o Mitropolie româneasca pentru celalt principat.

Ramânea instalarea episcopului de Cetatea-Alba la Suceava.Un boier cu destuld oaste", spun Vietile Sfintilor, din al

XVII-lea veac, si un cronicar contemporan care le urmeaza,merse la vestitul port genoves 5i lua, cu invoirea guvernato-rului italian, sicriul cu moastele celui mai non dintre muceniciirecunoscuti de Biserica Rasaritului. La locul ce s'a zis Po-iana Vladicai" pentru ca era o danie facuta lui Iosif,1ângA Iasi, Domnul cu Mitropolitul, cu clerul si cu boierimea,iesira intru intAmpinarea alaiuiui, cu toatä pompa pe care opoate desfasura in asemenea imprejurgri Biserica. Mica ostireisi urma apoi, cu Voevodul in frunte, drumul spre Suceava.Biserica Mirautilor", a Mirautului, mai bine, numita dupasatul in care se aflase ea` inainte de a se fi hotarât razacetatii sucevene, primi oasele Sfantului de la Cetatea-Alba ;langa dAnsa se aseza acuma Mitropolitul Iosif 2.

Patriarhul ii d5duse invatàturi in ceia ce priveste vristaacelora pe cari-i va face preoti $i diaconi. Iosif luà insaacum, când era cu totul sigur in Scaunul s5u, i alte m5suri.

1 Acta Patr., II, pp. 223, 241 si urm., 256 si urm., 278 si urm., 283,359 i urm., 494-5, 519, 528-33 ; Hurmuzaki, XIV '.

2 lorga, Clzitia i Cetatea-Albli, p. 79.

ie-

www.dacoromanica.ro

64 N. lorga

La Neamt fusese pana pe atunci ca egumen, in locui luiIosif intemeietorul, legenda spune insd despre calugariiSofronie, Pimen $i Siluan, cari, ei, ar fi fAcut candva unschit de lemn un 1sac, pornenit in actele Patriarhatului.In 1407, la 7 lanuar, losif, care-$i zice acum prea-sfintitMitropolit al Moldovlahiei" 2, incredinteazd manastirile Vla-diciei Sale", intemeiate, deci, in adevar de dansul, Neamtul$i Bistrita, aceluiasi popa" Domentian, care va primi dinmanile unui boier delegat al Mitropolitului, Petru Ureche, $itoatA averea daruità Neamtului de ctitorul manastirii, Petru-Voda. Ca $i egumenii sarbi" din Tara-RomAneasca, Do-mentian va avea toate drepturile asupra mAnastirilor $i-$i vaputea numi un mostenitor fAr a. ca vre-o altä putere, biseri-ceascA sau lumeasd, sa se poata amesteca.

Astfel i se crea $i vietii manastiresti din Moldova acea li-bertate desAvarsitA, prielnica pentru cetit $i caligrafie, carenu zAbovi cu roadele ei. Pe and manuscriptele muntene s'aupierdut, cele moldovene§ti se mai aflau Ind ieri in cuprinsulterii. Din insemnärile de pe dansele cunoastem astfel numeleCate unuia din clericii meritosi pentru inaintarea la noi aculturii de manastire. Astfel, Gavriil fiul lui Urie, intre 1435si 1436, care scria o Evanghelie intreaga pentru parealabulde Hotin, Latcu Candea. 0 suma de alte volume, cu sloN a

mare, energicA, cu cateva incercari de miniaturistica infati-$and pe frontispicii linii ce se impleticesc $i se taie, impo-dobite la colturi cu flori de scaiu, se aflä in colectiileAcademiei Romane, dupd ce au stat, veacuri intregi, inNeamt, unde asternusera rabdator slova frumoad pisarii"de mAnastire, cari credeau sa-$i castige astfel si un drept laiertarea -dumnezeiascA a pdcatelor.

1 Melchisedec, in An. Ac. Rom. VI, pp. 5C-9 ; Rev. p. ist., arh, ftfil., Ill, p. 14. Cf. si lorga, Mdndstirea Neamfului.

2 Sveateaisli mitropolit chir losifu moldovlahlischir ; Hasdeu, Arch.ist., 1'. pp. 140-1. Cf. I. Bogdan, Un document de la Alexandru-cel-Bun, In Convorbiri literare", XXXVI, p. 356 si urm.

www.dacoromanica.ro

PARTEA a Ila

LEGATURILE BISERICII CLII NouA

Cu

CATOLICISMUL LUPTATOR.

I.

Biserica munteanA Si catolicismul.

In Tara-Rom.aneasa nu se ivise niciun fel de greutäti incalea Bisericii celei nouà. $tim nurnai, printr'o märturiestrecuratä in cutare scriere polemicA din veacul al XV-lea,cä Antim, Mitropotitul de_ la inceputul Domniei lui Mircea,.imb5trinind, a primit cinul caluOresc, adgpostindu-se, debuna smug, la vre una din m5nastirile domnesti mai noua,Cozia, CAlimanesti, Cotmeana, $i nu la Tismana sau Vodita,centrele slirbesti"-, pentru care el, Grecul si represintantulstrictei ieraihii constantinopolitane, nu putea sa aiba niciosimpatie deosebith. Anume imprejurári, pe care nu le cu-noastem, it silirä insa a-si päräsi chilia pentru a-si lua iar4ilocul in fruntea Bisericii muntene, pe care apoi va fi &Mau--zit-o ping la moartea

v , pentru retragerea trecAtoare a lui Antim, mai sus, p. 49.5

1

1

www.dacoromanica.ro

66 N. lorga

Nu mai cunoastem vre-un alt Mitropolit in jum5tatead'intäiu a veacului al XV-lea, si rostul celor ce s'au stre-curat in acest timp trebuie s'a fi lost foarte putin insemnat.Aici nu se mai dadea, in adevar, nicio luptä intre ortodoxiagreceasca a Mitropolitului ori cea sarbeasca" a aluggrilor,de o parte, si, de alta, catolicismul roman, sprijinit de Un-garia vecina. Daa, dupa trecatorul Mihail-Vodä $i, in ace-lasi timp cu concurentul sau, Radu cel Simplu, arnAndoi fii ai

lui Mircea, Dan, fiul lui Dan I-iu, stApâneste in bunä inte-legere cu rege1e-Imp5rat Sigismund, pe care-1 si aduce intard impotriva Turcilor, cu cari Dan se luptd, ani intregi dezile, ca orn al Chesarului", aceasta n'are nicio inriurireasupra politicei religioase a acestui Domn.

Alt Domn asezat cu ajutor unguresc si, multa vreme, re-presintant al politicei de cruciata pe care o -Ikea marcicambitios Sigismund, Vlad Dracul, fiti al lui Mircea, nu ecunoscut nici el ca un prieten statornic si cu folos al legiiapusene, ca un latinophron". Proclamatia lui de la Nurnbergdin 8 Februar 1431, prin care ing5duie predica Minoritilortrimesi de Imparatul-rege 1, ramase, de sigur, f5r5 urm5ri.

Episcopia latind a Argesului nu rämãne insa vacanta. Prindocumente unguresti se intAlnesc numele titularilor ei ; unloan de Antigua Villa", de obarsie necunoscutil, un Paulde Flunyad, Ungur, un Vitus ; n'avem insa .nicio dovada cavre unul macar din acetia, cari pastoresc" Biserica apu-seana din principatul Terii-Romanesti, si-ar fi avut resedintain vechiul Scaun de, Domnie, din care urmasii lui Mirceaplecara indata pentru a se aseza in Targovistea mai noua.In acest din urma oras, erau si catolici destui, dar mai multUnguri cleat Sasi : pe la 1600 ei aveau doua biserici, aFranciscanilor sau BarAtia (barat _-=- frate, in ungureste), caretrebuie sa fie din aceastà vreme, si biserica Sf. Marii, poatede obArsie mai noua. Dac5 s'ar fi pAstrat cele mai vechiprivilegii ale acestor lacasuri de inchinare pentru stfaini,

' Hurmuzaki,12, pp. 749-50; cf. lorga, Studii fi doc., I-II, pp. XXXlv-v.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 67

cele a caror stiinta o avem, sant din a doua jumatate aveacului al XVI-Iea numai, am gäsi. in ele numele acelorVoevozi din vremea stramutarii Scaunului domnesc in Tar-goviste cari nu se puteau hotara a rupe deplin cu catolicismul,in legatura cu politica lor de prietenie fata de crestini

De altminterea data de 1417 se cetia pe un basin depiatra pentru spalat cele sfinte", care se vedea pãnà tarziula Baratie in manastire se 'Astra, in veacul al XVIII-lea,si un manuscript al Cronicii terii, alcatuita dupà 1688, si,prelucrand vechile anale, intr'un raport, until din Franciscaniinseamnd si legaturile fiecarui Voevod cu catolicismul : sevorbeste astfel de arderea lacasului, de catre Turci, supt unMircea-Voda", care ar fi Cel Batran, deci in 1394. Se maiculege din acest raport ca Vlad Dracul a lasat in pace ma-nästirea Franciscanilor si ca ea a fost claramata numai dupaRadu-cel-Frurnos, in vremea lui Basarab-cel-Batran, pentru afi refacuta apoi supt Tepelus.

Satul Sotanga, in Dambovita, a fost daruit, de buna sama,pe acest timp baratilor" targoviSteni, cari, avand obisnuitaconcesie de slobozie", de a strange adeca locuitori noi,scutiti pe un timp de orice sarcini, asezara, in mijlocul sa-tenilor vechi, frânci" de-ai lor, de acelasi .neam ungurescca si dansii Grija sufleteasca asupra acestor catolici dinpreajma lui Voda n'o mai avea insä acuma niciun episcop,ci numai parohul local, un Franciscan.

La hotarele TeriiIRomanesti, in Severinul pe care din nonluase in stapanire, incredintandu-1 (1428) Cavalerilor Teu

toni, Imparatul Sigismund asezd un episcop, pe Benedict.care se intampina si in 1439, cand el capata de la Papa, in

Cf. lorga, Acte i fragmente, I, p. 66; Botero, Relationi universal ,

Venetia, 1596, pp. 94-5; lorga, Contributii la istoria Munteniei,..An. Ac. Rorn.", XVIII, pp. 31-2; Studii i doc., I-II, p. 236, nota

Hasdeu, Arch. ist., 1 2, p. 46.3 lorga, Acte i fragmente,l, p. 46.

ii

i

www.dacoromanica.ro

68 N. lorga

acelasi timp, §i grija Moldovei, Uncle catolicismul nu si-armai fi avut represintantii ierarhici

Cu totul altfel, cu mult mai prielnic pentru catolici se in-fatiseaza imprejurarile in Moldova, uncle proselitismul polonera simtitor mai indraznet si mai harnic cleat proseliticmulUngurilor in Tara-Romaneasca.

Catolicismul in Moldova supt Alexandru-cel-Bun_

Alexandru-cel-Bun avea nevoie de vecinii de peste Nistrupentru a-si intäri situatia. S'ar mai putea adaugi ca intaia luisotie, indoielnica, Margareta, care purta numele bunicii lui Ale-xandru si era poate chiar o rucla a acesteia, se numara printrecredincioasele Bisericii romane 2. De aceia Alexandru-Voda,care incepuse organisand Biserica rasariteana a Moldoveistatornicind legatura cu ierarhia constantinopolitana, ajunsede la 0 vreme, de sigur dupa rnoartea Vladicai losifepitrop si sfatuitor al säu, sa sprijine incercarile de cu-cerire ale catolicismului polon.

La invierea episcopiei Siretiului nu era de gandit, cu toatecä regele Ludovic al Ungariei, ajuns i stapan al Polortiei,facuse pe Papa sa creeze in Haliciu, pentru Galitia si par-

vecine, o Mitropolie catolica4. La . 1387, cel d'intaiuepiscop de Siretiu fusese strainutat la Vilna, fail sa fi statin orasul de resedinta domneasca, al carui titlu II purta 5.

I Hurmuzaki, 12, pp. 660-1, no. 560.2 Pentru indoiell cu privire la dansa V. Revista istoricd, 1, darea de

sam l. a documentelor publicate de d. Filitti in Revista catolicd, I.

3 El träia Inca la 16 Septembre 1408 ; Melchisedec, Cronica Roma-maul, 1, p. 10?.

Hoppe, Gesell. von Gali;ien, 1792, p. 206 i urm.; lorga, Condildle,p. 406.

6 W. Schmidt, Romano-catholici per Moldaviam episcopatus et ref

tile

II

oi

3,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 69

Inainte de ajungerea in Scaun a lui Alexandru, titlul deepiscop siretean II purta un al doilea polon, Stefan Martini,un Dominican, ca Si aceia cari stateau in manAstirea Sf.loan Botezatorul din localitate, in care se savarsiau si minunitrecute la protocol. Pe la irrceputul veacului al XV-lea scriedin Sandomirul polon cel de-al treilea episcop, de acelasineam ca si inaintasii sai, loan ; el atarnA de Scaunul Cra-coviei . Si la 1413 se pomeneste un episcop, Nico ae Ve-natoris, din Ordinul Sf, Pavel Eremitul, apoi, in acelasi an,Dominicanul Toma, concurent biruitor al celui d'infaiu, careajunse astfel sa pa'storeasca tocmai in Scardona Dalmatieiunguresti. Toma e i cel din urmä episcop de Siretiu dinDomnia lui Alexandru, si toti nu inseamna" altceva deckurme goale 5i pretentii desarte.

In timpul cand moastele Sf. loan celui Nou se aduceauin Suceava, ajunsa resedinta de Mitropolit cu binecuvan-tarea Patriarhului, langa Alexandru sfatea ca Doamná o Ro-manca, ortodoxa Ana. Inainte de a o lua pe (Musa, Domnuls'ar fi cAsatorit cu acea Margaretg de care. a fost vorba maisus. Ea ar fi murit in cel sAlas af Doniniel moldovenesti,Baia s'aseasca, si ar fi fost ingropath in vre-o biserica" de lemn anegustorilor catolici cari erau orgseni cu drepturi ai Baii sau,cum i se zicea atuncea, de obiceiu si oficial, ai cetalii Moldovei",dupa apa ce urge in apropierea ei. Peste osamintele presupuseiMargareta, dar de sigur pentru noua Doanind polono-lituanaRyngalla, cum se va arMa indata, Alexandru-Voda cIdi acumci mare biserica de piaträ, in stil gotic, cu bolti si sApSturifrumoase, si-i adause chilii de mángstire, dar nu pentru Do-minicanii strgmutati de la Siretiu, cari, ei, aveau grija sufle--teasca a Moldovei de spre partea catolicilor, ci pentru Fran-ciscani, cari se intetiau pretutindeni la lupta cu schisma 2

rornano-catolicae res gestae, Budapesta, 1887, p. 26, si Eubel, inRoemische Quartalschrift, an. XII, p. 108.

3 lorga, Studii i documente, I-11, pp. XXIX-XXX, XLVII-V111.' Bandini, ed. UrechiA, in An. Ac. Rom., XVI, p. 244.

www.dacoromanica.ro

70 N. lorga

La 1410 biserica era gata, si un nou episcop era sa steieIiinga zidurile ei.

Aceastä declaratie de simpatie pentru catolicism trebuiepusa insa in legatura cu tin sir de evenimente politice,care dovedesc ea" nu credinta Domnului fusese schimbata,ci numai motive de oportunitate-1 facuserd sa iea unclemasuri care nu corespundeau convingerilor sale. Anurne,1a 1404, Alexandru jura intaia$i data credinta regelui Po-loniei, lui Vladislav lagello, pe and evecinul sail Mirceafacea politica ungureasca, mergand la Severin sa intâni-pine pe imparatul-Rege Sigismund. La 1410, Moldovenii seluptau la Tannenberg, in oastea polonä, impotriva Cavale-rilor Teutoni. La 1411, Alexandru facea un imprumut regeluisi capata ca zalog eventual Pocutia. Si indata, dupa 1415,cind Alexandru, mergand in Polonia, e intovarasit de Doamnasa Ana ', Domnul se insura a treia oara cu acea vara a

lui Vladislav, Ryngalla, care voia sd-si afle in Moldovaepiscopul catolic si biserica latina 2. Inca din August, epis-copul de Camenita capata voia de a sfinti pe loan de Riza,Polon, ca episcop de Baia, si, in Novembre 1417, loan pu-tea sä ocupe chiar aceste functii .

in Maiu 1415 Inca, atunci cand Alexandru, cu DoamnaAna, fku acea calatorie politica de nottä inchinare la Cur-tea regelui Poloniei in Sniatyn, Vitold, Marele-Print al Li-tuaniei, cauland sa-si capete oarecare neatarnare politica sistiind ea o forma bisericeasca deosebita trebuie sa-i cores-pundä, isi cred la hotarele Moldovei un nou Mitropolit pen-tru Tinuturile sale, din care a vrut sa beg mai tarziu si unregat. Din dorinta de a nu supara pe regele polon Vladislav,Patriarhia din Constantinopol nu voi sa dea binecuvântareaei pentru intemeiarea noii diecese. Se gasira insä episcopi

I Dlugosz, la acest an.' lorga, Gesch. des rum. Volkes, I, p. 299 si urm. ; ed. rornAneascá, II,

p. 71.' Eubel, in Roem. Quartalschrift, 1903, p. 169.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 71

cari sä acorde celui d'intalu Mitropolit de Chiev din noua serie,Grigorie Tamblac, binecuvantarea lor

Tamblac fusese, probabil, la Constantinopol, egurnen al

vestitei manastiri Pantocratorul, $i in aceasta calitate el luaseparte la solia Patriarhiei in Moldova, care savarsi operade impAciuire 2 Cu acest prilej ramase el in tara mai multavreme i inu la Suceava, inaintea Domnului tanar, a batra-nului Mitropolit Iosif, a clericilor $i a boierilor mai carturari,un $ir de predici, lAucland inteuna din ele $i pe noul sf intocrotitor al Scaunului domnesc insusi, Ioan de la Cetatea-Alba. Aceste predici, care fusesera puse in scris, s'au pas-trat, $i ele arata in Grigorie, care era de nastere Bulgar $iinvAtase la $coala vestitului Patriarh de Tarnova, Eftimie,un cunoscAtor bun al stilului clasic in orniletica $i un retordibaciu. Pe vremea aceia, Tamblac, mai bucuros de Moldovasarbeased" decat de apAsatoarea atmosfera elenisanta dinConstantinopol, isi zicea numai : ieromonah al Bisericii mol-dovenesti". Poate cA recomandatiile lui Alexandru-Voda vorfi atras luarea-aminte a stapanitorului lituan asupra invata-tului calugAr, $i Mitropolitul rnoldovenesc, urmas al luilosif, se va fi aflat intre acei episcopi cari sfintira pe Gri-gorie ca pe un conducator al Bisericii rusesti din principatullui Vitold. Cu greu ar fi gasit el oameni mai bucurosi sA-1ajute deck pe Moldoveni, in mijlocul carora petrecuseatata vreme, spre folosul lor cultural si religios

Hirotonisirea Mitropolitului de Chiev era un pacat fatade ierarhul constantinopolitan : ingAduirea politicei de spri-

V. biblografia ultimA privitoare la Tan blac in Kaluzniacki, Ausder panegyrischen Literatur der Siidslawen, Viena, 1901; laticnirschl,Grigorie Tamblac, 1908.

' V. mai sus, p. 62.3 Cf. Melchisedec, in An. Ac. Rom., VI, p. 1 si sau Rcv. p.

ist., arch. fi fit., III, p. 1 si urn; apoi si in anul VIII din Biserica or-todoxd romana.

urni.,

www.dacoromanica.ro

72 N. lorga

iinire a catolicismului, la care se invoise A1exandru-Vod5,era o altrt greseala, nu mai putin grea. Se adaugi si o atreia pentru ca sa apese si mai limit pe urmasul lui losif,pe al doilea Mitropolit, farà nurne, al Bisericii moldovenestiorganisate. La 27 Decernbre 1411, regele-Imparat Sigis-mund, cu care Alexandru traia in bune legaturi de prie-tesug, ca unul ce nu stia tratatul de impärtire a Moldovei,pe care, in 1412, puternicul vecin ii incheiase cu Vladislaval Poloniei, alt prieten si mai bun,intra in orasul sviterianConstanta cu un stralucit alaiu, pentru a deschide acolo si-nodul care trebuia sa inchida rana, de mult deschisA, aschismei Apusului, impartit intre Papa din Roma si Papa dinAvignon. in Constanta venira, pe langa atatia prelati unguri,si trirnesi ai mai multor orase, intre care si cele ardelenesti,Clujul, Alba-lulia si Brasovul. Poftita de uu suveran asa deputernic precurn era Sigismund, Moldova, pe care la 1420episcopul de Baia o declarä supus5 stapânirii temporale alui Sigismund" isi trimese si ea delegati, dar nurnai dinacele orase care aveau un numar de locuitori catolici, dintrestrainii unguri, germani si sasi. Cronicarul sinodului, Ulrichde Richental, porneneste astfel pe represintantii Sucevei, Ro-manului , 1asului 1-Lir1aului, Barladului si altor targuri preasucit scrise ea sa se poata recunoaste *. Stim ca si Chilia aavut sterna ei la Constanta precurn, de alminterea, niciMuntenii n'au lipsit de la acest maret sinod pe care-I pre-sida un Imparat doritor de a juca un rol mare in lurne. In

ei doi Mitropoliti si sapte episcopi", de cari vorbeste

Eubel, in Roemische Quartalschr ft, 1898 (XII)...Reissmarck."Die zwit seind Philistei.".Moderland", Mayda", Herat", Mentz", Molga". V. d curand,

C. haradja, in Mentoriile Academiei Rotnane" pe 1926 i observatikenide in Revista lstoricà pe acel an.

Hurmazaki, 13, p. 497, no. 409. E hsä ii toat5 alcatuirea nargiuniimai mult de cat un motiv d bAnuialâ.

3,

5,

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romanestl 73

cronicarul trebuie sa se vada mai multi preoti si egumenideck episcopi adevarati.

Ai nostri n'au avut fireste niciun rost in hotararea marilorprobleme religioase pentru care fusese adunat sinodul. Darun Mitropolit ortodox care sfinteste episcopi fara voia Pa-inarhici, care ingaduie a i se da de Domn un coleg catolic,-fara a protesta, si care, in sfarsit, lasa sa-i piece din Oradelegati la un congres bisericesc latin, avea socoteli de datla Constantinopol. El a si fost chemat acolo, cum, tot pen-tru tolerarea intinderii catolice, fusese citat odata cel d'intaiuMitropolit al Ungrovlahiei. Sau poate, fara nicio citatie, Mi-tropolitul Moldovei veni spre orasul imparatesc, din parteaDomnului sau, pentru ca sa arate Imparatului bizantin, careinsa nu era totdeauna stapan peste Patriarhul lui, ca o ase-menea actiune in materii religioase e impusä de nevoi poli-lice ce nu se pot inlatura. Oricum, iata-1 pe capul Bisericiidin principatul lui Alexandru-cel-Bun la Athyra, langa Cons-tantinopol.

Patriarhul nu .voi sa-1 recunoasca drept Mitropolit canonic,poate $i pentru Ca fusese numit dintre clericii fedi, uceniciilui losif i ascultatorii lui Tamblac, in loc sa fie trimes dela Constantinopol, dintre clericii cari, acolo, se atineau laepiscopli ayropiate sau oricat de departate Imparatul lipsia,fiind dus, Inca din vara anului aceluia, 1415 , in Moreiapentru a ridica vestitul zid de sese leghi, Hexamilion Inzadar staruira pentru Moldovean unii dintre episcopii greciaflatori atunci in Capitala Imparatiei, si mai ales al Midiei,spuind ca e obiceiti a primi, nu numai prelati aflatori in si-tuatia Mitropolitului moldovenesc, dar 'Ana $i Armeni, Mu-sulmani si eretici declarati. Afacerea se zabovi mai mult timp,si anunie [Nina la intoarcerea Imparatului Manuil, om de au-

_Zwaien Ertzbischoffen und sonst sben Bischoff yres Lands... vUGelerfen" ; fol. CCXV °.

' Syropulos, Vera historia unionis non verae, Flaga, 1660, p. 3.V. lorga, !Votes et Extraits, I, la acest an.

www.dacoromanica.ro

74 N. lorga

toritate, care, in clipa cand propunea cruciata Venetienilor 1,trebuia sà caute a nu pierde prietenia puternicului Domnce stApania la gurile Dungrii. Dar Patriarhul Eftimie nu as-culla' nici de sfatul ImpAratului insusi ; numai dupa moartealui, la 31 Mart 1416 2, Mitropolitul c5patg de la noul Pa-triarh, Bulgarul losif, poate si el vre-un ucenic de-al lui Ef-timie de Tarnova, putinta de a pleca, prin aceia c i se da-durà scrisorile patriarhale de intärire 3.

Peste cinci ani de zile, Mitropolitul, care scapase din greu-tatile create de Patriarhie, v5zu pe Alexandru-Voda despar-tindu-se, cu voie de la Roma, de sotia sa catolica, Ryngalla..Episcopul de Baia, loan, piesinta cererea la 1-iu lulie 1421,si la 15 Decembre casAtoria era deslegata, pentru inrudireade aproape, necanonicä, intre soti. Cu Doamna de neain po-lon, pleca din lasi un puternic sprijin al catolicismului, de siSiretiul trecu, iu 1421, la Ryngalla, care va fi stiut sa ocro-teascA pe domeniul ei legea latinä 4. Nu stim ce ispravd vafi färut episcopul de Siretiu in anul cat. orasul fu al Doam-nei divortate : dupii Nicolae Venatoris, intors la aceasta die-.cesà, un loan poarta titlul episcopal de Siretiu de la 1434inainte. Dar rivalul sail din Baia infra in lupt5 cu Francis-canii, cari pretindeau s5 indeplineasca functii preutesti prin-sate si, cat despre aceia, mergeau prin carciume si-si aveautiitoare in vederea lumii. Nici loan, nici urmasul s5u, de la30 April 1438, Petru din Zips, nu putura sa mai ridice con-ditiile materiale sau morale ale diecesei, in care episcopul,care, din nenorocire pentru el, resida de fapt, primia doarsaptezeci de galbeni pe an de la putinii credinciosi si nu eratinut in sama nici de Franciscanii, nici de Dominicanii cari mai

lorga, Notes et extraits, I, P. 239.' Du Cange, Glossariurn mediae et infimae graecitatis, P. 1191.o Syropulos, 1. c. ln cronica se vorbeste apui de solia la Papa a lui

Nicolae Eudaimonoianni; v. lorga, Notes et extraits, seria a 2-a, p.183, nota 1; p. 198, nola 3.

Hurmuzaki, 1', pp. 514-5, no. CCCCXX1V.Eubel, 1. c.

1

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesti

erau lasati s'a cutreiere tara, mai mult pentru pl'acerile lordeck pentru folosul confesiunii latine

Episcopul Melchisedec pomeneste o notità pe un crono-nograf tradug in romäneste, notità, de bunä sama margi-nal5, care reproduce un antimis al Mitropolitului moldoveanMacarie cu data de 1429. Mitropolitul poarta titlul de alMoldovlahiei si al partilor de Fangà Mare". Acest titlu e in-tru toate corespunzator cu epoca lui Alexandru-cel-Bun, candMoldova se numia bisericeste asa : Moldovlahia" si Dom-nul Ii zice astfel in cunoscutul patrahir ca si in unele din ac-tele sale mai tarzii si când amintirea episcopiei de Cetatea-Alba', de curind anexata apoi la Moldova, trebuia sa fiefoarte vie.

Macarie nu mai apare, de alminterea, niciri, i niciun altMitropolit moldovenesc nu e amintit pAnA la tratativele celenoua pentru Unire, intre Roma, adusä la unitatea de Car-muire, si vechiul Bizant indgfatnic, in 1437 $i anii urrnatori.

IV

MAnAstirile lui Alexandru-cel-Bun.

Din ce in ce mai despartita de Polonia, iar la urma instransä legAtura cu Lituania lui Svidrigailo, neasfamparatulurmas al stgpanirii si planurilor lui Vitold, politica moldo-veneasca' nu mai cerea ocrotirea fatarnia a catolicisinului dinpartea Domniei. De alminterea ziditorul bisericii catolice dinBaia fusese tin ctitor i inoitor de m5n5stiti räskitene. in-tr'un unghiu de munte din Bucovina de azi, Ia Moldovita,

Ibid.2 An. Ac. Rom., VI, p. 46, nota. Pomelnicul de la Bistrita are Intre

losif s't Teoctist pe loan, Samuil, loanichie, Vasilie, dar ei pot fi i ..arhiepiscopi" de Roman (v. mai departe). Macarie lipseste.

75

i,

www.dacoromanica.ro

-76 N. lorga

fAcu o noua manastire, al carii privilegiu d'intAiu are data-(le 31 Octombre 1402 $i vine de la Alexandru, care dklu-fundatiei sale doug mori in Baia : una in cetate chiar, altaia margine, $i patru sdlase de Tatari", asezate tot acolo.Danii de pamant le face el Moldovitei $i in 1409 ; o mareparte din munti $i vgmi, Tinutul ce mkgeneste cursul räpedea) Bistritei, infra astfel de la inceput, cu uriasele-i p5duri bà-trne, in stap5nirea calugarilor Bunei Vestiri. Si Doamna Anacrescu din partea ei averea Moldovitei 2. Egumenul cel d'in-itaiu al mAnastirii nu s numit in niciunul din aceste acte dorn-fie$ti, dar el trebuie sa fi fost, nu numai administratorulunor mosii intinse, dar si tin fel de VIgdicg fkä hirotonisireal preotilor din toate satele ce alcatuiau marele domeniu almanAstirii.

N'avem inca o carte de privilegii pentru manastirea de pernalul Siretiului, a Sfintului Nicolae din Poiana Siretiului",Aar, inca" din 1409, Alexandru -Ikea o danie acestei

fara a spune ori a !Asa s'a" se inteleagi prin vre-un cu-vint ca el ar fi intemeietorul ei. Domnul se multameste a-iua toate drepturile asupra bàIii ce se intinde de la gura

omuzului pind la hotarul ce este la Heciu", precum $i unc de sädit vie pe clansul3. Se aclAugira apoi, la 1410, ca-

tre averea acesteilalte nAndstiri : din Tamartasenii de laSomuz cinci salasuri de Tatari, cu voia $oldanului lor [sauu $oldanul, cu Sultanul, sau Voevodul lor], Petru".

Bistrita, de Iângä apa cu acelasi nume, fu facutà sau pre-facutä de Alexandru, care era sä fie $i ingropat in cuprinsule. Acestei manAstiri, cu hramul Adormirii Maicii Domnului,ii hkazia el la 1422 vama Bkladului, care nu era una dinele mai putin insemnate ale terii, in depling stäpânire, pe

-wed" ; peste câtiva ani, la 1428 $i 1431, cand Domnia lui

Sau TAtArasi-Tigani.Wickenhauser, Moldowiza, Viena, 1862, p. 55 si urin.

$ Hascleu, Arch. ist., 12, pp. 11-12, no. 283.Ibid., pp. 12-13, no. 24.Ibid., p. 132.

mänAs-tiri,

4

I

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romaneti 77

Alexandru se apropia acum de sfArsit, Bistrita mai capatavamA : aceia, pentru Secuime, de la TazlAu, care se tine devama BacAului". Patru priski de albine, in locuri departatertrebuiau sä procure bisericii ceara trebuitoare. Slujba erau sái-o facA treizeci si until de sAlasuri de Tigani,asa se si zice aici,nu Atigani", ca la Munteni, cu un cneaz sau jude i douaspre-zece bordeie" de Tatari adevArati. in sfArsit, pentru IntãiaidatA se da unei mAnastiri, impreuna cu tin sat si silistea lui,mAnAstirea clAditd de altii pe acest loc : mAnAstirea Sf. Ni-colae, unde a fost Huba" Acest act ni dA si nuinele egu-menulni Vasilie, numit staret, §i domn", cldr, ca episcopii.La Bistrita s'a ingropat si Doatnna Ana, la 2 Novembre1418

HArtiile mAnastirii Near4u1ui n'au fost tipArite nici mAcarin regeste, de si au fost aduse la Arhivele Statului, darele trebuie sa cuprinda un numAr de privilegii asAmAnAtoarede la Alexandru-cel-Bun. DupA tot ce s'a petrecut cu ve-chile acte trimese in Rusia la 1916, cercetAri actuale fluse mai pot face.

Bisericuta de, lemn de la Radardi, unde era, de la Bogdan-VodA incoace, gropnita Domnilor Moldovei, pentru carecuvint i-a fAcut i daruri Anastasia, fiica lui Latcu-VodAa fost intemeiatA din nou, de piatrA; supt Alexandru in-susi. Un privilegiu mai tArziu da mArturie cA organisatorulMoldovei, in ordinea politica si in cea bisericeasca, a dAruitbisricii acesteia, al carii staret de mAnAstire tinea loc deepiscop in pArtile de sus ale terii, ce fuseserA de curAnd ca-pAtate, supt Alexandru insusi ori supt inaintasul sdu, PetruMusat, de la Poloni, nu mai putin de cinzeci de biserici,

Ibid., pp. 122-23.1orga, Inscriptii, I, p. 38.

3 Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 272 sau in Rev. p. ist., arch.fil., I, p. 60 ; Kozak, Die Inschriften aus der Bukowina, I, Viena,

1903; cf. lorga, Ist. lit, rom. In veacul al XVIII-lea, 11, p.532, nota 1 ;Studii si doc., VI, p. 627 ; D. Dan, Cronica episcopiei de Rdddati,Viena, 1912, p. 25 si urm.; acelasi, Episcopia Radaufului, Mitropolia

mdndstirite Bucovinei, CernAuti 1926.

,si

o

st

I.

t.

1,

'

pi

www.dacoromanica.ro

78 N. lorga

cu popii lor", si anume : din Tinutui Sucevei patruzecisi patru, iar din Tinutul Cernautului sese biserici" '. La RA-dauti se incepu acel pomelnic din care pe incetul se vadesvolta in alte locuri, mai fericite, cronica moldoveneasca.

Inca inainte de Alexandru, de pe vremea lui Roman-Voda, ctitorul orasului ce-i poarta numele, se afla in acestao biserica a Sf. Paraschive. Aici s'a ingropat $i sotia in-temeietorului, Anastasia. Fiul Anastasiei $i al lui Romanveni acum sa inzestreze biserica din Roman cu sate $i mori,cu vaduri pe Moldova din jos de targul Romanului". Actulde danie spune cd ea s'a facut in SuCeava, preasfintituluiMitropolit Iosif", ceia ce arata doua lucruri : ea si acestaera ctitor la Sf. Paraschiva, de vreme ce mai i se faceaudaruri pentru ddnsa $i, al doilea, ca in acest moment, la 16Septembre 1408, nu se intemeiase Inca o a doua episcopiea Thrii, o Mitropolie a Terii-de-Jos", cum i s'a zis maitarziu, in Roman 2. Totusi Alexandru-cel-Bun se presinta,intr'un act al lui Stefan-cel-Mare, ca intAiul ctitor al Mi-tropoliei" de Roman, careia-i dd, nu numai Leucusenii, cudijma de varza", cari se intalnesc $i in documentul prece-dent, dar si Dragomirestii 3. Cel d'intaiu Mitropolit al Ro-manului", chir Calist, e pomenit inteun act de la Stefan-Voda, fiul lui Alexandru, la 30 Septembre 1445, cand i seda un Tatar din Tatarii nostri de la Neamt $i cu salasulsi cu toata averea lui" 3, putandu-1 lasa dupà moarte, fiebisericii", fie altui cuiva, daca nu vrea sa-1 libereze, ca satraiasca slobod, dui-A legea romaneasca", nepomenindu-inimeni de robie". Mitropolia" se vede a fi un fapt cu-noscut $i, de oare ce, in luptele ce izbucnira dupà moartealui Alexandru, fill lui nevrednici numai fagaz pentru ase-

' T. Codrescu, Uricariul, XVIII, p. 58 si urm.2 Melchisedec, Cronica Romanului, I, pp. 101-2. Cf. I. Bogdan, in

Convorbiri literare, XXXV, p. 364 si urm.3 Melchisedec, 1. c., p. 147.

4 Ibid., p. 112. Cf. Doeumentele lui $tefan-ccl-Mare, ed. I. Bogdan,I, pp. 10-2, 342-4.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornanesti 79

zaminte noua bisericesti n'aveau, trebuie sd se admitd caintemeietorul episcopiei de Roman a fost tot Alexandru-cel-Bun.

V.

Urma*ii lui Alexandru-cel-Bun i mängstirileMoldovei.

$i fiii, nepotii de fii, in lupta pentru stdplinirea Moldovei;ni lui Alexandru-Voda, s5nt darnici fatd de mändstiri. Aces--tea erau asezate la locuri de strAmtoare, de pasuri $i devaduri ; ele aveau imprejmuiri de ziduri, puternice pentrulcele vremi, si erau in stare, si sd apere o ostire, $i s'oprimejduiascd in trecerea ei. Egumenul" de la Pobrata (Sf.Nicolae din Poiand), Eustatie, prime$te, astfel, de la Petru-cel d'int5iu patru sdlase de Tigani" dui-A ce Stefan, fra-tele sau, inchinase aceleia$i mAndstiri altä suniä de Tigani 2 ;i se dau buti de yin din dijma, din deseatina" domneascade la H5rldu, sau de la Cotnariul sAsesc, ori de aiurea.Ceara de la Targul-Frumos se adauge mdndstirii din parteaaceluia$i statornic sprijinitor, Petru-Vodd, la 5 Octombre1448, cAnd el era hisusi in mdnastirea din Poiana", incun-jurat de dreptii boieri", in frunte cu Neagoe, cu un Vornic,un parcalab, un Stolnic, un Ceasnic, un Spdtar si pisarulTudor, care scrie actu13. Fratii" puteau sa aiba astfel unadaus de bdutura la trapezd" (la mas5)4. De la AlexAndrel,-fiul lui Roman $i nepotul lui Alexandru, c5lugarii de la

,,Pobrata, din Poiand", capdt5 iardsi ceard din prisdcile dorn-nesti de la Targul-Frumos, mai tArziu cAluggrii putneniieau camana cerii de la Siretiu -; buti de yin din dijma

Hasdeu, Arch. ist., p. 123.Ibid.

' Ibid., p. 113.Ibid.Wickenhauser, Woronetz und Putna, Ceri auti, 1886, p. 185.

I',

www.dacoromanica.ro

80 N. lorga

ce o ridica Domnia acolo, de la carciume, apoi o prisackin branistea", in teritoriul oprit, de la Bohotin, mai peurm i mAji de peste, in sflrsit Tigani, Tatari, poieni, mori,mosii, pustietati" langa ape, loc de helesteu, de varatec side sat, pe flngà un numar de masuri, de coloade" de gr5u

orz de la Sash din Baia, cari, altfel, vor plti o amend'a desaizeci de ruble de argint, de tot mare pe acea vreme

Bisfri(a, din parte-i, se alege, de la Alexandrel, cu pes-cuitul in Botna, si in Nistru chiar, doua pescarii", sul-fite de orice amestec al celui ce va tinea de la noi Ti-ghinea", cu vama ei cea vestal 2.

Dinteun privilegiu al lui Alexändrel si din al doilea, de la20 Maiu 1459, al lui Stefan-eel-Mare insusi, adevaratul urmasal lui Alexandru-cel-Bun, precum .si din altele de la acelasiDomn, se mai vede ce situatie superioarl, as/mgnAtoare cua llcasurilor monastice din Apusul catolic, de la care, inatitea privinti, se inspira Moldova, aveau aceste manästiri,mai bine impArtite deck cele din Tara-Romaneasca. Pe sa-tele lor, nicio dare nu se da altuia deck numai alugarilor.Domnia sau proprietari mai vechi, ca biscupul", ceia ceinseamnä episcopul catolic, pe care Stefan ii despoaie dedrepturile sale asupra Ungurilor de la Lucicesti, plrásesctoate veniturile. Nu se mai datoresc Statului dijmele deorice fel, ca berbenitele de mied" ' si drobii de sare, nici

nici posada, adeca sarcina de a face straja la

cetati , podvodul, cardtura pentru Domnie , ilisul,poate pentru prinderea pestelui 5, lucrul la moarl", la

' Hasdeu, Arch. ist., l', pp. 102-3. Cf. si p. 142.2 Ibid. p. 141.

Hasdeu, Arch. ist., p. 114.4 Cf. Bogdan, Documental Rfizenilor din 1484 i organisarea ar

motel moldovene in secolul XV, din An. Ac. Rom., XXX, 1908.pp. 52-4.

Melchisedec, Cron. Husilor, I, pp. 56-7; Cron. Rom., I, pp. 1212.

si

1.

I',

dark,

$

$

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romAne§ti 81

cetate" ', la cositul fânului domnesc", nici caii de joldpentru posta Mgriei Sale, nici caratul butilor" si nicio altaslujbri" legiuitg. Aiurea se adauge Ca ureadnicii, dregOtoriiDomniei, dijmarii sau desetinarii nu vor ridica dijma albi-nelor si ca pripasarii nu vor avea pripasul" pentru trecerea,de catre vitele strgine, a hotarului". Globnicii nu ieaugloalA, pentru anumite delicte si crime ; nici tretina" nuse plateste aici. N'au rost osluharii, nici parerubtii", alecaror indatoriri fiscale nu OM cunoscute, nici gonacii" sauurmatorii 2 Une ori vamesii n'au dreptul de a culege vamadrumului -asupra pestilor si verzei" calugarilor 3. Ba chiaracestia puteau aduce unele lucruri din strginAtate $i a levinde acolo farä a da vama 4. Multe vAmi ale terii, mari,si mici, si perepisuri" (vAmi de transit), ori grivna" sauvama cafalor, ca acelea din Bacau si din Tazlai, dgruitpde Stefan-cel-Mare Bistritei 5, erau ale rrigngstirilor a.

Judecatorii oraselor vecine, Iasi, Karlau, Bacau, soltuzii $i

pargarii, rânduitii tirgovetilor", cari luau gloabe pentrusfezi" si chemau la balciuri in zilele hotarate , starostii deTinuturi sau pArcalabii de cetati n'au dreptul s'a judece peoamenii de pe teritoriul imun al ma'astirii, ci acest dreptse dà calugarilor, adeca egumenului, care va fi fost repre-sintat la judet printeun dichiu, ca al episcopului. Unele ye-nituri domnesti de prin targuri, ca venitul cerii din Bacau,tree iaräsi la cdlugki 1. Pricinile mari", furt, desugubina",pentru fapte rusinoase, ripiri" b, ca si pricinile mici",nu se vor indrepta spre niciun Scaun de judecata, afara

' Acelasi, Cron. Rom., I, p. 120.' Ibid., pp. 118, 126.3 Ibid.8 Melchisedec, Cron. Rom., 1, p. 127.5 Hasdeu, Arch. ist., I', p. 154.G Cf. darea, In Tara-RomAneascA, a \Tamil de la Calafat, cu tarif fix,

cAtre Tismana, la 1529; ibid , p. 30.' Ibid., 1,, p. 154.8 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126.

6www.dacoromanica.ro

82 N. lorga

numai de cele pe care si le opreste Domnia, ca trädarea,de sigur .

Nu ,numai cA toate veniturile sant ale mänästirii, dar nicimesterii ce se vor afla prin sate, cojdhari" (cojocari) saualtii, nu vor avea sà lucreze pentru Domn, ci mestesugul lorva fi de folos numai sfantului läcas.

Cum se vede, mänästirea moldoveneascä din acest timp ecu totul scutitä, immunis, cum s'ar fi zis in Apus, sau, cumse zicea atunci in MQldova, cu un cuvant atAresc, tarcdn 2.

Astfel stätea Biserica Moldovei in preajma Unirii RgsAri-tului cu Roma, in conditii de organisare si demnitate multsuperioare acelora de care se bucura Biserica munteanA, in-trafa fapede in Iâncezire.

VI.

Sinodul din Florenta.

1. Mitropolitul Grigorie. 1ntr'un moment cand negocierilepentru Unire erau destul de inaintate, se infätisä hr Romachiar un cleric roman, Grigorie, care marturisi credinta cato-lica si fu hirotonisit acolo ca Mitropolit al Moldovei, pri-mind misiunea de a aduce la catolicism, nu numai pe Mol-dovenii sai, dar si pe Romanii si Bulgarii ce se aflä in re-gatul Ungariei sau la hotarele lui" 2-. Un pasaport formal sedadu acestui arhiepiscop al Moldovlahiei", pe care tam,in fruntea cAreia stAteau fiii lui Alexandru-Voda, Ilie si Ste-fan, impacati acuma, n'avea de ce-I recunoaste 4. Moldova

1 Ibid. Dar sant casuri cand ,,desugubina- si rdpirea fetelor" aducsi ele gloabd Domniei ; Hasdeu, Arch. ist., 1', p. 124.

' Ibid., I ', p. 154; Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126: HEAlli010TailKauCHO, ,,scutirea cea mare".

8 Annales ecclesiastici ale lui BaroniuS, la anul 1436.4 V. Hurmuzakl, I ', pp. 599-600, no. DII.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romAnesti 83

nu putea sa aiba atunci, cu cei doi Domni, atata vreme du--mani, dintre cari unul nu voia sa rabde pe celalt langaclAnsul, o adevarata politica, $i Inca politica IndrazneatA carear fi intors-o la catolicismul din vremurile lui Latcu-Voda $iale lui Petru I-iu.

Episcopul de Siretiu ramase $i mai departe in Polonia ;noul episcop de Baia, Petru din Zips, nu fu numit deck la30 April 1438 E. Inaintawl sail se pare ca, nici nu mai stA-

tea in cea mai veche cetate a Moldovei, ci-$i cautase unadapost in manastirea cea batrAnA a Franciscanilor de laTrebe$, lAnga Bacau, pe apa Negelului, cari Franciscanivenisera din Secuime, din marea lor Casa de la Simlaul Ciu-cului2. Rama$itele de catolicism erau amenintate, in sfar$it,$i de propaganda husita, ocrofita, se zice, de Alexandru-cd-Bun, catre slar$itul Domniei lui $i represintata la 1438de un preot Constantin, de loc din Roma, care se lauda CAeste canonic al Lateranului $i *ugh' multa lume la noualege poporala, cu cartile sfinte in graiul vorbit $i inteles inde ob$te 9.

2. Husitismul in Moldova si Maramuras. Husitismul na-valise, in adevar, Ungaria, in acela$i timp cand luptatoriipentru biruinta Bibliei $i Evangheliei, fdra ceremonii $i

forme, fara Vladici $i pompa, cuceriau ora$e in Statele Im-paratului-rege $i ajunseserA, pradand $i cAntAnd imnuri, inZips $i in Maramura$ 4. Preotii din acest Maramura$ roma-nese sau din partile vecine ale Arclealului primira credintanoua, care ingaduia $i mirenilor imparth$enia supt amAndoua

1 Eubel, 1. C.

1 Studit si doc. I-II, pp. XXXVI, 150-3, no. CXII ; cf. Melchisedec,Cron. Rom., I, pp. 18-20, dupA izvoare cehe. V. p. 74.

8 Eubel, 1. c.; Lewicki, Codex epistolaris saeculi decimi quinti, inMonumenta Poloniae llistorica, Cracovia 1891, pp. 254-5, 267-9,284-6,305-6 ; cf. lorga, Studii si doc., I-lI, p. XXXIV ; Istoria literaturit ro-nginesti, I, Bucuresti 1925, p. 105 si urm.

4 Ibid p. 100 si urm.; Macurek, Husitii in Moldova (in limba cellA ;V. mai departe).

www.dacoromanica.ro

84 N. lorga

speciile", cu pane si cu vin, asa cum obisnuise totdeaunaBiserica greceasca" a Romani lor. Urmand. exemplul Cehilor,cari talmäcisera Psaltirea si toata' Biblia, acela al Polonilor,cari aveau si ei psalmii in limba poporului, preoti din acestiacari primisera credinta simplä si intimä a lui Hus cel ars perug tradusera, dupà un original slavon, pentru intaiasi data,parti din Scriptura. Astfel incepura sä umble din mana inmana manuscriptele care cuprindeau, intrio aspra prosa, plinade- greseli si incalcitä, Psaltirea romaneasca, Vechiul Testa-ment romanesc, Evanghelia si Faptele Apostolilor in limbanoastra. Crezul catolic pastrat de Husiti era adaus la acestelucrari incepatoare de talmacire ', si se mai cetiau si unelelegende : a Sf. Dumineci, a Sf. Vineri, in care se oglindescsuperstitiile pe care, de mult timp, le raspandiserà intre Ro-mani preotii bulgari ce se convertisera la legea de suferintasi de entusiasm, de inlaturare a formelor, care poarta numelelui Bogomil, intemeietorul ei, la legea noului pavlichianismsau a bogomilismului 2. Iar, cu catva timp inainte ca husitis-mul unguresc sä bed astfel a-si lua inceputul literatura reli-gioasa a Românilor, Unguri, trecuti la eresia cea mai iubitasi inteleasä de popor, prefaceau in Trotusul Moldovei, incadin 1416, cartile sfinte in limba maghiara ".

3. Moldovenii la Sinodul din Florenta. In aceste vremuritulburi, cand catolicismul parea ca trage de moarte, canderesia cuceria tot mai mull teren, (land roade asa de fru-moase si nottä ca Scriptura in graiul credinciosilor, cand unpribeag ca Grigorie putea sa fie sfintit la Roma ca arhie-piscop al Moldovlahiei" latine si Benedicl de la Severinputea sd capete, tot de la Papa, dreptul de a pästori Mol-dova, se mai intampla ea Scaunul metropolitan ramase va-cant, de bunä samd prin moartea lui Macarie. BisericaMoldovei fu administrata de protopopul Scaunului aihie-

' 1st. lit. rom., I, 1. c., p. 18 i urm.2 Ibid.3 Friedrich Keinz, Zwei alte ungarische Texte aus einer Handschrift-

der k. bayer. Hof- und Staatsbibliothek, München, 1879.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roinane§ti 85

piscopal, Constantin, care ramase apoi vicariu, Ioctiitor" deMitropolit. lar Patriarhia, äreia Domni ca aceia din 1437nu-i puteau sta in fao, se grabi a da Moldovei tut nou ar-hipastor, pe titularul de Sebastia sau Sivas, in Asia Mica,Damian, care era un ucenic al patriarhului Iosif, un om allui", din chilia lui", dintre slujitorii kri" Pentru negocie-rile in chestia numirii noului Mitropolit venise la Constanti-nopol protopopul $i, cu dansul, fruntasul boier Neagoe 2Nu .credem ca ei sä se fi intors in Ora, de unde nu i-ar fitrirpes u$or in Apus, la Ferrara $i Florenta, pentru a luaparte la desbaterea Unirii. E mai admisibil CA se luara dupastaruintile Patriarhului $i Imparatului, cari voiau s5 aiba unalaiu cat mai stralucit, $i se suira $i ei pe corabiile careduceni pe .Greci i pe Armeni spre termurile Italiei. Altfeln'am intelege de ce Biserica munteana nu si-a avut $i earepresintantii la marele Sinod ecumenic.

Delegatii moldoveni luara parte regulat la $edinte, $i

Damian e pomenit de mai multe ori in cronica lui Syro-pulos, aratandu-se ca el era asa de mull impotrivg inoiriiin dogma, incat, uitand datoriile sale de recunostintä, f5cuparere deosebità de a Patriarhului losif 13. 0 cronica spuneca Trime$ii s'au intors cu barbile tunse", Letini curati $i

in pott4; dar dupa purtarea lui Damian in sinod invinuireapare sa nu fie intemeiata. De fapt, inch' din Novembre 1447locul lur era ocupat de un fost au& al manästirii Pe-tra, Ioachim, episcop de Agathopolis Inca din 14335. Secredea ca, dupa moartea Imparatului Joan al VIII-lea, un

Syropulos, o. c., pp. 260-1.2 V. ibid., p. 45 ; cf. Mansi, Collectio Conciliorum, XXXIa .8 Locurile, in Dobrescu, Contribufiuni la istoria Bisericil romdne

in secolul al XV-lea, p. 25 si urm.4 Bogdan, Vechile cronice, pp. 144, 194.

V. Teodor Lascaris, Joachim, Metropolite de Moldavie et les re-lations de l'Eglise moldave avec le patriarcat de Pee et l'arche-veche d'Achris au XV-e siecle, in Bulletin de la section historique deI'Acaddmie Roumaine", 1927, XIII, p. 129 i urm.

www.dacoromanica.ro

86 N. lorga

sinod constantinopolitan secret din 1450 s'a declarat Impo-triva Unirii i c5 Damian fu represintat la el prin Macarie,Mitropolitul Nicomediei 1. S'a dovedit Insä cd acest sinodeste o nAscocire interesatA.

i Dosoftei de Ierusalim, Tóvo; KocccaXcerfiG, 14, 1694, P. 520; Alla-tius, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis consensione, Colonia1648, col. 1387 ; IntAiu la Dobrescu, o. c., pp. 31-2 ; cf. Auner, La Mol-davie an Concile de Florence, Bucuresfi 1906.

www.dacoromanica.ro

PARTEA. a

ORTODOXIA DE LIMBA SLAVONAIN

EPOCA LUI STEFAN-Ca-MARE.

CAP. I.

Mitropolitul Teoctist.

in 1451 Patriarhul Grigorie Mammas, care tinea la Unireaeu Roma, plea din Constantinopol, unde stapaniau pati-mile poporului, atatate, supt slabul ImpArat Constantin, deMegaducele Luca Notara, adeväratul sta"p5n al Capita lei bi-zantine. A se numi alt Patriarh in locul lui, era insa cuneputintà. Sultanul Mohammed al II-lea Ii incepuse Domniataind, prin cetAti noug la Bosfor, veniturile ca i legaturileConstantinopolului, care-sit a$tepta ceasul. In sfarit, pentrua infai si mai mult crisa religioasä $i politicà, Mitropolitulunit al Chievului, cardinalul Isidor, veni, din partea Papei,de la Roma chiar, pentru a proclama din nou Unirea, po-menind pe Prea Sfântul Pärinte in liturghie $i inviersunând$i mai tare plebea mAndrd- a Bizantului impotriva -du$manilorsi a pânga'ritorilor ortodoxiei strabune. Multi chemau ingura mare, ca liberatori, pe Turci, cari $i intrara, dupa unasediu mai lung, in ora$ul impArAtesc la 28 Maiu 1453 '.

Prin 1449-55, Mitropolitul Moldovei, Ioachim, care rama-sese in traditia Unirii, pgrásia Scaunul, refugiindu-se la Sando-mir $i apoi la Roma 2 Respect pentru drepturile constantino-

1 V lorga, The byzaniine Empire 0 Geschichte des osmanisclzenReiches, 11, cap I.

' Aunet, o. c., pp. 28-9; in rornkneVe in Revista catolicd, Bucure.$ti1915, pp. 54-5; Lascaris, /. c., p. 132 §i nota 2.

IIIa

www.dacoromanica.ro

88 N. lorga

politane, in halul in care se afla Imparatia greceasca, nu exista.La aceasta din urma data Patriarh bizantin nu statea la in-damana pentru a da gramatele" de intarire unui nou Mitro-polit. Domnul care era atunci, Alexandru cel Thar de laCetatea-Alba (pana in primavara anului 1455) ori Petru Aron,se sprijinia contra Turcilor pe Poloni sau pe Unguri. Con-sacratorul va fi deci cautat in Serbia lui Gheorghe Branco-vici, Despotul care putea fi considerat ca mostenitor al Bi-zantului cazut Pe noul ierarh stapanitorul moldovean nicinu se gindia de altfel a-I lua din mijlocul ucenicilor" deprin chiliile" Bizantului, ci alese pe un Roman, am crede

. chiar pe un fiu de boier, o ruda de Voevod, caci prea maree imlurirea lui in toate afacerile, supt Domnii cari urmeaza.Teoctist era un om invatat, care a dat un mare avant ail-turii slavone in Moldova ; trebuie sa fi fost pregatit deciinteuna din manastirile care pastrau datinile acestei culturi,gonite acum din vetrele ei balcanice. Astfel de manastire erainsa in Moldova numai Nedmtul, al carui egumen avea, dela orânduirea Mitropolitului losif, $i grija Bistritei : losif seOndise totdeauna cu iubire la acest laca$ al sail", $1 ba-.tranetele-i din urma le si petrecu aici, cum spune $i numelede chilia VIddicai Iosif", pastrat 'Ana tárziu t. Dintre pa-rintii nemteni, al canon egumen va fi fost chiar, se ridica $iTeoctist, el insusi un episcop sarbesc".

Pentru a-I sfinti, era in apropiere $i Mitropolitul muntean.Acesta n'avea, de mult, legaturi cu Patriarhia de Constanti-nopol ; el nu iea parte nici intr'un chip la sinodul din Fio-re*. Daca ne gandim la inchinarea lui Alexandru-Voda Aldeacatre Turci, la politica de supunere a lui Vlad Dracul -ratade dansii, la pacea Domniei slabului Voevod Vladislav, caretocmai stapania atunci in Tara-Romaneasca, o ideie seimpune. Scaunul muntean fusese deslipit de Bizantul du--man al suzeranului turc ; el putea sa' lege relatii de supunere

I Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. fi fit., 111, p. 42, sau paginacorespunzdtoare in An. Ac. Rom., VII.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 89

ierarhica noud cu Scaunul sarbesc din Pee, de i, in vremeacând din Tarul de odinioara se facuse un cneaz si un Des-pot, rostul efectiv al Patriarhului de glorioasa stapanire im-parateasca fusese luat, de la un limp, de simplul Mitropolit alBelgradului, care statea Inca pe atunci langa DespotulGheorghe Brancovici. PeCul decazut fu supus, in adevar,dup5 cererea Sultanului, de catre Constantinopolitani, alteiPatriarhii slave din Balcani dar mai farziu numai In mun--tii macedoneni, pe pamântul stäpanit de celalt Imparat",Sultanul, va fi numai atunci, la Ohrida, un Patriarh in loculepiscopatului recunoscut de Bizant Inca de. la 1410, inteunlimp cand se putea crede in sfäramarea apropiata a puteriiturcesti prin luptele dintre fiii lui Baiezid.

Un Patriarh Nicodim se intilneste la Ohrida in 1452 nu-mai intr'un singur izvor dubios, o inscriptie, pe cand e cu-noscut intre 1445 si 1453 din altele, vrednice de credinta,Nicodim de Pee, Patriarh a toata Serbia. Interpolarea la cro-nica lui Ureche care vorbeste de Ohrida stramuta in veaculal XV-Iea Inca situatii care existau doar in al XVII-lea4.

Teoctist a pästorit. Moldova timp de aproape un sfert deveac, incheindu-si zilele numai la 1477, in 18 Novembre,and trupul fostului calugar de la Neamt se coborh in pa-rnântul mänastirii Celei noua, facutd de tefan-cel-Mare, aPutnei, ceia c& ar fi Inca o dovada ea Teoctist, ca si losif,facea parte din dinastia domnitoare5. In aceastä indelungataarhipastorie a lui, el a luat parte la o surna de acte politiceca inchinarea Moldovei catre Turci supt Petru-Voda Aron,

Jireeek, in Byz. Zeitschrljt, XIII, p. 198.I Lascaris, 1. c., p. 134 si urin.

Gelzer, Das Patriarchat von Achrida, Leipzig, 1902, p. 12.Lascaris, I. c.Inscriptia de pe mormantul lui Teoctist, la Melchisedec, in Rev. p.

ist. arch. fi fil., I, p. 253, ori in An. Ac. Rom., VII; in Kozak, Die-Inschriften aus der Bolcovina,I, Viena, 1903, Patna ; cf. lurga, Studiidoc. VI, pp. 618-9.

11.

'4

pi

www.dacoromanica.ro

90 N. lorga

pe care-1 recunoscu, in 1455 , atva timp dup"a" ce el si ca-lugarii de la Neamt fuseserl partenitorii Domnului legiuit,ai lui Alexändrel, fiul lui Ilie-Von, acel Alexändrel in numelecaruia sa"virsise Petru-Vodä cel nou, inainte de a-si ardtascopurile personale, omorul de la Reuseni impotriva frateluisgu Bogdan. Pe $tefan insà, fiul acelui Bogdan, jertfit farastiinta lui, Teoctist II primi cu cea mai mare bucurie, infruntea boierilor terii, la locul zis Direptate, unde se uci-deau osfinditii , atunci cand el veni cu ceata sa biruitoaresa-si iea in stgpanire Suceava, ca o mostenire parinteascg.Juramantul lui Stefan fatä de regele Poloniei, in 1462, nu efäcut numai inaintea lui Teoctist, care si acuma, o inoire fatade trecut, care nu incuviintase amestecul Viddicilor in aface-rile de Stat si nu-i putuse pomeni ca marturi ai juraminte-lor, isi pästreazd rangul, indatä dupd Domn, dar e si intArit,prin jurAmântul sau, de Catre puternicul Mitropolit 2 Era asade puternic si respectat incAt, atunci, in 1462, and clericiisi boierii moldoveni furl indemnati s'a jure si ei cä vor pas-tra credintà Poloniei, ca si Domnul pe care-1 luau in chezà-sie, Teoctist n singur actul in numele tuturora, -Fara a gasicu cale macar s'a" aminteascä numele celorlalti duhovnici, sidomni mireni ai Moldovei, si bogati si saraci, cu tot SfatulDomnului nostru Stefan Voevod, 5i bOrâni si tineri, si cutoatä obstea".

CAP. II.

Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist.

In cei d'intalu ani ai lui Stefan-Von, in toamna anului1464, clerul moldovenesc avea in fruntea sa, pe lângä ,,pa-rinfele chir Teoctist, Mitropolitul Sucevei", asa sunä titlulcel nou, pe episcopul de Roman, sau de TArgul-de-jos",

1 Dobrescu, o. c., p. 35.2 Hurmuzaki, 112, pp. 697-8; cf. ibid., p. 146.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesti 91

Tarasie, urma$ al lui Calist, $i pe egumenii sau popii",dupg regula lui Nicodim popa", Teodor de la Bistrita, loasafdin Neamt, Anastasie din Moldavita $i Stahie din Pobrata '.Numele lor se aflà insemnate in actul prin care Teoctist&à satul Grecii, l'anga Siretiu, pentru o sumä de zloti tur-cesti", de sultanini de aur, pisarului domnesc Teodor Pro-dan, care scrisese, cum $tim, destule acte de privilegii pentrumAnAstirile Moldovei.

1. Legeituri cu Ohrida? Aceastä organisatie bisericeascä OArnaea de Biserica patriarhal5 din Ohrida ? Am atins aceastächestie $i mai sus. Dovada hotgratoare ar fi doar scrisoa-rea lui Stefan cdtre arhiepiscopul Iustinianei intaiu, al tutu-ror Bulgarilor, al Sarbilor $i al Dacilor", sau al terilor deMiazanoapie", prin care Dorotei e rugat sä trimeatà oa-menii lui cu binecuvAntare" pentru a sfinti un nou Mitropo-lit in locul Mitropolitului nostru chir Visarion", care s'astins, lucru pe care nu-1 poate face insä Patriarhul, $i

acesta, scusandu-se ca' nu poate veni insusi, arata ea nu e instare a trimete nici clerici din partea sa, ci imputerniceste peStefan a face sa' se hirotoniseascd urmasul lui Visarion, cu ceide acolo episcopi" (?), poftind pentru aceasta si pe MitropolitulUngrovlahiei, Macarie, care, e drept, se constata $i elin aceastd vreme 1, pentru ca' si acela este din epar-hia noasträ". Si Domnul $i Patriarhul se arata foarte ingro-ziti de Turci; Stefan crede 0 a sc5pat o clipä de silniciilemusulma'nesti", pentru c5 Sultanul Mohammed se lupta Inp5rtile Apusului", iar Patriarhul raspunde c5, dupg o ceartaintre boierii" din Ohrida $i cler, Sultanul, intorcandu-se dinAlbania, a poruncit a ne strAmuta in cetatea lui Constantin,cu vre-o cativa boieri si clerici ai Bisericii noastre ".

' lorga, Studit ;sir doc., V', pp. 385-6.2 Comunicare a d-lui N. Dobrescu, dupä un document inedit al lui

Radu-cel-Frumos, in Archivele Statului.3 Originalul I-ar fi aflat Nadejdin in mAnAstirea bulgAreascS Sf. loan

de la RAlo ; publicatä in rAtICIIHIth, VII, p. 177; traducere romaneascãin Melchisedec, Cron. Romanulut, I, pp. 115-6.

www.dacoromanica.ro

.92 N. lorga

Lamuririle cuprinse inuntru ar fi interesante, pentru caactul, plazmuit poate chiar in veacul al XV-lea, pare a oglindibarecum situatia politica de atunci. Data insa pune peduri : Stefan ar fi scris In April 1456 din indictia a 4-a, Do-rotei raspunzandu-i in Octombre din acelasi an, indictia a5-a (crescuta la 1-iu Septembre). Dar $tefan nu incepu adomni decal in 1457. In 1456 Sultanul facu expeditia de laBelgrad, se intoarse acasä 'ilia, in pripa, fära a mai cercape alti dusmani, si trecu indata peste Mare, in tara lui Sa-rukhati-beg, unde se afla cand primi pe solii moldoveni cariaduceau tributul Lupte impotriva lui Scanderbeg, DomnulAlbaniei, le poarta Mohammed insusi numai in 1466 si 1467 S.Nici cu acesti ani nu se potriveste indictia, cum nu se po-triveste nici cu 1456. Niciun izvor nu pomeneste de aduce-cerea lui Dorotei la Constantinopol, unde celalt Patriarh arfi vazut numai cu neplacere sosirea, in orice conditii, a ri-valului sàu. Iar Moldova isi avea, la 1456 ca si la 1457 si la1466-7, Mitropolitul, pe Teoctist, si, daca ar fi fost vorbade un episcop de Roman si aici ne lovim de Tarasie-cel din 1462 , Stefan ar fi insemiiat -Fara Indoialà de cefel de Mitropolit e vorba, cu atata mai mult, cu cat ve-chea numire de Mitropolie" i Mitropolit". Incepea sit facaloc celei, mai potrivite, de episcopie" i episcopat", ca inactul de la 1464. Astfel autenticitatea corespondentei dintreStefan si Patriarh nu poate fi primita. 0 analisa stransafacuta in ultimul timp 5 a dovedit-o pe deplin.

2. Organisarea Mitropoliilor. Mitropoliile, sau Mitropolia si

Ilurmuzaki, II pp. 669-7; cf. Iorga, Gesch. des osm. Rekhes, 11,

p. 53.2 Gesch. des osm. Reiches, II, pp. 138-40.3 Cum credea Melchisedec, I. c.

In care credea i Jireeek, propuind numaischrift, XIII, dare de samA despre GeIzer, Achrida).

I. Bogdan, Documente false atribuiteBuletinul Comisiei Istorice", I (1915), p. 103139 et suiv.

o schimbare (Byz. Zeit-

lui $tefan-cel-Mare, inurm.; Lascaris, I. c , p.

gân-

'

ii

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 93

' episcopia, ii aveau daniile de Orninturi si scutirile, drep-turile de judecalà, intocmai cum le aveau si manAstirile. SA-racii din Suceava si Roman, alcatuiti in breaslà, erau sä fie-judecati .numai de episcopie. Dichiul judecgtor nu se po-meneste Inc, dar la 1458 e vorba de prdtopopul ce stateape lãngä fiecare VIAdica' si de dregAtor" sau, slavoneste,ureadnic

3. Cronica eparhiilor moldovene,sti. $tefan tinu totdeauna incinste pe Teoctist, care eirnâne in fruntea boierilor terii ; de-

tot atita cinste se invrednicesc si urmasii marelui Mitropolit.Cel d'intAiu a fost un Gheorghie, venit si el tot din aceiasimänästire, de calugari cärturari, a Neamtului, pentru care ise zice : Nemteanul". El era un ucenic al lui Teoctist caatatia altii dintre acesti Nernteni", precum e Visarion, carecopia manuscripte si la Athos, in mgnAstirea Zografului 2. Aici,.la Sfintul Munte, si Domnul moldovenesc era cunoscut prinbinefacerile sale : astfel aceastä BisericA noud ajunsese inlegAturi cu locul de cärturgrie i evlavie cel mai vestit intot cuprinsul ortodoxiei, cu acela din care, prin vechiul popa"Nicodim, ni venise lumina bisericeasea, invAtatura, arta, carese pästrau si cultivau in chilii.

Mitropolitul Gheorghie, Gheorghie cel lAtran", a avut astAliânire de treizeci si patru de ani si a murit abia in anul7019 de la Facerea Lumii, deci in 1510-14, sase-sapte anidupä ce inmormântase pe marele Domn care-I ridicase latreapta de cdrmuitor sufletesc al terii sale. El se pare a fischimbat titlul Mitropoliei, spuindu-si 5: Mitropolit de Su-

Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 118. Dänild protopop Hártega" suptAlexandru-cel-Bun In Al. H. Simionescu, Mdndstirea Vorona, Botosani1922. Protopopul Ioil In 1456 ; Rev. Istoricd, II, p. 87.

Cf. Melchisedec, In Rev. pentru ist., arch. fl fil., II, p. 130, no. 17;p. 133.

3 Burada, ibid., I, p. 397 si urm.: I. Bogdan,- in An. Ac.XXIV; Iorga, Muntele Athos, in An. Ac. Rom. XXXV1, p, 466 si urin.

4 Bogdan, Cron. inedite, p. 96 ; Melchisedec, In Rev. p. ist. arch. stjil., 11, p. 137.

5 Hurmuzaki, II p. 718.

'.

si

'

I

5

Rom,-.

5,

www.dacoromanica.ro

94 N. lorga

ceava $i al terii Moldovei". Lui Teoctist cancelaria domneascaii zicea, in adevar : Mitropolitul nostru", Mitropolitul dinSuceava" 2, iar el insu$i se intitula, in 1462, Mitropolit mol-dovenesc" 3, $i numai pe piatra-i de mormânt, push' mai tar-ziu, se cete$te 1: Mitropolit Sucevean" sau de Suceava".

Un Teoctist, care $i numai prin numele sail arata ca pri-mise cre$terea sa duhovniceasca de la arhipästorul Moldovei,era egumen de Pobrata in 14715. El trebuie sä fie al doileaMitropolit Teoctist, care se intampina ca martur inteun do-cument la 1491 sau 14906. Apare, de alminterea, numai oclipa ; inainte $i dupa dansul pastore$te Gheorghie, care eamintit inca la 15031. In sfar$it Inca un Teoctist era egumenla Neamt in 14968. Si el era sa fie Mitropolit al Moldovei.

Tarasie, episcopul de Roman, a carui obar$ie e, de almin-teri, necunoscuta, se intalne$te pomenit ca Mitropolit" inacte de-ale lui 5tefan6 $i in cronica terii, pang la 3 Septembre1469, când stä alaturi cu Teoctist , ei doi fiind singuriiepiscopi moldoveni , la sfintirea mänastirii celei nouà aPutnei10: e de insemnat ca, pe cand pentru scriitorii dehrisoave domne$ti $i pentru turnatorii de clopote ai Dom-nului ", el are $i o Mitropolie" si e numit chiar Mitropolitulchir Tarasie"0, letopisetul, alcatuit acolo, in Putna, face ho-tarat deosebire intre demnitatea lui Tarasie $i a lui Teoctist,scriind: cu mâna preasfintitului Mitropolit chir Teoctist $i a

7 Ibid., p. 669.' Ibid., p. 707 ; Wickenhauser, Woronetz und Plana, p. 153 0 urm.3 Ibid., p. 697, no. DXXII .4 Ultima editie, in Kozak, o. c., cap. Putna.5 Illsdeu, Arch. ist., I ', p. 115.o Ulianicki, Materiale ruse$te , Moscova, 1887, p. 118.7 I3obrescu, o. c., p. 40.

1

8 Melchisedec, In Rev. pentru ist., arch. st filologie, I, p. 140, no. 91 ;Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2.

1" V. 0 Ulianicki, passim; Hurmuzaki, II s, p. 708.1° Bogdan, Cron. moldovenefti, p. 145.11 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 133.12 Ibid., p. 126.

www.dacoromanica.ro

Istoria BiserIcii romanesti 95

episcopului Tarasie"1. $i dupa sfintirea Putnei intampinampe Tarasie ca martur inteo danie domneasca facuta acesteimanastiri la 25 April 1472, dar ca episcopal nostru Tarasie,din Targul-de-jos" B.

In 1488, la Roman pastoria in Mitropolie", se ziceInca la April, chir Vasilie episcop"3. Acest episcop alepiscopiei de jos a tArgului Romanului" iscale$te supt actulpacii cu Polonia in Iulie 14994: se vede astfel ca nu mai eRomanul un tArg de jos", ci ca o episcopie", nu o Mitro-polie, a Terii-de-jos", o episcopie de jos", prin scurtare,se afla in preajma bisericii Sf. Paraschiva a lui Roman-Voda$i a Doamnei Anastasia'. Vasilie a redactat un tratat catreMitropolitul Moscovei despre osebirile dintre catolicism siortodoxie 6. Teoctist de la Neamt, care, cum am spus, eramenit sa fie apoi Mitropolit al Moldovei, urmeaza lui Vasilie,$i-1 afläm, ca episcop al Mitropoliei de jos, in tArgulRomanului", la 1502 (17 Novembre), Inca supt $tefan 7.

CAP. III.

Crearea episcopiei Rgclgufilor.

In ultimele saptarnâni ale lui 1479 si in 1480, pâtia in Maiu,$tefan facea sä se a$eze frumoase lespezi de marmtirà pe locurileunde odihniau sau erau socotiti ea se odihnesc inaintasii sai,Domni ai Moldovei : Bogdan-cel-Babin (sau cel Vechiu),Latcu, Roman, $tefan-cel-Batrin, numiti toti stramo$i" ai

' L. c. Cf. si cronica muldopolonA, In Bogdan, Vechile cronici, p. 175.2 Wickenhauser, 1. c., p. 159 ; Bogdan, Doc. lui $tefan, I, p. 170.8 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 136 ; cf. p. 147 ; Bogdan, o. c., I, pp

342, 356 ; II, pp. 132, 425.' Hurmuzaki, II 2, p. 718.5 Forma IatinA a tratatului are insA : Vassilius, episcopus de Romano

Foro" ; ibid., p. 444.6 5t. Ciobanu, In Anuarul Comisiei basarabene a Monumentelor is-

torice, partea a II-a.2 Wickenhauser, 1. c., p. 18 4 Bogdan, o. c., II, p. 209.

www.dacoromanica.ro

96 N. lorga

sai, precum si Bogdan, fratele si tovarasul de carmuire, pu-tin timp, al lui Alexandru-cel,Bun, care Bogdan e calificat demos" al ctitorului celui nou, si, in sfarsit, alt Bogdan, fatallui Stefan lacasul" de la Radauti, sus in padurile dinpartea de Mialanoapte a terii, cei doi d'intaiu stapanitorimoldovenesti cu Domnia sloboda fata de straini au fostastrucati de sigur in coltul de umbra al unei bisericute delemn. Fiica lui Latcu, Anastasia, despre care s'a crezut cdar fi sotia lui Iurg Litvanul, si e mama acelei Anastasia carea fost sotia lui Roman-Voda si mama lui Alexandru-cel-Bun(astfel s'ar lamuri si ingroparea la Radauti numai a vechiidinastii i, apoi, mai ales a neamului lui Roman), se straduipentru inzestrare.a gropnitei domnesti, careia-i inchina satulCotmanii, din tara noua, de curand adausa la Moldova, aSepenicului. Inca fiind in viatä Anastasia (t 26 Mart 1420),Alexandru-cel-Bun va fi dada biserica de piatra pe loculvechii injghebäri de lemn. Din nenorocire, in marea zidire cese vede astazi, prefacuta, adausa si impodobita, inteo epocamai tarzie a arhitecturii moldovenesti, de Alexandru Lapus-neanu, nu mai e altä inscriptie cleat a lui Alexandru-Vodaacesta, care, ihädind pripragul", adeca pridvorul, la 1559,si-a insemnat numele pe piatra de-asupra lui si si-a lasatportretul, astazi mai mult sau mai putin inteligibil, la locul cti-torilor 0 inoire de catre Stefan, in proportii mai modeste,trebuie primita insä ca un lucru sigur.

Alexandru-cel-Bun Inca, daduse egumenului manastirii dela Radauti drepturi de stäpanire, unite cu oarecare privilegiiarhieresti, asupra unui numär de sate, si anume cinzeci dinTinutul Sucevei. Cunoastem numele lor, i satele sucevene,ca Lucavatul, Jadova, Storojinetul, Hliboca, Volcinetul, Za-mostea, Banila, Calafendestii, Gramestii, Volovatul, Vicovul-de-sus, sant in cea mai mare parte in coltul de tara de cu-rand capatat, in chip de zalog, de la regii Poloniei, stramto-

' Cf. lorga, Studii i doc VI, p. 625.2 Si Kozak, o. c., cap. ReicIdufi.

'. In

si

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 97

rati de bani. Stefan intari dania la 15 Mart 1490, dand insa,pentru sese sate din pärtile Sucevei, care fusesera inchi-nate, cu veniturile lor toate", dajdii $i pocloane", vini",adeca judecati, $i toate veniturile bisericesti", de la oameniide rand, ca si de la preoti, ctitoriei sale de la Putna, $esealte biserici, cu $ese popi", in starostia Cernautului, $i a-nume doug biscrici in Cernauti chiar, doua in Cuciur $idoua in Mihalcea '.

Aceasta ni arata in ce directie se intindea puterea nouluiVladica moldovenesc, a carui creare nu ni e cunoscuta dinnenorocire prin nicio gramata patriarhala. Stefan irrtelegeasa pastreze tot pamantul polon ce se afla in mana Moldo-venilor si sa-si intinda stapanirea si asupra acelei Pocutii,cu cetatile Colomeii $i Sniatynului, pe care, tot pentru unimprumut de bani, o avuse de la vecini Alexandru-cel-Bun sicare se pierduse supt urmasii, desbinati intre sine, ai aces-tuia. Pe atunci unul dintre cele mai sigure mijloace de aconsolida o posesiune de teritoriu era a-1 lega cu ierarhiabisericeasca a terii &Ore care fusese alipit. Cu acest gandpolitic, marele Domn al Moldovei inzestra Moldova cu onouà episcopie, care nu e pomenita niciodata inainte de a-$ezarea episcopului Ioanichie $i de impodobirea cu pietresapate a mormintelor domne$ti din aceasta necropola, alecarii drepturi de a cuprinde trupurile Domnilor trecusera suptAlexandru-cel-Bun la manastirea Bistritei, pentru ca pe urmaStefan sä le strdmute la Putna sa. Insusi actul de danie po-menit mai sus supune, in adevar, episcopului Ioanichie toatebisericile cernautene, afard de acelea care apucasera a fi da-ruite Putnei, inteun timp cand, deci, nu fiinth Inca o epis-

1 Codrescu, Uricariut, XVIII, p. 58 0 tum. ; Bogdan, Doc. lui ste-fan, I, p. 403 si urm. Inca din 1479 si 1481 se supuneau sate putnenein ce priveste judecata si robota cAtre episcopia rAdduteanA ; Dan, Mil-ndstirea Fi Comuna Putna, Bucuresti, 1905, pp. 87-8. Cf. lucrareaaceluiasi asuora episcopiei de RAdAuti (Cronica episcopiei de Rdrldu(i,Viena 1912) : un mai vechiu Scaun episcopal nimic nu-1 documenteazA.

7

www.dacoromanica.ro

98 N. lorga

copie de Radauti, al carii intaiu arhipastor nu e pomenitdeal la 25 April 1472 .

Dania din 1490 rnai are insa o insemnatate. Dupa ce Dom-nul moldovenesc iea o masurà care privia, pe langa venitu-rile unei episcopii, si randuiala bisericeasca, el adauge cahotararea sa va trebui sa ramaie nestramutata pentru toatetiinpurile, neputand sa fie schimbatd, nu numai, cum se ziceain astfel de imprejurari, de catre urma$ii ce ar fi sä aiba,din neamul sàu sau de singe strain, dar si de Mitropoliti",ceia ce nu s'a mai spus niciodata. Cum se vede, Stefan-icel-Mare, ctitor de Scaune episcopale notia, intelegea sa sta-paneasca de fapt Biserica terii sale, ceia ce niciun alt Domnnu cutezase a face si niciunul n'a putut face dupa dansul

IV.

Mänästirea Putnei.

Analele Moldovei, redactate de calugari din manastireaPutna, can legau insdmnarile lor de acelea facute mai demult in Bistrita lui Alexandru-cel-Bun, marturisesc ca zidirealacasului lor s'a inceput la 4 lunie, dupa alte versiuni :10 sau 20 lulie 1466. Se lucra multa vrerne la &Ansa sinumai dupd biruinta asupra Tatarilor, la 3 Septembre 1469,se facu sfintirea, fiind de fata intreg clerul moldovenesc8 .

La 1471, Stefan, care obisnuia deci sa petreaca $i in caseledomnesti de la Putna, dateaza de aici o danie catre Pobrata 4.

Wickenhauser, Putna, p. 182; Radautz, Cernauti 1890, p. 7 ; Bogdan,o. c., I, p 170. La 1469, cand se sfinteste Putna, nu era episcop la Ra-clauti, si de aceia,s'au haat pentru manastirea cea nouä unele din sateledate de Alexandru-cel-Bun manastirii-gropnite.

" foanichie se Intainpina si !Dana in 1-iu lunie 1504 ; Wickenhauser,Patna, p. 183; Dan, o. c., p. 40.

' Bogdan, Vechile Cronici, p. 145.4 Hasdeu, Arch. ist., pp. 115-6 ; Bogdan, Doc. lui .tefan, I, pp.

158-9.I

e

i

1,

www.dacoromanica.ro

Istoria Biserld românelti 99

Cladirea sfAnta a Pirtnei e asthzi foarte mult schimbath,afarA de o ultirnä reparatie care i-a dat un lustru de noutatecel putin jignitor. In veacul al XVIII-lea a dres-o Mitropolitullacov, duph ce in al XVII-lea ea fusese prefäcuth adhugindu-i-se acel ciubuc, acel colac impleticit care numai in aceastäepoch impodobeste liniile bisericilor moldovenesti ; cele treimari feresti gotice ornate ale pridvorului ne trimet la epocalui Petru Rares si a lui Alexandru Lhpusneanu, cari vor fiavut si ei de lucru aici, la locul de ingropare al lui Stefan,tathl unuia i bunicul celuilalt.

In forma ei de la inceput insk mhnhstirea trebuie sh sefi infatisat mai mica si mult mai simplk fiind i cea din-thin incercare a lui Stefan, ca ziditor de asemenea lhcasuri.Un pridvor ingust, in care se infra, nu prin päretele din fata,ci prin cel din dreapta, strAbAtut de o usä joash avAnd cadrugotic de linii care se taie intre ele in unghiuri drepte la ca-pete, iar la rnijloc se apropie unele de altele prin salturi inzigzag, printeun sir de mici arcuiri. Ush gotica mai mare,cu linii care se incoardh pentru a se atinge sus, inteo inthl-nire de ogivA rupta. TindA a femeilor, umbroask in care abiase descopAr chipurile de sfinti, zugrAviti in colori intune-cate, de albastru i %Tana mai ales. Un naos mai larg, avAndla dreapta si la stAnga strane. Un altar incheind crucea pecare o alchtuieste intreaga zidire. Pe afarh ferestuici in ace-Iasi stil ca si usa de intrare. Contraforturi, razimhtori depiaträ cioplith, sprijing zidurile, fAcute din chrAmidA aparentkune ori smaltuith verde si galben, care alterneazh cu piatra,sdpate de firide ce se intind de obiceiu inteo singurA des-fasurare de la temelia de piatrA pAnA supt stresina de sindilaridicath sus si aplecatà pentru scurgerea usoara a ploilordese prin aceste väi de Carpati. Discuri de smalt, cu sternaterii, cu zmei incununati, cu ostasi, cu alte chipuri ce nu sepot deslusi, se infig la intAlnirea arcelor, la linia de suptcoperis, precum si pe turnul unic, suptire, care se ridicApe o dibace potrivealà arhitectonich, special moldoveneasch,cle-asupra naosului. Un puternic turn de clopotnitä, rAshrit

-

www.dacoromanica.ro

100 N. lorga

din mijlocul zidului de imprejmuire, are aceleasi podoabe depiatrà säpatà si discuri colorate, galbene, brune, albastre,verzi Maistori" din Ardeal, Sasi, din scoala celor cari lu-craser6 biserica lui loan Hunyadi la Santiinre ofi biserica dela Feleac, langg Cluj, in epoca lui Matias Corvinul, daduseraMoldovei aceast5 noila podoabA de arta.

Putna avu in fruntea ei, de la inceput, un egumen iero-rnonah, un popA", caruia i se dä de obiceiu titlul de arhi-mandrit", arhimandriti" se numesc apoi, in 1470, si gu-menii de Bistrita si Neamt 2, care nu se mai intalneste lanoi pana in acesti ani. Arhimandritul loasaf, pe urma Paisiecel scurt, Spiridon si Siluan pästoresc astfel asupra calu-garilor si preotilor din satele ce sant inchinate nfanastirii,

luand dajdea" pentru prescuri", Iumanari", graunte",.hartie", ingrijindu-se de bunä starea in toate privintile a bi-sericilor i avand si judecarea p5catelor duhovnicesti, pentrucare se lua gloabd 3. Se poate ca, macar supt $tefan insusi,acest arhimandrit sä nu fi fost supus poruncilorfiind el insusi, ca si egumenul Tismenei oltene, un fel deVladica.

$i mai departe calugarii caligrafi lucrara in mängstirea Neam-tului, dar odatä cu intemeierea Putnei sarcina scrierii leto-pisetului Domniei si al terii trecu de la Bistrita- mai vechela noua manastire domneascA. Astfel, inteun stil mai larg,ici si colo cu oarecare avant, se puse pe hartie povestea is-prävilor lui Stefan intemeietorul. S'ar 'Area ea Putna a datMoldovei, in Dornnia lui Bogdan-Voda Orbul, and acuma$tefan se odihnia supt lespezile bisericii sale, un Mitropolit,

' V. lorga, Istoria Romdnitor in ehipuri i icoane, II, p. 19 si urm.;Iorga i Bals, L'art roumain ancien, Paris 1920 ; Bats, Bisericite lui$tefan-cel-Mare, Bucuresti, 1926.

2 Wickenhauser, Plana, pp. 156-7.' Dan, 0 inspecfie eclesiasticd din anul 1667, in Candela" din Cer

nauti, 1908.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil românesti 101

pe David, care muri la 1-iu April 1509 ', dhr g vorba, cred,de un Vlddich strain, poate muntean.

V.

Alte mAngstiri si biserici ale liii $tefan-cel-Mare.

in partile de sus ale fedi, Stefan clhdi, la 1488, mhnästireaVoronetului, pe locul und.z fusese umila chilie de lemn asihastrului Daniil, si apoi, pe la 1471 2, mhndstirea de lemna. egumnului Misail. Pe urmä, in deosebite sate domnestiale lui, biserica de la Patrauti, din 1487, aceia de la SAnti-lie in margenea Sucevei, de la Badauti laugh iRfadhuti, de laReuseni, dreapth, farä turn pe locul unde fusese ucis-tatal sau, Bogdan-Voda; pomenesc biruinti i tragedii pe carele cunoastem. Altele au legaturi cu lupte a chror amintire inscris s'a pierdut. $i biserica Miräutului, unde slujia Mitro-politul Sucevei, a trebuit sh fie refacuth de dânsul, potrivin-du-se poate intru cAtva stilul cel nou duph acela al lui Ale-Nandru-cel-Bun, ctitorul de la inceput 8.

In Moldova noastra de azi, Stefan dhdu vechiului targ sa-sesc de odinioarh Baiaunde el chstigase marea biruintasupra Ungurilor, in 1467, o biserich mare, mult timp inruind ; la Dorohoiu, tArg de popas pentru negustori, a fostinoith de epoca noastra o alta, a Sf. Nicolae ; cea de laPophuti, in margenea tArgului de mai tarziu al Botosanilor,cu fresce mari, de caracter quasi-apusean, are data de Sep-tembre 1496. in resedinta domneasch de laugh Bahluiu, laHarlau, se mântui abia la 28 Octombre 1492 biserica Sf.

Ureche, p. 182; cf. Erbiceanu, 1st. Mitropoliei Moldaviei, p. LVI:pomelnicul.

2 Kozak, o. c., cap. Voronet.3 Cf. Kozak, o. c., i critica mea,In Studii i doc., VI, p. 607 0 urm.;

separat.ni

www.dacoromanica.ro

1 )2 N. lorga

Gheorghe. Iasului, unde veniau negustori multi, Inca de lainceputul veacului al XV-lea, ii dArui -Stefan alta bisericA aSf. Nicolae facAtorul de minuni, intre 1491 si 1493, iar bo-ierul sAu Ion TAutul o bisericA a Uspeniei, care se dArAmAmai tArziu 1. Biserica domneascA din Vasluiu e din 1490 2-.Cea de la Husi, atunci numai un sat, pe apa DrAslAvAtului,poartà in pisanie data de 1494 3. In satul Borzestii din Ti-nutul BacAului se face un läcas mai simplu, fill strane sifarA turn, in 1493-4, iar in targul chiat al BacAului, odataun centru catolic si o resedintà de episcop, fiul lui Stefan,Alexandru, dureazA biserica 'Inca de la 1491 4. Piatra dinNeamt isi avu o frumoasä ctitorie a lui Stefan numai in1497-8 5. La ScAnteia, in partile Vasluiului, este 'Inca o bise-rica ce poartà tot semneIe epocei lui Stefan-eel-Mare, a cariiinscriptie s'a pierdut insA, ori a fost prinsA cumva in zidArie.Mai sus in acelasi Tinut, avem de la dAnsul inalta bisericaspatioasa a DobrovAtului, cea din urmA zidire orAnduitä de-Stefan, inceputA la 27 April 1503 si isprAvitA de zidäriein anul mortii ctitorului, dar nu si de zugrAveala si inzes-trare, care se fAcurA numai de Stefan-cel-TAnär, nepotulde fiu al ziditorului 5. Ceva mai veche, ca una ce a fost man-tuitä la 1497, e mAnästirea TazlAului, in muntii BacAului 7.Pe locul celei mai dureroase infrangeri si jertfei celei maiScumpe bine- credinciosul si de Hristos iubitorul" DomafAcu mAnAstirea de la RAzboieni, a cArii pisanie, din 1496,cuprinde o intreagd povestire a luptei, a rAzboiului" celuigreu impotriva puternicului Mahmet Imparatul turcesc, cutoatà puterea sa räsdriteanA", ajutat de Basarab Voevod,cgruia i se zicea Laiotä" 8. Din nenorocire a cAzut sau a

1 lorga, Inscriptii, 11, p. 363.1 Melchisedec, Notite istorice fi archeologice, Bucurest11885, p. 133.5 Ibid., p. 140; lorga, Studii fi doc., XVI, p. 245.' Iorga, InscAiptii, I, cr. 26; II, p. 25.b Melchisedec, I. c., pp. 74-5.e lorga, Inscriptii, 11, p. 206; Studii fi doe., XVI, p. 419 s1 um,' lorga, Inscriptii, pp. 320-1.I Ibid., 1, pp. 43-4.www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 103

fost sfaramata piatra de amintire a Bisericanilor din Nearnt,manastire despre care o inscriptie foarte tarzie spune ca afost zidità si ea de $tefan-Voda sin Bogdan-Voda".

$i vechile clädiri ale inaintasilor cari apucasera a zidi siei din piatra, au fost inoite i facute mai mari. Neamtul luiPetru-Voda nu se mai poate vedea astazi, dar in locul luiavem inaintea ochilor frumoasa si trainica opera de arhitec-tura pe care $tefan puse sa o sfinteasca la 1497, asezind opiatra amintitoare, in care se cuprinde o neobisnuita ruga-ciune catre acela care poate acoperi cu mila sa de acum $ipana in veci" si pe cei mai puternici din stapanitorii faradurata ai pamântului, insa nu se spune nicio vorba desprecel d'intaiu ctitor batran, al carui morn-1'4'ra nici n'a fost im-podobit" cu vre-o lespede, ca acela al lui $tefan fiul luiAlexandru-cel-Bun, mort de sabie si adus aici pentru a fidat pamantului Bistrita lui Alexandru-Voda se infatiseazaastazi asa cum a inoit-o la 1554 alt Voevod cu acest nume,un nepot al lui $tefan-cel-Mare, evlaviosul tiran al boierimiiLapusneanul, dar o altä prefacere a fost savarsità Inca dede $tefan insusi, care ram sa se sape in litere cirilice cuductul gotic piatra de mormant a Doamnei ortodoxe a celuid'intaiu ctitor, Ana, si, neaparat, aceia a domnescului ei sot,piatra care s'a pierdut insa, fiind inlocuitä cu o alta, aDoamnei lui $tefan Lacusta, fara a se atiuge totusi posta-mentul sapat frumos cu podoabe gotice a. Pobrata a fostmarita de Petru Rares la 1530, dar piatra, aflatoare atatatimp afara, laugh' zidul din dreapta4, a mamei lui $tefan-cel-Mare, Doamna Oltea, trebuie sa fi fost lucratä prin evlavia

Ibid., pp. 42-3. La Ramnicul-Sarat se mai pastra singura bisericape care Stefan a facut-o pe pamantul muntean, In amintirea unei bi-ruinte. Vandalii moderni au schimbat-o claunazi, spre ruslnea timpuluinostru, cu o zidire nouä.

2 Melchisedec, I. c., pp. 1-2, 5; lorga, in Buletinul comisiei mono-mentelor istorice, 111, 1910, p. 97 si urm.

3 lorga, 1, p. 37 si urm.Acuma e stramutata innauntru, dupa o serbarc comemorativa. in

August IS'03.

2.

Inarriplii,

www.dacoromanica.ro

104 N. lorga

recunoscatoare a marelui ei fiu, care e pomenit cel d'intaiuin izvodul de la proscomidie, facut tot de Rares '; si inscrip-tia de pe locul de odihna al unui Petru fiul lui $tefan-Voe-od cel Batran" vine tot de la al doilea ziditor al Pobratei2.

Moldovita bucovineana, care e, asa cum se vede astazi, ofundatie a lui Rares, a prirnit si ea chip nou, potrivit cu ovreme mai glorioasa, de la acelasi stralucit ziditor din temeliesi inoitor al lacasurilor celor mai vechi ; manastirea a si fostdarnic inzestrata de $tefan, care prevedea, prin uricul sau dela 1488, ca egumenul si parintii sant datori a-i face slujbade noroc si biruinta, odata pe saptamana, de Luni searapana Marti dimineata, la liturghie, dandu-se atunci calugarilor,din darnicia domneasca, si cate un pahar de vin, iar, dupamoarte, aceleasi rugaciuni precum si pomenirea la ziva izba-virii, pentru odihna sufletului sau I.

$i dintre boierii lui $tefan se gasira cativa ca sa meargape urinele lui facand biserici in nadejdea iertarii greselilor.In micul lacas, plin de umbra si umezeala, de la Dolhesti peSiretiu se odihneste sora lui $tefan, Maria, sotia lui $endreaPortarul de Suceava, moarta la 27 Martie 1486, si, in fataei, $endrea insusi, care a zidit bisericuta anume pentru in-groparea mladitei Domnilor moldoverri . $i Tautui (t 1501),credincios Logofat al batranetelor lui $tefan, isi facu bise-rica, la Salinesti din Tinutul Dorohoiului, pe la 1494, cumulti ani inainte de moartea stapanului sail toti Tautulestiidorm in cuprinsul acestei manastiri a neamului lor.

' Ibid., p. 57.Ibid., pp. 59-60.

3 WIckmhauser, Moldowitza, pp. 70-72.lorga, Inscriplii, I, pp. 62-3.

1 Melchisedec, o.c., p. 22 si urm.; Hasdau, Etymologicum Magnum,II, la Bdlinesti" ; Al. Ldpedatu, in Butetinul Comisiunii monumenteloristorice re and 1912..

0 Pravila scoasd de grämAticul monah Damian la 7003 (1494-5) seafla la Biblioteca din Petrograd; Liubomir Stoianovici, GT110-1 cpuriti

-34111HCH H 114.10111CH, in Sbornicul din Belgrad, 1923, p. 36.

5;

'

'

www.dacoromanica.ro

Istoda Bisericii românesti 103

VI.

Biserica latinh supt *tefan-cel-Mare.

Si in altà tara romaneasca Stefan ajunge, nu numai ctitorde biserica, dar $i intemeietor de episcopie. La irnpaca)-ealui cu Matia$ Corvinul, in 1475, i se dadusera mosii de a-dapost" in Ardeal : Cetatea-de-Baltä pe Tarnave $i, la Nord-Estul provinciei ardelene$ti, Ciceul. De aceasta se tineau numai putin de $aizeci de sate, $i pentru dansele se a$ezaracalugari $i un egumen la Vad, pe Somes, unde Stefan facu

o inalta biserica de piatra .pe care o avem $i pana astaziPana atunci in Ardeal nu erau decat mai mult Vladici

ratacitori, cari strabateau tara hirotonisind preoti $i impartindantimise slavone sau grecesti. Astfel intalnim la 1456 pe unloan, venit tocmai din Caffa Crimeii, unde, supt scutulGenovesilor, locuiau tot felul de neamuri, cu legile lor deo-sebite. Carrnuirea catolica a lui Loan Hunyadi, care era spri-jinit de vestitul calugar Loan de Capistrano, il prinse $i-1

trimese la Roma'. Vladica de Vad, hirotonisit la Suceava,veni indata dupa aceasta. Concurenta Grecului Marcu, carese aseza la Feleac langa Cluj $i-$i facu acolo o biserica go-tica, nu era de temut, cu toate cd el isi rasa un urmas epis-copal, pe fiul preotului roman in casa caruia stätea $i caredin Danciu se -lam Danii18. Episcopii din Vad apar apoi cunumele lor, cum se va vedea, in vremea lui Petru Rares.

Astfel Stefan-eel-Mare daduse Moldovei organisarea defi-nitiva a ierarhiei bisericesti, liberarea de supt controlul Pa-triarhiilor rasaritene, in ale caror contributii vedem cum intra

V. lorga, Neamul romdnesc in Ardeal fi Tara Ungureascd, p.488 si urm.

Sate si preoti din Ardeal, pp. 12-3, si Stefan-cel-Mare, Mi-hai Viteazul i Mitropolia Ardealutui, In An. Ac. Rom." pe 1904.

° Ibid. S'a dovedit cá episcopia de Galati a fost admisg numai inurma unei confusii. V. Revista istoricd, XI, pp. 17e-9. E in adevär vorbade Haliciu.

' lorgi,

'

www.dacoromanica.ro

106 N. lorga

Domnia si, in sfarsit, cladiri de arta originala si potrivita, infiecare ora$ mai mare al terii si pe fiecare loc insemnatprintr'o intamplare, tristä sau glorioasä, in leg-alma cu desfa-surarea mai notiä a principatului inoldovenesc.

I.ri multele lui incurcaturi si greutdti, el a facut numai rareori o politica religioasa provocata de interesele sale politic;care-I puteau indrepta Cate odata catre Puterile catolice..Pe cutare Franciscan ardelean venit la el in tara cu pretentii,spuindu-i ea Moldova fara ai lui s'ar fi pierdut de mult, el il

dadu afara ca sa e vada in adevar cum ii va fi lui -Fara clansii'.Cand, in 1476, bacalaureatul in decrete Petru de Insulffmerse la Roma pentru a cere ajutor de la Papa impotrivaTurcilor cari amenintau Moldova cu peirea, Sfantul Scaunfacu din acest trimes, de bunä sama dupa chiar cererealui, un episcop al Moldovei", atribuindu-i ca resedintaBaia. Neaflând acolo destui credinciosi si destule mijloace detraiu potrivit cu demnitatea lui cea notia, Petru, un Italian,se stramuta, Inca in cursul acestui an 1476, in Cetatea-Alba,care avea destui latini, cu asezarea statornica sau in trecere,pentru negustorie. Cand acest mare port al Moldovei ajunsein stapanire turceasca, Petru cazu in robie sau trebui saplece. Alti episcopi moldoveni", cari se ivesc cu numire dela Roma, 'Ana la moartea lui $tefan, au tot asa de putinrost real intre Romani sau strainii de altä lege de pe Oman-tul lor ca si episcopii de Siretiu sau cei de Arges, a carorserie urmeaza si mai departe, facand ca un titular -Fara rese-dinta sä urmeze altui titular zadarnies.

' Ego videbo si sine vobis Deus a Turcis nos defendat ; ibid., pp. 183-4.V. Macurek, in Mémoires de la societe royale des sciences de Bohéme,classe des lettres, 1924, p. 40, nota 89.

' lorga, Studii fi doc.,1-11, pp. XXXVII-VIII; Le Quien, Oriens chris-tianus, III, pp. 1119-20 : Toma de Zagradino, Predicator, numit episcopde Siretiu la 20 Septembre 1497. Notarul ltd Stefan, Antoniu de Thaucz,episcop de Baia in locul lui Toma de Seghedin, Rev. 1st., VIII, pp. 197-8.Pentru predicatia husitA supt el v. Macurek, Husistviv rumunskych zemich,1927 si recensia d-lui P. P. Panoitescu, in Rev. 1st. pe 1928 (cf. XIX, pp. 41-4).

.

www.dacoromanica.ro

PARTEA A 1Va.

BISERICA MOLDOVENEASCASUPT

PETRLI RAIZE.

I.

ClZIdiri.Impulsul dat de Stefan-eel-Mare in atAtea directii ale vietiii

bisericesti clà resultate si dupä disparitia Domnului in 1504.E adevgrat cA fiul lui, Bogdan, ocupat cu alte interese sialte ambitii, nu se inseamnA cleat prin anume danii de odoaresi ate 800 de zloti, la RAdauti, la Roman, la Putna si aiu-rea, danii pentru care, ca si Stefan in vremea sa, el cereslujbd in viatä si dupä moarte in Dumineca a treia de dup4Pasti, poate ziva nasterii sale, arAtând anume din ce va con-sista aceasta" slujbA bine plAtitV. Si bisericuta din Itcani, cupietre de mormânt din vremea lui 2, trebuie ssä fie ctitoriavre unui particular, dintre bogatii targoveti ai Sucevei ye-eine ; de la Bogdan-Voclà insusi n'a r5mas nicio clädire bi-sericeascA nouä.

Stegnitä, copilul nevrastnic si urmasul lui Bogdan, n'aremai mult rägaz pentru asernenea lucrAri de arta' pornite din-teo rodnicA evlavie. El mAntui insä biserica Sf. Oheorghedin Suceava, inceputä de taal sdu, bisericA in care se aez6Mitropolia. Isprävi Dobrovätul in ce priveste zugeaveala §iodoarele. Dar sfetnicul care avu grija Moldovei in anii detAnArà vrastä ai Domnului si care primi pentru aceasta Os-plata faierii capului si a starpirii neamului ski, Luca Arbure

1 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 153-5; cf. Dan, Putna, p. 215.2 V. Kozak, o. c., cap. respectiv.

www.dacoromanica.ro

108 N. lorga

Hatmanul, isi fäcu bisericA intr'o vale a Bucovinei de astki I.De la Gavril Trotusanul 1541), alt boier al lui $tefan-cel-Tanar, este biserica de la Pärhguti, asemenea cu cea de laBorzesti a bunicului sàu, dar avand cloud randuri de ferestiinteun pridvor care cuprinde la mijloc, intre ele, inscriptia 3.La Valenii sau $cheaii din Roman se pomeneste ca ziditorCozma $arpe Postelnicul lui Stefan-eel-Mare si, apoi, fugarulinaintea urgiei acestuilalt $tefan 3. Därnicia fatà de Dumnezeuincepea sà treaca, de alminterea ca si puterea politicA,de la Voevod la boierii lui.

In amkndou5 privintile, Petru Rares, adevärat fiu, harnicmandru, al lui $tefan-cel-Mare, inoieste zilele acestuia. E

insusi un ziditor de biserici nottà. DacA, in p5rtile de susale terii, frumoasa manastire a Humorului se datoreste Ma-relui-Logofdt Teodor, om cu oarecare culturà slavon5 `, Dom-nul .insusi avu tragere de inima sd impodobeasca" Vorone-tul parintelui sau. Zugr5velile frumoase pe fond albastru bland,care nu se obisnuiau supt $tefan, sant o inoire ce caracteriseazaaceastà epoca, in care mesterii zugravi veniau dup5 mariimesteri pietrari pentru a statornici in arta r5sAriteanA un noutip moldovenesc. Strani, catapitezrne sapate, frontispicii delemn sculptat i aurit de-asupra usilor se adauga la acestsemn deosebitor.

Impodobirea" aceasta a Voronetului nu e insä numai faptalui Rares, nu e chiar, in randul intaiu, fapta lui, ci a Mitro-politului Grigorie, Grigorie Rosca, v5rul lui 135tru-Voda Ra-res, din Voronet de postrig". $i, pentru a se ajunge la el,trebuie cunoscuti Mitropolitii cari urmeazá lui Gheorghie.

Cf. Kozak, cap. I 0 lorga, StudiiIVeamul romdnesc in Bucovina, p. 69;Monumentelor istorice pe 1927.

2 Ibid., locurile respective; cf. 0 Dan,3 lorga, Inscripf ii, I, p. 18.

Aceleasi carti ca nota I, la locurile respective.5 Dinulescu, in Candela, IV, p. 147.

doc., VI, pp. 608-9 ; cf. lorga,Dan, in Buletinul Comisiunii

Putna, pp. 66-7.

(I-

ai

pt

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rorndnesti 109

II.

Urrna*ii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al III-lea.

Al treilea Teoctist, fostul egumen de la Neamt, aproapeseptesprezece ani, si episcop de Roman, alti opt, a fostdupd moartea lui Gheorghie mult timp Mitropolitul luiBogdan-Vodä si al lui $tefan-cel-TArfar, ba chiar al lui PetruRare$. El muri numai la 15 Februar 1528, ca schirniculTeodor '. Avea langa el in soborul arhieresc al Moldoveipe Macarie de Roman ', pomenit la 1513-4, apoi pe urmasulacestuia, Doroftei, amintit la 1528, pe Pahomie de Radauti,care se intAmping la 18 Novembre 1504 2, $i pe cel ce vinedui-A dânsul, Teofan, care se iveste documentar numai lainceputul anului 1528 3. Doroftei $i Teofan erau de fata,impreuna cu Macarie, egumen de Bistrita $i cu Acachie dePutna, pgstorii celor douà mAnastiri domnesti, in Suceava,de bund samä chiar in chiliile de la Mifauti, când, in 1528inca, Teoctist muri 4.

Rare$ era, de putinä vreme, Domn atunci, $i el poruncisa se facä alegerea noului Mitropolit de cMre soborul Vla-dicilor moldovenesti, la care credem Ca luau parte si arhi-mandritii celor dotfa necropole, cu cari se putea complectanumArul cerut de episcopi hirotonisitori, in lipsa unuia dincei trei oranduiti de $tefan. In adevär, supt Lapusneanu,cu treizeci de ani mai tirziu, lipsind si VIAdica de Radautisi cel de Roman, Domnul, care face soborul", alege"(ustzpa) totusi patru episcopi" si acestia Intaresc" (floc-TaKumia) pe cei doi cari lipsiau din cercul ierarhilor mol-doveni 5.

' Bogdan, Cron. mold., p. 154.' Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 154.3 Wickenhauser, Radautz, p. 11 $i arm.4 Ibid.6 lorga, 1st. lit. romlinesti, I, p.134 si nota 3.o Ddianu, 0 alegere de episcopi moldoveni in 1557-8; retipArire

din Rcivasul (Cluj), 1907.

www.dacoromanica.ro

11,0 N. lorga

PAna la alegerea unui urma$ al lui Teoctist locul de Mi-tropolit 11 tinurA, data aceasta, cei doi episcopi, cad intà-resc, la 16 lanuarie 1528, dania unui cAlugar din Neamt

La alegere ie$i Calistrat, necunoscut ca episcop la Romanori Radauti, pe care-I intalnim inteo notitä slavonA pe unmanuscript aflAtor astAzi in Biblioteca Academiei Ron-fine 2.Pomelnicul mai tdrziu al Mitropoliei cuprinde numele lui 3.Dupa Calistrat, despre care nu stim nimic mai multvine, in sfirsit, Teofan de la RAdAuti 4, care 'Astoria Incala 1538 sau 1539, toamna, cAnd Domnia d'intaiu a lui PetruRare$ se isprAvise5. Iar, la Roman, episcopul Doroftei, carese mai intimpinA la 1529 6, se retrase la schimnicie pentrua face loc celui d'int5iu episcop de nouA carte sarbeascA,Iui Macarie.

Trainicie, strAlucire, influentä asupra afacerilor terii a avutinsa numai acel Grigorie, Or al lui Petru-Vodà, var dupàmama, despre care a fost vorba mai sus. Pornit din Pobrata,el stapani acolo ca egumen nu mai putin de douAzeci $itrei de ani. In acest timp se -Neu, prin osteneala lui, sidupa" indemnul lui chiar, insA cu cheltuiala Domnului celuinou, abia venit in Scaun de vre-o doi-trei ani de zile, ma-nAstire noua Pobrata, din pajiste", adecA din temelie chiar7,in Octombre 1530. Petru-VodA $i sotia sa Elena isi gAtiràsi pietrele de morm5nt, frumos lucrate din marmurA, carese vad ping astazi. Astfel se rApia Putnei, unde se ingro-paserà Domnii i rudele lor paria atunci, drephil pe care si

' L..c. pe P. 108, nota 1.' Ms. 30 slavon; cf. lorga, 1st. lit. rom., I, pp. 134-5 si nota 1.3 Erbkeanu, 1. c.

Wickenhauser, Radautz, pp. 13-4.Biserica de la Horodniceni e sfintita la 8 Novembre 7047 ( 538-9),

,in allele lui chir Teofan Mitropolit al Sucevel' ; lorga, Inscriptii, I, p.64. Teofan a fost i dIruitor al Voronetului; v. Kozak, 1. c.

6 -Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 159-60.I Cf. mArturisirea lui Grigorie, In Hasdeu, Arch. ist., 12, p, 22 0 ins-

criptia de Ia Pobrata, lorga, Inscripfii, I, p, 56, no. 11.

www.dacoromanica.ro

Istoria Biseridi românesti 111

Putna-1 luase dela Bistrita lui Alexandru-cel-Bun 1. Grigoriese intoarse dupa incheiarea arhipastoriei lui in frumoasamanastire de pe malul Siretiului, pe care o inzestrase $i cuavere noua, descurcându-i pe cea veche, pierdutä in parte,si unde-si hotarase si ziva de pomenire, de Sf. GrigoreTeologul, ocrotitorul sàu 2.

Grigorie a fost si inoitorul Voronetului, la care a inaditun pridvor räzimat pe douà contraforturi Cu frumoase ferestigotice mari si pe care I-a acoperit cu una din cele mai stra-lucite zugraveli ce se vad la vre una din vechile noastre bi-serici. Multi ani de zile dupg aceste lucrari orânduite dedinsul, el fu Mitropolitul lui Petru-Vocla, in a doua Domnie, dela 1541 'Ana la sfarsit, apoi al fiului acestuia tile, numit dupaturcirea lui : Mehemed sau Mahmet", si al celuilalt fiu al

lui Petru, Stefan, care fu inmormântat la Pobrata, ba chiaral cumnatului cu de-a sila al lor, Alexandru Lgpusneanu,sotul Domnitei Ruxandra. Se impaca, un timp, si cu Dom-nia aventurierului Despot, pe care el il sfinti ca Ioan-Voda,dar, inaintea faptelor vrajma.sesti -lath' de ortocloxie ale nouluistapanitor, Grigorie parasi Scaunul arhipastoresc, in care seaseza acum un al doilea Teofan a.

lirma5ul lui Grigorie, Teofan, ca si contemporanii sai dela cele doug episcopii ale terii, face parte din alt curentbisericesc, a carui obarsie trebuie sa o cautam in Tara-Roma-neasca.

In leggturg insg cu vechea datina a calugariei razimatemai mult pe evlavie 5i pe darnicia in a cladi deck pe cartu-rarie si pe scrisul nou, e intreaga opera de ctitori a lui Pe-tnt Rare§ insusi si a lui Alexandru Lapusneanu, cu care sesi incheie epoca mai bogatä si mai glorioasa din arta reli-gioasa a Romanilor din Moldova.

1 Ibid.Ibid.lorga, Studii ci ribc., VI, p. 648. GrIgorie muri numai la 5 Februar

1570; ibid.Pentru zidiri v. B*, Bisericile lai Petra Paref, 1928.

'

www.dacoromanica.ro

112 N lorga

ClAdirile biserice0i din epoca lui Petru Rare*.

La Suceava Doamna lui Petru-Vodä, Elena, isi face, intr'untãiziu, la 1551, biserica ei pe langA Mirgutul Mitropolituluisi Sf. Gheorghe, --Nre ar fi singurul prinos al lui Stefanita,daca nu e, prin prefacere, $i un dar al Lapusneanului, cumpare c5 aratà stilul. Petru insusi inalta biserica Sf. Dimitriedin acelasi oras, puternicg zidire cu trei largi feresti goticeinflorite in fruntea pridvorului. La Botosani, de la DoamnaElena, fatà de Despot sArbesc, dar care zidia dupä vechiulobiceiu al terii, vine biserica de la 1540-1, inchinata Sfan-tului Gheorghe, si cea a Uspeniei sau Adormirii, care poartaleatul de zidire 1552, amândouà din timpul cand Doamna numai avea acuma nici sot, nici fii, msacar fii de legea ei,Iâng6 dAnsa 1. La Baia, in apropierea ruinelor lui Alexandru-cel-Bun, ocrotitor al catolicismului, $i lui Stefan-eel-Mare,amintitorul de biruintA, Petru-Vodd insusi face o biseria aUspeniei, la 15322. In Targul-Frumos, clAdirea Sf. Paraschiveii pomeneste numele; in HArläu, bisericuta lui Stefan e intre-cub' prin biserica mai mare a fiului sAu, cu hramul Sf.Dimitrie, care ni s'a pästrat insà" numai in refacerea lui lor-dachi Cantacuzino3; mama Voevodului, Maria, fusese doar,in ceasurile care nu erau ale lui Stefan-Voa, sotia unuitargovet din 1-Firlau", spune, pAstrand o veche poveste,cronicarul Ureche. Dar mai departe nu se cobdafa ctitoriilelui Rares; nu le aflam nici la Piatra, nici la Iasi, nici la Baati,nici la Vasluiu, nici prin unghiuri, potrivite pentru manastiri,ale Terii-de-jos.

La Iasi insg, langa Sf. Nicolae cel domnesc al lui Stefan-cel-Mare, boierii Iurie si Danco inaltà o clädire noug, in stil

lorga, Inscriptii, I, pp. 220-1.Ibid., p. 63, no. 144.

' Ibid., II, p. 291; 1, p. 8.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii române0i 113

mai larg si mai impodobit cu chipuri de sfinti, la 1541 t. LaHorodnicenii Sucevei ziditorul e alt boier al lui Rares, Vistie-rul Matias, care-si mântuie 15casul la 1538-9, când era incdMitropolit Teofan 2. Tot el ridicd, incunjurând-o cu zidul care-suie in sari colina, biserica de mAndstire de la Cosula bo-tusdneand 3. Pângdratii din Neamt fiintau ca manastire bineordnduità, cu doi proegumeni, multi ieromonahi, ierodiaconisi destui calugari, carturari si prosti", la 1540-1 4. Frumoasamandstire Rdsca, din partile Sucevei, o facu insd, precurn seva vedea, Macarie, episcopul de Roman.

Alexandru Ldpusneanu a durat o singurd mAndstire, irtamândoud Domniile sale, Slatina, care era isprdvità la 1561 5,asezdndu-se ca stdpâti peste bisericd si chilii cdlugdrul Nil.Aici zace Alexandru-Vodd insusi, monahul Pahomie"din neamul sdu, fiicele Teofana si Teodora, pe langd fiulunei a treia fete, Cneajna, anume Dumitrascu 6.

Cu aceastä mareatd cladire se mântuise era prinosurilor inpiatrà aduse Dumnezeirii ocrotitoare. Doar dacd trebuie sdse mai adauge biserica Precistei din Roman, fAcutä de va-duva Doamnd Ruxanda la 1568 7'

2 Ibid., II, pp. 134-5.2 Ibid., I, p. 64.3 V. notita mea in Buletinul Coniisiunii Monumentelor Istorice pe

anul 1926.4 Arch. ist., l', pp. 26-7, no. 295.5 lorga, Inscriptii, p. 46.5 Ibid., p. 46 ;i urm.7 Ibid., II, pp. 22-3. Pentru toate, Gh. BaI§, Bisericile lui Petru Mi-

res, Bucure0i 1928.

8

ai,

www.dacoromanica.ro

114 N. lorga

IV.

Petru Rare* si Biserica Ardealului.

Petru Rares a fost si un rAvnitor de stapanire ardeleneasca.A pastrat Ciceul si Cetatea-de-Baltä si a mai adaus la

provincia parcalabilor sal din unghiul nord-estic al Ardealu-lui cetatea Ungurasului, targul Retegului si oarecare drep-turi asupra Bistritei, pe care insk cu toate amenintarile salelaudaroase, nu putu s'o iea. Vladicii lui de Vad pastorescslobod in aceste parti, in legatura carionica depling cu Mi-tropolitii din Suceava, un Teofan, un Grigorie.

Vladica Ilarion apare la Vad in 1523, incunjurat de popiiMatei, 5andru si Petru, cerand voie Bistritenilor sä faca ornanastire noua intre Hardau si Telciu ', manastire care seintemeie, in adevar, si fu prädatä de hoti la 15262. Varlaam,alt episcop de Vad, se intampina Inca de la inceputul Dom-niei lui Rares, de la care primeste, in 1527, o carja .

Urmasul sau, Anastasie, un cleric deprins la razboaie,tare alerga innaintea Domnului sau cand el trecea muntiipentru lupte, face o danie de ughi Putnei*, pentru a-siavea i el ziva de pomenire acolo : pare sä fi iesit el insusidin aceasta manastire domneasca 5 Museul Batthyányi de laAlba-Iulia are de la dansul una din cele mai vechi icoaneromanesti.

' lorga, $tefan-cel-Mare i Mihai Viteazul ca intemeietori, etc., p.18 §i urm.

t Ibid.3 Cipariu, Acte fi fragmente, p. XIV.4 Dan, Patna, p. 216. OriginaluI se afla acolo, lia fost copiat de

1. Bogdan.5 V. pentru ellorga..51efan-cel-Mare fi Mihai Viteazul ca tntmeie-

lori, etc., 1. c.; Doc. Bistritei, 1, II, tabla; Hurmuzaki, XV; cf. lorga,Sate fi preofi, p. 17.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 115

Apoi, supt Rares si fiii lui, indeplinesc datoriile lor deepiscopi un Tarasie (din lulie 1546) si un Gheorghie (numitin lanuar 1550)1, episcopi de Vad sau de Rhew", zisisi astfel dup6 felul cum strginii numiau Vadul.

' Ibid. Tarasie e numit de Petru-Vocla la 20 Julie 1546, iar Gheorghiecle Ilie, fiul lui Petru, la 5 lanuar 1550.

www.dacoromanica.ro

PARTEA a Va.

CURENTUL CEL NOU DE CULTURA

SLAVO-GRECEASCA

IN EPOCA LUI NEAGOE-VODA.

I.

Alcatuirea noului curent slavo-grecescin Tara-Româneasca.

In veacul al XV-lea, si mai ales in a doua jumkate a lui,principatul muntean decade in toate privintile, deci si inprivinta bisericeasd. Supt Domni cari se schimIA rApede,se strecoarà ckmuiri sufletesti fkA nicio insemnätate, careflu lasd totdeauna macar numele ierarhilor. In putinele docu-mente din acest timp abia dad se pomeneste numele luiMacarie, Mitropolitul lui Radu-cel-Frumos, si al Mitropolituluifui Basarab-cel-Tank, iaräsi Macarie, care se intAmpind inteunact din 23 Mart 1482 Un losif s'ar mai intalni in docu-mente si condici la 1465, dupd Lesviodax, un cercetkor allor-, care inseamnä pe un Macarie la 1442 si pe celalt numaiIn 1483 2:

In sfArsit, Mitropolitul Teodor figuread inainte de c.1510 in pomelnicul cel mai bun si sigur al Mitropoliei dinTArgoviste 3.

LApedatu, Vlad Cellugdrul, p. 31.P. 397, Scrisori nedate de la un Macarie Mitropolitul Ungrovlahiei"

(1480) la Bogdan, Relatiile Terii Romdnegi cu Brapvul, I, Bucurqti1905, pp. 279-81.

3 lorga, Studil if doc., V, p. 629, nota 1.

''

www.dacoromanica.ro

118 N. Iorga

0 schimbare trebuia sä se facA pentru a ridica aceasta-laltA Biseric5 romAneascA la insemnAtatea pe care o avuse inanii inceputurilor. Putinta unui curent de regenerare plecatdin mijlocul chiar al clerului muntean era inläturatg. 0 in-riurire invietoare trebuia sä vle deci de peste hotare.

La sfArAmarea definitiva.a Statului sArbesc, unele elementedintre clerici $i fruntasi au trebuit sa' treacA fire$te la noi,pe cAnd altii, mai insemnati, se adApostirA in Ungaria, peparnAnturile dobAndite aici de Brancovice$ti, ultimul neamcare a st5pAnit la SArbi. Impotriva Turcilor luptg astfel cuVlad Tepe$, in calitatea lui de cApitan al ostilor pradalniceungure$ti, un Despot Vuc, zis Zmeul, $i neamul puternic allac$icilor.

Radu-cel-Mare, Domnul bogat $i evlavios, care pe la in-ceputul veacului al XVI-lea stapAnia principatul muntean,trebuia sa caute a se folosi de clericii sArbi pe cari ne-norocirile terii lor Ii aruncasera in lumea largd. Radu erafiul unui om care, inainte de a lua puterea, la batrAneteinaintate, fusese cAlugAr multi ani de zile, .si de aceia $i caDomn e cunoscut supt numele de Vlad CAlugarul; Vlad-,VodA clAdi cloud mAna'stiri, pe chid inainta$ii lui mai apro-piati n'au läsat niciuna, ca'ci de la Radu-cel-Frurnos n'a ri-mas deck amintirea mändstirii TAnganul, asfAii inlocuitapHnfrobarica de sat. De la fostul Calugär, al cArui gaudramAsese indreptat cdtre Dumnezeu, avem manastirea Glava-ciocului, in care a fost i ingropat manastirea e .prefacutäde Constantin BrAncoveanu $i schitul Babele, care nu semai pAstreazA 1. Cea d'intAiu ramase neisprAvita, $i nici Radu-Vodà, ocupat aiurea, n'a putut s'o acopere cu chipuri desfinti, lAsAnd aceastä grijä lui Neagoe Basarab $i lui RaduPaisie, ceilalti doi din $iful Voevozilor evlavio$i inainte detoate ai Terii-RomAne$ti, cAlugAri sau fii $i utenici de calu-gari. La schitul Babele, mAntuit in 1492-3, se pomenesc, pe

I LApedatu, /. c., pp. 47-9.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnqti 119

langa numele Voevodului ctitor si al egumenului Visarion, siacela al lui Radu si al unui frate, necunoscut de aiurea, alacestuia, Mircea, precum $i numele Mitropolitului Ungrovla-hiei Ilarion, care nu se mai intampina aiurea 1 Si la manas-tirea Govora, de peste Olt, umil schit de lemn, Radu-cel-Maree pomenit ca inoitor, de inscriptia mai tarzie, de la Constan-tin Brancoveanu 2, si mesterii Brancoveanului I-au si zugravitpe ziduri : incununat, in haina de brocard rosu si verde, cubland de samur, guler rasfrant, cu margaritare cusute pemaneci, cu lungi bucle de par fäcute cu drotul si cu aceicoturni rosii cari amintesc datina imparäteasca bizantina ;Doamna Catalina, purtand pe frunte un val alb vargat ce-icade pe umeri, se vede langa sotul ei 3. Inca de pe timpullui Radu, miile de aspri din Visteria munteneasca incepuseraa calatori la lacurile inchinaciune ale Sfântului-Munte Athos,alegandu-se manastirea ruseasca, slavona, Rhosikon, precumsi acea a Sf. Ilie si Filoteu4.

Fiul maicei Epraxia si al lui Vlad Calugarul, al podagro-sului care strabatea tara in caruta, spre a imparti dreptateadin cel mai curat izvor al ei, trebuia sa se deosebeasca, siel, mai ales prin evlavie. A facut, la randul lui, un &MiltInas, dar numai unul, asupra caruia a gramadit toata bogatiace-i statea la indemana. Pe un deal, de-asupra Targovistiisi cursului Ialomitei, in mijlocul viilor domnesti, el inalta,inlocuind o veche bisericuta ce fiinth Inca la 1431 5, o stra-lucita clädire inteun stil nou, deosebit de al innaintasilor.Un patrat de marmura alba, scumpa, adusa foarte de departe ;doua turnuri mari in -rata, de-asupra pronaosului, un maimare turn in fund ; firide, in doug randuri, ca la bisericile

' Ibid.' lorga, Inscriptii, I, p. 178.3 Ibid., p. 179.4 Cipariu, Archivu, pp. 198-9, dupá Uspenschi; v. i Langlois, Le

Mont Athos ; cf. Cony. lit., XXXVI, p. 959 i lorga, Muntele Athos, p.470 (24).

5 lorga, Inscriptii, I, p. 98.www.dacoromanica.ro

120 N. lorga

lui.Stefan-Vodg, $i linii in relief, care le deosebesc, incin-gAnd biserica ; roate säpate in piatrà in locul discurilor desmalt obisnuite 'n Moldova ; arabescuri de sculpturd miga-loas6, ginga0, pe linia ultimä a frontonului rotunzit sus, pre-cum $i pe basa turnurilor, in sfar$it in jurul ferestrelor $ipe cele dou"S registre cu inscriptie la dreapta si la stangausii de intrare, care se deschide in chiar pAretele frontonuluiSpirit fasaritean din minunatele biserici bizantine $i bizan-lino-armene$ti, säpate ca o horbotä, $i spirit apusean, ve-netian, spirit al Rena$terii, cu liniile arhitectonice simple $iarmonioase, cu frumoasele slove rotunde, intipa'resc aceast5bisericä märeata cu un caracter particular.

Inscriptia din 1501 a laca$ului lucrat timp de doi anide zile, pentru afi impodobit cu toate bunatatile si cumari frumusete", afar% de zugraveara, care ramase pesania lui Neagoe-Voda' , are o stilisare bogata, mai greacleat in bisericile lui Stefan, care, in toate ctitoriile sale,afarl de a Nearntului, spunea laconic numele intemeietorului,hramul bisericii $i veleatul 8. Ina de atunci inrAurirea lite-rara' a Bisericii sArbe$ti incepea sä se simtä °.

Patriarhul Nifon si organisarea Bisericii muntene.

Peste trei ani de la sfintirea manästirii Dealului, de epis-copul ce va fi fost atuncea, era ales din nou la Carmuirea

V. revista mea, Floarea Darurilor, 11, sau lorga, Istoria Romdnilor,ed. din 1908, p. 349.

lorga, Inscriptii, 1, pp. 98-9.3 Ar fi interesantA forma d'intAiu a mAnAstirii Nucetul, claditd de

pArcalabul de Poienari, Gherghina, care tinea pe Neaga, poate sora luiNeagoe ; cf. lorga, Inscriptii, IL pp. 362-3 ; Nicolaescu, Documenteslavo-romdne, Bucuresti 1905, pp. 8-11. Ei avurA i o fatd Neaga. Separe cA Gherghina era frate cu Rada, mama lui Radu-cel-Mare; ibid.

.

1

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 121

arhipästoreasca a RäsAritului grecesc $i a terilor in legaturacu dânsul. Radu, venit sA se inchine Sultanului, int5lnia, la Athos,pe un bgtrAn cleric, Nifon, Albano-S.5th dupà tatà, Grecdin Pelopones dupä Mama, care st5tuse in Scaunul ecumenicde doua ori, de la 1486 la 1488 Si de la 1496 la 1498,avand, neapArat, multe $i dese legdturi cu principatelenoastre. Nifon nu era un om de o viatà sfintä mai presusde orice indoialà $i critica : se iscodise in 1486 o ruda aPatriarhului Simion, care murise atuncea, $i cu false mar-turii izbuti sa se puie in stgpânirea averii lui. Pentru aceiaa i fost izgonit intAia oard de pe tronul patriarhal, pecare totdeauna a trebuit s5-1 apere impotriva multor con-curenti, ceia ce lämureste $i scurtimea celor doua cArmuiriale sale . Totusi Nifon era un om foarte invätat $i un bunorganisator. La ultima lui cddere, Radu, care prin daniilelui catre Muntele Athos $i Locurile Sfinte intrase in stranselegaturi ca $i tatal s5u, Vlad-Vodà, cu ierarhia greceasca,pofti pe Nifon sa ,vie la dânsuL in tara pentru a da vietiibiserice$ti a Românilor munteni 6 alcatuire statornia Astfelel voia s puie Tara-Romaneasca la acelasi nivel cu Moldova,pe care Stefan-eel-Mare $tiuse a o inzestra cu episcopiiletrebuincioase, legate canonic intre ele.

Nifon era cu deosebire pregAtit pentru un rol ca acesta.Sarbul dupa tatä invgase 'calugaria de la un calug5r de laVatoped din Athos ; II hirotonisise diacon Nicodim, patriarhulOhridei, al Iustinianei cei d'intAiu $i al tuturor Bulgarilor$i al SArbilor si al Albaniei $i al altor laturi", cgtre care seindreptard toate bisericile pravoslavnicilor", scrie biografullui Nifon. Mai departe, el fusese la Curtea vestitului Scan-derbeg, aparAtorul CrestingtMii in Albania liberä, supusá totOhridei, apoi ucenic $i tovarà$ al lui Zaharia, din care s'a facutfara dreptate un Patriarh in acest Apus balcanic al Slavilor $iajunsese, cu el, int5mplator la Constantinopol, cand Sultanul

V. si Banduri, Imperium orientale, reprodus in Magazinut istoric,IV, p. 373, mita. Ha1e3" numele tatälui lui Nifon e albanesul Hlapen :dar mai ales pr. Nic. M. Popescu, Nifon, II, An. Ac. Rom.", 1914, p.780 si urm.

'

www.dacoromanica.ro

122 N. lorga

Mohammed dadea Qhrida ocrotitului sau, Marcu Xilocara-bul. Petrecuse, in sfarsit, pana a nu ajunge Mitropolit deSalonic $i Patriarh, timp indelungat in manastirile din Athos,.unde-si desavarsi pregatirea in credinta si cultura.

Athosul se tinea insä in parte si cu asprii lui Vlad-Vodd$i ai lui Radu-Voda, si Domnii Moldovei II impodobisera cudarnicie : la Zograf, manastirea Bulgarilor, era turnul luiStefan-cel-Mare, cu far pentru corabii", facut in 1474-5$i inoit de fiul ctitorului, de Bogdan, la 1516-7 ; insasi bi-serica Zografului a fost ridicata din nou, din temelie, deStefan, al carui chip, in calitate de ctitor la Dpbrovat siCapriana, se si vede pe ziduri, langa ale lui Lapusneanu siVAsile Lupu ; si trapelaria e o fundatie moldoveneasca.Stefan lucreaza si la Vategrad, la Castemanet, la St. Pavel ;fiul sàu Alexandru la Grigoriu. Bogdan, ctitor $i la Proaton,incepuse si biserica de la Dochiariu, pe care o mantuinumai Lapusneanu, la 1567. Petru Rares adaugise danii laSf. loan Botezatorul, care pastreaza chipul sau

In Nifon deci, ca si odinioara in Nicodim, se imbinau cele-doua neamuri ca si cele cloud curente ce se 1 ptau pentruintaietate grecismul, din Constantinopol i *thos, si slavo-nismul din partile de pe langd Dunare ale Peninsulei Bal-canice, cu aceiasi indreptare, catre bogatele teri romanesti.

Radu <ceru> pe Nifon de la Sultan, si cererea i se inde-plini. Era sa fie, dupà spusa laudatorului säu macar, in-dreptator si invatator de legea lui Dumnezeu, tata $i pastor

solitoriu la Dumnezeu ). Deocamdata chemarea lui era saadune sinodul de organisare bisericeasca. Mitropolitul mun-tean lipsia ; episcopi de Severin nu se mai numiau de multera, oricum, o adanca decadere in Biserica teri. Nifon facudeci adunare numai cu <toi egumenii de la toate manastirileterii Ungrovlahiei si tot clirosul bisericii, cu Domnul ,si cu tog

Burada, in Rev. p. ist., arch. si Iii., 1, p. 397 §i urm.; lorga,Muntele Athos, p. 466 (20) §i urm.

:

$i

;.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romaneti 12

boierii, cu preotii i cu mirenii». Cu ei toti impreuna dadael astfel asezamintul statornic pentru Mitropolia terii, pentruepiscopia olteana a Severinului, pentru episcopia de la Ra-sarit, care fu asezatä in vechiul Virg de catre hotar, al Bu-zaului. «Hirotoni», scrie panegiristul, «si doi episcopi, $i ii

deade si eparhie hotarata, care cat va birui >. Mai tarziu,de Radu-Voda Paisie, la 17 Septembre 1544, cu ajutorulPatriarhului constantinopolitan Ieremia, supt Vladica Anania,pentru Buzau se %ell o noua oranduire, fixand judetele su-puse cu judecata lor obldduirii episcopului de acolo : Buzaul,Ramnicul-Sarat, Braila $i Secuienii, «cu toate hirotoniilepreotesti», «ca SA fie Scaunul sfintei mari biserici a Buzauluiintemeiat $i sigur $i sfintitilor episcopi i dumnezeiestilorpreoti $i calugarilor cari vor petrece in acest sfant laca$pentru hrana $i imbracamintea lor >

Nifon ramase si mai departe in tara, ceia ce se parecd nu era in gandul Domnului care-1 <ceruse numaipentru un anume scop, .acum indeplinit, iar nu pentru afi tinut fara capät, cu. a-Cita cheltuiall Cel d'intaiu intreegumenii de la Athos, Gavriil, care a povestit i viata acestuisfant nou, cauta Irish' a larnuri altfel plecarea acestui straintrufa$, care trebuie sa fi privit tam cu toate ale ei ca unloc salbatec, vrednic de a fi lovit cu asprime pentru pa-catele > lui cele multe : Nifon ar fi cerut Domnului sadesparta pe sora lui maritata dupà boierul moldoveanBogdan, care-si avea acasa la el sotia legiuita, parasita faracuvant'. intre pretentiosul <Grec > si intre sora sa Caplea,

care muri la 1511, si fu ingropata la Dealu3, Radu nustatu la indoialä. Nifon trebui sa plece la 1504, spre Athos, undesesi stanse, la 11 August 15084, lasand pe Mitropolitul $i epis-

lorga, in Revista istoricd pe 19234 pp. 173-7.Viafa i train! Sfintiei Sale peirintelui nostru Nifon, de Gavrii1

Protul Sfetagorei, Bucureti 1888, la inceput ; cronica lui Stoica Lu-descu, in Magazin, Iv, p. 234 i urm., cu indreptarile par. Nic. M. Popescu

Ibid.8 Lapedatu, 1. c., pp. 6.1-4.

Viala, p. 55. E o singurd Caplea, mai-Hata cu Staico, apoi cttBogdan. www.dacoromanica.ro

124 N. lorga

copii hirotonisifi de dAnsul sä pastoreasca fAra amestecul siinfruntarile lui umilitoare Tara-Romaneasca.

Plecarea lui Nifon s'a petrecut la 1504, când Cap lea,care pierduse pe soful ei d'intaiu, Staico, ajunse sofia luiBogdan , caci nu avea rost o sedere mai indelungata alui in fail. La aceasta data', curentul sArbesc era in miscarepentru a lua locul trecAtoarei inrauriri care, prin Nifon siAthonifii ce-1 inconjurau, venise deocamdatä din parteaGre cilor.

III.

Mangstirile oltene de culturii slavonAale Craiove*tilor.

Viata principatului muntean e condusä de pe la 1480 pAnala stapânirile sigure ale lui Vlad CalugArul si Radu-cel-Marede Vornicul Neagoe din Craiova, inAlfat la boierie si influ-enfä supt Vladislav-Vodà, cel omordt de Tepes la 1456, side fiii lui, Barbu, Parvu, Danciu, Radu, Preda, cari incunjurasi apArd pe Basarab-cel-Tân'ar, contemporanul lui Stefan-eel-Mare 8. Feciorii lui Neagoe, Craiovestii, dintre cari Barbu,cel mai mare, ajunsese Ban-Mare, de si Severinul era pierdutcatre Unguri, iar al doilea era Vornic, clAdiau pe la 14973in munfii Gorjului o mAngstire nouä, in care asezau moastele

' 1st. lit. rom., I, p. 136, nota 1 ; LApedatu, pp. 64-5.' V. piatra de mormant a lui Neagoe, in lorga, Inscriptii, I, p. 100,

no. 198.o lnscriptia are : 1-iu Octombre 1519 ; avem insd un act de danie din

1506 si un clopot din 7005 = 1496-7 ; Tocilescu, Raporturi ashpraciltorva meindstiri, etc., din An. Ac. Rom., VIII, p. 50. Data de 1519 seexplicA prin aceia cd o a doua BistritA fu IntemeiatA dupd dAramareacelei d'intaiu de Mihnea-Vodd. V. mai departe. Cf. Bogdan, Relatiile cuBrasovul, I, p. 305.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 125

Sfantului Grigore Decapolitul, cump5rate cu multà cheltuialadin Serbia '. Mesterii erau Romani, Dobromir, Dumitru siChirtop, ca si ispravnicul Stoian, dar numele celui d'intaiu.egumen, Marcu 2, pare s5 ariite un strAin.

De fapt m5nAstirea, in cuprinsul cAreia Barbu, c51ugArit caPahomie, isi aflä ad5postul cativa ani dupà isprAvirea bise-ricii 8, ajunse r5pede un nou si mare focar de cu1tur5 sla-von5, de carte sarbeascr. Chipul d'intaiu al Bistritei nu nis'a pástrat, biserica fiind inlocuitä :ast5zi cu o clädire cen'are nici o sutà de ani, dar Museul din Bucuresti primi ma-nuscriptele scrise acolo, 1ucr5ri de caligrafie care pot staalaturi cu acelea din Neamtul Moldovei 4-, s'au gAsit la Bis-trita, dup5 atatea pierderi, nu mai putin decat saptezeci sidoua de manuscripte slavone, patru grecesti si patruzeci sipatru romanesti.

La Strehaia mehedinteanä, unde va fi fost resedinta nou-lui episcop al judetului oltene mai tarziu, cum vom vedeas'a intemeiat pentru scurt5 vrerne, pe temeiul acestei traditii,o episcopie la Strehaia , ca si la Brancoveni, la Caracal chiarinteo bisericd refAcutd5, se vede amintirea fratilor Craiovesti,Banoveti dupd dregaloria lui Barbu, si Parvulesti, dupà nu-mele celui de-al doilea frate, cari s'au vesnicit cu totii siprin clädirea de paraclise la mgrfastirea Xenofului din SfântulMunte 5. ingroparea lui Parvu, fratele lui Barbu, in manästireaSnagovului aratá legáturi strinse ale Craiovestilor si cu acest

' V. inscriptia veche a Bistritei, in lorga, Inscriptii, II, p. 81, no. 225 ; cf.lorga, Manuscripte din biblioteci straine, din An. Ac. Rom., XXI ; I,p. 47.

t lnscriptia citatä.3 Ibid., pp. 81-2, no. 4,4 Odobescu, in Revista Romdnd, I. in Iorga, Inscriptii,I1(=Studii si

docwnente, XIV), am dat inscriptiile, copiate inteun dosar contemporan,ale pietrelor distruse din vechea zidire.

5 lorga, Inscriptii, II ; Muntele Athos, p. 475 (29).' Burada, in Rev. p. ist., arch. si fil., vol. II, p. 78 ; Iorga, Inscriptii,

I, p. 211 ; II, p. 71 si urm.

www.dacoromanica.ro

126 N. lorga

aaca, mai vechiu deck anul 1431 '; aeolo se inmormânteaza,de altfel, i Logofkul statornic al lui Neagoe, loan 2.

IV.

Mitropolitul siirb Maximian.

lii 1507, toamna, pe urma unor certe pentru adapostireain Tara-Romaneasca a unui pretendent la stApAnirea Moldo-vei, Bogdan Orbul trecu hotarul, ca odinioara tat51 s5u,impotriva unor DoMni munteni, dintre cari unul, Radu-cel-Frumos, ii läsase lui Bogdan drepturi asupra Terii-Roma-nesti, si se opri pe malul celalt al Râmnicului, fäcând aicicea d'intku tabArä. 11 impiedeed de a merge mai departe,impotriva unui Domn evlavios care nu voia sä-si pangäreascgmânile varsand sangele in lupte, un calugar anume Maxi-mian, fiul lui Despot Tarul sarbesc", care, lucru vrednicde tinut minte si din alte puncte de vedere spuse ;skiteti crestini si de acelasi neam" (adeca numai : din ace-Iasi sange ei, Domnii), i aduse astfel incheiarea unei paci,jurate pe evanghelie, pe temeiul vechilor hotare ".

Maximian era Gheorghe, fiul lui Stefan, fiu- si el al luiGheorghe Brancovici, care stApanise asupra Serbiei libere ;adapostit in Ungaria tatal säu rätäcise prin pärtile Alba-niei, negAsind prilej s domneascä , el se lupta in oastearegal5 Inca la 1491, impreuna cu fratele sau loan, fratemai mic cu fiii lui Dimitrie si Stefan Iacsici, fruntasiai pribegilor sArbi trecuti peste Dunäre. Dimitrie Iacsici luasepe fata liii Lazar Despotul, si Elena, fiica lui Stefan Iacsici

nepoata lui Dimitrie, a fost sotia Despotului loan. Incadin 1486, se pare, Gheorghe intrase in m5n5stirea Cupinic,

Ibid., 1, pp. 138-9.3 !bid, pp. 160-1.2 Bogdan, Cron. inedite, p. 43. Notita, si in cronica lui Ureche, p. 181.

-si

, 0i

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 127

unchiul sau Grigore murise calugar la Chilandariul Athosu-lui , unde insä nu era sä ramaig, cu toate a in viata luin'a mai pärasit rasa calugarului. In 1496, el $i fratele ski,impreuna cu mama lor, Anghelina, fac o danie pentru manas-tirea Sf. Petru $i Pavel de la Sfantul Munte. La 1503, muriDespotul, loan, care ducea $i el, in anii din urrna, o viatadepartata de lume, la Cupinic ai apoi la Bersacovo, a$a incatparintele Maximian infatisa acuma singur drepturile dinastieisarbe$ti izgonite de Turd '.

Se poate, cu toga asertiunea contrail a biografului sau, ca Maximian sa fi venit numai ca sol al regelui Ungarieipentru a impiedeca un razboiu intre cele doua teri românesti.Cu atat mai mult, cu cat, dupà cateva saptamani numai de laacea predica izbutità de la Ramnic, Radu-Voda face o in-voiala solemnä cu Sa$ii2, invoiala pe care poate el va fijurat-o inaintea facatorului de pace in numele lui Dumnezeu$i al Craiului. La 1504 Inca, Radu insurase pe fiul suroriisale Caplea $i al Logofatului Staico, Parvu, cu fata raposa-tului Dimitrie Iacsici".

Maximian ar fi ramas insa, dupa unele marturii, in Tara-Romaneasca4. Ar fi fost cel de-al doilea Mitropolit canonical Terii-Romane$ti, dupa cel hirotonisit de Nifon $i al caruinume nu-I cunoa$tem Inca; siguranta pastoriei lui o am aveasi prin insemnarea lui intre Mitropoliti in pomelnicul din

' Viata lui Maxim sau Maximian, in Glasnieul sarbesc pe 1859 ; tra-ducere romaneascl in Hasdeu, Arch. ist., II, p. 65 0 urm.; Engel,Geschichte von Serwien, p. 448 0 urm. Viata lui Maximian 0 a An-ghelinei 0 in Pravila de rugdciani slavonä din Pamnic, 1761, n-le 10 qi13; cf. Picot irt Columla lui Traian, 1883, n-le 1-2.

' Engel, Gesch. der Walachey, pp. 187-90.8 lorga, Pretendenti domnefti, din An. Ac. Rom., XIX. p. 15, nota f?;

1-6.pedatu, o. c., p. 64.4 Engel, Gesch. von Serwien, p. 453, dui:4 biograful slu citat sau

dupà cronica, din veacul al XVII-lea, a lui Gheorghe Brancovici, frateleMitropolitului Sava; cf. Aron Densusianu, in Revista critico-literard,1893, nl. 3 ; cf. editia mea, in Rev. !storied, III. Marturiile lui Brancovicicel nou se adeveresc in parte prin acelea ale unor izvoare conternporane.

www.dacoromanica.ro

128 N. lorga

Targoviste, care $tie de Mitropolitul Maxim '. Ar fi stat astfella noi pang la moartea lui Radu, intamplatä cateva saptamanidupg cele doug tratate cu Moldova $i cu Sasii; mergand inUngaria ca sg vesteasca suirea in Scaun a lui Mihnea, fiullui Vlad Tepe$, ar fi rgmas acolo, de frica pornirilor tiraniceale noului Domn, lacom uciggtor de boieri, $i s'ar fi asezatla mängstirea, ziditä de dansul, a Crusedolului, pe care ar fipärgsit-o, pang la moartea sa, intamplata in 18 Ianuar 1516,numai odatd, ca sg binecuvinteze pe Neagoe, urmasul plinde evlavie al lui Mihnea tiranul $i catolicul, $i sg-i dea desotie pe nepoata sa de frate ori vara sa Milita, care ar fitot odatg $i fiica lui Lazar, fostul Despot sarbesc2. De fapt,din aceste amintiri nelamurite $i din aceste constructii plinede multà inchipuire n'ar iesi $i vremea and Maximian, peeare cronica moldoveneascg il numeste la 1507 numai fiude Despot" $i aluggr", a fost Mitropolitul terii. PomelniculMitropOliei cunoaste numele lui, ce-ie dreptul, dar cronica,aproape contemporang, a episcopului Macarie al Romanului,aratg a Maxim Despotul a fost sfintit dupg aceia" de ar-hiereii moldovenesti" ca Mitropolit de Belgrad" ';

Oricum, fiinta lui Maximian in tall represinta Inca unelement din acea influentg sarbeasa asupra rosturilor bi-serice$ti ale Românilor, care incepe supt Radu, se desvoltape deplin supt Neagoe si trece indata asupra Moldovei. Unal treilea element vine cu caluggrul muntenegrean Macarie,mester de tipar slavon pentru penisula Balcanilor.

1 lotga, Studii .si documente, V, p. 629, nota 1. in pomelnic, cum s'aspus la p. 117, un Teodor se aflá intre Atanasie cel vechiu i Maxim.

' Alta biografie a lui Maxim, in Glasnicul sarbesc, XXI; tradusa deI. Bogdan, In Cron. mold., pp. 269-70; v. Engel, 1. ult. cit., p. 454.

8 Bogdan, Cron. mold., p. 150; cf. p. 269.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 129

V.

Macarie, mesterul de, tipar slavon.

Inceputurile lui Macarie tipograful nu skit cunoscute. Desigur va fi petrecut un timp la Venetia, unde se va fi invAtatsa umble cu slovele. Asezat peste putin pe langa micii dinastiCernoievici din Muntenegru, rAmasita vesnic amenintata a ma-relui principat de odinioara al Zentei, el inalta numele lor printiparirea celei d'intAiu Psaltiri slavone $i a douA cArti de rugd-ciuni si cantAri. Asupra ocrotitorului lui insà, GheorgheCernoievici, se abatu nenorocirea cAnd Turcii pAtrunserA siin acest colt departat al Apusului balcanic '. Macarie, chematpoate de Maximian, se indrepta atunci catre tara, vestitaintre toti crestinii raskiteni pentru iubirea de lege, simtulde arta $i darnicia ei, a lui Radu-cel-Mare. In 1507 Inca,era aici si incepea tipArirea unurfrumos Liturghieriu, cuslove mari, drepte, de faietura venetiana si mäiestre imple-tituri de linii, ca in manuscriptele moldovenesti $i bistritene,care se impArti numai cateva luni dupa moartea cellad'intAiu ctitor al tiparului romAnesc, la 10 Novembre 1508 2.La Dealu, sau, mai curAnd, pentru ca aici lucrul de impo-dobire a urmat 'Ana' pe vremea lui Neagoe, la BistritaCraiovestilor, unde se zice ca si Maximian ar fi serbatnunta Militei, s'a facut aceasta nobila lucrare de arta.

La sfarsitul textului Liturghiilor, Macarie da cu sloverosii, in chinovarul pastrat pentru ImpArati, numele lui loMihnea Marele Voevod a toata tara Ungrovlahiei si al par-Mar de langa Dunare, fiul marelui lo Vlad Voevod", adau.gind astfel la titlul obisnuit al Voevozilor munteni pärti careamintesc pe al marilor Voevozi sArbi din Zenta si Hertego-vina, stapAni $i ai termului MAI-V. Pe Mitropolit nu-1 po-meneste, si poate nici nu va fi fost unul pe acea vreme,

' lorga, Gesch. des osm. Reiches, II, pp. 283-4.' Bianu 0 Hodcr§, Bibliografia romand, I.

9www.dacoromanica.ro

130 N. Iurga

sau puterea lui era prea slabä pentru ca acest alugArstrain privilegiat sà-si simtà datoria de a-I aminti.

Aceastà actiune culturalà, aceast5 vialà pasnicd in ierarhieoranduitä furg intrerupte prin scurta stApAnire vijelioasá afiului lui Tepes". Despre ra'utatea lui vorbeste biografullui Nifon, dar ni e ingiduit a crede cä patima lui Mihneade a tala si a prigoni a fost afatatà si de uneltirile Craio-vestilor, cari voiau sä smulgä puterea pentru dânsii. In 1509fura ucisi boierii necredinciosi, ceva mai mult de un andui-A asezarea in Scaun a Domnului celui nou ; Craiovestiise ridicara atunci in arme i Mihnea trebui sa li jure ca-iva cruta. Dar, neavând totusi incredere in el si mânati dedorinta stäpânirii, ei trecurd peste Dunäre, la Nicopol, add-,postindu-se pe langi puternicul sangeac al partilor bulga-resti si sarbesti, All-beg Mihalogli. Atunci Mihnea trimeseoaste pe mosiile pribegilor ; casele lor oltene furd nimi-cite si tunurile domnesti batura in zidurile Bistritei, carefura, spune scriitorul din Athos, surpate" cu totul. Aceiasisoartà o avu si bolnita Bistritei, pe care o zidise un nepotal Banului Barbu si al celorlatti frati, Neagu sau Neagoe,nascut din cdsdtoria surorii lor Neaga cu Basarab-cel-Tânar, boierinas plin de evlavie care fusese ingrijitorul,-socotitorul" pus de Domnie pe linga Nifon in timpul pe-trecut de acesta in WA 2. Planul de a arde pe toti" egu-menii, despre care vorbeste tot laudAtorul lui Nifon, poatefi pus la indoiala, ca si tdierea nasurilor acelor preofi carise aflau in multele sate ale Craiovestilor. Peste putin insäspahiii si ienicerii din ceatile Dundrii intrara cu Craioves-tii in farä, aducând Domn nou, cucernic, pe fratele celmai tingr al lui Radu-del-Mare, pe Vlad-Vocla zis Vladuf.Oastea veni in trei cete, si aceia pe care o ducea Neagoe

lorga, Studii i doe , III, p. XLIV ; pomenirea NeagAi in Spomenicutsarbesc, XXXVII, p. 44 si povestirea lui Matei al Mirelor, in care Basarabe numit Eteo;, unchiul lui Neagoe ; lorga, Manuscripte din bibliotecistrliine, I, p. 47.

2 Gavriil Protul, i. c., p. 65.

www.dacoromanica.ro

Istoria Biseridil române$ti 131

lovi pe Mircea fiul Mihnei la rrignästirea Cotmeana $i-1 pusepe fugg, descult si descins", imp5când mAnAstirea $i ca-lugarii de frica ce avea" Mihnea fugi peste munti, $i seasezä la Sibiiu, unde obi$nuia sA cerceteze biserica latinA ;la ie$irea de la slujb5 II ucise acolo Dimitrie Iacici cel Tangr,ruda lui Vladut, $i pretendentul Danciu, din acelasi neamal Bds5rdbesti1or, tot fiu al lui Basarab-cel-Tân5r 2 Si ei furdomoriti in lupt5, $i astfel Neagoe rAmase represintantul drep-turilor bgsär5be$ti asupra Terii-Romanesti 3.

Bogdan insa, sotul Caplei, c5pAtà o inrAurire covãrsitoareasupra tinarului s5u cumnat, i aceasta nemult5mi iarà$ipe Craiovesti, de si ei nu mai puteau spune de dânsul cade Mihnea c5 nu tine legea, cci VlAclut ocrotia pe Macarie,care dddu in st5p5nirea lui sCurta o a doua tipAriturà a sa,Octoilud din 1510 4. Tam Mehemed-beg veni in tara, $i eltale capul bietului copilandru domnesc la Bucure$ti, in zivade 23 Ianuar 1512, un an dupä moartea Caplei lui Bogdan 5.Acest urat omor se Igmureste prin hotarArea Craiovestilorde a inlatura tot neamul lui Radu-cel-Mare, pentru ca astfelBasarabe$tii lor sà poatà cArmui in liniste.

VI.

Ctitoriile lui Neagoe-Voclit.Cu Neagoe se a$eza in Scaunul Terii-Romanesti un nou

David"° pentru cAluggrii de orice neam, dar mai ales pentru

I Ibid., p. 69.lorga, Pretendenti domnefti, p. 13 i urm.

3 Dug tändrul Dan din 1521 nu e fiul lul Danciu: ibid., p. 17.Bianu i Hodos, Bibliograjia romând, I, pp. 9, 513 ; lorga, Studii

si doe., XIII, pp. 5-6. Cf. Prefata dupà exemplarul din Hilandariul Atho-sului in Liubomir Stoianovici, e.,TapH CVICKH SAMICH I-1 HAAFIHCII,in Sbornicul sarbesc pe 1923.

5 Upedatu, o. c., pp. 63-4.Scrie Gavriil Protul, I. c. 0 scrisoare a lui atre Nifon In Dukakis,

31i7,4G Zuvcgc9taTiic, August, Atena 1894, p. 157.

'.

2

4

6

www.dacoromanica.ro

132 N. lorga

Sarbi, cu Despotii carora el se inrudi, !Wand, la o data cenu se poate hotari bine, dar se pare a fi anterioara veniriisale la Domnie ' , pe despina" Milita, fiica lui Lazar" $inepoata" sau vara lui Maximian 2. Macarie me$terul de tiparii Iucreaza o Evanghelie de toata frumuseta, pe care o man-tuie la 25 lunie 1512, iarg$i fall a pomeni in titlul ei devre-o binecuvantare arhiereasca. Dupà aceasta data, oprindastfel cursul lucrarilor singurei tipografii slavone din Bal-cani , ca rasplatä, Neagoe, sau, cum i$i zicea, dui-A numeletatalui sari, Basarab-Voda, ceru de la Patriarhul Constantino-polului Pahomie pe care-I intalnim intre 1505 $i 1514sa-i faca Mitropolit pe Macarie. Ca Biserica munteana rarna-sese fara carmuitor de la plecarea lui Nifon, care poate vafi aruncat $i blastamul asupra a$ezamântului creat din noude dansul, dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul : Si, cum.ridica David chivotul legii Domnului, a$a $i Neagoe-Vodaraclica biserica cea cazuta $i puse pre Macarie Mitropolit atoata Tara-Romineasca, a plaiurilor $i a Severinului".

Marinimia lui Neagoe se revarsä asupra tuturor LocurilorSfinte din Rasarit '. La Dionisat, in Athos, el trimise moa$tele,aduse de dansul intaiu in Tara-Romaneasca, pentru a impacasufletul lui Radu-cel-Mare, ale lui Nifon, $i anume inteunsicriu tot de argint curat poleit cu aur $i infrumusetat cumargäritar frumos $i cu alte pietre scumpe $i cu jrnalt,$i d'asupra pre plehup scris $i chipul sfantului intreg, iarjos, la picioarele sfantului, el in genunche, rugandu-seSfinfiei Sale". 0 biserica a Sf. Nifon se inaltd la &fan-

1 1.1 1521 Neagoe lAsA un fiu Teodosie in vrastA de vre-o saute ani.2 Ea adusese si pe vArul ei, Stef an, si pe sora acestuia, Despina, care

luA pe Stan pArcAlabul ; Nicolaescu, Doc. slavo-romdne, p. 267. Stefanavu grija paraclisulni SE. Nicolae de la Arges ; ibid.

8 1orga, Muntele Athos, p. 470 si urm.' Gavriil Protul, I. c., p. 93 ; lorga, Athos, pp. 472-3 ; pr. Nic. M.

Popescu, /. c p. 790 (60) si urm. Pentru editiile originalului grecescsau ale unei traduceri din romftneste , Romansky, Mahnreden des wa-

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 133

tul Munte intru amintirea intemeietorului Bisericii mun-tene. MAndstirea Cutlumuzului, din aceiasi republia de cAlu-gAri, mAnAstire Inceputà Inca de Radu, fu mAntuitä de acesturmas al sAu, cuprins de aceiasi ravnA pentru cele duhovni-cesti ; pe malul A/1'61.H el fAcu o pristaniste", o ospAtiiriepentru cordbieri, asezand tunuri si adunand arme in turnulde aparare. Pe langA aceastä Lavrà mare a Terii-Romanesti",Neagoe inoi mAnAstjrea Sf. Atanasie $i o inzestrA cu vasede metal scump i zevese cusute cu sarmA de aur". La Ivirsi la Chilandariu el a pus sA se aducA apA cu urloiul".Pantocratorul primi ziduri de imprejmuire ; trapezAria $i pivnitade ia Xeropotarn sant daruri ale lui ; Sf. Pavel cApAta un turnde strajA. La multe mAnAstiri, la Xenof, la Chilandariu, la Sf.Gheorghe al ArbAnasilor el se inscrise intre ctitori, ba chiarInfrurnuseta din darnicia lui manastirea Oreiscului" din ma-gura Misiei", mAnAstirile din Tesalia, asa-numitele Meteora,apoi milui manastiri in Paflagonia si in Macedonia, $. a.Inveli din nOu cu plumb biserica Patriarhiei din Constanti-nopol, si-i fAcu de iznoavA chiliile. La Muntele Sinai, dadupodoabe de bisericA $i mertic". $i Ierusalimul avu parte decucernicele lui daruri 2.

In tarà chiar, Tismana fu acoperità de Domn cu plumb ;Cozia primi inoiri ; o icoanA de la Nucet fu impodobitä cuaur $i pietre scumpe. Aproape de mAnAstirea lui Mircea-cel-Miran, in ostrovul Calimanestilor, el fAcu o manastioara carese pastreaza si panA astazi.

lachischen (sic) Wojwoden Arkoe (sic) Basarab, Leipzig, 1908, dinlucrArile seminariului d-lui Weigand , p. 135, nota 3. .

' Romansky, o. c., p. 129, nota 1 ; pentru toate lorga, Athos, pp.473-5.

1 V. lorga, Fundafiuni religioase ale Domnilor romdni in Orient,in An. Ac. Rom., XXXVI, p. 863 sl urm, mai ales p. 866 : la Schim-barea la Fatd, cdreia i se inchind apoi mAndstirea Gorgota ; pp. 871-2.Apoi lorga, Fundatiunile Domnilor romilni in Epir, ibid., p. 899.

,

www.dacoromanica.ro

134 N. lorga

VII.

Mänastirea de la Arge*. Alte zidiri ale lui Neagoe.

Toate silintile $i toatd bogdtia insd $i le cheltui Neagoepentru a da Argesului, de unde plecase Mitropolitul pentrua se a$eza la Tdrgoviste langd Domn, care totu$i st5tea $ila Arge$, aproape de sprijinitorii sgi ardeleni, cea mai fru-moasä din mAndstirile afldtoare pe pdmAntul românesc. Mar-mur5, piatrà cioplità si netezitä $i s5patà cu flori", alca-tuieste päretii, prin$i inteun pdtrat, pe care-I intrerupe insdumfldtura de strane inaintea altarului. Ca si la Dealu se in-tdIneste brdul de imprejmuire, firidele, rosetele sapate in loculdiscurilor de smalt din Moldova, turnuletele din fat5, de-asu-pra pridvorului r5zimat pe doisprezece stAlpi, strasinele cio-plite cu flori", privazurile de usi $i feresti scobite si razba-tute prip piatr5". Dar Aici un alt mare turn se inaltd de-asupranaosului insusi ; un aghiazmatariu, un cerddcel" cu liniilegingase astepta inaintea scdrilor pentru slujbele care, maitdrziu, trebuiau s5 se facd in pridvorul pe stalpi, deschis ye-derii $i misc5rilor aierului.

Dar ceia ce deosebeste mai ales aceast5 bisericd fara pd-reche e bogAtia impodobirii : la usi, la fere$ti, pe linia imple-tita din trei vite a colacului de imprejmuire, pe turnuri, dintrecare cele din fatà au fere$ti oblice ce nu se mai intAmpindaiurea . Lazur albastru, aur de-asupra florilor" de piatraadauserd mândria colorilor pe lâng5 armonia proportiilor $iscumpetea trainic5 a materialului. Un panegirist ace$tia autotdeauna multe calificative si comparatii la indemAnacuteald a face as5mAnare intre biserica de la Arges $i SfantaSofie, pe care totu$i o cuno$tea, si adauge chiar cd zidirealui Neagoe era cu frdmseta pe de-asupra" minunatei zidiribizantine 2 SdpAturile le -Meuse me$terul sas Veit, Vitus, care

' V. biserica, asa curn era inainte de reparatie, d2scrisä de Reissenberger, In Revista Romane , I.

' Gavriil Protul, 1. c., p. III.

t.

www.dacoromanica.ro

1.toria Bisericii romanesti 135

fu intrebuintat si pentru zugfaveala, 1)&15 ce in tard chiar seapat4 un bun zugrav de sfinti in Romanul Dobromir 1. Totmesterul Veit va fi sgpat frumoasele pietre de mormânt pen-tru fiii domnesti Anghelina, Joan, Petru ramase in viatànumai coconut" Teodosie, numit pompos dupä marele Im-pArat r5s5ritean de odinioar5, si va fi pregAtit cea menithpentru ctitorut insusi 2.

Cum se fäceau sfintirile de bisericd domneasa pe acesttimp ni spune o scrisoare atre Brasoveni a lui Neagoe, cudata de 26 April 1520 a : In sfarsit, precum se stie si la noi,am mantuit, dupg lege si datina credintii, biserica noastrasau mAnAstirea pe care incepusem a o rezidi intru cinsteaAtot-puternicului Dumnezeu. Am sfintit acea bisericA intrulauda Inaltgrii Domnului nostru Isus Hristos, si am chematla sfintirea bisericii toed tam aceasta a noastrg ; deci acoloam trimes s'a" se adune. Cu prilejul drii sfintiri sa putemmai usor vedea inaintea noastra" pe toti supusii". La sfintireamanastirii Argesului furà chernati toti egumenii din Athos,dintre cari nu era unul care sg nu fi putut pretui binefacerileDomnului izvorator de milä : lavra Terii-Romanesti", Cut-lumuz sau mAngstirea lui Hariton,lavra moldoveneascä a Za-grafului adaugità de Stefan-eel-Mare si de fiul sau Bog-dan , lavra ruseascä, a Pantocratorului si cele saisprezecemanastiri grecesti isi avura astfel pästorii, supt calduzireaprotului" Gavriil, care peste putin uni in aceiasi Viatà desfânt laudele lui Nifon si ale lui Neagoe insusi. Marele soborserbatoresc se fäcu in vechea resedintA a Domnilor muntenide la 14 la 17 August anul 1517. Pentru intaia.si data unPatriarh din Constantinopol, Teolept, se aflä pe p5mAntul roma-nese ; el era intovarrisit de episcopii de Seres, de Sarde, deMidia si de Melenic. Macarie era Mitropolit muntean acuma,

' Icrga, Negotul fi zneftefugurile, Bucuresti 1906, pp. 32-3; repro-dusa i 1 Istoria Románilor in clzipuri i icoane, cd. CI alo \ a.

' Iorga, Inscripiii, I, p. 146 si urm.' Hurmuzaki, XV, la aceastA data.4 Iorga, A hosul, p. 456 si urm.; mai sus, p. 122

www.dacoromanica.ro

136 N. lorga

$i el veni cu egumenii, farä episcopi, aci, la aceasta" data,episcopia de Severin se pare ea' nu era ocupatä si cea dinBuzau astepta organisarea. Se fku de cu seara, la 14, vecer-nie $i coliva in ajunul hramului, apoi, spre searä, praznic, cina,ca sa si odihneascä oamenii"; dupä care cglugarii incepura deniiin cuprinsul de marmura, stralucitor de aur, al mänästirii celeinoua. Si sfirsird denia când se varsa zorile."

A doua zi, Neagoe insusi asez6 la locurile lor icoanelescumpe daruite de dânsul,, pe and clerul, cu Patriarhul infrunte, se gatia de slujba cea mare a liturghiei dui-A aceastátarnosire de [nand domneasca. Nita' atunci un al doileaospat primi la mesele intinse pe pajiste toata boierirnea laun loc cu saracii de pe acele locuri, cei mici, saraci, va-duve, misei $i cei neputernici". Când oaspetii plecara dupàiscalirea si pecetluirea actului de fundatie, ramase stapanpe cuprinsul manästirii losif, ca egumen cu bedernita, caarhirnandrit $i de o potriva cu Carmuitorul Tismenei, caresi ea isi avea privilegii mai presus de alte mandstiri incadin zilele Patriarhului Filotei (1364-76)1. Printr'o ultimarecomandatie in dedicatia, maiestrit stilisata slavoneste, carese ceteste parià astAzi pe doua plAci de marmurà sapata,de o lature $i alta a usii de intrare, Neagoe se ruga deegumeni sa nu primeasca a se aduce i ascunde in ma-nastire ceva din sculele $i din avutia boierilor", ca nucumva sa cazA manastirea in nevoie pentru avutie straina",7 o amintire a prigonirilor indreptate de Mihnea-Voda"impotriva mandstirii Bistrita, in care va fi stat ascunsaaverea Craiovestilor.

Neagoe-Vodà se ingriji, in acelasi timp, de o resedinta sio bisericä potrività pentru Mitropolit, in Targoviste, unde iifacu stramutarea, dupä invatatura data odinioarà de Nifon.Din nenorocire, multamita unei refaceri totale, nu mai a-vem astazi vechea clädire de la inceputul veacului al XVI-Iea.

Gavriil Protul, /. c., la sfarOt.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornanqti 137

Schite luate inainte de luctirile de prefacere, ni-o aratg Iavand baptisteriul dupg asamgnarea celui de la Arge$, lipitde fatadd, care samand mai bine cu acea de la Dealu dealcu fatada, mai simpla in linii $i mai bogata in podoabe, dela Arge$. Ca $i acea bisericd a Sf. Nicolae din Dealul cuviile, ea are forma unui pgtrat, si zidurile sant mai putin im-podobite. Doug turnuri mari, strabgtute de doug rânduri defere$ti, apasa pe pronaos $i naos, $i alte turnuri mai mici,ate doud, se a$eaza inaintea celorlalte, intre ele sau in fundde-asupra altarului. Aceste opt turnuri singure sant pomenite$i de panegiristul lui Nifon $i al lui Neagoe2, care adaugea aceasta a doua Mitropolie era mare $i frumos zidita"si a nu se saturd ochii tuturor de vederea ei". Vecheainscriptie avea, se pare, data de 30 Septembre 15193, Maca-rie fiind insemnat ca Mitropolit, $i ea mai spunea a Neagoea daruit ctitoriei sale satul Aninoasa 4. Zidirea ramase insaneispravitg, si, precum, la Arge$ chiar, mai avurd de lucrumesterii platifi de Radu-Voda de la Afumafi, astfel aici semai cerurg silintile acelora pe cari-i chema urmasul adevgratal evlaviei lui Neagoe, Radu Paisie. Numai dupd 1535 bise-rica a fost deci cu desdarsire gata 6.

Si o bisericg targovisteang a Sf. Gheorghe, cu un singur turn,e aratata in viata lui Nifon ca o ctitorie a lui Neagoe 6. Mrd-mindu-se cu totul, ea a fost refgcutd la 1730 de stegarul Dima 7.$i putem adaugi a $i in mahalaua Sarbilor era o bisericg dinacest timp avand pe Sf. Nifon in hram b

Dincolo de munti, in sfarsit, prin darnicia lui Neagoe, cgpa-

1 Romstorfer, Die nzoldauisch-byzantinische Baukunst, Viena 18%,pian,e (dupA acvarela lui Szatmari, din care se mai aflä exemplare).

2 Gavrill Protul, 1. c., pp. 111-2.3 7028, nu 7018.4 lorgi, Inscriptii, 1, pp. 166-7.5 Ibid.' Gavriil Protul, 1. c., 1, p. 111-2.7 lorga, Inscriptii, II, p. 95..'3 Ibid., p. 359.

www.dacoromanica.ro

138 N. lorga

tarà RomAnii din Scheii Bra$ovului cea d'intaiu bisericä a lor,Sf. Nicolae, careia-i inadi pridvor, pe urmA, Petru-VodaCercel, $i e sigur ca preotii bra$oveni, cari atarnaserà untimp de Vladica necanonic din Feleac, Daniil ', se numiauacum de Domn $i se hirotonisiau de Mitropplitul din Tar-govi$te, care va fi avut inraurire in toatà Tara Barsei 2

VIII.

Neagoe-Vociä ca scriitor.

Dar si altfel Domnia de noua ani a intemeietorului, inoi-torului $i daruitorului atator biserici si manastiri e stranslegatà de inaintarea Bisericii noastre, cu arta, literatura $icultura pe care le aducea in chip firesc dupa sine. Neagoe-Vodä, al patrulea Basarab, a fost $i cel d'intaiu scriitor bi-sericesc ridicat din mijlocul Romanilor.

Rana Ia el niciunul din Domni nu avuse o cre$tere de-osebità. De $i olArsia lui domneasca a trebuit sa fie ascunsa,

odata chiar, inteun ceas de primejdie, el trebui sä-$iaduca juratori pentru a dovedi astfel, dupà datina de drepta terii, ca n'are sange domnesc in vinele sale, Neagoe,ca nepot al Craiovestilor iubitori de invatatura, a caOtatin tinereta sa cunostinte de limba $i de literatura slavona.Trebuie sä se creadà cA el va fi stat intre calugärii car-turari de la Bistrita, $i poate ca gandul unchilor sai era safaca din acest fiu al lui Basarab-cel-Tandr cu sora lor uncalugar, mai ferit de cercetarile $i prigonirea dumanilor ;in adevar, el nu iese la iveala cleat supt Vladuta, $i iricaabia in rangul unui Comis $i nu in zadar i s'a dat grija

' Cf, §i Bogdan, Documente i regeste, p. 338, no. 2/. Dar v. maideparte.

' V. Stinghe, Istoria besearicei Scheailor, p. I.lorga, Studii i doc., VI, p. 592.

www.dacoromanica.ro

Istofia BiserIcii romanesti 139

de a fi spre ajutor lui Nifon. Astfel Neagoe ajunse asti pe deplin toatä Scriptura, unele Talcuri ale ei, unelecompilatii religioase si vre-un cronograf, in care se cu-prindea istoria omenirii pAgine $i crestine supt rubricedin Bib lie si din istoria Romanilor, Bizantinilor $i a Tarilorslavi ; se poate chiar ca in cetirile lui sä fi dat de vre-untratat de tactica" din acelea pe care, printr'o serie de copieri$i prelucräri, ni le-a la'sat Bizantul.

Dui-A moartea mamei sale, Neaga, dupd a fiilor sai Petru$i loan, când domnescul pArinte väzu Ca' mostenirea sa sesprijin5 numai asupra lui Teodosie, sirntind, pentru el in-susi, nevoie de imbArbgtare $i nevoie de invataturä pentruun copil fraged, pe care vedea ca va trebui sa-1 lase curandin lupta cu furtunile stra$nice ale urilor politice, Neagoese hotäri a urma dupg pilda vechilor Irnpgrati bizantini,a cgror cununä de aur $i-o punea pe cap in zugravealactitoriilor sale, si a da coconului Teodosie sfaturi de car-muire. Pe 15110 extrase din cartile mai cunoscute ale lite-raturii sfinte sau de cuprins bisericesc, Scriptura, Dioptra",pe langd tratate de stiinta" naivA ca Fisiologul", pe lângao prescurtare a povestii moralisatoare despre Varlaam $1Ioasaf, pe lânga tanguiri pentru pierderea maicei sale si

a .tanarului Voevod Petru, Neagoe (là si o suma' de $tiriasupra vietii contemporane, cu pribegiile, cu luptele, cusoliile, cu patina glorie scump cump5rata si =lick nevoice cAdeau din bielsug, $i loviau adesea mai greu capetelecele mai inalte 1. Aceastà parte, contemporang ca inteles, nupoate fi socotitg, cum s'a propus pentru toata opera, ca

' Cf. capitolul care-1 priveste in 1st. lit. rondinefti, I, i observatilled-lui Romansky, in tesa sa citata. D. Romansky a inlaturat ideia d-luiDemustene Russu (d. Russo rAspunse insA in Convorbirile literare pe1908) de a face din Invataturile" lui Neagoe opera unui calugAr sie la ince-putul veacului al XVII-lea. Extrase din opera dupA un manuscript, le-adat Hasdeu, in Arch. ist., I ', p. 111 si urm., p. i 20 ul urm. 0 editie corn-pieta a traducerii romanestI de pe la 1650 in brosura ,,InvAtAturile bunu-lui si credinciosului Domn al Terii-Romanesti Neagoe Basarab Voe-vod cAtre fiul sAu Teodosie Voevod", Bucuroesti 1843. Am retipArit-o la VA-

.

www.dacoromanica.ro

140 N. lorga

lucrarea unui cAluggr anonim care s'ar fi folosit de numelecucernicului Domn.

IX .

Urma*ii lui Neagoe, Mitropolitii §i ctitoriile lor.

Moartea lui Neagoe, in Septembre 1521, intrerupse pentrumai mult timp desvoltarea bisericeascg proprie, ca si ceaartistica', literarä $i culturalà din impuls $i pe teren bise-ricesc. In haosul celor $ese Domni unul din ei a fostcaluga'rul Dragomir, care nAdajduia s5 aiba' norocul luiVlad cel de la 1496 nu mai era nicio putintà de lucruin asemenea domenii. Numai and Radu de la Afumatiajunse stapanitor statornic al Terii-Românesti, imprejurArilese schimbara in bine.

Radu-Vodd cel Nou se insurà in Maiu .1526 ' cu Ru-xandra, fata lui Neagoe, si ajunse astfel represintantul peScaunul dornnesc al curentului pe care asa de mult II in-tarise inaintasul sAu. Radu nu facu nicio ctitorie noug, darorândui sa" se lucreze mai departe la läcasurile famase ne-ispravite prin moartea lui Neagoe. Clericii de la scoala acestuiasi a lui Nifon, un Ioasaf sau losif, egumenul de Arges, unVarlaam, pe care Domnul scriitor il pomeneste, Iduclându-1,in InvAta"turile" sale, ii stAteau la indemAnä in aceastä acti-vitate a sa ocrotitoare pentru Biseria. Supt dAnsul se ga-

lenii-de-Munte. Fragmente, si dupA Viata citatA a lui Nifon. Editia origina-lului slavon s'a dat de A. Lavrov dupA un manuscript din Sofia, la 19u4 :01101111 HAILiadTEAKIlkiiiN, etc. Pentru o formA greceascA, Lampros, Cata-logue of the greek mss. of Mount Athos, Cambridge, 1895, P. 367 0 lu-crArile d-lui Russo, in Noua RevistA RomanA", III, pp. 279-80, Bi-serica ortodoxA romAnA", 1906, p. 238 si urm., p. 420 si urm. si in

Studii biz antino-române" , Bucuresti, 1907.' lorga, Pretendenti domnefti, din An. Ac. Rom., XIX, p. 17, nota

7 ; Hurmuzaki, XI, pp. 849-59.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romftnesti 141

seste, in 1526, al doilea episcop de Buzdu, dupa" incepa-torul episcopiei, S/erafim, Paisie, in care vedem, pe acelasiPaisie care la 1535 apare ca pgstor oltean ; rânduiala luiNifon statornicia prin urmare intAietatea Scaunului severi-nean, mai vechiu, asupra Scaunului, abia acum intemeiat, alBuzdului 1 Mitropolit era pe acel timp, dup'a Macarie 2, Mitro-fan, care scrie, in timpul Domniei lui Radu, dupa cäsätoria cuRuxandra si intoarcerea in OM a Doamnei lui Neagoe, pentruiIte scule läsate de acesta la Brasov 8. aflAm si in 1533 4.

Odatal cu Radu, Vladislav-Vodä face, in cea d'intaiu formg,biserica de lâng6 Curtea Domneascd din Targoviste5.

Radu de la Afumati insusi, care, ca pribeag, Capkasede la regele Vladislav mosia Strernt IângA Geoagiul-de-sus, inapropierea Albei-Iulii, mai tarziu capAtä Inca Vintul siVurperul, ar fi facut aici, se putea crede, manastirea sa,al carii egumen ar fi cel pe care, la 1557, regina Isabela ilrecunoaste ca Vladica 6 De fapt insa, mai in sus de Geoagiu,.spre munte, pe o InIime la care se strabate numai cugreu, se vede o bisericä in ruina, de mai multe ori repa-rata', careia i se zice Rametii. Rameti" nu inseamna insaaltceva decat ermiti, pustnici. Astfel de calugasi singuratecise aflau Inca pe vremea lui Matias Corvinul, In 1487, curnspune o inscriptie de-asupra usii. Pe acesti clerici români,

Lesvioclax, o. c., pp. 432, 440: pisania de la Episcopie, in lorga, Ins-cripfii, I, cap. Buzau.

8 Acesta apare i in 1517, and o notitA de manuscript li zice ,.114a-cade cel nou" ; Iorga, Studii i doc., VIII, p. 66

8 Nicolaescu, Documente slavo-romdne, p. 260.Scrisoarea din 25 Iunie 1526, 1537 sau 1528 , mai probabil :

1526, IndatA dupA nunta lul Radu cu Ruxandra, In Bogdan, Documentesi regeste, p. 307, no. CLXXX.

DrAghiceanu, Cdlduza monumentelor istorice din iud. Ddmbovifa,1908, p. 9.

6 Hurmuzaki, 115, pp. 445-6, no. CLXXXIV; Saguna, 1st. Bisericii,p. 97-8; Magazinul istoric, III, pp. 205-7; lorga, Sate si preofi,

pp. 17-8, 323-6, etc.

II

4

4

4

II,

www.dacoromanica.ro

142 N. lorga

dela Ratnet la rapa, din sus de Joar 1, ii va fi luat numaisupt ocrotirea sa Radu-Vocla, facand sa se recunoasca egu-menului lor titlul episcopal. Inca la inceputul veacului al

XVII-lea stateau acolo calugari : popa Sava si popa Moise,carora Guvernul li (la mänästirea 2

In vara anului 1535 ajunse stapanitor al Terii-Romanestica nou Radu-Voda, egumenul din Arges, un fiu din florial lui Radu-cel-Mare, Petru, calugarit supt numele de Paisie.In Domnia lui el a cautat sä fie cat se poate mai asemeneacu Neagoe, care, ce e drept, n'a prea fost pe urma unmodel pentru vre unul -din urmasii acestui Radu Calugarulsau Radu Paisie. E aproape sigur ca sotia lui, Ruxandra, afost vaduva lui Radu dela Afumati, si deci fata lui Neagoe 8

Radu-Voda a mantuit, cum s'a spus, Mitropolia din Tar-goviste, facandu-i daruri de mosii ; pisania veche, astazipierduta, pomeneste si pe Mitropolitul Varlaam, care nu ecleat prietenul ctitorului dela Arges 4. Si la Mislea, din 1537,a carii inscriptie nu stiu sa fi fost tiparita in original, sevad chipurile lui Radu, al Ruxandrei si al fiului lor Marcu,numit dupd vechiul erou din trecutul de lupte epice aleSarbilor. In egumenia lui Ilarion un alt Ilarion trebuie safie Mitropolitul, care e pomenit de un istoric bisericesc mo-dern la 1524, sau aceasta data e gresitä 5 , mesterii David$i Radoslav zugravirà un frumos rand de pomenire de jurimprejurul pridvorului de la paraclisul Coziei.

Zidirea e dupa stilul moldovenesc ; pareti inalti, sprijinitipe contraforturi, pridvor ca la Moldovita, avand si dotläranduri de feresti, firide sus si jos. Dar se adauga si ele-mente nouà la zidurile lucrate din carämizi cufundate inciment, puse in lung i in lat, aa incat formeazg cadre

1 lorga, Studii fi doc., XIII, pp. 158-9.' Dobrescu, Fragmente, Budapesta, 1905, pp. 17-8.3 lorga, Inscripfii, 1, pp. 94- 5.4 Ibid., pp. 116-7.5 Lesvioda; O. c., p. 398.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romànesti 143

TOO patrate, in mijlocul carora e prins cate un bolovan der5u. Ca nou element de impodobire se vad, supt stre$ina,caramizi a$ezate asa inat li iese la iveala numai varfurile, al-catuind un zigzag, care se intfilne$te, ca si privazurile decaramida cuprinzând pietre, $i la cladirile bulgaresti $i tur-ce$ti de peste Dunare, ce par a fi servit ca model 1. La7051, deci 1542-3, s'a mantuit biserica, ispravnic fiind StroeSpatarul 2. Tismana, inzestrata $i de Craiove$ti 3 $i de Neagoe ,

fu zidita din nou, tot moldovene$te, in vremea lui RaduPaisie, egumen fiind in ad-easta re$edinta de arhimandritun Vasilie ; de jur imprejurul u$ii o inscriptie sapata spuneaceasta, adaugând $i o rugaciune frumos stilisatk la capatulcareia e data, de 14 Septembre 1541 5. $i mandstirea Plum-buita din margenea Bucurestilor, reparata prin 1570 deAlexandru-Voda Mircea $i de sotia lui, Ecaterina din Galata,are drept intaiu ctitor pe Petru-Voda 8

Si boierii urmeaza acest exemplu al Domnului bättin sial Domnului tan. Astfel biserica Sf. Nicolae din -Fargo-viste se datore$te lui Manea Vornicul-cel-Mare, care o zidiInca de pe vremea lui Radu de la Afumati, la 1527-8 7.La Stane$ti in VAlcea se pomenesc drept ctitori MogosBanul si Logolatul Giura, de la inceputul veacului 8. La Mi-haiestii Muscelului e necropola neamului lui Laudat Clu-cerul, ca $i la Hai-testi 9. Schitul Verbila, din partile Crico-vului, iara$i o zidire dupd norme de arhitecturd imprumutatede peste Milcov, e facut de boierii lui Radu Paisie, DragomirMare-Spätar, Toma Banul taiat curand de Radu Paisie '°

t V. lorga, Sate $i intintistiri, p. 302 si urm.' Iorga, Inscriptii, I, pp. 173-5.' Stefulescu, 1. c., p. 91.4 ibid., P. 92'5 Ibid., pp. 92-3.6 Iorga, lascripfii, I, pp. 81-2.7 Ibid., II, p. 89.)3 Ibid., pp. 168-9.9 Mid., p. 124-6." Ludescu, In Magazinul istoric, IV, p. 272.

www.dacoromanica.ro

144 N. lorga

si Caraciu, al doilea Vistier, la 1530 ; un paraclis, ziditaici de maistorul" Stepan, in aceiasi epock poarta numele luiAndronie egumenul si al lui Sava ieromonahul ' ; si un StanciulMare-Vistier, care e ingropat inauntru, trebuie adaus la di-tori 2. Manästirea MArgineni are un blid de argint de la Petru-Vod5, care e tot Paisie, de la Marcu Voevod si de la DoamnaRuxandra ; ca intemeietor se pomeneste in inscriptia nouade la clädire, si ea noua, Marele-Vornic Drthici Mar-gineanul, din vestitul neam al Filipestilor", care, IncepAndu-sicariera supt Vlad CAluggrul, era foarte batrAn, dar isi pastralocul ca fost Vornic", in fruntea Sfatului domnesc Incasupt Raclu Paisie 3. Uri alt Draghici Vornicul e ingropat inmanastirea Gaiseni, care pastreaza si mormAntul fiului luiDrgghici cel vechiu, Stroe, care a fost Mare-Ban, fugi inArdeal supt Radu Paisie si, intorcându-se de acolo pentrua ra'sturna pe Domn, fu batut si ucis la Fântâna Tiganuluiin 1544 4. in apropiere, la Cascioare, e mormântul unuiRadu, mort kl 545, dar si al Stolnicului Neagoe, pe a caruipiatra se vede data de raposare 1504 9.

Dintre ufmasii lui Radu de la Afumati, daca Moise-Voda,care se pare sa fi luat pe fata acestuia, Zamfira, cea zugravitain paraclisul Coziei, n'a zidit nimic, fiica lui Moise, nurnitatot Zamfira, asezandu-se in Ardeal dupa talerea tatalui sauin lupta de la Viisoara, din 1530, facu biserica din Dansus,cu pietre din ruinele Sarmisagetuzei b. Tot ea a zidit din noubiserica Prislopului, a lui Nicodim, dAndu-i acum infatisareaparaclisului de la Cozia7: acolo i se vede i mormântul, cu

Iorga, Inscriptii, II, pp. 252-3. Cf. Tocilescu, inscriptiunile de lasclzitul Verbila, P1oiesti 1878.

' Ibid., p. 254.8 Ibid., I, pp. 93-5.4 Ibid., pp. 48-9.5 Ibid., pp. 51-2.6 V. lorga, Neamul Romdnesc in Ardeal, 1, p. 277 si urni.7 Ibid., pp. 30-9 si urm., 681.

I

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roinAneti 145

inscriptie $i latina. Iar urma$ul lui Moise, Vlad Vintila, a inte-meiat in scurta lui Domnie manastirea buzoiana a Mene-dicului ', care se zice azi Vintilä-Voda". Se pomenesc da-ruri facute de clansul la Cutlumuz, unde se pastreazA o icoangrepresintându-I cu sofa Rada $i fiul Dragoe i.

In sfar$it, supt Radu Paisie, un Dimitrie Liubavici Logofatul,nepot al vestitului tipograf Bojidar Vucovici din Venetia,aduse inapoi tiparul in Tara-Romaneasca, (land slovele luiin sama caluggrului Moise. Un Molitvenic slavon, al doileadupa acel din Cetinie, aparu in lanuar 1545. Se lucra $idupa mazilirea Domnului ocrotitor, supt cruntul MirceaCiobanul, care era fiul lui Radu-cel-Mare, totu$i, de Dimi-trie i doi dieci, Oprea $i Petrea, la un Apostol, care, inceputla 18 August 1546, se mantui in Mart 1547, incheind $i

aceasta de-a cloud era a tiparului muntenesc '. Dimitrie parea fi trecut apoi in Moldova intre 1547 $i 1551, pentru unEvangheliaria'.

X.

Clädiri biserice*ti ale epocei.

Ceva din acest avant i 1 cladire $i tipar se pastreaza $i

mai tarziu in Tara-Romaneasca, urmand pana catre sfar-$itul veacului traditia slavona introdusa din nou prin faptaCraiovestilor. Mircea Ciobanul a dat Bucure$tilor de pesteDambovita biserica zisa a Curtii Domne$ti, biserica pastrataInca, impreunä cu amintirea celui d'intaiu ctitor $i a fiilor

' Ludescu, I. c., p. 271.2 1. D. Stefänescu, Peintures murales valaques, Paris 19254, p. 4,

nota 7.8 V. 0 lorga, 1st. lit. rom., 1, pp. 171-3.4 Bianu 0 1-Iodo, Bibl. Rom., I, pp. 513-4.

10www.dacoromanica.ro

146 N. lurga

lui, ibtre cari Petru-Vodä, care a domnit pdnä la 1568,dupd multe $i naari prefaceri 1 Fiul celuilalt Mircea, al luiMihnea, Alexandru, ajungind Domn dupd acest Petru, zi-de$te, la 1577, biserica din Bucure$ti, care, dui-A ce a primittrupul lui, mormAntul s'a distrus in vremi mai nouà ,ale copiilor lui si al lui Vlad, fiul lui Mihnea-Vodd $i nepotulde fiu al celui d'inthiu ctitor, s'a chemat biserica Radu-Vod5,fiind refdcutd de Radu, fiul lui Mihnea 3. La sfdrsitul vea-cului, Mihai Viteazul lath' bisericd noud de piatrà pe loculunde fusese din vechiu l5casul de inchinare de 15ngd ceta-tea Dâmbovitei, Scaunul domnesc al Bucurestilor de odinioar53.

In cealaltà resedintd, a Targovistii, fAcu o bisericd dom-neascd a Curtii, langd casele de locuintd pe care le clddi,fiul lui Pdtrascu-cel-Bun $i nepotul de fiu al lui Radu Paisie,Petru Cercel, la 1583-5 ' ; cl5direa se pdstreaz5 inteo desà-vAr$ità prefacere din veacul al XVIII-lea. P5trascu insusi, caremuri la R5mnic, unde nu era incd locuint5 de episcop, d5duacestui ora$, pe la 1557, biserica Sf. Paraschive 5. Trebuiesä bdnuim si o bisericd episcopal5 in Buzdu, de si la Epis-copia de astdzi se pomeneste numai zidirea ei de cdtre MateiBasarab 6.

Câmpulungul, in sf5r$it, vechiul Scaun domnesc, c5pdtd dela vkluva lui Mircea Ciobanul, Chiajna, fiica lui Petru Rares,biserica domneasa a Sf. Nicolae, azi cu totul pref5cut5 7,iar de la particulari bisericuta din $ubesti si o alta in mar-ginea largului, cu piatra de mormânt a unui boierinas de la1557-8 8.

1' lorga, Inscriptii, 1, pp. 260-1. S'a descoperit la reparatia actualA taparte din vechea picturA.

1 Ibid., p. 245 si urm.3 Ibid., p. 255 si urm.4 Ibid., p. 103.5 Ibid., II, pp. 363-4.° Ibid., I, pp. 363-4.7 Ibid., II,' p. 29.8 Ibid., p. 30 si urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 147

MänAstirile Plumbuita 1, Aninoasa 2 i Tutana (1582), insfArsit, amintesc cea d'intdiu pe Alexandru-Von, celelaltecloud pe Mihnea, care a pus la Tutana ca ispravnic pe BanulMihai, viitorul Mihai Viteazul. Surpatele din Valcea a fost, informa-i d'intaiu, o ctitorie a Buzestilor*. Si Gorgota, refkutäsupt Radu Mihnea, e din aceia$i epoc56, precum $i biserica,acum cla'rimata" cu totul, din Bucsani, de care e legat numelelui Badea Clucerul6, ctitor $i la mgnästirea dâmboviteanä Cobiadin 1571-27 unde este $i Mihai Viteazul , si bisericadin Corrfatel a Vornicului Vintilä din 15968 ; in sfarsit, ma-nastirea Panaghia a lui Udrea Bäleanu 9.

Dintre boierii acestui timp, puzestii isi fac necropola lorla Ca1uiu10; Golestii, alt neam mare. de boieri, care a dat peputernicul Ivascu $i pe viteazul Albu, isi inaltà mängstirealor la Viero$ Iângd Pite$ti, in 1572-31i: Albu, cazut in luptäcu Moldovenii, e $i ingropat aici, inteun mormânt de o po-trivä cu cele domnesti. Dobru$, Marele-Postelnic al lui MirceaCiobanul, zideste in Valcea nignästirea numita dupà d5nsulDobrusa12. Stepan, Banul ccl Mare al Craiovei, ocrotitorul luiPetru-Voda, fiul bicisnic al lui Mircea, are $i el mindriade a-$i face m5nAstire $i necropol5 ; Bucovalul cel vechiu,lucrat din acelasi material si in iacelasi chip ca paraclisul dinCozia si alte biserici tipice ale lui Radu Paisie, a cuprins

t Ibid., I, pp. 81-2.' Nicolaescu, o. c., P. 285.a Tocilescu, Raporturi, p. 80; Odobescu, in Columna lui Traian,

1874, p. 281.' lorga, Inscriptii, 1, p. 182., Doghicean 1, Calduza monumentelor istorice din jud. Ddmbovif a,

p. 24; Iorga, Inscriptii, 11, p. 101, no. LVI.6 DrAghiceanu, o. c., p. 26 ; lorga, Inscriptii, II, p. 273, no. XXXIII.7 DrAghiceanu, p. 29; lorga, Inscriptii, II, pp. 281-2.8 DrAghiceanu, o. c., p. 27.9 Ibid., p. 33; lorga, Inscriptii, II, p. 277, no. XL.70 Odobescu, Cdlulul, in An. Ac. Rom., seria veche, X.ii Iorga, Inscriptil, 1, pp. 141-2.la Ibid., p. 166.

www.dacoromanica.ro

148 N. lorga

oasele lui si ale neamului lui, care, precum dovedeste nu-mele fiului lui Stipan, Parvu, trebuie pus in legatura cu vechiisi marii Craiovesti FAA de manastirile domnesti, putine simari, ale Moldovei strains unite supt mina Domnului, Tara-Romaneasca aduce manastirile multe si mici, in numarul ca-rora se vddeste puterea unei boierimi care a scapat dinputerea Domnului si iea pentru sine, supt toate raporturile,viata deosebitelor Tinuturi.

XI.

Noul tipar slavon din a doua junigtate a veaculuial XVI-lea.

Supt Alexandru Mircea si evlavioasa-i Doamna levantinaEcaterina, care avea insa in manastirea catolica de la Mu-rano langa Venetia o sofa' dupa mama, Marioara Vallarga9,invie si tiparul slavon pentru Tar.a-Romaneasca. DiaconulCoresie, un Roman, care lucra insa, cum se va vedea, pestemunti, in Ardeal, si urmasii sal in mestesug dau, inteo slovamai marunta si uratä, cu randuri strambe, pentru Alexandruinsusi i fiul sau Mihnea, epitropisit de mama-sa, Evanghelia(1562, 1583, 1588), Sbornice de slujbe la anume serbatori(1568, 1580), o Psaltire (c. 1576; alte editii, 1580, 1588),un Octoih, in cloud 01.0 (1574-5) si un Octoth mic (1578) .

Se inoia astfel seria cartilor de slujba ale tiparitorilor de lainceputul veacului at XVI-lea, si, numarul bisericilor fiindacum cu mult mai mare, se lamuresc cele doua sau treieditii pe care le au unele din aceste carti. Se stie ca

' Cf. ibid., p. 213 si urm.; lorga, Sate ft mcindstiri, p. 347 si urm.cf. August PessiaCov, Acte notite istorice, Craiova 1908, pp. 3F-9.

V. Iorga, Contributil la istoria Munteniei, in An. Ac. Rom., XVIII.a Par. Ursacescu mai cunoaste o Psaltire din 1577-80, de care vor-

beste in An. Ac. Rom. pe 1926.

si

si'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 149

o tipografie straina a incercat sä faca acelasi lucru, dandTriodul-Penticostariu, cu gravuil de lemn luate din cartile

latine, caruia i se atribuia data de c. 15501, probabil o lu-crare facuta la Venetia, supt supravegherea calugaritei dinMurano, Marietta Adorno Vallarga, sora Doamnei Ecaterinaa lui Alexandru-Voda, pentru nepotul ei Mihnea, in numelecaruia ridicase in biserica ei si un altar cu inscriptie latina.

Mitropolitul Varlaam pastoria si la 1538 i, pe la 1541 2,el scrie, intitulandu-se : cu mila lui Dumnezeu preasfintitMitropolit a toata Ungrovlahia i prea-cinstit exarh a toateplaiurile", sau, in pecete, arhiepiscop al Terii-ROmanesti",Brasovenilor pentru un negustor din Targoviste 8.

Dar cartile de la 1545 la 1547 sant tiparite pe vremeaMitropolitului Anania, urmas al unui Simion, unui Mihail siIeremia4, carora Inca nu li se poate gäsi loc. Venise de laeparhia Buzaului, unde e pomenit in 15445. Tipografii Ii zicnumai preasfintitul Mitropolit muntean". El pare a fi o rudaa lui Neagoe-Vocla, ca unul ce-si gäsise si el mormantul laArges, mormant al lui chir Anania, al terii Ungrovlahiei",

1 Cf. lorga, 1st. lit. rom., I, p. 173, nota 1. Un exemplar ce cuprindepagini i plange care lipsesc in cele cunoscute pAnA acum, odatA in pose-siunea mea, a fost dAruit Academiei Romane, care I-a trimes, in 1916,la Moscova. Pentru manuscripte slavone din acest timp, ca Tetravan-ghelul Bistritel muntene din 7052 (1543-4), dat de loan Marele Vistier dinRAmnic supt Domnii munteni Petru l Vlad" v. Liubomir Stoianovici,o. c., p. 23 0 aiurea.

Pentru cA, la 1541, se alege intaiu Hans Fuchs; Quellen zur Gescniclzteder Stadt Brassd, IV, Brasov 1903, p. 503. loan e reales Ong la 1545;ibid., p. 605.

a Bogdan, Relatiile Terii-Rondinefti cu Brafovul, I, Bucure0i 1902,p. 307, no. CLXXXI.

4 Lesviodax, o. c., p. 398. Pentru exemplarul moldovenesc al Praxiulutdin 1547, Liubomir Stoianovici, i. c., p. 52.

5 Lesviodax, o. c., p. 440.

I

www.dacoromanica.ro

150 N. lorga

care se vede si pAnA astazi, fArA sä se fi intregit data mortii,läsat5 in alb '.

Aceasta s'ar mai intAri prin stiinta faptului ca la 1556 eladuse din Sibiiu, unde ea murise, pe Doamna monahia Plato-nida", care e Milita lui Neagoe 2. El apucA si Domnia lui MirceaCiobanul, apoi a lui PAtrascu-cel-Bun si peri in marele macelde clerici si boieri poruncit de Mircea, intors in Scaun laFebruar 15586. Cu dAnsul a mai fost ucis un episcop, spunecronica teril, si acesta pare a fi Ieremia de BuzAtt, pomenit la1550 4, Scaunul rAmnicean intAmplandu-se probabil a fivacant 5.

In timpul scurtei Domnii a pretendentului Radu Ilias (1553)un episcop Atanasie", care merge si ca sol prin Ardeal, seintampinA pe langa Dome.

Mircea Ciobanul -Neu Mitropolit in 1558 pe un Simionsi un Efrem e pomenit la 1560 8. El nu stiu sä opreasca pediacul mester de tipar Coresie, care trecu in Ardeal custiinta, hArnicia si rAvna lui si intrA in slujba luteranilor, acalvinilor si a negustorilor brasoveni cu editiile sale rornA-nesti, slavo-romAnesti i slavone. Dupä acestEfrem, care nuva fi fost din scoala lui Neagoe, ci poate un Moldoveande-ai Doamnei lui Mircea, Chiajna, ba chiar vre-un Grec, dincei multi cari incunjurau pe Domn, vine acum II

gäsim in 1566, supt Petru-VodA Schiopul '".lorga, Inscriptii, I, p. 150. V. apoi LApedatu, In Revista istorica,

VII, p. 23 si urm.2 lorga, Inscriptii, I, p. 151, no. 12.8 Hurmuzaki, XI, pp. VIII-IX.4 Lesviodax, I. c.' 0 Evanghelie scrisl supt Anania se aflA acum la Biblioteca Imperiala

din Viena; Bogdan, in An. Ac. Rom., XI, pp. 19-21.Hurmuzaki, XI, pp. III, 781-8.Iorga, Studii i doc., V, p. 629, nota 1.

8 Lesviodax, o. c., p. 398.° Nu poate fi nicio legAturA 1ntre acest Daniil i Mitropolitul de Se-

verin i Ardeal", rkupHnocH H apAEACKH, care scrie judetului UrsaPeatru" privitor la niste oameni de lege greceascA" din Brasov, unde epreot Nicola; Bogdan, Doc, i regeste, p. 303, no. CLXXXII.

'° Hurmuzaki, Xi, p. 890. V. sl Lesviodax, o. c., p. 398.

7,

1

2

3

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli romãnesti 151

Lui Efrem ii amend in pomelnicul Mitropoliei ' un Mitro-fan, care e insä strämutat din vremi ceva mai vechi. Se maipomene§te, dupg documente, la 1569 un Mitropolit Eftimie,cam in acela§i timp când Atanasie era la Buzdu3. Eftimie celd'intgiu era Mitropolit i Ia 1568, and Coresie-i tipäre§te adoua parte. a Sbornicului" slavon, i Inca la 1574, and elmintuia partea intaiu din Octoih ; numele lui e pomenit i inpisania, de la 1571-2, a mätAstirii Cobia4.

XII.

VISdicii munteni de la sfilr*itul veacului al XVI-Iea.

Adevarata insemnätate are insä Mitropolitul Serafim, carese ive0e la 1576-85. Dese ori intrebuintat de Mihnea-Vodäin solii prin Ardeal, el nu pAsträ, se pare, cArja arhipasto-reasca i in scurta carmuire a lui Petru Cercel 6. Astfel s'arlAmuri inscriptia, din intamplare pästrata, a bisericutei BuneiVestiri de la Snagov, in care se spune a acest lAca a fostfäcut de Serafim Mitropolitul, nu fostul Mitropolit, a-tunci cand a fost alungat din Scaun", dar se adauga cu odeosebitä pietate numele Domnilor ce st4phniau la 1588, inTara-Romaneasca, Mihnea-Voda 0 maica-sa Doamna Eca-terina", iar, in Moldova, Petru-Voa. Niciodatä un Donalmoldovenesc nu se aflà pomenit algturi de cel munteaninteo inscriptie din Tara-Româneasca, i aceastä imbinare acelor douä name dornne0 in pisania Mitropolitului Serafirn,iarä§i Mitropolit dupä alungarea din Scaun", ar dovedi

T Iorga, Studil fi doc., V, I. c.' Lesviodax, p. 398.8 Ibid., p, 440.' lorga, Inscriptil, II, p. 281.5 Mentiune la sfArsitul Psaltirii slavone din 7085; Bianu si Hodog, I. c.,

I, p. 68.6 V. Hurmuzaki, XI, pp. 819, 824, 830, 832.

www.dacoromanica.ro

152 N. lorga

sentimentele de iubire deosebitä pe care el le hränia, nu nu-mai fatä de Mihnea si de marna-sa, ci si fatA de unchiul si sta-tornicul aliat al acestuia '. La Snagov a si fost ingropat, dealminterea, Serafim, inainte de a se isprAvi, cum se stie, la1591, Domnia lui Mihnea, poate la 1590, cum a cetitcineva inainte de stricarea mai departe a pietrei 2.

Serafim era un cleric invatat, care a putut da unuia dinpreotii carturari dela Brasov, Mihai, fiul lui Dobre, cunos-cator de carte sarbeasca, acel Talc slavonesc de Evangheliedin care s'a fAcut apoi Cazania romaneascA, tipArità acolola 1581 8. Supt el s'a scris frumos Evanghelia slavona, cuchipurile lui Alexandru si lui Mihnea, care a trecut apoi inMoldova si a fost däruitä la 1605 de leremia Movila ctito-riei sale Sucevita 4.

In margenea Bucurestilor, pe aceiasi vreme, la 1587, DanLogoatul incepu o mandstire pe care .o ispravi numai ne-poata-sa Visana, fiica lui Marcu Armasul sau Marcutà, dupgcare si manastirea se zice a MarcutAi sau Marcuta 5.

Cine a fost Mitropolitul lui Petru Cercel nu putem sti ;Domnul cel nou era incunjurat de favoriti apuseni si s'ar ficrezut cd el va ocroti catolicismul, cu atat mai mult, cu catinainte de dansul Meuse inceputul Alexandru, tatAl lui Mihnea,care trimese la Roma un aier", frumos cusut pe brocardde argint, iar, dupa acesta, Mihnea chiar intari privilegiilebisericii catolice din Targoviste6. Dar Cercel, pentru carescrisese Evanghelia romaneasca Radu logofatul din Manicesti 7,

1 lorga, Inscriptii, I, p. 156.' Ibid., P. 161, no. 331.3 lorga, 1st. lit. rom., I, p. 198 si urm.4 Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, pp. 255-6 si Rev. p. ist., arch.

fi filologie, vol. II, pp. 48-9.6 lorga, Inscriptii, 1, pp. 143-4.6 lorga, Studii fi doc., I-II, p. XL ; lorga, Doc. geografice, din Bu-

letinul geografic, 1899, p. 15.7 N. Dräganu, in Daco-Romania, III, p. 499 si urm.; Procopovici, De

la Coresi diaconal la Teofil Mitropolitul, din Omagiul Bianu, p. 7.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanqti 153

se dovedi un iubitor "al ortodoxiei, cum se si cuvenia pentrufiul unui fost egumen si pentru nepotul de fiu al lui Radu-cel-Mare. L-am vazut facandu-si biserica in Targoviste, adau-gind pe aceia din $cheii Brasovului ; un invatat episcop grec,Maxim de Cerigo, i-a inchinat o carte de luptà impotriva ca-tolicismului, despre purcederea Sf. Duh.

Singur pomelnicul si Lesviodax ' pomenesc pe Mitropo-litul Mihail I-iu, pe la 1586.

Stim insd numele celor can au pastorit la Targoviste dela 1590, dupà Mihail cel d'intaiu Nichifor, amintit la 1590 3,si Mihail cel de-al doilea. In clipa grea a inclestarii lui MihaiViteazul cu Turcii, la 17.August 1595, cateva zile dupa bi-ruinta romaneasca de la Calugareni asupra Marelui-Vizir Si-nan, gäsim pe acest Mihail al II-lea pomenit ca Mitropolit3.

El si cu ceilalti doi episcopi 4 negociaza desastrosul tratatcu Ardealul, in Maiu precedent, si tot el iea parte atunci, inAugust 1595, la sinodul din Iasi impotriva catolicismuluinavalitor.

XIII.

Noile leggturi ale Bisericii muntene cu Patriarhiadin Constantinopol supt Mihai Viteazul. Starea

episcopiilor sufragane.

Inca pe la 1580 vicariul patriarhal Nichifor Parhasios trecuprin Tara-Romaneasca si Moldove, pentru a strange bani

pentru a se asigura de supunerea catre PaIriarhiea terilor noastre si a celor rusesti. Veni apoi, la 1586, insusi

1 0. c., p. 399.Lesviodax, 1, c.

° Melchisedec, in An. Ac. Rom., Ill, p. 28.Hurmuzaki, XII, pp. 50, 52-3, 205.lbid., XI, pp. 115-6.5

si, iara$i,

'

www.dacoromanica.ro

159 N. lorga

Patriarhul [constantinopolitan, Ieremia, abia intors in Scaun.La Curtea lui Mihnea-Voda si a lui_Petru $chiopul, Ecume-nicul fu primit cu cele mai mari semne de cinste '. Aceastacalatorie a adus apoi, la 1589, and Ieremia se afla :intorsin Constantinopol, ridicarea la treapta patriarhala, rpentruRusi, a Mitropolitului, de Moscova, boy. Pentru noi visita luileremia a insemnat insa numai intarirea vechii leg-Mud ierar-hice, slabità si amenintata in timpurile din urma 2

Sa amintim insa cd Biserica din Ped traia Inca, si Pa-triarhii din Ohrida, ai Bulgariei, Serbiei, Macedoniei, Al-baniei, Moldovei si Ungrovlahiei", un Gavriil din 1586-7,un Atanasie Risea, care nu-si mai zice decal arhiepiscopal Primei lustiniane, patriarh al Bulgariei, Serbiei si Alba-niei" , incepusera a calatori pentru aceleasilmotive ca sirivalii lor constantinopolitani S.

De pe urma calatoriei lui leremia ramase pentru noi nu-mirea in 1592 a lui Nichifor ca exarh" pentru partilenoastre, pe care, cum se va ilvedea, le ameninta si nouapropaganda catolica. El veni, odata cu Turcii lui Sinan, la1595, si trecu prin Bucuresti, prin Targoviste. Uneltirilelui, care erau socotite mai mult politice cleat religioase,urmara si in Moldova, pana ce, la urmä, Polonii, suzeraniai acestei teri, il aruncara in temnita de unde nu mai iesipana la moarte 4.

La moartea Mitropolitului Mihail, Mihai-Voda crezu a ebine pentru politica sa, care urmaria strangerea popoarelorcrestine din Balcani imprejurul steagului sail de rascoala,sa intre in legatura cu Patriarchia de Constantinopol. $tim,apoi, ca mai tarziu el tinea pe langd dansul pe DionisieRali, dinteo mare familie greceasca, Mitropolit pribeag de

1 Ierotei de Monembasia, Bt6Mov eaTopLicov, la aceasta data ; Hurmu-zakl, XIV, p. 83 si urm.

% lorga, Nichifor daschlul, In An. Ac. Rom., XXVII..3 Ibid.4 Ibid. V. 0 mai departe.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii româneti 155

Tat-nova'. De la Constantinopol a venit deci intarirea noulpiarhipastor al terii, care ltfa" Llocul lui Mihail : Eftimie, pecare-I gäsim apoi in fruntea sfetnicilor Viteazului 2 Mihai-Voda' scria vicariului patriarhal, care era vestitul MeletiePigas, prietenul lui Petru Schiopul ca i al lui Mihnea, ne-potul acestuie, pe care-I intrebuinta si ca mijlocitor al ski in celepolitice pe langa Turci, i cerea de la dânsul o Evangheliegreceascd si un Nomocanon, o carte de legi impgrAteascä,poate cu gandul, indeplinit numai de urmasii s'al, de a daterii o Pravila, intregitoare a obiceiului pAmântului 4, precumo astfel de Pravild o Sintagma" a lui VlaAaris, fusese co-piatä supt Alexandru LApusneanu al Moldovei de episcopulMacarie, la 1556-61, pentru Tarul moscovit 5.

Stràngerea legaturilor cu Constantinopolul se explicä, dealminterea, si altfel. Asupra terilor noastre de pe la 1560inainte se intinde, tot mai puternia, intiurirea Cantacu-zinului Mihai, zis Saitanoglu sau feciorul Dracului" (-1- 1576).Mare negustor" al Sultanului, având sarcina sä-i aduablgnuri, dinti de peste", etc., din Moscovia, arendator alsalinelor de la Anchial, unde-si avea i un adevArat caste],stAlp al Grecilor", el luase pe una din fetele lui MirceaCiobanul si ale Chiajnei, Maria (la 1566), care ins6 nu volsa-1 urmeze la Constantinopol 6. El numia si scotea, dupavole, pe Domni i pe Patriarhi, si lui ii datori deci Ieremidnumirea sa la 1572 7.

Scrisoarea lui Dionisie cdtre Mihai pentru rdscoaIa cre§tinilor de pesteDundre, in Hurmuzaki, XII, pp. 290-2, no. CCCCXXXX1V. Cf. ibid., pp907-8, no. MCCLXI ; lorga, Studii i doc., IX, pp. 35-6.

' Melchisedec, 1. c.Hurmuzaki, XIV, pp. 59-60, no. CXXXIV ; pp. 76-7, no. CXLII.Melchisedec, I. C.; Hurmuzaki, XIII, p, 348, no. 6 ; cf. ibid., XIV, pp.

106-8.5 V. St. Berechet, PiccIturi märunte.6 Cf. lorga, Contribufii la istoria Munteniei, in An. Ac. Rom., XVIII,

pp. 16-8 i Hurmuzaki, XI, p. VI.Ibid.

4

°

'www.dacoromanica.ro

156 N. lorga

E u$or de inteles astfel cum Tara-Romaneasca s'a ferittle relatia ierarhica fata de Patriarhia din Pee, inoita prinvointa atotputernicului Mare-Vizir Mohammed Socoli, pentruPatriarhii Macarie, insusi fratele Vizirului, i Antonie $i aprimit umbrirea supt aripile noului Patriarh constantinopo-litan. Se intelege $i de ce nici nepotul lui Socoli, numitin 1575 Patriarh de Ohrida n'a putut castiga Bisericamunteana. Dar Macarie de Pee crestea preoti pentru Ro--manii din Scheii Brasovului, ca popa Mihai ; el numia episcopiardeleni, ca popa" Eftimie din 1572 $i popa" Cristofordin 1574, $i facea poate din Daniil, pe aceia$i vreme (1577-8),un episcop severinean $i ardelean", titlu anume aflatpentru a pune in atarnare de Pee, prin amintirea Seve-rinului, pe noul Vladica Patriarhul sarbesc avea, de al-minterea, $i Vidinui5, i pe la 1580 Turcii cautau sa smulgaTerii-Romanesti $i Tinutul de langa Cetatea Severinului, pecare o ocupasera de mult6.

La 1590 era episcop de Ramnic Efrem, care venise dupaMihail, cand acesta trecu la Mitropolie 7. Un Eftimie fuseseinaintea lui Mihail insusi, $i el a facut in margenea Ram-nicului biserica Oltenilor pe acest Eftimie trebuie sa-1

punem i inainte de Paisie de la 1535, ba chiar inainteapredecesorului acestuia Leontie 8, si anume in timpurile de

' V. mai ales Jiraek, Der Gross-Vesier Mehmed Sokolovk und dieserbischen Patriarchen Makarij und Antomj,in Arclav ffir slavischePhilologie, XI; cf. lorga, Sate si preotiin Ardeal, Bucuresti 1902,p. 25,nota 1.

2 Jireeek, in Byz. Zeitschrift, XIII, pp. 25-6.3 lorga, Sate fi Preoti, p. 25 ; $tejan-cel-Mare i Mihai Viteazul

.ca intemeietori, etc., p. 31, no. XIV ; Hurmuzaki, XV, p. . 653 no.

.MCCXI.Bogdan, Documente i regeste, p. 308, n-I 27.

5 Jireeek, in Byz. Zeitschrift, 1. c.Hurmuzaki, XI, pp. 743-8, no LXXVIII.

7 Lesviodax, o. c., p. 432; lorga, Studii i doc., V, p. 433, nota 1.3 Istoricul eparhiei Rdmnicului, Bucuresti 1906, p. 21 si urm. Alii

episcopi cart nu se pot aseza cronologic rAtAcesc prin pomelnice : Ila-.

2,

:

a

°

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 15T

dupà moartea lui Neagoe, Cand unii luptafori pentru Domnierun Bratul Voevod", un Bogdan Voevod si mama saAnca" sa nu fie boierul Bogdan, care sA fi avutdrtpturile sale din nastere printr'o mama de origine mun-teana ? , se insemnasera prin danii, indata dupA Neagoeinsusi, in fruntea ctitorilor Episcopiei

Vladica Mihail, care dadu bisericii Sf. Nicolae de la 01-teni satul cu acelasi nume si satul Bujorenilor si care atrasesi alte danii din partea boierilor vecini, Dragoiesti si ZAtrenirtrebuie sa fie privit insa ca adevaratul intemeietor al epis-copiei RAmnicului, care fu asezata, nu in orasul insusi,cu biserica lui Patrascu-cel-Bun, ci in aceastA manAstirea Oltenilor, unde era egumen Teodosie 2.

Mihail ajunse episcop supt Mihnea-VodA in a doua Dom-nie, si intarirea-i veni de la ConstantinopoR Dui-A 20 Mart1592, el ar fi avut ca urmas pe acel Teofil, tot Roman denastere, care e deosebit de alt Teofil de RAmnic, menit s'aajunga Mitropolit, si care a fost deocamdatA unul din ctitoriiliteraturii românesti incepAtoare.

Dupa un leremia din 1550, dui-A un Atanasie din 1570,Buzaul capata in 1587 ca episcop pe Luca, Grec de nastere,din Cipru, vestit caligraf, si el, apoi, un viitor Mitropolit, tare aridicat insemnAtatea Scaunului buzoian prin cultura, sfinteniasi autoritatea sa

Astfel amindouà episcopiile erau statornice si ocupatede 'Aston vrednici. Vechile legituri cu Constantinopolul

rion, loasaf, losif 1-iu, Prohor, doi Grigorie, Sava, Onufrie, DanikLuca ; ibid., p. 20.

Istoricut eparhiei Rdmniculut, p. 244.2 Ibid., p, 332. Pentru tin episcop Daniil, v, revista Floarea darurilor,

1, p. 260,Istoricul eparhiei, p, 23 si urm,

4 Ibid., p. 31. Cf. Procopovici, o. c.5 Lesviodax, p. 440 ; lorga, Manuscripte din biblioteci strdine, H,

din An. Ac. Rom., XXI, p. 13. 0 Evanghelie scrisA de el in 1594 ; Hun-muzakl, XIV, p. 100, no. CLXXVIII.

5.

8

si

'

www.dacoromanica.ro

158 N. lorga

fusesera din nou inodate. Ardealul, despartit un timp, cumvom vedea in alt capitol, prin propaganda luteranä $i

ca1vin5, se alipia la ierarhia romineasca din principatulmuntean prin arhimitropolitul" Ghenadie, stApan pestetoti Vladicii $i popii" din taxi. Supt disciplina constanti-nopolitana' si in sensul culturii nou'a romfine$ti, care stra-bätuse si in Biseria, .se desvoltà acum Biserica Terii-Ro-mâne$ti. Noua era slavona, inceputa prin intemeiarea Bis-tritei, incetase deci in locul ei de obAr$ie.

S6 vedem acum inraurirea pe care ea a avut-o asupraMoldovei lui Petru Pare$ $i a Domnilor urmatori parià spresfarsitul veacului, inainte de a trece la miscarea de infratireintre legea cre$tina si graiul nostru, cupriniand in el su-fletul national.

www.dacoromanica.ro

PARTEA a VIa.

CURENTUL NOU SLAVON IN MOLDOVA.

I.

Macarie, episcopul de Roman.

Petru Rares, energicul i ambitiosul Domn al Moldovei,care mkità de douà ori o -Nth' a sa, sau pe cloud dintreDomnite, cu Domni munteni din aceastä NrF.me si sta'paniastfel viata pOlificä a principatului vecin, nu era un, Orturarinainte de a lua Scaunul de stapinire si n'a putut cApata nicipe urmä inatatura care-i lipsia. Doamna lui d'intäiu, Maria,Inoartd la 28 lunie 1529 , nu avea mai multà stiintä decka ceia de care se puteau impktAsi pe atunci sotiile Domnilorsi boierilor. Altfel a fost Insg când, la o data ce nu se poatehotàfi bine, dar care nu poate fi mult posterioarà aceleia lacare Maria si-a Incheiat zilele, Petru a luat in cgsätorie peElena, zis6 in documente si Ecaterina, fiica lui loan Despo-tul. E adevärat cg si sotia lui Stefan cel-nnär, inaintasul luiRares, fusese de neam sarbesc, fiica lui Neagoe insusi, Stana,care s'a fault apoi calugaritä, luAnd numele de Sofronia 2si sotia lui Bogdan, dar nu mama lui Stefan-eel:Mar 2, fu-sese o Domnitä munteana, Ruxandra, fiica lui Mihnea-cel-Rau dar stgpanirea lui Stefan a fost prea rscurta, dupgaceastà nuntà din 1526, pentru ca inrudirea cu neamul dom-

' Melchisedec, fnrRev. pentra ist., arh. fi filologie, 1, pp. 254-5 ;Kozak, o. c,, p. 91 ; Dan, Patna, p. 36.

I lorga, Inscrtptii, 1, p. 147.El e flul altei Stane, moartA la 1518 0 Ingropata la Raclauti ; v.

Kozak, o. c., p. 110.'

www.dacoromanica.ro

160 N. lorga

nese ocrotitor de cultura slavonA sä-si fi dat resultatele

Numai cu Doarnna Elena incepe, alaturi cu ridicarea $iimpodobirea bisericilor i rnanastirilor, i un nou lucru decarturarie. In Macarie, pe care nu trebuie credem ins6un ucenic al celuilalt Macarie, Muntenegreanul, ajuns Mitro-polit muntean, Doamna $i sotul ei, sfatuit de (Musa, ga-sira omul potrivit pentru a sävArsi marea prefacere culturalA.

Macarie acesta, crescut de Mitropolitul Teoctist al III-lea,fu asezat intAiu ca egumen la Neamt, unde se mai pAstrautraditii- de ckturarie slavona, unde, la 1528, se astrucau oa-sele lui Teoctist unde, in sfArsit, aflase adapostul demazil Mitropolitul Grigorie, care trai pAna la 1579 2 Suptdimsul s'a primit, prin 1523, tipicul lavrei Sf. Sava din Ieru-salim, scris in Putna, dupg porunca lui Teoctist Mitropolitulde mAna chiar a arhimandritului $i egumen Siluan B. Dinaceiasi vreme trebuie sa fie si Sbornicul de Cantari biseri-cesti la deosebitele rosturi ale Curtii Despotilor4.

Ajuns episcop la Roman, la 23 April 1531 in locul luiDoroftei, care se duse la manastire, tfaind acolo inch' =it'dvreme, 'Ana prin 1548 6, Macarie a pastorit pAna la sfArsitulDomniei ocrotitorului säu Petru-Voda, ramAind Inca in Scaun$i supt acel fiu al lui Rares, Ilia$, caruia, dupa turcire, erasa i se zicA : Mahmed", $i supt fratele acestuia, Stefan,care, pentru a dovedi ortodoxie nepalata, a prigonit grozavpe Armeni, chinuind si pe unii din preotii lor '. Din 1550 e

1 Bogdan, Cron. mold., p. 154. Avea saizeci de ani. Nu e bunã so-coteala de 19 ani si 8 luni a pAstoriei lui pe care o face Mac irie ; v.p. 109.

lorga, ist. lit. rom., p. !35, nota 4.Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. fi jil., an. II, p. 131.

Ibid., pp. 142-3.Bogdan, Cron. mold., p. 156.

6 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 65.Bogdan, Cron. mold p. 95, nota 1 ; Gr. Buicliu, Mina din Tocat

(din Cony. Lit.' ); Dan, Die Verfolgung der Armenier im Jahre 1551,CernAutl 1894 (din Bukowinaer Post").

fi-resti..

AA

i si

,

'8

4

5

'

1,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 161

insemnarea la usa de intrare a bisericii episcopale, care su-feri prin el a doua prefacere, de la 1541-2 inainte ; Macariea redactat-o cu tin lux de frase neobisnuit, vrednic de cul-tura pe care o capatase i o represinta mai mull deck ori-care altul. Si acolo ca i la biserica din Targul-Frumos a luiPetru Rares, ingrijità in cladirea ei de Petru Vartic, numelelui Ilia$-Voda e inlaturat prin bataia cu ciocanul precum esters si in pomelnicul dela Bistrita

De alminterea Ilia scosese la 1550 pe Macarie din pas-torie, puind in loc, dup5 sfatul boierului Nuor, pe un fostepiscop Mitrofan 3, care trece apoi la Radauti, supt Stefan Rares.

Dupa stilul acestei inscriptii de la Roman si cu mult timpinainte de a se descoperi opera literati lasata de Macarieun cunoscator, episcopul Melchisedec, Ii declara, pretuindinaltele lui priviri biblice", un teolog consumat", un clericcu dascalie", $i nu cu obisnuita rutina"5. Pana la sfar$itulvietii invätatul episcop statu in Scaunul sau. Se stanse desigur foarte batran, in Septembre 15586, si fu ingropat inctitoria sa de la Rasca, frumoasa mänastire in stilul moldo-venesc clasic, pe paretii careia se mai \id chipurile lui Rares,lui Ilie, lui $tefan si Constantin, ale Doamnei Elena $i Dom-nitei Ruxandra (deci Chiajna, sotia lui Mircea Ciobanul, arfi fata celei d'intai Doamne, Maria). Nici inscriptia de mor-mânt a lui Macarie nu se pastreaza, si in locul ei gasimpiatra mamei lui Alexandru L5pusneanu, Anastasia, pe carefiul ei o nume$te, färä drept, Doamnä 7.

Macarie fu indemnat a scrie o cronica bogata de catreDomnul &au cel d'intaiu $i mai iubit $i de catre ctitorul ma-

I Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 1b3 ; lorga, 1nscriptii, II, p. 291.1 Bogdan, /. c., p. 70, nota 4.

Mid., p. 166; Wickenhauser,Ra.iautz, pp. 14-5 ; Hasdeu, Arch. 1st.,I 1, p. 125: e pomenit Mitrofan la 5 lunie 1551.

4 Am vazut mai sus coresponclenta lui re1igioas6 cu Tarul.Melchisedec, Cron. Rom., pp. 185-6.Ureche, p. 210, ed. Giurescu, p. 174 ; cf. lorga, 1st. lit. rom., I,

p. 156.lorga, 1nscriptii, I, p. 54 ; cf. Bogdan, Cron. mold., p. 170.

11

6

3

'

www.dacoromanica.ro

162 N. lorga

nästirii Humorului, Logofatul-cel-Mare Teodor (1530-5), incare s'ar putea vedea fratele lui Petru-Voda, acel care era la1538 in Hotin ca parcalab trecator $i fu primit de Poloniin tara lor, färä sä mai poata apuca Domnia a doua a fra-telui säu, cad muri la 1539 . Era pc atunci Inca egumen deNam, si, aducânduli aminte de toate epitttele de laudàale istoriografiei bizantino-slave de la Curtea Impar4lor $iTari:cr, ieremonahnl Macarie, cel din urma dintre calugari",imbraca in acest stralucit ve$mant de retorica, imprumutathmai ales de la vestitul autor de cronograf bizantin Constan-tin Manase, faptele celor doi d'intaiu urmasi ai lui Rare$batrânul, ispravinduli lucrul numai in Mart 1542.

Ucenici ai lui Macarie.

5colar al lui Teoctist si represintant al noii $coli de sla-vonie, Macarie a avut o suma de ucenici, ca unul ce s'ainvrednicit a i se zice : dascal al Moldovei"2. Din Candul lors'a ales Anastasie, care i-a urmat in episcopia Romanuiui,pastorind pang la 1572, când ajunse, pentru o clipa Mitro-politl. $i acela ce urma in Mitropolia terii lui Grigorie,care gresise fata de Domnie sfintind pe Ioan-Voda Despot,luteranul, fostul episcop de Radauti Teofan, pus" la 22Septembre 1564, de Alexandru-Voda Lapusneanu, care seintorsese in Scaun, era ucenicul lui Macarie". Poate dinaceiasi scoala sa fi iesit colegul, mai nou, al lui Macarie,

Cf. Bogdan, Cronlcele moldoveneW, p. 71, nota 3 ; lorga, Studild)c V , p ). 612 3 ; rI tratizakl, Supl. p. 111.

Bogdan, Cron. mold., p. 71.Ureche, ed. KogAlniceani, p. 210, ed. Giurescu, p. 174; Melchisedec,

in An. Ac. Rom , Vil, p. 237.Ureche, ed. KogAlniceanu, p. 221; ed. Giurescu, p. 212.

a

IL

ft 11,,

www.dacoromanica.ro

Istcria Bisericil romäne0i 163

episcopul de Radauti Teodosie, pomenit o singura data, la2 Mart 1548 .

De curentul de noud carte slavona se tine si VlädicaGheorghie de Roman, ars de Ioan-Voda eel Cumplit supt in-vinuire de sodomie 2 cas unic in istoria Moldovei, Domniineindraznind a se atinge de vre-un arhiereu si intrebuintand-NO de ei cel mult pedeapsa maziliei3. Joan a izgonit, dealtfel, si pe Teofan, care trebui sa se retraga peste munti, deunde-1 cerea inapoi Voda, la 24 Maiu 1572 sau chiar 1573,aratand ca i-au fugit, furandu-i multi zloti 5i alti bani",un calugar anume Tofan, care a fost Mitropolit, si altitrei calugari", printre cari poate acel Molodet care a fostpe urma ars 4.

$i Eftimie, urmasul la Radauti al lui Gheorghie (t 1558),acesta din urma un cirac al Mitropolitului cu acest nume

face parte din aceastä generatie de Vladici cu stiinta deslavoneste 5.

Intre ucenicii lui Macarie au fost si de aceia cari auramas toata viata lor in cercul indatoririlor grele ale ca-lugariei ravnitoare. La Rdsca, fundatia lui, el puse ca intaiuegumen, nacealnic si starer, pe Siluan, care se numi inschimnicie Sinodie. Un Ghervasie 5i un Gherman, crescutide dansul, ii fac piatra de mormant, insemnand de-asupra,cu acel avant retoric pe care Macarie-1 introdusese in re-dactia slavona, cä sufletul lui se veseleste in manile luiDumnezeu in loata vremea". Ghervasie muri inaintea luiGherman, i acesta-i pune, la 1601, o piatra de pomenire.

MeIchisedec, Cron. Rom., 1, pp. 179-80.Urene, ed. K )glInIceanu, op. 224-5; ed. Giurescu, p. 221.

3 Ca f it de M icarie d3 Grigorie Mitropolitul.4 Ureche, /. c. Resumat ii scrisorli s1avone5ti a lui loan, in lorga, Doc,

Bistritei, II, p. 111, no. XVII ; intreagd in Mcolaescu, o. c., p. 197.s V. asupra lui, care e pomenit la 1532, 15.9, 1; 6l, Wickenhauser,

Rttdautz, p. 15. P vIemea-i s'a fAcut pridvort.1 bisericii din RAdauti.Cf. Iorga, 0 olegere de episcopi moldoveni (din Ravasul pe 1907).

'aI

www.dacoromanica.ro

164 N. lorga

Lui Ghedeon, ridicat ca episcop de Radauti din mijloculparintilor de la Rasca, unde era egumen la 1578 1 el pas-toreste in 1587-91 , i se aminteste nurnele de trei uceniciai lui, ieromonahii Veniamin si Ilarion si calugarul Dosoftei.Tonul de calduroasä iubire, de credincioasa recunostintadin aceste epitafuri e cu totul neobisnuit si ne face sa ba-nuim oarecare indreptari in viata calugäreasca, pornite de lainvatatul Vladica de Roman 2 Cu mandrie se spune si deMitropolitul Teof an, pe piatra ce a pus-o la pridvorul Mi-tropoliei din Suceava, pridvor inaltat de dansul, dar dupaaceia s'a mantuit reparatia acestei Mitropolii a Sf. Gheor-ghe, facuta de Bogdan-Voda si de Stefanita , ea e deloc din lacasul Ra$cei .

Cronicarii Isaia de Rfidgufi §i Eftimie de Neamt.

Cand Voda-Lapusneanu facu manastirea cea noua aSlatinei, el aseza in ea ca egumen intaiu pe Iacov ce sechema si Molodet" 4; e acel Molodet care a perit pe rug,pentru a i se lua bogatiile, ale lui si ale manastirii, inmarea prigonire a intregii Biserici moldovenesti de catresälbatecul viteaz Loan cel Cumplit 5. Intre calugärii lui erasi un Isaia, copist cu harnicie si pricepere, care ni-a pas-trat cronica putneana in forma prescurtata, puind-o in le-g-atm-à cu encomiile lui Macarie si ale urmasului sail, desprecare se va vorbi indatä. Isaia copie, inainte de 1561, si uncronograf 'Ana la 1425, o cronica bulgareasea, una sat.-

2 Melchisedac, Cron. Rom., I, pp. 214-5.2 lorga, Inscriptii, I, p. 52 si urm.8 Kozak, o. c., p. 135 si urm.2 Bogdan, Cron. Mold., p, 171.6 V. mai sus, p. 163, si Bogdan, I. c., p. Z83.

www.dacoromanica.ro

istoria Bisericii romane0 165

beasca, pe acelea$i foi dintr'un sbornic de cuprins teologic ',scris de Roman diacul de la Baia.

Bun cunoscator de slavoneste, Isaia fu -Mart episcop deRadauti, catava vreme dupa copiarea prin 1560 a acestorpagini de cronica 2. El a fost trimes de Ioan-Voda celCumplit, care n'avea fatä de acest popd" aceiasi urfi,hränitä prin setea de avutiile clerului, pe care o avea fatäde ceilalti, in Rusia Tarului, pentru a cerceta ce s'a pe-trecut acolo cu sotia Voevodului si cu fiul acestuia, Petru 3.A indeplinit si o solie in Polonia. Cu toate ea fusese a$ade mult amestecat in rosturile unui Domn care se rasculaimpotriva Turcilor si peri rupt de camile, Isaia fu pastratla Radauti $i de urmasul lui Ioan-Voda, Petru Schiopul,fire Wanda, care stia sa uite $i sa ierte, $i om evlavios, careavea respectul cuvenit fata de arhierei. Numai la 1580parasi el Scaunul de Radauti ca sa se consacre vietiischivnicesti, in care muri intr'un tarziu numai, la o datace nu se poate hotari4, fiind ingropat poate tot in bisericaepiscopala de acolo, reparata si adaugità cu pridvor, suptinaintasul sail, Eftimie, de Alexandru-Voda Lapusneanu5.

Un mai vechiu ucenic al lui Macarie a fost Eftimie, carestatea in fruntea manastirii Neamtului la inceputul DomnieiLapusneanului, in 1553, Decembre. Indatä dupa aceasta elcapata de la cruntul Voevod, care nu sfar$ia numai placatepe pamant, ci se gandia si ce ar face ca ele sa' i se iertein ceruri, sarcina de a scrie viata si ispravile lui ca ale unuibine cinstitor $i de Hristos iubitor", ctitor de sfinte lacawri.Alexandru-Voda cel Nou" isi capata astfel cronica sa, inacela$i stil aproape in care Petru Rare§ fusese läudat pentrutoate ispravile sale de Vladica Macarie.

Bogdan, I. c., pp. 11, 143 i urm.' Cf. lorga, Ist. lit. rom., I, pp. 157-8.9 Hurmuzaki, II, pp. 700-1.4 Wickenhauser, Radautz, p. 16; Hasdeu,loan-Vodd-cel-Cumplit,

passim; Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 210-1 ; Hasdeu, Arch. Ist.,1',p. 27.

6 Kozak, o. c., pp. 99-100.

.;

www.dacoromanica.ro

166 N. lorga

Eftimie ar fi ajuns $i el in randul episcopilor Moldovei, carasplata pentru me$te$ugul panegiric facut de dansul, clackfire neastamparata, n'ar fi gasit cu cale sa sprijine pe unpretendent rasärit in coltul de munte de langa manastirea sa,pe Sava" sau Stefan-Voclaecel-Tanar, care se batu cu oa-menii donmesti chiar langa zidurile Cetatii Neamtului $i fuhiruit 1. In lulie 1566, Eftimie trebui sa fuga in Ardeal2, undeajunse episcop al Romanilor cari se aflau, cum se va aratamai departe, inteo mare crisä religioasà. In Moldova el paresa se mai fi intors odatä.

Cu Teofan, cu Eftimie de Neamt, cu Isaia se mantuiecurentul nou slavon in Moldova. Alte inrauriri $i alte nevoidadura dui-A 1580 alta infati$are Bisericii din principatulm oldovenesc.

' Ureche, ed. KoglIniceanu, p. 221 ; ed. Glurescu, p. 212; Hurmuzaki,XI, p. 586, no. IV.

' Ibid., p. 589.

www.dacoromanica.ro

CARTEA ll-a==

EPOCA SLAVO-ROMANEASCA

www.dacoromanica.ro

PARTEA I-a.

TIPARITURILE ROMANEM ALE LUI CORESI.

CEA D'INTAIU BISERICA REFORMATA

A ROMANILOR DE PESTE MUNTI.

Catehismul din Sibiiu.Cu ativa ani inainte de jumätatea veacului al XVI-lea,

Sasii din Ardeal, cu cari terile noastre staleau in necontenitestranse legAturi si cad aveau supt ascultarea lor, acasg, o

sumg de säteni români, urmarà cuvantul aduros al studen-tilor intorsi din Germania si trecur5 la noua lege reformatàa lui Martin Luther. Bibliile germane incepurà s circule siaici, iar pentru lAmurirea credinciosilor se impartia Catehis-mul Reformei.

La 1544, cu un an inainte de primirea Confesiei dela Aug-sburg, crezul dogmatic al luteranismului, de adunarea gene-ralà din Sighisoara a Universiatii" sasesti, Sibiiul hotärâ sAdea un Catehism din cele noug in graiul rominesc al satelorsupuse carmuirii sale, in jurul Amlasului si al Sglistii. Tal-mAcitorul trebuie sä fi fost vre unul din preotii acestor sate ;grija tiparului care se -Neu de sigur cu teascurile lui Honte-rus din Brasov, imprumutAndu-se litera din Tara-Romaneasca,unde tipäriturile incetasera, o avu un zugrav, de bung samaunul bisericesc, probabil chiar tot un preot: Filip, Philipp Maier,care cunostea principatul muntean in care fusese de mai multeori ca sol al orasului

Cf. Bianu i Hodos, Bibl. Rom ,1, pp. 21-3 ; Hurmuzaki, XI, p.865 ;lorga, Sate fi preoti, p. 2J ; 1st. lit. rom., 1, p. 174 si urm.; G. Schul-lerus, in Korrespondenzblatt din Sibilu, PP. 5-6. In Moldova pe atuncizugravii aveau o breaslá pomenitä la 1530 ; Berechet, Piceituri mdrunte.

si

www.dacoromanica.ro

170 N. lorga

Catehismul din Sibiiu, redactat intr'o limba bunisoarA,cu toate ca inraurirea originalului se simte une scriscu 0 ortogiafie simpla, a fost raspandit, de sigur, in toatesatele din Tinuturile cetatilor sasesti. Exemplare se vor fiimpArtit si la Brasov, unde Sfatul hotari numai la 1559 cabiserica roataneasca a Sf. Nicolae din chei sa fie refor-mata", irnpuindu-se credinciosilor ei sli invete Catehismul din1544 .

Dar Sasii nu aveau la indamana lor i Guvernul terii, care,catolic un timp, se apleca de la o vreme spre calvinism, candmedicul italian.Biandrata ajunse favoritul i inspiratorul Cra-iului loan Sigismund. Mai tarziu, cand asupra RomAnilor depeste munti se abatu avantul cotropitor al calvinismului un-guresc, Catehismul luteran a putut fi nimicit in voie de Ro-mani chiar, cad, in marea lor majoritate, tineau tot la legealor cea veche si se cutremurau de frica pentru sufletul lorinaintea cdrticelei raspAnditoare de eresie. Cipariu, harniculcercetator al vechii limbi romanesti, a mai apucat sa vaddacest Catehism, caruia i se zicea Intrebare crestineasca",dar noi 11 cunoastem numai dupa o noua editie pe la 1562,cu o ciudata si foarte ignoranta introducere2, ca si dupdmanuscriptul in care e copiat de un preot din cei d'intaiuani ai veacului al XVII-lea

1 Acesta este sensul propositiei, adesea citatA i discutatA, din cronicalatinA a Brasovului Quellen, IV, p.. 80 : 559, die 12 Martii, lohannesBencknerus, iudex coronensis, cam reliquts senatoribus, reformavitValachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis pro-posuit".

2 lorga, 1st. W. tom., I, p. 182. Exemplarul, gAsit de Andrei BArseanu,e legat cu o Epistolie, cu tnvdtAturi la Pasti i pentru cuminecatinS,

' Hasdeu, Cuvente den bdtranl, 11, p. 99 I urm.

ori

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii rornanesti 171

Planuri de tipar românese In Moldova supt Despot.Doi ani dui-A refortnarea" cu de-a sila a pasnicilor ca-

rausi scheieni, cari nu vor fi tinut minte asa de multà vremerdspunsurile revolutionare din Catehismul cel nou, venia inBrasov ca vechiu si bun luteran, prieten al ducelui Prusieisi al represintantilor noului curent religios in Polonia, untartar Grec, istet si limbut, avand planuri mari si increderein steaua sa, lacov, care se zicea Despot de Paros si po-menia profesia de teologie pe care a facut-o in Academiadin Rostock. Peste cateva luni, dupà usoara biruinta de laVerbia, el era Domn al Moldovei, in puterea coborarii saledin Despotii... Serbiei toate Despotatele se amestecau, cumse vede, in aceastä minte sireatá si n'ascocitoare luandlocul evlaviosului ucigas de boieri, Alexandru Lapusneanu.

Despot, I care batu bani de argint din policandrul Sla-tinei lui LApusneanu , nu se atinse de credinta Romanilor,stiind cat de primejdios poate fi acest joc ; supusii lui IIvazura luand parte dupg datina la serbarea Bobotezei, pe careApusenii din preajma lui o declarau o batjocurg" si o pro-fanare" ' ; la Roman, in April 1562 el merse intaiu la Epis-copie de sarutd Evanghelia 2, - de si se läcomi mai multdeck odata la averea bisericilor, topind odoarele de metalpretios. Dar se hotara sä reformeze bisericile catolice" carese aflau in tali, la Suceava, Siretiu, Baia, langa Husi,in satele de spre munte ale Tinuturilor Roman si Back!,precum i, intamplätor, aiurea 3. Biograful lui pretinde caneobisnuitul Domn ar fi avut in vedere mai mult impie-decarea desparteniilor, scandalos de usoare, $i in mijlo-

Sommer, Vita lacobi Basilici, in Legrand, Deux vies de *JacquesBasilicos, Paris 1889, p. 38. Cf. despre Despot, Hans Petri, in An. Ac.Row. an. 1927.

Hurmuzaki, 11, p. 407.Informandarum ecclesiarum romanarum gratia" ; Sommer, p. 32.

Pentru policandru, ibid., pp. 25, 33.''

www.dacoromanica.ro

172 N. lorga

cul acestor straini de a1t5 lege. Pentru acest scop ar fifost adus din Po Ionia loan Lusinius sau Lusinski, episcopsocinian, pe care stim insa, din chiar m5rturisiri1e lui Despotfatà de un agent impäratesc, ea' ace.sta-1 f5cu episcop alSasilor si Ungurilor", episcopum nationis saxonicae ethungaricae". In apoi, dupà un foc 9, in Cotnari,unde erau multe familii de Germani din Ungaria si de Un-guri chiar, aduse pentru lucrul viilor domnesti, el Mai oscoalä de latineste, pentru oricine, &and locuinta, hrana $iimbrkäminte copiilor, cari erau instruiti de scriitori dinpreajma Domnului, ca acel Sommer, care i-a scris apoi, re-cunosator, viata Chem5 la Curtea lui, rânduita dupa nor-mele Renasterii, pe Gaspar Peucer, ginerele lui Melanchthon

unul dintre cei mai buni represintanti ai eruditiei filologice,si trimese dupd matematicul Ioachim Rhaeticus, care se aflala Cracovia ; o bibliotecd trebuia sa puie arti apusene laindbmana dasailor mari si mici cu cari el voia sa inzestrezeMoldova rämasä in urrna 4. Rgscoala boierilor, cari inaltara laDomnie pe tovarásul lor Tomsa ca Stefan-Voda, stricä toateaceste pregAtiri : inca mai inainte, Lusinski perise, si sotialui fu zugrumatä ateva zile dupa catastrofa acestei ciudate,dar foarte interesante stipaniri '; dascalul Sommer trecu prinmulte incercAri pink' se vazu iarasi slobod b.

Acestea le spune lacob Sommer, profesorul din Cotnari.Cand ins5, peste cafava vreme, un catolic, Anton-Maria Gra-ziani, strAbAtu Moldova, localnicii stiur5 sa-i insire mai multedespre politica religioas6 a nenorocitului aventurier. Pe lAngAcä Lusinski se amesteca si in cAsnicia Românilor, supt cu-vânt cà opreste despärteniile prea lesnicioase, Despot insu$i

Cf. Hurmuzaki, 11, p. 407.2 Ibid.3 in targurile sase$ti i unguresti, el puse $oltuzi straini, in locul celor

români, ai lui Alexandru; ibid., 11, p. 429.4 Sommer, pp. 34-5.

Ibid., p. 47.6 V. excursurile lui la Viata lui Despot, p. 67 $1 urm.

Harlau,

3

0

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 173

si-ar fi ras de sfintele taine si de icoane, sfaramandu-le si.arzandu-le ; el ar fi fault la Curte slujbe dupa ritul luteransi ar fi strigat fara sfiala ea e pacat sa se imbuibe cu asade bune mosii tin neam asa de trandav $i cu gandul numaila burta", ca preotii romani

Grecul nu-si va fi pazit gura, e sigur, si tot asa carnestiind unde sa afle bani, a desbracat bisericile pe care levisita si pentru bogatiile sfinte ale carora, ca luteran dininteres, el nu mai avea nici evlavie, nici crutare '. Inca de lainceput, gandul lui era sä schimbe pe Mitropolit, ca pe untilce ar fi avand inca tragere de inima pentru Alexandru 3.

0 politica de convertire -rata de boieri sau chiar fata detam n'a incercat $i nici nu putea sa incerce strainul acestarnorocos peste asteptarile sale. Daca ar fi vrut sa reformeze"pe Moldovenii de bastina, ar fi adus carti de propagandadin oficina Sasilor din Ardeal, sau, fiind asa de usor sä stra-mute in principatul sàu un saculet cu slove din alta tug, arfi inceput el insusi un tipar menit sa adauge la nemurireaspre care ravnia. Aceasta n'a facut-o insa. Se gasi insa unagent luteran care, afland de intrarea in Rasarit a unui prin-cipe care voià curatirea legii crestine, se grabi sä vie pen-tru a o propovedui prin cartile slavone pe care le tiparia,departe, in Apus, la Urach, in Wurttemberg, pentru popoa-rele din Balcani, Primus Truberus, supt ocrotirea si cu chel-tuiala lui loan Ungnad. La 21 Decembre 1562, venia cu ast-fel de carti, cuprinzand Noul Testament, Wolf sau Wolf-gang Schreiber, care se dadea ca Trimes al hriparatului pentruunele misiuni politice. Ungnad, care n'avea nicio stiintä des-pre traducerile ce se tipariau in Ardeal, cerea sä i se tri-meata oameni invatati pentru talmacirea Evangheliei, oferin-du-se a edita el Cuvantul lui Dumnezeu si in aceasta limba4,

Legrand, o. c., pp, 1-9-81, 1')9.Cf. lorga, Nouveaux materiaux pour servir (.1 thistoire de Jacques

Basilikos l'Heraclide, 1906, Prefata. Cf Picot, Coup d'oeil stir Phistoirede la typographic dans les pays roumains au XVI-e siecle, Paris 1895.

3 Hurrnazaki, 11, p. 407; dar cf. p, 425,4 Ibid., pp. 445-5.

Ca

1

www.dacoromanica.ro

174 N. lorga

sau a trimete chiar materialul tipografic in Moldova '. Des-pot nu-1 ingadui Ins5 multä vreme, si, pentru a dovedi Sul-tanului cata credinta-i poarta, expedie la Constantinopol pebietul Wolfgang cu cArtile lui cirilice, pe care ramase sa leceteasca acuma Turcii .

Ceia ce propuses Ungnad prin Wolfgang si raspinseseDespot, spuind c5 astfel de carti privesc pe mesterii de ti-par si pe vaniatorii de lucruri tipArite, se Indeplinise Insa,fail ca Schreiber sa fi stiut sau sa se fi fdcut a sti, dec5tre Sasii Brasovului supt judele lor loan Benkner, Ha-Was Bengner" in graiul Romanilor de o parte si de alta amuntilor.

Tipgriturile romanesti ale lui Coresi si Bisericareformata a Romilnilor de peste munti.

La 1558 Mircea Ciobanul isi taie Vladkii si boierii ; pesfecateva luni, cum stim, judele Han5$ sileste pe preotii din$chei, Toma, care se calugari apoi, spre pocainta, la ma-nästirea munteana a Rancaciovului, si Dobre, nepotul desorä al celui d'intaiu , s5 recomande Catehismul luterancredinciosilor din enoria lor. In acelasi an, Despot apare in-taiasi data la Brasov si-si tipareste acolo genealogia care-Icobora din zei4. In toamna anului 1560 Vladica romanesc"al Ardealului venia in acest Brasov, unde nu se temea deeresie, ci, din potriva, avea bucurie pentru introducerea eiintre Romanii $cheiului5.

1 Ibid. Cf. o lucrare recentã a d-lui Murko, despre care Revue histo-rique du Sud-Est europeen, pe 1927, p. 394-6.

I Legrand, /. c., p. 261 si nota 1 ; Hurmuzaki, Xi, p. 776; 111, pp.418, 447-8, nu. CCCCX; p. -151 §11 urm., pp. 459 s'i urm., 469 si urm.

3 StInrle, 1st. bisearicel Scheailor, pp. 2-3.4 Hurmuzaki, XI, p. 798; Legrand, I. c., P. 59 si urm.5 Hurmuzaki, XI, p.803.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil românesti 175

Acest episcop trebuia sA fie un Vl Atha trecut la calvinism.La 10 April 1562, un act al lui loan Sigismund pomene$tepe vechiul episcop Sava, care fusese inlocuit dui-A stAruin-tile lui Melchior Balassa, cu Gheorghe de Ocna (Wizaknay),$i cAruia, la .data de mai sus, i se dA inapoi episcopatul ro-mAnesc din Gioagiul-de-jos" Stim acum CA Sava si-a avutcasa in LancrAm lAngA Sas-Sebe$ $i cA el a plecat din Ar-deal, pentru pricini binecuvAntate : pArAsirea profesiei evan-gelice $i a invätAturii crestine" 2

Autoritatea acestor VlAdici se intindea mai mult asupra par-tilor de Apus ale Ardealului $i asupra Banatului, unde se parecA incA de pe atunci li se dAduse o protopopie de Inidora$i una de Caransebes 8. In Inidora, de alminterea, ca si inSeghe$ti din pArtile Crisurilor, lângA Beiu$, unde un arh'-diacon", adecA tot un protopop-VladicA de ace$tia, Dan, e po-menit, la 1503, ca $i urma$ii sAi, loan (1538) $i Petru (1554),in intAriri de privilegii, ale episcopului latin de Oradea-Mare

asezAmAntul protopopilor era inai vechiu deck reforma.La Inidora chiar 5, incA de la inceputul veacului al XVI-lea, la

1506 $i 1526, domnii din castel numiau protopop al biseririiRomAnilor, clAditA in ora.sul Inidorii", si anume pe la 1458

protopop 'lute preotii Românilor din Tinutul Inidorii",pe Petru de Zoczath", oindu-i locuinta in casa pro-topopiei i veniturile obisnuite 6 La 1582, castelanul da pro-

(org i, $lefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 22, no. IV; Hur-muzaki, XV, p. 578, no. MLXIX.

B mea, Ierarhia Thmlnilor din Ardeal 1 Ungaria,1904, pp. 303-4.3 lorga, o. c , passim.; Hurm 17aki, XV, t bla.

Bunytav, Nagy-Varcid egyháztortelme, I, p. 349 ; romaneste in I.

Ardeleanu, Istoria diecesei romdne greco-catolice a Oradei Mari, II,BI j 1888, pp. 8-9; cf. lorga, Studii i doc., XIII, pp. 175-6.

Pentru protop mut Petru de Ostrov, R. Vuia, Tara Hateguldregiurzea Paluregilor, in LucrArile Institutului de geografie al Universi-tatii din Cluj', C iuj 1926, p. 28.

o I )rga, Inscripf ii Si insemnliri ardelene Si maramurwne,1 (Studilfi doe., XIII, pp. 278-9.

I

3

'

pm

www.dacoromanica.ro

176 N. lorga

topopia de rit grecesc" lui Moise Pestisel, care avea datoriade a cirmui, a cerceta, a inväta si a mustra" pe preotii ro-mani de supt stgpinirea cetätii Bisericile calvinesti din.

acest unghiu ardelean si bgnatean se pgstrarg bine panadestul de tarziu : intre traducatorii Paliei", VechiuluiTestament, din 1582, se intglnesc predicatorul, propove-duitorul" din Caransebes, *tefan Herce, si dascAlul descoala, de dascglie", Ii spune insusi , din acelasi orasal Sebesului, Efrem Zacan, pe langg predicatorul din Lugoj,Moise Pestisel, si protopopul uin Inidoara pentru Hateg,.Achirie. Afara de acesta din urrng poate, tglmacitorii Bi-bliei arata sä fi fost dintre nemesii de prin aceste pgrti alevechilor judete" romanesti de ostasi-nobili, al caror neamsa pgstrat si pang astazi : de aceia, dupd obiceiul un-guresc, nuniele de botez Ii e pus dapa acel de familieCaransebesul era un insemnat centru romänesc, si de aiciporni in 1545, pentru a incerca sá cucereascg principatulmuntean, Basarab-Voda, Laiotg cel nou ; si Radu-Voda Iliassosi impotriva lui Mircea Ciobanul, la 1552, pe aceiasi cale

La 1560 inca, la 3 Maiu, dupa toate aceste pregatiri,Coresie, diiaconul Coresi ot Targoviste", . si un ucenic allui, diacul Tudor, incepeau, cu zisa jupanului HanesuBeagneru", a Mariei Sale" Benkner, pe atunci jude al

Brasovului, dupa un vechiu manuscript husit, aflat fgraindoiala in Ardeal, $i nu dupa vre unul adus din Tara-Ronigneasca, tiparirea unei Evanghelii românesti. Manus-criptul a fost reprodus fgra nicio schimbare, pastrându-senotele i tipicurile slavone ce se aflau in el. Coresi declaraca clä lucrarea sa popilor rumânesti sa inteleagg, sa inveateRumânii cine-s crestini", rugand insg pe. toti sfentii pgrinti,oare VIddici, oare episcopi, oare popi", cafi o vor vedea,

/b id, pp. 279-80, no. v.V. i Bianl-Hodog, Bibl, Rom., I, p. 65. Cf. editia Paliei data de d_

Mario Rogues.Hurmuzaki, XI, p. 859, nota 1.

4 Ibid., p. 863, nota 2. Cf. lorga, 1st. lit. rom., I, pp. 179-80.

'si

www.dacoromanica.ro

Istoria Biserkii române§ti 1/7

sa n'o arunce fArA cercetare, cAci si Apostolul Pavel mArtu-riseste cA e mai bine a se ceti cuvântul lui Dumnezeu peinteles deckt altfel. 0 jelanie" ce a avut cu judele braso-vean 1-a indemnat sA dea Evanghelia pe inteles.

Cum se vede, aceastA carte, care avea litere si podoabeimitate dupà ale Evangheliei lui Neagoe-VodA, era menialRomani lor din Ardeal si Ungaria, cari ajunseserg a fi adevA-rati crestini" dupA cererile luteranismului, si popilor" lor,cari nu mai aveau asuprä-li VlAdici" de moda veche, ci

numai episcopi" alesi, dupà rânduiala cea noug. Tiparitorulse gandia si la putinta pAtrunderii operei sale in pArtileramase ortodoxe, dar nu o pregatise pentru acestea.

Pentru a imbuna pe Dominul muntean sau, mai bine, peenergica lui mama si epitroapa, Chiajna, fiica lui Petru Rares,mai mult deck pentru a da o Evanghelie inteleasA Slavilordin Balcani, Benkner porunci lui Coresi sa lucreze Inca in1562, din Mart Ong in Octombre, o Evanghelie slavoneasca,in paginile cAreia se intalueste sterna Terii-Romanesti. E oreproducere, putin izbutita, a frumoasei Evanghelii pe carealt rnester, mai mare, cu mijloace mai bogate, o dädusepentru Vodä Neagoe, Basarabul cel evlaVios $i darnic, la1512 '.

Apoi tiparnicul lui jupAnul Hants" lucrà mai departe larAsp5ndirea Noului Testament in ronAneste, dând a douacarte de ScripturA in aceasta limba, Apostolul, pentru publi-carea caruia s'a propus data de 1563 : in singurul exemplarpAstrat lipseste foaia de titlu.

Coresi scrie insusi CA multi preuti" primird editiile saleromânesti, ba inca-i cerurà sA adauge la ele si un TAlc alEvangheliei, cum sA poata si ei propovedui si a spune oa-

' Bianu 0 I-iodo, Bibl. Roni., I, p. 49. Cf, Iorga, 1st. lit, rom., 1, p.

183. Pentru un Octoih slavon lucrat de Coresi cu Oprea Logofatul, v.Bianu in An. Ac. Rom. pe 1909; cf. Procopovici, De la Coresi diaconulla Teofil Mitropolitul, din Onnagiul Bine.

12www.dacoromanica.ro

178 N. lorga

menilor invatatura dupà cetitul Evangheliei". Deci se alese oEvanghelie cu larnuriri, redactata de curAnd in ungure$te,pentru calvini, i prefacutd intrio forma care vade$te une oriprea mult acest original, a$a de deosebit de spiritul limbiinoastre, in romane$te, de un necunoscut. Cartea se tipari,pe la 1564, cu chelciugul $i banii" unui nobil ungur, Nico-lae Forró, care era cuprins de rAvna de a manful de vechileeresuri traditionale $i pe teranii romAni din partite ardelene$i unguresti. Popii, patriar$ii, vladicii, episcopii $i tot fea-liuhl de preoti" ai legii vechi erau tratati cu cea mai mareasprime, care love$te de o potrivä pe catolici i pe orto-doc$i, pe papista$i" i pe patriercasi", adaugindu-se $icritice care sant in cea mai strAnsa legatura cu viata popo-rului romanesc de la sate, $i numai cu aceasta. Astfel, inchi-narea la sfinti e raspinsa ca un rat' obiceiu eretic, Insem-nAndu-se ca singurA datorie inchinarea catre Mantuitorulinsusi, ca sfintii morti nu audil rugaciunea noastrA", spunecrud scriitorul calvin. Pravila Sf. Parinti e scoasä din cinste,rostul mare al clericilor pe lAnga Dornni e osAndit, aratandu-seca ei n'au de ce sa stea cu Voda la masa', primejduindulisufletul in valmasagul lumii ; se constata decaderea manasti-rilor, din care a placat dascalia" de pe vremuri ; de pomenipentru morti $i de rugAciuni pentru dAnsii, de farmeceledescAntecele muierilor" deprinse la astfel de dräcii", depetrecerile, betiile i certele de Dumineca nu vrea sà tieacest aparator al legii cre$tine curate, aceia$i pretutindeni $iavAnd in Hristos singurul ei izvor

La aceasta lucrare se adause o alta, care in chip firescn'are nicio leg-A-tura cu cea d'intaiu : o carte de rugaciune sauMolitvenic, nu din r5ndul cartilor talmacite Inca in veacul alXV-lea, supt inrAurirea curentului husit2, ci o traducere notia,facuta ca sa inteleaga $i popa ce zice insusu $i oamenii ce

lorga, 1st. lit. rom., 1, p. 184 0 urm.2 Cf. Bianu I Hodo, Brbl. Rom., pp. 51-2 ; Hodn In Prinos Sturdza,

p. 235 0 urm. ; lorga, 1st. lit. rom., I, pp. 182-4.

www.dacoromanica.ro

Ltoria Bisericii romanesti 179

ascultä4. In carticica se dadeau Tatäl Nostru, Crezul, ruga-ciuni pentru cuminecatura, pentru botez, pentru nuntä, pentruinmormantare, molitve pentru insanatosarea bolnavilor, psalmisi cantece dein Evanghelie", si chiar tipicul liturghiei, avecerniei si al slujbei de demaneata". Panä acum nu s'agasit un exemplar complect din aceasta lucrare revolutionara,care, cu ajutorul Guvernului calvinesc al Ardealului, a caruicausa o servia, a trebuit sä aiba o larga raspandire. Tälma-citorul avuse grija sä arate cà izvorul cantecelor si rugaciu-nilor sale se aflä in Scriptura, afara de cele cu inteles"pentru cununie, in care se zice, in loc de : cutare", dui-Aungureste : imerec" iar vecernia i slujba de demaneataaveti ca si mainte"

Nu se stie and s'a dat i o Pravilä" pentru judecatadericilor ca si a mirenilor : ea trebuie sa -Ina parte. insä dinaceazta serie de tiparituri 2.

Iv.

Urmarea desvolthrii Bisericii ref ormate a Romanilorde peste munti.

Inca din anul 1565 se afla la Brasov un propovaduitoriu"ca acela din Lugoj, care avea grija intoarceri.i. Romanilor dela ratacirile" lor. Peste un an, in Decembre 1566, era epis-cop si superintendent al bisericilor romauesti", episcop cal-vinesc, numit si ocrotit de Carmuire, Gheorghie din San-giordzul Bistritei, fostul episcop ortodox de Vad, care va fistat chiar in acest mare sat locuit de Romani. El se planseseCraiului" ca multi preoti nu-i dau ascultare, nevenind lasoboarele anuale, pe care le cerea doctrina cea noua si, maiales, ceia ce era cu leosebire dureros pentru el , nu-i

1 Prinos Sturdza, p. 253.I. Bianu texte" In facsimile, Pravila sfintitor Apostoll, Bucuresti

1925.

,

i

www.dacoromanica.ro

180 N. lorga

dau obisnuita dajde pe care din vechiu popii" romilnesti orAspundeau atre Vlädicsä. Dieta ardeleneasa adunata la Si-biiu hotära ca invalAtura cea build sd fie introdusä si cu silain bisericile rominesti, ca aceia ce nu se invoiserd cu &Ansasä vie la Vlàdica Gheorghie pentru a fi lAmuriti de cAtre in-vatatura si intelepciunea lui, amenintand pe cei cari n'ar voisä stie de superintendent, ca-i va scoate din rosturile lorduhovnicesti '. La 2 Octombre 1567, Gheorghie, inc6 tot asade putin multamit, càpdtà scrisori de poruncä ale lui loan.Sigismund cAtre preotii romAni din stäpanirile sale 2 El iz-buti data aceasta, si un sobor tinut de dânsul la Tius, lângaAlba-lulia, strânse laolaltà destul de multi preoti ingroziti,cari primirg a sluji romaneste si iscAlirg o hotärAre redactatain limba poporului Eparhia fu impàrtitA in protopopli ro-mãnesti care corespundeau impartirilor politice ale terii : do-meniilor orasenesti si varmeghiilor ; printr'o masura luatadieta de la 1569, se prevazu si venitul pe care orice familiecrestinà" trehuie sà-1 dea pastorului": o ferdelà de grailpentru hrana Orintelui 4. Cu aceastrt bucurie in suflet sestânse cel d'intaiu episcop al Românilor in Ardeal"

Ti urma, in cursul anului 1569, piscupul" românesc Paveldin Turdas, nu departe de OrAstie, pe care Carmuirea-1 re-comanda tuturora, la 8 Februar ; ii gasim in anul urmAtorin satul LancrAm, Fat-10 Sas-Sebe$ 7, uncle capàtà, la 1570,

' Hurinuzaki, 115, pp.601-2.lorga, $tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 23-5 ; Hurmuzaki

XV, 157625, no. MCLXVII.3 lanuar 1538 ; 1orgd, $tefan-cel-Mare, Mihai-Viteazul, etc, p. 25 ;

Hurinazaki, XV, pp. 627-8, no. MCLXV.4 izaki, II I, p. 630 ; cf. ibid., pp. 656-7, 631-3, no. CCCXIX.5 Bill-11-9A )g, 8i5i. Rnn., I, p, 93 ; titulatu-A din 1582,

lorga, $tefatz-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 26, no. X ; Hurinuzaki, XV, p. 635, no. MCLXXXIII.

' forga, $tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 29, no. XII ; Hur-muzald, XV, pp. 645-6, no. MCXCVII.

in

Hirtn

'

www.dacoromanica.ro

Istoria BiserIcii românesti 181

casa fostului VladicA Sava ', pe care o pArAsi ins5 in manileSasilor din Sebes, la 1574 '. Cum se vede acesti episcopi-superintendenti n'aveau o resedintA statornic5, aceiasi pentruun sir intreg, ci sarcina de a strange soboarele se &deape rand aceluia dintre p5storii" de sate care avea mai mult5invatatura si dovedia o mai sigurd credintA fata de legeacurata.

La 16 Octombre din anul numirii sale, Pavel Tordasysau Turd5seanul, care-si zice episcop pentru limba roma-neasc5", isi tinea si el, la Aiud, soborul. In aceasta s'a dis-cutal, indrumandu-se astfel tot mai mult Biserica romaneascgspre calvinismul deplin, chestia liturghiei. Se hofara ca dinliturghie sa se pAstreze numai ce e dupA cuvantul lui Dum-nezeu" si priveste numele, cinstirea si lauda lui Dumnezeu".

Rug5ciunile cAtre r5posatii sfinti sau alti morti" se des-fiinteazA. Preotii cari nu sant in stare a l5muri, mgcar odatApe saptaman5, inaintea credinciosilor credinta crestineasc5,vor fi inl5turati, ca si preotii sarbi" cari nu pot sluji ro-maneste. Poporenii cari nu vor veni la bisericA sä primeascAinvatatura nu vor avea parte de cumineatur5 in ceasul mortii.Preotii vrednici in cliemarea lor duhovniceasc5 se pot insuraa doua oara dupa moartea celei d'intaiu sotii. Carmuirea vapedepsi pe cei ce nu se vor tinea de aceste hotarari 3.

La 9 Decembre 1570, popa Pavel din Turdas, episcopulromanesc", chema preotimea sa la un al treilea sinod deunire cu calvinismul, in ClUj. Data aceasta, era sä se combatApropaganda unor prooroci falsi" si sA se arAte cele ce tre-buie, crezute si fAcute cu privire, la cuminecAturA. Preotii,cari erau indatoriti s5 vie neapArat supt pedeaps5 de con-fiscare a vitelor, de izgonire si de inchisoare, vor trebui säaduca si bani pentru dou5 cArti nottä : una, Liturghia,pepretde 32 de dinari, o carte pierdut5, cAci nu e vorba de oeditie deosebitg a Maltivenicului , iar cealaltà, Psallirea

' Bunea, Ierarthia, pp. 303-4.2 Ibid., pp. 304-5.3 Ibid.; lorga, $tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 28-9.

www.dacoromanica.ro

182 N. lorga

din 1568, care daca a existat vre-odata, nu s'a gasit oncea din 1570, pentru care se cerea un florin 2.

Psaltirea lui Coresi, poate cea d'intaiu Psaltire tiparita inromane$te, a fost pusa in lucru la 6 Februar din acest an1570 $i s'a mantuit cu o rapeziciune neobi$nuita panaatunci, dupa cat se pare dupa staruinta episcopului celuinou, la 27 Maiu. E reproducerea unui vechiu manuscriMhusit, pe care Coresi nn 1-a inteles totdeauna, necum sa-$iingaduie a-I schimba. Tipkitura, cu slove marl i randuriputine, se infati$eaza destul de frumos. Acum nu se maipomene$te la sfar$it niciun nume de sprijinitor, sas oriungur, ceia ce aratA ca Psaltirea din Brasov era o pubh-catie oficiala a noii Bisericii romane$ti oranduite de Cartnuire 3

Calvinului loan-Sigismund, care, dupa o viata subredd, sestanse incet, tanar Inca, Ii urma in stapanirea Ardealultuun om real $i practic, intelegator al imprcjurarilor, StefanBáthory. Cu toate cä dieta din Novembre 1571 hotaria caepiscopii $i popii romane$ti sa se tie de datoria ce a fostsupt principele raposat noua Biserica de limba roma-neasca" a calvinilor nu mai afla un sprijinitor in Stefan,acest om socotit, care intelegea cA Ardealul trebuia sa aibaalte griji deck aceia a reformarii" legii Valahilor". El nua$teptA, pentru ingaduirea legii vechi a acestora, moartealui popa Pavel piscupul".Pavel Torda$i se afla, in adevar,Inca la 7 August 1574 in Sas-Sebe$, unde iscalia renun-tarea sa Ia stapanirea casei din Lancram, iscalind Tur-d* Palu popu, episcopu' Rumaniloru"5, $i el se stansenumai prin 1577, caci, la 21 April din acest an, dieta dinTurda ingaduia Romanilor can au parasit legea greceascA

I lorga, 1st. lit. rom., 1, pp. 189-90.$tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 21-30; Hurmuzaki, XV,

p. 645, no. MCXCV11.8 lorga, 1st. lit. rom., 1, pp. 189-90.4 Cipariu, Archlvu, p. 301.6 Bunea, lerarchia, PP. 304-5.

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Biserlcii românesti 183

asculta cuvantul lui Dumnezeu", aleaga alt superi-tendent" in locul acelui care a murit"1.

La aceastä data, Inca de mult Craiul daduse Rombilordin Tinutul sau un Vladica asa cum II voiau ei, dupadatina cea batrana. La 5 Octombre 1571 era inthrit ast-fel, dar färà vre-o hirotonisire in Tara-Romineasca sau inMoldova, calugarul Eftimie", deosebit, spune actul princi-pelui celui nou, prin invätatura, stiinta, purtäri cinstite$1 viata cuvioasa". E adevarat cd tot acolo se vorbeste $1de predicarea adevärului evanghelic", de bisericile ro-mâne$ti", de cuvantul lui Dumnezeu curat $1 potrivit cuadevarul", terminologie calviheasca, dar episcopatul luiPavel nu e pomenit in acest document, si Eftimie e, debuna sama, acelasi care fusese egumen la Neamt $1 scriseseacolo povestea atorva ani din Domnia lui Alexandru-VodaLäpusneanu. Numai dupà ce avu hârtie de la Craiu", Efti-mie merse la Pe6, unde-1 sfinI Patriarhul Macarie ; la 3August 1572 $tefan Báthory facea cunoscut $1 acest lucrututuror carrnuitorilor din tara sa3.

In Eftimie, episcop de Roman, care se intampina dupaGheorghie cel ars, din patimä de avutie, din porunca luiloan-Vodd eel Cumplit, s'ar putea vedea, nu Eftimie care seafla in Scaunul Radautilor $1 la 1561, ci acestalalt, carturarul,scriitorul de cronici, a carui episcopie peste munti ar fi fostintrerupta prin aceasta chemare inapoi in Moldova sa' . Inadevar, socotelile Brasovului inseamna la 27 Februar 1574sosirea acolo a Vladical", cu un sol moldovenesc, pentruca sa cateriseasca un Vladica in Moldova"5: Ioan-Voda n'avea

Cipariu, Archivu, p. 301.I lorga, .5tefan-ce1-Mare, Mihai Viteazut etc., pp. 30-1; Hurmuzaki,

XV, p. 647, no. MCC1.8 lorga, $tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, p 31; Hurmuzaki, XV, p.

653, no. MCCXI.4 Cf. Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 209-13.

Hurmuzaki, XI, p. 811. Observatiile par. 1. Lupas contra 1dentificariinu conving. V. Rev. istorica pe 1928, p. 216.

&a-0si

www.dacoromanica.ro

184 N. lorga

la indemana pe Isaia de Rädauti, plecat in solie, nici peMitropolitul Teofan, fugit de eaul lui, iar cu Tara-Româneascastatea in leghturi rele : de aceia chemh el pe episcopul romi-nese din Ardeal.

Si aceasta dovedeste ca Eftimie nu era calvin, ci, cu toataforma numirii sale, se !Astra in vechea traditie ortodoxh.Duph diderea lui Ioan-Vodd se putea prea bine ca Eftimiesh se fi intors inapoi in diecesa lui ardeleanh, pe care nicin'o va fi parhsit in chip canonic. In Septembre 1572 Incaloctiitorul si viitorul urma$ al lui Stefan Báthory, ales ca regein Polonia si plecat inteacolo, fratele sau Cristofor, inthriape popa Eftimie, episcopul Românilor din toath tara Ardea-lului" hothrând in acelas timp ca dreghtorii sai din parteade Miazazi sh nu mai invoiasch despartenii in schimb pentruplata de sese zloti. La 6 lunie 1574 insa Cancelaria lui Ste-fan Báthory libera diploma pentru numirea unui not', VlAdichin locul lui Eftimie, plecat de buna voie" (spontaneum dis-cessum), tim noi acuma and si unde i pentru ce scop,a lui popa Cristofor", si el un om invatat, de buna samaucenic al lui E timie2. Data aceasta, se spune lämurit caepiscopul va avea in sama lui pe preotii rämasi in credintacea veche, pe preotii romAni din Ardeal cari marturisesclegea romanh Iromanam; ceteste : româneasca] sau greceasca,deci nu si legea cea nouh, crestineasch", evangelica.

La 1573, toamna3, Eftimie venise la Brasov, si indata seinfatiseaza acolo, cu teascurile i slovele si cei patru, apoicinci, ucenici ai shi, diaconul Coresi, gata sh se apuceiarhsi de tipArituri 4. Dar, in acest an i cei urtnatori, pangla 1577, Coresi nu dä deck carti slavone 5, care poarth pe

lorga, Stefan-eel-Mare, Mihai Viteazul etc., p. 32, no. XV; Hur-muzaki, XV, p. 613, no. MCCX1.

lorga, .Ftejan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc. pp. 32-3, no, XVI;Hurrnuzaki, XV, p. 649, no. MCCXX1.

Hurmuzald, XI, p. 810.4 Ibid.

V. mai sus, p. 143.

',

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 185

ele sterna munteanä si pomenesc numele lui Alexandru-Vodasi al tânärului Voevod Mihnea. De la 1577 inainte, el nu semai tine nici de acest sprijin, ci tipäreste pe socoteala saCart asemenea cu unele manuscripte din veacurile al XV-leasi al XVI-lea, care dau alAturi textul slavon si traducerearomâneasch". Psaltirea cu otveat", apare astfel la 1576-7(7085 de la Facerea Lumii), indreptAndu-se de o potrivgatre preoti pentru slujba", si catre toti acei cari ar fi avutdorinta de a ceti Cuvântul dumnezeiesc in limba lor2. Erao intreprindere de negot, care izbuti ; in curând si o Evatz-glielie slavo-rornâneascä se tipdri in Ardeal 8. CAci si altiiräsarisera pentru a castiga, in acelasi timp, cu editii slavone,ca Ungurul Lorint diacul, ucenic al lui Coresi, editorulacestei cArti slavo-românesti si al Evangheliei din Balgrad',care ceru si capAta de la printul Ardealului un privilegiu detreizeci de ani, cu care se si laudä. Acesta lucra afarä deorice legAturi cu Tara-Romaneasca, si el nu vrea sa" stiedeck de puterea Marelui Voevod Batär Cristov", careavea intelegere si crutare pentru vechea lege romaneascgsi cArtile ei sarbesti ; doar inteun frontispiciu de s'a maipastrat un corb m5runt, care arninteste tipariturile pentruDornnii munteni 5.

' V. si lorga, Cdteva documente de cea mai veche limbd romdneasca,in An. Ac. Rom., XXXIII, p. 2 si urm.

2 Am gAsit un fragment dintr'o altà Psaltire slavo-romAneascA a luiCoresi, cu forme de limn mo1dovenesti. V. Almanahul Grafica" dinCraiova pe 1927.

a Bianu si Hodos, Bibl. Rom.,1, pp. 80-1; lorga, I, /st. lit. rom., I. p.195 si urm.

Bianu si Hodos, 1. c., p. 75.' 101-ga, 1st. lit. rom., 1. C.

4

www.dacoromanica.ro

186 N. lorga

V.

Mitropolia ardeleanä *i. tipgriturile romtlne*tidin vremea ei.

Inca din Decembre 1578, and se intorcea sfintit demanile lui Serafirn, Mitropolitul muntean j, era un Vladicaortodox al Romanilor ardeleni, care, vrand tsa arate cd emai mare decat ceilalti episcopi, aplecati Care calvinism sau.ingaduitori -lath' de legea reformata, se intitula prea-sfintitulMitropolit chir Ghenadie al Aidealului" 2 $i caruia i se ziceade,Sa$ii Bia$ovului $i de Romanii :din Schei -FluminatuluMitropolitulu marele Ghenadie, dein,totu TinutulujArdealului$i alil Oraziei", deci :al Icomitetelor :exterioare 2, orichiarmarele, de Dumnezeu duminatil arhiepiscopul:Gbenadie ceiaste spre totu despusulii Mariei Lui Bataru Cri$tovu cumila lui Dumnezeu carmuitoriii legiei cre$tineasca"4.

Se pare ca acest cleric, pornit din vre-o manastire veche,ca aceia a Prislopului, statea la Sas-Sebe$, in preajma Tur-da$ului, care, dupd ce fusese locul de re$edinta al episcopieilui Pavel, adapostia acum pe un alt preot calvin cu prctentiiepiscopale, pe Mihai, ales piscopulu Romanilor din Ardeal"5$i, deci, in apropierea Lancramului, unde se intampinase, pela 1570, cel d'intaiu Torda$i.

Ghenadie avea cea mai mare parte din Ardeal $i din co-mitatele exterioare, dar partile Clujului $i Turdei, Crasna,Doboca $i Solnoacele nu erau ale hii, ci ale unui alt urma$al lui Eftimie, pe langa Cristofor , ale lui Spiridon ".Ghenadie, Vlädica de spre Tara-Romaneasca, era insä urma-

' Hurmuzaki, XI, p. 189.t Epilogul Sbornicului slavon din 1581 ; Bianu si Hodos, Bibl. Rom.,

I, P. 82.2 Prefata la Cazania din 1580; Bianu si Hodos, o. c., p. 91.4 Ibid, p. 88.' Prefata de la Palia din 1852; ibid., p. 95.' Bunea, Vechile episcopii, pp. 57-8, nota, 76-8.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli rornanestI 187

sul acelui Cristofor, $i el avea astfel ca vecinVlddica de spre Moldova.

Ghenadie chernd la dinsul pe Coresi, insd lucreze un nou $i mai complect SbornicbAtorilor, reeditat dupd al SArbului Bojidar,

pe Spiridon,

1581, $i-i ddduslavonesc al ser-din Venetia, de

la inceputul veacului ; era menit sä combatd marea stricd-dune si ddere a sfintelor biserici", pornità de la limbilestrAine", prin aceia cd preotimea cApAtA iard$i cArtile sat.-be$ti pentru face slujba la zilele mari. Pentru a se ardtasi mai bine ortodoxia desdvAr$ità a publicatiei, se pomeniaula sfArsit cei patru Patriarhiai Rasaritului

Pe atunci Luca Hirschel ajunsese jude bra$ovean. Hrd-jala Lucaciu" era o cuno$tintd i un prieten al lui Mihnea-Vodd $i al multor boieri g El avea $i legAturi cu invAtatul

harnicul Mitropolit muntean Serafim. Gândindu-se laocrotirea tiparului romdriesc de catre inainta$ul sau loanBenkner, $i mai ales la cd$tigul dpdtat de acesta de peurma acelor carti pe inteles, Hirscher i$i fAcu planul de ada, in locul vechii Evanghelii cu invAtAturil, pe care ordspingnu toti orto doc$ii, una noud, care sd nu atingA cA-tusi de putin pe credincio$ii legii vechi. Ceru manuscriptulslavon dela insu$i Mitropolitul Serafim, pe care e silit a-I numiArhimitropolit", pentru a nu jigni pe Mitropolitul" Ghena-die, din tara sa. CdpAtAndu-I, 11 dAdu pop ilor din Bra$ovscoata" in romAne$te, $i acest lucru greu se fdcu inteunchip deosebit de multamitor de acela din doi care InvAtasela Pee carte sarbeascd, Mihail fiul lui Dobre 3. Coresi, adusdin nou in Brawv, incepu sd lucreze la 14 Decembre 1580$i mAntui la 28 lunie 1581, (land Bisericii ortodoxe a Ro-mânilor $i limbii romAnesti unul din cele mai insemnate mo-numente ale lor. Peste cateva luni, editorul sas se Iduda cdlucrarea, de $i cuprindea TatAl Nostru $i Crezul, ca $i

[Hann i Hodos, Bibl. Rom., I, pp. 83-5, lorga, 1st. lit. rom.,I, p.198.2 Bogdan, Relatiile, pp. 287, 29.3 Prefata.

I

sA-I

a-si

5

si

'

www.dacoromanica.ro

188 N. lorga

cele zece Porunci, dupa Catehismul luteran e foarteceruta pretutindeni unde traiesc RomAni cu toate ca Pre-fata pomeneste numai pe stapAnitorul Ardealului $i pe alTerii-RomAne$ti. Pe Ghenadie II vedem trecAnd in Tara-Ro-mAneascA si in Novembre 1582 2.

Doi ucenici ai lui Coresi, diaconul Serban $i diacul Ma-rien, luarg in lucru, peste ckeva luni numai, la 14 Novembre1581, isprAvind in lunie 1582, la Or5stie, ora$ vecin cu Tur-da$ul V15diai calvinesc, o traducere a Paliei, a VechiuluiTestament, f5cut5, se pretindea, dup5 originale slavone, gre-ce$ti $i ebraice, dar, de fapt, mai ales dupà un text maghiar,care s'a $i gAsit, de predicatorii din Caransebe i Lugoj, dedascAlul de carte din Caransebes si de protopopul lnidorii,

pe cari trebuie sa ni-i inchipuim deci ca oameni in-vatati pentru vremea lor. Un urma$ al lui Nicolae Forrd,puternicul Francisc Geszty, care juc5 peste putin in Mol-dova rolul de supraveghetor, pentru principele sau, careera atunci Sigisrnund, fiul lui Cristofor Báthory, al luiAron-VodA, luA asupra-$i cheltuiala tiparului. Cartea nu cu-prinde deck cele d'intaiu doua cArti ale Bibliei ebraice, Fa-cerea (Bitia") i Exodul (Ishodul"). Dar celelalte parti er'augatite de tipar $i ele : un manuscript de lAnga Oradea-Marecuprinde Leviticul, Numerele, Cartea Regilor si ceva dinprooroci ; iar dou5 foi din Levitic se aflA in pastrarea Bi-bliotecii din Belgrad s. Se anuntau $i alte luceari românesti,dar tiparul ardelean nu mai dklu de acum inainte deck doarcarti slavone a cAror vAnzare era sigurA 4.

1ntreaga miscare de tipArire a cärtilor sfinte $i a unorgrti de biseric5 in romAneste, care imbogAtise $i rAspAndise

Hurmuzaki, XI, p. 656.Ibid., p. 824. Cf. lorga, 1st. lit. rom., I, p. 199 i urm.

3 Mangra, Cercettiri literare-istorice, Bucure0i 1896, pp. 13-4 ; Has-deu, Cuv. den Bardni, I, p. 6 0 urm.; lorga, 1st. lit. rom., I, p. 203

urm.Bianu i Hothl, Bibl. Rom., I, pp. 99-100.

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roniänesti 189

asa de mult literatura noastrà incepAtoare, n'a produs altaurmare religioasa cleat trecerea la calvinism a varmeghiei"lnidorii $i a oraselor bAnAtene de supt stApanirea BAthore$-tilor, Lugojul $i Caransebesul. Ceilalti Romani din Ardeal $ipartile unguresti rämaserä credinciosi ai legii celei vechi.

. CAnd muri Eftimie, care avea, dupA intoarcerea sa din Moldova,pe temeiul unei orAnduiri craiesti" ce s'a pierdut, Tinutu-rile Turzii, Clujului, deci ale Nord-Vestului ardelenescprecuin si cele unguresti ale Dobocei si Solnocului d'innAtin-tru, in comitatele exterioare" i se clAclu, pe la 1579 ',ca urmas, de cAtre Carmuire, Vladica Spiridon. La 1585 prin-cipele Sigismnnd recunostea pe acesta si-i incredinta IncaSolnocul-de-mijloc, Crasna $i MaramurApl, ca unui superin-tendent calvinesc '. Dar Arhimitropolit", ocrotit de-a dreptulde un Guvern pe care din ce in ce mai mult lesuitii tAna-rului principe il conduceau in sens anti-calvin, rAmase Ghe-nadie.

Locul acestuia fu luat in 1585 de egumenul Prislopului,loan ',numit la 20 Mart, intors de la hirotorde in Augustdin care Mihai Viteazul era sa facA, inainte chiar de cuce-rirea Ardealului, un adevArat Mitropolit, stand in capitala terii.

' V. si Cipariu, Archivu, p. 302.

7 Bunea, Vechile episcopii, pp. 57-8, n ta I ; cf. pp, 73-5 nota; le-rarchia, pp. 46-8.

8 Bunea, Vechile episcopli, pp. 60-1, nota; Hurmuzaki, XI, p. 830.

www.dacoromanica.ro

PARMA a Ii-a-LUPTA BISERICII MOLDOVENESTI

Cu

RECLICERIREA" CATOLICA.

I.

Petru-Vod6 $chiopul *i episcopii din vremea sa.In Tara-RomaneascA si in Moldova, miscarea luteranä si

cea calvinä nu pAtrunserä nici in cea mai slabä m5sursa. Darin spre aceste teri se indreaptä in curând avântul catolicis-mului, care, trezindu-se din cea d'intaiu toropealà a sa, isistatornicise dogma la Conciliul din Trento si, prin misionarienergici ca un Solikowski in Po Ionia, un Possevino in Mos-covia, c5uta sa' cucereascA in RAsArit teri cu care s'a se des-pAgubeascá pentru pierderile suferite in Apus.

Petru Schiopul, care venise ca un Domn de impAciuiredupä zilele crunte ale cumplitului" Ioan-Vodg, scoase in 1578pe Anastasie, Mitropolitul acelor zile3 de prigonire pentrubiserici, care Anastasie se compromisese din nou rgm'aindpe lAngd usurpatorul loan Potcoavg, si puse in locu-i peTeofan, intors din adgpostul lui ardelean 1. La Roman, dup5plecarea din Moldova a lui Eftimie Ardeleanul, care nu va fiasteptat s5 dea ochii cu Domnul trimes de Turci, pa'storiàEvstatie, care se intimping de la 1577 inainte 2, la 1584 ur-rnandu-i Agafton. La RadAuti, dupä treatorul Dimitrie, numitde Despot si fugar inaintea lui Alexandru L'apusneanu intors3,

' Ureche, p. 232; ed. Giurescu, p. 244; Hasdeu, Arch. ist., 12, p, 27,no. 296.

' Melchisedec, Cron. Rom.,1, pp. 213-6.' Hurmuzaki, XI, p. 72, no. C1X.

www.dacoromanica.ro

192 N. lorga

si dupa Isaia, care nu putu sa tamale multa vreme si e aratatca fost erAiscop inca de la 1580-1,diplomatul in rasa al luiloan-Vocla se Meuse acum un schivnic fara legaturi cu lu-mea 1 , fusese pus un fecior de boier. Era dintre neamurilecele marl ale terii si, pe langa aceasta, avuse de mama pe oruda a Doamnei Ruxanda. E Gheorghie Movila, ai caruifrati, leremia si Simion, aveau rosturi insemnate Ong sacapete chiar coroana terii2.

Langa Teofan stateau astfel doi clerici fara invatatura maiinalta, de si Gheorghie Movila invätase la Pobrata, manastirenouä, de carturari 3. BatrAnul Mitropolit insusi nu ramasemulta vreme in Scaunul sail arhipastoresc. Petru-Vocla fuinlocuit la 1579 de lancu Sasul, fiul lui Petru Rares cu oluterana din Brasov, si acest nou stapAnitor nu se putu inte-lege cu Vladicii si nici cu boierii nostri. Gheorghie Movilazidise o mänastire notia, a Sucevitei ', si, supt cuvânt ca mergsa sfinteasca acest lam de inchinare, asezat sus, in Bucovinade astazi, Teofan, impreund cu episcopul de Radauti si elltoatA rudenia acestuia, fratii Movilesti, cumnatul lor, Balica,si partenitorii neamului, trecu in Polonia (1581). Inteun actdin anul urmator, Teofan e pomenit ca fost Mitropolit" 'si fireste, fost episcop" e si Gheorghie Movila .

Pe urma acestei pribegli, in fruntea careia stAteau macardoi din cei trei episcopi, se prabusi Scaunul de Domnie alcelui de-al doilea eretic care izbutise a cdpata stapanireaMoldovei. Astfel scapa tara de rusinea Cârmuirii printr'unSas, de lege luteran", care crestinatatea cea dreapta n'o.

7 Melchisethc, o. c., pp. 210-2.' Wickenhauser, Radautz, pp. 16-7.3 Candela, IV, 1885, p. 147.' V. Din, Miindstirea Sucevita, cu anexe de documente. ale Suce

vitei si Schitului celui Mare, Bucuresti 1923.5 Hurrnuzaki, XI, p 2, unde se aratä celelalte izvoare. V. In deosebi,

Kozak, in Archly für slavische Philologie, XIV si observatiile Or. D.Dan, in Candela pe 007, n-r jubilar, si In editie separatd.

o Ibid.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 193

iubia", ci se va fi lacomit si el, eulegatorul de dijma dinvite si ucigasul de boieri, la averea Bisericii ca si Despotori Ioan-Vodà cel Cumplit Teofan se intoarse in tar5 inacelasi timp cu Gheorghe de Räd5uti ; la 11 Septembre 1582

el se afla lânga Domn in taba'ra de la Tutora2; actul dinOctombre 1583, in care fostul Mitropolit Anastasie e infruntea clerului rnoldovenesc, (Find lui Petru-Vod5 binecuvân-tarea trebuitoare pentru ca egumenul Mihail de Moldovita siurmasii lui sa-I pomeneasc5, trebuie s5 fie tiu data-P. $ila 8 April 1585, Anastasie se aflà ca fost Mitropolit", peand Teofan st5tea in Scaun la 10 lanuar si 28 Februar1586 4. El era sà-si mântuie zilele la Muntele Sfânt, unde ivede chipul purtând imprejur o inscriptie in versuri grecesti,care arata inrudirea lui cu Doamna lui leremia Movila, fatalui Gheorghe Izlozeanu 5. La 20 Decembre 1587, in sfarsit,cirja de Mitropolit o tinea Gheorghie Movil5 insusi, in alcdrui Scaun episcopal de la RAd5uti venise acum arhiman-

_dritul din Rasca, Ghedeon bDomnia a doua a lui Petru 5chiopul firm noua ani de

zile, si ea inseamnä inceputul infiltratiei catolice.

Propaganda catolicii a Iesuifilor poloni in \loldova.

intr'un act de sigur autentic si titulatura lui Alexandru-Vodd de Damn si prin mila Sultanului turcesc si a Vizi-

Ureche, p. 234; ed. Giurescu, p. 249.2 Hasdeu, Arch. ist., p. 144, no. 209.

Wickenhauser, Moldawiza, pp. 90-1,4 Arch. Stat., Rdngdrati, I, 4, 6; 111, 3; Wickenhauser, Moldowiza

pp. 91-2.V. memoriul mieu despre Portretele Domnilor romAn1 la Athos, in

An. Ac. Rom. pe 1923.6 Hurmuzaki, XI, p. LIII.7 Ibid., if, p. 532.

13

1',4

.

.re

°

www.dacoromanica.ro

194 N. lorga

rilor se mai intalneste $i la Mihnea-Voda, care, inteo scri-soare catre Bra$oveni, i$i zice: $i cu norocul Domnuluinostru, cinstitului Impärat"1 datat din Iasi, 24 Mart 1565,Alexandru Lapu$neanu recomanda pe fiii sai catre Puterileapusene, daca ar fi ca ei vre-odata, neputand capata Domniade la Poarta, sä mearga pentru ajutor la Curti le din Franta$i Anglia, sau la dogele Venetiel. De atunci inainte legatu-rile cu Apusul latin ale pretendentilor, tot mai multi, s'auindesit necontenit. La 15 Iunie 1589 se indreptau din Su-ceava catre Papa staruinte pentru Stefan-Voda, unul dinfiii batranului Lapusneanu, din partea fostului MitropolitAnastasie, care e pomenit, cum -am vazut, si pana pe la1582 ca fiind in preajma Domnilor, pe cari-i binecuvinteaza$i a unui Grigorie, episcop de Roman, poate supt loan-Vod5.3. Amandoi Vladicii se prang de robia turceasca, deslabiciunea Domnului, care, fiind din mijlocul dinastiei.muntene, e calificat de strain $i venetic", de Turcii, Grecii,Ungurii" de straja $i Muntenii", de cari e incunjurat.Cu aceasta scrisoare a lor, Stefan-Voda, avand cu dansulsi cativa boieri tined, se duse, prin Venetia, la Roma, deunde dobandi atatea recomandatii ate trebuiau ca sa-i in-curce toata viata, pe care o banuim a fi fost scurta I.

La aceasta data, Moldova oficiala fusese apropiata de ca-tolicism prin silintile unui strain, care fusese sprijinitorulla Constantinopol $i apoi sfetnicul lui Iancu-Voda $i pecare Petru-Voda 11 primise de la inainta$ul sau, facându-Icamaras $i capitan de Lapupa $i incredintandu-i, ca unuiPostelnic, legaturile terii sale cu Crestinatatea vecina. Barto-

I Bogdan, Relatille, p. 287, no. CXLI. Vornic-Mare era la 1565 inadevAr Zbiare, Imasco Zbiare, care a fost Mat de loan-Vociä cel Cum-plit ; Sbierea, Familie Shierea. Cf. si lorga, Pretendenti domnestt,diA An. Ac. Rom., XIX, p. 9, nota 1.

Vezi mai sus, p. 188.3 Hurmuzald, 111 I, pp. 125-6.

Cf. lorga, Pretendenti domnesti, pp. 50-1.

2,

'

'

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii romanesti 195

lomei Bruti, un Albanes italianisat, de lege apuseana, caredoria apoi pentru dânsul si fiul säu anume räspl5tiri de laRoma, se intelese cu arhiepiscopul catolic de Liov, I. D.Solikowski, cu Warszewiecki, rectorul Colegiului iesuit dinLublin, cu cardinalul Hanibal de Capua, pe acel timp nunciupontifical in Po Ionia, si cu legatul Aldobra.ndini si incepusa ajute patrunderea legii apusene in Moldova.

imprejurdri pe care nu le cunoastem, dupa un lung-5ir de episcopi titulari poloni, cari nu v5zur5 niciodataMoldova si de gardieni ai mAnAstirii din BacAu, a carorserie se incheie la 1572 Ieronim Arserighi, Grec unit dinChios, care avea multi compatrioti printre negustorii dinIasi, fu ales episcop latin al Moldovei 2, acordându-i-se sisituatia mai inalta de vicariu apostolic". I se cladu rese-dinta la Back], unde, de mulla vreme, perise orice urma avechiului centru catolic. Arsenghi, Bruti si Petru-Voclà omo-nimul sdu muntean tinuse pe o fat5 a lui Cherepovici din Ardeal,calvina ori catolicd, Elena', trimeserg, inainte de Iunie 1587,scrisori catre Solikowski, instiintându-1 ca propaganda ca-tolica poate fi deschisä Färd inultd zabava" sosiau in Sep-tembre scrisorile de AnultAmire din partea Papei. in pri-mävara anului 1588 se fäcuserà oarecare progrese : Iesuitifuseserg asezati in Iasi si partile vecine, curn e Cotnarul,uncle li se dadu si din viile domnesti 5, iar Franciscani seaflau raspAnditi .in satele de la munte, avându-si m5ngs-tirea in Bacgu, la dregerea cAreia lucra Arsenghi, asezat

' lorga, Studii l doc., I-11, pp. XXXIX, 154; Candea, o. c , p. 46urm.

Vescovo chiatnato di Moldavia ; cf. Hasdeu, Doc. din Bibl. do-Columna lui Traian, VII ; Mon. Slay. Merid., XVIII,

p. 3 si urm.Hurmuzaki, XI, Prefata.Przezdziecki, Listy Anibala z Kapui, Varsovia, 1852; traducere fri

Hasdeu, Arch. 1st., II, p. 22.5 Hurmuzaki, III, p. 100.

In

1,

4.

si'

rio-panktiliand, in

4

www.dacoromanica.ro

196 N. lorga

0115 atunci in camarile de lemn de Fingl biserica Sf. Nico-lae cu venituri in satul vecin Trebes t.

Ce insernna aceasta ocrotire a catolicismului de tin bietDomn moldovenesc cu multe nevoi si cu puting minte, oaratg scrisoarea lui Petru-Vodà, trimeas5 la 1-iu lanuar 1588Papei : &esti inteinsa, pe Fan& multe complimente umilite,si fágiduiala ea, impAciuindu-se Polonia tulburath, undeel insusi r5vnise, o. clipà, sä fie rege 2, si, fireste, rege ca-tolic, va trimete soli la Roma pentru s5rutarea picioa-relor" ; se vorbeste mai ales de reformarea Bisericii cato-lice aici in tam noasträ, a Moldovei" 3.

In satele locuite odinioarä de terani buni catolici pätrun-sese husitismul veacului al XV-lea, apoi loan-Vodä Despotfacuse reformatie" in sensul lui, i poate chiar, acum 4ede curAnd, lancu-Vodä luterarttri-va fi lasat urme de rAvna sapentru legea crestinä curatà". Un vestit pArinte iesuit, carevisità Moldova intre 1582 si 1586, g5si biserica vechilor ca-tolici ieseni plinA de steaguri si pietre sculptate cu steme stavAnd drept preot pe ate un cleric luteran in c5lAtorie 4 j elnu putu sa ramAie` dupä dorinta putinilor credinciosi, carifaggduiau capete de la Domn numirea de episcop, pen-tru restaurarea catolicismului Când agentul papal intre Slaviide la Rásarit, preotul Alexandru Comuleo sau Komulovié,trecu prin tarä, el cal-AU de la Petru-Vod5 porunca de a nuse mai primi predicatori luterani supt amendà de o sutá deboi pentru fiecare comunitate u.

Aceste m5suri vor fi avut succes in orase, dar satele tre-buiau aduse acum la catolicism, urmAndu-se lucrarea de re-

1. Ibid., XI, p. LXII; III, p. 116, no, C111,Ibid., XI, pp. L1X-LX.

3 Ibid., UI, p. 98 I urm.' Ibid., XI, p. 116.5 Ibid., p. 117.

Ibid. Pentru Komulovid existä o lucrare deosebitá a d-lui Andreieress.

sä-i

°

5.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 197

cucerire pe care, Inca de supt Bogdan fiul Lapusneanului, oincepuse, la Husi $i Roman, un preot din Trotus, Mihai Ta-buc, puind-o supt ocrotirea episcopului de Camenita 1 Erausa fie insa läsati in pace, neaparat, acei multi catolici; dinIasi si de aiurea, Ragusani, Chioti $. a., cari trecusera lalegea terii . Asezarile de la Räsaritul Siretiului capatarapreoti dintre lesuiti, pe cand Franciscanii erau sa serveascape cele de catre munte. Bisericile daramate se faceau din nouin toate aceste vechi adaposturi ale catolicismului represintatde Unguri $i Germani, in numar de 15.000, dupa socotealalui Bruti .

Bruti, care cerea $i Bernardini, militie catolica nouä, pentrua duce lupta cu si mai multà izbanda, voia pentru sine untitlu ca acela de procurator $i apärator al catolicilor impo-triva ereticilor", adeca al ereticilor din Ardeal", spune elin aceia$i scrisoare , al ereticilor din Ardeal $i celor ger-mani", cum se vede in alta scrisoare cu aceiasi data 5. CaPetru-Voda pusese scrisorile Papei la frunte, dupa datinarasariteana, nu insemna de loc, cum credea Solikowski, ca ela declarat astfel pe Prea Sfântul Pärinte ca adevarata cape-nie a Bisericii intregi $i mostenitor al Sf. Petru" 6, $i astfelbucuria aceluiasi ca a fost castigat pentru catolicism neamulcare a dat pe $tefan-cel-Mare, PUternicul Domn, biruitor alTurcilor, al regilor Poloniei si Ungariei", $i care se coboaradinteo colonic italiana", era putin cam pripith 7.

Sperantele de raspandire a catolicismului in partile noastrecrau insa foarte vii, inteo vreme cand $i Petru Cercel, Dom-nul muntean fugar, scapat din temnita Hustului maramura-

Ibid., 116, pp. 698-9.2 Ibid , XI, p. 116.8 Ibid., Ili, p. 100.' Ea poarta data de 14 lanuar 1588 ; 1. c.5 Ibid., p. 101, no. LXXXVII. Cf. Candea, o. c." Ibid., p. 103; scrlsoare din 26 Februar 1588 catre Papa.

Ibid.

www.dacoromanica.ro

198 N. lorga

sean, se afla la Roma, facand tot felul de protestari despresentimentele sale de veneratie pentru capetenia cre$tinatatii" 1La 3 Septembre din acela$i an 1588, Warszewiecki insusi,cu doi tovara$i, loan Kunig $i Justus Raab, lesuiti arnandoi,se infati$a lui Petru-Voda in tabara de la Tutora, unde acestase afla de teama ciumei. Domnul Moldovei primi cu placereo carte cu icoane $i se invoi la ridicarea unui seminariu ca-tolic, cu cheltuiala parintilor iesuiti 2. In chestia religioasa elnu fagadui insä mai mult decat ca va goni pe strainul carenu va paräsi eresia $i va scoate chiar din randurile strajiisale de Unguri pe eretici, cia e se si facu supt ochiiTrimesului engles la Poarta, Hareborne, care tocrnai strabateaMoldova'.

Warszewiecki $i tovarasii säi ramasera in tara. Ei primirascrisorile de raspuns ale lui Petru-Voda catre Papa, in careDomnul asigura ea' si Vladicii sai lucreaza de fapt pentrustarpirea eresiei protivnice catolicismului. Bruti insusi $i, cu el,leremia Movila, fratele Mitropolitului, care avea cele mai marisimpatii pentru Poloni $i pentru toate ale lor, mersera in soliepeste Nistru, ducand si scrisori &are nunciu 5. Ei aduceaucele mai bune stiri despre inaintarea misiunii iesuite $i a ce-lei francis cane ; Warszewiecki, a carui plecare o ceruseraFranciscanii, alcatui un memoriu in care se arata ea' Patriar-catul constantinopolitan, de care n'ar voi &à mai $tie Mitro-politul Gheorghie, e ca $i desfiintat, pentru ca Patriarhul le-remia pribegeste prin Rusia Tarului, pe cand Sultanul a fa-cut moschee din biserica lui patriarhala i cere 105.000 degalbeni unguresti de la cine vrea aceasta situatie 6. S'ar puteaca$tiga Biserica Moldovei, ingaduindu-se numai ritul grecescsi mai departe, $i tot a$a s'ar dobandi si Tara-Romaneasca

Scrisoare a lui din 1-iu lunie 1588, ibid., pp. 105-6, no. XCI.Hasdeu, Arch. ist., pp. 174-5. no, 257.

3 Cf Fourquevainr, In lorga, Acte 1 fragmente, I, p. 37.4 Hurmuzaki, 111, p. 108, no. CX1V; p. 22, no. CVII.5 Ibid., p. 110 I urm.6 Ibid., pp. 120-1; XI, pp. LXIII-IV.

'

I%

www.dacoromanica.ro

românesti 159

al cArii Domn are mama catolicA : supt el, adaugim, inainteori dupà misiunea lui Alexandru Komulovi6 sau Comuleoluteranismul fu scos din Târgoviste prin silintile unui misionarcretan 2.

Un bun seminariu pratit de Papa ar fi potrivit pentru Clsä aducA foloase asa de mari. Era vorba de un Colegiu, detipArirea unor calendare si de introducerea cu timpul chiaia stilului nou, abia primit in Apus. DeocamdatA Iesuitii dinmisiunea polonA $i alte cinci persoane dintre aceia pe cari-igonise dieta ardeleang, se asezarà la Roman, inceplind, larandul lor, opera de convertire ei naclAjduiau s ispiteascaaici clientela lor scolarà din tara pe care trebuiserA a opArAsi 4. Era sa se inceapà in postul mare al anului 1589opera de predicare si convertire, si Bruti simtia pentru Mol-dova nevoia unui episcop, sufragan al Liovului, in locul luiArsenghi (Arsengo), dispArut farA sa putem sti cum La 2Februar 1589, Ungurii, Sash, Lesii si cei de alt neam carisant de legea Papei" in Iasi, Cotnari, Harlan, Vasluiu, inRoman, Piatra si satele unguresti erau indemnati cu hotärAresa se intoarcA la vechile lor obiceiuri, sä posteasa si sg-sidea copiii la scoalA6. Solikowski cApatà, in August, sarcinade a ocroti, controla si indemna Biserica intemeiata in Mol-dova, ca superintendent general si special" (10 August1589) 7.

Moartea lui Sixt al V-lea nu distruse resultatele ce secAstigaserA pAnA atunci. In faciar mai amintia Bruti nouluiPapA, la inceputul anului 1591, de Biserica lating a Moldo-vei Acesta n'o trecuse insa cu vederea, ci numise, in 1590, pe

1 V mai sus. p. 196 si Bärbulescu, Cercetári istorico-filologice, p. 81.1orga, Studii Si doc., 1-11, p.

3 Hurmuzaki, III, p. 123.4 Ibid., XI, p. LX1V.5 Ibid.6 .1bid., pp. LXIV-V.

Ibid , 111, p. 126; pp. 128-;-..0, ne CXIII-IV.8 Ibid., p. 141 urm

Istoria Bisericii

41# .

'i

';

'.

www.dacoromanica.ro

200 N lorga

provincialul franciscan al Candiei, Bernardo Querini, ca epis-cop pentru amândouà terile noastre, cu titlul de Arges, inviatpentru dânsul . Nu era vorba insa nici acum sa se incercecucerirea Românilor chiar, din Moldova $1 Tara-Româneasca;insusi episcopul instiintä pe Domni ea' e trimes numai pentrucei ce traiesc dui-A ritul latin (alla latina)"'. Querini zaboviinsä mult timp la Roma si in Creta ; el nu porni deck in1597 3.

Când Petru-Voda parasi, in August 1591, Moldova, defrica urgiei turcesti, rostul catolicismului la noi se incheiasede fapt, dar numai dupd ce se inapoiasera Romei suftetelede Unguri si Sasi care fusesera un timp instrainate de dânsa.lar Petru-Voda, care ducea cu sine cele doua Psaltiri siPraxiul in i omaneste, tipariturile lui Coresi 4 , $i care, tot

data, vorbia, in surgunul sau, de marele dor ce are de a cer-(-eta Roma si de a saruta piciorul Papei numai sä se vadacapat din Tirolul banuielilor si prigonirilor, in Italia liberä ! ,

ii tinea langa ei pe Mitropolitul Gheorghie, pe preotul Teo-dosie Barbovschi, pe un alt preot grec, si n'avea de gandsa se faca, acum la sfârsitul vietii, catolic. Trupul lui a fostingropat de aceia, in 1594, nu in biserica insasi a Francisca-nilor din Bozen (Bolzano), ci, ca si aI Doamnei sale, RusoaicaIrina, afara, langa zid 5. Numal fiul lui Petru, $tefan, botezatortodox, probabil de Mitropolitul Movila, fu adus la legeaApusului, in Colegiul Iesuitilor din Innsbruck si s'a invredni-cit, murind pe pragul tineretii, de o inmormântare in bisericaparohiala din acel oras. Dar el era acum un strain, a caruicredinta si ale careia fapte nu mai priviau Moldova.

Querini declara formal la 1599, cind se afla la Roma,

Ibid., p. 545. Pentru intaia creare a diecesei, mai vezi Com,, lit.pe 1904, p. 41.

Hurmuzaki, Ill, p. 545.Ibid.Ibid., XI, p. 555.Ibid., p. 451, no. DXCV. V. Toro, 0 farnilie domneascd in exil, in

.Biblioteca pentru toti".

''

"

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii rolnanesti 201

asteptandu-si intarirea, ca Mitropolitul Gheorghie Movilà, omlipsit, de alRinterea, de o mai inalta culturä bisericeasc5 sau pro-fana, in Tirol Nemtii îi bateau joe de dânsul, facandu-I,,bivol" ', nu recunostea de fapt pe niciun Patriarh, asainat cu vorbe bune, din partea Papei insusi, $i cu indem-nuri pe Iângà fratele sau leremia, ajuns Domn in August1593, cu ajutorul si supt ocrotirea statornicA g Polonilor, arputea fi astigat pentru ascultarea de Scaunul roman 2.

Legaturile Bisericit mo1dovene0 cu Patriarhiaconstantinopolitang.

In adevar, daca supt Mihnea-Voa, care primia pe trime-sul calugarilor de la manastirea Blatadonului din SalonicIi dadea 2.500 de aspri munteang pare sä fi avutleggturi neintrerupte cu Scaunul patriarhal din Capitaia impä-ratiei, Moldova din vremea lui Petru $chiopul $i a urma$ilorsai, pana la sfirsitul dinastiei iubitoare de crestini $i ing6-duitoare de catolicism a Movilestilor, arata sä fi avut numaiafaceri politice cu unii dintre clericii cari se bucurau demai multä trecere la Constantinopol. Astfel Patriarhul leremiascria Gheorghie la Bozen pentru a-I indemna sagrabeasca plecarea lui Petru-Vodg', caruia i se va capata din

Hurmuzaki, II, p. 526.' Benche sia Moldavo del rito greco, non conosce per superiore II

Patriarca di Costantinopoli, ni altro Patriarca d'Oriente, e con moltaf acilita si potria ridurre alla debita obedienza di V. S. Beatitudine etdella Santa Sede Apostolica, quando V. Santita si degnera scriverliquattro parole, dopo che scrivera al prencipe suo fratello. haverd migiA promesso d'unirsi meco",..etc.; ibid., III, p. 546-7.

' lorga, Contributli la lstoria Munteniei, In An. Ac. Rom,", XVIII,p 33.

$i

Vladicai"

Bt.

Jaistrica-

www.dacoromanica.ro

202 N. lorga

nou stdpanirea Moldovei 1, $i se indrepta catre Domnul fugarinsu$i, fiul sufletesc iubit al Smereniei Lui", dAndu-i nä-dejdi de inoirea Domniei Dovezi ins5 despre o adevgrataascultare de Patriarhia ecumenic5 in cele biserice$ti n'avemde spre partea Moldovenilor.

Domnul Moldovei, ca $i al Terii-Române$ti, primia in Con-stantinopol miruirea din partea c5peteniei recunoscute a or-todoxiei, care-I privia ca pe un fel de urma$, slabit, umilit

trimes in surgun departe peste Dunare, al Imparatilorbine-credincio$i" $i de Dumnezeu incununati" ai trecutuluibizantin : inaintea tinzii bisericii care se invrednice0e deslujba Ecumenicului el e int5mpinat, in ziva sfintirii sale, deinaltii deninitari ai Curtii patriarhale $i de Mitropolitii ce seint5mplà a fi in Constantinopol .sau se aflà statornic in Si-nodul Bisericii celei mari". In naos Ii a$teapt5 Patriarhulinsu$i, $i Scaunul imp5ratesc e gatit pentru a primi pe sin-gurul stApAnitor crestin ce a mai rArnas in Rasaritul ortodox.Ecteniile ce se cânt5 11 preamaresc intocmai cum se preama-riau odatä ImpAratii Romei celei nou5, urându-i-se prea-cu-.cernicului, prea-seninatului si prea-inn5ltatului nostru Domnputere, biruint5, trainicie, s5n5tate $i mântuire", precum ciorice _biruitita asupra du$manului Dupd ungere, Voevodulasculta o cuvântare patriarhalä, in care era sfAtuit s5 fiedrept, s5-$i carmuiascd hine tara:$i sA apere Biserica", cac5rii ocrotitor firesc aparea, in lipsa, m5car pentru c5tva timp,a unuia mai mare cleat dânsul4. Mihnea-Voda era co isideratca un rege" ortodox de calug5rii manAstirilor din Tesalia .Dar niciun Mitropolit moldovean si, pang la Mihai Viteazul,

cand, pentru scurfa vreme, datinele vechi se intoarsera,niciun Mitropolit muntean nu irebuia sg-si capete cArja de la

' Hurmuzaki, XI, p. 313, no. CCCCXL1.' Ibid., pp. 370-1, no. DXV1.

Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 4 i urm.Ibid.V. lorga, Fundefiani religioase ale Domnilor romOni in Orient ;

An, Ac. Rom., XXXVI. .

5i

at

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roman4ti

Constantinopol, nici mAear ssa meargA ofi sa scrie acolo pen-tru o recunoastere care nu se mai socotia denevoie.

Totu$i, mai mult din lipsa de bani deck din simt de-

mandrie, Patriarhia constantinopolitand avea nevoie de teriledunärene, care o uitaserà a$a de mult. Cu acest gand venisein Moldova lui Alexandru LApu$neanu, la 1561, Patriarhulloasaf ', care se afla in tail la 1-iu Januar din acest an, luandparte, de sigur, $i la punerea temeliilor manAstirii Slatina2.Pentru aceia venise in pArtile noastre, bine primit $i in Bu-curestii lui Mihnea-VodA $i in Ia$ul lui Petru Schiopul, Pa-triarhul strangAtor de pomeni Ieremia3. Afacerile Patriarhuluiramaserà in sama dascalului", a lui Nichifor Parhasios,cantAretul", vicariu patriarhal, a cArui manA se dovedi preadarnicA pentru Vistieria aproape secatA a Ecumenicului flA-mand. Nichifor ingriji, dupà intoarcerea lui leremia, de inte-resele lui Aron-Vod5 al Moldovei, $i, prin staruintile lui, Petru

ercel ii afla sfarsitul in apele MArii. La 1593 el ar fi im-piedecat, dacA este sa-1 credem, planul lui Sinan-Pa$a, Marelc-Vizir, de a face pasalacuri din terile noastre.

De la 1592, dascAlul" era exarh patriarhal", mai alesperitru terile de peste DunAre, pe care leremia le credeacistigate prin cAlAtoria lui. Numirea lui Mihai Viteazul i sedatori, se spune, lui 3. El se indrepta deci cAtre Princi-pate in anul de mare primejdie $i stralucita glorie 1595,pentru a pune stavilA catolicismului, care se intAria intreLatinii vechi, supu$i Domnului Moldovei, $i care, prin in-prijirea lui Solikowski $i Warszewiecki, prin Colegiile dinVilna, Liov si Polock, in sfarsit prin sprijinul noului regepolon Sigismund al III-lea, care voia sa se arAte un cat ma'

I B gdan, Cron, mold., p.2 lorga, Inscriptir, 1, p. 45.3 V. mai sus, p. 154.4 lorga, Nichifor dascalul, in ,An. Ac. Rom.", XXVII, pp. 3-5. Cf

mai sus, p, 148-9.5 P. P. Panaitescu, in Revista Istoricd, XII, p. 83.

:03

ii.

www.dacoromanica.ro

104 N. lorga

bun catolic, capatase acum sufletele celor mai multi dintreRutenii ce trAiau supt puterea regelui Poloniei, $i procla-mase chiar aceastA convertire in sinodul tinut, cu opt Vla-dici rusi, la Brzesk, in ziva de 12 Iunie 1595 2.

Nichifor se asteptase sa gAseasca la noi lini$tea trebui-toare pentru a se tinea un sobor de int Afire a ortodoxiei.Dar el veni odata cu o$the cotropitoare ale lui Sinan $i

-vazu cu ochii sal mAnAstirea lui Alexandru-VodA $i a fiuluilui, Mihnea, «mänästirea de cArAmizi de lAngA Bucure$th),prefAcutà in moschee si cuprinsà, cu cimitir cu tot, in «pa-lanca > noua de aparare, pe cAnd intreg orasul era incunjuratde intArituri ce purtau in bastioanele lor tunuri '. $1 la Tar-goviste el a fost poate martur al stricArii unor biserici decAtre Turci 2 ; la Sf. Nicolae se vede $i asfazi insemnarea cazidirea a fost «sparta la Sinan-Pasa» ; Mitropolia a adapostitpe hogea Islamului facAndu-si rugaciunea4. Totqi, cAlAtorindrApede, (dascAlub ajunse la Ia$i inainte de intrarea lui Za-moyski cu ostile lui polone in Moldova, pe care Cancelariulsi Hatman o smulse cAtre sfar$itul lui August de la noulDomn al ei, $tefan RAzvan, pus de Ardeleni toc rai pentrua fi o stavila in calea Polonilor ca $i in a Turcilor5.

La sinodul din 1a$i (13-7 August 1595), pentru infranareapropagandei catolice in Tinuturile ruse$ti $i romAnesti, seadunarà cu Nichifor poate episcopii ruteni cari protestaserala 1-iu Iulie precedent impotriva actului de Unire de laBrzesk, Ghedeon Balaban, episcop de Liov, si colegul

' Engel, Gesch. der Kozaken, pp. 76-7. Tull lipseste si acum stucliul luiSchirmer, Zum Martyrium der Uniaten in Cializien Revue Internatio-nale de Theologie", X (1902), ca si alt articol al aceluiasi, ibid., 1904.Resumate in Chrysostomos A. Papadopulos, OI ncaptipxca lepoaoXimuov,lerusalim 1907, P. 26 si urm.

' Hurmuzaki, Supt. II ', p. 360 si urm.3 Cf. lorga, Inscriptii, I, p. 103 ; II, p. 89.4 Hurmuzaki, I. C.

Ibid.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romane§ti 205.

sau din Przemysl ; ei erau sprijiniti de Cazaci, cari se siridicarA in arme asupra Polonilor, la 1592, supt Kosinski, sila 1595 din nou, supt Lobodä si Nalivaico 1. Se adunarAVIAdicii români Mardarie, Mitropolit al Moldovei, Mihailal Terii-Romanesti, care luase locul lui Eftimie, scos deMihai-VodA, de sigur pentru trAdare in incheiarea tratatuluicu Ardelenii 2, Agafton al Romanului, Amfilohie al RAdA-

utului, Grecul Luca de BuzAu si Partenie de Rdinnic.

SA urmArim intAiu istoria Mitropoliei moldovene in acestiani. Gheorghie MovilA fugise in Apusul catolic, impreunA cuPetru Schiopul. Aron-VodA trebuise astfel sa dea terii unnou Mitropolit, si pentru aceasta el ridia la cea mai inaltAtreaptA a ierarhiei bisericesti moldovene pe VlAdica Agaftonde Roman, care se retrase pe urmä, asezAndu-se in ma-rfastirea Moldovitei, de unde scria cAtre Bistriteni, intre1601 si 1604, «VlAdica Agafton de tam Moldovei» 3. PentruScaunul din Roman alegerea lui se opri asupra unui clericcunoscut si 00" atunci, Nicanor, vechea ma-nastire din deal de la Agapia, manastire astazi in ruing ; opovestire tArzie stie sa spuie despre inrudirea dintre acestNicanor; care e pomenit la 28 Februar 1592 inteun actdomnesc de mArturie 4, $i Aron-Vodä, <fiindu-i nepot Mi-

BnIgel, 1. C.

' Eftimie e pomenit in acest tratat. Astfel trebuie indreptate deci celespuse la p. 151. Actele sinodului din Iasi le-a tipArit Petrusevici, Incujegerea sa Acti otnosastiesia cd istorii zapadnoi Rusi 1568 goda,pp. 127-8 (cf. Melchise iec, in An. Ac. Rom., III. pp. 28-9).

8 Agalton ca Mitropolit la 28 Februar 1592; lorga, Ret. conz. cu Lem-bergul, I, Bucuresti, 1906 (din ,Economia NationalA"), pp. 75, 112 (cf.Studii i doc. XXIII, p. 416); ca mazil, Doc. Bistrifei, I, p. 3, no. v; altA scri-soare a lui, mi tArzie, tot din mAnAs irea Moldovita, probabil din 1621.fiind vorba d3 tnergerea D3rrmului la Sultan! Doc. Bistrifei, I, p. 13;flurmuzaki, XV, p. 733. no. MCCCLII. 0 hotarare judecAtoreascA a IntAgaftoi, in [Al. LApedatu], Documente romdnqti, Bucuresti 1907, I,p. 7 si urm., no. 9.

lorga, Relafiile cu Lembergul, p. 75; cf. ibid., pp. 112-3; Studirsi doc., XXIII, p. 416.

www.dacoromanica.ro

206 N. lorga

tropolitului ' ; Domnul se dädea drept fiul lui Alexandru-Von L'apu$neanu, $i, dacA märturia legendei puse in scrisde Neculce e adeväratä, ar urma cà Nicanor era fratelefemeii cu care Läpu$neanul a avut pe acest norocos copildin flori 2. Nicanor prin singura infa'ti$area sa rnAnioasA arfi silit pe nepot s fugd peste munti când fu descoperit caumbla pe la o manastire de eglugärite, $i o stânca thiatäpentru a se face drum prin ea ar fi pomenind, printr'opisanie, azi $tearsa, intamplarea acestei fugi. Nicanor ar fistat, dupa o altä versivne a povestii, ca staret al AgapieiInca din zilele Doamnei Elena a lui Petru Rare$, ucisä apoide Lapu$neanu, $i s'ar fi adapostit ca schimnicul Nil, dupgce pa'rasi Scaunul arhipa'storesc al Moldovei, in locul de undei se incepuse rostul de cArmuitor bisericesc 3. De fapt, earkat ca fost episcop inteun act al lui Petru Schiopuldin 4 lanuar 1586, privitor tocmai la mAnAstirea Agapia4.Aron il chiama a doua oara la episcopie, uncle se afla la 10August 15945. De acolo trece, pentru scurtä vreme, la Mitro-polie, iar apoi se ascunde la Agapia, care a fost, palm aproapede noi, manastire de cAlugari, $i nu de calugärite : acolo se

inteun document nedatat, Nicanor biv Mitro-polit" 8 Morn-fit-1th] lui, care nu se mai poate deosebi astazi,ar fi tot in acel ultim adapost al salt'.

La 10 August 1594, Mitropolia Moldovei o avea un Mi-trofan, de obar$ie manastireasca necunoscuta : el intäre$teun act de danie atre mAngstirea Pobrata, alAturea cuNica" de la Roman $i cu episcopul de RklAuti, Mardarie,urma$ al lui Ghedeon Spre sfArsitul anului, el merge,

lorga, Studii si doc., III, p. 38.' Se spune mai departe cd Nicanor venia unchiu" lui Arot ; ibid.

Legenda spune a Aron, ca sä se rAsbune, ar fi scopit" pe Nicanor,care prin aceasta ar fi fost adus a pArdsi lumea cu totul.

' Meichisedec, Cron. Rom., I. pp. 216-8.Hurmuzaki, XI. p. 905.

6 Bibl. Ac. Rom., doc. LXX, 166.Cf. si Melchisedec, Notife, pp. 30, 98 i urmWickenhauser, Radautz, p. 19.

intimpina,

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornanesti 207

impreuna cu Vornicul Cristea, la Curtea impgrateasca,pentru a face declaratia de supunere '. La 7 April din anul-urmAtor, el arata Bistritenilor din Ardeal, unor vechi prie-teni, ceia ce ar dovedi cä I fusese egumen la vre-o ma-nastire din munte Domnul sgu, prietenul crestingtAtii,se lupth de s'arg impotriva p5g5nilor, dusmanii lui Hristos",ucigand, acum in urm5, la Smil sau Ismail pe toti apärä-torii ca si pe toti locuitorii acelei cetati nenorocite 2. Tova-rasul de gAnduri razboinice ale lui Aron-Voda si corespon-dentul Sasilor din Bistrita nu pAstrà c5rja decat pand inacele zile din Maiu urm5tor, and Domnul sau fu rAsturnatde Ungurii din straja si dus in Ardeal, unde i muri.

Stefan R5zvan, urmasul din mila lui Sigismund Báthor,aI lui Aron, Ii facu alt Mitropolit, pe Mardarie de R5clguti,

astfel, acesta statea alaturi de Mihail al Ungrovlahiei infruntea Vl5dicilor stransi la Iasi pentru a impiedeca silintilespre Unire ale misionarilor catolici.

Hotarárile complecte ale sinodului din Iasi nu ni s'au pas-trat, dar putem banui lesne cuprinsul lor. Ele nu fura insaaduse la indeplinire, caci un Donut ca Ieremia Movila, cateinlocui, Inca in August 1595, pe Stefan-Vod5, nu putea saaiba o directie ortodoxa prea strictà, odatä ce facea partedintre sfatuitorii lui Petru Schiopul, odath ce era fratele Mi-tropolitului Gheorghie, ingAduitorul si curtenitorul catolici-lor, odatä ce, acum in urm5, ajungea unde nu visase vre-o-data s5 ajunga, prin armele lui loan Zamoyski, HatmanulPoloniei. Poate Ca' Mardarie parasi Scaunul sau arhipastorescInca dela venirea in Domnie a Ieremiei : oricum, acesta nu-1putea suferi mult timp in preajma lui.

In cur5nd se tinu un al doilea sinod impotriva propagan-dei latine, dar nu in Moldova, care nufu nici represintath la

.Hurmuzaki, XII, p. 24. no. LVIII.1 Ibid., p. 40, no. LXXXIX.

cg

$i,

'

www.dacoromanica.ro

208 N. lorga

desbaterile cele noug, ci in orasul Brzesk, care facea partedin stäpanirea priatului de Ostrog, Constantin ; acesta, unprieten al lui Mihai Viteazul, farcuse in Capitala sa o tipo-grafie, care däclu Biblia slavonä din 1581 ', si o scoalä maiinaltA, la care cherná ca director pe Meletie Smotricki dinCarnenita si pe acet Gheorghe Palamede, din Creta, care acantat in lungi versuri grecesti palide vitejiile" lui MihaiViteazul . La el se adaposti si un Mitropolit grec, PafnutieNichifor dascAlul, care fusese inchis catva de leremia, pen-tru c ar fi spionat in folosul Turcilor la Hotin, alergA si ella acest mic centru al ortodoxiei celei mai sigure si mai ho-tarate. Planul lui Ieremia-Vodd de al-I prinde din nou cu aju-torul Polonilor, plan arätat in scrisoarea lui de la 18 lunie1596, rämase Mamie. Cat priveste pe Mardarie, fostul Mi-tropolit moldovenesc era in 1602 egumen in Tinuturile gaz-duitorului säu, la mAnästirea Sf. Gheorghe din Drohobycz,

fAcea negot prin nepotul s5u, Grecul Dimitrie Georgio-witz din Zamosc

De acum inainte lupta dintre catolicism i ortodoxie se mar-geneste in hotarele Poloniei. Sinodul din Brzesk, in 1596,se parea ca trebuie sá se mantuie pfintr'o sAngeroasä luptacu armele ; la urm5, cele douä partide d5durä doug adun5rideosebite : a unitilor arätä aplecare catre politica regelui Si-gismund si a lui Zamoyski. Dar o a doua, in fruntea careiaerau Nichifor i Chiril Lucaris, hotara ca" episcopii cari si-aulásat legea au pierdut, cu Mitropolitul lor, Mihail Ragoza, infrunte, si situatiile lor arhieresti. Constantin de Ostrog, cnea-zul Constantin Vasile", rämase si el in -pArerile lui, sprijinit

Engel, I. c.2 Legrand, Bibliotheque grecque vulgaire, vol. ultim. Cf., Iorga, 1st.

lit. rom., I, p. 167.3 Paphuntlnus" ; Nichifor Dasctilul, p. 14.4 Hurmuzaki, Supl. II1, pp. 389-90, no. CXCVIII.

lorga, Relafitle cu Lembergul, p. 111 ; Studii doc., XXIII, p. 455,.no. CCCCXX1.

$i

5.

' ph

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romãnesti 209

de Cazaci. Impotriva acestora din urma se dadu la 1597 omare lovitura, prinzandu-se una din cele doua capetenii alelor, Nalevaico, al carui cap cazu in chiar acest an. Din parte-i,dascalul Nichifor, dupa ce fusese intrebuintat, un timp, deinsusi leremia-Vodä, pentru a-1 impaca, de spre Turci, cuSinan-Pasa, fu inchis la Marienburg si nu fu liberat de acoloniciodata 1.

In zadar il ceru Patriarhul de Constantinopol prin MihaiViteazul, in Octombre 1598, si apoi Sultanul insusi ' ; el numai ie$i niciodata la ivealà.

Iv.

Movilestii si catolicismul.

Ieremia Movila, care a chemat din nou pe fratele sailGheorghie pentru a pastori tam, nu poate fi privit, cutoata adapostirea intamplatoare a Iesuitilor ardeleni , ca unaderent hotarat al catolicismului. Ctitorul de la Sucevita, carea facut-o din nou, mai mare 5i mai frumoasa, impodobitacu picturi bogate $i alese si cu un pridvor in stil cu totulnou°, era un evlavios al legii vechi, $i nu vre-un inoitor, pecare, de alminterea, nu 1-ar fi indurat nici boierii, nici clerul.Episcopul Querini se laudà fata de Papa ea ar fi slujit invoie in ziva de Corpus Domini, ducand dupa dansul, in alaiu,

I lorga, Nichifor Dascalul, p. 9 ; Meichisedec, I. c.. p. 31. in Analele Aca-demiei din Petersburg pe 1899, III, p. 578 si urm., P. Zucovici a tiparitun studiu Despre cercetarea vinovAtiei arhimandritului Nichifor, presiden-tul sinodului ortodox din Brzesk", mie neaccesibil ; v. Papadopulos, I. c.

2 Cf. Chrys. Papadopulos, I. c. 0 Hurmuzaki, Supl. II `, p. 483.3 Veress, Annuae literae soc. lesu de rebus transylvanicis tempo-

ribus principum Bathori, Budapesta 1921. Cf. Revista Istoricd, VII,p. 212 si urm.

4 V. lorga, Neamul romãnesc in Bucovina, p. 154 si urm.; lorga 0!his, L'art roumain ancien.

14

www.dacoromanica.ro

210 N. lorga

pe Domnul insu$i, pe Mitropolitul Gheorghie, pe Vladiciiceilalti, boierimea $i oastee, dar Polonii, cari represintaucatolicismul in straja domneasca $i la Curte $i ar fi vrut sainu se arnestece un strain in calauzirea lor sufleteasca, IInvinuiau pe dansul cä iea parte la serbatorile ortodoxe $i

manânca in asemenea zile la masa domneascP. Pare sigurcä Ieremia-Voda a dat $i 300 de scuzi pentru impodobireabisericii catolice a Maicii Domnului din Suceava $i ca avenit de doua ori, cu episcopii sal, la slujba dumnezeiascaa lui Querini, care predica in grece$te $i intrebuinta chiarun talmaciu moldovean3. Fete le $i le-a dat dupà Poloni, alcaror frumos nume nobil, Potocki, Korecki, Wiszniewiecki,II facea sl nu se Ondeasca mult la deosebirea de lege,caci Domnitele stramutate peste Nistru trecura la catolicism,$i, daca Maria Potocki $i Ecaterina Korecki nu-$i schimbaranumele, Stana lui Przerebski se chemä Ana, iar din Zamfirase fäcu la nunta cu Wiszniewiecki o Regina. Dar sinodulcomun cu episcopii moldoveni $i seminariul catolic care s'arfi fagaduit lui Querini nu infati$eaza de sigur elemente se-rioase in politica religioasa a celui d'intâiu dintre Movile$tiTitlul pe care $i-1 da Querini, inteo scrisoare catre Zamoyski 7la 1603, de episcop al Moldovei $i Terii-Române$ti epis-copus utriusque Valachiae n'avea niciun Thst real.

De alminterea catolicismul era servit cum nu se poate maislab : pe lAnga Querini, erau doar preoti sfintiti prin Ardeal,eretici", preoti insurati $i cople$iti de toate viciile, preoticari abia $tiau in numele carii legi vorbesc 8 Demnitatea de

' Hurmuzaki, p. 549.' Columna !al Traian, VII, p. 319.

Hurmuzaki, 1. c.Papiu, Tesaur, II, p. 137 §l urm.

5 Ibid. Nunta acesteia se fAcu la Suceava i de sigur dupä ritul orto-dox; Hurmuzaki, Supl. II', p. 259, no. CXXVIII.

6 Ibid., III, I. c.7 Ibid., Supl. II4, pp. 282-3, no. CXL.8 Ibid.

6.

III',

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romãnesti 211

episcop se capäta prin alegerea de preoti $i de ora$ele cato-lice : Bacau, Roman, Cotnari, Trott's, Suceava, Harlau, Neamt,Baia $i Ia$i, dar se zicea de obiceiu ca Domnul nume$te,'Ana vine randul sa intareasca Sf. Scaun

Astfel, dupa ce Querini muri, frä sà fi facut o adevarataisprava, du$manit cum era de Poloni, cari-1 invinuiau ca s'apus sä sape dupa comori supt turnurile cetatii Sucevei2, nuse gasi pentru a-i lua locul, cu totul fara insemnatate, cleatfostul vicariu Arsengo, numit de Papa la 17 Septembre 1607,dupa moartea lui leremia $i a fratelui lui, Simion, care-iurmase Pentru mostenirea lui Arsengo se dadu, incepAnddin lunie 1610, o luptä inviersunata intre vicariul mortuluiepiscop, Valerian Lubieniecki, Polon guraliv $i razboinic, carepurtase armele $i facuse isprävi crunte in Ardeal pentru casä urmeze in Moldova cu afaceri scandaloase, $i intre cele-lalte elemente catolice din tail : Franciscanii unguri de laBacau, in frunte cu fratele loan de Valid, si parohul Balta-zar din domneasca SuceavV. Valerian i$i birui, prin docu-mente de lauda $i legitimare, ca $i prin puternice protectii,du$manii, $i la 1-iu Februar 1611 el obtinea la Roma recu-noa$terea sa5. Un alt Polon, Goski, Ii urma in Novembre1618, $i dupà acesta veni, la 19 Iulie 1627, un al treilea,care muri in 1631, Gabriel Fredro 5. Niciunul nu stätea intara, unde catolicismul era calauzit de preoti fat% pregatire

raspundere $i de gardianul de la Bacau cu Ungurii lui,cari nu erau cu mult mai chemati pentru greaua lor sarcina.

Pe cand confesia latinä urma acest drum in Moldova sta.-

lorga, Studii ci doc., 1-1l, pp. 418-21.2 Columna tat Traian, 1. c., p. 319 i urm.

Eubel, in Romische Quartalsclzrift, 1898 (XII).Columna lui Traian, I. c. ; lorga, Studil i doc., I-II, p. 417 l urm.;

cf. Kemeny, Ueber den Bisthum and das Franziskanerkloster zu Bakovin der Moldau, In Kurz, Magazin, 11 (1846), p. 3 $i urm. Cf. Banda',In An. A. Rom., XVI, pp. 219-20.

Ibid.

si

°

www.dacoromanica.ro

212 N. lorga

panitä de Movilesti, Mihai Viteazul nu intelegea sa alba niciunamestec cu o altà lege deck cea indatinata in principatulTerii-Romanesti. El incepea acolo o politica religioasa sta-bila, care alcatuieste unul din capitolele cele mai interesanteale Domniei lui.

Ea se razima pe strangerea legaturilor cu Patriarhia con-stantinopolitana, inaltata intru catva de la o bucata de vreme,si cu alti factori ortodocsi din Räsarit. In al doilea rand, pecultivarea vietii manastiresti pentru ca Biserica munteana säpoata castiga de acum inainte episcopi vrednici. In al treilea,pe intemeiarea unei vieti 'bisericesti randuite, unei ierarhiicanonice in Ardeal. In sfarsit, nu se poate tagadui ca el adorit sa apropie asa de mult incat sä le uneasca bisericeste,terile românesti intre sine.

www.dacoromanica.ro

PARTEA IIIa.

POLITICA RELI'GIO ASAA LUI

MIHAI VITEAZUL.

1.

Mihai Viteazul vi arhiereii din Balcani.

De la Constantinopol Mihai cere candva, prin Eftimie Mi-tropolitul, sä i se trimeatà o Pravila de canoane i una dincärtile sfinte ; acolo isi trimete el Mitropolitii pentru a fisfintiti sau, cel putin, de acolo cere el intarirea lor dupa ceel i-a numit, pe temeiul unei alegeri, cum se intalnestemai tarziu Malta' de episcopii terii si de cei stralni pecari i se intamplà a-i glzdui . El ajuta si alipirea mai stransaa Bulgarilor, pe cari voia sa"-i ridice pentru Crestinatate, dePatriarhia din Constantinopol, care avea, nu numai in Capi-tala 1mpAràtiei, dar si la Tarnova, la Sofia, la Cerven lingaRusciuc, la Sumla, la Lovcea 2, in sfarsit, Mitropoliti ascul-latori de dansa, de neam grecesc 3.

Melefie Pigas, unul din cei mai mari printre clericii gre-cesti cu invatathrà in acest timp, cAp6ta, fiind numit Patriarhde AleZandria, dar avand in grija Scaunul Constantinopolului,pe care-I parasi in curand, sarcina, din partea Sultanului, dea negocia pacea cu Mihai insusi, ca si, apoi, cu Ardealul,

cu Imparatul, cap al ligii crestine pentru noua cruciata.

V. mai sus, p. 149; Melchisedec, in An, Ac. Rom., III, pp. 42-3.Hurmuzaki, XII, p. 290, no. CCCCXXIII.

3 ibid., p. 291; cf. pp. 1268-9.

§i

'

www.dacoromanica.ro

14 N. lorga

De la 23 Maiu 1597 inainte, avem scrisori de la Meletiecgtre Domnul muntean, pe care el nädäjduia sà-1 poatä cis-tiga pentru prietenia cil Impäratul pAgan al RäsAritului, dela care Meletie isi astepta inaintare si ocrotire . Corespon-denta cu invätatul arhiereu grec urmeala si in cursul anului1598, avind de scop aceiasi intelegere statornic5 a lui Mihaicu Turcii a. De fapt, Sultanul se alese cu pacea de care aveaatata nevole, iar loctiitorul de Patriarh al Tarigradului CUpomeni de mai multe sute de galbeni.

De la un agent impargesc pe lângä Mihai-Vodä afldm ael, in planul lui cel mare de a-si intinde puterea zdrobitoareasupra Balcanului intreg, avea intelegeri cu Mitropolitii dinFilipopol si Sofia, Greci si eil. Cel de la Adrianopol venichiar la Tarnova, unde stätu dougzeci de zile, asteptând ivi-rea noii cApetenii crestine, cu aceiasi sete cu care ar fi astep-tat Ziva Judeatii"4.

Acolo la TArnova tinea cirja arhiereasa un Grec deneam mare, inrudit de curand si cu Cantacuzinii, DionisieRali, care-si zicea si Paleologul5. Pe cAnd altii avurg numaileglturi trecAtoare cu Mihai, acesta se alipi de dânsul dupice v5zu CA ifavälirea in Bulgaria, fAgaduita pentru anul1597, nu se putu aduce la indeplinire. Din satul de FailedNicopol, de unde pAndia sosirea Românilor, el trecu, in

1 Ibid., p. 299, no. CCCCXLVII si nota 2 ; Melchisedec, In An. Ac. Rom.,III, pp. 34-5. Cf., pentru Pigas si scrierea IW, 'OpOo8c4K 8taccaxcaicc,lorga, 1st. lit. romdnefti,II, P. 500. Scrisori de-ale lui au fost tipArite deatre Emile Legrand. Altele. cuprinse inteun manuscript din Chalki, auservit lui MalisevschI pentru bibliografia lui Pigas, pe care o resumäMelchisedec, 1. c.

5 Hurmuzaki, I. c., o. 329, no. CCCCXCVII ; p. 334, no. D; p. 417,no. DCXXX11; pp. 1264, 1265-6.

8 Ibid., pp. 1265-6.4 Ibid., p. 291.5 Testamentul lui Radu-Vodä Serban, in lorga, Socotelile Sibiiului,

An. Ac. Rom., XXI; p. 21 sau LApedatu, Doc., I, pp. 523-3.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 215

Octombre, dincoace de Dunare, i infra in randul sfetni-cilor obi$nuiti ai Voevodului, in care nadajduia toata Cre$ti-nätatea räsariteana, gata sa se mi$te $i sa mearga dupasteaua norocului lui. Si in cele suflete$ti, Mitropolitul Dio-nisie fu duhovnicul aliatului satt politic. La facerea juramân-tului catre Imparatul al lui Mihai-Voda el era de fatä, inIunie 1598, impreung cu Eftimie arhiepiscup" un Roman,dar nu $i cu ceilalti episcopi munteni ; comisarii germaniauzira din gura lui ca pravoslavnicii greci $i slavi din Im-paratia turceasca n'au gand mai drag decat al räscoalei man-tuitoare Trecand, in Octombre 1599, cu Mihai cuceritorulin Ardeal, el se impart4i, in noua re$edinta din Balgrad, detoata bunavointa, cinstea $i increderea din partea acestuia ;in lipsa Mitropolitului Eftimie $i a noului Mitropolit ardeleanfacut de insusi Mihai, sau $i in presenta acestora, el slujiainaintea Domnului, $i, la Boboteaza, el il stropi, dupa datina,cu aghiazma. lii gazduitorul ski el vedea un mare viteaz,dar pregeta sa mustre viata lui care nu tinea sama in toatede poruncile dumnezee$ti ale blandetei $i curatiei. PentruImperiali, pe langd cari cauta cu orice prilej a se lua bine,el avea la indemanä vorbe dulci $i smerite, mari fagaduieliorbitoare $i sfinte icoane din vremea lui Constantin-cel-Mareinsusi Fata de Eftimie, care statea bacuros la masa dom-neasca pana ce trecea peste ori ce margeni4, Rali, un clericsever si cu autoritate, facea o buna impresie i avea o mareinraurire.

Dar $i alti arhierei greci se adunasera pentru a impodobi

IscAlitura lui Eftimie, in plansele la vol. XII din colectia Hurmu-zaki ; cf. ibid., vol. III, p. 330.

* Cf. si Hurmuzaki. XII, p. 359, no, DXLIX.3 Cf. Contribufii la istoria Manteniei, I. c., p. 18 ; Hurmuzaki, XII,

tabla ; Studii ci doc., IX, p. 27 si urm. 0 scrisoare a Itu Ali-CeauscAtre Petru Schiopul, fArA datA, pomeneste pe Dionisie VlAdica de Tar-nova" ; Varsovia, Bibl. Zamoyski, ms. de corespondentA româno-polonA,p. 81.

4 Hurmuzaki, XII, p. 286.

°.

www.dacoromanica.ro

216 N. lorga

puterea lui Mihai-Vodd in zilele lui de marire. Astfel, sinodulpe care acesta il face sa fie finut in Moldova pentru alege-rea unor noi Vladici in locul celor ce fugisera cu Ieremia, epresidat, in Iunie 1600, de insusi Patriarhul Ohridei, Necta-rie, care, iscalind, nu -mai pune -in titlul sau si ferile noastre,ci-si zice numai arhiepiscop al Iustinianei Prime; al Ohridei,a toata Bulgaria, al Serbiei $i celelalte'.

Un Mitropolit asiatic, Gherman de Cesareia lui Filip, ieaparte la acelasi sinod. Pentru a se face numarul cerut demembri, sant de -NO apoi un Mitropolit macedonean, de Vo-dena, Teofan, $i unul venit tocmai de la Hebrorr;- Efrem,care stia sä scrie slavoneste2.

Pentru intaia$i data, pentru izbanda in razboiul purtat im-potriva Turcilor ajungea un Domn roman sa aiba in jurulsau atafia represintanfi ai Bisericilor rasaritene, cari infafisau$i dorinfa neamurilor crestine din acele parti de a-I vedeasosind in mijlocul lor pentru a inoi, inteo forma oarecare,vechea viatä liberä din vremea Imparafilor incununati deDumnezeu". Ei statura in umbra steagului lui atata vremecat vântul gloriei il facu sä falfaie, si apoi, incredinfati canici de la Dunare, nici din Apusul german nu poate venica rasplatitor cineva mai tare deck Turcul, ei isi cdutaraiarasi rostul pe langa un stapan pe care-I urau pentru legealui pagana, dar Inca mai mult pentru $i mai pagana lui la-comie nesafioasä. .

Prin politica si arme nu eram in stare a strange in jurulnostru in chip statornic pe Rasariteni ; Domnii cei mari, bo-gafi si harnici din veacul al XVII-lea stiura sa-i castige insapentru multà vreme prin celalt, si mai sigur, mijloc de in-raurire, cultura.

1 lorga, Studii fi (loc., IX, p. 31 ; Hurmuzaki, XII, p. 109-11, no.CCVH.

2 Ibid.

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii românestl 217

Cele d'intiliu inchingri de 16cauri romtlne*tila Locurile Sfinte.

Se pare chiar ea Mihai e cel d'intaiu Donut roman caresa fi inchinat la mänästiri din Rasárit prisosul veniturilorvre unei mandstiri din Ora, din dijma de la terani, plata cedddeau Tiganii spre a fi scutiti de munca robiei, vinariciul§. a. . Cgci nu mai aflarn alt act de acest fel pana la ale lui,si mai ales la acela din 28 August 1599 prin care el Inchina.manastirii Simopetra din Atos biserica din Bucuresti inoitäinzestrata de clansul cu chilii in preajma Curtii sale, bisericaal carii nume, Mihai-Voda", 11 aminteste inca2.

Pang atunci tragerea de inima fata de Locurile Sfintelavrele rasaritene se aratase, in adevar, prin danii de bani,prin zidiri, prin odoare sau odajdii, prin danii, directe $i

neimpartite, de mosii, ca acelea pe care, la 1590, jupaneasaCaplea, ctitora, cu sotul ei, boierul Stoican, la Mihai-Voda"chiar, le lasa tot Simopetrei, manästirea iubita, deci, deMunteni, careia si Mihai-Voda Ii cladu sate° si o Evangheliefrumoasa4.

E drept ca, la 1591 Inca, Patriarhul Ieremia, care, cuplata, imparti mai multe intdriri de stapanire la noi, in anii1591-2, facea din biserica Sf. Nicolae din Tara-Rom'a-neascd", aceiasi cu Mihai-Voda" o stavropighie, cead'intaiu biserica din principate care sa fi atarnaf numai de

' V. Cipariu, Archivu, p. 311 si urm.Ibid., p. 317.Ibid., p. 19.Ibid., p. 175. Si Alexandru-Vodá Mircea cla Simopetrei

testi i Dragomiresti ; Hurmuzaki, p. 47, no. CXV.Mihnea-vocla Turcut, ibid., p. 53, no. CXXV111. AlexandrumAnAstirli Prodromului, fAcutd de dansul la Muntele Sinai ;

no. CLX111.

moiile Scur-Intarire de laface daruriibid., p. 93 ,

II.

si

si

,'8

4

XIV',s

www.dacoromanica.ro

218 N. lorga

Patriarhie '. Era a adevarata inchinare, ca aceia pe care Clu-cerul Parvu o Meuse la 1588, (land Bucovatul manastirii StVarlaam din Rasarit, ori ca a Hlincei de langa Ia0, facuta deZotu Tigara, ginerele lui Petru $chiopul 2

Ca Petru chiopul, unchiul lui Mihnea, ingaduise pe calu-garii de la Sf. Sava din Ierusalim aii stapani metohul cuacela§i nume, cladit de d(11.4ii la Ia0, din ni0e case daruitede Domnie, in 1583 ', nu inseamna o inchinare, ci legaturafireasca dintre manastirea-mama i cea intemeiata de dansape pamant strain. Cat despre metohul, cu hramul Sf. Arhan-gheli, al manastirii Sinai, cu care Petru $chiopul tim cdavuse afaceri de bani4 , metoh pomenit in 1597, e manas-tirea lui Balica, devenità in al XVIII-lea secol Frumoasa, i el afost inchinat numai de Movile$ti 5, dupa epoca lui Mihai.

Numai Radu-Voda Mihnea va darui apoi manästirii Pro-dromului de la Sozopole manastirea de langa Ia0 care poartanurnele lui Aron-VodP.

Toate aceste casuri, de o natura deosebita, erau insä nu-mai cu totul razlete : unui Domn crescut in Räsarit, traitintre calugarii de acolo, legat prin atatea legaturi de SfinteleLocuri, care-i daduserd i invätätura de care era a§a de man-dru, lui Radu-Voda Mihnea ii era pästrat rolul de a in-cepe era inchinärilor", afierosirilor", pentru manastirilenoastre.

1 Ibid., p. 197. i in Hurmuzaki, XIV, pp. 90-3, no. CLXII. Dar v.lorga, Studii fi doc., V, p, 433, nota 1.

z V. si ibid., p. 142. Cf. si documentele mele grecesti In colectia Hurmuzaki, partea I.

S.' Hasdeu, Arch. 1st., I', p. 127 ; cf. si p. 112 ; 12, p. 19.* Cf. Hurmuzaki, XII ; Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 75-6.5 V. mai departe.6 Hurmuzaki, XII, pp. 117-8, no. CCXVIII. Cf. ibid., pp. 98-100, no.

CLXXVI ; p. 119 si urm. Doamna lui Aron mai tilia In Ardeal la 1626 ;ibid., p. 121. Alexandru Coconul va trece mAnAstirea uneia din insulaChalke; ibid., pp. 126-7, no. CCXXVI.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românegi 2194

Sinodul lui Mihai Viteazul pentru disciplin aclerului monahal.

Printr'o fericita Intimplare ni s'au pastrat actele sinoduluide la Ia$i, despre care va fi vorba mai pe larg Indatä. Amfi c4tigat $i mai mult având pe acelea ale sinodului mun-tean, alcatuit din Eftimie $i colegii sal, Teofil de Râmnic$i Luca de Buzau, care hotari o nouà viata manastireasca.

Sinodul urma indemnul Domnului, care vazuse ca au In-ceput sfintele manastiri ni$te obiceiuri carele nu sânt detocmeala sfintei pravili" cerute, cum $tim, de Eftimie dinConstantinopol.

Se ieau masuri de oprire pentru egumenii ce incap laegumenie cu mita, -Fara' voia soborului", adeca a soboruluicalugarilor din manastirea lor, sau oameni straini din alteted, fara nicio tuna la sfAnta casä", aducându-se astfel ra-sipa $i saracie". Mirenii, de mice treaptä, $i ierarhii, Oddla Patriarhii in$ii, n'aveau sa se mai amestece de acum lamanastiri pentru a pune egumeni, pentru a-i izgoni sau pen-tru a face schimburi $i cumparaturi cu averea lasata de cti-tori : Au dat", spune actul din 1666, care aminte$te, pescurt; aceste hotarari, intarite de Patriarhul leremia', tutu-ror sfintelor manastiri ca sa OA pace $i repaos : nimeni dinboiari, sau Vladica, sau episcop, sau fie$tecine din dregatori,sa n'aiba voie a lua cu bani, au verice din manastire, nicia pune egumeni, nici a scoate". Toate le hotarg$te singursoborul, care iea seama $i de venit $i de cheltuiala". Jude-cata asupra calugarilor o va avea egumenul cu soboruliar pacatele cele mai grele, pe care totdeauna $i le pastraseDomnul, vor fi judecate inaintea lui

' V. doc..1/LXXIV al Academiei RomAue, copie ; reprodus in partea Partenie, Anastase Crimea; p. 35, nota 2. Data de 15(23 poate fLgrqitä.

2 lorga, Doc. Cantacuzinilor, pp. 64-5, no. XXVII.

sau,

www.dacoromanica.ro

220 N. lorga

Ca un sfaluitor la aceastä mäsurà trebuie privit acel egu-men Sârghie de Tismana, din care Mihai fäcu un episcopde Maramur4. Cunoastem $i pe egumenul din Bistrita, Teo-fan, in män5stirea cAruia st5tu Mihai fugar, in toamna anu-lui 1600, cumpArand, cu acest prilej, din leafa ostasilor cese mai aflau pe Iâng5 dinsul, satul Costestii, mopenesc, $iinchinându-1 sfântului läca$ al vechilor Craiovesti'. La 1603,putin timp dupä moartea lui Mihai, infalnim in Cozia, undese adapostise maica Teofana, mama Domnului, pe egumenulTeodor, care màrturiseste pentru o danie, cu tot soborul",dupa rânduiala ce cunoastem acum : doi proegumeni si unrnonah se aflä, cu acest prilej, intre augArii" episcopuluide Râmnic, care era de fatä 2.

IV.

Noua Mitropolie din B61grad.Planurile de innoire $i int5rire a Bisericii, pe care le for-

mase Mihai, se intindeau insa si asupra Ardealului românesc.In Maiu 1595, clerul inalt $i boierimea Terii-Romanesti,

ai caror delegati intrecuser5 invàptura" pe care li-o dAduseDomnul, strâns de apropiata nävalire turceascg, incheiau,in numele lui si dupa placul lor, un tratat de inchinare -NOde principele ardelean cu ifosuri de adev5rat Craiu", cato-licul Sigismund Báthory. Acest ucenic al Iesuitilor, care a$ezape un episcop latin, Dimitrie Naprágy, in Scaunul din Alba-Julia, izgonind pe superintendentul calvin si luptAnd sa desra-dacineze eresia, n'avea nimic impotriva ortodoxiei românestiin sine. Ba era chiar bucuros ca ea sa se innalte, s5 seorganiseze deplin, desfacAndu-se din legaturile de pfin5 atuncicu calvinismul si ajungind in stare sa se poata ap5ra si peviitor de orice incälcare din aceasta parte.

' Papiu, Tesaur, I, p. 391 0 urm.Ibid, p. 390.

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii romãnesti 221

Deci el se Invoi foarte lesne la supunerea tuturor bi-sericilor romanesti" de supt puterea sa catre Mitropoliadin Targoviste, catre dreptul canonic $i datinele pe careea le infati$a. Si aceasta cu atat mai mult, cu cat Tar-govistea nu mai era acum in tara straina, de oare cetratatul Inlatura orice neatarnare politica a principatuluimuntean, facand in adevar o unire totala $i desavarsitä.

intre el si Ardealul craiesc, o Ora ca alaltä", scrie peatunci un corespondent al Bistritei ardelene, din Moldova,care se gasia $i ea in aceiasi situatie politica 1 Tratatuldin 20 Maiu spune lamurit : Toate bisericile romanesti"

se pastreaza deci acest termin calvin de biserici"din tara Mariei Sale vor fi supt judecata si despusul Mi-tropolitului din Targoviste, dupa dreptul bisericesc i oran-duiala terii aceleia, si preotii Isi vor putea strange veniturilelor indatinate $i obisnuite 2".

Peste cateva zile, principele Sigismund supunea nouluiMitropolit, urmasul, de la 1585 Inainte 3 al lui Ghe-nadie, bisericile" din Tara Fagarasului, care, de sigur, fuse-sera mai mutt timp calvinisate. Prin chiar actul sau de nu-mire, loan avea, de alminterea, in sama sa toate bisericileromanesti din Ardeal $i partile unguresti, afard de acele bi-serici, peste care, dui-A invoirea noastra, pastoreste (praeest)Vladica Spiridon, care e si dansul Roman 4", adeca partile

lorga. Doc. Bistritei, I, p. 3, no. IV ; Hurmuzaki, XV, p. 730, no.MCCCXIX.

2 Hurmuzaki, 1111, p. 212 : Omnes etiam ecclesiae valachicales inditionibus Suae Serenitatis existentes erunt sub iurisdictione vel dis-positione archiepiscopi tergovistiensis, iuxta ecclesiastici iuris et ordinisillius regal dispositionem, proventusque suos solitos et ordinarios per-cipere poterunt." tn aceiasi clausä se spune cd tot clerul muntean 41va pasha privilegiile IndAtinate.

Numit la 20 Mart ; la 18 August se Intorcea hirotonisit din Tara-Románeascd ; Bunea, Vechile Episcopii, pp. 60-1 ; Hurmuzaki, XI, p.830 ; cf. lorga, Sate fi preoti, p. 36.

Bunea, 1. c.

8

,

www.dacoromanica.ro

222 N. lorga

,de Nord-Vest ale Ardealului $i cele ungure$ti invecinate cudânsele.

Ca urma$ al acestuia se intAmpinA acuma, la Vad, in1600, un loan Cernea (Chyernay), c5ruia i se zice, inteoafacere de mo$ii, episcop sArbesc", adecA de rit rgsä-ritean , al unor biserici romAne$ti" '. DupA orAnduialadin 1595 insä acest VIAdicA al pArtilor de Miaz5noapte erasä fie $i el supt ascultarea Mitropoliei tfirgovi$tene, pe cAndinainte, afarA de amestecul, in ce prive$te credinta, al super-intendentului calvin, el gravita cAtre Suceava, de undevenise, prin mänästirea Vadului, aceastä episcopie, precum.cealaltd veni, prin mAnAstirea Prislopului $i apoi a Geoagiului,de la Domnii Terii-Romane$ti.

De la inaintaili sAi calvini, inlaturati cu totul acuma, $ide la Mitropolitul" Ghenadie, loan avea st5pAnirile $i titlu-rile lor de pAnA atunci, $i a lui era acum casa de pe dealulcetatii 13Algradului, casä de care vorbe$te o hotarnicA din1581, care, zicAnd episcop romAnesc", intelege, neapArat,pe cel recunoscut $i sprijinit de CArmuirea din acea vreme,piscupul" calvinesc 2. Era acolo $i o bisericA a RomAnilorde legea Craiului, biseric5 in care $i-a aflat locul de odihnala 1595 un Trimes al lui Mihai Viteazul, Danciul din Bran-coveni, al cArui fiu ajunse, peste vre-o patruzeci de ani,Matei-VodA, urma$ul lui Mihai. Possevino 8, Iesuitul trimespentru convertiri in Ardeal $i pAnä in Rusia, pomene$te deo cas5 in suburbii a aceluia$i episcop romAnesc '.

La sfAr$itul anului 1596 Mihai petrecu in Ardeal ca oas-pete al lui Sigismund, intrAnd in cetatea BAlgradului sauAlbei-Iulii la 30 Decembre, cu o sutA de cAlAreti din boie-

1 Bunea, lerarchia, p. 298.2 Dobrescu, Fragmente, p. 10.2 Arch. Statului, Mandstirea dintr'un lemn, pach. 18, no. 1 ; lorga.

Studii si doc., V, p.639; Inscripfii din bisericile Romdniei, I, pp.203-4,4 Ed. V eress.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 223

rimea sa. Principe le ardelean, care ajunsese a intelege insem-natatea acestui vecin, Ii facu o cinste neobisnuità,innainte la un sfert de milä. La 1-iu Ianuar 1597, dupg ceamandoi stapanitorii de tail, cad tratatul din Maiu 1595fusese sfaramat Inca in cursul aceluiasi an , vorbiseradespre razboiul cu Turcii inaintea nunciului papal, Mihaiasculta laugh' aliatul sau slujba in biserica latina a Balgra-dului, care cuprindea ramasitile lui loan Hunyadi cel tanärsi ale Zapolyestilor. Peste cateva zile, el se intorcea in tam lui.

Atunci, cred, in clipa darurilor, laudelor, fagaduielilor,cand Mihai era mai trebuitor lui Sigismund, i se daruimosia Buia, in partile Tarnavelor, unde se credea, -Fara drep-tate, ca s'ar mai vedea Inca urme de zugraveala in stil räsari-tean pe vechi pareti de biserica profanata si parasità (si inOcna Sibiiului, Mihai, ajuns indata urmas al principilorArdealului, flat apoi sä se inalte, supt ingrijirea Vistie-rului Vasile, o biserica pe care o putem vedea Inca, si pecare, dupa caderea lui, Romanii din oras, cu popa Opreadin Alamor in frunte, trebuirà sa o räscumpere de la dara-mare, platind o taxa in folosul bisericii calvinesti a Unguri-1001. $i, tot atunci, i se dadu voie lui Mihai a face dinnou biserica din preajma cetatii Albei-Iulii. Ea fu claditàpe deal langa cetate", zice Napragy, iar Petru Movila 2,arhiepiscopul Chievului, marturiseste, peste vre-o douazecide ani, ca zidirea se facu, nu in cetate, ca nu cumva cuschimbarea vremilor sä o risipeasca, ci la margenea orasului,ldttga zidul cetdfii, inteun loc frumos".

Se alese hramul nou al celor trei Arhangheli, dintre cariunul era patronul Voevodului. $i episcopul catolic Napragy,care privia aceasta ca o scadere si batjocurire a Bisericiisale, asigura Ca Sigismund ar fi mers asa de departe cubunavointa, luck ar fi inzestrat cu mosii ardelene manastirea

Iorga, Inger-Wit i insemndri ardelene i maramurefene, I (StudiiDocumente, XII), p. 280, no. VII.

V. mai depatte.

iesindu-i

,qi

'

www.dacoromanica.ro

224 N. lorga

româneasca din re$edinta sa '. 0 astfel de neobi$nuita ma-sura prielnica Românilor se intelege, de altfel, gandindu-secineva ca pe atunci Statele ardelene$ti nu prea aveau ragazsa vorbeascA $i, chiar daca glasul lor ar fi fost mai slobod,in cetate $i in hotarul ei era stapan doar prinjul, $i, precumi$i avea in chiar cuprinsul intAriturilor o bisericA a catolicilor,a$a el putea sä ingaduie, de hatarul lui Mihai-Voda $i inciuda calvinilor, o manastire a ortodoc$ilor 2.

Peste ceva mai putin de trei ani de la intalnirea sa cuSigismund Báthory in cetatea Balgradului, Mihai infra inea ca biruitor, dupg ce zdrobise oastea cardinalului Andrei,värul lui Sigismund , care peri in fuga omorat de ai sAi.Acuma Mihai era liber sa intregeascA $i ctitoria lui ardele-neasca.

Voevodul biruitor dadu lui loan de Prislop carja nouade Vladica stApanitor, $i cu acest Mitropolit loan incepe$irul arhipastorilor canonici ai Românilor de peste munti a.Carja de argint s'a pastrat pana tarziu, pomenind numelelui loan 4. Se pare chiar ca pecetea cea mai ,veche, a arilmatrice s'ar afla inca in cancelaria Mitropoliei din Blaj, aretot acest nume al lui loan 5. Documentele muntene, de in-tarire din partea Domnilor urmatori, $tiu si ele de bisericape care a facut-o Mihai-Vodd pa vreame cand au fost Craiuinteacea parte de loc" °. In sfar$it, pAna $i cronica Terii-Ro-manesti, scrisa de LogofAtul Teodosie, cuprindea in parteaei pierdutd azi ca original, dar pastrata in prefacere de cAtre

' Hurmuzaki, IV ', p. 287 : monas+ erium in colie penes civitatemsumptibus Michaelis extrui permiserat praediisque donaverat".

8 Cf. Cipariu, Archivu, p. 303.8 V. pomelnicul, cu insemnare de la Vlaclica Atanasie, care a facut

Unirea, In Iorga, Studii fi doc., IV, p. 66 ; cf. Sate fi preofi, p. 40,nota 2.

4 Cipariu, Acte fi fragmente, p. XIV.5 Par. I. M. Moldovanu, cetete astfel: siiu peat lob Ion Mi

tropoli[t] [stoP bel[gradschiV ; Cipariu, Archivu, p. 781.' lorga,Socotelile Sibiiului, in An. Ac. Rom.", XXI; pp. 19-20, nota.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 225

Mitropolitul pomenit al Chievului, Petru MovilA, fiu de Domnroman, in notele acestuia despre viata sa, stirea c5 in adevArMihai Viteazul a intemeiat Mitropolia. El a mutat", zice acestsigur izvor, episcopia la BAlgrad (cAci mai inainte trAiau in altloc episcopii), unde pang astAzi este cu ajutorul lui Dumnezeu,si a asezat acolo pe cel d'intaiu episcop de Balgrad, loan,barbat smerit, binefAcAtor si sfant, care, traind in acel loccu sfintenie, s'a invrednicit a primi si darul facerii de mi-nuni", neputrezindu-i tr pul si ramaind cu bun miros ; ominune, povestita de Hrizea Vistierul si de Dragomir Pitarul,tovarasi de luptä ai lui Mihai in Ardeal, ar fi arkat, de al-minteri, din capul locului si celor mai impietriti tagadui-tori cu cat e mai bun5 credinta Romanilor deck a celor-lalte neamuri ardelene ce stau in mijlocul lor 1

Astfel a luat fiintà, prin cheltuiala, sArguinta si ideiarodnicA a lui Mihai Viteazul, arhiepiscopia si MitropoliaBalgradului, Vadului, Silvasului" sali. Prislopului , Fa-garasului" dupa descalvinirea Tinutului , MararnurAsu-lui si Terii Unguresti, iproci" 2, cu resedinta in chiar Scau-nul de stapanire al terii, cel mai trainic si mai de folosasezamant al rteamului nostru de peste munti.

CAP. V.

Intoarcerea la Romfini a episcopiei de Muncaciu.loan Cernea, din Vad, a trebuit deci sä se supuie lui loan

din Balgrad. Aceasta avu insA un al doilea episcop sufragant,pe Sarghie de Muncaciu.

' Ghenadie Enaceanu, Din Istoria bisericeascd a Romdnilor, ex-trase din jurnalul Biserica Ortodoxa Romanr pe anul al VII-lea,1883, Bucuresti, 1882, p. 144 si urm. ; lorga, ,tefan-cel-Mare, MihaiViteazul, etc., p. 12 si urm. Par. I. Lupas a tiparit in Anuariul dinCluj o scrisoare romaneasca a lui loan. V. si Revista !storied, pe 1926,pp. 5-6.

2 Titlul obisnuit mai tarziu. 15

www.dacoromanica.ro

226 N. lorga

S'a spus ca pentru tot Tinutul maramura$ean, precumpentru Salagiu, adeca partite Crasnei, pentru Arva, Ugocea,

Bereg, Tinuturi vecine de catre Apus, precum $i pentruunghiul nord-estic al Ardealului, cu Ciceul si Ungura$ul,fusese facia, la 1391, loctiitor de episcop in numele Patriar-hului din Constantinopol, exarh sau delegat, avandu-$i re$e-dinta inteo manastire stavropighiala, scutità de ofice altasuperioritate ierarhica, egumenul din manastirea PeH, langäSighet, facuta de neamul lui Dragos Urmasii egumenuluiPahomie nu se putura pastra in aceastä situatie stralucitäpe care o crease celui d'intaiu, in calatoria lui la Constan-tinopol, Balità, fiul lui Sas-Voda $i cdpitan de margine alregatului in acele parti. Pe la 1450, egumenul Simion enumit, despretuitor, numai calugar", $i cei zece oameni"ce se mai aflau cu el in manastirea cea mare $i cea micade la Peri nu capata macar acest titlul de monahi.

In schimb, la 1494, in cetatea Muncaciului, incunjurata desate rusesti, stMea un Vladica al_Rusilor", care $tiu sa-sicapete de la rege, pe langa toate veniturile episcopate inMaramura$, $i dreptul de a sta in Peri, de unde insa-1putu scoate, de doua ori, urmasul lui Simion ca si al popeiLuca", Ilarie. Dar regele, &and dreptate acesstui din unna,Ii hotari sa asculte, nu numai de Vladica Muncaciului,dumanul salt, dar si de episcopii latini ai Ardealului $idrepturile de arhipastori le pästrara episcopii rusesti dinveacul al XVI-Iea, un Ilarion, din 1552, care face din noubiserica Sf. Nicolae din Muncaciu, un Vladislav, din 1597

Actul in KogAiniceanu, Archiva roindneascd, I, ed. II, pp. 11-3 ;Petru Maior, 1st. bisericeascd, p, 14 si urm.; Basilovits, Brevis notitiafundationis Theodori Koriathovics, Caovia, 1799-804 ;Discutil istorice ungaro-rusefti (ruseste), Ungvar, 1874 ; Magazinulistoric, III. p. 173 ; Miklosich si Muller, Acta patriarchatus, 11, pp,156-7 ; Mihályi, Diplome maramuresene, 1, pp. 109-10. Cf. mai sus.pp. 51-2.

1 lorga, Scrisori ci inscriptii ardelene i maramureifene, I. Studiii doc., XII, p. XXXVIII i urm.° Dup5, Basilovits i Duliscovici, In lorga, Scrisori qi inscriptii,

p. XL1V.

$i

2.

'.

Duliscovici,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 227

La 1600 locul de Vlaclica II avea Petronie, care veni laMihai Viteazul dui-A cucerirea Ardealului $i lua parte lasoborul de la Ia$i, supt hotarlrile caruia el iscale$te inlimba slavona '.

In lunie 1600, prin urmare, Rusul Petronie, raliat la causalui Mihai Viteazul, putea sa isc5leasc5 episcop al Munca-ciului" . Rana in Septembre insà, and se mantui stapanireaardeleneasca a lui Mihai-Voda, acest Petronie muri saui$i parasi Scaunul, c5ci Sarghie, egumen de Tismana, ii1u5 locul, de si pentru foarte putina vreme numai, trainiciaVlädicai romanesc in Maramura$ nefiind mult mai marecleat trainicia Domnului romanesc in Ardeal si comitateleexterioare. In 1603 numai, Sarghie merse la Chiev pentru a fiintárit acolo, Carmuirea cea nouà ardeleneasca a lui Bastaneingaduindu-i legaturi prea stranse cu Tara-Romaneasca 8.Totusi Simion-Vocla Movila, catva timp luptätor, cu armelePolonilor, Tatarilor $i Moldovenilor, pentru mo$tenirea luiMihai Viteazul, $i apoi pa$nic Domn al Moldovei, sprijinipe acest arhiereu roman si facu sä i se dea, de catre oil-$enii din Hust, averile pe cari ace$tia le luasera din manas-tirea unde el isi avea locuinta obisnuita. In 1606, apoi la.9 Mart 1607, puterea duhovniceasca a episcopului roma-nese" e recunoscuta astfel de stäpanii locurilor asupraarora ea trebuia sä se intinda 4. Avem $i doua acte mun-tene privitoare la Sarghie, care-i dau titlul de fost episcopIn sf5nta episcupie ce sa chiama Muncaciu, in Tara-Un-gureasca", de fost arhiereu la Muncaciu $i la Maramura$,a$ezat de raposatul Mihail Voevod, and au fost Domn inparnantul Ardealului".

Sarghie, pe care-1 aflam ca egumen la Tismana Inca din

' lorga, Studli si doc., IX, p. 31 si urm.2 Ibid.2 DuliFCIViCi, o. c., II, p. 73, nota 2.4 Bisilovits, o. c., I, PP. 42-3, 45-6, 46-7 ; Mihályl, o. e., p. 394. nota

www.dacoromanica.ro

228 N. lorga

1588, trebuie sä fi fost un cleric batran, impodobit cu oare-care invatatura.

Fu inlocuit abia in 1614, prin Atanasie Krupeski, dinPrzemysl in Po Ionia, unit, care fu ales de Gheorghe Ho-monnay, stapanitorul de fapt al Maramurasului, pentru ca sdaduca pe Rusi si Romani la credinta catolicd'. Dupà pierde-rea rostului sail episcopal, Sarghie trecu insusi in Po Ionia,de frica prigonirilor. II mai intalnim apoi tot in lacasul deunde pornise si in care-si petrecuse cea mai mare parte dinviata; e din nou egumen, si i se zice, in amintirea episco-piei ce avuse o chi* arhimandrit sau numai arhiereu".Numirea lui din nou la Tismana s'a facut de Radu Mihnea,Domn al Moldovei, care-1 chema, il adaposti si-I trimesepeste Milcov, fiului sail ascultator, lui Alexandru Coconut'.

Astfel se mantui cu episcopia româneasca din Muncaciu,pentru tot Maramurasul. De la Krupeski inainte, vine unintreg sir de Vlaclici rusi: Eftimie din 1618, Porfirie, Petro-nie, poate tot cel vechiu , in 1623, loan Grigorovici in1627 '. De la o vreme, ei nu mai au legaturi cu Unirea, siurmasul lui Loan, Vasilie Tarasovici, a fost sfintit de Mitro-politul Moldovei la 16334.

Din partea lor, principii, catolici sau calvini, ai Ardealuluicauta sa lege Maramurasul Rusilor si Romanilor din tara lorsi pe calea bisericeasca.

Astfel Spiridon Ardeleanul, intarit din nou de GabrielBáthory, la 1608, capata si drepturi asupra Maramurasului5.

' Basilovits, o. c., I, pp. 42-3, 45-6, 46-7; Mihalyi, o. c., p. 394, nota.2 Dip1oni5 din April 1626 a lui Alexandru, in Arch. Statului, Tismana,

pachetul 7 din Netrebnice, no. 6 : publicat de Gr. G. Tocilescu, in Co-lumna lui Traian pe 1874, pp. 237-8.

8 Dupä izvoarele citate, lorga, Scrisori si inscriptii ardelene fi ma-ramurdsene, 1, pp. XLV1-VII.

4 Ibid.5 Bunea, Vechile episcopii, p. 76, nota I; lorga, Doc. Bistritei, II,

pp. 94-5, n-le CCLII, CCLIV ; Hurmuzaki, XIV, p. 878, no. MDCCL1V.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti

_

229

Il $i vedem pe acesta scriind Bistritenilor, asupra vidiculuiromânesc al cArora se Intindea puterea lui, si luand, in ase-menea scrisori, titlul de VlAdica Spiridon de ArdeaI $i Mara-mura$ $i celelalte p5rti din tara ungureascA" '.

In MaramurAs, Spiridon era represintat adesea printr'unloctiitor, un chip", statornic sau intimplgtor2, $i, cum se vavedea, mai tarziu, prin anii 1630, Mitropolitii ardeleni orto-doc$i nu-si mai schimbau chipul" pe care-I numiserä odatApentru Maramur5$.

Spiridon era superintendentul $i supraveghetor al tuturorbisericilor rom5ne$ti, cum a ramas $i p5nA la moarte 3, dar,precum spune $i diploma lui de numire din nou, la 23 Sep-tembrie 1605, numai cu conditia s5 nu supere pe Mitropolituldin B51grad, cAruia, ce e drept, tefan Bocskai, principelein numele cAruia se d5 intArirea, nu-I mai recunoa$te ca arhi-episcop, ci numai ca episcop al pArtilor ardelenesli de catreprincipatul muntean.

Astfel, prin amestecul VlädicAi de Vad in rosturile Mara-mura$ului românesc $i prin a$ezarea pe un picior de egalitatea celor doi episcopi, st5p5nitorii unguri ai Ardealului, venitipe urma lui Basta, aduceau inapoi vechile vremuri cándCarmuirea terii recunostea douA episcopii in legaturà cu celedotfa Domnii române$ti, dar, bine Inteles, $i aceasta numaiatunci and nu facea loc, printre ele si peste ele, superinten-dentului calvin.

VI.

Episcopii Ardealului dupä Mihai Viteazul.

Astfel de IncAlcari in dauna Mitropoliei Balgradului se in-teleg lesne, c5nd se urmAresc pagubele $i suferintile ei dupA

' Doc. Bistritei §i Hurmuzaki, I. c. IscAleste insä VI[Cd[i]ca Spiridon".2 Ibid.3 Bunea, Vechile episcopii, pp. 76-7.

www.dacoromanica.ro

230 N. lorga

peirea marelui intemeietor al ierarhiei bisericesti pentru Ro-manii din Ardeal si Tara Ungureasca.

Dusmanul personal si inviersunat al lui Mihai Viteazul,represintantul in Ardeal si pärtile exterioare al catolicismuluistrict, Basta, nu putea sä ingaduie Mitropolia lui loan dePrislop. Radu Serban, care ucise, inteo mare lupta biruitoare,pe Moise Szekely, ridicat ca ,principe unguresc neatarnatimpotriva stäpanirii germane, avu legaturi cu invatatul popaMiha din Brasov, dar ele erau numai politice, si la o spriji-nire a Mitropoliei celei noua din Balgrad nu s'a gandit nicio-data noul Domn muntean.

Basta voi chiar sä catoliciseze mangstirea de langd cetateade resedinta a vechilor principi ardeleni. Despre ValerianLubieniecki, nobilul razboinic, buclucas si desfranat, careajunse in 1611 episcop catolic pentru Polonii sai si pentrusatenii unguri din Moldova, un Otis din 1610 spune càel, care se luptase si fusese ranit prin Ardeal in tulburarilede dupa moartea lui Mihai, a luat, fàrä nicio invoire aScaunului apostolic, in stapanirea sa o Indniistire schismaticalanga Alba-lulia si a stat acolo mult timp, indeplinind toatefunctiile sacerdotale". Din aceastä marturie de o mare in-semnatate urmeaza ea loan fusese gonit la Prislopul sau,unde se va fi stans, iar ca in manastirea lui Mihai Viteazul,ramasa acum pustie, Basta a gasit cu cale sä aseze un raz-boinic dintre mercenarii lui pentru ca avea hirotonie depreot, ambitie de episcop si, din vremea cat statuse instraja lui leremia Movilä, stia ceva romaneste. Totusi in suitalui Basta se afla un Vladica romfinesc, mic de Stat, pletos,cu carja de argint-in mana, care se lupta, ca si Lubieniecki,aiurea, la apararea Satmarului asediat de oamenii Craiuluitiocskai, dusmanul Germanilor, si, dupd multe vajnice lovi-turi cu halebarda, cu «palosul nemtesc», peri, «impuscat

' In Transilvania penes Albam-luliam monasterio schismatico in suamsine omni licentia Sedis apostolicae authoritate accepto, permultum ibi-dem, sacra peragans otnnia, permansit temporis" ; Columna lui Traian,I. ult. cit., p. 309.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesli 231

tocmai prin mijloc» Poate sa fi fost loan, ajun$ la intele-gere cu Basth.

Teoctist, care se intamping ca Vladica de Balgrad la 13Mart 1606, scotand, impreunä cu superiorul sàu, care-1sfintise, Mitropolitul muntean Luca, pe preotul bra$ovean,Neagoslav e cunoscut numai prin pomenirea cu acest pri-lej in cronica romaneasca a ora$ului acestuia $i prin in-scrierea in pomelnicul Mitropolitilor, cu insemnarea aldturataea' a facut o carja arhiepiscopala de argine. Poate ca totin folosul lui se luara $i hotararile de la 9 Iunie 1609 alelui Gabriel Báthory, care scotea pe preotii romani din ran-durile iobagilor, oprind $i punerea lor la lucrul campuluipentru domnul de pamânt $i impiedecarea br de a se stra-rnuta dupa plac 4 ; ei avea sä dea stapanilor mo$iei pe care-0indepliniau datoria sufleteasca numai darul obi$nuit.

Oricum, inca din 1614 se numia ca episcop predicatorulcalvin al Romanilor in Balgrad, Teofil din Prislop, manasti-rea lui loan, de unde poate venise $i Teoctist. La 1-iu Fe-bruar din anul urmator, el capata $i grija bisericilor dinpartile de sus : ale Turdei, Dobocei, Solnocului, Crasnei,Maramurasjilui, unde fusese Spiridon, care nu mai eradeci in viata acum, precum $i in ale Bistritei, Gurghiuluisecuiesc, $i chiar ale Bihorului5. Cred ca actul lui d'intaiude numire se poate recunoa$te peste cateva pagini inteodiploma necomplecta, din care reiese ca intre SpiridonTeofil, a$ezat $i peste partile de sus, a fost acolo unAugustin, care, supt acela$i principe Bethlen, fugi din tara

lorga, Studii i doc. IV, p. 66.Sincai, la anul 1605.

3 Stinghe, Istoriia besearecei p. 6 ; lorga, Sate fi pre-oti, P. 45.

Sincai, II, p. 504-6, dupä o tipAriturA din 1653 ; latineste la Fiedler,Die Union der Walachen in Siebenbiirgen, In Sitzungsberichte derwiener Akademie", XXVII, 1859, p. 360.

5 Dobrescu, Fragmente, p. 19 si urm.

1.

'

si;

Scheaitor,

1

www.dacoromanica.ro

232 N. lorga

fara nicio lamurire $i alerga in Moldova . Chid Teofil dis-paru, nu $tim când $i cum, in acest Nord ardelean fu asezat,'Ana in partile Chioarului $i Satmarului, un Eftimie, caree pus intaiu de Stefan Bethlen, guvernatorul Ardealului$i Maramura$ului, $i intarit apoi de Craiu, la 1-hi lunie1623 2.

0 schimbare in aceste rosturi biserice$ti ardelene o aducenumai Radu. Vodd Mihnea. Vom vedea marea insemnatate aDomniilor lui din amandoua principatele pentru desvoltareaBisericii române$ti. Ardealul nu putea sa ramaie in afarade luarea lui aminte : pe Sarghie, episcopul pribeag al

Muncaciului, el il aduse la sine, atunci cand era Domn inMoldova, de la 1623 la 1626, $i-1 facu am spus-o dinnou egumen la Tismana. in partile Vadului $i Maramura$ului,trebuia sä caute a strange iara$i leg-Muffle ierarhice de odi-nioara cu Mitropolia lui suceveana.

Lui i se datore$te, farà indoialà, ca, dupa moartea lui Efti-mie, superintendent poate pentru tot Ardealul $i pentru celde jos $i pentru Maramura$, noul principe ardelean, calvinhotarat fail indoiala, dar prea bun om politic pentru a jerfiinteresele sale convingerii religioase, primi la Vad un episcopnou, pe Dosoftei. El veni din Moldova, unde, precum spuneinsusi, fusese in Roman $i in liti$i si mai mare pestre toatemanastirile teriei Moldoveei", ceia ce nu inseamnä de locca Dosoftei ar fi fost intaiu Vladica de Roman, apoi deHusi 3, cand se stie ca aceasta din urma episcopie era maimica si mai notiä , $i ar fi voit apoi sa treaca in Ardeal,unde situatia lui trebuia sa fie cu mult mai scazuta $i maiputin sigura in ceia ce priveste veniturile. Noul episcop alVadului va fi fost numai dichiu al celor doi episcopi mol-doveni, $i, ca unul ce avea drepturile de judecata $i asupracalugarilor, va fi fost el mai mare" peste manastirile din

' Ibid., p. 23.2 Ibid., pp. 24-5.3 V. mai departe.

www.dacoromanica.ro

Istoria: Bisericii romanesti 233

aceste eparhii; s'ar putea iar4i ca el sa fi avut protopopiain Moldova, care, Inca pe aceste timpuri, n'avea cleat nu-mai, din când in cand, un singur protopop, protopopii deTinuturi, cari se intampina in Ardeal, fiind, in afara de ve-chea traditie locala, in legaturä cu vre-o mdnästire, pe careei o represintau, o nascocire calvineascA 2. Dosoftei fusesepe lânga tefan-Voda Ton-15a, apoi fugise din tam la nava"-lirea lui Alexandru-Voda Movilä cu Korecki, cumnatul sau

sfarsitul lui 1615 , si se intorsese in Moldova numaidupd inlaturarea Domnului sprijinit de Poloni 3. Era un oinincercat, de oarecare insemnätate, a cgrui mArturie putea satie locul unor acte domnesti scrise. El n'ar fi trecut in Ar-deal oricum, ci numai trimes de Domnul sAtt, care trebuiesä fi avut deci intelegerea de nevoie cu stapanitorul nou alArdealului.

De la Dosoftei avem intaiu o notita la 21 April 1622E, de sigur, chiar de la inceputul pästoriei lui peste munti.De aceia simte nevoia de a-$i aminti sarcinile de cinste ceavuse in tara lui cea veche, precum si visitatia canonia cea fäcut in partile de catre Tisa, care se tineau i ele delarga stapanire, bine asigurata $i thmuita bine, a lui Bethlen :$i am fost in Tinulul Sacrnariului" , unde perise un ina-inta$ de-al sau, rand la Dobritin". Era ortodox, desigur ca unul ce venise dintr'o Ora' cu ortodoxia sigura-Intr'o scrisoare indreptata catre Bistrita, scrisoare pentrua cere dajdea, poclotuil de un florin, pe care i 1-a invoit, scrie

I V. mai jos protopopul Teodor din 1600. Cf. cu vechiul trimes la si-nodul din Florenta.

2 ,,Bani de potropopie" se pomenesc la 1683; multi cearcA", cu deosebite sume, pentru a cdpAta aceastä dregAtorie, spune Dagusin Vis-tierul, din Câmpulung ; Doc. Bistritei, II, p. 39, no. CCXXXI ; Hurmu-zaki, XIV, pp. 1336-7, no. MMDXLIV. Cf. Grama, lnstitutiile calvinestiin Biserica romtineascd din Ardent, Blaj, 1895, p. 161 si urm.

3 Hasdeu, Arch. ist., I', p. 93.Cipariu, Archivu, p. 781.

www.dacoromanica.ro

234 N. lorga

el, Craiul, apoi osfesteniile", pentru sfintiri, si gloabele",pentru pacate canonice, ca impartiturile", fratiile", cus-scriile", cumatriile" si alte faradelegi" in ce privestecasatoria Dosoftei nu are prilej sä pomeneasca pe epi-scopii calvini si, in deosebi, pe Spiridon, care nu putea fiuitat asa de usor, ca un loan Cernea de pilda t. El leagiinsa p5storia lui de-a dreptul cu a lui Eftimie cel nou, siacesta poate ramas in credinta cea veche, cu toate concesiileformale ce va fi trebuit sal bed si el calvinismului dominant '.

Folosindu-se de sprijinul lui Radu-Voda si al Craiului",Dosoftei Românul" a putut sa-si zica de la inceput, caSpiridon, de altfel Vladic[d] in Ardeal si in Maramures",sau, ca in scrisoarea pe care o indreapta din Brasov, undeavea deci putere, catre manastirea Bisericanilor, arhiepiscopulchir Dosoftei al Balgradului si a toata Ora Ardealului siUngureasc i celelalte", 'iar in ravasul catre Bistrita : cumila lui Dumnezau Vladica de Belgrad si a toata tare, ori,simplu, Vladica Ardealului", intrebuintând si pecetea cu ceitrei arhangheli. El are o insemnatate si pentru orAnduireaacestei Biserici ardelene, peste care intreagg izbutise a-si

.intinde autoritatea.Pe Eftimie, numit anume pentru partite de sus ale Ardea-

lului, izbutise a-I inlatura ori mosteni in 1622. Dupa ce fa-cuse, la 1624, ca preotii si sä fie scutiti formal de dijmagianelor si a vitelor3, el stranse, la 4 lulie 1627, un soborde reforma, ca sa' she de acum inainte clerul românesc cumtrebuiaste a tinea leagea lui Dumnezau pentru ispasenie su-fletului". Se hotäri purtarea de haine lungi 'Ana la glesne",.in locul vechiului port teranesc, si, in acelasi timp, precumdorise el Inca din 1622 , intrebuintarea la slujba a cartilor

' Doc. Bistritei, II, p. 4, n-le CLXIII-IV; Hurmuzaki, XIV, p. 969,no. MDCCCLVI. Cf. ibid., p. 946; p. 965, no. MDCCCXL1X; p. 967no. MDCCCLIII.

2 ,Gloabele dela VII.clica Eftimie incoace"; ibid.8 Fiedler, o. c., p. 356; Hurmuzaki, Fragmente, II, p. 5.

si,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 235

romAne$ti ce se mai p5strau de pe vrernea lui Coresi, pe-depsindu-se aceia care nu vor sti de'nteles", macar Crezul,unele rugAciuni i Orli din Evanghelie Dosoftei stAteachiar in claustro albensi metropolitano", in m5n5stirea Mi-tropoliei din Balgrad, de unde scrie, ca episcop românescal terii Ardealului" numai, la 1-iu Ianuar 1625 Bistritenilor,cu privire la un preot care, cu scrisori crgie$ti", se ducein Moldova, la Radu-Vod5 $i la Mitropolitul terii 2.

Totu$i Dosoftei nu e insemnat in pomelnicul MitropolieiBalgradului : ca strain Intâiu, ca episcop de Vad apoi i, insfar$it, pentru cA ajunsese un sprijinitor fali$ al calvinismului,pe care principele voià chiar sà-1 introducA formal, cerAndun fel de blagoslovenie de la Constantinopol, de la ChirilLukaris, prietenul caivinismulu pentru a inlAtura orice urmAde alcatuire bisericeasc5 deosebitä a RomAnilor din Statelesale 3. Tot asa ramAne in afarà de pomelnic $i urma$ul lui Do-softei, Venedict, care scrie, tot Bistritenilor, din Budi$, peparnAntul chiar al Bistritei, la 4 Maiu 1631. Si el are legl-turi cu Moldova, 5i trimete la aceastà data' pe diaconul sauromanesc Teodor", pentru afaceri biserice$ti", la m5nAstireaSucevitei 4.

In curand ins5 Vi5dica Ghenadie Brad, din Balgrad, sfin-dupä cuviint5, nu in Moldova, ci in TArgovi$tea mun-

tean5, i$i punea chipul vlAdicesc" I:1 pArtile Vadului $i Ma-ramurAplui, de unde dispäruse episcopul Venedict". Gheor-ghe sau Ghenadie Brad, ajuns episcop Inca d'inaintea dateide 4 Decembre 1618, când face o intgrire de protopop

Dupa Petru Maior, in Cipariu, Acte 1 fragmentei p. 150 si urm.' lorga, Stefan-cel-Mare, Mutat Viteazul, etc., pp. 33-4 ; Hurmuzaki,

41V. p. 946.8 Ardeleanu, lstoria diecesei Oradei-Mari, II, Blaj, 1888, pp. 17-20.' lorga, $tejan cel-Mare, Mutat Viteazul, etc., p. 35; Hurmuzaki,

p. 982, no. MDCCCLXXI.1 iorga, Studii i doc., XII, pp. 280-1; cf. Petru Maior, 1st. bis., p.

72 ta urm., nota; Cipariu, /. c., p. 253 si

XIV,

arm.

pi

lit,

'

www.dacoromanica.ro

236 N. lorga

capata de la Beth len, a carui Domnie se apropia de sfarsit,Radu Mihnea era mort Inca din cele d'intaiu zile ale anu-

lui 1626 , invoirea de a purta titlul de Mitropolit in Scau-nul Balgradului, alVadului §i Oradiei-Mari si Satmarului, si atoatk tara Ardealului si celelalte".

Recunoscand asezamantul calvinesc al protopopilor, il ve-dem intkrind pe Ianks din Inidora, care urmase, mai de multInca, lui Moise Pestisel cel invktat, dandu-i voie a cercetabisericile : de acoperis, de tinterimuri si de sAcriul din !dun-tru", adeck de chivot, a vedea cum invatà sfanta Evanghe-lie" preotii si a inlatura pAcatele canonice, necäderile", ck-satoriile pknä la al cincele Var.", cuscriile" si cumetriile",si despkrteniile ; cu giuratii" ski impreunk, el va putea des-parti" si birskglui" cu o gloabg de 12 florini 1. Astfel ajun-sera in stapanirea lui si bisericile romanesti calvine din acestoras si, de bunk samk, din Lugoj si Caransebes, dar nu ace-lea, strict ortodoxe, din 0i-tile turcesti, supuse Pasei din Ti-misoara, ale Inkului si Lipovei, unde se intalneste inck la1608 un VIAdick fara resedinta, de bunk samd Roman, Sava,urmas al unui Teodor VlAdica, pe care-I aflam pomenit incursul luptelor lui Sigismund Báthory cu Turcii, la 1595 2

lanas din Inidora ajungea astfel a porunci in chipul" sin-gurului VIddick romanesc din Ardeal si Tara Ungureascaprin intkrirea din 1628. Acelasi sistem fu intrebuintat si inMaramurks, uncle aceste drepturi de visitare, de judecatà, destrangere a veniturilor le capktà smeritul loan, arhiepis[col-puP, ceteste : arhidiaconul, sau protopopul , si chipulVladicai lui Ghenadie de Belgrad" sau, mai solemn, cu milalui Dumnedzku chipul vradicescu popa Ion din Maramures",si anume din erasul-cle-sussu, din Viseul-de-sus" cu locuinta.Puterea lui se intindea panä la Telciu, si el avea dreptulde a pune si de a scoate protopopi, pentru Tinuturi ca acela

1 L. c.2 Cf., dupA Marki, Boro, in Unirea pe 1894, p. 189 §i urm.; Wolf-

gang Bethlen, Historia,la aceste date.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 237

al Bistritei, al Moiseiului, unde caluggrii putneni facusera unmetoh al lor 1, al Budacului 2, al Mocodului si vidicului bis-tritean, care obisnuia a-si tinea soborul si pe la Nksaud 3,

cari toti ii dädeau milk de randul venitului vlädicescu" 4.Stand la Visku, cu ajutorul si poate scriitorul ski, erki Avri-lie", preotul Aureliu, care-i imprumuta si pecetea pentru a-iintari rkvasele, -loan inlocuia dupà putintk pe vechii Vlddiciai Vadului, grkm5dind pe episcopul rusesc de Muncaciu inpartile de sus ale Maramurdsului .

Cat priveste pe Ghenadie, el stràbätea tara ca stapan alsufletelor romanesti. Odatd-1 vedem poruncind din Sighisoaracutdrui birdu sk opreasck rudele unui preot 6.

Prin el, unitatea religioask a Rom'anilor din Ardeal si Tara-Ungureasck, dorita si, in cea mai mare parte, pregatita deMihai Viteazul, ajunsese un fapt, si unul dintre cele mai in-semnate pentru desvoltarea culturala si politick a neamuluinostru.

VII.

De svoltarea Bisericii moldovenesti in aceastA epoch.Episcopia Husilor.

Indatä ce ajunse in stäpanirea Moldovei, Mihai se ingrijisk fack $i aici acea bunk oranduialà pe care o introdusesein Tara-Romaneasck, locul de plecare al maririi sale.

' V., pentru acesi protopop, lorga,Doc.Bistritei, II, p. 53, no. CCLVIII ;Hurmuzaki, XIV, pp. 1398-9, no. MMDLXXIV.

2 Iorga, Doc. Bistritei, 11, p. 30, no. CCXIV; p. 42, no. CCXXXVII ; Hur-muzaki, XIV, p. 1376, no. MMDXIX. V. si ibid., p.963, no. MCCCXLVII.

8 lorga, Doc. Bistritei, II, pp. 33-4, no. CCXX ; Hurmuzaki, XIV, p.1380, no. MMDXXVII.

' lorga, Doc. Bistritei,l, p. 43, no. LVIII ; p.63, no. LXXXIV ; Hurmu-zaki, XIV, p. 969, no. MDCCCLVI.

5 V. mai sus, p. 225 si urm.6 lorga, Doc. Bistritel, 1, p. 42, no. LV11; Hurmuzakl, XIV, p. 963,

no. MDCCCXLV.

www.dacoromanica.ro

238 N. lorga

Cu Ieremia-Voda, cu neamul intreg al Movile$tilor $i cu bo-ierii cari-i pastrau credintä, fugisera la Flotin cei patru ie-rarhi ai Moldovei. Ei erau: Mitropolitul Gheorghie 1, epis-copul de Roman, Agafton, cel de Radauti, Teodosie Bar-bovschi, calugar din Pobrata, care fusese invatatorul, das-calul", tanarului fiu al lui Petru-Voda Schiopul, Stefan-Voda,$i in anii pe cari batranuI Voevod apuca sa-i mai petreacain Apus, la Innsbruck si Bozen 2 j care, intors in Moldovacu Vlädica Gheorghie, inlocuise, dupd data de 25 Mart 1598,pe Rädauteanul Amfilohie, necunoscut altfel 3, $i; in sfar-$it, episcopul de Hu$i, loan 4.

Prin urmare, in primavara anului 1600 fiinta $i aceastanoud episcopie a Husilor. N'avem hrisovul domnesc de in-temeiere, din partea ctitorului ei, Ieremia Movila, dar s'apastrat in traducere actul de danie din 71 , fat% unitate incifra datei $i bra insemnarea de lunä $i de zi, prin care Ie-remia-Voda, robul stapanului sail Domnul Dumnezeu $i Man-tuitoriul nostru Iisus Hristos $i inchinatoriu Sfintei Troite",sfatuindu-se cu ierarhii Bisericii moldovene, intre cari $i cuacest nou Vladica loan, daruie$te noului" sail Ideas de ru-gaciune, Episcopia, cu hramul Sf. Petru $i Pavel, satele pecare le avuse 'Ana atunci el insusi, Domnul, in hotarul Hu-$ilor : Plopenii, Cozienii, Ro$ie$tii, sili$tea Crete$tii si Spa-riatii, precum, $i, peste Prut, in Tinutul Lapu$nei, satul Ca-cacenii5. Marturiile boierilor, care sant intocmai ca $i aceleadintr'un document al lui leremia cu data de 12 Maiu 7114,

' V. mai sus, p. 192 si urm.2 Hurmuzaki, XI, tabla.' Pomenirea lui Arnfilohie la 2 August 1597 ; Hasdeu, Arch. ist., Ill,

p. 76 ; cf. Wickenhauser, Radautz, pp. 20-1 : e pomenit si la 22- lanuar1597; Solka, p. 67 : la 25 Mart 1598. La Radauti aflAm pe Mardarie, inziva de 10 August 1594, acelasi an ; Hurmuzaki, XI, p. 905.

4 V. si Melchisedec, Cron. Rom., I, P. 226: pomenirea lor In 1600,fArA lung, de leremia.

5 Melchisedec, Cron. Hufilor fi a episcopiei cu asemenea numire,Bucuresti 1E69, I, p. 91 si urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 239

adeca 1606 ' cu acea deosebire ca in actul pentru Hu$iparcalabi la Roman sant Crastea $i Gherman, pe cand ce-ialt are in locul lui Gherman pe Manole, care nu se mai in-talne$te statornic de aici inainte , ar arata cd aceastä d'in-thiu inthriturd de mo$ii pentru episcopia de Hu$i trebuie pusain primavara sau vara anului 1606, in orice cas nu inaintede sfar$itul lui lunie, cand leremia-Voda i$i mantui viata. Deoare ce insa actul din 12 Maiu 1606 are ca Mitropolit peTeodosie Barbovschi, pe loan ca episcop de Radauti deciel inaintase $i la Hu$i pe Filotei, $i schimbarea Mitro-politului, a episcopilor .de Radauti $i de Hu$i nu era incAInca savar$ità la 21 August 1604 2, trebuie sa se admità cadania lui Ieremia-Voda e din ultimele luni ale anului 1604,din 1605, sau din cele d'intaiu luni ale lui 1606.

Cu privire la adaugirea acestei a patra episcopii moldo-vene$ti poate sa lainureasca $i o scrisoare, dintre 1597 $11599, a lui Meletie Pigas, Patriarhul Alexandriei. Din ea sevede ca Ieremia-Vodd ceruse Marii Biserici" constantino-politane, conduse atunci de Meletie, recunoa$terea Mitropo-liei Moldovei ca arhiepiscopie" canonica $i ca in vedereaacestei recunoa$teri se crezu de cuviinth a mai da un su-fragant noului arhiepiscop, care primi chiar mantia patriar-halci cu palm inchipuiri ,s'i cu patru izvoare", precum $imina. Dar Pigas pleca la Alexandria inainte de a se fi luato hotathre $i a se fi pus in scris tomos-ul patriarhal pentrueparhia Hu$ilor .

Motivul intemeierii acestei mai nouà diecese moldovene$tice poate intelege gandindu-se cineva la imprejurärile poli-tice de atunci ale Moldovei. Rascoala lui Aron-Voda, to-

' Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 22 si urm, ; cf. Hurmuzaki, XI, p. 908.2 Melchisedec, Cron, Rom., f, p. 228 si urm.3 Melchisedec, in An. Ac. ROM., III, p. 37 si urm., dupA ms. din Chalice.

Pentru Meletie Pigas, cf. si Agatanghel Ninolachi, Atv,o; a Ibi73:,;(1545-16J2), Can6a (Creta), 1903.

www.dacoromanica.ro

240 N. lorga

varasul de alianta si de lupta al lui Mihai Viteazul, daduseterii Tinuturile pierdute catre Turci in 1484, cand s'a luatChilia si Cetatea-Alba cu o intreaga zona sau raid de sate,si mai ales in 1538, cand Sultanul Soliman, inlaturand peRares, ridica hotarul acestei raiele pand sus la Bender si lalinia Bacului. Ismailul si alte locuri vecine nu se intoarseraindata catre Turci, si asezarea Tatarilor in Bugeac, pe carecei d'intaiu o hotarasera atunci pentru a sta in coasia prin-cipatelor, nu se indeplinise. Pentru aceste parti smulse de lapagani si tinute Inca de Ieremia cu sprijinul lui Zamoyski sipe Simion-Voda, fratele Ieremiei, il vedem daruhid, la 28 Iu lie1606, mandstirilor Rasca si Bistrita locul numit Cavahul

sau Cahul cu toate apele si cu toate garlele care sevarsa in el si care iese din el, locul ce este de la stalpiiGalatilor (rililtIT*FIKAI) 'Ana la Dunare $i cu tot venitul " ,se facu deci noua episcopie, care fu asezata la Husi pentruca aici erau mosii ale Domniei, ce puteau fi däruite sipentru ca in oras se afla o buna biserica veche de laStefan-cel-Mare.

VIII.

Sinodul de la Ia0 (1OO).

Inca fiind Mihai Viteazul in Iasi, la 2 Iunie 1600, se deschisesinodul pentru caterisirea episcopilor moldoveni fugari, carierau priviti ca räsculati si tradatori -rata de Domnia ceanoua. Afard de batranul Mitropolit Nicanor, scos anumepentru aceasta din manästirea lui, Agapia, si de Petroniede la Muncaciu, erau tot prelati greci, Patriarhul Nectariede Ohrida, Mitropolitul de Tarnova Dionisie, Gherman alCesareii lid Filip, Teofan de Vodena si Efrem de Hebron.

Sinodul tinu sama de uneltirile lui Ieremia pentru a daTara-Româneasca fratelui sau Simion, de dreptatea causei

I Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 68-9.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 241

lui Mihai, de trAdarea cati$4 a VlAdicilor, de refusul lor dea se intoarce, chiar dupä ce Mihai ii rugase de aceasta,prin protopopul Moldovei, cel mai mare in rang dintre ele-ricii famasi in targ, Teodor. Se hotäri, potrivit cu canoanele,c'd ei sant ckuti din Scaunele lor $i neiertati" : Dionisie,fiind $i exarh patriarlral in Bulgaria, c5pAtä invoirea de aproceda la alegerea altor episcopi, cu obisnuitul sobor dearhierei.

Mitropolitul tarnovean, care $i iscAleste ca vechil alMoldovlahiei", nu z5bovi. Filotei fu ales pentru HO, iarpentru Räda'uti Anastasie, care nu e cel care fusese Odaatunci egumen de Galata , cki acela murise in alaiul depribegie al lui Petru chiopul, ci viitorul Mitropolit moldo-vean, caligraful $i ctitorul de m5nAstire Anastasie Crimea.La 15 $i 19 Iunie 1600 ei jurau credintä lui Mihai, fiului aces-tuia, Nicolae-Vodä Petrascu, $i luau, in jurAmântul lor, inda-toriri care nu erau poate in obiceiul terii pând atunci. Vla-dicii aveau sa' recunoascä cele septe soboare pentru drep-tele dogme", sä pgzeasea" pravila $i sfintele porunci celede demult"; nu vor primi niciodatà mita' si nu-0 vor calcadatoriile nici de frica ImpAratului, nici a Domnului", fie sisupt amenintarea cu moartea.

Dionisie ramase cu ei, nu numai ca vechil, ca pada' atunci,ci ca preasfirrtit domn $i Vlädied Mitropolitul sfintei Mi-tropolii, de Dumnezeu pàzite, a cetalii Sucevei si a toatatara Moldovei". Mitropolitul Cesareii stAtea lângà el la ju-decata, $i se pare cd loan de Husi, care nu fir inlocuit, fä-gicluise a se intoarce a. Egumenul Atanasie de Bistrita sialti caluggri nu se sfiau a veni inaintea lor pentru mar-turisiri 3.

Cand, peste putina vreme, Mihai pierdu Moldova, Dio-

1 V. catastiful Galatei in Hasdeu, Cuv. den biitrdni, I; cf. Hurmuzeki,XI, p. 218, no. CCCLI; p. 251 0 tabla.

t lorga, Studii fi doc., IX, p. 29 0 urm.3 Ibid.

16

www.dacoromanica.ro

242 N. Iorga

nisie trebui sa piece din Ora. El se alipi pe lank' Radu-Voda Serban, noul Domn al Terii-Romanesti, $i in frunteamarturilor testamentului facut de acest Domn ca pribeag laViena, in ziva de 28 Februar 1620, se afla Dionisie Palio-log, Mitropolitul de la Tarnov"1.

Anastasie i$i a$teapta vremea pentru a infra statornic inierarhia moldoveneasca 2. Filotei apare ca fost episcop",insarcinat sa faca o hotarnicie la Sihla, in ziva de 21 Au-gust 16043. PAna la inceputul anului 1606, Teodosie Bar-bovschi, care se pricepea sä indrepte manuscripte slavone 4,lua locul lui Gheorghie Movila, care se stinse astfel cuchteva luni inainte de fratele sAu Vocla-leremia (t 30 lunie1606), sau paräsi Scaunul de arhipastor pentru a se ada-posti la Sucevita 5. Peste putin pleca din Scaun batranulepiscop de Roman, fost, se pare 8, $i trecator Mitropolit 7,-Agafton, care avea Inca de la 6 Maiu 1605 ca urma$ peAnastasie Crimea 8. loan, din partea lui, trecu atunci laRadauti, iar Scaunul de Hu$i fu capatat in sfAr$it, dupao lunga asteptare de pocainta, de cAtre Filotei.

' lorga, Socotelile Sibiiului, p. 201; Lipedatu, Doc., 1: facsimile InFloarea Darurilor,11, 0 In primele editii din lorga, Istoria Românilorpentru poporul rorndnesc.

' V. P. Partenie, Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei, Bucu-resti, 1907.

Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 228 si urm.4 Melchisedec, In Rev. pentru ist., arch. fi fil., p. 52.6 Ibid., p. 50 : ar fi fost acolo la 1608- 9, dupA inscriptia de pe o

icoanA.6 Cf. mai sus.

DacA n'au fost doi Agaftoni.8 Acelasi, Cron. Romanului, I, p. 237 ; Partenie, I. c., p. 19 ; v. si

Hasdeu, Arch. 1st., III, pp. 63-9 ; cf. lorga, 1st. lit. rom., I, p. 223.

'1',

'

,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 243

CAP. IX.

Biseric a Moldovei supt Movile*lii intor*i in stliptinire.Mitropolitul Anastasie Crimca.

Ace$tia fura episcopii din ultimele zile ale lui IeremiaMovila ; Simion Ii avu $i el in scurta lui Domnie, care semantui printeo moarte naprasnica in Septembre din anulurmator. Ii intampinam pe toti $i in stapanirea vremelnicaa lui Constantin, fiul Ieremiei. In Ianuar 1612 acesta erascos din Domnie de catre Turci, dar Inca din 1608,inainte de mantuirea erei de relativä neatarnare a man-drilor Movile$ti, Anastasie se intampina ca Mitropolit alMoldovei, intaia$i data, la 15 Iunie pe and laRoman vine Mitrofan, ucenic al lui Agafton $i fost egumende Moldovita 1 Teodosie Barbovschi ispravise rail 'Astoriasa: el incercase a otravi in imparta$enie pe tangrul Domn,o ticalo$Ie de care nu s'ar fi -Mart vinovat, de sigur, nici-unul din inainta$ii sài 2; el fu descoperit $i supus multavreme la chinuri pentru arata tovara$iil.

Anastasie e ultimul represintant al carturäriei celei vechislavone, al datinei de cladire a manastirilor frumoase, al

me$te$ugului de impodobire migaloasa a manuscriptelor. Fiual targovetului loan Crimca din Suceava $i al Crastinei, caree ingropata la Patrauti, supt o piatra de mormant cu datade 15954, el poate fi acel Ilie diiacü, fiul Crimcoae din

Partenie, 1. c., o. 19 i urm.; Melchisedec, Cron. Rom., 1, p. 240; lorga,Doc. Bistrifei, I, pp. 12-3, no. XV ; pp. 80, 99-100 ; 1st. lit. rom., I, pp.232-3 si p. 232, nota 5.

' Hurmuzaki, IV ', pp. 303-9, no. CCCXV : raport venetian din 29Malt' 1610, dupl tirl venite din Moldova. Pare sA fie vorba de Teo-dosie.

3 Aceste chinuri ar fi urriiat in 1610. SA nu fie vorba InsA de bAnu-ion care sA fi atins, o clipA, pe Anastasie insusi ?

Cf. lorga, Pretendenfi Domnefti, p. 76, nota 1 ; Kozak, o. c., p.59, unde sant lipsuri 1 greseli In cetire; Iorga, Neamul romdnesc InBucovina, p. 46 ; Studii i doc., XI, p. 47, no. 2 ; Melchisedec, in Rev.pentru 1st., arch. fi fil., I pp. 70-3.

a-$i

'

www.dacoromanica.ro

244 N. lorga

Suceava" pe care-1 pomeneste o danie din 1587 a lui Petru$chiopul, care fAsplAti cu silistea Ungurasii, pe apa Sucevei,pe acest ajutAtor credincios in lupta grea a bietului Dotty]slàbAnog cu nAvalitorii Cazaci 1 Nu stim in ce mAnAstire si-afacut Inv *tura in ale bisericii si ale carturariei. Era insa uncaligraf cu gust si rabdare, de la care au limas frumoasemanuscripte, impodobite cu miniaturi : Evanghelia din 1609,cea de pe la 1614, Apostolut din 1610, Liturghia din' 1610

cea din 1612, manuscripte care se pAstreaza astazi Inca laDragomirna, afarg de unul, affator in Biblioteca din Viena2.

Pe atunci, dupä Petru Schiopul, care facuse numai Ga-lata, si leremia Movilä, care, cu tot neamul sa'u mare, pu-ternic $i bogat, dAduse terii o singura manastire, Sucevita,rAvna pentru clAdirile sfinte Incepuse din nou. Nistor Ureche,boier istet $i harnic, arnestecat in lucrurile tainice ale maimultor Domnii, iar, de la un timp, ornul Movilestilor $i epi-tropul fiilor lui Ieremia-VodA, alese un loc in muntii Neam-tului, intr'un ascunzi$ de codru, nu tocmai departe de mA-nastirea straveche a Neamtului, $i numi dupa pArAul sec cecurge langa dansa mAnästirea Secului. Frumoasa, dar corn-plicata, Impleticita inscriptie cuprinde data de 1602 pentruzidirea Inceputà in Iunie $i mantuità in Octombre 3; danii demulte sate se fac de Nistor, de sotia lui, cAlugAritä acum,Mitrofana, sora Movile$tilor, se pare , si de cei patrucopii ai lor, Vasile si Grigore, Nastasia, care hid pe Balica,$i Maria, viitoarea sotie a lui Constantin Batiste Vevelli, incursul anului 1604.

Noul 1Aca$ manästiresc fu potrivit, in linii $i podoabe,dupA Galata lui Petru $chiopul, de care se deosebesteastAzi numai prin urAtele adausuri de mai tArziu, un pridvor,

Iorga, Studii i doc., 1. c.2 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. si f11.,1', p. 70 sl urm.; I. Bogdan,.

in An. Ac. Rom., XI, p, 21 si urm.6 lorga, Inscriptii, I, pp. 29-30.4 Iorga, 1st. lit. rm., I, p. 227 si notele ; Inscripiii, I, p. 33.

$i

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii romanesti 245

o vemantarie $i o proscomidie Pentru Dragomirna sa, inapropierea Sucevei unde se nascuse, copilarise si lucrasepoate ca diac la carti biserice$ti cu foile impodobite, Anas--tasie Crimca, ajuns acum Mitropolit al terii, avea o am-bitie mai inaltà. Din banii stran$i de dansul cand el era mi-rean sau numai calugar, pang a nu ocupa statornic un Scaunepiscopal, si din aceia pe cari dadura Stroice$tii, rudelelui, el facu, Inca de prin 1602, prin mesterul Dima, poateun Grec !, o bisericuta pentru bolnita, langä o mänästire maiveche, de proportii mai restranse, $i probabil injghebata dinlemn. Ca episcop de Roman el incepu $i ispravi apoi bise-rica sa cea mare, una din cele mai frumoase in toata Ro-manimea : inalta cum nu se mai ridicase alta pada atunci, $ipentru aceia parand ingusta ; nicio inaintare in linii, care santcele indatinate in sistemul arhitectonic al lui $tefan-cel-Mare,dar podoade care se ivesc numai acuma : contraforturi lu-crate cu grija, brau sapat, cu infati$area unei funii impletite,Incingand toata zidirea, alte colace de piatra, sculptate inacelasi chip, urcandu-se pada la varfurile boltilor gotice, cadrede forma nouà in jurul fere$tilor, trandafira$i, rosete de pia-Ira pe toata intinderea turnurilor $i, ici-colo, pe linia lungaa funiilor irnpietite, care mai pastreazd vechea lor zugravirecu ro$u, albastru si aur 3. 0 piatra de mormant fara inscrip-

pe dansa arata in aceastä stralucitä biserica sculptata lo-cul unde se odihneste ctitorul.

Pe urmele lui Anastasie se lug Domnul care veni in Mol-dova dupà scoaterea lui Constantin Movila, incercatul $i as-prul batran $tefan Tomsa, care, in ratacirile lui de osta$ prinApusul catolic, nu uitase totu$i vechea lege räsariteana a luiTom$a-Voda, pe care 0-1 invoca drept tatä. Domniile lui mol-

lorga, Sate fi mànástirl, p. 122 si urm.Melchisedec, in Rev. p. 1st., arch. fi fil., I p. 69.

g V. lorga, Neamul românesc in Bucovina, p. 39 si urm.; Kozak,o, c., p. 11 si urm,

fie

www.dacoromanica.ro

246 N. lorga

dovenesti, despartite prin navalirea si scurta petrecere inScaun a lui Alexandru Movila, Inca unul din copiii DoamneiElisaveta a lui Ieremia, se pomenesc si prin clädirea manas-tirii bucovinene So Ica. Ea are, ca i Dragomirna, pe care insän'a atinge in frumusetä, o usä in fata si o altà usä lateralà,.bolti gotice, ciubuce impletite si rosete, inoirile cele maiinsemnate ale unui timp care, pastrand tipicul in stil, cautasa-si puie pecetea macar In deosebita ingrijire rabdatoare aamanuntelor I.

Anastasie, oricat ar fi cautat sä se impace si cu Domniaunui Tomsa, era, prin legaturile sale de inrudire ca si prinrecunostinta, un om al Movilestilor. Deci, cand Alexandru-Vodäcel nou birui si se aseza in Scaun, Anastasie Ii turna pefrunte mirul Domniei. Iar, cand cel din urmä din sirul doin-nese dat de familia Movila fu izgonit de Turci si RaduMihnea, carmuitorul muntean, se stramuta in Moldova, zilelepastoriei lui Crimca erau numarate, i, de fapt, el RI inlà-turat, de si numai pentru catva timp, in 1617.

Tot pe atunci, dar nu in urma hotärarii vre unui sinod derasbunare, ca acela din 1600, ci pe incetul, fura inlocuiticeilalti ierarhi moldoveni : episcopul Pavel Nemteanul, deRoman, de la 1613 , facuse loc Inca' din 1616 lui Atanasie ;episcopul de Radauti urmas, Inca din 1609, al luiloan , Efrem, de obarsie duhovniceasca din Moldovi'a, isiparäseste Scaunul de prin 1615 2 Filotei de Husi nu semai intampina dupg 16133. Mitropolitul mazil se va fi ada-postit la Dragomirna ; Pavel se dusese la metania sa dinNeamt, unde-1 Agin Inca la 7132 1623-4 i undei se vede mormântul, cu o inscriptie slavonä, distrusä iiiparte 8.

Cf. Wickenhauser, Solka, i lorga, Neamul románesc in Bucovina,p. 72 sl urm.

V. Wickenhauser, Radautz, pp. 22-4 ; Kozak, o. c., pp. 189-91.3 Melchisedec, Cron. Hufilor, 1, pp. 102-3. Urmasi Efrem (-1617),

Iosif, Mitrofan (de la 1617); ibid.Melchisedec, Cron. Rom., 1, p. 251 ; Notite, p. 5.

1

E.*:

pi

www.dacoromanica.ro

PARMA a IV.--a

INTEMEIAREA INRAURIRII GRECESTIPRIN

RADU-VODA MIHNEA

I.

Imprejurgrile Bisericii muntene dupg Mihai Viteazul.

Mo$tenirea lui Mihai Viteazul cAutase s'o aibä Intaiu Si-rnion Movilä $i Radu Serban. Acesta din urmä biruise $i a-vuse o stgpanire indelungata pentru acele vremuri $i Impo-dobitä cu biruintà. In ceia ce prive$te Insä Biserica, ea nuinseamnd nimic, $i ca adevgratul urma$ al lui Mihai Viteazultrebuie privit numai acel Domn care autase $i Inainte sà-Iinl5ture, cu ajutorul Turcilor, $i care-0 a$ezase in sfar$it pu-terea pe sfaramAturile norocului treator al lui Radu Serban,

Radu-Vodä Mihnea, prigonitorul, in Moldova, undetrecu la 1616, läsAnd Tara-Romaneasa pe numele coconu-lui" s5u Alexandru $i in sama Doamnei lui, Arghira, alcelui mai insemnat cleric de $coalg româno-slavond din totacest timp, al lui Anastasie Crimca.

Radu era fiul lui Mihnea-Vodä Turcul" sau Turcitul,evlavios cre$tin, ctitor $i dAruitor de biserici $i m'angstiriInainte ca, de fricä, sa se prindà de poala lui Mohammedmântuitorul. Fusese crescut, spune cronica, in pärtile 11-

s'aritene, dupä mazilia pkintelui säu $i peirea lui sufleteascä :o cronia in care se cuprind $tiri din acele vremi chiar,spune a mama lui Radu, Doamna" Visa, de fapt numaio iubità a M5riei Sale viitorului Turc cu mai multe neveste ',

I V. Iorga, Contribufii la istoria Munteniei, passim.

www.dacoromanica.ro

248 N. lorga

furä pe fiul ei, pe copilul mai mic" al Domnului, $i-1 as-cunse, multamita vre unuia dintre calugarii greci cari erautotdeauna la indemang in terile noastre, la manästirea Ivi-rului, a Iberienilor, de la Muntele &rant Athos. De aici eltrecu la Venetia, trimes se spune tot de ocrotitorii

crescgtorii sgi, caluggrii, de bung samg in chiliile bisericiigrecesti de acolo, Sf. Gheorghe, in cimitirul careia se odih-nia, de la 1599, Zotu Tigara, ginerele lui Petru Schiopul$i, in acest chip, ruda tangrului cocon Radu Cand funumit, la 1595? in locul lui Mihai Viteazul, pe care Turciicredeau ca-1 vor putea scoate, Radu era Inca la carte, indepartata Venetie, $i tatal &au, beiul, merse inainte pentrua-i lua in stapanire Scaunul, in care acum, ca Turc, nu puteafi cleat trecatorul ispravnic al fiului sàu nevrastnic. In 1596Radu inväta acolo literele" $i cerea turcescului sau pgrintecai de rgzboiu. Dar, Inca in cele d'intaiu zile ale acestui an,el trebui, in nadejdea unei Domnii de fapt, sa treacg Marea,la Ragusa. De aici merse la Constantinopol $i, pang capatasteagul de numire pentru Tara-Romaneascg, el nu mai parasiCapitala turceasca 2.

Insa, din cat statuse la Athos $i in Venetia, tângrul invatasecarte greceascg $i latineascg". Trait inteun mediu curatgrecesc $i monahal, el ajunse un sprijinitor de cgpetenieal ierarhiei $i culturii razimate pe vechi rosturi rasaritene,in toate stapanirile, asigurate 5i deosebit de pompoase, decare se invrednici in viata sa. Un laudator grec al luiadaugg cg $tia $i limba arabg, asa incat se putea intelege,inteun stil invatat $i elegant, cu Turcii, stapanii sai, slujititotdeauna cu credintg de dânsul, de-a dreptu13. Acest omcu insu$iri care 1-ar fi fgcut astfel un mare filosof", aveacresterea, cunostintile si conceptia care erau de nevoie pentrua face din el, Domn romanesc de cloud ori in principatul

1 Hurmuzaki, XI, p. 534, no. DCLXIV ; cf. lorga, Conti-Thu(11, p. 99urm.

Ibid.8 lorga, in An. Ac. Rom., XXI, pp. 13-4.

si

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 249

muntean, de dou5 ori in Moldova, iar, de la 1623 la 1626,timp de trei ani, in amandouà terile noastre, avand laBucuresti, de forma', ca loctiitor pe fiul &au Alexandru Coco-nul, intemeietorul unei politice marete, intemeiate pe co-munitatea de lege ortodoxa a crestinilor din rmparatia tur-ceasca, pe infratirea lor sufleteasca in aceia$i cultura supe-rioara elenica, pe supunerea lor catre aceleasi supreme auto-riati bisericesti, politica de la care celorlalti ortodo4ili-au venit ajutoare banesti, tiparituri bisericesti, scoli inalte,iar terilor romanesti de la Dunare o cinste, o stralucire, unprestigiu, ce-i dreptul, foarte bine platite, pe care unle avuserä pana atunci in acelasi grad.

Radu mostenise de la inaintasii sai pe Mitropolitul Luca,care ar fi fost numit chiar, ca episcop de Buzau, dupa oThsemnare nesigura, la 1587, deci in Domnia lui Mihnea,fatal lui Radu In 1605, dupa aceleasi insemnari, in zilelelui Radu Serban, totusi un Domn de Ora, cu privirile in-dreptate &Ire Apus si &Are cellalt Imparat, Luca fu inaintat,

fara a trece prin Ramnic, unde aflam pe Teofil si pe unEfrem, pomenit la 1602, la 1606 si pana la 1612 laScaunul metropolitan, in care, inlocuind pe un Ieremia, cu-noscut numai prin pomelnicul Mitropoliei el statu pang la1629'.

Totusi, in Septembre 1616, Patriarhul de Constantinopol,Timotei, II invinuia ca nu ascultä dupa cuviinta de dansul,cum fac toti arhiereii de supt eparhia lui", si pentru acestpacat, dovedi t prin lipsa peschesului anual legiuit sau altorajutoare pentru nevoile Bisericii" patriarhale, adaugandu-se

aceia ca ,n'a aratat primire i ospitalitate catre oameniibisericesti, ca-i despretuia si nu-i socotia intru nimic", II

Lesviodax, o. c., p. 940.2 Ibid., p. 432; Istoricul eparhtel Rdmnicului, pp. 33-4; lorga,

Studii i doc., V, p. 292, nota 2.3 /bid., p. 629, nota 1 .

Lesviodax, o. c., p. 399.

,

',

si

www.dacoromanica.ro

250 N. lorga

destituie, pur $i simplu, pe acela care, de altfel, Ii usurpase" Scaunul $i facuse $i alte pacate. Se incerca a$ezareaunui Grec, cu totul strain, votându-se intaiu fostul MitropolitGanos i Chora, Macarie, pe urma un calugar Ignatie, pen-tru a isprävi cu protosinghelul Antim1. Tocmai atunci seschimba Domnia lui Gavril Movild cu a lui Alexandru$i acest Domn trait intre Greci ar fi avut sä inlature pe Mi-tropolitul predecesorului säu. Va fi Limas inlaturat, tara pri-mind sau ba pe intrusul constantinopolitan, pang ce la 1618Gavril-Vodd reveni in Domnie.

Artistul caligraf, care corespundea in Tara-Româneascaminiaturistului moldovean Anastasie Crimca 2, ramase deci.El era, spune acela$i panegirist care a laudat pe insu$iRadu-Voda, un om bun $i de credinta, avAnd din fire oinima deschisä, crescut din frageda vrAstä in starea mona-hiceasca $i deprins foarte la caligrafie" ; cre$terea lui bundse lamureste i printeaceia ea era din Cipru 3, insula gre-ceased, supusä Venetienilor, ca $i acel preot Adam, rob ras-cumparat de la Turci, care intovara$ise pe Petru-VodaSchiopul prin ratacirile apusene ale acestuia 4. Radu-Voda-idatoria recuno$tinta pentru &à el lucrase, cu alti boieri, ca

aduca in Scaun. De $i Grec de obarsie, 11 vedem dândhotarari judecatore0 in românete i puind supt ele isca-litura slavona indatinatä. Ca episcop de Buzau, el a scrissupt Mihai Viteazul, la 1594, o stralucita Evanghelie greaca,ce se pästreaza Inca in Ierusalim 6, Cu Mitropolitul Anas-tasie al Moldovej a trait in bune leg-Mud, $i acesta, pentrucä a daruit.la TArgovi$te ni$t6 proloage" slavonej e insemnat

Hurmuzaki, XIV ', pp. 112-3, n-le CCXII-III.Pentru un manuscript de Psaltichie de arhiereu1 Iacov din Mitro-

polia Ungrovlahier (1623-4), v. revista Miron Costin, IV, 4.L. c., p. 13.Hurmuzaki, XI, tabla. Patriarhul rusesc Ignatie de la 1605 e alt

Cipriot.LAp6datu, Doc. rom., I, p. 37-8.

e Papadopulos Kerameus, IspocsoAulimxil Bt6ALoAtrig,111, PP. 10-200 (4)..

Ilia$,

sa-1

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Biseridll românesti 251

in randul arhipAstorilor munteni Mormantul lui s'ar fiaflând la foasta manastire Izvoranu din Buthi, ctitoria lui,se vede.

Ceilalti ierarhi munteni n'au fost Greci nici pe vremeaacestui inbitor al elenismului bisericesc, cultural si politic,Din potrivä, la Râmnic ajunge, Inca din 1619 2, Teofil celnou, fost staret la Bistrita, m'an'astirea de carturari a Craio-ve$tilor de odinioara 3. El e acela care a scäpat de profa-nare, in timpul nävàlirii Ungurilor lui Báthory Gabor, la1610-11, moa$tele Sf. Grigorie Decapolitul, trfandria i scutulmanästirii, $i, and veni Radu Mihnea sä li se inchine, suptacela$i Teofil, el plAti pentru a se face oaselor sfinte unchivot de lemn trainic i scump-4. Teofil era un iubitor decarte romaneasca $i punea sä se scrie in limba terii chiar sipe odoarele pe care le däruia, precum se vede pe crucea datade el Bistritei ca episcop pe Ramnic, inteo vreme cândlimba slavong era in deosebi iubitä si scoasa la ivea1 4 cuorice prilej . De la dAnsul va fi mo$tenit urmasul lui inegumenie, Anania, pe caligraful Mardarie, care se intilne$tela 1627 6. In sfAr$it, indemnului san i se datore$te preface-rea in limba noastra a celui d'intAiu Cronograf, cu inàdirede anale sarbo-bulgäre$ti $i de $tiri privitoare la toate terilenoastre 7, de catre un Mihail Moxalie, in 1620, care a in-trebuintat izvoade", originale $i slavone 8 ; felul bucuros incare se vorbe$te de izgonirea lui Alexandru Ilia$, un Grec",.de catre Lupu Mehedinteanul, Lupu Romdnul, care fusese.

Lesviodax, o. c., p. 449.' Istoricul eparldei Rdmicului, p. 33.3 lorga, in Art. Ac. Rom., XX, p. 4l ; XXI, p. 11.4 lorga, Inscripfii, I, p. 197, no. 5.5 Ibid., p. 198, no. 10.

Odobescu, In Revista Romdnd, I.7 V. lorga, Studii i doc., III, p. 1 I urm.

Ed. Hasdeu, In euvente den beitrdni, I; cf. lorga, Ist. lit. rom., I, p.235 i urm.

"

a

f

www.dacoromanica.ro

252 N lorga

PAarnicul lui 5erban Voevod", de taierea tuturor Grecilorlui $i rapirea comorilor lor", de aducerea lui Gavril Movilä,caruia i se dä Tara-Romaneasca", se potriveste, nu numaicu parerile domnitoare atunci in Oltenia, dar $i cu acelea pecare le hrania Vladica Teofil insusi, un duman al strainilorsi al rosturilor lor

Nu $tim de ce neam va fi fost Chiril de Buzau, care arfi pastorit de la 1612 la 1620 ; urmasul lui insa, Efrem,aratä prin numele sail de familie chiar, Trufasel, ca se ridi-case dintre clericii din tali 2.

Cat priveste pe stareti, Grec a fost, dupà cat stim, nu-rnai unul singur, si anume invatatul si mesterul caligraf sMatei, nascut in Plagoniana Asiei Mici si fost, catva timp,protosinghel la Constantinopol, iar apoi episcop al Mirelor,portul din aceiasi Anatolie care pastreaza, dad nu moastele,stramutate de corabieri italieni la Bari, macar amintirea Sian-tului Nicolae facatorul de minuni. Matei aflase bung primirein Moldova, la 1599, in manastirea Sf. Sava, $i apoi in Tara-Romaneasca, pe timpul cand Radu Serban stapania Inca asu-pra ei ; i. se dadu in sama manastirea domneasca a Dealu-lui, cu acelasi hram al Sf. Nicolae unde se inmormantape vremea lui $i fugarul Domn moldovenese Mihailas Mo-vila, ginerelt lui Radu Serban 4. Radu Serban insusi a facutmanastirea Comana, unde i s'au adus apoi $i oasele, tocmaidin Viena Aici scrise el versuri intru lauda Fecioarei, Viala

' $1 de Mihai-Voda se spune cä avea dreptul sl astepte, In 1600, aju-torul, nu trädarea Ardelenilor ; lorga, Studii i doc., 111, p. 6.

2 Lesviodax, a. c., p. 440.3 Papadopulos Kerameus `IspoaoAup.,..cw.11 136Xco0,5-471, I, p. 257 sf urm.

(161): ms. al lui Nicolae Milescu; III, pp. 196-7 (2), 2 LI (6), 208-9 (10);INT, pp. 147-8 (175), 412 (433); Isp. IsapokoTice 1, p.438 si urm.; Lam-pros, -A-rov apn, p. 306.

lorga, Inscriptii, I, p. 99, no. 3.6 Ibid., p. 84 s't urm: Lapedatu, In Buletinul cornisiunii Inonumente-

lor istorice, 1,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisencii românesti 253

si slujba" Sf. Paraschive $i o cärticic5 impotriva LatinilorSuferind si el de pe urma návAlirii Ungurilor celor, räi",

Matei aflä scgpare in pestera de la Bistrita a Sf. OrigorieDecapolitul si, spre mulfmi, Ii scrise, tot in greceste, nea-pärat, slujba, cu o prefata" istoricA despre intAmplArile din-1610-11, prefatä pe care o prefku apoi inteo scurtà cronieda rkboaielor lui Radu Serban 2. Se bucura de venirea luiRadu Mihnea in Scaun, dar famase in tall si dui* plecareaacestuia, and sfaturi versificate lui Alexandru-Vodä Ilias sipovestind, in acelasi graiu al poesiei, cele petrecute in taràde la inceputul Domniei lui Radu Serban pAna-in lunie 1618.El urma astfel cronica rimatà a Vistierului Stavrinos, unul dinboierinasii greci ai lui Mihai Viteazul ale ca'ruia isprävi" s'acrezut in stare sä le cânte 4. Lucrarea puse supt scutulunui ocrotitor, care era nepotul de sorä lui Petru Schio-pul, Banul loan. Matei nu e un insifator de fapte contem-porane dintre cei obisnuiti, ci, Grec cu iubire de neamullui, pe RomAni insa" dä sfat alor sal a-i cruta, ca'ci

doar Grecii lui se hrânesc din munca acel?ra, el plângesfarsitul lui Mihai-Voda, Dell-Mihali, in care nädäjduia Ra-sgritul dorit de libertate, si cere ajutor de la regele Spa-niei, de la Venetieni si de la Rusii balani" ai Moscului,pentru ca un Impamt crestin sa stea iarasi in Constantino-pol si, din strana Sf. Sofii, in lumina soarelui dreptatii",sä asculte slujba Patriarhului Lumii intregi. Pentru locuitoriifedi care-I tinea, Matei cere clajdii mai patine, drumuri maibune i coli mai inalte din care sä iasà altfel de preoti deckbietii rnâncalori de colivd" din vremea sa5.

Ms. Erbiceanu; Le Quien, Oriens christianus,1, col. 970 ; An. AcRom., XXI, p. 2 0 nota 1. Cf. Hurmuzaki, Supl. II', p. 333.

2 An. Ac. Rom., XX, p. 45 i urn ; XXI, p. 7 si urm.Reprodusd In Paplu, 7esaur, 1; pentru cele d'intdiu editli, v. Ma-

gazinut istoric, I, p. 251 0 urm. 0 G. Dem. Teodorescu, In Literature':artd románd, I.

4 Aceleas1 editil.b Data mortii lui nu e cunoscutd, dar trebuie sd fie apropiatä de acela.

3

si-oal

t

5i

www.dacoromanica.ro

254 N. lorga

Un al cloilea Grec de la Curtea Domnilor nostri din acesttimp e Ierotei, arhiepiscop de Monembasia, vechea Lace-domona. Inca din anul 1570, el sau, cum spune titlul publi-catiei de care vorbim acuma, in adevar Dorotei scrisese unCronograf inteun stil deosebit, $i cu o conceptie chiar, mai notra.Scriitorul veni In noi din Rusia Tarului la 1591, si, arhiereucinstit", scrie consangeanul sari Matei al Mirelor, fu ucisla 1618, in clipa risbunarilor savar$ite impotriva elementuluigrecesc de räsculatii Lupului Mehedinteanul. I se tale capul,si trupul desbracat de ve$minte fu aruncat in drum, sfar$itnevrednic pentru un om de_carte_4ide cinste. Cartea 116V.ovilroptx6v se tipari nurnai in 1631, la Venetia, . cu cheltuialalui Apostolo, fratele lui Zotu Tigara care intrebuinteazaacest prilej pentru ca sä laude pe Alexandru Coconul, a$a debine crescut prin ingrijirea unui tata atat de intelept, carede cinci ani II lasase acum caute singur, dupa pricepe-rea lui, de sarcina i greutatile Domniei.

Predica la Curte o facea la 1619 Neofit Rodinul, din Ro-dos, vestit prin Didahiile sale, $i el traducea la last in 1619,supt Radu Mihnea sau putin timp dupg caderea lui, ViataSf. Savain litnba- greceasca-vulgarP. lar la 1632 grija cu-vantarilor serbatore$ti ca $i a talmacirii pentru solii sau ca-latorii straini o avea un Cretan, preotul Benedict, care in-vatase $epte ani teologie la Wittenberg $i $tia astfel, pe langalimbile greaca i araba, latine$te, italiene$te $i nemte$te

cand 1i incheie cronica. Traia la 2J Novembre 1621. V. PapadopulosKerameus, 'Isp. 136X., IV, p. 412 (435). Cf. i Lapedatu, Episcopia Stre-hall, p. 7, nota 2.

E opinia d-lul D. Russo.V., pentru moartea lui, Papiu, Tesaur, 1, p. 347; cf. Legrand, Bi-

bliographie hellénique, I, p. 291 ; Papadopulos-Kerameus, o. c., 1, p. 194urm, (III); p. 66 (28).a Papadopulos Kerameus, o. c., III, pp. 149 (90), 235-6 (5); IV, p.

147 (175); Lampros, o. c., p. 381.CalAtoria lul Strassburgh ; I in Cipariu, Archivu, p. 13.

sa-si

'',

'

al

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli românesti 255

VIddica Pafomie", careli lug o vie la TArgoviste, Anto-nie, care stätea la Arge$, piscupul" care locuia la Tanganulpe 1629-30 par sà fie si ei din randul Grecilor lui RaduMihnea 1, ca $i Haralambie, ce locuia la Snagov in 16252.

Arhierei greci in trecere prin terile noastre.Chiril Lukaris.

In sfarsit, precum oda-CA Patriarhul Ieremia venise la noipentru a primi darurile Domnilor si fasplata boierilor $i

egumenilor, cari-1 puneau sà iscgleasa spre intkire pe actelelor de proprietate sau sä li se dea gramate patriarhale cublastarn, spre vesnicä stäpanire, astfel sosi in Tara-Roma-neasea $i apoi in Moldova vestitul Patriarh de AlexandriaChiril Lukaris.

El fusese trimes incä din 1594 ca singhel" in Rusia po-lona, de cAtre Meletie Pigas, pe atunci Patriarhul Alexan-driei, pentru a sprijini pe Vasile de Ostrog in lupta cuUnitii i luase asupräii conducerea $colii de teologie or;todoxà i limbä greceascá de acolo4. El stà apoi in strkselegAturi cu ortodocsii din Liov, cari. se uniserà in jurul bi-sericii Adormirii, bisericii moldovenesti", a lui AlexandruLäpusneanu si a vamesului sa'u Constantin Corniact5, ziditadin nou cu ajutorul lui Petru $chiopul $i al Stroicestilor 6

Hasdeu, Arch. 1st., I, pp. 35, 105.Lapedatu, Episcopia Strehail, p. 7, nota 2.Chrys. Papadopulos, o. c., p. 29 0 urm.V. si luci area, mie neaccesibilä, a lui Osviannicov despre Patriarhut

Constantinopolei Chirit Lukarls i lupta lui cu propaganda latindln Rdsdrit ; Novocercasc, 1903.

5 Cf. lorga, Relatiite cu Lembergul, p. 39 si bibliogratla citatâ acolo ;acum i P. P. Panaitescu, in Bulettaut Comisiunit monumentelor isto-rice pe 1928.

Hurmuzaki, Supt., II p. 315 i urm.

'

www.dacoromanica.ro

236 N. lorga

$i dus'à mai departe, inteo formA ma'reatä si mai nAndr'6"farà a o mântui , de Ieremia ', care spune fru-

mos, intr'o scrisoare a lui diu 1598, cä va cheltui cu aceastàbisericd in strAindtate, macar cä $i in tail sânt multe bi-rici $i cetAti care cad in ruinä". Din scrisorile lui Ieremia$i lui Luca Stroici se mai vede ca Vlàdica Ghedeon Balabanse intorsese acum la dreapta credinta sau se cuvenia sà"fie crutat de Domnul moldovean $i de ai säi pentru a faceplacere regelui Poloniei 4 : $tim Ca urmasul lui, Iosif, a fostsfintit de Gheorghie Movird5.

Patriarhul de Alexandria insu$i staruia pe langà nobilulrutean Gavriil Teodorovici sä facA $i o tipografie pentrucarti bisericesti pe care sä nu le fi prelucrat Iesuitii : eravorba chiar ca Lukaris sä fie la'sat la Liov ca dasal si con-ducator al tipoprafiei, in preajma lui Ghedeon Balaban 7.

Un al doilea drum al lui Chiril, data aceasta cu titlul deexarh", se facu in 1599 ; la 28 Iulie 1600 cneazul Constan-tin scrie regelui Poloniei ca Trimesul soseste acolo cu seri-sori ale preasfintitilor Patriarhi, de dat in Ostrog" ; el il apa'rdde cursele dusmanilor lui religio$i, cari voiau sä-1 opreasala Uniev, dupa ve$ti de la Balaban, arhimandritul neunit deacolo 8. La 1602, intors räpede, cum ii $i ceruserd Polonii,cAtre cari avea alte scrisori patriarhale, el era ales Patriarhin locul lui Meletie, raposat 8.

Ibid., pp. 451-2, no. CCXL; cf. pp. 457-8, no. CCXLIV.' Ibid.; cf. si n-1 urmator ; apoi pp. 461-2, no. CCXLVII.8 Ibid.4 Cf. si ibid., p. 479 si urm., pp. 523-4, n-le CCLXXI-II ; pp. 53%8,

n-le CCLXXXI-II ; p. 548 ; pp. 564-5, no. CCXCIX ; p. 634, pp. 635-6,no. CCCXLI ; II 2, pp. 177-8, 179, 283, 330, 343-5, 345-51, 358-61, 364-7,375, 383-4, 387-8, 425, 536, 586.

5 Muuravieff, A history of the Church of Russia, Londra 1842,p. 144.

° Chrys. Papadopulos, o. c., p. 34 ; i dupA scrisorile lui Pigas tipArite deRegel, In Analecta byzantino-russica, Petersburg 1891.

7 Ibid., p. 35.° Hurmuzaki, Sup!. 112, p. 628.9 Ninolachi, o. c., p. 167. V. si Michalcescu, Die Bekenntnisse und

Movilt

°,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romänesti 257

V5zu r5pede insA cä acolo, in Egipt, e numai säräcie sineputint5 si alergä iar5$i in pärtile noastre pentru a incercainviarea ortodoxiei dincolo de hotarele Moldovei. Tipografiadin Liov incepuse a lucra si, indemnat de exemplul datacolo, leremia-Vodä trimete, la 12 Ianuar 1605, pe diaculAndrei ca sä cumpere hartie de scris cärti $i sä afle diecide scris eärti pentru treaba noastr5", ceia ce InseamnIhdrtie de tipar si dieci tipografi ca vechial diacon Coresi'.

In 1613-5 Chiril tinea predici inaintea Domnilor, la ser-b5torile cele mari '. In 1620 Inca, el lucra in _Tara-Roma-neasa, atacând pe catolici in credinta lor despre purcede-rea Sf. Duh $i Purgatoriu si scriind lui Radu-Vodd contraazimei ', si dä $tiri despre imprejurärile de razboiu din Mol-dova prietenului sau, cu care discuta $i intreb5ri religioase,Trimesului olandes la Constantinopol 4. Pentru intretinerealui, Domnul ii dAduse marele sat Segarcea, din Dolj, care enumit, in Octombre 1622, slobozia" lui, mosia lui scutitàde orice amestec al C5rmuirii 5, $i Chiril o alipi la stApâtii-rile mAnästirii Stänesti, care in curind fu inchinatà Patriar-hiei de Alexandria 6.

In 1622, Mart, Lukaris, sprijinit mai ales de represintantulStatelor Generale ale Olandei, ajungea Patriarh de Constan-tinopol, apetenie a ortodoxiei, pe care peste catva timp eras'o tulbure prin inoirile lui calvinesti, iesite si din prieteniacu ocrotitorul ski diplomatic-1. Scrisoarea de multamitä, din

die wichtigsten Glaubenszeugnisse der gr.-or. Kirche, Leipzig, 1904,p. 262 si urm.

2 Hurmuzaki, Supl. II2, pp. 343-4, n-le CLXXII-III.2 Papadopulos-Kerameus, o. c., IV, pp. 59 (39), 23 si urm. (263),

415 (439). Cf. Legrand, Bibl. hel., IV, p. 269 si urm.; Xenopol si Erbi-ceanu, Serb. fcolarii, p. 374.

8 Michalcescu, I. c., p. 263.4 lorga, Studii fi doc., IV, p. 178 0 urm.5 !did., V; p. 437, nota 1.6 Ibid., V, p. 192.7 Ibid., IV, p. 182, nota 1.

17

www.dacoromanica.ro

258 N. lorga

Mart, e datath din Constantinopol, dar noul Ecumenic fusesechemat acolo din Tara-RomaneascA, unde locuia de atatavreme t Si mai tarziu mAnästiri de la noi alergau, cu jertfebAnesti, dupd intAririle solgnme ale lui Chiril si ale urmasu-lui sau la Alexandria, Gherasim, cum face manastirea Radu-Voda pentru satul ei Izlazul, la 1626 2.

FatA cu aceste vechi si strAnse leglturi ale lui Radu-Vodà cu acela care ajunsese a calauzi Biserica RAsArituluise intelege acuin mai bine mArturisirea lui Miron Costin cA :PanA nu de mult aceastä Ord [a Moldovei] a stat in ascul-tare de acel Scaun [al Ohrideij " s'a al-Mat de unde vine,dupA vre-un cas isolat de intrerupere a legAturilor cu Cons-tantinopolul, aceastä parere gresità , pAna la Radu-Vodà,pe timpul stapAnirii lui Sigismund [al III-lea] in Polonia.DupA cel d'intAiu razboiu [intre Turci $i Poloni] la Hotin",

e vorba de expeditia la Nistru a Sultanului Osman inanti! 1621 ; a doua Domnie moldoveneascA a lui Raduincepe insA numai in August 1623, la un an $i jumAtatedupA ce Chiril capata aria celui mai mare intre Patriarhi, Radu-Vodà puse preotimea acestei teri supt ascultareaPatriarhului de Constantinopol". Ultima oarA cAnd unOhridan trece pe la noi e in August 1598, supt Ieremia-Vodà, cAnd Nectarie, calificat de Domnul Moldovei numaica arhiepiscop de Ohrida in Tara SArbeascr, strAbatetara pentru a se duce in Polonia fArà alt gAnd cleat aleleimosinei ' ; $ederea lui mai mult de un an de zile" intail ne face sä credem cä el a fost intrebuintat pentrucrearea episcopiei nouà a Husului $i pentru sfintirea celuid'intAiu ierarh al ei.

Astfel se indeplinia in Moldova acelasi fapt hothrAtor inceia ce priveste ierarhia, pe care Mihai Viteazul il savArsisecu treizeci de ani inainte pentru principatul Terii-Romane$ti.

1 Ibid.2 Ibid., V, p. 437, no. 5.3 I. Bogdan, Cronice inedite, pp. 17.-2.41-Purmuzaki, Supl. Ilt, pp. 378-9.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesti 25

CAP. III.

Legaturi cu Patriarhii. Calatoriile si opera luiTeofan al lerusalimului.

Cu celelalte Patriarhii relatiile Principatelor erau mai rare$i mai putin insemnate. Intamplator numai, Ioachim, patriarhde Antiochia, daruise lui Gheorghie Movilä, cand acesta eranumai episcop de Radauti, la 1587, o icoana care se pas-treaza *Inca la mänästirea Sucevita '. Astfel de Patriarhinu puteau sa aiba o inraurire mai insemnata asupra vietiinoastre religioase, ci se iviau numai din cand in candpentru strans pomeni : $i loachim calatorise pentru acestscop, ducandu-se la Moscova, unde i se arata numai preaputina cinste 2

Din lerusalim veni la noi numai viitorul patriarh Teofan,trimes intaiu, la 1603-5, in Rusia Tarului pentru obisnuitulajutor bänesc 8. E acelasi care, ca Mitropolit, la 1600, pri-mise o cruce de la Doamna Neaga a lui Mihnea-Voda Tur-citul, adapostità la Athos, cu fiul din flori al sotului ei 4.

Dupà ridicarea sa in Scaun, Teofan merse, indemnat $ide colegii sai patriarhali, spre Moscova, in 1617,1uand iara$idrumul prin terile noastre 5. Data aceasta, el indeplini inTinuturile rusesti ale Coroanei polone, care fusesera cas-tigate pentru Unire numai in ce priveste detinatorii Scau-nelor episcopale, o mare opera trainica de reorganisare siintarire a ortodoxiei. Patriarhul din Moscova, unde Teofanfu primit cu o deosebita pompa de catre intemeietorul noi

' Melchisedec, in Rev. pentru ist., arch. fi fil., I, vol. 11, p. 50. Cf.D. Dan, Mandsfirea Sucevita, cu anexe de documente ale Sucevitei§i Schitutui celui Mare, Bucuresti, 1923.

2 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 13 si urm.3 Ibid., p. 37.4 Hasdeu, Arch. ist., I 1, p. 181.6 Chrys. Papadopulos, o. c., p.e43 ; Papadopulos Kerameus, 'Isp.

1, P. 250 si urm.Taxx.,

www.dacoromanica.ro

260 N. lorga

dinastii de Tani, Mihail Romanov, Filaret, fu ales inteunsinod presidat de respectatul oaspete, care si sfinti pe noulcap al Bisericii moscovite. Vechi greseli fata de canoaneSau de datine fura indreptate inteun timp and Rusii acestiade la Räsarit nu se mai mandriau fata de Grecii eretici"ca fac crucea numai cu doug degete si spun numai dedoua, si nu de trei ori, aleluia". Unde a fost numai cuputinta s'au Intemeiat, dui-A modelul fratiei" din Liov, alteasemenea Intovarasiri ortodoxe, menite sä lupte impotrivainrauririi catolice, i avand dese ori, pe langa biserica alcarii nurne Ii purtau, un sprijin si in scoli elino-slave", dedogma, si latinesti, de litere".

Bisericii ortodoxe, ratline curate de amestec, i se daduo ierarhie, sfintindu-se deocamdata pe ascuns stareti $i epi-scopi de catre Teofan, impreuna cu represintantii colegilorsai patriarhali, arhimandritul Teofan pentru Alexandria siprotosinghelul losif pentru Constantinopol, si cu alti doiprelati greci, veniti intamplator in Rusia Mica, la Chiev,Neofit de Sofia si Avramie de Stage. In noaptea de 6 Oc-tombre 1620 ajunse astfel egumen la Chiev arhimandritul!lie Copinschi, iar peste trei zile Mitropolia Chievului sedädea dascalului de 'Ana atunci lov Boretchi ; in cateva zile,iarasi, era si un episcop de Polotc si unul de Vladimir. Spri-jinul Hatmanului Cazacilor, dorinta, din partea regelui Polo-niei, de a-si castiga pe acesti viteji si indrazneti luptatori inrazboiul Inceput cu Turcii, lipsa de noroc in acest razboity

catastrofa ostirii polone, chemate de Gaspar-Voda,Moldova 1 , silirà pe regele Sigismund sä Inchida ochiiasupra uneltirilor religioase, cu asa de insemnate urmari po-litice, ale arhiereului grec, care-i statea de atatea luni dezile in tail, si, intamplandu-se ca Sigismund sä moara pestecatva timp, Vladislav, urmasul, lui, trebui sa recunoascämacar in parte resultatele ostenelilor lui Teofan

lorga, In An. Ac. Rom., XXI, p. 35 si urm.Chrys. Papadopulos, o. c., p. 46 l urm.

in

'.

1

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 261

Teofan plecase spre departata Moscova, unde fusese chc-mat, in Mart 1617, $i el astepta mult timp in terile noastresosirea solilor muscalesti cari trebuiau sA vie la Constanti-nopol spre a-I intovarasi inteo calatorie asa de grea $i plinade prirnejdii. Ei zabovira insa foarte mult, prelungind astfeipetrecerea Patriarhului in Principate 'Ana in lulie 1618.In acest timp era cu neputint4 ca un om asa de ravnitorpentru reforma bisericeasca sa nu se fi ingrijit si de lucru-Tile noastre. In Tara-Romaneasca stapanita de Alexandruilias rascoala impotriva Grecilor, care aduse Domnia luiOavril Movila, izbucni in Iunie 1618, dup5 plecarea luiTeofan , Patriarhul gasi bune datini grecesti, asa incatn'avu prilej sa se amestece '. Pentru vinovatii pe care nule cunoastem, dar probabil pentru oarecare moliciune in le-gaturile lui cu catolicii, carora Movilestii erau obisnuiti a liintpune episcopii2, Anastasie Crimea, Mitropolitul Moldo-vei, e scos, $i in locul lui apare, la 25 Mart 1617, cudoi episcopi noi, Efrem de Radauti si Mitrofan de Husi,.Mitropolitul Teofan, care poarta, poate nu intamplator, acelasinume cu Patriarhul, al carui ucenic va fi fost. Ca el eraun strain, $i nu un calugar din mAnastirile moldovenesti,dovedeste si faptul ca, dupa retragerea lui, care se va fipetrecut Inca de la 1619, odata cu iesirea din Domnie a luiRadu Mihnea, ocrotitorul sau, Teofan isi cauta adapostulla Bistrita olteana, uncle se afld in 1622-3, ca fost Mitro-polit al Sucevei" 3. Urmase acolo pe Radu, care lua Domnia

i Dad actul din 12 Februar 1618, publicat in Hasdeu, Arch. ., 12p. 190, in care se intämpinA Gavril-VodA cu fratli sAi, Petru si Moist,ar a vea data de 1618 si nu 1619 , Teofan ar fi avut prilejul de acuncote pe tanArul fecior de Domn care era sA fie, in pArfile rusestisupuse Poloniei, urmasul lui In opera de IntArire a ortodoxiei.

2 V declaratia din 1605, dire PapA, a lul leremia, pentru numirea lujArsengo, care de doulzeci de ani era la BaCAu: nominatum a me epis-copum baccoviensem authoritate sua pontificali confirmare et sacram proepiscupatu supradicto ei mittere non dedignetur" ; N. ButA, In Anuariuldin Cluj pe 1926, p. 553.

g An. Ac. Rom., VIII, p. 196.

www.dacoromanica.ro

262 N. Iorga

munteanA in 1620, tiind-o Oa in August 1623. DacA maitArziu il gAsim iarA$i in Moldova, stand, impreunA cu egu-menul Partenie, in fruntea soborului m5nAstirii lui AlexandruLApu$neanu, acesta se lAmure$te prin intoarcerea lui Radu-VodA in Moldova, la 1623 ' : odatà el trimete oamenii s5i,dar de bunk' samA numai pentru afacerile cAlugArilor, intrecari se sAIA$luia acuma, la VlAdica ardelean Ghenadie Brad 2.

IV.

Noun inchinliri de mAnnstiri.

Petrecerea Patriarhului Teofan in Moldova se vAde$te $ialtfel. Datina inchinArii de mAnAstiri romAne$ti cAtre Locu-rile Sfinte era mai veche, inch' din ultimii ani ai veacului alXVI-lea. Supt Ieremia MovilA se inchinase Secul sau Xero-potamul", Xeropotamului din Atos, refAcut de Lapu$neanulcel bätran , de c5tre Nistor Ureche $i sofia lui, ctitoriinoului lAca$ 8 $i altä zidire a lui Nistor Ureche, biserica Sf.Vineri sau Sf. Paraschiva din Ia$i, astAzi därarnata", a fostinchinatA incA de la in%meierea ei, $i anume cAlugArilor dela Muntele Sinai 5. Domnul insu$i nu inchinA Sucevita sa,dar face daruri lavrei celei mari a Sf. Atanasie din Athos" 6,fAcutA din nou $i inzestratA cu o icoana imbrAcatA in argintde la Neagoe-VodA 7.

La 1606, in Domnia aceluia$i Ieremia, care nu era totu$i

1 Doud scrisori ale lui Teofan oriepiscop, ce-ail fost Mitropolit", inIorga, Doc. Bistrifel, I, pp. 35-6, no. XLVII ; p. 42, no. LVI; Hurmuzaki, XIV, p. 897, no. MDCCLXX ; p. 967, no. MDCCCLII.

2 Ibid.8 Cf. lorga. Ist. lit. rom., 1, p. 227.4 Cf. lorga, Inscripfii, 11, p. 196.6 Melchisedec, Cron. Rom., I p. 246.6 lorga, Studii fi doc., VI, p. 413.2 Cipariu, Archivn, p, 174 ; cf. mai sus, cap. corespunzAtor.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 26-

un sprijinitor al rosturilor grece$ti, Ana, vgduva Logofatuluiloan Go le, $i fiul ei Mihail inchinau mgngstirea lor, zisg aGolii", cgtre altg lavrg de la Sf. Munte, Vatopedul 1. Dom-nul insu$i crezu de cuviinta sg intgreascg aceastg leggturg,pargsind, in acela$i timp, unele din drepturile sale asuprarngngstirii, care era sa recunoascg de aici inainte alt stgpgn 9.Pe vremea Movile$tilor trecu in atarnarea de Muntele Sinai$i mAngstirea lui Balica Hatmanul, ce este la Galata langgtargul iailor, unde este hrarnul Sveti Arhangheli Mihail $iGavriil $i alti fgrg de trup puteri", adecg viitoarea Fru-moasg" din jos de Galata, mAngstire prefgcutg de Iere-mia-Vodg, de fratele lui, Simion, $i de Balica tAngrul adgu-gindu-se i ajutorul de la Nistor Ureche $i sotia sa, Mitro-fana 4.

Inca de la 1614-5, Radu, care prefgcuse cu totul bisericade langg Bucuresti a tatglui $i bunicului sgu, mgngstirea zisaa Radului-Vodg" dupg acest nou $i mai ,insemnat ctitorbiserica se pgstreazg si pgng azi, dar cu totul schimbatg, cu-prinzAnd in ea frumosul mormAnt de marmurg, cu inscriptieromgneascg, al lui Radu o inching, ca semn de recuno--tinta pentru ingrijirea $i invgtAtura ce-i dgcluserg caluggrii dela Ivir, in tineretg, acesteilalte mgngstiri athonice5 ; actul dedanie e datat 10 Februar 1613 6. $i poate cg de atunci chiarse inching mgngstirilor de pe culmi", in Tesalia, Meteora,

' Melchisedec, Cron. Rom., 1, P. 237 ; cf. Cipariu, Archivu, pp. 197,317. Pentru cast sfinte crise cu cheltuiala lui loan Gole, v. Melchise-dec, Notite, p. 230 sau lorga, Inscriptii, II, pp.168-9; Cony, lit., xXV,pp. 505-6.

2 Actul din partea Anei e datat : 20 lanuar, iar celalt : 30 Mart 1606.V. si Hurmuzaki, XVI, p. 111, no. CCX.

Hasdeu, Arch. 1st., I.', p. 190.Iorga, Inscriptii, II, p. 334 si urm.

5 Ibid., 1, p. 245.Cipariu, Archivu, p. 316; cf. G. M. lonescu, 1st. mänlistirii Co-

troceni.

3,

O

O

www.dacoromanica.ro

264 N. lorga

mängstirea Golgotei sau Gorgotei", fäcuta din nou de unNicolae Vistierul din Ianina

Cand Teofan se ggsi in Iai, Radu-Vodä se gandi a-i dauna din m5n6stirile terii. Aici insä el n'avea, $i n'avu nici peurm5, o ctitorie a sa, cad in zilele lui se facu numai, dupgun plan mai vast, biserica mängstirii Sf. Sava, de c5tre Ma-rele Postelnic lanachi, nepotul lui Skarlatos a c5rui fiica afost mAritatä dupä Alexandru-Voda Coconul, la 1625

-me$ter fiind un Grec, Gheorghe din Constantinopol, i egu-men un altul, din Cipru, Ierotei5. Alese, din acelea ale ina-inta$ilor s5i, Galata lui Petru Schiopul, cea mai bogat inzes-tratä probabil din toate, i, aducand inainte reaua gospoda-lie a egumenilor de pänä atunci, slàbiciunea $i s5rAcia"acestui läca$ domnesc cu atâtea mo$ii $i alte danii, risipatrapezdriei i a chiliilor, impr4tierea odoarelor, a odajdiilor,instrainarea pArnânturilor, o hràzi, la 25 Mart 1617, Patriar-hiei Ierusalimului, de la care se a$tepta o mai mare ingrijire$i un mai aspru control ; Patriarhia era sä primeasa in fie-care an prin Mitropolitul Moldovei prisosul venitului asupracheltuielilor 4. Alexandru Coconul, fiul lni Radu, inchina Clo-cociovul rnanastirii Cotlumuzului de la Athos 5. Miron-VodäBarnovschi va lega de Sfintul Mormânt biserica facutä dedânsul la la$i (1628).

Cam in acela$i timp, Oavrila$ Movilà, Domnul muntean,care se sui in Scaun la 1618, inchina Patriarhiei de Alexan-dria mänAstirea Stänetii din VAlcea, a Buze$tilor 7. Si el, 016-ruia o mänAstire asupra cgreia n'avea, personal sau prin mo--

1 p. 101. Cf. lorga, Fundatiile religioase citate.2 lorga, II, pp. 137-8.3 ibid.

Melchisedec, Notite, pp. 279-81 ; Uricariul, V. pp. 214-8 ; IX, pp.146-9; cf. Hurmuzaki, XI, p. LXX i nuta 2; Cipariu, Archivu, p. 316(ald data e 26 Mart 1618, iar in Uricariul, V, 25 Mart 1617); Partenie,Anastasia Crimca, p. 28.

5 Hurmuzaki, XIV, p. 118, no C.CXIX.o Ibid., pp. 122-5, no. CCXXIV.

lorga, Studil i doc., V, p. 437, nota 1.

Ibid.,

',

lascripili,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 265

tenire, dreptul de ctitorie; dar stirn ca' mostenitorii lui RaduBuzescu se invoirä la aceastä danie, sau, cum se spusese incurind, dupà grecescul b.F6pwstr, afierosire Constantin-VodäBasarab infareste mai tgrziu, cu tot asa de putin drept,aceasfa nfangstire £

Tot pe ,atunci a trebuit sä treaa altä fundatie a Buzesti-lor, Caluiul din Romanati, Care Patriarhia de Constantinopol,tot in vederea arhiereului de o exceptionala insemnätate caretinea Cada Tot la inceputul acestui secol al XVII-lea, si bi-serica lui Aron-Vodg, lAnga" Iasi, ajunse, cum s'a arätat si maisus, in atArnare de ma'astirea Prodromului de la Sozopoleapoi de aceia din Chalke, in Insulele Principilor, I'inga" Con=stantinopol 4.

In astfel de imprejurgri, intelegem de ce MitropolitulCrimca, pe care acest nou curent, care folosia moral si ma-terial Grecilor din toate unghiurile RgsAritului, ii ingrijia,luase fna'surf Inca de la inceput, in 1620 , ca Drago-mirna lui sa nu alba aceiasi soartä : Marturisim cu aceastascrisoare a noastra, când se va intâmpla vre-odata sfinteimdnastiri dupg moartea noastrà vre-o nevoie, care-1 va alegcDumnezeu sd fie Donau in tam Moldovei, sa' nu cuteze ci-neva din Domnii ctitori sau din boieri sau din rodul nostrua inchina (1101C1101-1HTH) Sfântului Munte sau Ierusalimului oria da rrignästirea noastrà supt puterea vre unui Patriarh, orivre unui Mitrapolit, ori a scoate pe calugarii din praMoldovei, ori a orândui egumen din mAnAstire strAina, cisa aibä a la'sa mai sus zisa sfântä manastire in toatà pacea

neclintità in veci", cazand bla'sfam asupra capului aceluicare ar face impotriva, blästAm arhieresc intreit, cu anaf-tema" si maranafta", de care nu pot sä scape nicicand

T Ibid., p. 142.Cipariu, Archivu, p. 317. Cf. o a treia IntArire din veacul al XVIII-lea,

lorga, Studii i doc., V, p. 142.3 Ibid., Cipariu, Archivu, p. 316.' lorga, Inscriptii, 11, p. 179 0 urm. ; Hurmuzaki, XIV, pp. 126-8, n-le

CCXXVI-VIII ; v. mai sus.

3.

2

si

www.dacoromanica.ro

266 N. Iorga

sufletele ". In acest strigät de dureroasA ingrijorare al unuiRoman cu dragoste de tara lui si de datinile ei osebite inreligie ca si in celelalte ramuri ale vietii se cuprinde sin-gura protestare a cAlug'arimii de Ora' impotriva elenismului,care inainta biruitor.

Anastasie stAtea ascuns in Dragomirna cea cu portile fe-recate impotriva nAvAlirii strainilor, cAnd, in Mart 1621, suptAlexandru Ilias, sfAtuit i ocrotit de Grecul Minetti, Patriar-hul Teofan se intorcea din cele douä Rusii, in care porun-cise de o potrivA ca restaurator al ortodoxiei : din Iasi, la21 ale lunii, el scria lui Filaret, Patriarhul slay, pus de (Mit-sui in Moscova, in Scaunul creat de Constantinopolitanul Ie-remia, pentru a-i vesti CA a scApat de dusrnanii cari voiausä-1 prindA si se afla" acum dincolo de hotarul puterii Latini-lOr prigonitori

Acest spirit, al cuceritorilor in puterea drepturilor ierar-hice si puriatii de dogma', a culturii si a traditiei, iesiseinvingAtor din scurta lupta" cu un popor care, pe aceastävreme, nu mai stia- sä se impotriveascA la niciun fel de co-tropire. Reforma in stilul lui Teofan nu labovi deci nici inMoldova ; Radu Mihnea n'o indeplini, dar ea vine supt ur-masul acestuia urmas si in ceia ce priveste indreptareapoliticA Miron Barnovschi, BArnoveanul", ginerele luiRadu, care Miron purta totusi si numele, indreptAtitor deDomnie, al Movilestilor, ce i se cuvenia dupg mama, si avealeggturi strAnse cu neamurile cele mari ale vechii Moldove.

Barnovschi si mamg-sa, Elisaveta, au fost si ctitori demArastiri. Lor li se datoreste biserica din Iasi, pe vremuriincunjuratA de chilii, care poarta numele acestei familii si,dacA si-a schimbat forma, cuprinde Inca un aief, cu ins-criptie greceascA, de la intemeietori Miron-Vodà a inceputsa ridice biserica Sf. loan BotezAtorui, pe care o l'Asa" neis-

Melchisedec, In Rev. p. ist., arch. fi fil., 1, pp. 73-4.Chrys. Papadopulos; o. c., p. 65.lorga, Inscripfii, 11, p. 130.

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii românesti (267

prävità si care nu se putu inAlta a$a cum o dorise ctitorul '.La Barnova, el a fost ctitorul cel d'intAiu, $i stilul bisericiiaminte$te epoca lui '. $i in ToporAutii Bucovinei, alt Scaunal neamului sAu, se vede o bisericA fAcutä de dAnsul s. Inmuntii Neamtului el cla'di läcasul singuratee de inchinareal Hangului, si cu cheltuiala lui se isprAvi $i Dragomirnasi biserica moldoveneascA din Liov, la care se lucra dinzilele celui d'intAiu Domn din neamul Movile$tilor.

Unill din boierii Moldovei in acest timp, Hatmannl Nico-rita, fAcu, pe o inaltime care stApAneste Iasul intreg, bise-He'd pentru pomenirea lui 4, pe cAnd tovarAsul ski de dre-gatorii, Costea Bucioc, inadia la RA$ca un pridvor incA dinvremea lui Constantin MovilA $i a lui Radu Mihnea 5. AmvAzut 1 cA, dintre aceste manastiri, una singurg, a lui Bar-novschi din dricul lasului", a fost inchinatA chiar de la in-ceput, si anume tot SfAntului MormAnt, de ctitorul ei dom-nese, la luminatul $i SfAntul MormAnt al lui Hristos" °.

CAP. V.

Reforma lui Miron-Vocia,

Barnovschi se incumetà insä a da clerului moldovean onouA rAnduiala, de prefacere spre bine, de insAnAtosire.

ChemAnd un sobor, cu Anastasie, care era a doua oaràMitropolit, $i tovaräsii sai de pAstorie, Atanasie de la Roman,.

I Ibid., p. 136.2 Ibid., p. 213 si urm. Din nenorocire a fost ,,salvat" la Moscova.3 lorga, Neamul Romdnesc In Bucovina, p. 221 si urm.' lorga, Inscripfii, li, p. 145; Revista lstoricd, VI, p. 77.5 Ibid., I, p. 52.6 V. mai sus.7 Hasdej, Arch. ist., I', pp. 188-9 ; cf. ibid., p. 6, no. 277; Wicken-

hauser, Bochotin, Vk.na 1874, p. 72 si urm.; Miron Costin, p. 290.

www.dacoromanica.ro

268 N. lorga

Evloghie din Rddauti de la 1623 la 1627' $i Pavel alHusilor , in care Scaun se urmaserd iute, cum $tim, un Iosifsi un Mitrofan, 1617-22 2, Miron-Vodd, care si in ordineasociald a luat mäsuri de inlAturare a abusurilor 8, hotära, la20 Septembre 1626 $i apoi la 20 Mart 1627 4, dupd sfântapravild" a Sf. Vasile 5, in ce chip trebuia sa se desfdsoarede acum inainte viata cdiugäreasca in Moldova, pentru a fiin concordantä cu normele cele noud canonice care fuseserdintroduse de Teofan in pdrtile rusesti vecine cu noi.

Se opresc augärii de a mai tinea avutia lor deosebitd,nice cal, nice stup, 'nice altu dobitocr nimicd, nice ardturi,nice din arard, nice din lontru in mandstire", abed de hainade pe dânsii si de uneltele de lucru, cdrora li se zice, dupdslavoneste ricodealia". Mai de mult se stie Ca' un cAlugdrputea sd-si. aibd rosturile lui personale de stdpânire $i veni-turi : vedem doar la 1540-1 pe egumenul din Bistrita Mol-dovei $i soborul lui ingAduind unui monah sä-$i facd prisacdpe mosiile domnesti sau chiar pe loc mdndstiresc", dandnumai ldcasului in care trdia si el, o parte din cdstig, iardui-A moartea sa %And mAndstirii rodul unor osteneli caren'aveau de sigur in ele nimic duhovnicesc 6.

Egumenul va hotari dacd un au& poate !Astra ce i s'adat de rude $i prieteni. Cu atat mai mult se opreste nego-tul, cu vitele sau cu miere $i darea banilor cu camdtd, cuaslam.

Cdlugdrii strdini n'au voie a petrece mai mult de trei zile

' Wickenhauser, Radautz, p. 25.' Melchisedec, Cron. Husilor, p. 103 §i urm.; Ateneul roman, 1861,

Maiu-lunie, p. 13.' Hasdeu, Arch. ist., I, p. 175 0 urm. Un act al lui privitor la Tiganii

mAnAstire0 1-au tipArit In vol. XVI din Studii fi doc., Doc. Paladi.4 UrechiA, In An. Ac. Rom., X, p. 251 0 urm. 0 lorga, Studii si

doc , VI, p. 414.5 Cf. 0 altA hotArAre asemenea, din 27 Februar 1627, Hasdeu, Arch.

ist., 1 1, p. 14.6 Ibid., I', pp. 26-7.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 269

inteo mänästire. Toatà obstea, calugArii $i fratii laolaltà, voralcAtui o singurà adunare", un singur sobor", cu viata deob$te, dupA modelul chinoviilor din cele d'intAiu timpuri alevietii monastice. Aceia$i trapezare sau ospAtArie" Ii va primipe acelea$i bAnci delemn, inaintea acelora$i icoane, pentrua se hräni din acelea$i bucate $i a bea aceiasi bAuturA, aded,neapgrat, afarà de zilele de praznic, apA rece. Si egumenul$i staretul" s'ar crede cä e vorba de egumen la mAnAsti-rile cu datine grece$ti, si de staret la cele mai vechi,. dupàranduiala Sf. Nicodim, dar reform prevede la aceiasi ma-nAstire un egumen si unul sau mai multi stareti pe langA el

vor sta in fruntea tovar4ilor de rugaciuni $i de pocaintA,fArà au avea in camarile lor hranA si bäuturà mai bune. Tota$a nu se face nicio deosebire in ce priveste rudele deboieri" sau de targoveti ori cAlugAri veniti de prin alte teri,cu altfel de obiceiuri, cAci si ace$tia din urmä sant datoria pazi obicina mängstirii". In chilie se bea numai apà";dacA vine vre-un episcop, vre-un alt egumen, vre unul dinctitorii sau din boierii terii, i se poate face, in chip extraor-dipar, cinste cu mancAri alese $i vinuri scumpe la chilia egu-menului" $i in zilele cele mari ale hramului. Atunci fiecarecalugär i$i poate avea oaspetii dintre rude, prieteni cunos-cuti sau chiar dintre straini ; el va fi slobod a-i primi cumintelege, intre cei patru pareti ai sài. In chelariu" $i in piv-nitg, nu se bea cu niciun chip, nici in zilele obisnuite, niciin zilele mari.

Ca sä nu se furiseze unii dintre calugäri, pentru o viatamai slobodä, in singurAtAti, unde cAtau sä scape de un con-trol neplAcut, se hotArA$te c nimeni nu va pleca in schim-nicie frä invoiala egumenuliii $i a soborului, care-I vor $iputea aduce inapoi, clack' sä poartà rati, ca sA hie suptuascultare".

Pe când inainte era obiceiu, in lipsa manastirilor de maice,cAci nnmai in Tara-Romfineasca se pomene$te una incA dela 1512, fAcutä de calugarita Magdalina, vAduva boierului

www.dacoromanica.ro

270 N. lorga

Hamza la Corbii-de-piatra ca manastirile de calugäri sägazduiasca intamplator $i ate o maica batrana, cum, de pilda,mama lui Mihai Viteazul calugärita Teofana, stä la Cozia 2,celelalte calugarite, ca Elisaveta, mama lui Miron-Voda Bar-uovschi, ori Mitrofana lui Nistor Ureche, stateau in mijlocullumii, pe care se chema ca o paräsisera, aceasta se opresteacum cu totul. lari, pentru invätatura de la monahi, seaduceau coconi mici" cari ajungeau apoi mai adesea boierimari decal smeriti calugari. Acuma se opreste cu totul, pen-tru a se inlatura orice intetire la desfrau, petrecerea acestorain cuprinsul manastirilor. Tigancele din averea in oameni amanästirii nu vor mai sta intre zidurile ce trebuie sa despartacu totul de mireril, ci vor petrece, la un loc cu- Tiganii lor,afara in casele robilor.

Slujba sä fie facuta, de alminterea, nu de fetele tiganesti,$i cu atat mai putin de slugi, curteni", ci numai de aceiposlusnici pe cari Vistieria Ii scutia de bir pentru a fi la in-dämâna parintilor rugatori pentru binele crestinilor. in sfarsit,pentru' a nu se face vorba cu vecinii, $i mai cu sama pen-tru a nu patrunde anume eresii calvine sau anume vechi ra-taciri catolice, Ungurenii, Romanii de peste munti, nu vormai fi prirniti in manastiri, masurä care se intelege canddam de anume reclamatii pe care domnii sasi sau unguri aiacestor pripasiti le indreaptä impotriva manastirii care-i pri-mise 3.

Egumenul va fi un ieromonah, ales de sobor, impu-nerea de catre ctitori, de catre puternici, sau de catre Domnchiar, fiind opritä de la soborul lui Mihai Viteazul incoace.Va carmui numai un an, $i va trebui sa steie in tot acesttimp la mänästire, parasind-o doar cu voia staretilor $i avandlanga el un frate pre carele va vrea saborul sä mearga cti

nusul". Numai daca a carmuit bine, el poate fi ales din nou

Hasdeu, Arch. ist., I p. 142.2 Paplu, Tesaur, I, pp. 388-99 ; Onciul, in Cony. literare pe 1901, pp.

716-7.g Casuri l In lorga, Doc. Blstritei; Hurmuzaki, XIV.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 27 I

de catre sobor, inaintea caruia e dator s'a. se prosteasca",adeca sa-si päraseasca situatia. Si staretul sau staretii saaiba grija de purtarile lor, in timpul cat imbraca o demnitatecare e färä soroc, caci altfel pot fi $i ei depnrtati de sobor,ca oi raioase". Un econom, pe un an de zile, va avea grijadrumurilor mai putin insemnate, a trebilor mai m'arunte".Un vistearnic sau eclisiarh" färä legaturd cu egumenul saustaretii, ci de-a dreptul ales de soborul suveran, va pästra.chelciugul", castigul mgdastirii. Egumenul va avea la dispo-sitia sa, din toatä bogatia mangstirii numai doi cai, pentruslujba. Eclisiarhul va 'Astra si el numai un an de zileputerile ce a capgtat prin alegere. Grija schiturilor, a biseri-cilor, inchinate catre rnanastire, a metoaglor, o vor aveaasa-numitii metosari", anuali si ei.

Soborul se strange and vrea, inaintea celor douä paharede yin ingaduite, blagoslovite", si el iea socoteala fiecdruia,el face toate alegerile ; riumai dupd binecuvantarea din partealui poate sä-si tie fiecare din demnitarii manastirii castigulce a capatat in cursul anului sau de slujba.

0 astiel de mandstire reformatä in asezaminte $i moravuriare scuteli largi, ca in vremea veche ; supusii ei din satelede pe mosiile ce i-au fost daruite n'au a face cu boierii sauslujbasii Domniei. Doar paralabii dacä sant chemati sä ju-dece furturile" i talh5riile" ori apelurile latute la dansii;gloaba e totdeauna a calugärilor, $i numai la apeluri Ora-labii sant indreptati a lua plata pentru o asemenea judecatanouä, amenda preväzutd in toate invoielile, in paguba celuicare le cala : feria sau heraia Desugubinarii vor veni nu-mai oda-Ca pe an, in Septembre, pentru a cerceta rApirile sialte pacate impotriva cuviintii, iaf Tiganii nAnästiresti n'aua face nici cu slugile" Statului, nici cu juzii figanesti obi--nuiti 2.

Alaturi cu m5surile lui Barnovschi trebuie puse acelea pe

Hasdeu, Arch. 1st.,11, p. 176.Ibid.'

www.dacoromanica.ro

272 N. lorga

care Alexandru Coconul le decreta pentru Tismana la 15April 7134 =1626, dui-A cererea lui Sarghie arhimandritul,fost episcop de Muncaciu, care fusese pus intaia oara laTismana cu blagoslovenia prea-cinstitului i prea-sfintituluiintaiu $i mare Patriarh Ieremia al Tarigradului $i cu voiatuturor boierilor". E a$ezat din nou ca lacuitor batran dinmanästire, Inca din tineretele lui" i i se invoie$te, ca dui-Amoartea lui altul de alta parte sä nu fie egumen, sau dinsatul manastirii, sau din rumânii manastirii ; insa ieromonahsa fie in poslusania manastirii, iara egumen sä nu fie" cleatcel ales de sobor, precum au fost obiceiul manastirii dinbatranele soboare si cu mari juramânturi precum au lasatSf. Nicodim", cu intaritura pe rand, a Patriarhilor Eftimie(1410-6), Ioasaf (1464-6), Ieremia, din anii 1580-90, $i a luiSofronie de Ierusalim (al IV-lea, 1573-83). Se va putea luaegumenul si din cei mai de sus" in afara de manastire

Aceste masuri, in parte noua, unele din ele cu neputintade pus in practica, inläturau, pe langa atatea rele, toateacele vechi datine de taxi, la care lumea, $i cea din ma-nastiri, tinea foarte mult. Nu se puteau infrati, pentru alua un exemplu de datine frumoase $i folositoare, de $i cutotul necanonice,i doug manastiri intre sine, precum facuserain 1622 a Biserietanilor cu cea de pe Ceahlau, dupa sfatuldat odinioara de Mitropolitul Gheorghie Movila el insu$i,indatorindu-se primi $i gazdui intre sine calugariiPoate cä semintia calugarilor cari erau in stare sa falsifice$i documente numai sa OA mai mult pamant astfel ceidela Bistrita invatara pe un Bilai, apoi diacon in Scheia,care era atunci ucenic al egumenului bistritean Nicolae, salucreze un act fals, hiclean, ras i scris din nou, cu ne$timestersuguri diiavole$ti", ca de la alt Domn, pentru a putea

' Arch. Statului, Tismana netrebnice", pach. 4, no. 6; Lapedatu,Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2; cf. si mai sus, p. 228.

2 Hasdeu, Arch. ist., p. 29.

a-si

'

1

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romane01 273

smulge pe temeiul lui o movie a Bisericanilor ', $i egumenulNil de la PAngarati, cu tot soborul", indemnA pe preotulPavel din Agiud sA a$tearrfa o hotArAre domneascA &dung-toare pentru Bisericani pe un uric peciatluit $i nescris",care i se trimese pentru aceasta la el in Agiud 2 se im-putinA dupA mAsurile lui Miron, pe care acesta le va fi adusla indeplinire cu hotArArea $i stAruinta care-I deosebesc.Poate cA nici uricele de stapinire ale mAnAstirilor nu se maipierdurA in mAna poslu$nicilor egumenesti, cum i se intAmplABisericanilor pe vremea nAvAlirilor polone3. Dar o multimede puncte din actul de reformä rAmaserA numai pe hartie,obiceiul vechiu $i interesele InrAdAcinate dovedindu-se maiputernice cleat toatA bunAvointa cArturarilor $i dAtgtorilor decanoane.

Astfel $i mai tArziu cAlugArii i$i pAstrarà averea personalA,dAruind-o, vAnzAnd-o, läsAnd-o mo$tenire la rude. Eladie dinBisericani cumpArA astfel pe la 1650 de la un preot de sat,cu 6 galbeni, cu un cal Otrar" $i un bou, o livadg, unpomAt", prin unchii sAi, foil si Mihail, din soborul aceleia$imänästiri ; numai dupA moartea lui Eladie, livada era sä intretn stApAnirea de obste pe care o prevgd mAsurile lui Miron-Vod54. Egumenul rAmâne pe toatA viata, $i afacerile mAdas-ire$ti se poartA numai prin mAna $1 pe faspunderea lui5. Elsingur scrie in numele soborului $i are legAturi cu episcopul,pentru care face intAmplAtor si stäruinti s. El are grija van-zArii produselor mAnAstirii, cheltuirii bucatelor", si cumpkAriivesmintelor cAlugAresti vedem pe acel din Voronet cumiea din Ardeal veo 2 sute de coti de pAndzä, de sA va gäsicalm] eftinä, sä fie de cAme$i calugarilor7". Femei strAine

1 Ibid., P, p. 71.2 Ibid., p. 106.1 Ibid., p. 92.4 Ibid., p. 94.6 Cf. ibid., p. 95.4 lorga, Doc. Bistr., I, p. 31, no. XL ; Hurmuzaki, XV, p. 870, no.

MDCCXXXIII.' lorga. Doc. Bistr., I, p. 55, no. LXXII; Hurmuzaki, XV, p. 1015-6,

no. MDCCCCXVIII. 18

-

www.dacoromanica.ro

274 N. lorga

se vor mai fi rätäcit pe la mAnAstiri doar se plangeau inaceastä privintà orOsenii din Arges, la 1649, cOtre Dominicca pgrintii din ctitoria lui Neagoe Basarab umblä cu famiile",facandu-i astfel, spune Matei-Vodà cu durere, de rassi de mäscaril". Ungurenii se primirà $i mai departe, $i laSlatina, unde egumenul Partenie, un NasOudean, calugarit cude-a sila, scrie o scrisoare c5tre Bistritenii din Ardeal pentrua li spune c5 in adevAr tot f5rO voie a fost calugArit fiulunui preot ardelean, care fiu primise si in Slatina bucate $iincAltii" de la Partenie °. In sfarsit un misionariu catolic depe la 1680 putea sä scrie, cel putin despre Tara-Romaneasca:Toate mOnAstirile de calugOri au Tiganii lor, ale cOror fe-mei, babe bOtrane, fete mari, copile, umbra' slobod prin ma-nhstire, coc pane, fac bucate $i mOturà in casä3".

De preoti nu se ocupà reforma lui Miron Barnovschi.Rostul lor cel vechiu urmä si mai departe; el n'avea, dealminterea, nicio legaturà cu ierarhia $i InvOtatura elino-slava,de care purtau grijà reformaforii. Preot, popä popa" nuera, cum s'a väzut $i mai inainte, o poreclá, un termin debatjocur 5. sau de despret , se putea face oricine cu baniitrebuitori pentru a cApOta singhelia, actul de numire. Deobiceiu insà, dacä diaconii rasariau dintre fiii de terani, cres-cuti la mängstire, can invOtaser5 a scrie frumos, deprinzandmestesugul de died, preotia se mostenia. Preotul avea deplatit, in adevAr, dajdea sa preoteasca" $i banii carjei", lafiecare gezare de episcop nou, dar acea dajde, pusO in ran-dul dajdilor speciale, pe bresle, pe corporatii inchise, privi-legiate supt raportul sarcinilor fiscale, era mai usoarà cleatbirul terAnesc, Si apoi ea nu se strangea, Cil multe jafuri"si prädAciuni", cu adaus de tot felul de n6p4ti", de atreoamenii Domniei, multi la numOr, sOrAcuti $i nesAtio$i, ci de

i Hasdeu, Arch. ist., I', p. 107,2 lorga, Doc. Bistr., I, pp. 55-6, no. I_XXIII ; Hurmuzaki, XV, pp.

1015-6, no. DDCCCCXVIII.' Magazinul istork, V, p. 56.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romanesti 275

diaconul pe care-I trimetea protopopul, si acesta nu mai era calu-garul loctiitor de odinioara cum a limas si la Armeni, depilda l, sau in Ardeal, unde el, cu juratul sat' 2, faceau ca unfel de Curte vlacliceasca mai mica , ci un adunator al claj-dilor, care tinea catastifurile, värsa banii logofetilor de epis-copie si Mitropolie, intaria si supraveghia pe ispravnicii cariaveau grija finantelor manastiresti si avea.numai pe alaturi sioarecare sarcini de control duhovnicescl. E adevarat ca uneori, ca in Moldova de prin anii 1660, se facea deosebireintre dajdea imparateasca", o contributie la birul terii, sidajdea vladiceasca", indatinata in Principate, ca si in Tinutu-rile românesti de peste munti, si se adaugiau colacii",precum si alte dari de toate de ate sintu pre alti preotiin lara Dornnii Meale", spune Domnul, intrio porunca a se.Oricum insä, era mai bine in cercul mai restrans al preoti-mii deck in randurile dese ale poporului. Deci, un parintepreot cu grija de viitorul fiului sail trebuia sali dea silintisi mai ales sa deslege baierele pungii, pentru ca si acestasa se impartaseasca de aceleasi usurari si scutiri si, poate,inteo masura mai mica, de aceiasi cinste.

Feciorul de popä care voia sa se hirotoniseasca trebuiasa OA oarecare invatatura. Une ori i-o as:lea tatäl, andn'avea prea mult de lucru cu plugaria sau cu grijile denegot ; alte ori el infra inteo mänästire pentru cat timp erade nevoie ca sä invete binisor cetitul, scrisul, cantarile, unclemolitfe mai obisnuite, pe de rost; cel putin mai tarziu, can-didatii puteau capata intreaga lor pregatire la episcopie chiar,unde se duceau pentru a primi darul. Vedem odata pe unprotopop din Maramuras, de la Moisaiu, care face intaiupopa pe fiu-sau si numai dupa aceia ii tocmeste ca dascal in

i Hasdeu, Arch. ist , I', pp. 139-40, an. 1669.2 lorga, Doc. Bistritei, I, p. 93, no. 117: protopop Stiru, giuratull

VIAdia in Nimtiu", c. 1650; II, p. 53, no. 258, an. 1685; pp. 68-9, no.288, an. 1689; Hurmuzald, XV, p. 1132, no. MMCCXI; p. 1398, no.MMDLXXIV ; p. 1421, no. MMDCXXV.

3 V. mai ales actele protopopiei de Arges,Ia lorga,Studii fi doc.,XIV.4 Hasdeu, Arch. ist., Ilt, p. 120.

www.dacoromanica.ro

276 N. lorga

casA pe un cAlugär: acestu ca1ug5ras al nostru, cä ne estedascal si seade in casa noastrA de ne invatA un fecior alnostru, ce este pop51". In veacul al XVIII-lea preotul, odatahirotonisit, dacA mergea in satul care-1 astepta, se invoia CU

protopopul, dand zapis cA nu va pArasi pang la moarte paro-hia care a fost &it'd pentru dansul 2.

Numärul preotilor era mArgenit numai la bisericile dom-nesti, unde se d5dea plata' de la Curte, prin Vornicii dePoartA sau prin cei din orasele ce erau inchinate pentru chel-tuielile Curii. Incolo, chiar prin orase, puteau s'a fie preoticat de multi, dupà cum se oferiau: astfel in Targoviste, la1631, erau trei preoti pentru biserica Sf. Paraschiva (Sf.Petca") sau Sf. Vineri Acestia slujiau macar vremelnic, pecand la sate erau o multime de preoti cari aveau popia lornumai in legAturg cu fiscul si nu intrau poate niciodatà inbisericA, nepricepandu-se ce sä fac5 acolo. Cu atat mai multierau diaconii titulari, cari nici nu purtau un vesmant deose-bit si scoteau numai cartea de singhelie, destul de ieftenplAtitä, de cate ori un incasator obisnuit al därilor cuteza sAse apropie de persoana lor sfintitä. Avea astfel dreptate Ma-tei al Mirelor, cand, in sfaturile sale cAtre Alexandru-VodaBias, el zugrAvia astfel pe preotii nostri: preotii nu stiu sAboteze pe copii, nici s5 liturghiseascA rugAciunile lui Dumnezeu; de cununie si maslu cand aud, se minuneaza si pecelelalte taMe mai nu le cunosc nici din nume; strasnic s'ausAlb5tAcit, nu mai stiu nimic, ci manc5 numai la colive cadobitoacele. $i, asa cum se gAsesc, buni on rài, cum vor fi,dar, dad se vor trece si ei, nu se vor gási altii, si, de nuse va face scoald ca cdlduzeascii, nu se va mai aflapop5 sä boteze pe oameni 4".

lorga, Doc. Bistritei, II, p. 53, no. 258, an. 1685; Hurmuzaki XV,p. 1398, no. MMDLXXIV.

lorga, Studii i doc., XIV, p. 225, no. XXV.Hasdeu, Arch. ist., I', p. 32, no. 34.Papiu, Tesaur, I, pp. 370-1.

set-i

s

°.

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli romAne§ti 277

Aici ar fi fost foarte mull de indreptat si de ofinduit, darPatriarhii si Domnii n'aveau grija popimii de rand, si n'auavut-o cleat foarte tarziu, supt Fanarioti. Din partea lor, e-piscopii isi stringeau veniturile, ei judecau pe preotii cuvinovätie canonic5, putand sà-i batà $i sg-i inchidä, $i se in-grijiau ca poporgnii sä nu treac5 de la o parohie la alta,ingAduind globirea celor cari-$i pArasiau beseareca lor, undele zac mosii, $i pkintii, si feciorii 1" Alte vederi $i alte pla-nuri, n'aveau.

1 HotArare, din 1631, a Mitropolitului Atanasie, In Hasden, Arch. ist.,it, p. 106.

www.dacoromanica.ro

PARTEA a V-,a,

ELENISMUL. BISERICESC IN LUPTACU

SLAVONISMUL INVIATSi CU

NOUL CURENT ROMANESC DIN PRINCIPATE.

Grecii lui Leon-Vod i riSscoala lui Matei Basarab.

La 1618, Mitropolitul Matei al Mire lor indemna pe Greciisi sa nu abuseze de ospitalitatea romaneasca. Peste catevaluni izbucnia in Tara-Romaneasca rascoala impotriva acestoroaspeti din Räsarit, si ea atinse i pe clerici, jertfindu-secu cruzime invatatul episcop al Monembasiei, Ierotei L Cunumirea ca Domn a lui Gavril Movila, patimile parura ase potoli, si un Radu Mihnea, un Alexandru Coconul, apoichiar Alexandru intors in stapanirea din care fuseseizgonit cu rusine, in sfarsit Leon-Vodá Tomsa, un Romancu totul grecisat, avand de sotie a Levantina de lege otto-doxa, Doamna Victoria, care a daruit o frumoasa icoanaimbracatä cu argint mänastirii de maice Viforata de langaTargoviste venira cu obisnuitul alaiu de Greci, pe cari-ivor fi asezat si pe la manästiri ca egumeni. Cunoastemastfel pe un Partenie, care a fost episcop de Prespa(upEcnoucitiu)", egumen la Snagov, egumen numit pe via(ala 1628 ; pe Vladica Macarie" care stalea in 1629 la Dealu 3.

1 MAtei at mirelor, in Papiu, Tesaur, I, p, 347 §i urm.' lorga, Inscripfti, I, p. 97.

Läptdatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2.

I.

Ilia$,

a

www.dacoromanica.ro

280 N. lorga

Se adaugi o politicA financiarà nedibace, care fAcea peboierii din treptele mai de jos strangAtori cu räspundereai dArilor, si apoi neastampArul Olteniei, ca si dorinta dea stApani a boierimii mai in vrasth, deprinsä cu rAzboaiele,care aduceau glorie. si pradA, ale lui Mihai Viteazul,oastea lui de 50.000 de oameni era pomenitá cu mandrie sidurere '. Astfel o samA de boieri trecurä in Arcleal, pribegirecare prevestia o schimbare de Domnie. Dusmanii, adApostitiacum peste munti, ai lui Leon-Vodà Grecul" vorbiau,pentru a-si indrepati mai bine fapta si planurile, mai alesde numArul mare al Grecilor cari impAnaserA, pe langAdregAtoriile mai mArunte, dar producAtoare de venituribune, si clerul muntean, impotriva hotgrarilor luate deMihairVodä.

Astfel Leon fu silit a strange el, Constantinopolitanulprin crestere si inrudire, un mare Sfat de obste, cu boiarimarl si mici si rosii si mazAli si tot slujitorii", impotrivaGrecilor tarigrAdeni", de cari, dupà indemnul pribegilor,se plangea tam Tema era niste lucrure si obiceiure realece s'au fost adaos de oameni striini in tam Domnii Mele,care obiceaiure nimenelea nu le-au mai plitut obicini". S'augäsit de vinA Grecii cAmAtari si uneltitori, Grecii strAini".

nu neLmurile impAmantenite, ca al Cantacuzinilor, prininrudire si indelungatà petrecere intre Romani , cariprecupesc" si tulburà toate. Printr'o legAturA si jurAmantmare", sAvarsindu-se ceremonia afuriseniei de noul Mitro-polit Grigorie, un Roman, pus poate chiar de Leon, cAci'Astoria lui incepe la 1629 2, §i de episcopii Teofil de RAmnicsi Efrem de Buzgu, amandoi de acelasi neam cu Mitropo-litul, se hotdri scoaterea vinovatilor si intoarcerea legilorsi obiceaelor bune" de la Domnii bAtrani ce li se feri-ceazA viiata lor". Pe cand Rosii, scutiti de orice dijmä,aveau sa deie numai ate 40 de ughi nu galbeni, ci lei,

' Strassburgh, In Cipariu, Arclzivu, p. 14.' Lesviodax, o. c., p. 399.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli romAneti 281

cred, in douä rate, la Sf. Gheorghe $i la Sf. Dimitrie,de fiecare cal", adecä unitate de cavalerie, cuprinzand maimulti oameni, birul popilor" era hotgrat la 60 de ughi -pe an. Suma e mare $i face sä se inteleagg cat li se luade pe spinare in vremea abusurilor acum afurisite, canddgdeau, pe langà dgrile ce apäsau pe omul de rand : birde lunA, gdleata cu fan, bou, oaie seack cal, miere, cearä",$i dari speciale, Imprurnutul" $i banii de cununie 1 ".

Cglugärii strAini, cari au cumpArat mAnAstirile de le-aufacut metoa$e, ca sä li ia venitul, sä-1 scoatä de in tearg, $iarginturile, $i mo$iile", vor fi inlAturati, aducandu-se in loculIor calugari rumâni, cum au fost de veac", cari-$i vor dasamal de averea incredintatä lor.

Se luä in acelasi timp mAsura, foarte insemnatä, de a nuse mai cgpäta cu simonie nici eparhiile : Mitropolia, episcu-piile, egumeniile sa nu se schimbe pre mitä, ce sA fie presobor". Patriarhul nu va mai tremife aicea in tearsä niciepiscop, nici egumen". Tara va 'Astra drepturile ei strgvechide alegere, Biserica tarigrädeanA fiind indatorita a lua numqicuno$tintA de ceia ce s'a fäcut in sobor $i a intdri pe ales :«Prea eine va aleage teala si Sfatul Vldclicd sau egumen,acela sci fie, fci] numa sd tremitd la Patriarlud, sd deablagoslovenie, cum ad Jost de veac». Aceiasi reactiune caa lui Anastasie Crimca si a lui MironVodil Barnovschi inMoldova.

Era prea tarziu insä: Leon azu, $i prin ra'scoalä MateiAga din Brancoveni cäpätä Domnia, inlaturand pe Radu,fiul lui Alexandru Ilia$, numit $i sprijinit cu armele deTurci. La Poarta, unde merse pe la inceputul anuhii 1632,el se indreptäti tot prin pradaciunile Grecilor cari au spartgrädina Impäratului cu jahurile $i cu toate rAutätile".

' EditH In Mag. ist., I, op. 122-5; Arch. soc. ft. fi lit, din lafi, V.p. 72 0 urm.; Buletinul fundatiei Urechiei, I, no. I, p. 27 si urm.;August Pessiacov, Acte $i notite istorice (1546-1767), Craiova 1908,pp. 5 1-3. Cf. lorga, Stuiii fi doc., IV, p. CLXIV, nota 3.

2 Stoica Luclescu, In Magazin, IV, p. 319.www.dacoromanica.ro

282 N. lorga

H.

Ctitoriile lui Matei Basarab.

Matei-Vodd, nepotul lui Basarab", care amintia astfelin titlul sàu domnesc chiar, o coborare din vechiul Basarab-Neagoe, a cAutat sg meargä pe urmele acestuia, imboga-tind num'arul frumoaselor clAdiri de biseric6 $i mänAstiredin tarä. Cronica muntean5, care cuprinde, cu privire laDomnia lui, multe notite contemporane, inir läcasurilecare i se datoresc. La CAmpulung, a prefAcut vechea ma"-dastire domneascA a Negrului-Vodr, adecd a lui NicolaeAlexandru Voevod, cel ingropat inteinsa, m5ilastirea pe careun cutremur o dAduse jos in Julie 1628 ' ; e cea dintaiuctitorie a lui, fäcutà de la 1635 la 1636, prin ingrijirea boie-rului din Cornäteni, Soco12. Se pare ea' biserica din Pitestipe care a inaltat-o e Precista Veche, frä inscriptie astAzi,cAci altä bisericA mai bätrana, Sf. Gheorghe, spune prinpisania ei pAstrata cA are drept ctitor pe Constantin-Vodà,celalt Basarab, urmasul lui Matei 3 ; langa oras, Aga Buligafäcu schitul care-i poartà numele4, acelasi Lupu Buliga, dinSeverin, mort, in lupta de viteaz la 1655, cgruia i se dato-reste si mànàstirea Topolnita din p5rti1e Mehedintului 5. LaTârgoviste, fäcând din nou cetatea si Curtile domnesti, Matels'a ingrijit s'à aducg in stare bung si biserica de pe ldngg Curte,biseria in care si-a ingropat fiul adoptiv, tot Matei, ca siDoamna, Elina supt un strälucit monument de marmura,s'apat in Ardeal, $i in care el insusi si-a gäsit cel d'intAiuloc de odihnä

A treia biserica targovisteang, pornitä din evlavia märini-

lorga, Inscriptii, I, p. 128-30.2 Ibid., pp. 130-1.3 Tocilescu, In An. Ac. Rom., VIII, p. 4. Data e 1656 ; ibid.4 Ibid.5 lorga, Inscriptii, I, p. 208 si urm.6 Ibid., p. 103 si urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 283

moasä a unui Domn, e Sf. Constantin 5i Elena, inaltata de Ma-tei la 1650 '. A patra biserica domneasca din ora, &Uinta Vi-neri, are in ea mormântul ctitoriei de-a doua, Doamna lui Con-stantin-Voda, Balaa, care a fost, ca §i Doamna Elina, a multemoa5te ale sfintilor impodobitoare, saracilor miluitoare, credin-tii dereapte ramnitoare i lucrure scurnpe pururea lucratoare

a toata saracimea, oameni pdtima, ca o destoinica ajutatoa-re" 2. Ea facu aiciIcasele unui adapost pentru saraci, precumaltul fusese facut la Simidreni, iar un al doilea, de'nnainteaportii bisericii din manästirea de la Arge5", Inca din zilele luiNeagoe3. Domnul moldovenesc din vremea flui Matei, Va-sile Lupu, adaugi o noug [biserica domneasca, ,a Ste lei, nu-mita astfel dupa vechea zidire a negustorului cu acestnume 4.

Luati inainte de aceste exemple, boieri, ost*, negustori Iicheltuird agonisita pentru cladiri biserice0i. Dimitrie BuzincaStolnicul a läsat astfel biserica Sf. Dumitru5 din Targovite;Radu Varzarul o biserica ayarzarului, daramata: daunazi; ca-pitanul de Sarbi Misco e pomenit in inscriptia dela Sf. Ni-colae Simuleas0; la 1645 un iuzba§d de fustai ingrijia,pentru Domn sau vre-un boier mare, lucrul la Biserica Targu-lui 7, in acela0 ora. Socol insu§i va fi impodobit macar, daca nuridicat din temelii, acea biserica din mahalaua TArgovi5tii,in care membri din neamul lui se astrucau Inca de la in-

Ibid., p. 116 ; II, p. 87 i urm.2 Ibid., I, pp. 110-2 ; pentru cea d'inthiu bisericd, v. Hasdeu, Arch.

ist. , p. 22, no. 34. Pentru altd Sf. Paraschivd, cu mormantul unuiMircea-Vodd, bisericd azi distrusd, V. Draghiceanu, 1. c., p. 21.

3 Privilegiu al lui Vladislav-Vocld pentru ele; Hasdeu, Arch. ist., I',p. 104.

4 lorga, Inscriptii, I, p. 112 si urm.; cf. Buletinul citat. Despre stilulacestei biserici va fi vorba indatd, la caracterisarea arhitecturii moldo-venesti din acest timp.

' Ibid., 11, 90-1.6 Ibid., pp. 88-9.' Ibid., pp. 93-4.

ai

'

www.dacoromanica.ro

284 N. lorga

ceputul veacului 1, si el e ctitorul bisericii, azi därâmate,din R5zvad 2.

Mai departe, biserica Sfantului Nicolae a Vornicului Maneafu fäcutä din nou de cei doi soli domnesti, in 1653 3. $i SfinfiiVoevozi, ai cAreia r5posafi ctitori ei nu s5 stie cine sant",trebuie s'a fie din aceiasi vreme *. Mitropolia fu acoperitäde Matei a doua oarä cu plumb 5 ; poate de la el s5 fie sibasele crucilor de pe turnuri, in forma' de turban, care zacastäzi aruncate. Se poate zice astfel cg Matei-Vodä, carea indr5git Targovistea, stand in cuprinsul ei int5rit maibucuros cleat in Bucurestiul slobod, care se gAsia supt ame-ninfarea Turcilor din Giurgiu, a fost marele ctitor monu-mental al vechii resedinfi domnesti.

In Ploiesti, targ nou din vremea lui Mihai Viteazul, bisericadomneascä e darul lui Mihai-Vodà ; prefacutä de niste negus-tori de pe la jumätatea veacului al XVIII-lea, ea dAinueste sip5rfa acum 7. Episcopia din BuzAu fu zidità din nou de Matei,Ia 1649, dup5 ce mai intaiu au dAramat din temelie pre ceaveche, facuta de stfamosii sdi", deci de Neagoe Basarab ,arsA si stricatä de nävAlirile varvaricesti 8 ", de sigur pevremea nävAlirilor tätgresti din vremea lui Mihai Viteazul, carefu silit s5 creeze o a doua BAnie, de RAsärit, a Buz5ului siBr5i1ei, pentru apärarea acestei margeni 9. Tot vechiul Se-rafim episcopul, acuma urmas al lui era Stefan, ajuns apoiMitropolit, care urmase si el lui Efrem Trufäsel 10, e in-

' Ibid., pp. 95-6.' DrAghiceanu, 1. c., pp. 24-5; lorga, Inscriptil, II, pp. 271-2.3 ibid., II, p. 89.4 Ibid., p. 357.5 Ibid., I, p. 117.6 DrAghiceanu, 1 c., p. 11.7 lorga, Inscriptii, I, p. 369.8 Ibid., p. 363.o Hurmuzaki, Xil, p. 373, no. CLXVIII." Lesviodax, o. c., p. 440. S'ar putea insA i o confusie cu Serafim

episcopul din 1649 (ibid).

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romane*ti 285

semnat in inscriptia celei din urma recladiri ca incepätoracestui Scaun ". La Gherghita, veche resedinta domneascadin veacul al XV-lea, iar acum Virg de osta$i, de Ro$i detail, cari erau meniti sa apere acelasi hotar de catre Mol-dova, in 1641 se mântuia o cladire, inchinatd SfântuluiProcopie luptAtorul, ingrijitor fiind Capitanul lanai . Sibiserica din Tarsor, care avu cam aceia$i soarta cu Gherghita,capata ca nou ctitor pe darnicul Voevod, a carui pomand afost innoità dupa dougzeci de ani de catre urmasul lui,Antonie-Voda 3.

In Bucuresti Matei ar fi adaus la bisericile domnesti maivechi, a Curtii, a lui Mihai-Vodd, a Radului-Vodd, dincare douà erau manastiri, biserica Sarindarului, si ea cuegumen, biserica-mandstire astazi desfiintata, fara a se pastramacar piatra lamuritoare de de-asupra usii ; Sarindarul lip-seste insä din insemnarea zidirilor lui Matei pe care o cu-prinde cronica terii'. Plumbuita, langa orasul de Scaun, afost inoità de dansul5. La Slobozia lui lenachi, orasulSloboziei , care Inca de pe atunci, supt Matei-Voda, ajun-sese a fi un loc de farguieli in margenca Bärdganului, se zidiiarasi o biserica domneasca, a carii inscriptie n'a fost culeasäInca $i publicata ti; stapanul mosiei fusese lenachi, ziditorulmanästirii Sf. Sava din Ia$i7.

In Craiova, mo$ia celor de un sange cu Domnul bogat inctitorii, a Craiove$tilor de pe vremea lui Neagoe-Vodd, Mateiinoi biserica domneascr, adecd biserica acelorasi Craiovesti,

' lorga, Inscriplii, 1, c.2 Ibid., II, p. 3.6 Ibid., pp. 4-5 i Cronica lui Ludescu, 1. c.4 Magazinul isioric, IV, pp. 320-1. Nedelcu Balaceanu i Anca facu-

sera aid Inca de pe vremea lui Vlad Calugárul biserica Sf. GheorgheVechiu, unde slujiau, spune o inscriptie de mormant mai noua, §i Mitro-politi ; lorga, Inscripfil, 1, pp. 241-2.

5 Ibid., p. 82.6 V. Cronica, 1. c.7 Caldtoriile patriarlzului Macarie, pp. 254-5.

www.dacoromanica.ro

286 N. lorga

Sf. Dumitru, care a fost data la pamânt $i scandalos refacutain zilele noastre t. Pe locul unde Mihai-Voda isi avuse la-gärul de observatie impotriva Turcilor, la Caracal, ajuns astfelun Virg pentru mo$nenii din partile Romanatilor, Matei -Neuniste curti, ale carora ruine se arata Inca, $i o biserica, petemeliile aceleia care fusese ziditä mai de mult, de BanulBarbu, a carui stapAnire se intindea $i 'Ana aici ; e bisericaaltui sfAnt de oaste, Sf. Gheorghe".

Apoi, la tara, pe câmpul luptei de la Calugareni, la careva fi luat parte $i el, in tinereta, Matei orAndui sä se bed obiserica, chiar lânga zidul unde s'a hotarat norocul; nimicn'a mai ramas insä din ea In margenea unuia din lacurilejudetului Ilfov, rasari prin jertfa lui de bani manastirea Cal-däru$anilor, care-i poarta Inca inscripfia de amintire. Tot in$es, la Platare$ti, ctitoria lui se pastreaza Inca ; alt mucenicostas, Sf. Mercurie, are aici hramul In margenea Moldovei,el aminti la Maxinenii din Râmnicu-Sarat locul unde a taba-rat prea malul Siretului", inlocuind o biata cocioaba denuiale i lipit cu lut" printr'o frumoasa biserica de piatra,a carii soarta n'o mai $tim astazi, and i s'a desfacut ingri-jita inscriptie in cinstea Sf. loan Boteziatorul, care se 'As-tra in micul Museu bisericesc din Sinaia 5. Cu prilejulacestui razboiu impotriva vecinului celui rau din Moldova,oastea lui Matei, $i Muntenii" pustiind, ca $i pa-gânii Tatari", prada schitul intemeiat de calugarul Parteniede la Bisericani, la Babe, pe rAul Putna; Matei se cai pentruacest pacat facut pe osta$i cad mergeau supt steagul lui,N ajuta deci pe Partenie sa faca alt schit, supt munteleZboina, pe rául Dobromirului", cu cheltuiala calugaruluiinsu$i $i a mo$neagului Negrea din Vrancea, ba chiar cuajutorul Tarului muscalesc", intiia pomenire a inriuririi

' V. ibid.lorga, Inscriptii, II, pp. 59-60, no. 159.Cronica, 1. c.lorga, Inscriptil, II. p. 6, no. IV.

5 Ibid., p. 97..

'.

Dngurii

ai

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 287

religioase, prin pomeni mari si dese, a Rusilor din MoscovaPe la 1640 bise ica schitului Sovejei era gata, dar Matei lugasupra-si a o face si mai mare, acum cand se impacase cuVasile Lupu, si astfel, pe un loc vrancean" al Moldovei,supus prea-iubitului säu frate", dusmanul de ieri si de mane,facu el la 1644-5 acea mAnAstire a Dobromirii din Soveja"care stA parià astazi 2.

In muntele principatului sau, Matei zidi manastire mare sifrumoasa, cu un puternic turn de clopote $i de straja, laBrebul Prahovei, ispravita la 1650 3; biserica fu incredinfatàcelui d'intAiu egumen, Vasile, poate acel ce se afla la Pla-tare$ti in 1646 , de eatre ispravnicul de capetenie al zidirii,capitanul Mogos ; sfinfi purtatori de sabie, cele lard de trupputeri" ale arhanghelilor, Mihail, Gavriil, Azrael sau Ozriilsi Rafail, au paza lAcasului 4. La Negoiesti, pre apa Argesu-lui", se aminteste iaräsi5 o mangstire a lui Matei ; satul seafla in judetul Arges, dar pana acum n'avem $tiri precise asuprabisericii de acolo, care-si va fi pierdut chiliile calugArilordisparuti.

Grija cea mai mare a avut-o frisk fireste, Matei pentruOltenia lui. Aici inoieste el biserica facuta de Craiovesti laBrAncoveni, leaganul ski insusi si mosia sa de capetenie ; la

&Ansa se lucra in anii de pribegie $i lupta ai ctitorului 6, sitiirnul eel mare de la poartA, asemenea cu acel de la Brebu,aminteste stilul obisnuit supt Matei Basarab, care, in ceia cepriveste aceste puternice turnuri de la intrare, se inspirasede la acela, vechiu si vestit, din Campulung. In ses, el maizideste o manAstire la Sadova, iar in munte,pe langa Gura

' Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 260 si urm.' Cf. lorga, Inscriptii, I, pp. 24-5; Studii ci doc., VII, p. 315, nota

I ; Melchisedec, 1. c., p. 267.' lorga, Inscriptii, II, pp. 43-4.

Ibid.Cronica, I. C.

lorga, Inscriptii, II, pp. 72-3.

www.dacoromanica.ro

288 N. lorga

Motrului, prefAcula inläuntru isi face in Arnota un lAcas deingropare, ingustà clAdire umbroasd, pe un vArf de muncel, cupridvor inchis si zimti de cArAmidA scoasA cu unghiul in afarA :-aici se si vede mormAntul, sApat in marmurä, cu o pompoasAinscriptie slavonA in stil inalt, al ziditorului, lAng5 care, jos pepämAnt, e piatra talAlui sAu 1. Strehaia, altä ctitorie a Craioves-tilor, e fAcutA din nou de Matei, care-si simtia pared datoria dea inoi pretutindeni urmele neamului puternic si vestit pe care-1represinta . In sfArsit, in forma ei d'intaiu, mAna'stirea dinteunLemn" a fost ridicatA din nou, de piatra ", cu tot numele mo--tenit de la un umil lAcas mai vechiu, tot de Matei, cel maidarnic dintre toti ctitorii de mAnAstiri si biserici de pe atunci.

$i urmasul marelui Domn a cladit, mergAndu-i pe urme.In sesul muntean, la Dobreni, se vede biserica inaltatA deConstantin Basarab, fiind numai boier Med, in satul undemaied-sa Elena trAise ca sotie de preot, destul de frumoasApentru a robi pe Radu-Vodd $erban i. La Jitianu lAngA Cra-iova, azi se zice: Balta-Verde" , e ctitoare Doamna lui,Masa 5, care dAdu un sicriu stealucit, de metal lucrat, moas-celor de la Bistrita6. $i, in sfarsit, InsAsi viitoarea Mitropoliea Bucurestilor, al aril stil nu 1-a schimbat esential reparatiade la sfArsitul veacului al XVIII-lea, e ctitoria acestui Cons-tantin Basarab 7, care ar fi fAcut poate si mai rnult clackinfrAngerea nu 1-ar fi aruncat inteo pribegie care-i d'adu siea prilejul de a reface biserica episcopara Clin MuncaciulMaramutisului, la *1661 8.

Pe lAnga bielsugul de zidiri pornite din márinimia evlavioasäal lui Matei insusi, boierii, mai sAraci acum si mai ingustati

' Ibid., I, p. 203 si urm.2 Ibid., pp. 210-11.3 Ibid., p. 181 s't urm.4 Ibid., p. 89; an. 1646.6 Cronica, p. 336; lorga; Inscriptii, I, p. 197.4 Ibid., p. 197.7 Ibid., p. 239 si urm.° lorga, Studii fi doc., XII, pp. XLVII-V111; inscriptia In Basilovits,

o. c., I, pp. 100-1.www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli românesti 289

In toate, zidesc mai putin cleat marii boieri, bogati si aproapefärä st5pAn, cart fac sä li se aminteascA numele in clAdiribisericesti de-a lungul veacului al XVI-Iea. La TintAreni secete$te in pisanie numele lui Mihai Cotofeanu; Bunea Gra-disteanu clAdeste in D'imbovita mAnAstirea care-i poartA nu-mele LAculetele se atribuie lui Matei insusi, de si nu ecuprinsä in lista din cronica terii2.

Se mai aminteste biserica din Secuieni a PostelniculuiNeagoe, ramas5 in mare parte asa cum a fost la inceput 8.Curioasa clädire de la Bälteni in Ilfov, al cArii pridvor, maitArziu, pe stAlpi inoirea de c5petenie in aceastä epocA ur-meazA in dreapta $i in stânga, oprindu-se numai la rotunzimeastranelor, era insA mAntuit5 Ong la 1626 de unul dintre ceimai insemnati boieri pe cart Matei Ii mosteni din epoca luiRadu Mihnea, Radu-cel-Mare", al cAlug5rilor si acesta,de Hrizea Vornicul-cel-Mare 4. In 1641-2 se isprivi bisericadin Filipestii-de-tArg, fAcutA de bogatul boier de vita cons-tantinopolitarfa Constantin Cantacuzino Postelnicul si de gine-rele acestuia, Dumitrascu Filipescu, ,ale drui case in ruinAse si vAd lAng5 rnalul apei vecine 5. Ceva mai departe, Incadin 1636, biserica de la CAlinesti Aceia$i ctitori ca la Fili-pesti inaltà mAnAstirea Märginenilor in locul uneia mai vechi,a boierului Draghici Udriste NAsturel, fratele Doamnei,clAdeste biserica, ajutAnd i aceastA sofa' a lui, in 1644, laFierAstii din Ilfov 8. Se pare in sfArsit c5 Mitropolitul Stefana cheltuit cu biserica Adormirii in satul Costestii, unde el senascuse ca fiul sAtenilor Dimitrie si Dimitra9.

Cf. lorga, Studii Si doe., V, p. 142; DrAghiceanu, 1. c., p. 32.Ibid., p. 28.

' lorga, Anscriptii, II, p. 277,4 Ibid., pp. 109-10; Butetinul Mon. Istorice pe 1908, no. 3.

lorga, Inscriptil, II, p. 263 si urm.Ibid., p. 265.Ibid., I, p. 92 si urm.

8 Ibid., I, p. 90 si urm. Vasiliu Nästurel, in Albina pe 1906.9 lorga, Inscriplii, II, pp. 331-2.

19

6

'

www.dacoromanica.ro

290 N. lorga

IlL

Petru MovilL Mitropolitul Chievului.

Clerul Malt a fost alcatuit, in aceasta era a lui Matei-Vocla,cu o singur'a escepfie, din Romani. Mitropolithl Grigorie,care unse pe Domnul voit de 'Ora, nu trai mult dupa schim-barea politica din 1632 (-1637). Intrebuinfat in solia de im-paciuire trimeasa de Leon-Voda la pribegi el putea fi

banuit de noul stapanitor al ferii, dar nu fu silit astfel sa-siparaseasca indata Scaunul.

Pastoria lui de la 1632 inainte se inseamnä mai ales prinpMrunderea, intaiu in acest principat, a noului curent rusesc,pornit din Chiev.

Pe cand prelafii greci doritori de pomene, un Averchie deBerrhoea, un Paisie de Salonic, un Iosif de Sevastia, alergaula Moscova, unde se certau intre ei de la banii evlavieimuscalesti 2 miscarea de inviere a ortodoxiei släbia in ferile.Coroanei polone, unde unul dintre hirotonisifii lui Teofan delerusalim, Meletie Smotrifchi, cu toate drumurile sale in RA-Wit, treed la Unirea cu catolicii Ivirea unei marturisiri decredinfa cu caracter pronunfat calvinesc supt numele Patriar-hului constantinopolitan Chiril, care nu in zadar avuse inde-lungata lui- prietenie cu ambasadorul olandes i cu cel arde-lean la Poarta, facu pe multi sa-si piarda increderea insiguranfa indreptarelor rasaritene. E adevarat ca Teofan venidin nou pe la noi, tocmai in ajunul tulburarilor muntene, la1636, si cauta sä risipeasca nemulfamirea si tulburarea pecare le casunase declarafia Ecumenicului4, dar Lukaris era defapt un Orbs al ideilor calvine, cum se vede si din decla-rata pe care o fäcu prietenului sdu olandes in 1622 : Fie

' V. lorga, Studii doc., IV, p. CLXVI.Chrys. Papadopulos, o. c., p. 69, nota 2.

3 Ibid., p. 68 si urm.4 Ibid., pp. 69-70; cf. Ghenadie Enaceano, Petru Movila, p. 285.

,

si

www.dacoromanica.ro

Istoria Bispricii românesti 291 .

sigurd evlavia crestitA a d-tale cä ne leaga ratiunea religieievangelice $i ne uneste strans ca mernbre vii ale trupuluimistic supt Domnul Hristos, capul nostru, cu voi". Murindla 1631 lov Beretchi, cel d'intAiu Mitropolit de Chiev dinsirul eel nou, om statorhic in credinta lui, de $i nu tocmaienergic, soarta pravoslaviei trezite de Teofan in aceste pärtiruse$ti de Aptis atArna de la persoana acelui ce va fi alesca urrnas al rAposatului arhiepiscop. Noul rege Vladislav re-cunoscu Ru$ilor din Po Ionia dreptul de pästra legea $ide a-$i avea chiar patru episcopli, dar el ceru sd se aleagadin nou arhiereii Bisericii grecesti" din State le sale. Astfellsaia Copinschi, ales la moartea lui lov, trebui s5-$i pAriseascaScaunul si in locul lui veni acum Petra Movird (hirotonisit la28 April 1633).

Era unul din fiii lui Simion Movilà $i al Marghitei ; senascuse la 21 Decembre 1596, la sfarsitul celui de al doileaan din Domnia lui Ieremia-Vodà, unchiul säu. Era un copide noug ani când teal ski i$i incepu Domnia, care tinu doarciiteva luni, mântuitA printeo moarte rigprasnicA. Fratele luimai mare, Mihgila$, avu o stapAnire $i mai scurtä, in luplacu vArul sdu Constantin, $i el se stânse peste putin la Tar-goviste. Petru, sau, cum i se zicea Inca atunci, Pätrascu-Vodg,care nu-0 aralase pofta de Domnie, putu s'a se intoarcä deciin vremea lui Constantin Movilà pentru a vedca Sucevita,ctitoria neamului ski, la 1610.

Cand alt frate al sdu, Gavril, cgpAta la 1618 Tara-Roma-neasca", Petru i un mai mic fig al lui Simion-Vodà, Moise,se adäpostirà pe Iângä dAnsul. Dar fuga lui Gavril in Ardeal,in vara anului 1620, arunca pe tanarul Voivodici", fecior deDomn adec5, iarg$i intre Poloni i Rusi, in felul carora fusesecrescut, de un dascäl de la stavropighia din Liov, invAtAnd

,Pro certo nam habere debet chrisliana pietas vestra quod religionisevangelicac ratio nos conglutinat et tanquam viva membra corporisniystici sub Christo d 'ming capite stricte coniungit vobiscum" ; forga,Studli i doc., IV, p. 181., nota 1.

a-si

I

www.dacoromanica.ro

292 N. lorga

limbile terii $i latineste '. Familia lui stand acolo, el a pututsa urmeze si la scoala Liovului, alaturi cu alti tineri Moldo-veni, $i chiar cu Grigore, fiul lui Nistor Ureche $i viitortilcronicar

Petru Movila petrecu un timp pe langa poloniZolkiewski $i Chodkiewicz, un prieten al neamului sau, faraa mai ravni, in Moldova sau in Tara-Româneasca, mo$tenirealui Simion-Voda. In 1627 insa, Mitropolitul boy castiga pentrucalugarie sufletul acestui tartar, care avea ca bunic pe calu-garul Ioanichie, ca tata $i unchiu pe ctitorii Sucevitei, camama pe calugärita Melania, $i pe care multe suferinti $i

prigoniri II desgustasera de viata mirenilor si de o tara incare nu-si putea gasi rostul. De la inceput el fu sfintit arhi-mandrit si pus in fruntea lavrei din Pestera de la Chiev, pecare Patriarhul de Constantinopol o facuse stavropighie,smulgand-o de supt ascultarea episcopilor ortodocsi, de teamasa nu cada in maim celor uniti 3. La 1629 el fu onorat cutitlul de exarh patriarhal, care-i dadea o situatie exceptio-nala 4.

Acum el puse in indeplinire gandul de tipografie pe care-1hranise $i leremia-Voda, Biserica ortodoxa din Rusia avandneapärata nevoie de carti slavone sigure, -lard nicio infaurirea unitilor Mitropolitului din Liov, care--$i avea o tipografieslaba la Sniatyn $i Crilos. Doi Rusi, fratii Beranda, dintrecari unul. Pavel sau Pamvo, a tiparit in 1627 si un dictio:nariu slavon-rusesc pentru usurinta intelegerii Scripturii sivechii literaturi in legatura cu dansa, impreuna cu tut altreilea, Taras Zemca incepura lucrul folositor de suflet.

I Hamuzaki, Supl., I pp. 387-8, no. CXCVIII.2 Ghenadie Enaceanu, o. c., pp. 165-6; Prinos Sturdza, p. 204 si urm.3 Ghenadie EnAceanu, p. 168 si urm. Cf. P. P. Panaitescu, in Mélan-

ges de l'Ecole roumaine en France pe 1926.4 Chrys. Papadopulos, o. c, p. 71. Vara sa maritata cu Wiszniewiecki, a

cldit trei mAnästiri in eparhia Chievului (Bis. ortodoxd, VIII, pp. 7-8).5 V., pentru Panwo, Gr. Cretu, Lexicon slavo-romdnesc de Mardarie

Cozianul, Bucures+i, 1900. Prefata.

Fiatmanii

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesti 293

Materialul, sriftul", era al tipografiei lui Ghedeon Balaban,Mitropolitul unit, si-1 scoseserà in vanzare mostenitorii.

De la 1624 pang la 1640 teascurile lui Movilä lucreazasingure, spre folosul natiei rusesti", poporului nostrurusesc", cum scrie acum feciorul de Voevod moldovenescsi al tuturor ortodocsilor cu limbä de Stat si Bisericg

o suma de carti pentru slujbä, ca si pentru lurninareamintii asupra adevkului legii crestinesti intelese pravo-slavnic". Se dà, ca in sirul de tipärituri slavone de la ince-putul veacului al XVI-lea, pornite din Cetinie si urmate lanoi, apoi in Ardeal, un Liturghieriu, care ajunse la a treiaeditie, o Psaltire, de trei on tipàritä, un Menologiu, cu slujbaserbatorilor, un Octoih cu trei editii apare la Liovun Triod cuprinzand cântkile cele mai insemnate ; si elare doug editii apoi un Antologhion, cu molitfe i inv50-turi duhovnicesti spre folosul sufletesc al spudeilor", al sco-larilor sài, cari erau sä fie cei d'intaiu cterici ckturari in pktilerusesti, un Acattist doug editii un Nomocanon (1629), unImnologhiu, un Evharisteriu, un Canon pe scurt", un Stu-jebnic (1638), un Evhologhiu, Evanghelia $i Cazania, Evan-ghelia cu talc a lui Calist Patriarh de Constantinopol(1637). Traduceri sau prelucrki, fAcute de Petru Movilàinsusi sau intru cinstea vredniciei sale arhieresti si sträluciteilui obksii domnesti, se dau in acelasi timp, precum Agapit

l_oroftei (1628), Crucea lui Hristos (1632), Eutonia(1633), Paramitia $i Macarie EgipteanuI (1634), Litosul,Piatra» impotriva Unitilor (in limba polonä), afarg de unPateric polon, de Ckti ale minunilor" in aceiasi limbäde mici lucrki láudaloare ale scolarilor din mänästirea Frä-tiei", acea Bratca, a ckii insemnkate culturalä se incepeacum 2.

Hurmuzaki, Supt., pp. 596-9.' Picot, Pierre Movild, In Legrand, Bibliographie hellenique, IV.

sla-vona,

$i

ai

' II ',

www.dacoromanica.ro

294 N. Jorga

Iv.

Inriturirea lui Petru Movilä asupra Bisericii muntene.Curentul nou elino-slavon de supt Matei-VodA.

Multe din manuscriptele pe care egumenul de la Pecerscaapoi Mitropolit de Chiev, Haliciu si toatä-Rusia", le intre-buinta pentru editiile sale, erau culese din terile noastre,care vor fi pierdut cu acest prilej o parte din bogatiile forliterare si artistice. Miron Barnovschi, o ruda a tanaruluiMitropolit el ii zice t lui Ieremia-Voda unchiu", asa incatii venia val., primar sau al doilea, lui Petru , ii trimese,pentru tiparirea Octoihulai, la Liov, un manuscript moldo-venesc, din Neamt, si cartea de cantari iesi in cloud forme, unnumar de exemplare avand, nu sterna Mitropolitilor Chie-vului, ci aceia a Domnilor Moldovei 2 Acestea din urinalse vandura deci in stapanirea lui Miron-Voda, care, sä maifi limas Domn al Moldovei, ar fi strang si mai m.ult legä-turile bisericesti cu acest Chiev al reformei bisericesti, alinvierii slavonismului, peste care 'Astoria acurn, cu inga-duirea regelui Poloniei, o rudd asa de apropiatd. Cand Moise-Voda, fratele lui Petru, capata Domnia in 1630, o tineOa la 1631, intorcandu-se de la 1633 la 1634 , in si maimare numär vor fi intrat cartile din Rusia dincoace deNistru.

Dar, cu toata apropierea, cu toate legaturile de sAngeintre Mitropolitul rusesc si doi Domni ai Moldovei, in Tara-Ron-fat-leased intaiu avu inraurire vazuta miscarea ce fuseseinceputa de Teofan in sens elino-rus" si urmata in sensruso-elin", -lard a se inlatura atingerile cu civilisatia latinacrutandu-se intru catva susceptibilitatile catolicismului sioficial, de Petru Movila.

Matei-Voda, om de tara, care voia sa vada tot oameni de

' Intr'un document inedit.2 Picot, 1. C.

www.dacoromanica.ro

Istoria. Bisericii roma.nesti 295

tarA in jurul lui, nu prigoni cu invier5unarea ce s'ar puteacrede rosturile Grecilor la noi. Un Patriarh de Alexandriamuri pe vremea lui in Tara-RomaneascA, la 16391, 5i anurneMitrofan Kritopulos, until dintre cei mai .InvAtati clericigreci din acest timp, un fost 5colar de la Oxford, autorulunei Op.oXoyia, unei MArturisiri" de credintA, trebuitoarein acest timp cAnd calvinismul cotropitor ameninta vechiulRäsArit a. La MArgineni era ca egumen, cAnd mArfastireafu fAcuta din nou de Constantin Cantacuzino 5i Dumitra5cuFilipescu, un episcop Partenie, Grec farà indoia15, cu Scaunulepiscopal prin vre-un Tinut rAsAritean, in partibus 3. Va fiprima cu cinste pe Grecii cari mergead la Moscova, dedorul pomenilor 5i de dragostea pentru cultura elenicA,pentre ortodoxia curatä : un losif dasalul, un arhiniandritAntim, un arhidiacon Neofit, un Teofan de Patras (1645),un arhimandrit Venedict, cari, ca sa' ajungd la Tar 5i lanoul lui Patriarh, trebuiau sä treacA neapArat prin Tara-RomAneascA si Moldova 4. Urma5u1 lui Teofan, noul Pa-triarh de Ierusalim, Paisie, 15i fAcu la 1649 drumul pe lanoi5, la inceputul cAlAtoriei sale triumfale prin Ucraina Ca-zacilor si Moscovia Tarului. 5i un fost Patriarh de Cons-tantinopol, Anastasie Patelaros, care merse la Moscova sase inteleagA cu Patriarhul iubitor de Greci" Nicon, fAcuRomAnilor cinstea, mai mull sau mai putin costisitoare, de apetrece in ririjlocul lor, la 1653 cu opt ani inainte, inFebruar 1645, el era in Moldova de mai mult timp, gonit fiindde acasA de creditorii agareni i jidovi" : statu in adevAr,

' Papadopulos Kerameus, Bc6A., I, p. 349.' V Michalcescu, Die Bekenntnrsse und die wiclztigsten Glaubens-

zeugnisse der griechisch-orient. Kirclze, p. 183 si urm.a v. si mai sus, p. 289.4 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 72 si urm.h Ibid., p. 76.

Ibid., p. 81 ; cf. si Papadopulos Kerameus, NSA., tabla ; ConmenIpsilanti, Te4 tarsi tv Awcav, an. 1651 : CdIdtoriile lui Macarie, p 2 sinotele d-rel Cioran (dui:4 Papadopol Calimah, in Cony. lit., XXIII-IV).

Melchisedec, Notite, pp. 208-9.

6;

r

Icp.

o 'Isp.

www.dacoromanica.ro

296 N. lorga

la Galati, in mänästirea Sf. Nicolae, de la 1642 la 1654,Predicatorul Curtii era pe vremea lui Matei, a simpluluiboier oltean Med indtAturä i mândrie, insusi viitorul arhie-piscop de Gaza, Pantelimon, apoi Paisie Ligaridis, un Chiotcare -Meuse studii bune la Roma, in $coala de convertire aSfântului Atanasie, in care fu crescut cu cheltuiala vestituluiLeon Allatius $i petrecuse multi ani in RäsArit ca misio-nariu secret al Unirii Grecilor cu Roma. In Tara-Romaneasdveni el numai in 1647, ajungind indatä dasdl, hierokyrix,aded propoveduitor, crainic" de cele sfinte, Ong a nupleca, impreun5 cu Paisie, la Ierusalim, unde-si urmä ca-riera 2. Matei pläti i pentru scrierea de frumoase manu-scripte grece$ti care $i azi amintesc Räsgritenilor nitmelelui s. Dad el insusi nu mai inchinA mgnastiri la LocurileSfinte sau in alte pärti grece$ti, mArgenindu-se numai aface daruri si la Sfântul Ierusalim $i la SfAntul Munte$i intealte Orr el nu opri pe boierii sal de a faceinchinäri: astfel vAduva lui Mihai Cotofeanu $i fratele lui,Dumitra$cu Spineanul, dgruifa Patriarhia din lerusalim cumAngstirea olteada Tântgreni

El primi deci cu plAcere la clânsul pe. Grecul Meletie,näscut in Macedonia, dlugar la Atos, in m'angsfirea Zo-grafului, fäcutä de Stefan-cel-Mare, $i care, de dragul mes-tqugului tipografiei, fusese $i el la Chievul lui Petru Mo-vilä 6 Meletie fu nutnit de Matei, pentru buna sa ran-duialà dlugäreasd $i cunostinta sa de elineste $i slavo-

Chrys. Papadopulos, o. c., p. 88 i urm. N'am avut la Indemândstudiul despre Ligaridis pe care L. A. Lavrovschi 1-a tipärit In AnaleleAcademiel din Petersburg pe 18s9.

3 V. i Legrand, 1. c., pp. 20-1.Papadopulos Kerameus, o. c., III, P. 223. Cf.si ibid., I, p.438 (780) ;

HI, p. 199 (3); IV, pp. 40 (26), 171 (196), 338 (365); Lampros, o. c.,pp. 217, 363 (pentru Moldova).

Cronica, p. 321.6 lorga, Studii i doc, v, p. 142.6 Bianu l Hodcl, Bibliografia romand, I, p. 106, no. 36.

4,

;

3

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romAnesti 297

neste, egumen, nAstavnic" la mAn5stirea Govorei, dar poatemai intAiu la aceia, abia mAntuitä din lucru, a CAmpulun-gului, de unde vedem apoi iscAlind greceste $i pecetluind sla-voneste rAvase romAnesti cAtre Brasoveni, care par icoana cul-turalA a timpului pe un alt egumen grec, Melchisedec. Odatàasezat in Ora*, Meletie sfätui pe Domn ca, pentru mgrirealui, pentu binele ortodoxiei si pentru cAstigul Vistierieidomnesti chiar, sä inceapA a tipAri cArti bisericesti slavonepentru Peninsula BalcanicA, in care produsele tipografiei luiPetru MovilA puteau sträbate numai cu greu.

Pe atunci tipografii de la Chiev aflaserà urmAtori si con-curenti. Astfel la Liov si la mAnAstirea Cutein2 se por-niserà la lucru mesteri, cari (Mull de Ia 1636 inainte c*Arti

de slujba", precum Antologhiut din Liov (1628), apoi Octoihul$i Triodul, din 1640-42, sau cArti de petrecere sufleteascO,cum e vestita poveste a lui Varlaam si loasaf (1637), lu-,crare a cAlugarilor din Cutein. VAnzarea cArtilor bisericestise fAcea rApede si bine, si unele din ele avurg, cum s'avAzut, cAte trei editii. Ideia lui Meldtie, sprijinitä, -Mil in-doialL de fratele Doamnei, Cknaräsul Udriste3, lorest,Oreste sau Uriil, in toate limbile pe care le stia , carefAcuse studii in Rusia si stia desAvArsit slavona cea maiinfloritä, fu primitä si i se dAdu sarcina aducerii tipogra-filor si a sriftului" : prin tovarAsul sau Nectarie din Pe-lagonia, cAlugAr de la CAmpulung, strAniutA astfel in ma-nAstirea lui pe Timotei Alexandrovici si Ivan Glebcovici,cei d'intAiu tipografi din aceastä nouà epoca ; ë1/4 capAtarA

tain si se pornira la lucru In 1636, alegind o carte carenu mai apAruse pAnA atunci, Trebnicul 4. CAnd aceasta fu

lorga, Brafovul Romdnii, pp. 129-31. Una din scrisori poartAdata de 164-6.

Asupra Intemeierii cArela v. Bis. Ort., VIII, p. 97.3 V. 0 lorga, Studli i doc.,IV , p. CLXXXIV ; P. P. Panaitescu, I. c. ;

lorga, Istoria invatamantului romanesc, Bucuresti 1928, p. 31 i urm.4 Bianu Hodos. Bibliografia romdnd, I, pp. 103-5 ; cf. pp. 529-33 ;

Arch. soc. t. fi lit, din lafi, IV, p. 324 si urm. Pentru o editie pre-gAtitA la Moscova, Muraviev, o. c., p. 184.

',

si

, fi

2

$ i

www.dacoromanica.ro

28 N. lorga

isprävità, la 30 Mlle, cei doi Rusi, supt ingrijirea Grecu-lui, incepurà o Psaltire din Psaltire iesiserà numai cloudeditii rusesti ; o a treia aparu insA indatA, cat se lucra ceamunteana, la MohilAu, unde se asezase o sluga" a luiPetru Movild. Ea e din 1637, si in 1638 Stefan din Go-vora incepea lucrul la o a doua Psaltire, care trebuia sàcuprinclA si un Sinaxariu. Schimbarea Mitropolitului aduseInsA scAderea ravnei, i cartea vazu lumina numai in 1641.La Govora pornise astfel incd din 1636-7 tiparul _romanesc.

Grigorie Mitropolitul murise : dupA dating ca i dupAajutorul pe care-I däcluse causei lui Matei, trebuia sà-iurmeze episcopul de Ramnic, patronul caligrafilor, indem-nAtorul la 'scris al lui Moxalie i unul dintre cei d'intaiuctitori ai limbii romanesti in Biserica, Teofil Bistriteanul.La 1637 el era Mitropolit i pastrA carja pana in 1648.

Pe vremea lui, cum am vazut, tiparul, care pornise suptinraurire româneascd de peste hotare, venità din Rusia luiPetru MoviI, acum arhiepiscop de Chiev, urmeazà. Noul Mi-tropolit nu-i era incepAtorul, cad lucrul incepuse la Campu-lung, in chiliile de la mAriastirea domneasca, indatA duparefacerea zidurilor ei de cAtre Matei, la 1636 ; Teofil, Olteanprin obarsie ca si prin ,Indelungata lui pAstorie la Ramnic,alege in loc mAnAstirea Govora, a lui Radu-cel-Mare i, de sigur,dreas h. si ea de Matei. 1ntr'un timp cand Domnii se gandiaua randui viata cAlugArilor si a introduce norme de legalitatesi moralitate superioare datinei in viata publica, cand eiii luai.t In carmuirea lor atitudini imparAtesti, canoanelebisericesti trebuiau cunoscute. Se mai adauge cà nomo-canoane bizantine fuseserA tipArite in Rusia polonA la 1620si 1624, dandu-se si o a treia editie, de Petru MovilA insusi,la 1629. LAsand deci neisprävitä in Sinaxariu Psaltirea sla-voila pe care o lucraserä mesterii de tipar ai lui Vodà laGovora, in April-lunie 1638, Teofil dAdu intaietate uneitraduceri de canoane pe care o avea de la cArturarul sAudin Ramnic, Moxalie. Astfel apAru la 1640 cel d'intaiu No-

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romãnesti 299

mocanon, cea d'intaiu Pravilg in romaneste, supt titlul :,Pravila, acesta ieste direptgtoriu de leage, tocmelea sfin-tilor Apostoli, tocmite de 7 sgboarg, catre aceasta $i a prea-cuviosilor pgrinti, invatatorilor lumie".

La inceputul lui Septembre 1640 ' prin moartea lui Ohena-die Brad Scaunul Bglgradului era vacant, $i intre aceia cari-1ravnirg, cerandu-1 de la superintendenta calving care hotgriamai in toate privintile asupra lui, a fost $i tipografulMatei-Vodg, care trecu in Ardeal, Ii arata meritele tipogra-fice pentru raspandirea in popor a cunoasterii legii $i cerusä fie numit, asa cum se fgcea acolo, fgrä sä se intrebevre-un sobor. Geley, superintendentul, Ii puse in vedere totce se a$tepta de la dânsul si-i ceru in materie de dogmergspunsuri pe care bietul om, un teolog mai slabut, nu erain stare a le da färä sa ceteascg prin cgrtile lui grece$ti $islavone. Astfel se trecu asupra lui, dar candidatul cgzut laVlgdica Bglgradului nu mai avea ce sà caute la Govora, aaril egumenie se dgdu, de sigur multamitg noului MitropolitTeofil, unui Roman, lui Silivestru', pe care Teofil II cunosteaca bun $i iute caligraf, ca taha".

Silivestru isprgvi Psaltirea slavona, care a$tepta de mult.Dar el avea :talmgcirea romaneascg, facutg Inca din 1638-9,a Cazaniei care ie$ise, cu un an inainte, la Ru$i ; UdristeNdsturel II ajutg $i el scrise N)refata (1642). Era a douacarte pe care o dädeau carturarii $i me$terii munteni inirut de lucrgri romanesti pe care-I pornise, credincios in-

tregului sau trecut, Teofil.

Peste cateva luni numai dupg Cazania cea mare se publicauna pe scurt, o cgrticicg de 60 de foi, cuprinzand Invata-turi preste toate zilele", poate dupg Invataturile duhovnice$ti"pentru tineri ale lui Petru Movilg. Le tglmacise in romaneste

' V. sl Cipariu, Archivu, p. 557: resultate de scrisori ardelene.Pentru candidatura In Ardeal a tut Meletie, v. Bunea, Vechile Epis-

copii, pp. 87-90.www.dacoromanica.ro

300 N. lorga

Grecul Melhisedec din Morea, care plstoria acum in mänäs-tirea Campulungului, un om foarte ingrijat capete Ina-poi banii, in costandele" platite de preofi. Melhisedecera insä numai un traducator de zile mari, i in curand ii

vedem tiparind la mAnästirea Dealului un nou Aniologhionslavon

V.

Tipgrituri ardelene.

Pravila se vindea cu 21 de costande de argintii", prefmare, i ea gasi cetitori i in Ardeal, unde Ghenadie Bradprimi, dupa o dorinfa care arata fericita Intärire a legaturilorierarhice i culturale intre Biserica Balgradului i a -Fargo-

un numar de exemplare cu semnul lui.

Prin tipar se apropia astfel viaf a sufleteasca a Romanilordin deosebitele feri. Cu prilejul venirii sale la Brawv in Mart1639 cu catva timp inainte de solia pe care Mitropolitu1Teofil o indeplini in Ardeal3, i intr'un timp cand prieteniadintre MateiVodä i Craiul" ardelean Gheorghe Rakóczyera foarte bine Intemeiatä, Ghenadie ceru vift" de la Mun-teni, precum ace0a II ceruserä de la Rui i, fire0e, §i dataaceasta, odata cu slovele, veni i me0erul, anume popaDobre", caruia i se zice i dascalul 4". El nu era sä lucrezecarfi slavone inteo Ora unde cartea pe 'nfeles" era impusade Carmuire. In legatura cu tendinfa calvinA de a se talcuicat mai mult, aa incat oricine sä priceapa i infelesul celmai ascuns al Scripturii dumnezeie0i, Ghenadie se gandi la

Bianu i Hodm Bibliografia románcl, 1, p. 120 §12 lorga, Sate fi preofi, p. 51.

lorga, Studii i doc., IV, p. CCI.Bianu l Hodq, Bibliografia romand, 1 p. 115.

g,

I

4

sg-si

vistii,

urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Blsericil romanesti 301

o editie nouà a Cazaniei din Brasov. Ea se ispravi catevaluni dupa moartea lui, intamplatä in cele d'intaiu zile ale luiSeptembre 1640 ', in cursul anului 1641:

Aceastä tiparnita ardeleneasca era sä fie insa in serviciulaltei cause decat a vechii ortodoxii, puse la indemana popo-rului, in limba romaneasca. De $i aliat $i parinte" al luiMatei, Domnul muntean, Ralcóczy, calvin convins, avea $i elplanurile sale de propaganda ca si principii unguri din Ardea-Jul veacului al XVI-lea. il intetia si mai mult spre o actiunede Iuminare" a popilor romani din 'Ora sa superintendentullui, Stefan Geley, care e si unul dintre cei mai insemnatirepresintanti ai culturii unguresti din acest timp.

El avea un intreg plan pentru indreptarea" Bisericii Ro-manilor, coplesità de superstitii babesti" si de alte urmeurfite ale unui trecut de barbarie. Predica, $coala, cartea tre-buiau sa mantuie sufletele amenintate ale teranilor valahi".Preotii erau sa lamureasca pe credinciosi asupra adevarurilorlegii in fiecare Miercure si Vinere, iar Dumineca de douaori. La Balgrad, in manästire sau in alt loc potrivit", trebuiasä se intemeieze scoala pentru Romani, cu doi, trei dascalisi ca limbi de predare : latineste, romaneste si chiar gre-ceste, precum in Rusia polona scolarii, spudeii, primiau $iei invatatura trei limbi : greceste, latineste si, in al treilearand, si slavoneste. La tipar trebuiau sa se dea trei carti :rugaciunile de dimineatä si de seard, cantarile din Psalmi siCatehismul 2.

Despre cele doua din urrnä se spune ca erau acum tradusela moartea lui Ghenadie. Talmkirea lor se datoreste aceluiasiom, Fagaraseanului boier Stefan, care-si zicea, dtipd datinanobililor : Fogarasi, si ajunsese predicator in Lugoj si Caran-sebes, orase in cea mai mare parte românesti, care-si pas-

' Cipariu, Acte si fragmente, p. 71 ; lorga, Sate i preop, p. 51.

t DupS Augustin OetvOs, Geleji Katona Istvan elete es leveleViatai scrisorile lui Stefan Katona Geleji", in Uj Magyar Muzeum, I, p. 203

si urm., Bunea, Vechile Episcopii, p. 8 .6. si urm.

www.dacoromanica.ro

302 N. lorga

trasera cult I calvin din vremile lui Moise Pestisel si StefanHerce. Cant Arne lui Stefan Fogarasi erau intrebuintate in celedou5 centre ale Romani lor din Banat, dar ele n'avurA partede tipar; le cunoastem astAzi numai dui-A copia cu litere la-tine pe care a fdcut-o ceva tnai tarziu loan Viski, predicato-rul calvin din SantA-Märia Halegului (Boldogfalva) . Catehis-mul lui Alstedius, profesortil la scoala calvini din Alba-lulia,in traducerea lui Fogarasi, nu fu mai norocos : el nu vAzuium ina tiparului decat in 1648, cand se g5si pentru ca säpoarte cheltuiala un* nobil roman ungurit, Acatiu Barcsai,care ajunse si print at Ardealului =. insä, putin timp innaintede moartea lui Ghenadie, care Ikea de grea boal5, si deasezarea altui VI5dicA, mai sigur in simpatiile lui pentru calvi-nism, Geley luä pe popa Dobre, si, furisandu-1 de ochiiepiscopului si ocrotitorului sgu, Ii aselà in satul Prisac delang5 B5lgrad, unde-1 sili a lucra in dou5zeci de zile 5-25lulie un alt catechism calvinesc, care fu rAspandit apoi, deCarmuire, in toatA tam i chiar dincolo de hotare, printreRomariii supusi Domnilor Predicatorul Craiului insusi, Ghe-.orghe Csulay, luase asupea-si cheltuiala.

VI.

Biserica moldoveneascä in epoca lui Petru Movilg.Mitropolitul Varlaam.

Acest Catechism, adaus pe langA acela al lui Chiril Luka-ris, care, tlupg ce fusese catva timp mazil, c5zuse ucis la

Silasi, In 7ransilvania pe 1875, n-le 12-4.Bianu i Hodos, Bibliografia romdmi, 1, p. 160 si urm.

8 Catechismul acesta nu s'a gAsit, dar in ultimele timpuri s'a desco-perit certea de rAspuns a Mitropohtului moldovenesc Varlaam, v mai.departe. D. I. Bianu inc2puse a o tipAri i ,An. Ac. RomAne". Cf. lorga,1st. lit. rom.,1, pp. 258-9.

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil rornânesti 303

1638, chema la luptà. Daa in veacul al XVI-Iea artile cutendinte calvinesti putuserà trece fa.r5 nicio protestare dinpartea clerului ortodox din Principate, erau acuma arturariin stare a rispinge atacul.

Nu in Tara-RorrAneascA insä. Aici blândul Teofil n'aveacunostintile trebuitoare pentru o discutie de dogme,ceilalti ierarhi nu erau mai invätati cleat dânsul : la Râmnic'Astoria Ignatie, acel preot sArb" din Nicopol care purtasescrisori de uneltire in folosul lui Matei-Vodd atunci and elera pribeag in Ardeal, si-I ajutase pe Iângà puternicul Pas6durArean Abaza iar Stefan, fiul lui Dimitrie si al Dumitrei,teranii din Costesti 2, care avea arja episcopiilor de Buz5u,riu Meuse nici el studii mai inalte, nici nu rAsfoise prea multprin vechile arti de disputà teologia.

Din Chiev si, prin Chiev, din Iasi se intinse scutul dealArare al orbdoxiei impotriva calvinismului care, pleand inacelasi limp, din Tarigradul Imparatului si din BälgradulCraiului, pArea Ca amenintä sg inece constiinta pravoslavniaa Romanimii intregi.

In Moldova, 'Astoria lui Anastasie Crimca se mântuise in1629, and Atanasie de Roman era acum Mitropolit8: Crimcase adapostise iaräsi la Dragomirna lui, unde in curand sestânse ; de oare ce Domn la plecarea lui din Scaun era Mi-ron Barnovschi, un prieten si o ruda, trebuie sä se admitäcà Anastasie a peretisit, a demisionat de bung voie, fiindobosit trupeste si doritor de odihna. Despre Atanasie, urma-sul sail, nu se poate spune nimic, si moartea lui fku loc,Ina din 1632 (t 13 lulie), and stäpAnia Moise Movila, unuinou arhip5stor, Varlaam 4.

Cronica terii, p. 314 ; lorga, Studii i doc., V, p 70, no. IV.' lorga, Inscriptii, II, pp. 331-2.3 Partenie, 1. c., p. 24.

Cf. Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 255 ; Iorga, Inscriptii, I, p. 41,no. 7 (mormantul la Bistri(a).

si

',

i

'

www.dacoromanica.ro

304 N. lorga

Era un cAlugir dupA nevoile timpului $i dupA dorinta unuiTeofan, unui Petru MovilA, inoitorii ortodoxiei In aceste pArti.Nu fiu de boier ca Gheorghe Movilä, ca Anastasie Crimca,poate ca Teodosie Barbovschi, al cArui nume de familie IIpoartA $i sfetnici ai Domniei, ci, ca $i episcopul, pe urmAMitropolitul muntean Stefan, contemporanul &Au, un feciorde teran. Se nAscuse in pArtile Putnei, si din aceia$i cAsutade sat pornirà alti doi frati cari nu se ridicarà niciodatä lamArire: unul, rAzAs, in Tinutul Boto$anilor, si altul, Stefan ;Varlaam $i-a impArtit averea intre copiii celui d'intAiu, rAzestilAndreia$ Motoc si Marita, sotie a preotului domnesc UrsulCergariu, $i intre fiii celui de-al doilea, Popa Ursul si Tode-ra$cu Fu unul dintre cei d'intAiu cAlugAri de la mAnAstirealui Nistor Ureche, Secu, unde ajunsese egumen pe la 1610,multAmità lui Anastasie Crimca2; aici adAposti el pe episcopulde Roman mazil, Mitrofan3.

MCA din 1621, Varlaam mergea la Petru MovilA pentru a-i-da veste de o minune, intamplata la Sucevita in 1621, in-greuiarea moastelor Sf. loan cel Nou cAnd Mitropolitul voiasA le strämute de teama cetelor de Cazaci pradalnici ; II

trimesese Miron-Vodà insusi 4; $i cu alte prilejuri va fi adusel la Chiev scrisori domnesti, si poate chiar eh' a rAmas aicio bucatA de vreme, pentru. a invAta cele ce se pretindeauacum de la un ierarh ortodox, cum era sortit sä fie el. Tre-buie sä fi avut in adevAr insusiri suflete$ti si daruri de$tiinta deosebite pentru ca sA fie numit de-a dreptul Mitro-polit, färä sA fi trecut, dupä obiceiu, cu zAbavA indelungatA,'prin Scaunele de Husi, Radauti $i Roman, ai caror episcopi,Mitrofan de la 1627 la 1633 ' Evloghie intors inlocul lui Dionisie la 1631c $i Dionisie, fost de Raclauti

' Cf. Hasdeu, Arch. p. 80 ; Urechiä, in An. Ac Rom., X, p. 348 ;Studii si doc., VII, p. 322, no. 26 ; lorga, Ist. iit. rom., I, p. 252 si urm.

Melchisedec, Cron. Rom., 1, pp. 247-8.3 Ibid.4 Ghenadie Enáceanu, o. c., pp. 181-4.5 Melchisedec, Cron. Hu.Filor, 1, p. 108 i urm.

Wickenhauser, Radautz, p. 27.

,

°

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisencii romAnesti 305

de la 16311, vor fi indurat numai cu greu umilitoarea tre-cere cu vederea.

Numai unei pretuiri deosebite a lui Varlaam de Petru Mo-vila si supunerii lui Alexandru Ilias fata de un asa de puter-nic fruntas al Bisericii si cel mai Figur represintant al orto-doxiei, inteun tirnp cand si Tarigradul avea un Patriarheretic, i se poate datori o numire facuta in atht de neobis-nuite imprejurari.

La 23 Septembre 1632 se facea hirotonisirea lui Varlaam, .si cuvântul de salutare II inea insusi Meletie Sirigul, cel maimare filosof teologic al Grecilor din acest timp 2: acest vestitinvatat si protosinghel al Bisericii constantinopolitane, autoral unor Capitole" de combatere a invätaturii calvinesti dinMarturisirea" lui Chid! Lukaris, statu si mai tarziu in Mol-dova, capatand de la Vasile Lupu sarcina de a-i preface ingreceasca vulgara argumentarea Imparatului loan Cantacuzinoimpotriva islamismului3. De aici va fi scris el, in 1649, siacel opuscul despre Liturghie pe care i-1 ceruse PatriarhulMoscovei,' Nicon'. Intre 1646 si 1649 a prefacut in greceste,la Iasi si la Suceava, Viata Sf. loan cel Noe.

Trecusera numai cateva luni de la venirea in Domnie a luiMatei si, dupa exemplul dat de Munteni, boierii i tare seridicara in Moldova asupra lui Alexandru Ilias si a Grecilor

Sprijinitorul strainilor trebui sa piece, iubitorii uneiDomnii romanesti cu boieri romani credeau sa poata aveaiarasi pe Voda-Barnovschi, si, intre cei cari-1 intampinard la

Melhisedec, Cron Rom., 1, pp. 254-5.2 Bianu, in Columna lui 7raian, 1882, p. 212. Cuvantarea lui Sing

se pAstreaz1 In ms. 748 al Bibl. Metohului Sf. Mormânt in Constanti-nopol, fol. 27 V. Pargoire, in Echos d'Orient pe 1908, p. 72. Bibliotecahind de un limp InchisA publicului, n'am putut cApâta o copie: altii vorfi poate mai norocosi.

8 v 0 An. Ac. Rom., XX, pp. 15-6.4 Chrys. Papadopulos, o, c., pp. 75-6.5 Pentru acest ms. i altele, v. Pargoire, art. cit,

20

lui.

'

www.dacoromanica.ro

306 N. lorga

Iasi, trebuie sa fi fost si acel vechiu credincios care eraVarlaam, noul Mitropolit. Preoti si calugari" mersera cu el,spune cronica, impreuna cu o sama de boieri pentru a-1 cerede la Poarta, asa precum Grigorie Mitropolitul, Teofil deRamnic si unii popi" fäcusera cale lunga pand la Constan-tinopol pentru a cuceri Domnia lui Matei Basarab . DarMatei se intoarse recunoscut de Turci, pe cari-i speriasebiruinta lui, pe and BarnovSchi fu prins si taiat ca sa nuse faca obiceiu din aceste izgoniri de Domni si alegere dealti Domni dupd placul terii.

In locul lui Barnovschi, mort de sabie, veni iarasi MoiseMovilä, stapan pläcut pentru Varlaam, ucenicul fratelui aces-tuia. Dar el se impacd bine si cu urmasul acestuia, VasileLttpuln omul iubitor de lumina, cunoscator de carte gre-ceasca veche, de si nu in masura pe care o pretind lauda-toni Turititeresati, mandru si darnic de ate ori era vorbade o lucrare prin care sa i se pomeneasca numele, in Ora sideparte peste frotarele ei, in tot Rasaritul crestin supus Turci-lor. Cu acest Domn asigurat in Scaun, prin bogatia si iste-timea sa, prin numarul patronilor tarigradeni; Varlaam puteasa lucreze mai mult in ce priveste cultura decat chiar cu unprieten_ trecator ca Moise Movilä.

Vasile-Voda cauta, de la inceputul stapanirii sale, sa facao biserica, mai frumoasa si scumpa decal toate celelalte, incare sa aseze, ca la Chiev, o tipografie si o scoala. Incepu&à prefaca,ajutand si fratii Cantacuzini din Moldova, Tomsi Iordachi, al cdror neam se si ingropa acolo, mandstireamai veche a lui Golea, care nu fu isprävita insa deck dupàiesirea lui din Domnie, la 1660 . Dar grija de capetenie oare pentru ctitoria sa cea notiä de la Trei lerarhi, in care

1 Cf. Miron Costin, p. 296 0 Cronica munteanA, p. 318.' Pe o Ltturghie greceasca din 1633, scrisä, din porunca lui, fiind

Vornic, de un cdiugAr Porfirie, i se 1nseamnä data venirii in Scaun: 27April 1634 ; Papadopulos Kerameus, e1sp. BL6X., Ill, p. 199, no. 3.

s lorga, Inscriptii, II, p. 161 0 urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 307

pe un trup de piaträ ca al mAnAstirii lui Petru Schiopul,Galata, se puserA podoabele introduse in arhitectura noastrAde la inceputul veacului al XVH-lea, in eandul intAiu brâieleimpletite si rosetele, si, element ce nu se intArnpinA inaintede dAnsul, Vasile fku sA se lucreze in finA sculpturà, lacare va fi intrebuintat mesteri risAriteni, mii de flori si ara-bescuri pe lespezile de marmull din care se alcAtuiau pAretii.La 6 Maiu 1639 se sfintia aceastä bisericA minunatä, darlucrul odoarelor, policandre, candele, linguri, perdele, legAturide cArti, urmA si mai departe, pAnd la 1641.

In acest an totul era gata in mAnAstirea celor Trei Ierarhi,cAreia poporul i-a zis, dupg slavoneste, a Trei Sfebtelor, siVasile fAcu sA se aducA de peste Dun Are, din Constantinopolchiar, cu binecuvântarea, CastigatA prin multe pungi de bani,farA indoialA, a Patriarhului Partenie, moastele Sfintei Paras-chive, care Otimise mucenicia in Serbia. Chivotul fu intova-rasit de trei Mitropoliti, Ioanichie de Heracleia, Partenie deAdrianopol si Teofan de Paleopatre. Domnul insusi, boieri-mea si, dintre ierarhii terii, Evloghie de Roman si Gheorghiede Husi ' iesiti inaintea sfintelor rimasite pang la Galati siIsmail ; Vasile insusi intr5, merend in urma lor, cum se vedesi inteo stampà din vremea lui, la Iasi, in ziva de 13 Iunie1641, an, adauge inscriptia de pe chivot, cAnd si Domnu-lui i s'a n'Ascut, dupA slAbAnogul Ioan-Voda, un al doilea fiu,botezat Stefan , frumos nume domnesc vechiu , caruia, ininscriptia citatA, scriitorul, de bunA samA Varlaam insusi, iiiireazA viatA indelungatA2.

Indatà se intemeie si scoala, care trebuia &A deie, ca siscoala-model din Chiev, de la Obitel Bratcaia", inapturà

1 Melchisedec, Cron. Hufilor, I, p. 114.2 lorga, Inscriptii, II, pp. 151-2 ; Bianu si Hodos, Bibliografia romdnd,

I, p. 142 : plansa ; lorga, Doc. Bistritei, I, pp. 71-3 ; cf. II, p. XVII ;Hur nuzaki, XV, pp. 1060-1, n-le MDCCCCLXXXVI-VII ; cf. Miron Cos-tin, p. 310 ; lorga, Studii ft doc., IV, p. 343; Melchisedec, Notite, p. 175.

www.dacoromanica.ro

308 N. lorga

de grece$te i slavone$te in acelasi timp, poate $i cu oare-care notiuni de latine$te, ca i aceia. La 15 April 1641, Vasile-Voda cumpara de la boierul Mihail Furtuna, fost Mare-Comiscu 200 de lei, casa din Ulita Ciobotareasca, Bugg hale$teul.Bahluiului" Aici se facu scoala, $i Varlaam capatä de ,laPetru Movila pe insu$i rectorul de 'Ana' atunci al celei dinChiev, ieromonahul Sofronie Pociatchi, care, ca egumendirector, lucra in Iasi in iarna urmatoare 2; cativa dintre tinerii

mantuiserd cursurile acolo 11 intovara$isera, i e pacata nu $tim numele tuturor acestor vechi profesori straini aiMoldovei, Incatusata Inca in cultura veche slavona $i in ceanoud greceasca. Materiile erau tot cele obisnuite la Chiev,adea acelea ce se predau $i in Colegiile iesuite din Apus,ori si in cele din Polonia ale Ordinului 8: gramatica, reto-rica, dialectica, aritmetica, musica, geometrie, astronomieteologie

Pe cand se intemeia o $coala ca aceasta, menità sä deie

lorga, Doc. Callinzachi, 1, p. 450, nota 1 ; Melchisedec, Notite, p. 223urm.' Scrisoare a 1W, din 17 Februar 1642, In Arch. soc. ft. si lit. din

Iasi, II, p. 326 ; scrisoare a lui Teofil Korydalleus cAtre el, Revista teo-logicei, 11, pp. 345 si urm., 359 i urm.; Melchisedec, Notite. p. 191

urm.V. mai sus, p. 193 si urm. ; cf. P. P. Panaitescu, o. c.Actul lui Gheorghe Stefan, urmasul lui VasUe Lupu, prin care, la 2

April 7164 =1656, IntAreste mAnAstirii celor Trei lerarhi trei sate: RAchi-tenii, TAmAsenii i Juganii. InlAturAnd pe dascAlii greci ce ar fi venit inlocul celor slavoni 1 s'ar fi dovedit cl nu aduc niciun folos de 11100-turA ca acia pAmAntului nostru", a fost falsHicat, de alminterea in scopulde a Inzestra cele d'IntAiu scoli romAnesti din epoca de regenerare, decAtre Asachi, care pretindea a-I fi descoperit inteo condicA veche" : v.Uricariul, III, ed. a 2-a, p. 283 si urm. E adevArat cA boierii adusi camarturi corespund ; cf. lorga, Studii ci doc., IV, p. 44. Dar forma do-cumentului e cu totul neobisnuitA ; Gheorghe Stefan nu putea numinAstirea Bratca, de unde, si nu de la Pecersca, s'au adus dascAlii, astfel:de la Chiev Pecerschi a sfintei Lavre" nici nu putea zice ,,pArintelePAtrasco Moghila" ; in sfArsit el n'ar fi cutezat a lovi cu atAta asprime-in cAlugArii greci.

4.

nIA-

si

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesti 309

buni scriitori de hrisoave solemne, intelegätori de slavonabisericeasca si, cred, si un arturar adevArat, cum a fostNicolae Milescu Spätarul !, Varlaam se gandia i la tipo-grafie.

VII.

Tipografia lui Varlaam Mitropolitul.Sobora*ul" de la Ia*i.

in Ianuar 1641, Vasile-Vodä, care ceruse ,srift calugarilorde la Fratia din Lemberg, fiindca si erau mai aproape,

raspuns ca ei ingaduie a se turna slovele de care el arenevoie i sant gata ajute si altfel; la 12 ale lunii, Dom-nul trimetea pe un preot qi un vames, cu bani, pentru aincepe pregatirile2. Pociatchi Insui merse dupà materialultrebuincios i, primit cu neincredere, cad in Liov nu eraanultà dragoste, nici la neuniti, pentru oamenii din Chiev,el izbuti totO. Tipografia avu indata de lucru: sinodul dinIasi (11 Mart-9 Decembre 1642) provoca intaia ei lucrare'.

Acest sinod, synodaster", scrie medicul lui Vasile Lupu,Danesul dr. Scogard, acest soboras" deci4, riu e o adunarea Bisericii tnoldovene$ti, cum s'ar putea crede, si el nu nepriveste deck prin caracterul general ortodox al mäsurilorsale. Patriarhul de Constantinopol, Partenie, se invoise cuPetru Movilà pentru afurisirea propositiilor calvine din Mar-turisirea" lui Chifil Lukaris. Cel d'intaiu si aruncä anatema

V., pentru el, capitolul ce-1 prIveste in 1st, lit. rom., I.2 Hurmuzaki, Supl. 113, pp. 1-2, no. I.

ReprodusA si in cartea 1ui Dosoftel de lerusalim despre sinodul deacolo, 'Acntlg apOo;.:oCccg; In ed. Michalcescu, o. c., p. 154 si urm.

Hurmuzaki, IVI, p. 668.

sä-1

pri-ante

www.dacoromanica.ro

310 N. Iorga

asupra acelui care supt numele lui Chirif a scris propositiieretice impotriva ortodoxiei '. Petru pregatise mai de multo adeväratii Marturisire ortodoxa" care fusese $i aprobatade un sinod provincial al Ifu$ilor din Polonia la 16402, in-dreptata de autor, trimeasá apoi inteo forma latind lui Sirigin Constantinopol, prin soli, $i prelucrata (12. Sirig insu$i, ea_$i de Porfirie de Niceia. Petru voia insä o recunoa$tere maideplina $i mai solemna, de arhierei din mai multe neamurirasaritene, $i inteun ora$ care sa nu fie supt puterea unuistapanitor de altä lege sau cu aplecari catre vre-un fel de-eresie, ci unul care, pe langa vitejia" in apararea dogmeicelei bune, sä aiba Inca $i bogatia marinimoasa ce trebuia pentrua da tainuri bune parintilor.

Sinodul era sa fie insa, inainte de toate, un sinod rusesc.Patriarhia din Constantinopol trimese un exarh al ei, pe acelPorfirie, Mitropolitul Niceii, $i pe Meletie Sirigul, cel maibun cunoscator de dogme din tot Rasaritul grecesc. Incolo,luara parte episcopii moldoveni, cu Varlaam in frunte, desigur toti dascalii de la Trei Ierarhi, $i apoi trei teologi dinRusia, in fruntea carora statea Isaia Trofimovici din Cozlov,pre$edintele Sfatului metropolitan de pe langa Petru Movila,ceilalti doi fiind rectorul Colegiului, losif Conovici $i predi-catorul Ignatie Xenovici. Nici episcopii $i staretii Rusiei po-lone, de frica -NO de Guvernul lor, nu cutezara a veni laIa$i, $i ei 1$i adausera numai iscaliturile pe aciul sinodal. Dinalte Orli nu sosi nimeni, nici chiar din Tara-Romaneascadin Ardeal. De alminterea, a$a-zisul sinod nici nu era menitsä fie o adunare, solemna, de Vladici, ci mai mult un con-venticul, o conferinta de teologi ru$i $i greci stran$i pentrua da o aprobare definitivä Märturisirii de credinta pe care aalcatuise impotriva calvinismului amenintator Petru Movild $icu sfatuitorii sal din Chiev.

Sirigul, prielnic catolicilor $i, pentru aceasta, cel mai mare

1 Michalcescu, o. c., p. 151 0 urm.' Ghenadie Enäceanu, /. c., pp. 28_1, 291 si urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 311

dustpan al calvinilor, ar fi voit ca rgposatul Patriarh Chirilsä fie declarat solemn eretic $i amintirea lui lovitä de ex-comunicare. Aceasta M1 i se invoi ins5 de atre Rusi, departea cgrora stätea si Domnul. In schimb, acestia trebuiràsä pArgseascg punctul lor de vedere in ceia ce privesteexistenta Purgatoriului in care se curätà sufletele si pre-senta dumnezeiascg reald in ImpArtAsanie. Trei luni de zile

se cheltuirà in aceste desbateri si, dacA, la inceputul lui

,Novembre 1642, se credea cg teologii din Chiev stau säplece in cateva zile" , se pare c5 ei mai znovird panä inDecembre, caci numai la 20 Decembre 1642 ie$ia de suptteascurile de la Trei Ierarhi Pociatchi ceruse de la Liovslovä greceascd Inca de la inceputul anului 2 gramata pa-triarhului Partenie, care osAndia propositiile din catechismullui Lukaris 2. Teologii multamira apoi, in termeni exagerati,de curtenie retoricA si de apologie bisericeasca, lui Vasile

$i plecarà in sfar$it, unii spre Chiev, altii spre Constantinopol,MCA sä se fi inteles in adevdr. Petru Movild se simtia jignit

de indreptgrile ce-i fkuse Sirigul, iar Grecii nu puteauprimi din toed inima o declaratie de principii ortodoxä,cu pretentia de a servi drept norma pretutindeni, carepleca de la ucenicii lor, abia scosi din barbarie, de la Chiev4.

Dar, dupd ce Sirigul indeplini misiunea, ce i se dase la la$i,

de a indrepta cartea, el o trimese Sinodului constantinopolitanla 30 Octombre 1643, $i acesta primi noul catechism ortodox,

'OpOôaoio op.o),olqa, pe care Partenie Patriarhul o intAri, in cepriveste singur textul grecesc, la 11 Mart 1643, impreunacu ceilalti trei Patriarhi si cu episcopii din sinodul sail .'

Al doilea Partenie anulà hotararile de aprobare ale celui

1 Raportul medicului lui Vasile Lupu, dr. Scogard, in Hui muzaki,

I. c.; 6 Novembre 1642.' Ghenadie EnAceanu, o. c., p. 293.3 Bianu si Hodos, Bibliografia ronzdná, I, p. 199 (41); Pargoire,

art. cit.4 Demetrakopulos, 'OpOeiagog 'EWG, p. 154 In Michalcescu, o. c., p. 23:6 Michalcescu, o. c., p. 28.

www.dacoromanica.ro

312 N. lorga

d'intaiu, $1 Märturisirea pravoslavnicr a lui Petru Movilà,tipärità in 1645 la Chiev, supt titlul modest de Corp deInvAtätur5 pe scurt", reprodusä la 1649 inteo editie mosco-vita' $i editat5 in sfArsit $i de Lioveni, In tipografia lor ceanouà de pe lang5 Mitropolia intoarsä acum la ortodoxie,n'avu trecere deck intre Rusi. Din forma greceasc5 se d5dunumai peste vre-o zece ani, cu banii Marelui-DragomanPanaioti Nikusios, o editie latino-greceased la Amsterdam,in 1662 (editia a 2-a, 1672) '.

Trebuie sä se insemne si aceia cd la sinodul din 1642nu fusese de fatä nici chiar cel interesat mai mult la tinerealui, Petru Movil5 : inainte de 15 Decembre 1644 el negociade-a dreptul cu Sirigul in ceia ce prive$te Catechismul, si-1schimb5 asa de tare dupä arAtärile acestuia, 'hick Mele-tie putea vorbi de o lucrare comunA 2. Apoi in Februar 1645MovilA binecuvânta, acesta fiind $i scopul venirii saleinvitatiile se fac la 1-iu Novembre 1644 , impreund cu,arhiereii moldovenesti, si chiar cu 5tefan Mitropolitul mun-tean, c5sAtoria Mariei, fiica lui Vasile, cu Ianus Radziwill,print lituan de lege calvinA, cAsAtorie pe care unii boierievlaviosi, ca fratii Cantacuzini, o socotiau ca primejdioasäpentru sufletul miresei si jignitoare pentru rostul ortodoxal terii 3.

Totu$i Petru Movild insu$i, care a $i cântat nunta inteuncuvAnt duhovnicesc", pusese la cale incuscrirea, trimetândca negociator pe arhimandritul de Ovruci 4. Si tot pe acest

I Cf. Picot, Pierre Movild, cu Legrand, o. c., II, p. 202 ; editie criticdla Leipzig, 1695. Apoi Leipzig-Frankfurt, 1727 ; Breslau, 1751 ; Kim-mel, in Libri symbolici Ecclesiae orientalis", 1844 ; In sfar0t Michal-cescu, o. c., p. 26 0 urm.

2 Melchisedec, Notite, p. 205, nota.3 Cf. Hurmuzaki, IV 2; Fragmente, III, p. 139 ; Hurmuzaki, Supl. 113,

p. 9 si urm. ; lorga, Acte fi fragmente, I, pp. 196-8 ; Memoriile lai Kemeny,tract. Neagoe Popea, pp. 33-4 si notele ; An. Ac. Rom , XXI, p. 264 ;lorga, Brapvul $i Romdnii, pp. 92-4.

' Hurmuzaki, Supl. 113, p. 3 si urm.

www.dacoromanica.ro

1storia Bisericii romanesti 313

limp el staruia impreunä cu Vasile pe langa Patriarhul deConstantinopol ca sä ingaduie casatoria intre fiul regeluiDanemarcei si fiica Tarului %id a cere sä se rasboteze mi-rele Vasile si Petru Movila urmara, de altfel, si mai departecu aceste ,staruinti, care se sfaramara insä de indaratniciaOrecilor 2.

Din legaturile lui Vasile cu lumea slava ramase tot maiputin, mai ales dupa moartea inainte de vreme, la 22 De-cembre 1646, a subredului fiu al lui Simion Movila. Nustim cata vreme a limas Pociatchi cu tovarasii sai la scoalacea nouà din Iasi, dar petrecerea lui n'a putut tinea maimult decal insäsi Domnia intemeietorului scolii clt la Trei-sfetitele, Domnie care se mantui in 1653. Insa, la patruani dupa incheierea acestei stapaniri glorioase, vedem peMitropolitul Moldovei, pe episcopii de Roman si de Husi,cu invoirea" Domnului, care era pe atunci Gheorghe Stefan,gintind un episcop de Cernigov, pe Lazar Baranovici, petemeiul marturiilor" date din partea lui Silivestru Cosov,noul Mitropolit al Chievului, si a Hatmanului si a gramati-cului ostilor cazacesti (8 Mart 1657) .

Cazacii, aliati ai lui Vasile Lupu, care fusese nevoit a-sida fiica, Ruxanda, dupg fiul Hatmanului Bogdan Hmilnitchi,dupà viteazul si brutalul Timus, se desfaceau tot mai multde legaturile lor cu Polonia si se apropiau, neputand facealtfel, de Turci. Era deci lucru firesc ca ei sa-si sfinteascaepiscopul peste hotare, in tara, neinraurita de vointa regeluipolon, a Moldovei, luand pentru hirotonisirea de catre ierarhiimoldoveni numai marturia" de alegere de la Chievul Mi-lropolitului Rusilor apuseni si de la tabara" HatmanuluiUcrainei. Cunoastem acest singur cas, dar trebuie sa fi fostmai multe in aceasta vreme cand razboiul dintre Cazaci sifostii lor star-Aril Polonii facu imposibila acea sprijinire pe

1 Ibid., IV 1, p. 693 si urm.; Melchisedec, Notife, p. 202 si urm.Ibid., pp. 200-2.Hasdeu, Arch, ist., 11, pp. 65-6,8

www.dacoromanica.ro

314 N. lorga

Cazaci in cuprinsul regatului polon pe care o visase unTeofan, un Petru MovilA, $i slAbi astfel esential puterea Scau-nului metropolitan al Chievului : acesta rAmase oarecum inprinsoarea Poloniei, pe cand CAzAcimea luà orientare reli-gioasA cAtre Moldova inrauritä si prefAcutà dee spiritul orto-doxiei reformate $i sprijinità pe canoane.

VIII.

inrilurirea greceascii in Moldova.

Mult mai trainicA se dovedi inraurirea greceascd in Mol-dova. Patriarhul Partenie I-iu al Constantinopolei trAia maimutt din ajutoarele lui Vasile Lupu, care-i plAti, de maimulte ori, din datoriile care apAsau greu, cum se plangea$i Atanasie Patelaros, asupra Scaunului ecumenic, precupetitde cAmAtari. Atanasie Patelaros petrecu la Galati, cum s'aspus, doisprezece ani, panä in 1654, stand la mAnAstireaSf. Nicolae de langA ora$, care avea i danii de la TarulAlexe'. Soarta unui Patriarh mazil, acel Partenie al II-lea,care fAcuse o politicA dumanl hotAririlor de-la Iasi, o hotAriVasile, care se plangea de atacurile, necuvenite, ale acestuiacontra lui. VAzand" scrie el, atata peire a Bisericii ce afAcut $i tirania si neomenoasa socotintA ce a arAtat cAtredumneavoastrà (sinodul $i credinciosii), n'am vrut sä o sufär,ci m'am invoit la cAderea lui $i, nu tAgAduiesc, asifel a fostel rAsturnat, cu voia lui Dumnezeu, $i izgonit din Scaun, deati sapat de -tiranie 1-." Dar la 1645 Vasile arAtA Turcilor,

Papadopol Calimah, Despre Atanasie Patelarie, in Cony. lit., XXIII,p. 1015; XXIV, p. 30 ; Paul de Alep, trad. Cioran, pp. 1-2. Biserica Sf.Durnitru de acolo fu inchinatã la Athos ; ibid. Si Precista din acestora era inchinatA la Vatoped ; Melchisedec, Notite, pp. 311-6.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 315

cari-I intrebaser5, CA nu e bine a-i face altceva maziluluidecat a-I trimete in surgun la Cipru1. CAnd, in 1651, Par-tenie fu prins si aruncat in Mare, dupd ce fusese gituit, seatribui aceastä strasnicA fapta Domnilor románi, la cari eltrimesese totusi, dupä o indelungatà dusnAnie, doi Mitro-politi pentru impkare2.

Atanasie Patelaros isi petrecea acum zilele de mazilie, cu tainde la Domn, inteo män5stire de Iângi Iasi, pe care Grecii onumesc Pagoni", adecA inkfastirea lui Faun Vamesul, cunos-CLIO' si altfel, ca mAngstirea clArâmatà pe la 1700 Clatiade la Buciumeni ; era inchinath Xeropotamului, ca si bisericaiesean6 Dancu, din vremea lui Petru Rares si bisericuta dela Copou a lui Vasile-Von, Sf. Atanasie Vasile indreptäodafa, in 1644, dupä ce plAtise destul pe mai toti arhiereiirgsgriteni, strânsi in .acea clipà in sinod la Constantinopol,cAtre unul mai bogat cleat dAnsul, Taru18.

Când Teofan de Ierusalim muri, el dgdu grija de a alegepe urmasul sgu, si fratelui Patriarh din Capitala Imparitieiturcesti, si apàriltorului, iar, mai ales, mgrinimosului hranitoral ortodoxiei, Voevodului moldovenesc4. Sinodul de alegerese fäcu in lerusalim, dar sfintirea nu se sAvArsi acolo ori invre-un alt ora$ supus puterii turcesti, ci in Iasul lui Vasile-Vod5; un prelat grec, delegatul Ecumenicului, tocmai Vasiletrimesese in surgun la Rodos pe Atanasie Patelaros'Grigorie de Larisa, impreung cu Mitrapolitul Varlaam, cuAnastasie de Roman si, pentru a se intregi soborul printeun

' Ibid., p. 201 ; Hurmuzaki, XIV, pp. 134-5, no. CCLVIII. Cf. memo-riul mieu despre Vasile Lupu ca patron al B;sericii ortodoxe, In An Ac.Rom. pe 1913, p. 207 si urm.

1 Hurmuzaki, Fragmente, III, pr. 160-1; Huimuzaki, XIV, p. 134, no.CCXXXIX; memoriul mieu citat, pp. 234-5.

8 Erbiceanu, Cron. Greci, p. 96; lorga, Studii i doc., VI, pp. 57-61.4 Meichisedec, Notife, pp. 207-8.5 Ibid., pp. 199-200.6 Ibid., p. 209.

www.dacoromanica.ro

316 N. lorga

Orec, cu Lavrentie, episcop de Casandra, miruiti, nu pe Mi-tropolitul rAsAritean Meletie, care umblase dupá mo$tenirealui Teofan, ci pe candidatul moldovenesc biruitor, pe egu-menul de la Galata $i represintant in Moldova al Patriarhiei

Ierusalim, pentru care strAngea veniturile, pe Paisie'.Ceremonia aceasta a sfinfirii se fAcu in mAnAstirea TreiIerarhilor, la 23 Mart 1645. In 1651, la intoarcerea din Mos-Lova, Patriarhul petrecea la Curtea Domnilor nostri.

$i un Patriarh de Ohrida, ba chiar unul de Pee', tot Greci,venirà in acest timp pe la noi

De altfel, incA din Decembre 1640 3 Vasile afirma credintasa inteo misiune specialA in mijlocul Bisericii pe care cuatAta ravnA $i dArnicie o sprijinia. Inteun act memorabil, elardta cA niciun gAnd de glorie sau de cAstig nu-I indeamnAcAtre Mama BisericA", dar cA, dupà cAderea, provocatA dedAnsul, a lui Partenie, iarA$i e neintelegere intre Patriarhobstea ortodoxA din Constantinopol. Aprig se indreaptA elcatre dAnsii cu mustrare: Nu v'ati impovArat zilnic de schim-bArile Patriarhilor, de atatea dAri, de atAtea cheltuieli, de a--Cita prApastie a datoriei ce ati aruncat-o, ci iarAsi $i ieri afost asa, $i vefi incepe adunArile $i parile $i cursele impo-triva cApeteniei voastre". Ridiandu-se impotriva atmosfereide patimi, a cheltuielilor fArA mAstirA $i fàrA numAr", elcerea sA i se recunoascA o adevAratä dictaturA de $ase luni,sA vAd $i eu de n'a$ putea oarecum sA indrept ceva". Epis-copii sä se ducd la eparhiile lor si sd lase toatd grija inmdnile Patriarhului si in darnicele mdni ale lui, patronul.,Si mai departe el ar primi sei continue aceasta binefdcatoaretiranie. Cad sperd cA va putea ajunge la plata tuturor da-toriilor, la multAmirea tuturor creditorilor. OdatA ce m'amapucat de acest lucru, v'o spun limped; rArtfan cu cdma$a,

Ibid., pp. 209-11; Hurmuzaki, XIV, pp. 180-1 n-rele CCLXI-II1.Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 161-2 ; Cdhltoriile lui Macarie,

trad. cit. pp. 79, 89; ed. englesA, p. 282; Muraviev, o. c., pp. 398-9.a pentru datoriile facute Inainte i pentru clArile pitaxtov si (C4 me-

=Hut mieu citat, pp. 216-7.

.de

3.

'

ai

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii romAneti 317

voia voastra nu se va face." Altfel, incheia omul cu pu-ternica vointa, pacatul va fi pe grumazul vostru". Firesteea propunerea a fost primita i, simtindu-se efectele stranseisupravegheri, Biserica patriarhala multami ocrotitorului ei prindarul moastelor Sfintei Paraschive. Tot ()crag PatriarhulPartenie cel nou fagaduia sa nu ceara de la credinciosi clecatharaciul impäratesc (nu $i dajdea sa) i sa nu impuie epis-copilor garantie_pentru datoriile biserice$ti4.

Astfel se ajunse la reglementarea definitivä din 20 Augustal aceluia$i an 1641. Aratand ca a platit cele douazeci depoveri si cele patruzeci $i opt de mii de aspri datorie noua",promitand Inca patru poveri $i saizeci $i opt de mii deaspri", pentru cheltuielile aducerii trupului Sfintei, Vasile fixaharaciul la doisprezece aspri de fiecare casà, ca odinioara,hotara ca iniru toate Patriarhul $i Sinodul vor lucra impreundcu unire in &due, de oare ce prin buna sfatuire a tutu-rora se carmuiesc cele ale Bisericii $i lumea", trei-patru ar-hierei trebuind &à fie totdeauna de fata, iar in cele mari ceran-du-se si parerea lui, ca sä ma amestec dupa ajutorul $i pu-terea pe care Domnul mi-a dat-o". Simonia sa dispara, pe$-che$ul catre Patriarh venind numai dupa alegerea potrivitrneritului. 0 : mnistie generala sa cuprinda pe toti arhiereiiprigoniti $i exilati Inca din zilele lui Chirit Lukaris, fiind siasezati si inaintati. In special se va pastra situatia lui Me le-tie Sirigul, parintele sau duhovnicesc",. si se va avea invedere Mitropolitul de Monembasia, ca unul care a adus intara ramasitele domnescului fiu loan. Doi trimesi ai Patriar-hiei vor anunta din ora$ in ora$ inceperea erei de bund ad-ministratie $i de buna intelegere. Astfel Domnul va lua asupra-sitoate dusinaniile Bisericii si le va infrunta. Daca insä unasingura din aceste conditii s'ar clinti, el va parasi totul si-siva cere banii inapoi4.

Hurmuzaki;XIV, pp. 134-8, no. CCXXXIX.Ibid., n-1 urmAtor.

3 Ibid., pp. 146-7, no. CCXLI.' Ibid., pp.145-157, no. CCXLIII. N-1 urmAtor cuprinde acceptarea de

cAtre Patrlarh. Primirea fusese comunicatA prin al doilea torn patriarbal

§i

'2

www.dacoromanica.ro

318 N. Iorga

Peste doi ani, in 1643, acelasi Patriarh lua noi mAsuri inlegatura cu conditiile impuse de imperialul patron. Cum secalcasera unele din ele, Vistieria Moldovei oprise plAtile. Dedata aceasta se hotArasc ca supraveghetori doi arhierei, treialti clerici, complectandu-se pang la opt membrii acestei co-misiuni a socotelilor. Ele se vor revedea de agentii la Poartgai stapanului domnesc

Numai cand nu mai ajunserg veniturile moldovenesti, trebuica Biserica patriarhala, cu voia lui Vasile sg se inchine"Tarului moscovit2. Dar Atanasie Patelarie putea si atunci säscrie ca Domnul cel maret are Vistieria lui deschisä i milalui se varsa din bielsug peste toti säracii ; precum rauI Nilu-lui adapa toata tara Eghipetului, asa a fäcut $i acest cucernicDomn : a platit datorii fgra numar ale Sfantului dalatoruluide viata MormAnt" deci si ale lerusalinzulai §i cugetgia o eleimosing si mai mare cleat aceasta" s cum, de altfel,Vasile se ocupa si de Muntele Sinai, de metohul lui de laCairo, fiind solicitat de egumen $i de fostul Mitropolit deVeria. Cu acest prilej el amintia ca insu$i Patriarhul deAlexandria, urmasul lui Nichifor, Nicolae de Ascolo, in Candia1,Ioachim, nu e numai un bun prieten, ci $i vliistar sl rodal acestei Iar Patriarhul Partenie al II-lea putea sascrie asa: Dacg n'ar fi grabit prea luminatul, cucernicul.iubitorul de Hristos Domn, binefacatorul $i ajutatorul Patriar-hiei noastre, domnul domn Vasile Voevod..., si dacd n'ar fiplätit el, odata si de doug ori, datoria noastra patriarhiceasca,

cu aducAtorii moastelor Sfintei : loanichie de Heracleia, Partenie de Adria-nopol i Teofande Paleopatre. Acesta rAmase in Moldova ; ibid., pp. 182-4,no. CCLXV. Numirea celor patru arhierei, in Septembre, pp. 15862, no.CCXLV. In acest timp Domnalui muntean I se IntAria hrisovul contraegumenilor greci usurptaori ; ibid., pp. 162-3, n-1 CCXLVII.

Ibid., pp. 164-70, no. CCLI.2 mid., pp. 173-4, no. CCLV. Se dau daruri rusesti si la Soveja, GoliaTrel lerarhi, Cozia; Berechet, Piceituri mdrunte.s Memoriul citat, p. 228.4 Hurmuzaki, XIV, p. 174, no. CCLVI.5 Ibid., pp. 175-9, no. CCLX ; pp. 175, 181-2, no. CCLXIV.

(ere'.si

'

ft

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericil romAne5ti 319

25.000 de ruble, apoi Patriarhia noastrà s'ar fi nimicit $i peviitor n'ar mai fi putut sä fie Patriarh"1.

$i la 1645, schimbAndu-se Ecumenicul!, cu plata de 120.000de sultanini, Vasile dAdu 42.000 din ace$tia3. La sfAr$itul lui1646, se recurto$tea de sinod cA Partenie a fost inlocuit prinvointa Domnului Moldovei, purtAndu-se in loc Ioachim, 51 selua indatorirea CA arhiereii, dupA vechile conditii, vor mergela eparhiile lor: Vasile devenise iarài carmuitorul" Bisericiiecumenice4. Partenie mazilul trebuia sä resideze acolo undear fi voit Moldoveanul'.

Inainte de 1644 Inca, Vasile intemeie o episcopie a Proi-lavului", a BrAilei, pentru ora$ele $i Tinuturile ce se tineaude raiaua turceasca. Noua episcopie nu era sä facd parte dinalcAtuirea ierarhicA moldoveneasca, ci stAtea de-a dreptul suptautoritatea Patriarhului. Pentru acest loc propuse Vasile peMeletie Sirigul, care $i fu sfintit : in aceastA calitate avea safacA el in 1644 drumul la Moscova, cu scrisori de recoman-datie de la amAndoi Domnii no$tri ". Ismailul, Smilul, locuitin mare parte de RomAni, cari aveau $i o veche bisericA aMaicii Domnului i alta a Sf. Nicolae, inchinatä la Athos',

' Ibid., pp. 175, no. CCLIX.Vasile voise in 1644 pe Atanasie Patelarie; memoriul mieu citat,

p. 226.8 Hurmuzaki, XIV, p. 175, no. CCLVIII.4 Ibid., pp. 185-90, no. CCLXVII.5 Ibid., pp. 193-2 ; no. CCLXIX. $1 mAnAstirii Lepavina din Croatia,

care primeste 5.000 de aspri pe an, revista Starinar, 1894, pp. 83-5 ;Rev. 1st., VII, pp. 143-4.

6 Melchisedec, Notife, p. 199; Hurmuzaki XIV, p. 173, no. CCLIII ;Melchisedec, Cron. HuFIlor, II, p. 161 5i urm.; Ghenadle EnAceanu, o. c.,pp. 298 51 urm., 302 ; Melchisedec, in An. Ac. Rom., XII, p. 36 51 urm.;cf. lorga, Chilia i Cetatea-Albd, pp. 234-5; An. Ac. Rom., XXVII, p. 3.

Hurmuzaki, XIV, pp. 193-4, no. CCLXXI. V. 51 Visarion Puiu, inRevista societdfii arheologice bisericefti dirt Chifindu, XI ; 5t. Bere-chet, in Biserica ortodoxci romdnd, tl, p. 42 ; acela5i, Picaturi marunte,Spicuitor in ogor strain, ill ; Revista din Chi5inAti, XIV, 1922.

'

'

www.dacoromanica.ro

320 N. lorga

de prin veacul al XVI-lea, acum inoità de Gheorghe, fratelelui Vasile Lupu

Ismailul, unde veniserä boierii $i clericii moldoveni la 1641pentru a primi moa$tele Sfintei Paraschive, era cuprins ineparhie, care se $i numia a BrAilei $1 Ismailului" im-preunä cu Renii, Chilia, Cetatea-AllA, Benderul, si poatechiar cetalile muntene ocupate de Turci. Dar, tocmai in acestan 1641 $i in zilele serbArilor pentru aducerea moastelor,Patriarhul Ioanichie ingAdui cAluggrilor de la Sf. Munte, dinnfarfastirea Caracal, fàcutà de Petru Rare$, a inoi bisericaSf. Nicolae, fAcând din ea o stavropighie patriarhal5, inda-torità numai sä trimeatä Patriarhului pe fiecare an zece ocdde icre. Ping si episcopi deadgpost bun la Vasile-Voddl.

Supt un Domn a$a de multritene, inchinkile de mAngstiri

Naupact, de Georgia aflau

amestecat in afacerile räsä-moldovenesti nu puteau fi

rare. La o data pe care n'o putem cunoaffe, stfalucita ma-nastire a Trei lerarhilor fu supusA tuturor lavrelor athonice

Hlincea, inoitä de Vasile si ispravitä numai la 1660,fu inscrisä $i ea intre lAca$urile insträinate Bisericuta Sf.Atanasie de la Copou, in cealaltä margine a lasului, fu sfin-tita, la 30 April 1628, de Patriarhul Lukaris, care afäcut deci, putin timp inainte de moartea sa, o algtorie inMoldova, unde in curind erau sa i se afuriseascä invgtaturile;mitoc al Trei lerarhilor, ea avu aceia$i atArnare de obsteaAtosului ca si aceasta5. Biserica Sf. Dimitrie din Galati,.cred : Mavrornolul 6, care a gazduit mult timp un mare ar-hiereu grec 7, ar fi fost $i ea supusA birului cAtre manastirile

Ibid., pp. 170-3, no. CCLII.2 Melchisedec, Cron. Hufilor, II, p. 152 i urm.; Hurmuzaki, XIV, pp.

193-4, no. CCLXXI.3 Cáldt. lui Macarie, trad. cit., p. 34.

V. Iorga, Inscripfii, II, pp. ,108-9.6 Ibid., pp. 146-7.6 Ibid., p. 344.7 V. mai sus, p. 314.

laolaltà.4.

Chiril

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 321

rasaritene '. $i mangstirea lui Aron-Vod5 era la 1644 in afar-nare de acea din Chalke 2 Dupg Vasile, in sfAr§it, GheorgheStefan fäcu o stavropighie a Bisericii celei Mari" din ma-nastirea sa, a C4inului 3.

IX.

Tipäriturile române*ti de la Ia*i.

Dacd aceasta era politica religioasa a lui Vasile-Voda,care in toate tintia spre märire, fArà a tinea in samä deajuns temelia realä a situatiei sale, Biserica Moldovei,care insemna inteo privinta a§a de putin pentru acest fäcgtor$i izgonitor de Patriarhi, pentru acest president de Sinod i

patron al intregii vieti creOine din Rasarit un preot, eco-nom al Mitropoliei din Pogoniana, Partenie Chrysokentitos,care copia la 1632 Canoanele lui Matei Vlastaris, tradusein grece§te de Kunalis Kritopulos, dateaza dupä PatriarhiiConstantinopolei i dupà Domnii din Vlahobogdania" 4 ,

se indrepta in altä directie. Varlaam, un harnic traducatorInca' din zilele odihnei sale de la Secu, intrebuintatipografia,care pornise cti un decret sinodal grecesc, pentru scopurilefire0 ale neamului säu.

Pe vremea aceia, când limba poporului Otrundea in pi-sanii de biserici, in epitafe domne§ti (ca al lui Radu Mih-nea), in zapise, i cAnd ea strnätea chiar, supt Simion Mo-vilà, ori §i supt Radu $erban, supt Radu Mihnea, in amân-doua terile (in Moldova de la Stefan Torna), in documente

' Melchisedec, Notite, p. 218.2 lorga, Studii ft doc., IV, p. 32, nota 1.3 Caldtoriile lui Macarie, trad. cit., p. 135.4 An. Ac. Rom., XX, p. 214 si urm.

.21

www.dacoromanica.ro

322 N. lorga

de intärire $i judecatà pentru pgmanturi, fail a mai po-meni de tratate, ca al lui Radu cu Bra$ovenii, erau osumä de manuscripte romane$ti care asteptau tiparul. Nuvechi tglmäciri maramuräsene de pe vremurile de barbaric aunei limbi incepätoare, ci bune traduceri nouä, pentru care&Ansel% indemn tipariturile lui Coresi. PanA $i compunerioriginale, cuvAntAri la morti se incercau in romaneste, siavem pe aceia care a fost tinuta inaintea sicriului SofronieiCiogolea la 1639, inteo limb6 bunA, de dascAlul Toadcr, deloc din Ardeal '. Un Cuvcint pentru cura"(ire $i alte pärti dinMolitvenic, frumos traduse, erau gata de publicare 2.

In 1642 apAruse la Govora Evanghelia invAtatoare",Cazania preste Duminecile anului si la praznice gospodschi"

adea impkAtesti $i la alti Sfinti mari", lucrare aegumenului Silivestru, carte destul de slabä in ce prive$te.limba $i färä o potrivire pentru imprejuririle românesti. in1640 Inca, se tipärise la Walgrad Cazania ardeleneascä. Incea d'intaiu Varlaam putea sä vadä o lucrare de care Mun-tenii, dusmanii Dornnului ski, se puteau mandri, in cea de-adoua un mijloc de a face sä pAtrundà unele idei calvine. Elinsä, ortodoxul Mitropolit al Moidovei, avea Inca mai demult o altä Cazanie, cu totul note& falmäcitä de dansul dupàoriginale slavone, dupg mai multe Evanghelii cu invAtäturg,fiind adunatà din toti tälcovnicii Evanghelii, dascali Besea-iicii noastre". Era o scriere de cea mai mare insemnätatein ceia ce prive$te adevärul graiului românesc ca si mlädie-rea unor perioade construite dui-A slavona medievala, care$i ea imprumutase tesatura de frasä a vechii limbi grecesti.In acest stil viu $i plin de coloare,. in care putea scrie doarunul care s'a"-$i fi petrecut o burfa parte -din viatä numaiintre ter,ani sau intre cAlugArii ridicati din mijlocul lor nu semai fäcuseri cArti biserice$ti panä atuncea. Varlaam tipki

' V. Parvan, Un vechiu monument de limbd literard romdneascd,extras din Convorbiri literare, an. XXXVIII; Bucure0i, 1904.

' Gaster, Crestomatia, I, pp. 45 0 um., 80 0 urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 323

acum pe a sa, la 1643, inteo slova mare, grauntata, care eaceiasi cu a tipariturilor rusesti, si chiar in acelasi formatcu acestea, adaugind multe litere impodobite, frontispicii,ba, pe alocurea, i iIustraii. Titlul era : Carte romaneasca"

nu rumdneascd, Varlaam avand, ca si contemporanul sauGrigore Ureche, alcatuitorul celei d'intaiu cronici românestIa Moldovei, constiinta obarsiei romane a neamului deinvätatura Duminicel[el preste an si la praznice inparatestisi la Svanti mari, talmacitä dein limba slavoniascä pre limbaromeniasca". 0 inraurire a titlului muntean se vede, darVarlaam vorbia mai pe inteles oamenilor cand inlatura cu-vantul slavon Cazanie, si el punea in acest titlu chiar maimare insemnatate pe caracterul românesc al cartii saledecat pe insusi cuprinsul ei religios.

Ea fu primita cu o deosebitä intelegere si pastrata cuiubire in toate tinuturile romanesti ; pia astazi Inca, indepartare locuri ardelene, oamenii, desgustati de un scriimodern, impestritat cu vorbe de imprumut, pe care nu-Iinteleg, cer de la preotul mai tanar, care vrea sa prediceoriginal, a mai deschide pentru dansii vechile foi unse siroase ale Cazaniei moldovenesti din vremea lui Vasile Lupu.

intre carturarii de atunci ai Terii-Romanesti aceastä pu-blicatie a trebuit sa destepte interes si sä indemne la ointrecere folositoare pentru inaintarea scrisului românesc

In 1644 Varlaam a calatorit la Targoviste, stand in frunteaunei solii de pace ; atunci cunoscu pe Mitropolitul Teofiltovar4 cu aceleasi ganduri, de si cu mai puting pregatire,la acelasi lucru. I se va fi cerut voie sa se kdauge la Ca-zania munteana materialul de Vieti de sfinti i sfaturibune crestinesti care se afla in Cartea de invatatura" mol-

Pentru o Leastvitd manussripta a lui Varlaani, Gh. Ghibbescu, inArhiva din lasi, XXV, 3-4.

V. l Al. Procopovici, De la Coresi diaconal la Teofil MitropolitufJul Matei Basarab, in Omaglul. Bianu". Pentru tninunile de la Sf.Vineri in Tirgovifte, Rev. ist., II, pp. 93-4.

'

www.dacoromanica.ro

324 N. lorga

doveneasca $i, pe o vreme cand fiecare era bucuros doarde folosul pe care-1 putea aduce munca sa, fara a se gandi$i 14 drepturile ce poate avea asupra roadelor ei, Varlaamse va fi invoit bucuros. Astfel schimbandu-se unele pagini,$i mai ales adaugindu-se foarte multe, se capat'a a douaCazanie din Govora. 0 lucra, in aceasta manästire, undeegumenia un Varlaam care nuli zicea in zadar : Arapul, civa fi venit din partile Siriei, $i apoi la Dealu, MeletieMacedoneanul, care nu izbutise a lua Scaunul ardelean nicidupà izgonirea biruitorului ski din 1640, Ilie lorest, cialergase acum iara$i dupl imbiel$ugatul $i sigurul tain,fail a mai pomeni alte daruri adause, al Domnului mun-tean. 1mpreunä cu un Rus, un Sarb $i un croitor din targul,vecin cu Govora, al Ocnelor-Mari, el dadu, supt un titlucare aminte$te $i pe cel vechiu $i pe al lui Varlaam Evan-ghelia invätatoare Duminecelor preste tot anul $i la praznicedomne$ti" indreptarea cuvantului imparate$ti" din Car-tea" moldoveneasca aceastä nouà $i mai mare Cazanie.

In 1644 Varlaam Mitropolitul Moldovei putu cunoa$te, nunumai pe Teofil al Terii-Romane$ti, marele iubitor de carti ro--manesti $i Incepatorul tipariturilor in aceasta limba pe pamantromanesc de ortodoxie, ci $i pe represintantul la Curtea din Tar-govi$te al curentului nou de culturä slavona ruseasca, pe atunciLogolitul Udri$te Nasturel, care i se paru boiarin cinstitslovesnicu, $i cu toata destoiniciia i inteleagerea harnic, $idrept pravoslavnic cre$tin". Aici gasi el un Catechism calvi-nese din Ardeal $i fara zabava alcatui Raspunsuri" scurte,care se tiparifa in 1645 la Ia$i. In ele se apara maslul, nein-surarea preotilor dupà moartea celei d'intaiu sotii, cultulicoanelor $, a., lovindu-se fara crutare in acei eretici calvini

Udrite avea o cregere sistematica in cartea slavon6: data, cade la 1-lu Mart. Lui I se datorqte stilul rusesc de pe mormintele surorii

cumnatului domnesc, precum i noi forme literare in documentele timpului. V. lorga, 1storia invdfdrnántalui.

:

pi

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 325

cari in multe privinti sAnt mai rai decAt paginii : Turcii,Tatarii" '.

In documentele moldovenesti se intAlne$te numai rare orica martur odatà, pe la 1639-40, chiar ca martur la unbotez un logofat dintre cei mai mid, un al treilea Logo--Mt, Evstratie, care $tia nu numai slavone$te, lucru neaparatpentru unul cu dregatoria lui3, dar $i greceste, vechea gre-ceased. Om cu multe cunostinti, el facu $i InsemnAri pe unuldin manuscriptele cronicii lui Ureche 8. Acest Evstratie, careiscAlia, altfel, 'de-a dreptul Istratie4, talmacise din elineste,limba cia mai suptire $i ascutita din toate limbile", o cartedespre legi, o Pravila aleasa", dupd Zonaras, Vlastaris siCharmenopulos. Tot el avea in manuscript o prelucrare romA-neasca, razimata pe hotarArile soboarelor ecumenice, despreTainele Bisericesti, probabil in cea mai mare parte tradu-cerea cartii cu acelasi titlu a lui Gavriil Severbs Pelopone-sianul, Mitropolit de Filadelfia, care stAtu multi ani de zilela San-Giorgio dei Greci din Venetia, pastorind marea sibogata comunitate a Grecilor de acolo b.

Dupä Cazania sa, Varlaam dadu tiparului amAndoua lucra-rile Logofatului. Cele Siapte taine a Besearecii" apareau la1644, dAnd preotilor moldoveni $i unora dintre boieri lamu-riri asupra esentei credintii lor si ferindu-i prin aceasta deatingerea calvinismului, care ataca mai ales, prin talmacireanoua, Tainele. Apoi, la 1648, aceiasi cetitori aveau in mAnaCartea romAneasca de InvataturA de la pravilele inparAtesti

' Cf. lorga, 1st. lit. rom., 1, pp. 248 si urm.' Cantemtr, Descriptio Moldaviae, pp. 81-2.' OrAsanu, Cron. moldovenl, pp. 98-9 cf. C. Giurescu, Noi contribu-

hiuni la studiul cronicilor moldovene, Bucuresti, 1908.4 Act din 30 August 1630 In vol. XVI din Studii fi doc., Barth Paladi

Din nenorocire nu e originalul, care ni-ar fi dat iscalitura acestui scriitor.5 V. Hurmuzaki, XI, tabla ; cf. Crusius, Turco-Graecia, pp. 522 si urm.,

530-1. Pentru carte, Michalcescu, o. c., pp. 129-31, 180 : e pomenitä cevamai tarziu de Patriarhul Dosoftei al lerusalimului.

www.dacoromanica.ro

326 N. lorga

si de la alte giudeate", in care se cuprindea o parte numaidin Nomocanonul tradus intreg de Evstratie.

Cartea de canoane a lui Evstratie n'a ramas; de altfel, Mainraurire asupra Bisericii moldovenesti din acest timp, ciprovoca, la 24 Februar 1649, o legiuire privitoare la cler ingenere si la arhierei, care intregeste masurile luate cu privirela mängstiri, cu catva timp inainte, de Miron Barnovschi.

Parcalabii, globnicii, desugubinarii, vatafii, boierii in ge-nere nu vor mai avea nimic a face cu intregul cler, mireansau monastic. Potrivit cu Sfanta Pravila a Besiaricei", jude-cata, afara de casurile de moarte, o vor avea episcopii, carisi ei sant supusi judecatii Mitropolitului si intregului soboral terii. Arhiereii singuri judeca procesele privitoare la Casa-torii : de cuscrii si de cumatrii si de sange amestecat si deaceia ce petrecil din afara de leage".

X.

Biserica Ardealului in epoca lui Petru Movi1 6si a lui Varlaam.

Intre cele doug lucrari ale Logofatului Evstratie se aseaza,cum s'a spus, o carticica de polemica impotriva calvinilor sicalvinisantior din- Ardeal, scrisä de Varlaam insusi.

Mitropolitul ardelean Ilie Iorest, numit in 1640 (primul inMaramuras la 1641 '), era un calugar putnean, de si nascut inpartea Terii Ungure#i", de unde fusese ispitit spre viata demanastire Inca din copilarie, ca altii despre cari a fost vorba maisus , aici inaintä, ajungand ieromonah. Manästirea nu mai aveaacum nicio insemnatate deosebita, dar carturaria slavona se va

' Melchisedec, Cron. Hufilor, I, pp. 119-20.2 PAchisanu, In Cultura creftinei, VI, 546.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romãnesti 327

fi putut castiga si acolo. In Imprejurari pe care nu le cunoastembine, dar poate pe langa episcopii Dosoftei si Venedict, venitidin Moldova in Scaunul Vadului, trecu el peste munti, si, candGhenadie Brad se stanse, el multami guvernul mai bine decum o putea face Meletie tipograful, asa Mat fu numit,de si o scrisoare mai tarzie a ierarhilor Moldovei spune ca,ramaind Romanii färä pastor, s'au rugat de Craiul RacotiGheorghe sä li ingaduie a-si pune pastor dupa voia lor, siei si-au ales pe acest lorest". I-Iirotonia i se facu insä, dui-Adating, la Targoviste, si, la 9 Novembre, el se intorcea deacolo cu un mic alaiu de nouà soti de drum'.

El luase asupra-si sarcina de a aduce la Indeplinire pro-gramul lui Geley, jurand chiar, la numirea sa, unele puncte",primind anume conditii" si Indatorindu-se a face cutare lu-cruri ce i-au fost prescrise". II vedem umbland prin Ora,-pe la Fagaras, pe la Brasov, poate pentru a Incerca sa setie de cuvant, dar mai degraba ca sa-si stranga florinul, ve-nitul vlädicesc". Tipografii II parasisera, el neavand, separe, bani pentru dansii, si propovaduirea Credintei curate,pe care o voia Craiul, lancezia astfel, spre marea nemulta-mire a superintendentului. Se mai adause si nemultarnirea luiRakóczy pentru sinodul anti-calvinesc din Iasi, la 1642,nemultamire pe care o mai puteau atita legaturile hii Iorestcu Moldova, de unde, de la Putua, ii veni, in 1641 chiar sau in1642, proegumenul Ghervasie, cu treabele svintei mängstiri".Deci el fu dat in judecata unui sobor obstesc al tuturorprotopopilor" calvini si pastorilor" , nu preotilorromani de riturile grecesc si sarbesc", ca sa-i cate nod inpapura pentru a-1 izgoni. Acesti cucernici parinti gasira caVladica lor e un stricat, care-si petrece cu femeiustile mattinere si frumusele ale popilor si ale altora"3. Pentru acest

' lorga, Sate fi preofi, p. 52.3 Petru Maior, Istoria Biserieli, p. 72 si urm.' Doc. Bistr., I, p. 76, no. CII; Hurmuzakl, XV, pp. 1066-7, no.

MDCCCCXCVI. IscAlitura lui lorest aratA un bun caligraf.' Cipariu, Arellivu, p. 629, nota, dupl o cronicl säseascO.

www.dacoromanica.ro

ns N. lorga

päcat, pe care se vede cA nimeni altul din clerul ardelean depe acea vrerne n'ar fi fost in stare a-1 sAvarsi, Iorest fu scosdin Vlädicie, despoiat de averi si de scrisori, in credintac5 prin ele se poate ajunge la cunostinta unor comori ascunseprin deosebitele Tinuturi romanesti , b5tut cu vergi, inchisnoud luni, si apoi liberat, dupä ce f5gAdui, cu dou5zeci si patrude soc4si , chizesi , c5 va strange prin terile ortodoxe ye-eine pretul s5u de räscump5rare, in sum5 de o mie de taleri.El nemeri in Moldova aritand c'd 1-a clevetit predicatorulCurtii, Clheorghe Csulay, cheltuitorul pentru tip5rirea unuiCatechism pe care Iorest nu-1 va fi rdspandit cu destuldravnA, cA i s'au adus impotrivA invinuiri care sant un mareneadevAr", c5 in temnita lui au stat cu el multi preoti sicrestini", cari de sigur n'aveau aceleasi legdturi neing5duite'cu femeiustele mai frumusele", si c5 toate acestea le-aindurat, nu pentru vre-o vinovalie, ci pentru credinta cres-tineascg, de oare ce nu voia s5 se IntoarcA la luteranism"(sic). Culese mArturii de purtNri bune din partea egumenilordin Putna, Moldovita, Slatina si Bistrita, apoi de la toti ierar-hii Moldovei: Varlaam, si noii episcopi, Anastasie de la Ro-man, Stefan de la Rad5uti nu se af15 in pomenire siGhedeon de la Husi, un viitor Mitropolit ' urmasul luiGheorghie, paretisit2. Din Putna, unde, ca si la Soveja,adAugim, se pomenesc marii cneji ai Moscovei un cälug5rde acolo, care vindea si soboli", se intalneste in Moldova,la 1653-43 , lorest merse cu aceste recomandatii, in Iunie1645, spre Curtea Tarului insusi. Nu stim ce va fi %cutacolo acest om care nu putea fi un stricat si un netrebnic,odatà ce intreg clerul moldovenesc din acel timp ii lua inscris apararea, dar as fi aplecat sä cred ea e acelasi cu Io-

' Melchisedec, Notite, pp. 211-2.' Acelasi, Cron. Hu.silor, I, p. 116 si urm.' lorga, Studii fi doc., IV, p. 265. Pe acel timp o mAnAstire se facea

a Toplita cu daaia lui Neagul, Marele-Capitan de Cazaci al lui &WeiBaiarab ; Revista Istoricei, VIII, p. 201.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii roniane§ti 329

rest, care, dupà scurta pAstorie din 1656 a lui Sava, ajunseepiscop de Husi, insa si acolo numai pentru putinA vreme,fAcAnd loc, in 1657, lui Teofan '.

Lui lorest i se dddea un urmas Inca de la 10 Octombre1643, atunci cAnd el zacea in temnita. Il chema Simon sauSimion Stefan si fusese preot in Bg !grad, preot calvin fireste,in mangstirea ortodoxg de odinioara, din care vor fi fostgoniti calugarii. $i acesta trebui sA primeasca un programde la Geley: va predica pretutindeni, pang si la ingropAciuni,CuvAntul lui Dumnezeu dupà Biblie"; va introduce Catechis-mul din 1640 ; va impartasi numai pe oamenii de vrAsta sicu purtari bune: nu va pune inchinarea cAtre MAntuitorul peaceiasi treaptà cu cinstea" cuvenitg sfintilor. Crucile si altesemne" din biserici vor fi socotite numai ca podoabg; po-menirea mortilor nu se va mai face cu superstitii bgbesti".Nuntile se vor celebra numai dupg instiintarile cuvenite, casa nu se incheie impotriva canoanelor, si se vor despArtinumai aceia ai cAror soti vor fi iesit din tara fail a li se stide urmA Cite patru-cinci ani. PAcAtosii nu vor putea infra inbisericA. Se vor tinea sinoade anuale, intrebAndu-se superin-tendentul, episcopul ortodox unguresc", in casurile maigrele; protopopii li se zice: seniores", baltrAnii, se vorface de sinoil, si nu pe bani, $i nu se vor scoate fail pri-cinA si fail cunostinta superintendentului. Judeatile se vorsAvarsi intAiu de VlAdica in cgratoria de visitatie, ImpreunAcu protopopul, si apoi la Bälgrad, in Scaunul vlAdicesc, cumai multi protopopi si cu sfatuI aceluiasi stApan, superinten-dentul. $i, in sfarsit, Stefan nu va uita sä dea pe an Craiului"caruia se cuvine a-i 'Astra credinta, treizeci si doua de pieide soboli si patru piei de rAs.

Vladica -n'avea sa se amestece in viata bisericeascA a Un-gurilor cleat doar atunci cAnd un flAcAu ungur ar lua pe o

' Melchisedec, Cron. Hu#lor,l, p.122; Stinghe, 1st. besearecei &.heai-kr, Apendice, p. 4.

www.dacoromanica.ro

330 N. lorga

Româncg si ea n'ar voi sA se cunune cu popa strain. Nu vaneliniti nici pe aceia dintre Romani, preoti ori terani", pecafi Duhul Sfânt Ii va fi adus sA se mAntuie cu totul, supuin-du-se episcopului ortodox" al calvinismului. El nu se vaamesteca macar in acele Tinuturi care fuseserA cAstigate dereformä, cleat cu voia superintendentului, i intre acesteTinuturi se numArA, pe lângA Hateg $i Inidora: Al Amor,Orästie, Ilia, Crisurile deci Oradea cele trei protopopiilägarAsene nouä. Cu privire la Banat, cu Lugojul, Caranse-besul, desAvArsit cucerite, nu se mai spune nimic. Afara devidicul Bistritei si de Tara BArsei, apoi afarA de satele Tar-navelor, ii rämânea lui Simon Stefan numai provincia pe careo avuserä odatA Vladicii de Vad

Cum se vede, Maramufasul, pe care Craiul" nici nu-1stapania de fapt, fiind aici numai feudal, domn pemane, ca si familiile Homonnay si RAkóczy e lasat la aparte din cercul de actiune al Mitropolitului care-si ziceacu mAndrie : arhiepiscop al Balgradului, al Vadului, al Ma-ramur4u1ui §i a tot Ardealului episcop de ritul grecesc".Aici Varlaam al Moldovei trimesese in 1633 pe Vasilie Tara-sovici, care, prin aceastA hirotonisire moldoveneasca, pAreaCA voieste a inoi rostul episcopilor de Vad, pe care-I recla-mau, de altà parte, un Dosoftei, un Venedict, dar acestiacu pretentie de Mitropolie ardeleanA. El Ii avea protopopulsAu, pe loan Marinici, i purta titlul de : al Muncaciuluisi Maramuräsului". Nu stim supt ce inrAuriri Vasilie IncepusA arAte tragere de inimA pentru Unirea cu catolicii, pe careo primiserà vecinii sal de peste munte, din Galitia polonA.Aceste apucAturi nu puteau sà-i placA lui Gheorghe RAlcOczy

care avea inrAurire si in aceste Tinuturi, i astfel seluarA impotriva lui tocmai aceleasi mAsuri ca si impotrivalui Ilie Iorest cu cAtiva ani mai tArziu. Fu pus la temnita,

Cipariu, Archivu, p. 628 si urm.Nilles, Symbolae, pr. 830, 836-7.

pa-1,

I-ius

,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 331

i se smnlse demisia, dupa mai bine de un an de inchi-soare (13 Decembre 1640 April 1642) '.

Vladici necanonici, ambulanti, mergand de ici colo",hrgniti, dar nu si tinuti cu bguturg peste sung' de sate,cutreierau Inca de mult, fara sg voiascg a recunoaste peepiscopul rusesc din Muncaciu, care fu primit formal deCongregatie", de hatarul Craiului", dar cu respectareadatinilor nobiliare, la 1639 , Maramurgsul, primiti si decongregatia" nemesilor, dar lipsiti de sfintire, din Moldovasau de aiurea, si fgrg diploma de la Craiu". Ii vedem ti-nand soboare, luand gloabe in cele patru era,suri, judecandcasuri canonice si strangand venitul obisnuit. Dintre ei tre-buie sa fie popa Miron" (August 1635 Iunie 1637), carese pare a fi stat in Vlad chiar 2, popa Dumitru", invoitde Congregatie" la 15 Decembre 1637, care se salasluia laMoiseiu, strangand venitul sgu .de un florin de la terani siun potronic de la nemesi, iar de la biserici 21 de bani pean, impreung cu patru piei de miel si 22 de lumangri 8. Erauinggduiti de nobili, de boieri", si apgrati impotriva pre-tentillor de stapanire ale lui Ghenadie Brad, ca si impo-triva parlor cate unui preot ca acel din Borsa, si aveau drep-tul de a fi intovgrasiti, mai ales la judecgti, de solgabiraisfgtuiti de vicespani. Ei trimeteau, cu stirea congregatiei",soli la Vlgdica ardelean supt Iorest, in 1641 4, si nobilii seIngrijiau de felul cum se vor acoperi cheltuelile acestordrumuri 5.

In aceastg tara fgrg nicio randuiala bisericeascg statornicg,Rakóczy putea sä astepte ceva pentru legea sa calving, de

DupA Mondok, in Bunea, Vechile episcopii, p. 91; cf. Hurrouzaki,IV, p. 665.

2 Cf. Budu, Disertatiune despre cpiscopii i vicarii romdni dinMaramuref, Oherla, 1891, p. 50.

3 Ibid., p. 49 si urm.' Ibid., p. 53.

Ibid., I. C.

si

si

si

°

www.dacoromanica.ro

.332 N. lorga

care insä nu voia sa $tie nimeni, dar Incrurile se indreptaucatre declaratia de Unire cu Apusul catolic, declaratie carese facu in congregatia" din Ungvár la 23 April 1649.Atunci abia se alese $i un nou episcop la Muncaciu, PetruRotosinschi, in calugarie Partenie, pe care-1 recomandase inscris Vasilie, dupà liberarea sa i in ajunul mortii, intam-plata in August 1648 Vaduva Craiului" ridica insä im-potriva lui pe un Grec calvinisant, Porfirie Ardan, sprijinitnurnai de doisprezece preoti ru$i din posesiunile ei de laMuncaciu, putini de tot fata de cei 370 de preoti, Rusi

Romani, cu $ese protopopi, cari primisera pe Partenie.Noul Mitropolit ardelean, care rfavea a face cu vacluva

lui Rakóczy I-iu, ci cu fiul acestuia, Craiul" cel nou,Gheorghe Rikóczy -al II-lea, sfinti tot pe Partenie, caruia,pentru ideile lui catolice, arhiereii moldovene$ti nu i-ar fidat consacrarea, ba pomeni chiar in dallerie, pe langa za-pisele de invoke ale preotilor, diploma data lui din parteaepiscopului de Vácz, in numele arhiepiscopului primat al

Ungariei 2 Recunoscut din nou dupa sfintirea shismaticade superiorii eatolici, la 22 Iulie 1655, dar tinut din partea

Carmuirii departe de re$edintile episcopale obi$nuite, PetruPartenie, al Muncaciului, dar nu $i al Maramura$ului, seaseza langa Ungvár, in manastirea Krasnobroda3. Cat pri-ve$te pe calvini, Porfirie al lor ramase numai pentru sateleRu$ilor din Miazdnoapte avand vre-o suta de preoti, iarpentru Romani, ignorandu-se Vladica-popa din Moiseiul Put-nei $i din Bistra, se numi, Inca de la 11 August 1652, faraa se intreba-Mitropolitul din Balgrad, cu de la sine puteredin partea superintendentului, preotul Simion Petrascu4;trebui sä primeasca acelea$i conditii ca i Simion Stefan elinsu$i, cu acest adaus ca boscognele ceale de la botez $ide la cununie" trebuiau läsate la o parte'.

' Mondok, la Bunea, Vechile Episcopii, p. 101.Sincai, III, p. 81 si urm.

3 Basilo /its, o. c.,II, pp. 88, 94 i urm. ; Nilles, Syrnbolae, p. 824 si urm.' Bod, in Sincai, III, p. 84; Ciparlu, Archivu, pp. 610-1, 656.5 Ibid.

..

$1

'

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii românesti 333

De fapt ins5, anarhia sufleteascA domnià in acest Mara-mur5s, unde satele aveau c5te patru pinA la zece preotitr5ind in munca i umilinta iob5giei ', cum rAmaser5 si peurrn5, cu toatä dorinta de indreptare a ierarhiei catolice2.

Ca preot al Bistrei era la 1651 un Sava, care-si zicea Via-dica, si, urmand traditia lui Miron si a lui Dumitru din Moi-seiu, II vedem sfintind, impreunA cu Simion 5tefan i cu UflVlAdicà moldovenesc pribeag, pe Partenie al Muncaciului '. Inapropierea Ardealului, la Ciuc u, cu putere asupra Zaranduluiintreg, fiintà acum protopopia Crisurilor, la care se numiain 1648 (15 Decembre) nemesul Petru de Ciuciu sau Csucsy;nurnirea acestui protopop se facu tocmai in aceleasi conditiica acelea ce se impuserà lui Simion Petrescu4. In Bihor enumit Inca din 1641 episcop" Avram din Burdan (Burdan-falva); pe lAng5 ondifiiIe obisnuite, el e dator a baga desama cä fiecare sat sä-si aibA biserica in bunA stare, dargloaba celor ce vor face altfel o va lua el, Craiu15. Astfelde protopopi sau predicatori concionatores neatarnati,erau mai de mult in partite Beiusului, la Vajdafalva (Volvo-deni)3, unde gäsim la 1608 pe Mihail, urmas al arhidiaco-nului" loan din Seghesti, de la 1554, si al lui Petru4. N'avemactele de numlre ale protopopilor fagar5seni, nici ale celordin Hateg, Inidoara si Ilia. Stim insä Ca' inainte de 1659 laInidora era protopop Nicolae fiul lui loan, care Nicolae, cee drept, avea act de numire de la Mitropolitul Stefan; el se

Nilles, o. c., I, p. 831.2 Ibid., p. 837.

V. Petru Maior, 1st. Bis., p. 153 ; Pray, Specimen hierarchiae un-garicae,l, p. 396 i urm.; Nilles, o. c., pp. 824-43 ; Du1icovici, o. c., III, p. 97,nota ; cf. Bunea, o. c., p. 99 i urm.; lorga, Studii i doc., XII, p. XLVIL

Márki, In Bunea, Vechile Episcopii, pp. 97-8 ; II, pp. 236-7.5 Ibid., pp. 26-9.

Cipariu, Archivu, pp. 609-10.Bunyitay, Nagy-VOrad egyluiz torténelme, I, p. 349. Si in veacul

al XVII-Iea protopop se traducea cu archidiaconus" ; v. Nilles, o. c.,p.824: archidiaconorum sigillis", etc.

(t

6

'

'

www.dacoromanica.ro

334 N. Iorga

cobora din linia vechilor protopopi, cu drept de mostenirede la 1506 inainte '.

La Lugoj si Caransebes nici nu era protopopie, ci predi-catorii din orase aveau toata puterea duhovniceasca ; unuldin ei, care ni este acum cunoscut, Stefan. Fogarasi, izbutiasa-si tipareasca in sfarsit, la 1648, inteo tipografie cu literelatine, din Balgrad, traducerea-i mai v2che, Catechismul,summa szau meduva a uluitej si a kredinciej christinaszkae",titlu care marturiseste in de ajuns de barbaria ortografiei si alimbii; cheltuiala o purta Acatiu Barcsai, care era unchiulpredicatorului Curtii, Csulay, supt ochii caruia se si facutiparul. De acum inainte, in poesii de ocasie, ca ale luiMihail Haliciu, care inväta la 1674, in Basel, la calvini, debunä samd pentru a fi si el predicator in Banatul sail, casi in dictionare romano-latine, scrierea cu litere latine ramaneo datind pentru Romanii locuitori in acest unghiu de Apusde la hotarul Ardealului.

Toti acesti protopopi erau agentii religiosi ai Guvernului,si totusi cele mai aspre pedepse-i asteptau daca ar fi cutezata trece peste margenile competintei lor ingustate. Ba dietadin 1651 hotara ca aceia dintre ei cari vor mai desparti cuusurinta indatinata vor fi pedepsiti cu moarte2! Viadici" deacestia, cari sant oameni färä resedinta", vor putea fi che-mati inaintea oricarui tribunal, daca ar face nedreptate nobi-lului sau chiar iobagului roman, adauge dieta din 16553.

In de obste, teränimea pastra si mai departe cultul icoa-nelor care fac minuni si varsä lacrimi, care poartala gatsalbe de multämita si se acopar cu chipuri de argint ceamintesc boala de care a scapat credinciosul prin rugaciuniindreptate anume- catre acea icoana; ea vedea si mai departein calcarea posturilor cel mai mare pacat ; cerea sa i se faca

1 Dobrescu, Fragmente. pp. 41-2. Alt protopop, la !EA(); ibid. ; cf.mai sus, pp. 171-2; nobilitarea unui preot de Ucuri§ la 1650; Dobrescu,Fragmente, pp. 29-30.

z Cipariu, Archivu, p. 436.3 Ibid.

www.dacoromanica.ro

Istorli Bisericii românesti 335

maslu la boall $i sa se fie toata randuiala veche a tainelor ;plangea pe morminte i silia pe orice preot sä faca acolo,dupg datina straveche, ce .se coboara in timpurile paganilor,slujba obi$nuitä; boscoadele babe$ti" erau hrana obipuitaa sufletului ei. De dogma nu-i pasa de loc, la predica abiaasculta, $i dear de se bucura pang adanc in sufletul ei degraiul românesc, fie $i mai putin sfant, care patrunsese inbiserica.

Preatii, doritori de a trdi ceva mai bine, fara sarcinile $ijugurile iobagilor, se faceau a fi calvini, adeca recuno$teaupe Vladicii sau protopopii pu$i de Craiul" din Balgrad ;cumparau catechismul lui Rikóczy I-iu i poate-$i dadeauosteneala sà-1 Inv* pe din gall, cheltuiau potronicii lor $ipentru alte tiparituri poruncite de Carmuire $i nu lipsiau dela soboare, cum nu lipsiau de la targ. Neme$ii, din dorinfalor de a fi recunoscuti, cinstifi, maguliti de Carmuire,poate $i din aceia de a nu fi ca oamenii ceilalti, feraniifara diplome latine$ti ascunse in Mite, cari se fineau delegea veche, se faceau bucuros calvini, samanând astfel cuUngurii la lege, cum sämänau la nume i, cand puteauplati, la port. A$a faceau i boierii fagara$eni, ajun$i acummai adesea in randurile feranilor liberi, dar avand mandriaa sant de altä fiintä, cu alte drepturi $i altä chemare cleatclan$ii. bar, intre cei mai marl, cate unul, ca MitropolitulSimion $tefan, de $i faTaria cea mai mare credinta" reli-gioasä fata de Craiu" $i cea mai deplind ascultare fata desuperintendentul acestuia, de si predica, tiparia $i presidasinoade, de inlatura icoanele din preajma sa §i se feria sanu se vadd la dansul un singur rand scris slavone$te., de $iceia ce se petrece intaia oara pazindu-se de orice banuialaca ar avea legaturi cu ferileromâne$ti ortodoxe, nu se du-cea macar la Targovi$te sa fie sfintit acolo, ci indepliniasarcinile arhiere$ti pe singurul temeiu al diplomei Craiului"ca $i Porfirie Maramura$eanul1 totu$i sta.-tea de vorba

Catolicii scriu despre el: sine ulla alia consecratione etiam schis-maticis graecis consueta"; Nilles, o. c., p. 831.

sl

www.dacoromanica.ro

336 N. lorga

bucuros cu catolicii, sfintia in tainA cate un VIAdicA unit si-ispunea, suspinAnd, and erau numai ei doi impreunA : ce bu-curos as face si eu ca Sfintia Ta"'. CAci clasele mai lumi-nate ale unui popor neliber n'au macar voia sa-si aleaga olege si sä o tie, sA pAstreze astfel cornunitatea sufleteascAde nevoie cu multimea necarturarilor, care nu protestA, darnu se supune si nu lasA nimic dintr'ale ei, card sa-si deasamA de binele ce poate izvori mai tarziu din aceastA inertiea toate rAbdAtoare.

Mitropolitul Simion Stefan s'a privit, de la un capat alpastoriei sale panA la cellalt , a murit pe la 16531 caavand legAturi numai cu superintendentul calvin al Ardealuluisi cu printul acestei teri. Nefiind sfintit la Targoviste, eln'a avut nicio comunicare ierarhicA, sau frAteascA macar, cu Bi-serica munteanA. De aceia si-a zis el, in deosebire de Inaintasiisai, si avand constiintA de valoarea terminilor pe cari-i intre-buinta, arhiepiscop", vrand sä zicA astfel cA Mitropolia luin'o are de la nimeni i n'o inchinA nimanuia. Dar el nu seapucA la luptà cu arhiereii romani din Principatele ramaseortodoxe; numai dupA moartea lui un cleric roman, urmandsfatului poruncitor, poate chiar dictarii superiorului säu un-gur, intinse-, la 1656, Impotriva atacurilor lui Varlaam, Scu-tulu catichizmusului", in titlul cAruia chiar el declarà cà vaaduce raspunsu den Scraptura SvrAnItà impotriva rAspunsuluia doco feirei Scripturd SvPin] td", lucrare pe care o plati,de sigur, i cAutA sä o raspandeasca, de sigur, acelasi predi-cator puternic Csulay, care dAduse si Catechismul, reprodusacum a doua"oarà in brosura de polemica2. Si, data aceasta,Catechismul, cu platosa-i nouà de polemica, nu porneste de

Utinam et mihi liceret ea ndem Unionem profiteri" ; Nilles, o. c., p. 828.Cf. lorga, Sate fi preofi, pp. 339-40.

3 Realitare de Barit, Catechismulu calvinescu, impusu cIerului si po-porului romanescu sub Domni'a principilor Georgiu Rakoczy I si Sibliu,1879 ; cf. Bianu I Hodos, Bibliografia romand, I, p. 537, no. 61 ; lorga,1st. lit. rom., I.

tart

II1,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornanesli 337

Ia VIAdica românesc subjugat de calvinism, ci de la Statulinsu$i, care-i tine jugul pe grumaz.

Simion Stefan tiparise insa alte carti, care nu jignirA penimeni, dar facura sä inainteze literatura poporului sau.

Palm la dansul, ereticul" $i rasvratitul ardelean, Romaniin'aveau decat o singurà Psaltire, tipAritä singura sau cutextul slavon, invoit de BisericA, in fata, de mai multe ori,prin osteneala lui Coresi $i a ucenicilor sai, $i Inca aceastanu putuse pAtrunde decat prea putin in Principate. Aceiasisoartà o avuse i Evanghelia, data, dupa aceiasi vechemacire husità, care umbla de un veac $i jumatate manuscripta,de Coresi insu$i si, cu mai multe schimbari Inca, tie concu-rentul acestuia, Lorint diacul, care pusese in fatA i un textslavon pentru a inlatura astfel banuiala de ervie $i a face sacreasca vanzarea. Inteun manuscript al Academiei Romane,n-I 296, avem $i o noug traducere de prin anii 1620-30, acarii limba se asamana cu aceia din citatiile Noului Testa-ment pe care le cid Varlaam in Cazania sa, ceia ce ne-arindrepta cAtre acesta insu$i ca autor al versiunii noua.

Varlaam nu traia in zadar inteo vreme cand ortodoxia,Inca nelamurita inteo multime de probleme religioase pe carele scosese la iveala numai filosofia ultimelor timpuri aplicatala Credinta, era navälitä de curentele noua de idei $i, ferin-du-se de catolicism, cadea in calvinism, pentru ca, pe urma,frica de calvini $i luterani s'o facA a trece dincolo de carareacea dreapta, abia trasa, $i a se rataci in largul camp al

dogmei latine, desal ar$it precisata in evul pediu prin Tomade Aquino $i $coala lui. Multi se intreaba daca in Marturi-sirea" chiar a lui Petru Movila sant mai multe orientari spreschisma" catolica sau spre eresia" noug rasarita din aceasta.Pe and odinioara nimeni n'ar fi cutezat sa atinga, in teoriesau in practica, dogma limbilor sfinte, dincolo de care Cu-vantul lui Dumnezeu nu se poate imbraca fara pdcat in graiuomenesc, acuma nu in zadar se propoveduise de pe la 1560

22

tAl-

www.dacoromanica.ro

338 N. lorga

inainte catre Români, pe temeiul afirmatiei apostolului nea-murilor", marele Pavel, cg fiecare popor are drept la CuvAn-tul lui Dumnezeu in rostul inteles de dAnsul. Ortodoxul Var-laam, apArAtor al vechii Credinti drepte, face marturisiriciudate in Predoslovia* Cartii romAnesti de invatatura":Scriptura se pogoard pe intelesul oamenilortl, pun' au inceputii a scoate aseasi cinesi pre limba sa, pentru ca sä inte-leaga hiecine si sa inveate si sä mArturisasa minunate lu-crurile lui Dumnedzau". Parc'ai auzi pe Coresi, indreptatindcele d'intAiu Carp sfinte in limba poporului sau, ori pe aceiVIAdici romAni din Ardealul vechilor printi calvini, cari, dinconvingere i rAvnA, sau din poruncA ori de fricA, tunauin cuvintele lui Pavel impotriva indkatnicilor boscoroditoriin slavoneste! Si Varlaam, care se sfieste Inca a scoate ti-pariturile rusesti din bisericile terii sale si a da la tipar Psal-tiri si Evanghelii romAnesti, uita iarAsi de conceptiile strictbisericesti, care nu pot privi pe oameni decAt numai casuflete unite prin aceiasi credinta i cuprinse in aceiasi alcA-tuire duhovniceasca, fara deosebire de neam sau de loc, faràcaldurA pentru aceste intAmplátoare si trecatoare lucruri alepamântului, când se indreaptà cAtre toata sementia rOm5-neascA pretutinderea, ce sa aflä pravoslavnici integastälimba", intinzAndu-i ca nn dar" facut lor si limbii roma-nesti" cgrti prin care se poate ajunge la intelegerea Credintiisi se pot furisa ici si colo parti din propoveduirea lui Isus,prefacuta in umila limbA de toate zilele.

Cu atAt mai mult trebuia sä doreasca un VladicA romAnescde lege calving, pe care nu-1 opria niciun Patriarh, niciunsobor mare sau mic, nicio traditie sfAntä, nicio putere lu-meascA, ci, din potrivä, aceasta-1 indemna cAtre falmäcire sitilcuire in toate, rispAndirea psalmilor si a pildelor, ainvAtaturilor, a prezicerilor MAntuitorului in limba cea deobste. Varlaam Ii mai uita de misiune and arAta iubirepentru cartea romAneasca", spre care-I indemna sufletul sau;Simion Stefan, facAndu-si datoria, care-i vorbia numai deintelegere din partea tuturora si de luminarea religioasA a

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romariesti 339

poporului" dad acesta ar fi inteles ungureste, n'ar maiii fost de ce sa se fad atatea cheltuieli cu tiparul in chin-lice , simtia si el cum i se desteapta in sufletu-i de feciorde teran, ca si Varlaam, dusmanul din tam Idea Scrip-turr, iubirea pentru insusi acest graiu al Românilor depretutindeni. Si, atunci, cugetand, nu asupra folosului intam-plator al limbii, menità sA slujeasca, de o potrivA cu poporulinsusi, rosturi straine, ci la frumuseta duke si duioasa aacestei limbi insesi, iatA ca-I iea condeiul inainte si cA scrieaceste cuvinte, vrednice de o vesnicA amintire, fiind intAiaformulare a Tievoii si conditiilor unei singure limbi literareromanesti : Adasta inca va rugAmii, sa luati aminte. CA Ru-manii nu graescu in toate tarile inteun chip, Ind neci inteo-tara toti inteun chipil ; pentr' aceaia cu nevoe poate sa scriecineva sä inteleagA toti, graind un lucru, unii inteun chip,altii intealt chipu : au vesmant, au vase, au allele multe nule numescu inteun chipu. Bine stim CA cuvintele trebue safie ca banii, cA banii aceia sant buni carii imbra in toate-Wale, asia si cuvintele, acealea sant- bune carele le inte-leg toti. Noi, derept aceaia, ne-am silit, de, in cat am pu-tut, sä izvodim asia cum sA inteleaga toti ; iara, sA nu vorinteleage toti, nu-i de vina noastra, ce-i de vina celuia ce-aurasfirat RumAnii priintealte OH, de s'au mestecat cuvintelecu alte limbi, de nu'graescu toti inteun chip" (Noul Tes-lament din 1648).

Pentru lucrarile sale, Mitropolitul ardelean a gasit ajuta-tori, nu intre ai stai, ale caror cunostinte de carte scazuseraasa indt nu se mai puteau afla oameni invatati ca acei caridadusera la 1582 Patia, ci intre calugarii din Tara-Roma-neasca, pe cari se vede d nu-i speria prea muff eresia, binerasplatitoare, a Vlklicli din Balgrad. TalmAcitorul Psaltiriidin 1651 dupa limba jidovascr insasi, caci, zice SimionStefan, apa totu-i mai curatA si mai !impede in izvor deckin pArae, ca, de ce sä departA apa de izvor, totu-i mai in-mestecata si mai turbure" , nu e numit. cat priveste Noul

www.dacoromanica.ro

340 N. iorga

Testament, c5ci nu e o Evanghelie potrivitä pentru slujbA,ci o carte de cetit ca intAiu traduator al lui se inseamnäSilivestru, tahigraful" muntean, fostul egumen de la Govora,care a fäcut deci ca si Meletie Macedoneanul, inaintasul s5u,trecand, f5rd sfial i pärere de rgu, hotarul politic ca sicel religios. Fiind de la un credincios al legii vechi, tradu-cerea a fost, neapArat, rev5zuth, posleduità", si Mitropolitulinsusi se laudd cä unde n'au fost bine, a isprävit $i a im-plut, si a tocmit diin alit a pututti", adaugind i o $umA",un resumat al cdrtii, de bunätatea $i adev5rul careia ajunsesea fi sigur.

Astfel RomAnii astigar5 intr'o lirnbà energic5, sigurà sicuprinzAtoare, inteo formä autentick thzimatà pe izvoade"vechi latinesti $i pe izvodul" slavonesc nou din Moscova,cele dou5 c5rti mai de c5petenie din toath Scriptura, pentrusufletul crestin care cauta mángaiere i imbunare, care vreasä se inalte i sä se cufate de p5cate1e pamântului, pentrusufletul omenesc insetat de bunätate, de blAndeth, de iubiresi de ideal. Frumos tiparite, scoase in vAnzare cu un pretmic, lipsite de orice ar fi putut sä parà eres, ele erau menitesà fasbatà in toate p5rtile romAnesti, pentru care se si aleseseranumai acele cuvinte care erau ban bun, mergAtor pretutin-deni. E indoielnic insA dacä ura impotsiva Mitropolitului cal-vin a ingAcluit patrunderea acestor lucr5ri minunate, $i, cand,mai thrziu, urmasul lui Vasile Lupu, Gheorghe Stefan, izgo-nit acum din tail $i pribeag prin Germania, Livonia, Suedia,asezat in sfarsit inteo biata cgsutä din Stettin, batrin, saracsi bolnav, av5nd lingg dânsul numai o sluga lua apu-c5turi de Doamn5, cAuta un ba1s5m pentru särmanul lui su-flet fanit, care ispgsia in dureri tradarea fath de Domnul lui,ambitia nes5tioasä, necredinta fath de sotia lui paräsitä intara pe care nu era s'o mai van', $i cerea Psaltirea cea pen-tru toate suferintile, cu duhovnicul lui, Antonie fostul egu-men de Moldovita, el trebui sä se apuce de o noua talmä-cire de rug5ciuni, de molitve, din slavoneste, care s'a pästrat

ce-si

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii romdnesti 341

din fericire $i pana acum, avand impreuna si o copie a Ras-punsurilor lui Varlaam", scrise in tara de luterani $i calvini '.

CAP. XI.

Alte tiparituri muntene, slavone si romttnesti.Pe cand apareau, la 1648 si 1651, cele douà mari lucrari

rotnane$ti ale calvinisantilor ardeleni, Moldova-$i incheia ros-tul tiparului, odata cu moartea lui Petru Movila, cu isprA i-Tea traducerilor gata facute, cu inchiderea sau slabirea scoliislavone, cu aruncarea lui Vasile-Vodà in acele primejdioaseaventuri politice, cu perspectiva stapanirii in Tara-Romaneascäsi chiar in Ardeal, care, la urm'a, ii rapusera capul. In Tara-Romaneasca, Udri$te Nasturel ajunge conducatorul operei li-terare $i al tipografiei, in ultimii ani ai pastoriei batranuluiTeofil si in cei d'intaiu ai urma$ului sail, Stefan din Coste$ti.

La Dealu, fiind egumen un Slav, un Bosniac dela manas-tirea Gomionita, trecut prin Atos pentru a invata si grece$te,se dau pe rand, dupa ce acum tiparul din Chiev $i, dupa el,acela din Liov, se odihniau, carti de slujba in limba sla-vonä. Liturghieriul din 1646, cu chipul lui Matei-Voda sial Doamnei, apoi Slujebnicul din acela$i an, $i acesta cu-rat slavon, pe &and un cleric din acest timp incepea unulromano-slavon, care insa a ramas in frumosu-i manuscript '.Anul 1647 aduce o Imitatie a lui Hristos, minunata carte incare sufletul vorbe$te de-a dreptul lui Dumnezeu stapan $icalauz, dar inca o lucrare slavona, neinteleasa pentru ceimai multi, exercitiu de invatatura al lui Nasturel, care o pre-

' Manuscriptul il avea par. canonic I. M. Moldoveanu, dar era pro-prietatea Mitropolitului Victor. Astdzi e in biblioteca publica din Blaj. L-astudiat d. N. DrAganu, care a 0 dat o editie a lucrarii lui Antonie : Co-dicele pribeagului Gheorghe $tefan, Voevodul Moldovei, studiu fitranscriere, Cluj 1924. Cf. lorga, 1st. lit. Tom., 1, pp. 270-2.

' Ms. 1790 al Bib* Ac. Rom. V. Bianu 0 Hodn Bibl. Rom., I, n-le49, 51.

www.dacoromanica.ro

342 N. lorga

facuse din originalul latin. $i, precum se tinea ca o curio-sitate nevrednica de tipar Slujba pe romane$te, astfel ace-la$i invatat boier nu dadea me$terilor de la tipografia dom-neasca" acea talmäcire româneasca al lui Varlaanz ,si loasaf,care se räspandi insä intr'o serie de manuscripte $i numaitarziu a vazut lumina '.

Tipografia se stramuta la Targovi$te apoi, avand tot peBosniacul loan in fruntea ei ; Doamna Elina inching pro-tos-ului, .celui d'intaiu intre egumenii Sfantului Munte, luiDamaschin, poate pe atunci oaspete al Curtii muntene, unTriod, in 1649. In anul urmator egumenul greco-slav dinCâmpulung, Melchisedec, caruia-i urmase la 1658 unepiscop" Dionisie 2, lucreazä o noul Psaltire, slavona, cuun an inaintea Psaltirii romane$ti din Balgrad.

Dar lucrarile romine$ti ale tiparului crAiesc din Ardednu puteau sa ramaie fara inraurire. Mitropolitul Stefan incepe&à faca a se simti dorintile $i aplecarile sale, in dauna modeislavone de la Curte, sprijinite $i represintate de cumnatulinsu$i al Mariei Sale . Un diacon Mihail, nu $tim de unde,fu prins de ravna tiparirii unei carti din care sa se invetesi preotii necarturari a ceti rugaciunile deosebite ce se cuviala ingroparea clericilor. Avand un manuscript slavon $i unulgrec, el stärui de oameni carturari buni $i intelepti" ca

1 Mss. Gaster, Chrestomatie, I, D. 129 si urm.; rnss. 2458. 2470 aleAc. Rom.; ms. Cernica, Biserica ortodoxd pe 1902 ; catalog, no. 52.Generalul Vasiliu Nästurel a publicat, cu o introducere, aceasta traducerea lui Udriste. V. Iorga, Livres populaires du Sad-Est europeen, inBulletin de la section historique de l'Académie Roumaine" pe i928 siCartojan, Ca:lite populare in literatura romdneascd, Bucurcsti 1929.Note asupra cartilor slavone manuscripte din acest an, Evangheliedin 1651, alta sarbeasca, din 1658, data de Danciu Armasul, Colo-motov, in Revista societeitii istorico-arheologice din Chisinau, XIV,1922 Pentru Varlaant §i loasaf §i Rev. istorica, V, p.54. 0 Pravilddusa la Cornereva in Banat, Burac, Museul Cena, In Bale Herculane.

' Lapedatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2.3 V. P. P. Panaitescu, in Melanges ale Scolii romane In Franta,

partea I-iu, pe 1925.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 343

sä-i facA acea Carte ce &A cheamA Pogribania preotilormireani $i a diaconilor", $i el, diaconul, ingrijit, nu numaide buna murire", ci $i de buna pogribanie", pläti pentruaceastä brosurA de cinzeci de pagini care deschide la 1650$irul tipgriturilor ronfinesti.

Cu o tAlmäcire a sa, pe care o intituleaz5, poate tiindu-seprea strâns de un original latin, dres in ce prive$te dogma,Mistirio sau Sacrament, apare acum insu$i Mitropolitul la1651, lAmurind deocamdatà preotilor sAi, prea adesea invi-nuiti de grosime $i grubie", botezul si mirul; a doua partea limas in manuscript I.

Era o incercare de a da si clerului muntean ceia ce sedAduse celui moldovenesc prin cele Siapte Taine ale luiEvstratie LogofAtul. indatä, Stefan voi sA inldture $i s5.intreac5 $i cealaltA lucrare a c5rturarului de elineascA pecare-1 avuse Moldova. Indreptarea legil", marea carte decanoane care se imparte la 1652, trebuie sä fie facutd dupaun text elin al lui Alexie Aristinos sau Rodianul din vremeaImpAratului loan Comnenul, care, de fapt, a comentat numai,pe larg, un original al LogofAtului Simion , cuprinzAnd legiimparate$ti, ca si hotdriri de sinoade, canoane c5lug5re$tiale Sf. Vasile si recomandAri ale Sfintilor PArinti ; manus-criptul fusese cApAtat de la Vistierul al doilea munt2an,Gheorghe Karidas din Trikke (t 1655)3. Un $colar al luiPantelirnon Ligaridis $i al lui Ignatie Petritzi cel d'intAiu,predicatorul lui Matei-VodA, cellalt, necunoscut , c5lugAru1Daniil Andrean sau Adrian, de loc din Tara UngureascA,pentru care-$i zicea, in retoricA elineascA arheologic5, Pa-nonianul", fu insArcinat cu traducerea. Dar acesta g5si CA

' Dupa acest manuscript foarte ingrijit, pe care I-am gAsit in WA-nAstirea Cernica, a publicat-o d. I. Bianu in anexA la cuvAntarea sa

Despre introducerea limbii romdnesti tn Biserica Romdnitor, db.cursde intrare la Academia RomanA, 1904.

2 Krumbacher, Gesch. der byz. Litteratur, p. 607.3 lorga, Studit si doc., IV, p. CCLXII ; Cron. lui Constantin Capita-

nul, ed. lorga, p. 133, nota 1.

www.dacoromanica.ro

344 N. lorga

e mai bine sa' reproducä un manuscript complect al Nomo-canonului lui Evstratie, schimband don, dupd textul grecescde la care luà unele lucruri, ordinea capitolelor. Cu o greoaie

confusA prefata a Mitropolitului despre felul cum s'aualcatuit canoanele bizantine si cu multe ilustratii, de tot fru-moase, se publica aceasta greoaie si nepractica stransur4la 1652 '.

Peste cateva saptamâni, Targovistea mai dadea o Tdrno-,sanie, din greceste si slavoneste, carte de folosiirnp cand se faceau din nou si se dregeau atatea biserici,de härnicia evlavioasà" a lui Matei-Voclà si a Doamnei Elina.Aceasta ultima" tiparitura romaneasca din epoca lui Matei,in preajma razboiului cu Moldova, a tulburgrilor si a mortiimarelui Domn, are si aceast5 hothratoare insemnatatefie si in afara de slujba propriu-zisA, obisnuita, un Mitro-polit ortodox indraznia sa prefaca inteo limba vulgara"rugaciuni tipicale, care nu fusesera pronuntate niciodata inalth forma deck aceia a limbilor vechi i sfinte". Tot mailarg se deschidea, in paguba vechii ortodoxii cu canoane

ierarhie elina, poarta prin care noul curent romanescp itrundea si in cladirea pe veci a Bisericii, in tot cuprinsulRomanimii.

Din toate aceste lupte si din toatd aceasta munca iesiainsa un folos indoit, din cele mai Insemnate pentru litera-tura bisericeasca i pentru Biserica, dar, in acelasi timp,pentru scrisul romanesc si pentru constiinta romaneasca.si iata care anume.

Pe de o parte, Biserica iesia din vechiul ci cerc de ac-tiune, care era intaiu curat religios, in al doilea rand ar-tistic, prin legatura artei cu cladirile bisericesti, cu zugra-

Retipärire de Misail i Blarernberg, 1871 ; apoi de Bujoreanu, Collec-tiune de legiuiri, Ill; cf. Pie, Die rumänischen Gesetze und ihr Nexusmit dem byzantinischen und slavischen Recht, Praga, 1886. V. siXenopol, 1st. Romeinilor, IV, p. 163 si urrn.; C. Popovici, in Candela,V ; ms. 2471 al Ac. Rom.

c5,

$i

inteub

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rcmane§ti 315

veala, cu facerea odoarelor si odajdiilor, cu caligrafia $i

impodobirea cu miniaturi a manuscriptelor, intrebuintândservind, afarl de aceasta, o veche cultura strAing care nu

mai hrgnia sufleteste niciun popor. Acuma, intre limba ro-rnâneasca' $i cultura bisericeascä si Biserica insäsi se ficuseo leg5turà pe care nimic n'o mai putea sfarâma : nici

ortodoxiei de tipic vechiu, nici _modele de Curtenici epitropia marilor clerici orientali, nici rolul de patronii Rgsgritului crestin, de mostenitori in unele privinte ai

Impäratilor cre$tini pe care si-1 ieau cu plAcere cativa dintreDomnii nostri cei mai rnari, nici, in sfArsit, neamul strain,grecesc, de care se tin, prin obar$ie, prin limba lor obisnuita%prin sentimentul national une ori, urma$ii lor de dupä MateiBasarab $i Vasile Lupu.

Aceasta limbá romaneascä era apoi a Românilor de pre-tutindeni. Varlaam spune aceasta si Simion Stefan o repetà;fara a face o marturisire limpede in acest sens, astfel soco-tia $i Mitropolitul muntean Stefan rostul cartilor romanesti".Aceste carti le intelegea oricine dintre acei mai putini dr-turari cari tineau, in afara' de aceasta, la crestinätatea lor,pe care nu erau in stare sä o cerceteze prea de aproapein ceia ce priveste pravoslavnicia" sau eresurile, curätia"sau superstitiile si boscoadele", purcederea numai dinTatal, sau si din Fiul, a Sfantului Dub. Lege crestinä, deincredere in Dumnezeu cel bun, de judecatà dreaptà mgcarpeste mormant, de viata viitoare dupg faptele fiecäruia, peand cea de aici atArrià de atatea alte motive pe care Dum-nezeu nu le-a binecuvantat, nici le poate binecuvanta, ca si deiubirea intre oarneni, cari trebuie &à se simt6 frati si sä sepoarte frateste unii cu al-0i, lege crestinà, zic, si graiu ro-manesc, legAnd cu märturisirea Credintei, cu evlavia ruga-ciunii, cu frumuse,ile mai inalte ale Scripturii, cuvantdumnezeiesc", toatä viata inimii celei vii $i gindului celuiumil al oarnenilor, atita Ii trebuia lor. Si Biserica inteleseaceasta, cel putin p.anA veni clipa cand, inaltatA pe otreaptà mai de sus a culturii, ea se inchise in mänastirilecal ugärilor.

bà-iiuielile

si

www.dacoromanica.ro

PARTEA a VI-a.

VIATA BISERICEASCA A ROMANILORSI

LITERATURA BISERICEASCA DELA 1653-88

LEGATURILE NOUA

DINTRE ARDEAL I TARA-ROMANEASCA.

CAP. I.

Mitropolitul ardelean Sava Brancovici.In care din terile romAnesti era sA urmeze curentul ramâ-

nesc in Biseric5, dup5 izgonirea lui Vasile Lupu, care lua ciiel mandria, averea darnic cheltuit5, prestigiul imp5fatesc, le-g-Muffle cu intreg RäsAritul slavo-elinesc, si dui-A moartekbunului bättin Matei, cu care se inmormântä pacea fericitàa terii, iubired intre sine a boierilor, veneratia fiascä a tutu-rora fatä de Domnul pkinte si, in sfirsit, dupd stangerealuminatului Mitropolit al Ardealului Simion Stefan, cel dinurmä care stiu sA se facä respectat de Carmuirea cralascA" ?

Simion $tefan muri dupa ce cäpätase de la Gheorghe Rá-kOczy al II-lea, principe ardelean de la 1648 inainte, infarireasolemnä a drepturilar de care si panA atunci se bucuraseràpreotii rornânesti . Inca din 12 April 1650, in Domnia lui sedadusera drepturi episcopale in pArtile de sus, dincolo de$ieu i Somes, in Solnocul Interior i Mijlociu, in TinutulChioarului, de asemenea in comitatele Maramurasului i Sat-marului", unui pops Sava" (Szavul)'; el era dator sä rAs-

1 Sincal, III, pp. 92-3, an. 1653; ipariu, Acte i fragmente, p. 205.1 Dobrescu, Fragmente, p. 31 i urm.

-

www.dacoromanica.ro

.348 N. lorga

pandeasca cele trei carti calvine : Catechismal, Noul Testa-ment, Psaltirea §i, pe langa vechile conditii, sa judece cuprotopopii $i sä primeasca ultimul apel la superintendentuldin Balgrad, unde se vor tinea $i soboatele. Iar peste un anMihail Molodet ajunge episcop de Maramufa$ unde se siintampinA pang mai tarziu, ca urma$ al popilor" calatori de!Ana atunci. Ingustat astfel din toate pärtile, cu toate sum-

iIe de a servi calvinismul, bietul popa Simion Stefan",trebui sa ceara cu umilinta a i se inoi Vladicia peste Ardeal,ceia ce se si -ram la 7 lulie 1651 2.

Urma$ul lui. Inca din 1652 nu inainte de 1652 si pentruca la aceasta data el era in Tara-RomAneasca, prah" inain-tea maretiei Mitropolitului sàu , a fost Ardeleanul, Pano-nianul" Daniil, Csulay, acuma superindent, se ingriji ca el säprimeasca, jurand, acelea$i conditii de care inaintasul ski-fusese silit a se tinea in tot timpul pastoriei liii 3. El n'avuparte insa de o carmuire lini$titä ; Gheorghe Rákóczy, ompornit $i ambitios, care visa Coroana Poloniei $i incepuchiar, in Decembre 1656, un razboiu, cu ajutoare moldovene$ti

muntene, pentru cucerirea acestei teri, nu era un ocrotitorsigur nici inteo privinta. Cu doua zile inaintea manifestuluisalt de razboiu impotriva Poloniei oficiale, la 28 Decembre,el numia un alt episcop, dupa recomandatia aceluiasi Csulay,fara a pomeni macar in actul de numire fiintarea trecatoarea Mitropoliei lui Daniil 4.

Sava, superintendent si urmas al superintendentilor cariau mai fost va trebui sä tipareasca cArti in limba de obstea bisericilor peste rare e pus", sa tie scoli" $i sa-si pla-teasca datoria catre Craiu, dupa" datina, -Fara a se mai men-

1 Ibid., p. 34; cf. Barlea. Inscriptii marainurefene, in Studii doc.,XVII, p. 42, no. 161; p. 43, no. 164 (1653).

Dobrescu, /. c., pp. 34-6.3 Marki, citat si de Boros, in Unirea de la Blaj, n-I jubilar.4 Cipariu, Arclzivu, p. 648 i urm.

V. I. Radonici, Grof G. Brancovie', Belgrad 1911.

sal,

o

ai

ft

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 349

tiona acum indatoririle impuse si lui Simion Stefan. El vaavea supt puterea lui tot Tinutul pe care-1 avuse acesta, darsi uncle parti care nu fusesera supuse adevaratului sau Ina-inta$, precum : comltatul Albei, Severinul tot si Mehadia"in legatura cu el, deci, Inidora si locurile din prejurul ei,Bihorul intreg si regiunea Beiusului, Maramurasul si, nu maiputin, toate Scaunele secuiesti si sasesti", intru cat privestepe cei de rit ortodox, Greci, Sarbi $i Romani". Protopopiivor asculta de dansul.

Fagarasul singur famasese astfel de o parte ; cele patruprotopopii de aice fura unite cu acest prilej inteun episco-pat formal, fireste curat calvinesc '. Aici stäpinia ca $i sus,.in Maramuras, vaduva lui Rikóczy cel d'intaiu, Susana Lo-rantfy, care -Neu in Fagaras si o $coala româneasca $i lati-neasca, menità a lumina $i a calvinisa in acelasi timp 2.

Daniil primi sä ramaie si in aceastä situatie Inca mai su-pusa si in acest cuprins asa de stramt. Sava insä nu voi sä 1recunoasca, $i numai in 1662, la 20 April 3, dui-A lamurireavremilor grele ce venisera peste Ardeal, cu scoaterea lui IRA-kciczy cel de-al doilea, numirea in locu-i a lui Acatiu Barcsai,Banul de Lugoj, apoi a lui loan Kemeny, prietenul lui Matei-Voda, dupa intrarea Turcilor in tara si jafurile lor neauzite,noul print Mihai Apaffy, in urma cererii lui loan Bethlen,istoricul, scotea partite de peste Olt de supt autoritatea Vla-dicai de Balgrad, supuindu-le statornic lui Daniil episcopul" ;cu acest prilej i se spunea deslusit ea va trebui sä se tie deconditiile obi$nuite $i sa fie supus episcopului legii orto-doxe", adeca lui Csulay 4.

1 Ibid., p. 554: pomenirea unel concesii a principelui Apaffy pentruca Romanii de acolo sA-si tie protopop rcrnAr esc si episcop` ; fArA data.

2 DupA Pokoly, Istoria Bisericii reformate in Ardeal, la Bunea, Mi-tropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906, p. 62. Cf. lorga, Istoria invd-tdmdntului, p. 54.

3 Act al lui din 1661, la I. Lupag, Studii, conferinte f i comunicdriistorice, Bucuresti 1929, p. 191.

4 Actul e tipArit pentru intaiasi datA de Bunea, in Vechire episcopii,p. 113, nota 2.

www.dacoromanica.ro

350 N. Iorga

Nici aici nu putu el sa ramaie statornic ; gonit Intaiu, lao data pe care o putem hotari, pe la 1659, cind noul prin-cipe Acatiu Barcsai adaugi Fagarasul iarasi la Vladicia Bäl-gradului cu acest prilej se scutira de bir, dar nu si decinstea domnilor de pamânt, preotii fagaraseni de dus-mania fireasca a lui Sava, care, cum vom vedea, prin obâr-ia si legaturile de tot felul ce avea, era mult mai tare

d e cat acest biet pribeag batut de asprele furtuni ale neno-rocirilor, Daniil se adaposti, la urma, in Tara-Romaneasca,unde iscalia si, inteun tarziu, cand se facea la Bucuresti, prinanii 1680, alt Mitropolit de Balgrad, Varlaam, Daniil proinArdelean". El muri astfel Intre clericii cu cari traise si lucrasepentru cultura ca tanär, si-si parasise la moarte ratacirile cal-vinesti 3.

Sava Br'ancovici si Corenici" stäruia i Inca mai multdecat dansul tinea la aceasta fratele sàu Gheorghe, care-0zicea insa une ori si Brancoveanul 4, ca se coboara dinDespotii cu acelasi nume de familie ai Serbiei 5; cu toatacronica scrisa de Gheorghe si genealogia alcatuitä de dan-sul 7, aceasta coborare din ultima dinastie care a stapanit a-supra Serbiei, inrudindu-se, dupà pierderea acestei teri, cuNeagoe-Voda si cu Petru Rares, nu se poate admite 5. Se

Dobrescu, Fragmente, pp. 36-7.Ibid., p. 39 si urm.

3 Condica Sfdntd, la anul 16s7, no. XXI. La 1668 se afla la ma-TiAstirea Soveja ; Al. P. Dumitrescu, In Arhivele Otteniel, II, 5. Cf. ace-Iasi in primul Omagiul Bianu.

lorga, Studii doc., XIII, p. 202.Cu aceastA chestie se ocupA profesorul I. Radonici de la Belgrad,

intr'o intinsä lucrare, publicatA in sarbeste, asupra lui Gheorghe. Pattidin cronica au fost tra fuse de d.Silviu Dragomir, in Anuariul Institutuluide la SHAW.

6 Revista critico-literard, I; texf complect, dupA alt manuscript, inRevista Istoricd. H.

In anexa la Engel, Geschichte von Serwien." La AleKaniru LApqneanu erau adapostiti in 1566 Gheorghe, Pavel.

Stefan, Ecaterina Maria, copiii lul MicIau i nepofii de fit ai herfegu-lui Stefan; Jireilek, in GrioM.Gpiicim; pp. 90-1, no. 96.

lui

1

pi5

I

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 351

tfascuse la Inau, in acele pärti in care necontenit se purtaupta dintre Turci si crestini, dintre cari cei d'intaiu avurgstapAnirea terii pang la rgscoala intetitä de Sigismund Bi--thory la 1595 ; atunci, multàmitä mai ales vitejiei lui Gheor-ghe Borbely, se luara in curând Inaul, tabara ardeleanäera la Inätt la 14 Octombre ', Siria, Ceanadul, Aradul $iLipova 2, $i astfel incetà beglerbegatul de Inau, care e po-menit la 1588, de pilda . Peste putin Turcii capatara ins'aiarlsi cuiburile lor dela InAu $i Lipova4, de unde Mihai Vi-teazul, ajuns st5pAn al Ardealului, n'ar fi avut rggaz sä-iscoati ; dar ceratile acestea se dadura de la sine Impdratuluipe care-I represinta Voevodul cuceritor 6. Slujitorii, osta$ii luiMihai-Voda apärau Lipova $i Inaul, spre care ravniau iaräsiTurcii, la 1600 6. Pierdut, Inaul era c4tigat din nou de cres-tint la 1605 7.

Voevozi sarbi $i romani, cu un numar de pedestri, stateauacum ca stapani prin aceste locuri, $i din mijlocul preotilor,ortodocsi, nu calvini, ai acestor ateni razboinici se ridiain chip firesc Cate unul care putea fi socotit ca un protopop,dar isi zicea Vladica, dupä exemplul acelor Vlädici pusi deTurci pentru raiaua banateana si pentru Severin, pentru Ar-dealul la care poftiau, si sfintiti la Ipec, Vlädici dintrecari am cunoscut pe Daniil, al Ardealului $i Severinu-lui" ". Unul dintre acesti episcopi, Sava, e pomenit, la 15

Ianuar 1608, de Sigismund RikOczy, noul principe ardelean$i Craiu" unguresc, recunoscandu-i-se drepturile de maiinainte asupra unor biserici sarbesti $i romanesti din Ti-

t Hurmuzaki, XII, p. 137, nota 2.2 V. 0 ibid., XI, pp. 380-1, no. DXXVIII.3 Ibid., p. 709, nota 1.4 Ibid., XII, p. 448, no. DCC1.5 Ibid., p. 509, no. DCCCXVIII; p. 536, no. DCCCLVI; p. 615, no.

CMLXXIV.6 Ibid., pp. 818-9, no. MCLXXXIII; p. 836, no. MCCIV; P. 988, no.

MCCCVI.7 Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, p. 25.8 V. mai sus;_cf. tabla.

www.dacoromanica.ro

352 N. lorga

nutul ditionis nostru ardelenesc ", dar scotandu-se desupt ascultarea lui preotul Mihai din Voivodeni, un fel deprotopop calvin. Sava se luptase i uneltise la Lipova, pentrucapatarea din nou a cetatii, smulse de Turci dui-A caderealui Mihai Viteazul, $i avea de aici inainte resedinta lui acolo ;in apropierea Lipovei Rakóczy-i daruise si cateva mosii, carefusesera in atarnarea cetatii 2 ; mai scotea venituri, pe langàacelea culese de la oarecare biserici [ale Sarbilorl $i Ro-manilor, ce sant risipite prin Ardeal", de la o moara langaRadna, pe Muras s. Cand insa, dupà moartea lui SigismundRikóczy, Turcii intrara din nou in Lipova, Vladicia lui Savatrebui sä aiba, neaparat, un sfarsit, $i preotii banateni sesfintird pe la schituri cu privire la viata manastireascaprin acele pàrfi n'avem insä nicio $tire sau prin vecini.Numai in Novembre 1613, dupd o scurta fasä de stapanireimperiala, Bethlen Gabor, cu ajutoare turcesti, putea sä-siadauge la Ardealul sau Lipova $i 1nu1, care-I aparau spreApus. Inca la 1658 Tinutul a fost apoi ardelenesc, avandu-sicenttul in luau, in Boro$-Inau". De la o vreme insa, ramaindal Turcilor, multe familii românesti din aceste parti trecurain Ardeal, unde Inca de pe vremea lui Mihai Viteazul unuldintre Voevozii sarbo-romani din Tinutul murasan, Rat Mi-hail, facuse biserica din Tiu$ 4.

Se pare astazi cä trebuie sä se primeasca intru toate cei treiepiscopi banateni din neamul sau, inrudit cu Unguri, pecari-i insira Gheorghe Brancovici Matei-Moise, Longhin $iSava. In adevar, s'a dovedit cA Longhin Corenici, de postrigdin mänästirea sarbeasca a Beocinului, vechiu calator in Ru-sia, la 1624, sfintit peste patru ani de insu$i Chiril Lukaric,dui-A unchiul sàu Mitropolitul Sarghie (Sava), pentru ca iargsisa iea drumul Moscovei (1629)5, a fost Mitropolit" de

I Cipariu, Archivu, pp. 609-10.Dobrescu, Fragmente, pp. 15-7.Ibid.

' Cf. Bunea, Vechile episcopii, p. 116 cu lorga, Studii i doc., XIII,pp. 191-3.

Silviu Dragomir, Relaiiile Bisericii romdne#i cu Rusia in veacul

3

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisencii românesti 353

In Au, c5 el a eautat ad5post in Tara-Romaneasc5, undelucra icoane, pentru Matei Basarab, Doamna Elina si Mi-tropolitul Teofil, in August 1643, ajutat fiind de fruntasiboieri ca Vistierul Stroe, al doilea Vistier Serban si al doileaLogo-fat Udriste Másturel : la Comana se cetia pe piatra luide mormant : Cu mila lui Dumnezeu Longhin, cu neamuldintre Corenici-Brancovici, arhiepiscop de In5u" 1. CelaltSava, in mirenie Simion, a petrecut catva timp, impreunä cuun unchiu al säu, in mängstirea Comana, a lui Radu Serban.Apoi se intoarse acas5, tocmai in vremea cand maul siLipova se alipiau la Ardeal. Un nou Mitropolit, Sofronie, erahumit la Lipova si f5cea si el drumul la Muscali . Ar fi dusviata obisnuitä a preotilor din aceste locuri de margine, sidespre el s'ar fi spus cä e ziva pop5, noaptea hot", din parteaTurcilor pe cari astfel de clerici razboinici ii tulburau neconte-nit. Toate sant insA zvonuri tarzii, pe care nu se poate punemult temeiu, iar ca' Gheorghe Brancovici avea o imaginatief5rd päreche, nu mai trebuie s5 se dovedeasc5. De fapt,nimic sigur nu se stie despre nobilul sarb Sava Brancovicidin care diploma din 1656 a lui Rakóczy al II-lea facea unepiscop al Ardealului.

Gheorghe Brancovici aduce inainte gramata de intärire a luiSava din partea lui Stefan, Mitropolitul muntean ; ea poartàdata de Septembre 1656 3. Domn muntean era atunci Cons-tantin Serban, fiul lui Radu Serban, ctitorul Comanei, unde

XVII, din An. Ac. Rom.", XXXIV, pp. 12-3. Se pomeneste si frateleloan si nepotul Petru. 11 Intovarasia si arhidiaconul Teofil. Pentru Lon-ghin Corenici, si Liubomir Stoianovici, Stari srpschi zapisi i nadpisi,in Sbornicul" din Belgrad, 1923, pp. 149-50,

' Dupa o icoana de la Hilandarul Athosulul, descrisä In Spomeniculsarbesc, XXXIII (1898), Silviu Dragomir, in Revista 7 eologicd dinSibiiu, II, n-le 9-10. Acolo se mentioneaza si un studiu al lui Ruvaracdin care resultä ca loan, Patriarh de Pee, In secolul al XV1-lea, eraRoman.

2 Silviu Dragomir, I. c., pp. 15-6. Unii calugäri moldoveni acolo, p.16.5 V. Mangra, Mitropolitul Sava Il Brancovici, Arad, 1906, p. 50.

23www.dacoromanica.ro

354 N. lorga

i se aduseserà $i oasele ; e usor de inteles, deci, sprijinirea,de Care acest bun aliat al lui RákOczy, a unui calug'ar careliMeuse ucenicia in tali la noi $i restrangerea, prin aceia$i in-raurire, a lui Daniil, careli pArgsise otodoxia pentru o si-tuatie mai bunä peste munti. Se intelege iard$i cum, in mo-mente deosebit de grele, când avea nevoie de tot sprijinulDomnilor vecini in lupta cu Polonii, Rikóczy se invoi a dalui Sava o Iargä putere si a-1 scuti de indatoririle scrise la6re fuseserà supusi unii din inainta$ii sal. De alminterea,atotputernicul Csulay, calvinisatorul fanatic, se afla Inca $iacum intre cei vii, $i el recomandase chiar, pentru un motivsau altul, pe Sava.

Peste putin, stäpAnirea lui RákOczy, invins in Polonia $imatur deci pentru räzbunarea Turcilor, suzeranii sai, carierau jigniti de o ambitie ce nu mai tinea seamä de nimic,se prAbu$ia. 0$tile Sultanului intrarà in tali pentru a izgonipe acest hain care cuteza sä facä politicd pe socoteala luiproprie. Astfel, Sava avu nevoie de intärirea noului printardelean, Acatiu Barcsai, acelasi Ban de Lugoj $i rudd a luiCsulay, care la 1648 tipärise pe cheltuiala lui Catechismulcalvin tradus de Fogara$, predicatorul din Lugojul säu. Actulse dadu la 9 lanuar 1659, din Dej, in drumul spre Bistrita,

acum Sava dobandia $i Fagara$ul, smuls de la Daniil,care fu izgonit din Ardeal Amândoi Domnii români, Mih-nea al III-iea din Tara-Româneased $i Gheorghe Ghica dinMoldova, se aflasera in oastea care in 1658 d'adu puterealui Borcea Acos" ; cel d'intaiu avea pretentii de cunoscatorin teologiel pusese pe Patriarhul de Antiochie, Macarie,care, pentru a doua oarä, intorcandu-se de la Cazaci, stra-ntea terile noastre, sä-1 incunune ca pe un Craiu neatarnat,in Targovistea sa, de Rusalii . In timpul cand intaria pe

Dobrescu, Fragmente, pp. : 6-7 si de aid la Mangra, o. c., pp. 157-8.lorga, Doud contributiuni la istoria bisericeascd a Romanilor,in

An. Ac. XXXIII.a Iorga, Studii i doc., IV, p. CCXCH i urm. Patriarhul de Antiohia

loanichle e pomenit 1.1 lorga, Doc. Cantacuzinilor, p. 9, no. XI.

I.

si

pi

Nom.%

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românestl 333

Sava, crescandu-i puterea, Barcsai avea Inca in jurul sau,dupa Intoarcerea de la Inaul intarit de osta$ii români dedincolo de munti, in Octombre din anul trecut, strap' decurteni" din Principate, nu mai putin de $eisprezece stea-guri, $i in curand el trebuia sä incheie, ca sa poata rama-nea, tratate formate cu amandoi Domnii '. In aceleasi zileand Romani in arme, supt boieri munteni $i moldoveni,hotariau toate in Ardeal, Sava mergea la dieta stransd inBistrita de Acatiu Barcsai $i era Intovara$it de MartinSzarpataki, insemnat nobil ardelean, care, la curtea" luidin Sarpatoc, din Sarospatac", unde a fost Ingropat apoiRákóczy 2, avea giude" roman, pe Mandin Cozma 8.

Sava era pe atunci Inca Idea re$edinta, .caci Turcii arse-sera totul in Balgrad ; nu-$i facuse nici pecete noua, in loculcelei vechi distruse in nimicirea manastirii si a bisericii luiMihai Viteazul : II vedem in 1659 pecetluind cu un talerde-ai Imparatului Ferdinand 4. Cu acest prilej capata el, decare Barcsai avea nevoie pentru a-i atrage pe Romani, scu-tirea preotilor români de dijme, de none", de cvinte" $icvarte", atat in Ardeal, cat si In comitatele exterioare 5.Cum $tim, peste cateva zile preotii fagaraseni In deosebierau $i ei scutiti de orice dajde craiasca obi$nuita 6. Craiul"cel nou se afld in April la Gherla, si, Insufletit si acum deaceia$i bunavointa fata de preotii romani, cari-i puteau fi..aa de folositori, el cam nobil pe unul din ei 7. FArà niciun

' Ibid.2 Sincai, III, p. 136.3 Cf. lorga, Doc. Bistr., I, pp. 96-7, no. CXXVIII; II, p. 9, no.

CLXXVI; Hurmuzaki, XV, p. 1182, no. MMCCXIV; p. 1289, no.MMCCCLXXXVI,

' lorga, Doc. &sir., II, p. 9, no. CLXXVI ; Hurnuizaki, XIV, p. 1289,no. MMCCCLXXXVI.

5 Sincai, la anul 1660 ; latineste la Cipariu, Archivu, pp. 171-2, laFiedler si de acolo In Mangra, Sava Brancovici, pp. 158-9.

6 Dobrescu, Fragmente, PP. 38-40.7 Ibid., p. 41.

www.dacoromanica.ro

356 N. lorga

fel de condifii si presiuni se intkria apoi in Iunie protopopuldin Inidora '.

La 28 August 1659 insä Gheorghe Rakóczy era adultintors in Ardeal si incepea lupta pentru reckstigarea puteriipierdute. Romanii in cea mai mare parte se hotArark pentru"viteazul lor Racolcea". Cu sutele si miile, boierii fAggrAseniin frunte cu credinciosul lui Gheorghe $tefan-VodA, Iacob,Nagy de Harsányi 2, terani din sate, preoti alergau suptsteagurile lui; dintre cei din urmä se deosebi prin stAruinfisi indräznealA fostul protopop din Inidora, inlocuit de Bar-csai, calvinul Chrilà, care avea cu el sase sute de Romani sipe cApitanul $tefan Roman din Teleagd si se luptA cu ei laSibiiu, la Inidora, la Deva si apoi in pArtile de Apus, inTara Motilor, pe Crisuri, langA Oradg, chemând pe ai skidin sate la rAzboiu si la fasplata nemesiei; fu vAzut la Zlatna,la Aiud, ca un inaintas al luptAtorilor de mai tarziu, prAdandsi prinzand pe nobili, cari-i ziceau ticAlosul de popa Chirilà",panA muri luptand cu Turcii in campul Cristisului de langgTurda, acolo unde fusese ucis si Mihai-Vodà 3.

SA se adauge cA la RákOczy, cu care se aliase Mihnea-VodA, veni in solie Mitropolitul muntean Ignatie Sarbul,urmasul lui $tefan care sfintise pe Sava, Ca pe langA dansulisi cAutà norocul si COnstantin-Voda, cel care a ridicat dinnou biserica din Muncaciu, si Gheorghe $tefan, care stAtuseun timp la Sighet, in ace1asi Maramur4, ca la Curtea lui seinfati$d $i un sol de la Hatmanul Bogdan Hmilnitchi '. Savanu putea face, din partea lui, altfel cleat sA treacA in tabararakóczyank, unde erau toate legaturile si toate datoriile lui ; ilvedem scriind de la BAlgradul acestui Craiu in Decembre 16595_

' Ibid., pp. 41-2.2 Cf. lorga, Acte fi fragm., I, pp. 285, 288-91; $incai, III, pp. 120-6 ;

comunicatia mea la Academia Românà despre Documentele din Stock-holm", 1929.

3 Sincai, III, pp. 126-7 $i 130; lorga, Sate fi preoti, pp. 65-7.4 lorga, Studii fi doc., IV, p. CCXCV1I $1 urm.; $incai, III, p. 124.5 lorga, Doc. Bistritei, II, p. 9, no. CLXXVI ; Hurmuzaki, XV, p. 1289,

no. MMCCCLXXXVI.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 357

Barcsai fugise, dar Turcii bariateni II adusera inapoi, $1,multe luni de zile, in 1658 $1 1660, Oa in primavara, elstatu in Sibiiu, incunjurat de Gaudy, cu seimeni de pestemunti si cu säteni români din Ardeal l Si el avea unii osta$iromâni, ca pe Petru Balmos din Szarnostelka, nemes si el,care muri la 25 April 1660 $i fu ingropat româneste, cucantari in limba lui $1 cu lumanari aprinse ; i Petru Buday,.alt Roman, se afla inchis in cetate. La ingroparea Ini Balmos,nu la biserica romaneasca, facutà pe vremea lui GhenadieBrad 2, de jut-An Stoica, ci la cimitirul eretic Sf. Elisaveta, el-fu petrecut de episcopul pärintilor ardeleni" parinthiarumtransylvaniensium $ tim numele : era Ghenadie, care inlulie 1659 isi (la titlul de arhiepiscop de Bälgrad, Mara-muti$ $1 a toata tara Ardealului $i priveste pastoria Vladicai.Sava" ca ispravitä4. 51 Bra$ovenii 11 primiau, trimetandu-sedin Schei solli la dinsul penfru a li face acte duhovnicesti2.

Tulburarile, razboiul launtric, amestecul Turcilor urmar5in Ardeal $1 dupa moartea, intamplata tot in cursul anului1659, a lui Gheorghe Rak6czy al 11-lea. Din de n'a mai iesitVlädicia de Sibiiu, de asediu, a lui Ghenadie. Dar pe Sava-1intalnim la 18 April 1661 judecand un proces canonic6. CandTurcii impusera Domnia lui Mihail Apaffy, acesta Intri peSava, cu toate ea Csulay nu mai traia acuma, doar in par--tile de dincoace de Olt, lasand, de sigur, Tara Fagarasului,nu lui Ghenadie, ci vechiului Vladica Daniil (23 April 1662)7,

lorga, Studii i doc., IV, pp. CCCV- VI.1 lorga, Inscriptii ardelene, II, p. 180.3 lorga, Sate fi preoti, pp. 67-8.4 lorga, Doc. Bistritei, II, p. 9, no. CLXXV ; Hurmuzaki, XV, p. 1289,

no. MMCCCLXXXV.5 Stinghe, 1st, besearecei Scheailor, p. 10. 0 piatrà de mormänt in

cimitirul bisericii din Groapl la Sibiiu pare ca-I pomeneste ; lorga, Studlidoc., XII, Inscriptii ardelene, II, tabla.

6 Ibid., p. 10, no. CLXXVII.Bunea, Vechile episcopii, pp. 120-2, nota, i de aid in Mangra,

o. c., pp. 160-2.

Ii

'

7

www.dacoromanica.ro

358 N. lorga

in acelasi timp cAnd la VArset functiona un Mitropolit Teo-dosie, care ducea cu el la Moscova si pe calugarii dela Vodita, in frunte cu arhimandritul egumen Nicodim '.Totusi printul cel nou nu -Ben greutati pentru a intari, la1663, scutirea de dijme a preotilor fornAni, adaugind acuma6 ei nu vor da nici dijma viilor . De aici inainte insa Tara-RomAneasca, de altfel ca si Moldova, nu mai are nicio in-rAurire politica', nicio putinta de amestec in Ardeal, si astfelSava se gaseste singur inaintea principelui sail.

El nu tipareste nimic; nu mai avea, dupà cumplitele pra-daciuni turcesti, nici litere si nici macar casa de lucru saude locuinta, cetatea Balgradului fiind pentru cAtva timp cutotul ruinata. Zabava in publicarea de carti care i se porun-cise Inca prin cel d'intaiu act de numire si i se amintise primacesta de-al doilea, se taragani insä prea mult. Trebuia decinumai un superintendent mai hotarat si mai bagator desama in Scaunul de pe care Csulay ingrozise si batjocurise,pe rand, desorganisase si injosise, la sfarsit, Biserica roma-neasca de peste munti, pentru ca prigonirea sa inceapa. Savadddu insusi cel d'intaiu prilej de actiune impotriva lui mer-gand dupg milostenie la Moscova, in 1668.

II.

Imlurirea ruseascii a Moscovei asupra Romilnilor.

Fara inrAurire asupra noastra supt raportul politic, si cuatAt mai mult supt cel religios, fusesera legaturile de inrudireale lui Stefan-eel-Mare cu dinastia Tarilor Rusiei prin casa-toria fiicei sale Elena 3. DacA nu e admisibil ca in veaculal XVI-lea Moldova sa fi primit o intreaga mändstire de laun mare-cneaz moscovit, ea se poate mandri ca a fost in

' Silviu Dragomir, I. c., p. 16.2 Cipariu, Archivu, pp. 572-3, de unde in )tangra. o. c., p. 162-3.2 V. lorga, 1st. lui .5tefon-ce1-Mare, p. 2'04.

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii romanesti 359

stare &à raspundä la rugamintea lui Ivan Vasilievici de a ise traduce din grece$te in slavone$te Syntagma" lui Vlas-taris : manuscriptul lui Macarie, invatatul episcop de Roman,se pástreaza Inca t. Calugari veniau pentru eleimosina, cafalsul Mitropolit din Tara-Ungureasca" Ieremia, un Grec dinPelagonia, tovara$ de fuga al lui Radu Serban in 1611, carecapatase doar la 1620 rostul de Vladica in comitatele dede-asupra Ardealului 2. Apoi Luca de Cipru, viitor episcopde Buzau $i Mitropolit muntean, Venedict dascalul din Bucu-re$ti s, egumenul Constantin de la Sf. Dumitru din aceia$icapitala 4. Din Ardeal trecuse pe acolo, cum am vazut, $i

Vladica Longhin $i Vlaclica Iorest5 cel prigonit. Multa vremenumai intamplator oameni din partile noastre au nemerit inMarele-Ducat al Tarului, cautand blanuri si filde$ pentru Sulta-nul, facand apoi mai tarziu pang la departatul Mose" negot deCazaclii. Vasile Lupu s'a amestecat in afacerile Tarului negociindin chestia Azovului, ocupat de Muscali; el facu sa se predeagarnisoana, cumparata de dinsul, a ora$ului: in oastea tur-ceasca de supt ziduri se aflau $i Romani, ba chiar capitanulcontingentului muntean fu uciO. Dupa 3 Mart 1654 insa,Cazacii, pe rand dusmani $i prieteni ai lui Vasile Lupu, pen-tru acelasi motiv de incuscrire intre Timu$, fiul Hatmanului,$i Ruxandra, fiica lui Von', se supuneau Taruluicelui de-al doilea Romanov, si acesta pornise, pentru drep-turile neamului rusesc", de care vorbise $i Petru Movila,razboiul cu Polonia 7. Cu soli cazacesti, venirà atunci la noipentru intaia$i data Trimesi ai Tarului, cu vorbe pravoslavnicepe buze $i cu lacomie in inima. Matei-Vocia nu voi sa-1 pri-measca si nici vada cu ochii lui de bolnav care simtia

' SiIviu Dragornir, 1. c., p. 3.2 Ibid., p. 7.s Ibid., pp. 8-9.4 Se vorbeste si de moastele Sf. Nicclae, legate de Mihai Viteazul,

acum la Mitropolie; ibid., p. II.5 Ibid., p. 13 si urm.

lorga, Studii si doc., IV, p. CCV i urm.Ibid., p. CCL1V i urm.

sa-i

6

'

www.dacoromanica.ro

360 N. lorga

ca i se apropie sfarsitul, dar Gheorghe Stefan, DomnulMoldovei, fku altfel.

Era un om evlavios, care cladi in muntii Bacaului, cautandsa imite macar in sapaturi Trei Ierarhii stapanului dusmanitpe care-1 rästurnase, frumoasa mängstire a Casinului, unde is'a adus apoi, din strainatate, si trupul '. Dar carti n'a tiparit,si din vina Mitropolitului sau. Caci Varlaam se dusese lamunte", ceia ce inseamnä in vechiul lui lacas de la Se-cul, in clipa tradarii si a rascoalei, las'and pe un arhiereucti conOinta mai usoara sa incunune pe ambitiosul biruitor.Nici Anastasie de Roman, nici episcopul de _Radauti, faräa-si paräsi, macar, cel d'intaiu, carja, nu alergara la chemareacalcatorului de credinta si de juramant. Ghedeon de Husi nuse uitä insä asa de aproape la trecutul si vrednicia morald aDomnului celui nou si turna pe crestetul lui unsul sfintirii.El ajunse astfel Mitropolit '. Pe cand Varlaam cauta de avereamanastirii de unde-i pornise tot rostul de cleric si scriitor sise pregatia de sfarsit, scriindu-si, la 18 August 1657, inpresenta episcopului de Radauti, 'Sava (de la 1658, la Roman),ultima diata moartea marelui Mitropolit se intampla Incadin 1658, si la 16 April el intrase acum, fara frangere desuflet, in casa cea de lut a mosilor sai" , Ghedeon car-muia fárä cea mai mica stralucire sau cel mai slab semn deoriginalitate Mitropolia moldoveneasca, asa de sus inaltata pevremea lui Vasile Lupu.

Ghedeon, care sfintia si episcopi pentru Rusii din Polo-nia 4, era in fruntea Bisericii Moldovei cand solii rusi sosira

Intro frumoasä scrisoare, invinsul, lzgonitul Vasile Lupu Ii fagaduiasi el sprijinul la aceasta ; Sava, Documente putnene, Focsani 1929.

2 Ibid., p. CCXLIV i urm.3 V., pentru mormantul lui, lorga, Inscriptii, I, p. 31: inscripfia, sla-

voila, a pus Varlaam sá 1-o sape, pe o piatra alba, lmpodobitä numaicu un chenar i o singura floare, Inca din 1642. Pentru testament, An.Ac. Rom., X, pp. 345-6. Cf. lorga, Ist. lit. rom., I, p. 269.

Hasdeu, Arch. ist., I, It, pp. 65-6.4

t

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 361

la Curtea lui Gheorghe Stefan. Acesta era prea bgtrAn $i preaincercat pentru ca sà poatä fi in$elat de pref5cAtoria religi-oas5 a Muscalilor. 0 legalura cu dânii, cari propuneau lu-cruri asa de bune, ca ajutorul frä tribut, inapoiarea Bugea-cului, a Chiliei, Ismailului $i Cet5tii-Albe, a Benderului, i separu insA prielnicd supt raportul politic. Dupä solia in Mol-dova a lui Arsenie Suhanov $i faspunsul lui Voda printeuntrimes grec Ghedeon fu unul dintre solii moldoveni carimerserd la Moscova pentru a lua in biserica Uspeniei dinCremlin jur5mántul Tarului Alexie (1656)

Cunoa$tem $i o invoire de negot pentru Moldoveni,dat5 de Tar la 29 lunie 1654 '. Pe acel timp calugarii ru$iveniau. cu mArfuri $i cu uneltiri, la Soveja se -Ikea mAnästirecu bani de la Moscova, la Co$ula se trimeteau ajutoare cifhrisov , la Putna se pomeniau Tarii ca binefäcAtori si Mitropo-litul ardelean izgonit, lorest, tin Putnean, alerga la ImpAratulAlexie Mihailovici pentru a-si plAti gloaba impusä de Craiu"

Pe atunci Moscova pdrea sä se pregAteascä astfel de un marepoi panortodox. Luptele, intetite de fel de fel de agenti, $ichiar de Domnii nostri, intre doritorii de cinstea cea maimare ce putea sA capete un Grec, apoi eresia lui Chiril Lu-karis, nehotdrarea urma$ilor lui -lap' de dânsul, luarea unormAsuri a dror initiativA pornise din Chiev $i proclamareaunei Märturisiri" de ortodoxie, al cArii concept venise dinmânile lui Petiu Movilà, slabiserä foarte mult autoritatea Bi-sericii celci Mari" din Constantinopol 's. Patriarhii vagabonzi

cer$itori din Alexandria $i Antiohia nu insemnau nimic. Ceidin lerusalim, stdpânitori de mai multe boggii in partile slavo-

Silviu Dragomir, i. c., p. 29.' Hurmuzaki, IX p. 2.7: márturisirea din 1664 a lui Gheorghe Ste-

fan pribeag. Cf. izvoarele rusesti In Silviu Dragomir, I. c., pp. 29-30.8 lorga, Studii doc., IV, pp. 244-5, no. LXXX.

Ibid., p. 40.V. si mai sus, p. 359.

6 V., pentru luptele dintre arhierei, Hurmuzaki, Fragmente III, pp. 168urm., 176-7, 2 8 si urm., 218 si urm.

si

pi

°

gi

www.dacoromanica.ro

362 N. lorga

romane $i premergatori ai reformei din dogma, datine, ierar-hie, viata canonica $i viata culturalä in ortodoxie, avura uninsemnat rol supt Teofan $i supt Paisie, dar acesta se obosicurand I, $i numai norocul care-i dadu ca urma$ pe un clericinvatat ca Nectarie (1661-1669) mentinu o bucata de vremeprestigiul Patriarhiei. Dar nici acest nou Patriarh nu era unharnic calator, $i astfel grija ortodoxiei la Bucure$ti, la Ia$4la Chiev $i la Moscova, o avu, un timp, Paisie Ligaridis, la-tinisantul cu douà fete, care, ajuns, in umbra PatriarhuluiPaisie, arhiepiscop de Gaza, se intorsese la noi in 1644 $ijuca un mare rol in judecata dintre Patriarhul ruses; Nicon$i Tarul, care la 1660 pornise impotriva lui, lard a-1 puteadobori insa a$a de u$or cum doborase un print ardelean peVladicii din parnanturile sale 2.

Influenta moscovitä in ortodoxie fu impiedecata insa deaceasta cearta indelungata $i din ce in ce mai plind de in-vier$unare intre Tarul Alexie $i Patriarbul Nicon, un marePatriarh, de sigur, prin increderea in dreptatea lui, prin ener-gia cu care o apara $i maiestatea cu care $tiu sa o repre-sinte. Ligaridis, a carui chemare ar fi fost sä faca pace, pen-tru binele Cre$tinatatii in Rasarit, sufla asupra focului, poatepentru vechile sale aplecari latine, dar poate $i wimai dinambitie, din setea de intrigi a calugarului grec. Dupà ce di-honia dintre Tar $i Patriarh fu astfel inveninata prin silintiledibace ale raului oaspe, trebui sa se ajunga la o mare ho--Ware sinodalà. Pana atunci trecura pe la noi spre Moscovao suma de prelati greci, cari improspatara simpatiile pentruelenismul religios, cel mai sigur pastrator al datinei. insu$iPatriarhul de lerusalim veni in terile noastre la 1664, primitfoarte bine de blajinul Domn betiv al Moldovei, Istratie- Voda.Dabija, pe care-I sfatuiau $i calauziau Cantacuzinii, $i maiputin bine de Domnul muntean Grigore Ghica, totu$i un RA--sat-Wean de limba greceasca, de $i dintr'un neam de Arnauti

i V. si bibliografia ruseascd, In Silviu Dragomir, / c., p. 28.2 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 87 si urm.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 363-

sgraci. Nectarie fu oprit insg de a trece hotarele Imp5r54ieistäpânilor s5i, si astfel se intoarse, dupà ce petrecu un timpla Iasi, in chiliile de la Sf. Sava, mitoc al SfAntului Mormânt,unde d5dea invät5tur5 elineascA Nicolae Kerameus, care trecuapoi la Atena, el muri acolo in 1663 ' , iar, dupg clan-sul, alt dasc5I, mai putin vestit, Teodor din Trapezunt(t 16652).

Totusi se ajunse la un sinod de judecatà, dupg sosirea laMoscova, in 1664, a Mitropolitului de Iconiu, Atanasie, ti-mes al Patriarhilor, cari iscAliserà un tov.o in aceast5 pri-vintà. Dacä Nectarie nu putu sA vie, multämindu-se atrimete acolo pe arhidiaconul säu Dosoftei, dacA si Pa-triarhul de Constantinopol, Dionisie, cu atat mai mult, uninaintas al ski, Partenie, fusese spânzurat, in Mart 1657, suptinvinuirea ea' ar sta in legatur5 cu Tarul pentru a scoateGrecia din robie 3" , fu inipiedecat de a se duce la Mus-cali, Patriarhii de Alexandria si Antiohia luarà asupra lor ju-detul. Prin Georgia, si nu pe drumul obisnuit al Terii-Ro-mânesti si Moldovei, care li-ar fi fost inchis, ei rAsbatura'Add la cetatea de resedintä a Tarului, unde sosiau in No-vembre 1666. Sinodul se incepu indatà, si, cu toate simpa-tiile generale de care Nicon se bucura in Räsärit, el fu scosprin decret sinodal, iscglit de Macarie al Antiohiei, de Paisiedin Alexandria si de alti dou5zeci si nou5 de arhierei, Rusi,Greci, si chiar Sarbi, in Decembre urmAtor 1. Dar Dosofteitrebui sä stgruie la Constantinopol pentru ca Patriarhiisa se poat5 intoarce nesupgrati pe unde erau obisnuiti s5

1 V. Chrys. Papadopulos, AoatOsog, ncaptipx% lspocroMp.tov (1641-1707);extras din Nia .11:cbv", V; Ierusalim, 1907, p. 2.

i An. Ac. Rom., XX, p. 217, Cf. Papadopulos Kerameus, IV, p. 305(331) si Sath is, NEOBAX. (DLX0X., pp. 322-3. Pe Istratie-Vocla, care stia O.plateascá, 11 1äudau si profesorii scolii grecesti din Padova; Legrand,0. c., 11, P. 139; cf. p. 356, no. 548. V. lorga, 1st. inveittimantului, p.29.

a lorga, Studii s i doc., iv, p. CCLXXXII si notele; cf. Cdleitoriile Pa-triarhului Macarie, tract. Cioran, p. 160, nota I.

4 Chrys. Papadopulos, na...cp. 'lap., p. 150 si urm.

www.dacoromanica.ro

364 N. lorga

calatoreasca. Peste putin, la 23 lanuar 1669, Nectarie de Ie-rusalim isi parasia carja si, impotriva asteptarii tuturora, si alui chiar, se alese in locu-i foarte tândrul arhidiacon Dosof-tei : nefiind barbati in Ierusalim", spuse cineva ironic, allomnit Debora".

Cu ridicarea lui la demnitatea patriarhala incepe la noi onoua era greceasca, färà ca totusi inraurirea Moscovei si aRusiei polone sa inceteze cu totul. Intre cele doua curentese ila, de pe la 1670 la 1700, o lupta care face interesanta,

din alt punct de vedere cleat al personalitatilor, al con-flictelor dintre ele i, in alt ()Min, al raspandirii limbii ro-mânesti in cetire si slujba, aceasta parte din desvoltareaBisericii românesti

Indatä chiar dupa inchiderea sinodului din Moscova, Sava,Mitropolitul ardelean, impreuna cu fratele sàu, nelinistitulGheorghe Brancovici, care ar fi vrut bucuros sa unelteascaIn sama Tarului printre crestinii din Balcani, sosiau laMoscova, pentru a strange banii cu cari sa se faca din nouresedinta metropolitana din Balgrad 2 Gheorghe da insusiaceasta stire, adaugind ea, la 29 lunie 1668, de Sf. Petrusi Pavel, Sava a luat parte la slujba pe care o facura ceidoi Patriarhi greci, .cari nu apucasera a pleca, si noul Pa-triarh pus de dansii in Moscova s.

Principii ardeleni de la inceputul veacului avusera legaturiprietenie cu Tarii, trimetand la ei i Cate un Grec dintre

Cantacuzini 4. Data aceasta insa, cu toata scrisoarea de re-comandatie a lui Apaffy din 18 lanuar 5, calatoria Vladicai

In general, v., pentru Dosoftei, Chrys. Papadopulos, o. c.Memoriile lui Brancovici ; v. Mangra, o. c., p. 66.

8 Ibid. Pentru pretinsa visitA, la 1659-60 a lui Sava, in Silviu Dragomir,/. c., p. 35. Pentru cAlAtoria din 1668, ibid., p. 37 si urm.

Szildgyi, Bethlen Gábor fejedelem levelezese, p. 416 ; cf. Iorga,Studii 1 doc., IV, p. CLIX.

6 Silviu Dragornir, 1. c., p. 38.

I

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 365 .

românesc, care trebuia s5 fie calvin si care se intorcea cu mAnilepline de la ortodocsi, de la cei din Moscova, cari ateasesera,luarea-aminte a tuturora prin drama lupt-ei $i infràngerii luiNicon, cari aveau inThiiijlocul lor idoi Patriarhi $i o multimede prelati din tot R5sAritul i cari iesiserä abia din sedin-tele unui sinod unde se afurisiserà rascolnicii ru$i, dusmaniai elenismului ierarhic $i canonic, päru deosebit,[ de in-doielnicA. Stim Ca de fapt el a vorbit Rusilor despre mareamultime de crestini ortodocsi, Sârbi, Bulgari, Romani, caritoti s'ant gata $i asteaptä sä atace din oarecare parte cres-tini pe procletul de Turc ;. fiind in mare lipsà, nevoie sistrimtorare, toti ar alatui cu voia lui Dumnezeu, o oaste"El c5p6tase voia de a veni la Moscova tot la $apte ani 2.Cu streliti fusese el dus Ong la Smolensc a. Turcii st5tuseräpe ginduri inainte de a ingAdui intoarcerea Patriarhilorcari luaserä parte la sinodul din Moscova, si unul din eitrebui s5 paretiseasca" %fa labava". Apaffy, omul Turcilor,_nu crezu cg poate I5sa mult timp 'in liniste pe Vlädica lui,.intors din asemenea locuri primejdioase, cu "od5jdii, cucàrfi slavone, $i nu numai cu atitra4.

Intfiiu, dupä sthruinta noului predicator al Curtii, abiaintors din Apus, Mihail Tophaeus, care puse in miscare pesuperintendent, un om mai tolerant, i se impuse lui Sava, la20 Februar 1669, a doua zi dup5 intoarcere, dacä nu chiarin lipsa lui, acelasi program de pgstorie calvineased cucare se injugase grumazul inaintasilor sal. Se mai adauser5cu acest prilej si alte puncte, precum : intemeiarea de scoliromânesti in Balgrad si Inidora, in Maramur5s, in p5rtileChioarului, rämAind ca invätatura tinerilor s'a se poatà urmasi in alte coIi, cu aceiasi limba (uberiore linguae cultura) ;inoirea tiparului din Walgrad, pentru a se da la lumin5.

Silviu Dragomir, 1. c., p 39.Ibid., p. 90.

3 kid , p. 41.Cipariu, Acte ii fragmente, p. 257 si urm

'

4

'.

.

www.dacoromanica.ro

366 N. lorga

cArti folositoare, mai ales cele sfinte" ; inlocuirea preotilorcari nu stiu cleat sä boscorodeascA slavoneste", cu altiicari sä cunoascA temeiurile de nevoie ale Legii crestine"calvinesti si scrisul romAnesc" ; supunerea tuturor mAsu-rilor de ocArrnuire la apreciarea superintendentului si, dupäispravirea oricArui sobor romAnesc, infAtisarea VlAdicAi si aunei delegatii in sinodul maghiar calvin, pentru a se revedeahotararile si a se invata lucrurile Legii celei adevAratepreceptele bisericesti"

Sava n'avea nici putinta, dar nici voia de a urma acesteinvätäturi, si el era Inca destul de tare, prin legAturile, prinbogAtia i prin insusirile sale personale, pentru a nu fi tul-burat din causa neindeplinirii lor. SA se mai adauge càTophaeus nu eta Inca decAt inspiratorul politicii religioasea lui Apaffy si cA nu ajunsese la demnitatea de superin-tendent care-1 panea inteo situatie mai potrivitä pentru alovi. Deocamdatà actul din 1669 ramase numai ca o amin-tire a mAsurilor ce fuseserA luate in trecut 1 ca o indrumarepentru viitor. In sfArsit, Gheorghe Brancosvici se fAcuse fo-lositor, prin cunostinta lui de limbi si oameni, prin talentullui subtil de a lega si a deslega intrigi politice, lui Apaffy,care avea greutAtile lui la PoartA. CAnd fratele mirean cd-pätä mosia Vintului-de-jos si era insarcinat la 1675 sä re-presinte la Poartä pe principele sAu 2, era greu sA se pri-goneascA, de hatdrul fanaticului tangr predicator, frateleepiscop. Din potrivä, vedem, la 20 Decembre 1073, CA sescutesc preotii romani de orice dijmA, ca pe vremurile luiBarcsai 3.

Când un nou superintendent, Gaspar Tiszabecsi, urmAlui Petru KovAsznai, el ceru si cApAtA de la Craiu", la 14

Iunie 1674, o poruncA privitoare la descoperirea tipografiei

1 Cipariu, Arhivu, pp. 611-2; Mangra, o. c., p. 613 0 urm.* ThallOczy, in Szazcidok, 1888, p. 698 ; 1 In Ungarische Revue.

Cipariu, Archivu, pp. 573-4 ; Mangra, o..c., pp. 166-7 ; traducerealui Samuil Clain, ibid., pp. 70-2.

'

ai

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii române§ti 367

mai Rikóczy $i la dreptul sau de a supraveghia oricand peVW: lick pe vicarii lui, pe protopopi $i toti pastorii bise-ricilor roinânesti din Ardeal", ace$tia fiind datori a se in-fatisa oriunde i-ar chema el '. Iaräsi o hotarare menitä särarnAie numai pe hartie, odatä ce in dosul Vladicai stäteaputernicul frate al acestuia. Domn muntean era, apoi, peacest tirnp Grigore Ghica-Vocia, care in multe randuri avulegaturi tainice cu Apaffy, negociind intre acesta si imparat 2,si Vlädica Sava alergase sä mangaie pe Doamna lui Ghicain clipa grea a celei d'intaiu maziliri a sotului ei, cand eafugise desnadajduità in Ardeal 3. Mai mult, fratele episco-pului, Gheorghe, avea Inca din 1673 o intelegere tainica cuVon', si spre largirea" Bisericii ortodoxe 4.

Totusi, la 1675, Sava tinu cel clIntdia sobor al sau pentruindreptarea clerului in sens calvin. Predica româneasca,limba româneasca in Biserica, $coala de catechism, pe te-meiul, fire$te, al celui din 1640, din care Cipariu asiguraca s'a dat o noud editie la 16575; se inlätura multe ser-batori, se hotareste slujba zilnica in orase, iar la sate detrei ori pe saptamana, afara de serbatori ; se opre$te cu-nunia intre rude, a fugarilor, cari poate au legaturi de ca-satorie aiurea, a oamenilor Ili ; se interzic vechile datinede la morti: fuga inaintea preotului- ce a cuminecat pe bol-nav, tipätul pe uliti al femeilor, frica de ingropare Lunea$i Miercurea, darea de oi sau vaci", de gaini, de colacipeste mort ori peste groapa, aruncarea banilor in ea pentrudrumul sufletului pe la multele vami din alta lume, hra-nirea mortului si racorirea lui cu apa pre pajiste", spa-

' Cipariu, Archivu, p. 575 ; Sincai, la anul 1674 ; Mangra, o. c., pp.167-8.

2 lorga, Studil fi doc., Iv, p. CCCXII; cf. lorga, Despre Cantacuzini,p. CXIII si urm.

e lorga, Sate fi preoti, p 69.4 Hasdeu, in catalogul de documente ardelene publicat In revista

Traian ; Revista din kW, I ; Nearnul Romdnesc pe 1908, p. 252.2 Cipariu, Acte fi fragmente, pp. 60-79; cf. Mangara, o. c., p. 175, nota 2.

www.dacoromanica.ro

368 N. lorga

larea, cu molitv5, a oaselor se scrie, in batjocurg :. oaselor,hainelor" ; aprinderea de focuri in curte la Gioi Mari saula Blagovestenii" pentru inazirea mortilor, sp5larea pi-cioarelor dobitoacelor" si arderea lor cu lumina in frunte".Preotii vor fi numiti de VlAdicg, intrebAndu-se protopopulsi aducându-se marturii scrise de bune purthri ; ei nu vorpetrece la yin, nu vor primi 0' fie vornici la nunti, nu vorfi m5sdrici si vrajitori" ; ei nu vor inga'clui botezul cumir si apà sfintità, lgsarea in pa'fasire a bisericilor, necumi-necarea de patru ori pe an, purtarea pastilor pre de afafa"

asimilate cu cina Domnului" calvina de Catre mireni,binecuvântai ea dobitoacelor si molitvele asupra lor, vrajile" ,5i serbätorile dräcesti" de Marti si Miercuri, nici toaca dePäresimi a copiilor cari alergau la biseric5 azi, in Buco-vina, de Pasti, nici bAtaia cu lopata, nici stropirea cu apàde Inviere, nici hora in ceasuri de biserica 1. Cum se vede,se satisfaceau toate vechile cereri ale calvinilor ; si cä hotä-rArile se luaserä cu gAndul la Guvernul terii dovedeste siaceasta : cum amu avutu si p'anä acumu obiciaiu, si po-runcä, cumu in toate rugAciunile noastre sä facem pomanäpintru Marie Sa ,Craiu, milostivul Domnu". Nu se poate tä-gAdui serios nici aceia ca Sava a primit cu acest prilej, siin formä limpede, botezul cu orke fel de apd si asAtoriacu jurtimdnt 2.

In schimb, la 30 Decembre din acest an, Sava era asi-gurat de Craiu ca" nu i se vor mai aka datinile cele bune,nici nu se vor mai smulge parohiile ronlanesti, nici nu sevor lua florinii cuveniti Vlàdical, precum, se pare, incepusea face Tiszabecsi 3. La 1676 apoi se porunci aspru a nu semai lua dijmä de la preotii nostri 4.

I Cipariu, Acte fi fragmente, p. 145 si urm. ; Mangra, o. c., p. 79si urm.

2 Aceasta o aratd Bunea lerarhia Românilor, p. 266 si urm., si n'opoate infirma Mangra, o. c., p. 82 0 urm.

8 Engel, Geschichte von Serwlen, pp. 482-3 ; Cipariu, Archivu, p.651 ; Mangra, o. c., p. 74.

* Sincai, la acest an ; dupd Clain, in Mangra, o. c., pp. 74-5 ; v. pp. 168-9.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romane§ti 369

Dar in lulie 1679 se tinea un sobor pentru a lua socotealalui Sava de averea Bisericii sale $i, mai ales, de venitul$coalei s'a tipografiei", la care contrituise $i Craiul" insusi,&And 40 de florini, 40 de vedre de vin si 12 masuri de grau,pe care se oferia a le servi in fiecare an, pentru a se incepetalmacirile si tipariturile Mitropolitul veni in fata dusmanilorsäi $i se desvinovati pe deplin, aducand inainte tot ceia cese credea ca ar fi risipit

Pacea s'ar fi intarit apoi din nou, intre el si Apaffy,spune Gheorghe Brancovici, prin diploma de la 24 Octom-bre 1679, de gouä intarire pentru Sava, diploma pe careacesta ar fi facut-o sa fie primita" in dieta de la 16 Ianuar1680, spre mai depling asigurar9 impotriva dumanilor, cari-iuriau ortodoxia, pastrata Inca' in ciuda hotararilor de formadin 1675, ce atingeau dogma, dar loviau mai ales urmele pa-One, nu $i cele scrise la tipic", sau impotriva celorcari, straini, ravniau la bogatia lui, ori, Romani, umblau sa-iiea Scaunul8. Am putea descoperi cui se datoresc acesteprivilegii : noului Domn muntean, om mândru i energic, cucare toti vecinii trebuiau sa socoteasca, lui Serban-VodaCantacuzino, care, ca urma$ al Imparatilor bizantini, se sim-tia $i apärätor al ortodoxiei; el isi incepuse in Novembre1678 Domnia, care era menita sa dea o noua viata politiciiprincipatului muntean, si a Romanilor in de obste*.

De la un timp insa politica lui Serban-Voda se lamuri caprietenoasa crestinilor, celor din Apus, spre cari-I indreptaumisionari franciscani, ca si Gheorghe Brancovici, care se visaacum Despot al Sarbilor, liberati cu ajutor imparatesc dinvechea robie a Turcilor. Apaffy, dusmanul Nemtilor si cre-

Magyar Tort. Tar, 1878, I, p. 240.2 Zaconicul din Ciparlu, Acte i fragmente, p. 259 §i urm.8 Aceste acte se nomenesc de Gheorghe Brancovici; cf. Cipariu, Ar-

chivu, p. 651; Mangra, o. c., p. 75.Bunea t6g6.cluia aceste acte, aducând inainte cä dleta a anulat unele

privilegii ale preotilor grecl i roman!" care fuseserä lnscrise legal;Mitropolitul Sava Brancovici, p. 81, nota 1.

24

www.dacoromanica.ro

370 N lorga

dinciosul desävArsit al ImpAratului ssau din Constantinopol,era pentru dAnsul un spion, o piedecA, o primejdie. CrezucA Boate, cu bani, sä facA un Craiu", $i el se puse in inte-legere deci cu .pribegii ardeleni cad alergaserA la PoartA,$tefan CsAky, Paskó acestia catolici si Beldy. La inceput,cAnd isi luase abia Scaunul in primire, el se vestise ca prie-ten al vecinului s'Au; dar indatA el schimbA foaia, si nu trecumult pAnA ce Apaffy aflä cine stä la spatele trAdAtorilor säi,can, la Constantinopol, Ii gAtiau cAderei'. Partidul principe-sei, in frunte cu Teleky, cu Székely, cu Naláczy, indemnape Apaffy la mäsuri de energie impotriva celor ce se corn-promit prin legAturile Cu pribegii

In Februar 1680, Brasovenii plAtiau pentru potcovirea cai-lor V15dical RomAnesc" (des Bläschen Bischoff"), cari setrimet Craiului"4. Confisckile incepuserA: s'ar putea ca Sava,care aflase ca i se pregAteste soarta lui Iorest, cki pro-cesul deschis impotriva lui, in lulie 1679, urma incA', $i dindeosebite p5rti veniau plAngeri impotriva VlAdicAi, care nu-rneste preoti fArà sä intrebe pe protopop $i sfinteste bisericifArA stirea Craiului", sA fi trecut atuncea in Tara-RomA-neasca, in partile turce$ti", spune actul dp osAndA, $i caindatA dupA intoarcere sA fi fost adus cu sila la BAlgrad,unde se imbolnAvi. La 2 lulie se incepu in acesf ora$ marelesobor de judecatà : luau parte represintantii lui Apaffy, ju-ratii $i titorii" Mitropoliei, intre cari Pavel Suciu, protopopiidin Bglgrad, din Deva, din Ormenis si din Vint. Se aduseimpotriva bAtrAnului VIAdicA bolnav invinuirea cA nu cauth decatechism si de tipografie i apoi pentru a mai marl pu-

' V. si lorga, Studii i doc., Ill, pp. 96-8: scrisoarea e din 1691-2,cAnd se putea gAndi la mucarer, la intArirea dupA trei ani, Patriarhul1Zov, numit la 16S9.

Cf. lorga, Sate fi preofl, p. 73 si urm.s lorga, In* An. Ac. Rom., XXI, p. 222.

V. actul de osAndA, In Mangra, o. c., pp. 170-1.6 Bunea, Vechile episcopit, 13. 128.

'

`

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti :71

lintel scandalul si a da o umbra de indreptatire pentrusurile cele mai salbatece, si aceia Ca el ar fi trait culiitoarea fratelui sat.' insusi, Unguroaica Ecaterina TOmbsviri,'care $i dui-A neam nu-i putea fi ruda, cum s'a adaus pentrua-1 apasa $i mai mult. Tof5i, Tophaeus, acum episcop" alCredintei curate, Ii alese un procurator pentru a pari peSava, iar Craiul" numi o comisie judiciara, din care fäceaparte protonotariul sàu, un pastor calvin $i protopopul dinAlvint, loan Zoba'. Gheorghe Brancovici si negustorul PaterIanas 2 nu erau in stare sä induplece sau sä induioseze astfejpe judecdtori. Fara a sta mult pe ganduri, ei scoasera, prinhotararea din aceia$i zi de 2 lulie, pe Sava $i din Vlädicie$i din ceata preoteasca m, dandu-1 in manile magistratilor.

Indata sinodul alese pe Iosif Buday de Piskints, vre-o rudaa celui ce statuse inchis la Sibiiu cu Barcsai ; deci un nobilpentru alt nobil. In imprejurarile obipuite, noul Vladica ar

si jurat conditiile calvine, de care nu scapà, nici decele vechi, nici de cele mai nouä, $i ar fi pastorit in liniste,ca Simion Stefan, Ufa' a se mai trudi cu gandul cà nimeninu I-a intarit si sfintit duhovniceste. Dar Apaffy $tia bine cepoate impotriva lui mania Domnului muntean, pe care o tre-zise. Deci, inainte de a da actul de numire Vladicai, el iitrime3e, cu doi protopopi, ca spioni i chizesi, la Mitrepo-btul muntean, pentru a fi intärit acolo, dupa leage".

De fapt, Iosif a fost recunoscut $i sfintit, dar marturia cei se dadu la Bucure$ti, e cea mai asprä critica a neomenieisavar$ita la Bdlgrad. Cel mai denainte Mitropolit Sava",spune acest act, care nu dovedeste numai solidaritate orto-doxa, ci $i simtire romaneasca, scotindu-se den Scaunii de

ce aomnea,sle acolo Craiulu Ardealului, inpreuna cu totilSvatulti färài 'a protopopilor Bisearicii noastre, carii santu

' Cf. Lupas, Studiile citate (nobilitarea lui, In 1664).' Asupra caruia v. lorga, Sate fl preofi, p.76; lorga, Doc. Bistrifei,

flurmuzaki, XV, tabla; Llpedatu, In Prinos Sturza, p. 301 0 urm., etc.8 Mangra, o. c., p. 169 si urm.

mg-

-fi iscAlit

zelti

www.dacoromanica.ro

372 N. lorga

acolo, pentru ale lui ncip4ti, de carele Svatulu, ca n4te oa-meni slobozi,l-au judicatu acolo, nepohtindu judecatd de aiu-rea, i alegAndu-Iti de acolo Craiulti cu totu Svatu tArgi $icu voia protopopilorti si cre$tinilorti pravoslavnrci, care sAnttiacolo lAcuitori, pre chir Iosif ieromonahulti", se primestenoul VIAdicA atArnAtor de Scaunul TArgovistii $i membru alBisericii noastre", numai ca sA nu rAmäe acelü ScauntivAduvti i crestinii de acolo fàrà pAstoriu, neputAndu cel maidenainte dobAndeascA Scaunulti, pentru nemutatele obi-ceaiuri $i touneale ce are respublica tArAi Ardealului"

La aceastA datA va fi ajuns la Curtea lui $erban-VodàGheorghe Brancovici, care alergase la Banul Radu din Cra-iova, fiul lui Udriste NAsturel 2, j de aici la Domnul ocro-titor plantru a-i cere sä apere, odatä cu dreptatea frate-lui sdu, ortodoxia comunA si cinstea neamului Dé si sedAduse, fie si pentru motivele arAtate, $i in forma aceia, in-tArirea lui Iosif, care primi, dupä cerere, cea d'intAiu con-dicA de zaconic episcopal ° $i incepu visitatia sa 5, plAngerise fácurA la Constantinopol impotriva grosolanei samavolniciidin Julie, si la 30 Septembre Apaffy trebuia sä se indreptA-tateascA fao de oamenii sai de la Constantinopol, arAtAncta Sava a fost scos prin sobor $i cA are vinovAtii care side moarte l-ar face vrednic $i Craiului" Ii spusese infata $erban c numai de hatarul cre$tinilor din acele pArtia fost sfintit losif si cà nici n'a tinut in samA ce s'a adusimpotriva lui Sava, care aici, in Tara-Romaneasca, trebuia sAfie judecat Totusi Apaffy, inciedintat ca Brancovicestii stau

Actul este in Condica Sfdntd publicat de Cipariu, Acte ci frag-mente, pp. 234-5 ; Popea, Vechea Mitropolie, pp. 7-8 ; Ghenadie Enãceanu, Condica Sfdntd.

2 lorga, Studii si doc., V, pp. 710-11.8 Memoriile Jul Gheorghe Brancovici.

Cipariu, Acte i fragmente, pp. 257-63; Mangra, o. c., p. 92 i urm.5 1orga, Doc. Bistr., II, pp. 30-1, no. CCItV ; Hurmuzaki, XV, p. 1376;

no. MMDXX ; socotelile Bistritel, In lorga, Studii si doe., p. 52.7 orok-Mag. Allam-Okm., VI, p. 101.

7 Ibid., p. 97 ; Septembre 1680.

sa-$i

13.

1-11,

°.

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericii românesti 373

in legaturd cu Beldy i pribegii si CA de aceia a si fugitGheorghe, aruna in temnitä pe Sava, care nu putuse scApa,

a ceasta i pentru a-I impiedeza de a merge prin tarA, sfin-tind preoti si biserici", cum il pArAserA dusmanii Numai la28 Decembre, losif Ii COMA diploma de numire pentru te-ritoriul, pAnA la Olt DacA, in temnita sa, VlAdica Sava afost insultat i bAtut, rAmAne tot asa de indoielnic ca si mitealtele care s'au scris pe sama lui : certe cu Craiul, priete-nie cu CrAiasa, etc. ; asa ceva n'a indrAznit poate Apaffy,,care stia ce bine pot sä sape Domnii români, cu Grecii lormai dibaci deck toti mAndrii agenti unguri ai Ardealului. La1681, in August, CsAky i Pask6 se invoiau in scris cu Con-stantin BrAncoveanu, nepotul lui 5erban-Voc15, pentru a dainapoi; dacA ar fi sA capete ei puterea, Scaunul vlAdicesc luiSava, si tot odatä sä lase in vechile drepturi i datine Bise-rica noastrei din Ardeal, sä ingaduie legea ortodoxA, ce sezice de obste : romAneascA in obisnuitele ei ceremonii vechi,c,u liber exercitiu, dupA legile terii, si, dacA unele lucruri arfi apAsate impotriva vointii lor [a Romanilorl, sA facem a seaduce, iarAsi, in starea de libertate veche, public, inainteaerii s". In curAnd nici nu mai era nevoie de cea mai groso-

lana formA a prigonirii, cAci Sava muria, in temnita la Vint,pe mosia fratelui sAu, ori liber, dar fara putinta de a parasitam.

Si in lulie 1681 unii II tineau de VlAdicA t. In ultimele lui

Tort. Tar, 1878, II, p. 706 ; cf. lorga, Sate i preofi, p. 342 si urm2 Cipariu, Acte i fragmente, pp. 60-70 ; Mangra, o. c., p. 173 si urm.3 Petru Major. p. 80, nota ; Cipariu, Archivu, p. 652 ; Mangra, o. c.,

pp. 179-80 Religionem orthodoxam, vulgo valachlcam, ab antiquo so-litis cetimonils eos uti, cum libero exercitio, secundum canones patriae,et, siquae contra voluntatem eorum in suis terminis oppressa forent,coram Regno pristinae Ilbertati restitui efficiemus. Metropolitam seu Vla-dikam Szavam, cum plena restitutione honoris, pristino officio uti cum plenaauthoritate elaborabimus et contra quosvis illegitimos impetitores, tamin religione, quam in libero exercitio ac cerimoniis iisdem patrocinabimur".

4 lorga, Studii i doc., XIII, p. 100.

8

'

www.dacoromanica.ro

374 N. lorga

zile el ar fi ivst cuprins in diploma de baron data de Im-paratul fratelui du, Gheorghe, la 7 Iunie 1683, dar nu maiträi pAriä in Septembre, and acesta fu %cut i conte.

Aceste diplome, citate numai de istoricul sArb Raici, n'arfi false cu toate cà, pentru Serban-Voda, Gheorghe era indin 1688 nnmai dumnealui Gheorghe Brancovici" 2 $i la 1681)i se zicea la Viena : acel individ", etc. 8. El fu indatà ares-tat $i statu douazeci $i doi de ani, inchis.

Astfel prin casul Vladidi Sava, care se poate pune, ince ne priveste, araturi cu acela al Patriarhului Nicon, Bise-rica româneasd din Ardeal ajungea sa"-$i strAngsa $i mai multlegaturile cu cea din Targovi$te, $i, orice ar fi fagacluit tre-dtorul episcop losif, care dispare In 1682 inc54, se dAdeaprilej de afirmare $i de recunoa$tere, chiar din partea priuci-pelui ardelean $i a nobilimii acestei teri, a dreptului de exis-tentä pe care-I avea ortodoxia româneascä acolo $i a drep-tului de control pe care, de aici, II putea reclamA Bisericaromâneascä a Principatului muntean.

In adevar, cand losif inchise ochii, urmasul du, Iodsaf,un fost episcop de Lacedemona, trecut de la noi in Ardealfu ales la Sighi$oara de doua sute treizeci si trei de preoti$i ativa protopopi ; numit, ce-i drept, in Ardeal, in dietace se adun'a in Fagara$ i nu in BAlgrad chiar dar,pe urmk el trebui s'a tread muntii pentru a fi ales din noude dtre un sobor muntean.

Astfel se zddärnicià regula pe care losif trebuise a o inscriein fruntea Zaconicului &au, famas astfel färä valoare: Alea-

Cipariu, Archivu, p. 653. D. Radonici crede ca diplornele sant au-tentice.

2 lorga, Gen. Cant., p. 235 si urm.Mangra, o. c., p. 22.1orga, Sate fi preoti, p. 81.

6 V. Alexici, in Revista teologicd, X, p. 80 ; cf. Rev. ist., 11, pp. 80-5_Se spune cá numai trei au fost contra lui. Toti II iubim pe losif (sic)Achaicus (sic): Acachie 1 ne impacam cu Molitva Sa" (ibid.).

^

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 375

gerea VI5dicAi nostru rom5nescu aicia in Ardeal este denmila $i den voea Craiului, care lucru ne este noaA ingAduitde la Craii cei mai de mult rAposati; cAnd va fi lips5, sese strAnga toti protopopii, $i Inca $i dentre ceilalti preuti, $i,den voe a tot sAborul, unindu-se toti la un cuvgnt, a$ea se-1aleagA; care, de se va pArea $i Craiului eä este harnic, a$ea-1va ,intäri in VlAclicie precum se veade in Probatae Constitu-tiones, titlul al optulea, articulu$ intai" '.

Sigismund Boer, un boier de Fagara$" de-ai Craiului",infra in Bra$ov cu Ioasaf la 26 Mart 1682 $i la 1liu Aprilacesta pornia spre trecAtoarea Branclui t , un adevarat drumde isp4ire, o CanosA a politicii ardelene calvine$ti. Iar la11 April Serban-Voda poruncia sA se strAngA sobor la Mi-tropolie ca &A aleaga $i sa hotAreascA pe cel ce se va gAsimai vrednic spre ingrijirea cea pastoreasca a Mitropolieiaceia'".

Biserica munteang de la 1654 la 1682.

Care era insä starea Bisericii muntene inteun timp cAndun Domn energic inalta a$a de sus prestigiul ei ?

Mitropolitul Stefan 1$i prelungi 'Astoria $i in vremurilenelini$tite de'naintea mortii lui Mateiu Basarab. In 1652 eltipAria Pravila cea mare, iar in Novembre 1653, in urma raz-boiului cu Moldova, ie$ia inaintea Patriarhului de Antiochia,

I Albe rAman rubricele: VlAdica cu ce rAnduialA trebue se trAiascA;ce-i deregAtoria titorilor; ce este venitul Beseareci; canonul protopopilor,canonul popilor; de popii carii yin dentealte tAri; de sAborul mare:obiclaiul, slobozie, tArie; de sAboarAle mid ale epariillor; despre aleage-rea diacilor, pre popie. Tot programul calvin azuse. Cipariu, Acte sifragmente, pp. 257-63; Mangra, 0. c., p. 93 si urm.

' lorga, in An. Ac. Rom., XX, p. 223.8 Condica Sfdntd, no. XVII.

www.dacoromanica.ro

376 N. lorga

Macarie, care intra in Targoviste'. Mitropolitul Ignatie, Sirbulde la Ramnic, care si acolo.si zicea arhiepiscop al Ramni-cului si al Mehadiei toate", H HMI ithXEARt, Ii urma, inimprejurari necunoscute.

Acest Mitropolit sluji la inmormantarea lui Matei, la sfin--tirea lui Constantin-Vocla Rascoala Seimenilor 11 cruta, si elmerse in fruntea soliei muntene care cercetä in Maiu 1655pe Gheorghe Rikóczy al II-lea'. $i Mihnea-cel-Rau Ii (làsarcina de a se intelege cu Craiul" in 16595. 0 scurtiiretragere la Ramnic in 1655 nu se prelungise prea mult 6.Dar, dupa caderea Domniei lui Mihnea, Gheorghe-VodaObica, sau macar fiul sau mai hotarat, Grigore, chema inScaun iaräsi pe Stefan, care statu de acum inainte ca Mitro-polit, cara a se mai insemna in vre-o privinta, pang la 25April 1668. Pe mormantul lui in Mitropolia din Targoviste,careia tocmai ii daduse un clopOt7, se insearnna cu mandrie,In romaneste, ca el a fost pastor in Scaun ani 20", tre-candu-se asifel cu vederea ca nedreapta si necanonica 'As-toria trecatoare a Sarbului din Nicopol, Mitropolitul tulbu-rarilor 8.

Soborul alese, la 20 Maiu 1668, in locul Romanului Ste-fan, din Ramestii Valcii de obarsie'", nascut insa din parintide la Costestii Argesului, pe alt Roman, Teodosie, care era

Calatoriile patriarhului Macarie, pp. 78-9; cf. Istoricul eparhieiRamnicuki, p. 44.

2 Istoricul eparhiei Ramnicului, p. 42: la 1646.' V. Cronica terii, p. 335.4 Iorga, Studii i doc., IV, pp. CCLXV, 33 0 urm.5 Ibid., p. CCXCIX, dupA Szilãgyi, Bellum boreo-orientale, II, pp.

557-8; Mon. Comitialia Trans., XII, p. 388 ; cf. lorga, Studii i doc.,lv, p. CCC.

6 Cal. patr. Macarie, p. 161.Iorga, Inscriptii, I, pp. 117-8.Ibid., pp. 122-3. Pentru a doua venire in Scaun" a lui Stefan In

1657 (apoi vine 0 a treia oarA), V. Condica Sfanta, notele la no. IX.9 Condica Sfdnta ; lorga, Studli §i doc., V, p. 629, nota 1.

lorga, Studii i doc., XIV, p. VIII, nota 2.

a

'

'

on

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 377

(le loc din Ve$temul Ardealului $i se calugärise la Cozia,ajungand apoi egumen la Arge$1.

Nu se calcau astfel drepturile episcopilor RamniculuiBuzaului. In cel d'intaiu Scaun, in locul lui Ignatie Sarbulfusese a$ezat, la 1653, egumenul Coziei, Dionisie, care fa-mase in tot cursul stapanirii tulburate a lui Constantin-Voda.Inca din Septembre 1658, statea in'sä la Ramnic un al doileaIgnatie, caruia i se zice, pentru a-I deosebi de cel d'intaiu :Grecul", arhiereu arnbitios, care, calcand pe urmelebului, $i intrecandu-I chiar, zicea numai episcop, cumera de fapt, ci : cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop Mitro-polit chic Ignatie de Ramnic, a toata tara", adeca a togaTara Oltului Domnul insa nu $tia, fir4te, decat de pis-cupia de la Ramnicul-de-sug"" $i parintele piscupul EgnatieGrecul" 3.

Gtecul nu era, de almirtterea, dintre carturarii din acestneam caH se salasluiau de la o vreme la noi, si pastoria luie tot a$a de stearpa ca $i a inainta$ului sail roman. Lamoartea lui, intamplata in Mart 1668, se alese, in ziva de21 ale lunii, Serafim, care era episcop de Buzau Inca dinvremea lui Matei Basarab, de la 1649 '. Serafim era unprea nou episcop de Ramnic pentru ca sä aiba dreptul dea pretinde la Mitropolie, $i Inca mai nou Grigorie de laBuzau, fost egumen de Brancoveni un ucenic de-al Mi-tropolitului iGrigorie ales la 4 April , inlocuitorul inacest Scaun al lui Serafim.

Dar, pentru a se aduce in fruntea ierarhiei muntene unsimplu egumen de la Cozia, mai trebuia un lucru. Dupaincheiarea Domniei lui Matei-Voda, dupà framantarile din

Cf. 0 Lesviodax, o. c., p. 400.Istoricul eparhiei, pp. 45, 48 si urm.

3 lorga, Studii i doc.. q, p. 604.Lesviodax, o. c., p. 440 ; Condica Sidtztel, no. I.

* Cronica sfánttl, n-le cf. si Istoricul eparlziei Rdmnicului, p.52.

nu-si

2

ai

Sar-

www.dacoromanica.ro

378 N. lorga

timpul lui Constantin Basarab, dupa venirea de Domni straini,greci, in Scaunul muntean, ca unii ce puteau fi mai siguriin credinta lor -NO de Turd, se alcatui in Ora, In jurul luiConstantin Cantacuzino Postelnicul, pe care Grigore Ghicapuse sa-1 zugrume la Snagov, pentru tradare, $i in jurulfiilor sal, dintre care doi, Draghici i erban, ravnirà Domnia,un puternic partid al boierilor de tall, Romani sau roma-nisati, neamuri bune si vechi, care intelegeau sa nu impart/cu nimeni cinstea, dregatoriile, veniturile. Cand placul Tur-cilor, cumparat, ca de obiceiu, cu bani, -Mai din Radu Leon,fiul lui Leon-Voda Tomp, un Domn al Terii-Romanesti,acesta fu aratat cu degetul ca strain el insusi $i ocrotitorde straini, ca stricator de datini si calcator de drepturi, siboierimea, care cetia in cronici $i avea si altfel intipariteintamplarile ultimelor decenii, se hotara a inoi impotriva luiceia ce se facuse de generatia batranilorimpotriva luiLeon-Voda insusi.

Pricini de plangere impotriva acestui Radu-Voda carevorbia greceste erau destule : marghiolii" lui, Sofialaul, Ba-iasachi, nu crutau nici manastirile in lacomia lor de banisi de bucate; din argintul icoanelor, spune cronica de fa-milie si de partid a Cantacuzinilor, se facurd sari si tipsiisi sale ferecate" pentru mandria trufa$a a Domnului ; pedegetele lui sau ale vre-unui puternic ocrotitor din Tarigradse vor fi mutat cele douà inele de aur cu pietre scumpe"de pe oasele sfinte ale moaVelor lui popa Nkodim" dinTismana, pe care Matei-Voda o inchinase la Sf. Munteaverile egumenilor treceau in Vistieria domneasca. Cel putinasa spun dusmanii 2.

Se pregatia o rascoala Serban Cantacuzino, Mare-Spatar,

' Stefulescu, Tismana, p. 189. Pentru fundatiile de la CAldárusani, Ji-tianu i Gura Motrului v. D. Samolu, Cri1dcirt4ani, Bucuresti 1924 ; 1. B.Georgescu, in revista Nazuinta, IV, 1-2 ; gramata egumenulti de laSf. Pavel din Atos pentru Jitianu, Spomenicul din Belgrad, LV(1912), p. 26.

2 Pp. 370-1 din Magazinul istoric, I.

;

5

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 379

era in mäsurà a strange la Bucuresti pe capitani, iuzbasi sislujitori ' ; trebuia ca un Mitropolit inteles cu nemultamitiidin acest partid national" sa' fie gata a lua crucea in manäpentru a merge, in sunet de clopote, inaintea cetelor ea's-

cuIate. Oameni evlaviosi, darnici pentru cele sfinte, ctitoride biserici in 1671 ei ispravirä frumoasa biserica de laCoeni pe Arges, langa Curtile lui Radu-Voda $erban, buni-cul lor 2 Cantacuzinii aveau multi pa'rtenitori printre cle-rici. $i astfel, cu voia lor i pentru interesul 4or politic,fu ales Mitropolit Teodosie.

Supt cuvant Ca' Domnul vrea sä ucidä pe boierii cari nu-iplac, se strânse la Curte, in ziva de 3 Decembre 1668, pecand se intorcea de la Moscova Mitropolitul ardelean Sava,o mare multime de boierirne si oameni din popor. De aicigloata pleca' spre Mitropolie, unde clopotele se pusera inmiscare pentru a inmulti $i mai mult numarul luptatorilorimpotriva tiranului patron al Grecilor. Un fel de sobor alrascoalei se tinu la Cotroceni, unde peste cativa ani $erbanera sa ridice mana'stirea sa, o capodopera a artei bisericestidupg tipicul definitiv care se elaborase pang atunci. Aici sealese deputatia de plangere care trebuia s caute tocmai inTesalia pe Sultan spre a-i cere curatirea pamântului terii deGreci. Radu-Voda se grabise a se lepada, la 9 ale lunii, prinact formal, indreptat catre arhierci", tustrei episcopii eraude -NO arhimandriti, egumeni, boieri, slujitori, popi, dia-coni si toti taranii cati sä afla vietuitori in tam DomnieiSale", de Greei laolalta si de fiecare dintre cei mai mari Iiideosebi, asigurand bunele chtini de pe vremea lui VodàMatei batranul

In mänästirile neinchinate, el se invoia a nu se pune egu-meni decal Rumâni, dupa obfceiul si tocmeala lor, iar om

I Cron. lui Constantin CApitanul, p. 160.' lorga, Inscripfii, 1, p. h8.3 Mag. ist., 1, pp. 13.-4.

s.

www.dacoromanica.ro

:380 N. lorga

strein, grec, sä nu fie volnic nimenilea a pune". Inchinarinotiä se opresc. Calugarii greci vor iesi din biserica dom-neasca a Curtii, -Nand loc unor popi mireni rumâni". Asupraacestor puncte, Radu facu juramant la Mitropolie

De fapt, Inca din April 1666, supt inraurirea Mitropolitului.*tefan, Radu Intarise hotararile lui Mihai Viteazul cu privirela inläturarea strainilor din fruntea oricarii manästiri ' si, cucatva timp inainte chiar, el oranduise intoarcerea acelor obi-ceaiuri bune ce era pierdute si precupite de streini"; unstrain putea ravni la egumenie, numai dad, fiind $i om defolos", stätea un timp la noi, ca sa se dea locului", daca-1primia soborul si daca jura ca va läcui pana la moarte" inmanästire, carmuind-o in dreptate si credinta i iind in samasoborul. Egumenul, de orice neam, va fi scos daca se vadovedi viclean si va incepe a lacui razvratit $i va fi dezmintealä fratilor", mai ales instrainand averea2.

De fapt, daca pe langa Radu-Voda se gaseste episcopulgrec Sofronie, de Vidin/ra Tismana, la Arges Teodosiela Dealu, la Snagov, la Campulung, la Calclaru$ani, la Arnota,la toate manastirile domnesti deci, care sant Insirate in acea-sta ordine erau la 14 April 1666 numai egumeni romani sicetind romane$te.

Astfel Radu-Vocla Grecul era prea slab ca sà poatä luamäsuri impotriva acelor dintre rasculati, cari ramasera ; cei-lalti, intre cari si Mitropolitul, adusera numirea unui nouDornn, potrivit pentru ca neamul $i aliatii Cantacuzinilor säpoarte toate trebile dupa vointa lor4. E bätranul Antonie-Vodadin Popesti, de la care Sava Ardeleanul capätä, la 25 April

lorga, Doc. Cant., pp. 64-5, no. XXVII.Actul v. ibid., pp. 61-2, no. XXII, e IntArit de Partenie a

Constantinopolei la 7173. Se hotAre§te cl Intre cele trei mAnAstiri, Tis-mana, Cozia i Bistrifa, va fi o legAturA care sA IngAduie unui calugArdinteuna din ele a ft egumen i la celelalte.

lorga, Doc. Cant., p. 69, sau Mag. ist., I, p. 401.4 Mag. ist., IV, pp. 371-2.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornariqti 381

1670, precum Simion Stefan capMase, cu toata calvinlalui, de la Matei-Vodd in 1650, intgrirea mosiei pe careMitropolia Balgradului o avea, Inca din zilele lui Mihai Vi-teazul, in Tara-Romaneasca1.

Teodosie dadu, fireste, carte de blastam pentru descope-rirea acelor boieri can indemnasera la uciderea batranuluiConstantin Cantacuzino 2. El intgri mgsurile luate pentru apedepsi pe Stroe Leurdeanul, puind supt actul de afurisanieiscalitura egumenilor romani : de la Tismana, Cozia undeera un Teodor, , de la Bistrita, Arnota, Dealu, Campulung,.Glavacioc viitorul Mitropolit Varlaam, poate un Moldo-vean , de la Snagov, Govora, Caldarusani, si, in al doilearand, ale celor greci, de la Sf. Treime Radu-Voda" dinBucuresti, de la Sf. Gheorghe, mitoc al lerusalimului,de la Gruia, de la Mislea, de la Sarindariul din Bucurestide la mängstirea Mihai-Voda din acelasi oras, afara de egu-menul Doamnei, Dionisie" (de la biserica bucuresteand aDoamnei lui $erban)3. Prin ei toti, Vornicul Stroe se prefacu,fara cea mai mica bungvointg, in parintele monah Silivestru",cgluggrire fara pilda pang atunci, pentru a scapa de la moarte.

Cand Grigore-Voda Ghica ajunse iarài Domn, fireste insacA veni ceasul rasplatirii pentru Mitropolitul cantacuzinescepiscopii de partid. Caterisirea lui Teodosie s'a sävarsit in-data dupg venirea in tug, in primgvara anului 1672, a Dom-nului din a caruia porunca fusese ucis Constantin Postelni-cul Cantacuzino. De sigur ca a fost un sinod de judecatärdin care trebuie sa fi facut parte, nu Vlddicii terii, pärtasila toata actiunea politica a fruntasuIui br, ci episcopi grecide peste Dungre, pe cari Ghica-i putea atrage tot asa delesne ca si Radu Leon. Pang atunci Mitropolitul prigonit deDomn Ii pargsise Scaunul de bung voie sau fugise peste

T PuFariu, In orele libere, Sibiiu, 1867; lorga, Socotelile Sibiiutui,p. 18, nota 1.

lorga, Doc. Cant., pp. 75-6, no. XXXII.8 Ibid., pp. 77 §i urm., 82-3, n-le XXXII!, XXXIII-a.

si

'

www.dacoromanica.ro

382 N. lorga

hotare ; o judecatà sinodalä, asemenea cu aceia care, in chipatat de dramatic, se ispeavise abia la Moscova, era si lucrugingas, i lucru greu aceasta putea sa" o $tie Grigore-Vodà din punctul de vedere al observkii canoanelor. Separe a Ghica va fi fost sfätuit atunci de arhiereul grec carein aceastä vreme a avut mai multä imiurire asupra intregiivieti religioase a Românilor.

Dosoftei de Ierusalim, noul Patriarh tank cki de ele vorba, se ocupa' in cele d'intaiu timpuri ale administra-tiei sale cu ordnduirea Frkiei Sfintului Morm'ant" de lametohul ierosolimitan la Constantinopol, cla"du unepitrop i un comitet de frati ale$i", apoi el incepu clklireamanastirii din Betleem, pentru care Constantin-Vodä Cknuldkluse in main Patriarhului Nectarie 7.000 de lei ', $i, insfarsit, cu sinodul provincial clin Ierusalim, menit sd alcatu-iasca" acea declaratie prin care se vestia lumii intregi ca inzädar aduc, in sprijin Calvinii din Franta in lupta lor cu Jan-senistii catolici dogmele Bisericii räsäritene, care nu consimtecu Chiril Lukaris Dar, inainte $i dupà sinod, el trebui sàealkoreascA pentru ca prin pomenile strânse sä poatä aco-peri o datorie de 100.000 de lei care apäsa asupra Patriar-Wei. Era in Iasi, la Duca-Vodä, prin 1670-1, i, de oare cefq chemat in 1674 la Constantinopol din Macedonia, Bul-g ria si Serbia", trebuie sä se creadd ca, dupä sinodul din16 2, el a venit iari prin terile noastre, ai ckor Domni $iboieri puteau ajuta mai mult pentru acoperirea cheliuielilorScaunelor patriarhale din RAskit deck teranii slavi de pesteDunke ".

Un Grec fu pus in locul lui Teodosie, unul de la Atos,egumenul Sfintei Treimi, deci al mAnästirii Radu-Vodä, Dio-

Chrys. Papadopulos. Aocang TC. 'Isp., pp. 6, 8.2 Michalcescu, o. c., p. 126 si urm..3 Ibid., pp. 6-7.

chreia-i

1.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 383

nisie '. El nu statu dedt prea putina vreme in Scaun si,dupà moartea lui, Inca de la 24 Decembre din acelasi an,se alege Varlaam din Glavacioc, care calltorise si el prinMoscova, la 1666-72, si prin 1671" ajunsese episcop al

Ramnic'; acestuia i se propusese Mitropolia Inca din prima-vara, dar el nu voise sa primeasca, precum marturisesteinsusi la iesirea sa din Scaun: chir Teodosie in sila s'a scosdin Scaon, si, episcup Ramnicului fiind, mi s'a fault sila decel de atuncea Domn ca sä ma mut la Scaonul Ungrovlahiei,si am primit toga' spaima Domnului, ca sà nu bed acestlucru far de cale", si chiar a doua oara, and lug carja cä-zuta din degetele unui mort in loc de a o smulge din mânileMitropolitului sàu viu, el ar fi %cut aceasta tot avându-sesila de spre Domn"'.

Dupà Decembre 1672 se ram o iniore care lovia greu ineparhia Ramnicului, de unde plecase Varlaam. Grigore-Vodaavea lAnga el pe un Daniil, striin, din tara Moldovei"; cucare era legat prin cine stie ce amintiri sau interese. Acestava fi ravnit locul pe care-I capatase Varlaam, sau macarScaunul Ramnicului ; neputându-1 multämi, pentru motive pecare nu le cunoastem, Grigore, care cetia prin letopiseteleterii si se invatase de acolo sä ceara lui Apaffy feudele saleardelene Fagarasul si Almasul, si stia despre Scaunul celvechiu de episcopie al Strehaii, pomenit si in cronica, s'au.socotit d'inpreuna cu totl cinstitii sfetnicii Marii Sale si autocmit si au asezat aceasta sfanta manastire a fi episcopie aTerii-Românesti"; Daniil fu sfintit de Varlaam singur b. Epis-copia Strehaii, pentru Mehedinti, pentru acea toata Meedia"

V. LApedatu, in Cony. lit., XXX1X, n-I 11-2; lorga, Studii i doc.V, p. 629, nota I ; Condica sfantd, no. X.

2 Biserica ortodoxd romand, XIII, pp. 678, 689-97.Istoricul eparhiei p. 53 si urm.; Condica sfdntd, n-leCondica sfdntd, p. 54.Pisanie contemporanA la LApedatu, Episcopia Strehail, pp. 8-10.Ibid., pp. 6, 14; cf. An. Ac. Rom., XXVI.

VIII-IX.°

5

°

www.dacoromanica.ro

384 N. lorga

de care vorbia Ignatie Sarbul, fu pastrata de Duca-Voda,supt care e pomenita in 1674 si 16755. Serban, aduandinapoi rosturi canonice, a trebuit sA inlature de la inceputaceasta ciudata episcopie din placul domnese.

Lasand la o parte rostul lui Varlaam in tiparirea de cartiromânesti, el ajutä pe Doamna lui Grigore Ghica sa ridiceschitul valcean Fedelescioiu. 0 fericita intamplare ni-a pas-trat izvodul cheltuielilor facute cu cladirea, inceputà la 30Iu lie 1673, si astfel stim ca s'au pus 90.000 de caramizi, inparte de la Jib lea, cu 80 de bani si un leu mia, andu-se insama mesterului de zid" Stoica si a zidarului Marin, pecad-i supraveghia logofatul Dragomir; ca varnicerii au costat10 galbeni unguresti, ca piatra de var a fost stransä de oa-menii din Radacinesti, Scaunesti si Dolofani, iar lucrul lazid, pentru carat si altele, de Jibleni ; ca piatra, in buduri"si cuiburi`;,s'a adus din Albesti, cu vataful de pietrari"Stoica, plAtindu-se un naem" destul de ridicat carausilor decatre dichiul Stefan ; c, pentru lemne, s'au tocmit patrumesteri; o evanghelie tiparita si frurnos legata cu argint, ocruce, un potir, un discos, o zveasda, o lingura, o copie, ocadelnita I trei candele cu, zale" le-a dat Doamna, si laaceastä d'intaiu zestre Vladica, din partea lui, adause : o Li-turghie de Mose", un Octoih, o cadelnita i o cruce 2.

In acest timp, la .Tismana erau inchisi fostul MitropolitTeodosie, logofatul si cronicarul cantacuzinesc Stoica Lu-descu si Gheorghe, socrul lui Aga Matei Cantacuzino :GheCrghe fu ucis aici, Inca din Maiu 1673 iar Teodosie,care statu si mai departe la zatocenie" pentru multele pri-

Arhiepiscopul Daniil care se aflä In 1686 in Focsani pe langä fos-tul Mitropolit moldovenesc Teodosie lorga, Studii i doc., VII, pp.321-2 , nu poate fi acest Daniil, care fusese numai episcop. E de sigurproin Ardeleanul", fugit, pentru vre-un motiv politic, din Tara-Roma-neascä. V. mai sus, p. 337.

lorga, Studii i doc., V, p. 484 si urm., i, pentru mosii, cf. /sto-ricul eparhiet Rdmnicului, pp. 57-8.

6 Cronica lui Ludescu, Mag. ist., V, p. 11 ; cf. p. 12.

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 385

hani" ce i se aruncase 1, scria nacäjit de la locul sail de po-cainta, la 9 August din anul urmator, cerand lui Radu Cre-tulescu, cumnatul Cantacuzinilor, i fiului acestuia, Parvu,surguniti si ei in Margineni, sä nu pregete la ce s'ar cadeapentru dansul". Plângeri si stäruinti care trebuiau sa fiezadarnice atata timp cat Ghica i apoi Duca-Voda, care nuera sä revisuiasca doar procesele pierdute de partidul canta-cuzinesc, avura Scaunul muntean.

Gaud insa Serban aka peste prigonire ca peste pragulmaririi sale, lucrurile se schimbara. Indata i se facu judet luiVarlaam. In primavara anului 1679, dand .pare-ca lui Apaffyun exemplu pe care acesta-1 urma potrivit cu interesele salesi intr'un mod care-i era special, Serban strangea la Bucu-resti, dupa cererea lui Teodosie, indata adus de la Tismana,si dui-A tomul" de invoire al Patriarhului de Constantinopol,Dionisie, care fu, prin urmare, intrebat, dupà norma amin-titä de curand in Moscova, ui sinod. Biserica cea mare_era represintata de Mitropoliul de Maroneia si de lenachiPorphyrita, care nu era numai agentul lui Serban la la Poarta'

el Ii cumparase Domnia, biruind pe Rusetesti, sprijinitoriilui Duca-Voda ci si Logofätul-cel-Mare al Patriarhiei Sialti arhierei straini, eari se intamplase atuncea aici", au fostde -NO, ca Metodie de Dristra (Silistra) , Impreunä cu arhie-reii terii" : Stefan al Ramnicului, fost egumen de Sado\ 1si ales de acolo la 15 lanuar 1673 hi un Roman ai carui ne-poti se chemau Badea i Irirnia, amandoi logofeti, iar parintiIi erau Bogdan 5i Nedelea 7, i Grigorie de Buzau ; egu-

Ibid.2 lorga, Studii i doc., V, D. 487, n-le 25-6.8 Ibid.. III, p. 96 i urm.4 Cf. Cron. lui Ludescu, in Mag. ist,, V, pp. 19-20. Dupà Hurrnuzaki,

XIV, lorga, In An. Ac. Rom., XXXVIII, p. 4 si urm.6 V. Condica sfantd, no. XIV. i un Ernanuil de Patras era pe atunci

la noi (ibid., no. XII).6 Ibid , n-le XII-III, pp. 45-6.

1st ricul eparlziei Rdtnnicului, p. 71. E 1ngropat la SArAcinesti; v.Bulat, in Arhivele Olteniel. If, 9 ; Rev. Ist., IX, p.202.

25

I.

°

'

www.dacoromanica.ro

386 N. lorga

menii ca $i boierii au fost chemati sa iea parte la dezbateri.Varlaam nu fácu nicio impotrivire, ci recunoscu lipsa de vi-novatie a lui Teodosie ; apoi au pus carja pre masa inain-tea Domnului si a tot soborul", ca odinioarà Nicon, desuferintile caruia $tia, fireste. Si, luAnd carja, Domnul audat-o Vladicai Teodosie, $i 1-au trimis la Mitropolie cu marecinste, Marti in saptamâna cea mare inaintea Pastilor, Apri-lie 26" '.

Schimbarea cea noua in Biserica munteanä fusese facutainteun chip ca e nu ingkluia nicio critica. Vradica depus sicel adus inapoi in Scaun nu-si pastrara ura. Varlaam cladi inliniste, in eparhia Mitropolitului, la Trivale, lânga Pite$ti, unschit care-i pomene$te incA numele 2, pe cand Teodosie i$ifacea $i el o manastioarà pe dealul de de-asupra Râmniculuiviilcean, la Cetatuie, ispravind-o la 19 August 1680 ApoiVarlaam, care trai pAna dupa sfArsitul Dornniei lui Serban-Voda, izgonitorul sau, fu asezat de noul Domn, ConstantinBrâncoveanu, la manAstirea Wancdciovului, si acolo poate isiincheie zilele ca schivnic se pare dupd Septembre 1698chiar.

Acest sobor muntean, presidat de un Mitropolit de locdin Ardeal, care se intitula cu mAndrie in titlul Liturghieidin 1680 Mitropolitul TArgovistii ci Bucure,stilor, arhie-piscopul a toata Ungrovlahiia $i exarh laturilor iproci", erachemat sä facä la 1-iu Aprilie 1682 alegerea unui nou epis-cop ardelean.

1 Cron. lui Ludescu, p. 20; cf. 0 Condica sfeintcl, PP. 54-5; Elemeri-dele lui Cariofil, trad. Eibiceanu, p. 12.

lorga, Inscriptii, I, pp. 140-1, no. LX.a Ibid., pp. 177-8, no. LXX.

Biserica ortodoxel románd, XIII, pp. 687-9; Iorga, Inscripfii, I,p. 141.

'

I

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 387

IV.

Biserica Romilnilor din Ungaria pftnA laUnirea cu Roma.

Pe atunci era atotputernicg inraurirea lui Dosoftei al le-rusalimului, care numai cu ajutorul lui $erban Cantacuzinoizbutise a resolvi la Poartä in sensul dorit de el vechea ches-tie a manastirilor inchinate" catre lerusalim si care capatasede curand, de la Stefan Petriceicu, Domnul Moldovei, inchi-narea catre Sfantul Mormant a Trei lerarhilor, o intarire ainchinarii facute de insusi ctitorul, Vasile-Voda '. Grecii nuerau priviti cu ochi rai ca pe vremea lui Radu Leon, candinteresul politic al unui puternic partid cerea aceasta, ci, dinpotriva, se urcau lesne la locutile d'intaiu, in care se pu-teau aseza bra grija. Astfel Grecul loasaf, fost episcop deLacedemona, fusese ales de soborul romanesc din Bucuresti,care, dupa conceptia curenta atunci, se gandia mai mult la orto-doxie de cat la neam 2. El facuse juramantul formal de orto-doxie neprihänita.

loasaf trecu in Ardeal ca un rasplatitor si pedepsitor, sim--tind in el toata Caldura unui inviersunat aparator al ierarhieistatornicite, al neschimbatelor canoane. Scoaterea lui SavaBrancovici o marturisia fatis ca un abus, caci episco-pul numai de Patriarhul sau drept-credincios se poate judeca,iar nici de cum de Craiur mirenilor, si de popii lui un-guri, eretici, Inca mai putin. Sava trebuia sa faca apel laConstantinopol, de unde ar fi venit delegati patriarhali. Ti-parirea de carti pentru slujbg in sens calvin e un mare pacat,si el, Ioasaf nu se va face cu niciun pret vinovat de dansul, ci,ca ierarh ortodox, recunoscand insä, ca limba ingaduita in

1 Chrys. Papadopulos, o. c., pp. 34-5.2 Candidati mli fuseserA un Nicodim si un Partenie, Romani amandoi,

cred; Condica sfantd, n-le XVII-VIII; cf. Popea, Vechea Mitropolie,pp. 940.

www.dacoromanica.ro

388 N. Iorga

Bisericg, limba poporului, va talm'aci si va da la lumina' cartide credinta dreaptà". F5rà s intrebe pe nimeni, cu puterealui vladiceascg, nefag5duit5, el scoase pe protopopii calvini-santi din Armeniu, S5c5date, Mohu, Corabia si Daia. Erahotarat, cu puterea de la Patriarhul Dosoftei, a izgoni pepreotii insurati a doua

Orice s'ar zice, din punctul de vedere national astazi, ori-ce s'ar fi zis atunci din punct de vedere calvin, de proto-popii din Vint, din Daia, din Balgrad, Inidora, Ilia, Tusceasi Romosel, represintantii legii reformate in mijlocul Roma"-nilor, ba chiar de protopopul Staicu din Brasov, orice ar fifost rugati s5 adauge magistratii din Sas-Sebes despre nes-tiirrta de romAneste a unui episcop care ar fi spus grecestesi Tatal Nostru, Crezul, cele zece Porunci si ar fi predicatgreceste de Pasti si-1 stim cä iscIia numai grecesteoricat s'ar fi- Carta impotriva celor din jurul lui, preoii sicalugAri r5sAi1teni cu pletele lungi, oriat ar fi fost invinuitcd a dat bani pentru Scaunul s5u si ca". a numit pentru darede bani, Ioasaf meritä tot respectul pentru credit*, consec-yenta si curagiul sau. Ortodoxismul militant intrase cu Ioasaf,zis Acachie, in Ardealul deprins cu toate uneltirile religioaseimpuse de Guvern, cu toate prefdatoriile si imbrobodirile.Când i se cem socotealä de un sinod chemat pentru a-1 iz-goni, nu voi sä recunoascä forul inaintea cgruia, el, episcop,fusese admis ; cerand si-1 asculte Craiul insusi, farg a spuneo vorbA de indreptätire, se lAsä despoiat de miträ si carj5de atre aceia cari nu i se puteau infatisa altfel cleat caniste barbari si eretici, prigonitori ai Bisericii celei adevarate(12-14 Iulie 1672) '.

Ioasaf plecä spre o m5nAstire de odihnä, incredintat sipe deplina dreptate cA si-a f5cut datoria intreag5. Mitro-politul Teodosie, din partea lui, bine sfatuit i energic in-

I Mon. Comitialia Transylvaniae, XVII, p. 292 si urm.; Torok-Ma-gyarkori Allam-Okmánytthr, VI, pp. 273-4. Cf. lorga, Sate si preoti,pp. 82-3; Dobrescu, Fragmente, p. 43 si urm.

oar5.

www.dacoromanica.ro

lstoria Bisericil române§ti 389

demnat de Patriarhul Ierusalimului, nu era om care sa -rack'pe voia lui Apaffy, Igsand a se izgoni episcopul pe care-1alesese $i-1 sfintise dupg canoane $i trimetând apoi dupa po-runcg un altul sau alegAnd si sfintind pe!acela ce i-ar fi fosttrimes de dincolo, de cgtre soborul de alegere $i de cgtreCraiul", stapAnitor $i in Biserica Românilor. Dacg superin-tendentul -Tophaeus isi avuse rgsbunarea, Teodosie läsg,In schimb, mai multi ani de zile Ardealul fgrg pastor, odatgce nu-i folosise instiintarea pe care o dgduse la 1680. BaInca se fgcu drum intr'acolo, la 1683, fratilor Lichudis, pecari Dosoftei de Ierusalim Ii trimesese in Moscovia pentrua intemeia acolo o Academie; ei petrecurg o bucatg devreme in Tara-Romaneasca, bine primiti de Serban Cantacu-zino, $i de aici trecurg in Ardeal, unde stgturg vre-o trei luni,cercetând cu deosebiti teologi despre deosebitele intrebariteologice $i despre Purcederea Sfântului Duh 1.

Ioan din Vint avu in acest rgstimp conducerea, in cel mairgspicat sens calvin $i in cel mai josnic servilism guverna-mental., a Mitropoliei neocupate. Despre ingltimea lui de con-ceptie ajunge marturisirea facuta la sinodul din 1682 caprincipele, Craiul", are toate drepturile asupra tuturor bise-ricilor din tang, pentru ca lui $i Imparatului turcesc, iar nuPatriarhului, Ii plateste lumea birul'. Asezandu-se la Sas-Sebe$

nu in Balgrad, el incepu $i lucrul de tipar pe care-1doriau stgpanii sgi : o culegere de predici la morti, culeasgdin cgrti unguresti, Sicriul de aur (1683), $i o cgrticica demorald calving, un fel de catehism poporal, Cdrarea prescurt, au fost traduse de el in româneste. In sfArsit acelacare la orice prilej se argta incunjurat de toti protopopii $itotu sgborulu Rumgnilor din Ardeale, tinu la 1684 $i unsinod dupg normele prescrise de Tophaeus, patronul sdu3.

Numai când Ioasaf muri, Biserica româneascg de dincoace

Chrys. Papadopulos, Tlcctp. hp., pp. 194-5.2 Mon. Com. Trans., I. c., p. 293.3 Ibid., XVIII, p. 237,

www.dacoromanica.ro

390 N. Iorga

de munti, a principatului muntean, alese un inlocuitor al lui,pe un calugar de loc din Vestem, satul lui Teodosie, si peunul care poarta caracteristicul nume de Sava, ca o amintirea Vladicai prigonit si intemnitat de Apaffy; el veni in Tara-Româneasca, aducand cartile de slujba romanesti tiparite acolo,$i pe care Domnul i le (Muse cu mana lui'. Ioan din Vint

ai lui, atatati de neimpacatul Tophaeus, nu-1 vor fi primit,sau el va fi pardsit iute, prin moarte sau prin retragere,rostul sau de Vlädica.

Dar la 1-iu Iunie 1685 soli munteni de la $erban-Voda,care se incredintase cä Turcii nu vor sprijini pe Csaky9, seaflau la Fagaras, i ei se invoiau a parasi causa acestui van-lator al Ardealului" si a incheia cea mai stransa legatura deapdrare reciproca cu Apaffy'. 0 urmare fu si aceia ea prin-cipele Ardealului se intelese la alegerea in Mitropolia dinBucuresti i dupa normele voite de Serban a unui nou Vla-died ardelean. Se alese Varlaam, ucenic poate al Mitropoli-tului muntean cu acest nume, care pleca la 23 Decembre1685 din Brasov, cu alaiu, pentru a capata puterea episco-paid de la izvorul ei traditional si canonic Avuse doi con-curenti greci, pe egumenii de la Cotroceni i Radu-Voda; IIsfintirà Teodosie si Daniil, fostul episcop de Ardeal. E dreptCa, la intarire, in ziva de 19 April 1686, i se impusera con-ditiile stiute, dar nu si pe acelea care se adaugisera pe vre-mea lui Sava Brancovici5. $i Varlaam tinu apoi soboarebinecuvantate de noul superintendent, $tefan Horty", si elrasa pe loan din Vint si pe Gheorghe din Daia, indiscutabilicalvini, sä lucreze cele d'intaiu carti de stujbei romanesti, cudogma curata": un Ceaslovet din 1687, o Rdnduiala a- dia-

Sant amintite in averea Mitropoliei; Cipariu, Acte i fragmente,p. 261; Mangra, o. c., p. 95.

An. Ac. Rom., XXI, p. 296 0 urm.' Mon. Com. Trans., 1. c., pp. 341-4, no. XCV.* An. Ac. Rom., XXI, p. 228.5 Mon. Com. Trans., 1. c., p. 496 i urm.; Cipariu, Acte i fragmente,

pp. 238-9; Cond. sfdntd, n-le XX1-II; cf. n-le XIX-XX.6 Cipariu, /. c., pp. 264-5.

si

.

I

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii rornänesti 391

constvelor din acelasi an si, in 1689, un Molitvenic, pelang5 opusculul Povestea la 40 de mucenici. Ahfel bun gos-podar, el facu daruri Biseiicii din Balgrad, de mult lAsatà inpArAsire pe vremea certelor dintre episcopi $i protopopi '.Primia s5 fie numai VlAdica" Romanilor, al cgror pi$pec"se intitula Horty, ca $i, dupg dansul, Stefan Veszprémi2.

Se gAsise in sfarsit un om moale care $tia s5 impace orto-doxia din inima lui cu calvinismth scos -la iveard in toatechipurile $i Domnul muntean nu mai era aplecat s5 se Indus-maneascd pentru prefacdtoriile lui Varlaam cu aliatul ce ca$-tigase in 1685.

V.

Biserica moldoveneascA de la cAderea luiOheorghe $tefan inainte. Nolte lucrAri literaresi tipArituri in Moldova. Mitropolitul Dosoftei.

In 1664, cand veni intaiu ca arhidiaco. n pe lang5 arhiereu!salt $i, indafa, inlocui ca exarh pe Patriarhul Necta-rie interile de la Dunäre, apoi in 1669, and fAcu cel d'intaiudrum al sau in Moldova, Dosoftei a putut cunoa$te laCurtea lui Dabija-Vod5, care se ar5t5 de la inceput un cal-duros sprijinitor al elenismului $i ortodoxiei represintate decucernicii oaspeti din R5sarit, pe un arhiereu roman carepurta acela$i nume ca $i dansul $i avea aceleav gusturi deckturar, aceiasi plaicere pentru tiparul in slujba legii, aceiasiharnicie.

Dosoftei Moldoveanul, na'scut la 1624, era dinteun neamde negustori r5sariteni: tatal s5u se chema doar Leontari,bunieul Barila, iar mama Misira, toate nume care nu sun5

' Sincai, 111, p. 206.2 Cf. Bunea, Vechile episcopii, pp. 140-2.2 Dosoftei, Psaltrea in versuri, prefata a doua ; Nectarie, 'AvtirsOync,

14,1682, Prefata.

4

www.dacoromanica.ro

392 N. lorga

tocmai romaneste'. Fiinda el zice tatalui sau Leontar Bari-lovici", fiindca Inca de la manastire stia, nu numai slavoneste5i greceste, dar poloneste si latineste, trebuie sa se creaddca neamul lui se asezase in Polonia, unde traiau o suma deGreci si Armeni hranindu-se cu negotul, iar numele rnatusiilui, Stanca, si al unui cumnat, Serbul, dovedesc ca ai luise strämutasera mai de mult in Moldova'; ei ge socotiau,spune un cronicar care a cunoscut pe Dosoftei, printre ma-zili" '. Ca rudd a lui e pomenit un Chiriac Papara, Liovean '.A petrecut cativa ani poate la Schitul-cel-mare, slavo-roma-nese, din Galitia, dar mai ales la Pobrata, manästirea ra-masa un timp in uitare si aproape in parasire, careia insaVasile Lupu ii dadu la 1645-6 un nou zid de imprejmuire si iva fi facut si alte daruri, Oland lucrurile manästirii inve-chite" i si, adaugim, stricate de pe la 1640 ', dupa navaliride hoti, betii, focuri, ramaind biserica doi ani si desco-perità7.

La 10 Maiu 1658 Dosoftei era, de si Inca final-, episcopde Husi, inlocuind pe Teofan,precum tot atunci Sava inlocuipe Anastasie la Roman : lamurirea o putem gasi in caderealui Gheorghe Stefan-Voda, in fuga lui tradatoare ; in vremeaunui Domn de la Turci, Gheorghe Ghica, banuim un sinodca acela din 1600- impotriva episcopilor pribegi 8. Mitropolitramasese Inca Ghedeon, de si omul lui Gheorghe Stefan si

' Hasdeu, Arch. lst., I 1, p. 118.2 G. Popovici, Index Zolkieviensis, in Candela pe 1884, pp. 750-1 ;

Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 279.s St. Ciobanu, Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, trad. St. Berechet,

Iasi 1918, p. 75. Cf. lorga, 1st. lit. rom., I, pp. 370-1.' Neculce, p. 233.6 lorga, Inscriptii, I, p. 62.6 Marturia lui Dosoftei; Melchisedec, Notite, pp. 163-4.7 Ibid. Soldan Vornicul si Gheorghe fratele lui Vasile-Vocil lucraserä

la clisearnità, la un turn si la trapezArii, dar luându-si ca plath o partedin avutul tnattastirii; ibid.

6 Cf. Melchisedec, Cron. Husilor, I, pp, 123-6 ; Cron. Romanului, I,pp. 277-8.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 393

agentul lui de odinioara la Moscova; tulburarile moldovenestidin 1658-9, cu n'Avalirea Domnului mazil $i cu scurta Dom-nie a lui Constantin Basarab, care, gonit de la Munteni, Iiincerca norocul si in Moldova, dadura lui Ghedeon prilej sase compromitä $i mai mult. Astfel el fu scos in folosul luiSava de Roman, calla& de la Secu $i ucenic al lui Varlaam,Fangg care i se si odihne$te trupul, in margenea pketilormandstirii lui Nistor Ureche. Vasile Lupu, atunci la Cons-tantinopol sau, cum zice el Vizantia", i$i aduce aminte deacest molebnic" al s'au, pe care-I numise tinkul Domn Ste-fan, fiul lui Vasile, $i, interesandu-se de pomana so" laNeamt, el scrie noului Mitropolit astfel : Fii Sfintie Ta ne-voitoriu cu ruga cu alte lucruri $i trebi, precum vei cu-noaste cg este mai bine spre folosul fiiului nostru, ca unocarmuitoriu, fiind Sfintia Ta spre parte trupeasca $i sufle-teasca cu inima curata". In acest chip Dosoftei, clericcult $i de neam bun, capata episcopia Romanului. El intre-buinta' banii sài, i altii pe cari-i putuse capata, pentru adrege Pobrata, de unde pornise, mântuind trapezkia, facAndo a doua pentru vara, daruind vesminte i altd zestre 2; maitarziu, la 1677, el era s'o inchine, pre mana" lui DosofteiuPatriarhul Ierusalimului, unde sânt inceputurile spasaniiirodului omenesce 2.

Räsaritean de obk$ie, avându-si rklacini in Polonia, pas-trând tragere de inima pentru aceastä tarA, Dosofteiu traiaintro vreme cAnd rAvna inchinkilor se pornise din nou : la16o0 Hlincea, ispravitä de Stefan, fiul lui Vasile Lupu,trece la o manastire din Rumelia" ; manastirea lui TeodorMovild din Burdujeni, innoita. de Costinesti, fu supusa ma-nastirii atonice ST. Pavel ; apoi, inca de la inceput, va fifost inchinata manastirea din Dealul-Mare, a codrului Ia-

G. T. Kirileanu, in Revista Istoricd, II, pp. 29-30.Melchisedec, Notite, p. 165.

g Ibid.Melchisedec, Cron. Rom., 1, p. 280.

$i

www.dacoromanica.ro

394 N. lorga

silor", pe care o -Neu Iani HadAmbul ' ; in sfArsit Duca-Voda,.inchinAnd Cetatuii sale, ispravita la 1671, ca metoh al leru-salitnului, Hlincea vecing, dadu ca despagubire manastiriirumeliote" Andriano de la Argyrokastron biserica Sf. loanGura-de-aur, pe care o facu la Iasi in 16822. Dosoftei stätuastfel, de la inceput, supt inraurirea omonimului säu grec,care-1 sfatuia in chestii de dogma si de canoane. Deci fiullui Leontari nu poate fi privit ca represintând acelasi curent ro-mânesc ca si feciorul de teran Varlaam. Iubirea lui insapentru lege, talentul de a scrie, in prosd si chiar in versuri,intr'o limba pe care o stapânia acum mai bine, muncalui pentru a da Moldovei tin tipar nou, II aseaza, nu numaiprintre cei d'intaiu ierarhi ai RomAnimii, dar i printre ceimai vr_dnici ctitori ai literaturii noastre.

La 5 Ianuar 1664 muria Mitropolitul Sava 3. Un Ghedeon,poate altul deck cel vechiu, pe care nu intelegem de ce 1-arfi adus inapoi Istratie-Voda Dabija, un Ghedeon, de postrigdin Secul, unde a daruit o Evanghelie slavona, scrisd depisetul" Daniil, la 14 Mart 1664, si unde e ingropat supto piatra fàrä inscriptie, ii Iu locul, tiindu-1 vre-o septeani 4 , caci numai in 1671 Dosoftei se intAlneste in Scaunularhiepiscopa15. Poate insä ca el urmase lui Ghedeon Inca dela 1670, caci in ziva de 26 Ianuar 1671, Duca-Voda, om la-com si crud cu boierii, dar evlavios, darnic pentru cele sfinte

a fdcut, dui-A modelul Trei lerarhilor, pe deal de-asupraIasilor, eleganta manastire Cetätuia, incinsa cu un fin brill desculpturi scria fratilor" de la Liov sa-i tipareasca 400

1 Iorda, Inscripfit, II, pp. 106-7, no. LXI.2 Cf. N. Costin, pp. 7, 24 ; lorga, Inscriptii, I, pp. 13-4, no. VII ; 11,

pp. 108-9, no. LXIII; pp. 131-3, no. XV ; Melchisedec, Cron. Rom., I,pp. 280-1. Clopotele Cetatuii, turnate In Danzig, sant din 1669.

3 lorga, Inscripfii, I, pp. 31-2, no. 68.4 Pomenit Inca la 15 August 1670 ; Melchisedec, Cron. Rom,, I, p.

282. Cf. acelasi, Notife, pp. 23-6.5 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 282.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 395

de Psaltiri dupa cartea ce adaug aici, scrisa cu litere sla-vonesti, dar in limbd románeasc5, ca set- poatä intelege mailesne poporal, care nu stie slavoneste, precurn si o carte Ca-zania, cu intrebari si r5spunsuri" deci un fel de Catehismortodox in scrisoare romAneascr, ce trebuie sä iasa nu-mai in cloud sute de exemplare, spre invatatura cre$tinilor,ráspandirea m5ririi lui Dumnezeu", cAci, spune Voda, sauMitropolitul care dicteaz5 in nurnele ski pisarului lesesc, princarti sfinte se impr5stie credinta pravoslavnicA si din ele-siscoate Biserica lui Dumnezeu $tiinta si asezamintele" '.

La Liov ins5 nu se g5si o primire bunä pentru aceastapropunere. Atunci Domnul se indrepta catre calugarii de laUniev 2, alti tipografi, $i la ace$tia al-Area, numai in 1672-3insa, dupa caderea din Downie a lui Duca $i in mijlocul tul-burarilor razboiului dintre Poloni $i Turci, minunata carte deversuri, nou'a in tesMurd $i plind de energie concis5, cartelucrata in curs de cinci ani de zile, care e Psaltirea in ver-suri a lui Dosoftei, in stare ea singurA a-i asigura gloria li-terara : $i astki se canta versuri dintr'insa de copiii carestrabat cu steaua str5zile oraselor noastre n5p5dite de altedatini $i st5pinite de alte gusturi '.

GAndul lui Dosoftei era insä mai mare si cu totul nou :voia sa puie in mânile preotilor cartea romaneascA de slujba,aparandu-se impotriva ortodoc$ilor tipicari cu vorbele cunos-cute ale Apostolului Pavel, pe care le intrebuintau $i calvinii,precum $i cu acelea, mai putin raspAndite, ale lui Marcu deAlexandria 4. Daca Psaltirea lui e numai pentru invat5turà, eltrecu indatä la alte arti, care trebuiau s5 smulga calvinilorunul din cele mai firesti $i mai puternice mijloace de pro-paganda. Calugarii de la Uniev ii trimeteau odatà cu Psalti-

1 Hurmuzaki, Sdpl., II ', pp. 84-5, no. LI.2 Y P. Panaitescu, in Revista Arhivelor, II.8 Cf..lorga, fst lit. rom., 1, p. 375 si urm.4 Prefata editiei a doua din Liturghie ; Bianu si Hodos, bthl. romtitui,

1, pp. 262-3; ni. 77.

www.dacoromanica.ro

396 N. lorga

fea in versuri, care avea la sfArit Crezul in slavoneste, ver-sificat, al Sf. Ambrosiu de Milan i Augustin de Hippona,§i un Acaftisteriu rominesc si el, dar cu titlul mai mult sla-von: cuprinde Paraclisul Maicii Domnului, canonul din Sam-lAta Pa0elor, cu intreaga slujbd de seard in romdne,ste, ca-nonul la toti sfintii den paraclis", ruggciuni pentru cinemerge la cuminecgturà C5rticica fu aa de .mult cäutala,incat peste cAlva timp trebui sä se dea o a doua editie, in-tr'o articia in-12, din care nu mai avem niciun exemplarcomplect 2.

Lucrul lui Dosoftei fu zgbovit de imprejurgrile neprielniceale rkboiului. Mitropolitul, impreunä cu noul episcop deRoman, Teodosie 3, cu Serafim, trecut in 1667 de la Hu0§i RAdAuti, in locul Putneanului Teofan §i cu noul episcopal Husului, loan, calug5r de la Secul5, se afla in tabara Tur-cilor, in Iunie 1673 °. Când noul Domn, Stefan Petru sauPetriceicu, un iubitor de creOini, fgra' multä chibzuiald insà,

hotgrArea de a trece la Poloni in lupta de la Hotin, elera sigur de invoirea lui Dosoftei. Turcii rämiind insä instgpânirea Moldovei, pe care Stefan nu putu s'o tie cleatscurt timp, cu ajutor polon Decembre 1673 phrig la Ia-nuar 1674 , VlAclica trebui sa' fuga impreurià cu el. Cândse intoarse apoi, in Domnia lui Dumitrwu-Vodä Cantacu-zino apärat de Tatari, el gäsi tin alt Mitropolit, care nu eraaltul cleat Teodosie de Roman. Fostul Mitropolit nu _cuteza"sä iasa' din mänästirea Sf. Sava, unde ii apAra autoritateaprietenului, Patriarhul de Ierusalim 7 ; el stätea aici ca

Cf. §i Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 300-2.lorga, 1st. lit. rom., I, 13. 386 i nota 9.Melchisedec, Cron. Rom. I, pp. 302-3.

4 Acesta moare 1a 1670 ; Wickenhauser, Radairtz, p. 29.5 Ingropat acolo ; lorga, Inscripfii, 1, p. 32, no. 70. Cf. Cron. Husilor,

'1, pp. 131-2.6 lorga, 1st. lit. rom., 1, p. 371, nota 4.

N. Costin, pp. 12-3.

lui

'

www.dacoromanica.ro

Istoria Biserlcil romänestl 397

inteun fel de inchisoare onorabila, soarta Vladicilor ma-ziliti pentru motive politice, si de acolo nu-1 scoase de-cat iesirea din Domnie a lui Dumitrascu-Vodd. Inca din 7185

1676-7 supt Antonie-Voda Roset, Dosoftei, ca Mi-tropolit al Sucevei", impreund cu loan, trecut la Roman, cuSerafim de Radauti si cu noul Husean Calistru l inchinamanastirea sa Pobrata, la cape se -Meuse ctitor nou, catre Sf.Mormant, pomenind si pe Domnul din Scaun, pe cinstita"lui Doamna, Zoe, si pe iubitii fii ai lor" 2. Cat despre Teo-dosie, el mai traia la 1697 in Focsani, indeletnicindu-se cugospodäria sa de mazi13.

Rgmanând asigurat in Scaun, având peste putin, din No-vembre 1678, in Domnia Moldovei pe ocrotitorul care-1 -M-euse Mitropolit, Dosoftei lua iarasi sirul tipariturilor roma-nesti. Data aceasta, el nu mai ceru sà i se tipareasca lucrà-rile peste hotare, ci cauta a-si face, cu banii Domnului ce-istatea in ajutor la toate, o tipografie in tara. Slova o capatade la Patriarhul cel nou al Moscovei, Ioachim, care abia in-cepus.: el insusi lucrul cartilor slavone curate, de care aveanevoie Biserica lui, in sfarsit iinitith. Va fi avut mijlocitorpe acel Nicolae Milescu, fost scolar la Trei Ierarhi, fost se-cretariu la capuchehaia moldovenesc din Constantinopol, fostal doilea sau al treilea Spätar i ajutator, din partea lui Ghica-Vods, al Craiului" Acatiu Barcsai, fost favorit a lui Stefan-Voda Lupu, in sfarsit, care-1 insemna" la nas pentru in-telegerile sale tradatoare cu Carritil" Constantin-Voda. Dupace intalnise pe Gheorghe Stefan pribeagul i mersese pentruafacerile lui pang la Stockholm, unde dàdu in Enchiridionsive stella orientalis occidentali splendens" o marturisire decredinta ortodoxa, in care, ca si in Scutul" lui Dosofteide Ierusalim, se inlatura orice element calvinesc furisat de la

La mijloc Intre el si Ioan fusese i un Sofronie ; Melchisedec, Cron.Husilor, I, p. 136 si urm.

Dupd Candela pa 1885, p. 147 si urm., in MelchIsedec, Notlfe, p.162 si urm.

° lorga, Studii i doe., VII, pp. 321-2, no. 23 ; p. 323, no. 30 si nor`

1

2

www.dacoromanica.ro

398 N. lorga

Lukaris incoace l $i pana la Parisul lui Ludovic al XIV-lea,Milescu, ne mai avand de lucru in Apus dui-A moarteaDomnului sail, la 1668, trecu la Rusi. Nicolae Spatarul slujisela biuroul ambasadorilor", in care se afla la 1674, lucrasela Moscova, incepand din 1672, mai multe carti de cunos-tinti elementare care lipsiau palm atunci Rusilor scris $idespre talcuirea proorociilor 2 $i despre sibile $i calatorisepentru Tar pand in Siberia si la granitile Chitaii" departate.Se irnprietenise $i cu Paisie Ligaridis, care voià sa-i lase in1673, cand nadajduia s poata pleca in Palestina, casa-i dinMoscova $i mai tarziu Dosoftei de Ierusalim Ii ceru la1689 o descriere' greceasca despre China, $i din raportullui Milescu mai ales redacta Hrisant, nepotul Patriarhului,acea carte despre China Supusa", acea Kt 6092,601)u;care s'a tiparit numai in zilele noastre 4.

Prin Spätar, intors din China, se capatara literele rusestimarunte, rotunde aduse de diacul Iona$co al lui Bilai, deciBilevici5, cu care se incepu tiparul cartilor romanesti la 1679,de mesterul rus Vasile Stavnitchi, ajutat, pentru sapaturile inlemn, de faurul roman sau tigano-roman Stancul, $i, pe langaei, de un Mitrofan, din noua manastire de carturari a Bise-ricanilor, care dadu $i Rusiei un episcop, pe Pahomie deVoronej 6, si de ucenicii si Ursu, Nicolae si Andrei.

In aceste imprejurari se tipari in Iasi, la 1679, cea d'intaiuLiturghie in romaneste, Dumnedzdiasca Liturghie" a lui Do-

T Enchiridton se afla. in La perpetuitd de la foy de l'Eglise catholi-que touchant l'Eucharistie", Paris 1669, II, p. 50 si urm.

2 Cf. 1st. lit. rom., I, p. 365 si urm.8 Chrys. Papadopulos, IfIcycp. Iep., p. 168.

1st. lit. rom., I, p. 368. Cf. apoi, pe langl lucrarea d-lui P. P. Pa-naitescu, in Melanges ale Scolii Române In Franta, III. 1925, si noteled-lui C. C. qiurescu, In An. Ac. Rom., 1927, eclitia, data de mine, inBulletin de la section historique de l'Academie Roumaine, pe 1929,a operelor lui inedite.

5 V. Silviu Dragomir, o. c., p. 42 si urm.6 Melchisedec, Notify, p. 76 si urm.

a

,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanesti 399

softei, cu materialul liturgic tradus din grece$te, si nu dinslavoneste, dupg obiceiu, ca un dar litubii rumane$ti" si;inacelasi timp, o carte de ajutor pentru preotii carii nu 'nta-leg sArbiaste sau elliniaste" ; cartea fu asa de bine primita,incat trebui sä se dea la 1683 o noug editie, binecuvan-tatä de Patriarhul Partenie de Alexandria, ce se afla in Iasi,

in format mic, pe care o ingriji tipograful roman Nico-lae '. Ea cuprinde si o sumá de rnolitve, la sfintitul antimi-selor, la prinosul roadelor, la aria cm cu paine", la culesulviilor", la. vinul pus in cramA, la cuminecatur5, la colive, lablagoslovitul mdt5sorelor la Duminica Floriilor" ; apoi Ca-zania la Joia Mare, un cuvant de invätMura", slujbe de ve-cernii $i de utrenie, otpustulu", denii, polunostinta, vgzgla"-senii" de Pasti 9. In al doilea an, Mitropolitul, ca odinioaraCoresi Ardeleanul, si pentru acelasi motiv, ca sà" impace ju-decata cea nottä cu prejudecatile cele vechi ale altora, $i cuaceiasi indreptatire c gradina incuiata $i -lantana pecet-luita, de dansele de-amandoa ce folosu-i" , se publicA oPsaltire slavo-romang, tradus5 dupd Biblia lui leronim, cuadaus de ruggciuni, intr'o foarte frumoasa" limb5 romaneasca".In 1681, Dosofteiu di un Molitv5nicil de 'ntalesu", cu tai-nele svintei Besiarici, cu carile sA face spaseniia nostra a

crestiniloru", Molitvenic intreg, afarà doar de acele molitve,speciale $i locale, care se dau intaia$i data in anexele la adoua editie din Liturghieriu, unele din bucati fiind alca-tuite de Mitropolitul insusi, ca acea rugAciune pentru ploaiepe care a scris-o, cum insusi spune cu acest prilej, la 23lunie 1674, in Cetatuia lui Duca-Vodä. Un Ocloih, din cares'au pastrat numai cateva foi, va veni la rand dup5 16833. Pari-

Bianu si Hodos, Bibliografia romknei, I, pp. 262-3. Cf. SilviuDragomir, o. c., pp. 44-5 (se pomeneste un Molitvenic mic, panA atuncinecunoscut, pe langä cel mare, Prologurile", Parimiile", i Psaltirea)rnemoriul mieu despre urmele lui Dosofteiu la Upsaia in An. Ac. Rom.,1926.

lorga, v. Ibid., p. 262.3 Ibid., I, p. 263, dui:A Mcichisedec, In Rev. p. ist., arch. ft fil., I,

p. 275. Cf. Silviu Dragomir, o. c., pp. 44-5.

'

sl

I

www.dacoromanica.ro

400 N. lorga

mule preste an, date de tiparnita tarai" la 1682, in Octombre,care incepe cu lauda in versuri a Domnului $i a lui Ioachirn,Patriarhul daruitor de tipar, cuprind, pe langa traducerea uneiparti din Scriptura Vechiului Testament, care se cete$te inbiserica, in timpul postului mare, $i canoane" din Triod,Penticostariu $i Mineie. In acela$i timp, de la 1682, pentrucetire insa, nu pentru intrebuintarea in biserica, se incepeaeditia Viefilor de. Sfinti pe care, din slavone$te, cat $i dingrece$te, Dosoftei incepuse a le traduce de mult, suptGheorghe Ghica

Cand Polonii navalira iarg$i in tail dui-A despresurareaVienei, in Decembre 1683, $i luarä cu dânii pe Duca-Voda,pentru a pregati o stapanire de .trei luni lui Stefan Petriceicu,Dosoftei merse la Moscova pentru supunerea terii &Ore Muscali.Ramase Mitropolit $i dupa plecarea lui Stefan-Voda, $i gasivorbe bune pentru Dumitra$cu Cantacuzino, care fu numitatunci a doua oard. Sfintl $i pe Constantin-Vodd Cantemir,biet om batran, cal-e flU prea intelegea mult din carti $i nicin'avea aplecare sä cheltuiasca pentru ele, chiar daca ar fifost ca pärintele Vlaclica sa-I puie i pe dansul ca $i peDuca in randul celor mai mafi Imparati binefacatori ai Bise-ricii. In 1686, insu$i regele polor Sobieski, cu care era in-teleasa toata partida Costine$tilor Miron Costin, marelecronicar $i autorul de versuri, de poeme despre Moldova,in limba polona, i$i cre$tea copiii la Iesuitii din la$i 2, iarGrigore Habd$escu Hatmanul, in numele lui $i al altor boieri,facea, la 30 Mart 1673, o profesie de credintà curat catolica,declarand ca a$teapta tot binele Cre$tinatatii de la Papa'

DouA din cArtile ce a intrebuintat, o Culegere de istorii" i BL6Xicv

xxXotipsvov 'ExXerrtov din Venetia, 16b3, se aflA incA azi la Academia Ro-manA, i ele cuprind insemnAri de ale lui ; cf. 1st. lit. rom., I, p. 388

urm.Pentru aceasta, V. lorga, Studii i doc., 1-11, p. 54 si urm. ; acelasi,

in Coln). lit. pe 1907.8 1. Ardeleanu, 1storia diecesei romline greco-catolice a Oradel-

Mari, 1, p. 122.

1

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 401

infra' in Ora $i tinu cAteva zile Iasul, din care fugise Von"-Cantemir. Mare le lui plan de a pastra Moldova, izgonind peTatari, se zadarnici insa prin neizbanda expeditiei facute dedansul in Bugeac; Polonii trebuira sa iasa din Moldova, nuMa oarecare rusine $i rnulte suferinti '.

Dosoftei va fi venit cu icoanele inaintea cuceritoruluicre$tin, $i el crezu deci ea nu mai poate sä ramaie in tail :luand cu dansul odoare, odajdii, documente ale Bisericiimoldovenesti, ba chiar $i moa$tele Sf. loan cel nou, crezanddeci ca are dreptul a duce cu el toga zestrea de veacuri aMitropoliei, pe care o despoia acum, dupa ce pand acolo oilustrase, el plecd in suita lui Sobieski, de la care a$teptasemântuirea. Ca o pedeapsa pentru aceasta fapta nesocotità, nuse mai putu intoarce niciodata in Ora.

Neaparat ca un sinod shins de Cantemir trebui sa ieie incercetare fuga lui Dosoftei, parisirea de Scaun, despoiareaBisericii, pacate din cele mai grele pe care le poate savArsiun arhiereu. Se ceru amestecul Patriarhiei, $i delegati deaiBisericii celei Mari de la Tarigrad luara parte la caterisirea$i afurisenia unui Mitropolit care fugise cu un rege. catolic3.Dosoftei fu numit atunci episcop polon in partile rusesti, laZolkiew, de unde, cu toate strigatele lui cu inima in nacaz$i stramtoare", cu toate marile lui sperante de intoarcereacasP, nu se mai clinti; cu bogatia vesmintelor arhierestifurate din Moldova, el obisnuia sä se imbrace pentru a

sluji cu pompa la zile mari $i regale, si atunci nobilii noiisale patrii, deprin$i cu simplicitatea grosolana a necartura-rilor Vladici rusi, ramâneau uimiti, vazAnd frumoasa tere-monie ce era in Biserica terii noastre". Traducea, $i acolo,din greceste, pentru noii stapâni : Epistolele lui Ignatie Teo-soful, Simion de Tesalonic, Cuvântarile lui loan Hrisosto-

' Cf. forga, Studli f i doc., XI, p. 161 si urm. Pentru drumul la Mos-cova, Silviu Dragomir, o. c., pp. 45, 133 si urm.

2 Mentiune la Neculce, p. 233; cf. N. Costin, p. 36.3 Silviu Dragon*, o. c., pp. 48-9.4 Neculce, 1. c. 26

www.dacoromanica.ro

402 N. lorga

mul I. In mari suferinte, abia alinate prin necontenita muncaliterara, se stangea la Zolkiew in ziva de 23 Decembre 1694acela care de atatia ani vorbia numai de pribegia lui".

Acest fugar, sortit sa mantuie in pareri de rau, departede Ora sa, pe care n'o vazuse de peste douazeci de ani,indeplinise insa prin cartile sale, nu numai o insernnata operaliterarä, dar, in acelasi timp, incepuse o adevarata revolutiebisericeasca, din cele mai potrivite cu timpul si mai folosi-toare pentru desvoltarea neamului.

Ceia ce spusesera deslusit, din spirit calvin, primit cu voiesau färá voie, Vladicii ardeleni, in tipariturile lor pe limbapoporului, ceia ce inganasera Inca sfios un Varlaam, un

tefati al Ungrovlahiei in cartile romanesti" publicate dedansii, se proclama, se trambita acurn in auzul oricui, cuputerea unei convingeri ce stapaneste viata intreaga. Liturghiase cla la lumina prin tipar, spune titlul insusi, ca sa 'nta-liaga totii sp[d]seniia lui Dumnedzau cu intreg intäles". Do-.softei gonia astfel pe calvini, la cari se gandeste Cand aparacultul sfintilor facatori de minuni, in prefata Proloagelor"sale, din cea mai puternica a lor cetatuie, si dadea carteasfânta, ca hrana sufleteasca, de cetit si de ascultat in bise-rica, mai ales caci in popor erau asa de putini cei caroraputea sa Ii foloseasca de-a dreptul! unui popor intreg.Ceia ce, prin ascunzatori de manastire, lucrasera, dupa pri-ceperea lor, un Rafail de Dragomirna, talmacitor la 1661 alunui Paraclis, un Stoica, de la care avem, in manuscript, unMolitvenic din 1669', iesia acum la lumina, spre folosulmultora, in forma data de Mitropolitul Moldovei. $i aceste

' Silviu Dragomir, o. c., pp. 50-2.Ibid., o. c pp. 54 0 urm, ; cf. acelasi in Convorbiri literare, XLV,

p. 1131 si urm.V. Candela, I.- C. Cf. lorga, 1st. lit. rom., 1, la sfarsit 0 II, inceputuldupd lucrarea d-lui $t. Ciobanu). Povestea amanuntitá a exilului in

SiMu Dragomlr, a. c., pp. 46 si unit 139 si urm.8 V Gaster, Chrestomatia, I, pp. 175 si urm. 178 si urm.

2

(si

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romane§ti 403

cArti erau sigure si curate, controlate cu originalele elinesti,traduse de-a dreptul dupà acestea, fie si cu atAtea sapAtaride graiu, cu atAtea nedibace imitatii ale formelor straine '.Slovenii" nu mai erau dascAlii si stApAnii ; din acelasi izvorluaserà si ei mai de mult, de acelasi izvor se apropia acumsi neamul nostru, pentru a-si sAtura setea de ScripturA. Totce venia din trecutul slaVon nu mai avea acum acelasi pretca mai inainte, o revisuire generalA sau mai bine o noadforma a intregii literaturi bisericesti pe temeiul cercetAriirabdAtoare a celei d'intgiu traditii scrise pAnA la evreiestee adevArat cA nu se urcau noii tAlmAcitori, ca aceia cari, inArdeal, dAduserA Palia din 1582 sau Noal Testament, Psal-tirea din 1648-51 se impunea.

VI.

Tipäriturile Mitropolitilor munteni Varlaamsi Teodosie.

IndemnAndu-se din munca roditoare ce se cheltuia in Mol-dova, Mitropolitul muntean Varlaam se gAndeste si el a in-cepe tiparituri, ca in vremile luminate si fericite ale lui MateiBasarab. Deocamdatà nu se incumetä a preface in roma-neste pgrti din ScriptufA, dar el plAteste unor dascali",dintre cei de limbA slavong, tot mai rafi si mai slabi, sà-itraducA o lucrare, iesita" la Liov, a lui Ioanichie Gale-tovschi, arhimandrit de Cernigov, si ea apare la 1678, cuplanse sApate de Rusul Ivan Bacov si tiparul era de formAruseasa, luat din Moldova, fArA indoialà, Cheia Intelesului",cuprinzAnd un numAr de lArnuriri pentru cei ce voiesc saInteleagA mai adAnc cArtile sfinte. Era Inca un inceput slab,o cArticicA aleasa intAmplAtor, mai mult dovada de ambitiedeck de intelegere.

' V. memoriul mieu citat despre exemplarul din Upsala al Liturghiei.

www.dacoromanica.ro

404 N. Iorga

Dar iata Ca Domn ajunge Serban Cantacuzino si ca Teo-dosie Mitropolitul vine de-si iea locul langa dânsul, cu in-voirea Patriarhului constantinopolitan care-si aroga cu acestprilej dreptul de a cita si judeca, de a scoate si a numi peierarhii nostri t. Fratele noului Domn, Constantin, e un omfoarte invatat, de o cetire si de o eruditie unica, fost sco-lar al lui Gherasim Cretanul si al lui Dionisie, cultivat apoila scoala inaltà din Padova I; stiedaca nu mult slavoneste,greceste, elineste, are o frurnoasd biblioteca pe care a cules-orabdator in vremea petrecerii sale prin Apus, biblioteca din carese mai culeg din timp in timp carti razlete. Nepot de flied allui Radu $erban, el se simte, cu toata obarsia greceasca atatalui sari, Roman si urmas al Domnilor Terii-Romanesti.

jale de halul in care i-a ajuns neamul si, pang sa-1 plangain Cronica sa, ramasa neispravità, a tuturor Rornanilor, elII zugraveste cu amaraciune in prefetele cartilor religioasetiparite in Domnia fratelui sari. Jalnic si planguros lucru",spune el, e a se vedea atata micsorare i calcare roduluinostru cestui rumanesc, carele odata si elii numarat intreputearnicile neamuri i intre tarii oameni sä numara, iaracumil atata de supusii si de ocaratti iaste, cat nice inväta-tura, nice stiintä, nice arma, nice legi, nici nice un obiciaiuintre totit rodulti ce sà pomeneaste astazi Rumdn intreRumani ce zicern, cuprindem si pe Moldoveani, ca tot dintr'ofantana cura nu iaste, ce, neste nemearnici si orbi inteunobor invartindu-se i infasurändu-se, de la streini si de lavarvari, doarä si de la vrajmasii rodului nostru, cer si sa

1 Iorga, Cdteva ftiri noud relative la legdturile noastre cu Bise-rica constantinopolitand tn a doua jumdtate a secolului al XV11-lea,In An. Ac. Rom.u, XXXVIII, p. 4 sl urm. Judecata o fAcuserA, cum amspus la pagina 385, episcopii i egumenli de tarä cu delegatii patriarhali,lenachi Porphyrita, Marele Logofat al Bisericil, i Anania, Mitropolit de Ma-roneia i exarh de Rodosto ; ibid., p. 5. Restabilirea se face la 26 April1679.-0 afurisenie a lui Teodosie, In Rev. 1st., VIII, p. 41.

' lorga, Operele lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucuresti, 1911,pp. 11-2. Cf. lorga, 1st. lnvdfdmdntului, p. 35 si urm. Cf. Rev. 1st., XI,p. 133 si Tagliavini, In Revista filologicti, 1, 1-2.

I-i

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romäne§ti 405

imprumuteaza, si de carte si de limbA si de InvataturA. 0grea si duroasA intamplare !... Cat nestine va putea pentruca sa ajute rodulit i fealiulu lui, datoriu iaste, si macaril oscanteae, catrA atatea mii ale altora focuri mari ce sa vadil,zgandArAndu, de a lumina dentr'un taciunasi caul de midi,Inca nestine a o lasa si a sA lenevi de a nu o misca, nu-trebue". ZmAcinarea si macinarea ce pagAnestile poruncifac", ostile, rapirile, hlapiile" il dor, si el ar vrea prin oricemijloc stie bine CA niciunul nu e mai potrivit deckcultura in limba lui sa ridice neamul decazut si cufundatin asa de des intunerec.

El a fost deci indemnator la tiparirea de cArti romAnesti,§i gAndul lui II simtim in acele prefete care poarta iscalituralui Teodosie i stau inaintea cartilor talmAcite de dascalii"cari se tocmesc si se platesc si revazute de tineri boieri cucrestere buna, ca fratii Greceni : $erban, incA numai al doileaLogofAt la 1688, si Radu, care, pAnd sa ajungA cronicaruldomnesc al lui Constantin BrAncoveanu, nu putea alipi niciuntitlu de numele sau. tntelegem de unde pornesc tendintilede a pune la indemAna preotilor, a diaconilor si a oricaruicredincios cArtile lui Dumnezeu i cartile Bisericii : Bine arfi:si de mare folos candu fiesticarele in osebita limbA a sao aru auzi [Liturghia] i o aril inteleage (macaru i alta slujbAa Besearecii) ...A auzi tuturor den fire si de obste datuiaste, mAcaru in streina, mAcaril intr'a lor insas limba ; iaraa o inteleage, unii numai sAntü, i mai vArtos cei numai cerazmati sAntil intru invAtatura si ostenescu inoptandilmanecAndu pe cetaniia cartilor... Multi, de nu mai multipreoti si alaltii cinu beserecescu de a cunoaste orAnduiala

teremoniile ei, cum a sA sluji trebue si fiestecare la vrea-mea ei de a &A zice si de a sA gbAsui, putinciosi nu sAntusA l dea la toti dumnezAescul cuvantii... Pana in zioa deastazi n'au rAmasu niciun neaniü, nicio limba (macaru sivarvara si carii la ceale de apoi hotarA ale lumii departati),

Paná aid din prefata Liturglziei muntene din 1680. Celelalte dinprefata Bibliei de la 1688.

ai

pi

pi

I

www.dacoromanica.ro

406 N. lorga

ca sa" nu citeasc5 intru a lor limba" dumnez5iasca Scriptur5...Nu santu tainele credintii noastre ca ale Elefsineanilortimisterele de la Eleusis , s6 zacA ascunse $i inchise, cetoti sa cade sä ia darurile ceale bogate ale lui Dumnethtpentru spaseniia loru".

Astfel ie$i intaiu o carte de Liturghie, in tipografia Mi-tropolitului Teodosie, lucrand la dansa alugarul Inochentie$i Chiriac ieromonahul, ucenici ai Moldovenilor ; se spunein titlu chiar c5 s'au datu in lumin5 intru folosulu tuturorupreotilor $i diaconilor, ca s'a poatà pe lesne cunoa$te de asluji cum s5 cade"; dar in romane$te sant numai recoman-datiile cgtre cel ce sluje$te, tipicul, iar nu $i rugAciunile :Liturghia toata", spune Mitropolitul, sau cel ce scrie pentrudansul, mai respectuos de traditie cleat indraznetul inoitorDosoftei, a o prepune pre limba noastra si a o muta, niceam vrutu, nice am cutezat", pentru neindestularea limbii,pentru lipsa dasaliiloru", adecä a cunostintelor mai inaltein cler, pentru neinteleagerea n5roadelor" de rostul cel ade-varat $i adânc al Bis2ricii simbolice, dar $i adeca inaintede toate pentru neobiciaiul Besearecii noastre, ce panaastazi s'au tinut". Altfel, aceastä publicatie de concurentä $ide ap5rare impotriva unui curent romanesc prea hotgratcuprinde acela$i material liturgic ca $i tip5ritura lui Dosoftei.

Urm5 o Evanghelie cu textul inoit, lucrata de Chiriacsingur, la 1682. Nu e numai pentru cetire, ci $i pentruslujbd, $i se spune a a indereptat-o" $i a$5zat-o", in ve-derea acestui scop, puind-o inaintea tuturor celor ce voiesc

.s5 ceteasc5, dar mai cu samd in mana clericilor, alt fratedomnesc, Iordachi Cantacuzino. Apostolul din 1683, cuprin-zand $i Faptele Apostolilor" $i Epistolele lor, tipArit intrufolosulii $i inteleagerea pravoslavnicii rumgne$tii Beseareci",

altä lucrare a Outilorii $i invgatiloru carii s'au infam-platu dascali", are $i el un un scop practic. Iar pentru cetireasingur5 se preg5ti, printr'o indelungatà cercetare a tradu-cerilor mai vechi, intre care $i a lui Nicolae Milescu, fa-

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romänesti 407

masa ineditä 1, prin apropierea lor de textul grecesc siversiunea Septantilor, Biblia intreagA. LugreazA la dânsa unarhiereu grec a$ezat de mai mult timp in tail si cunosatorde româneste, Ghermano de Nisa, Nisis (Niaolc), apoi,neaparat, Grecenii, iar ca ultim si de ca'petenie revisuitorStolnicul Constantin Cantacuzino. Aceastä märeata" lucrare,pentru executarea tipografica" a cAreia se aduse din Moldovaajutatorul lui Dosoftei, Mitrofan, pe care acesta-1 fAcuse pela 1683 episcop de Husi, iesi inteun stralucit .volum la 1688,fiind pe sfirsite tocmai and Serban Cantacuzino, care sprijiniaca Patriarh de Constantinopol pe Dionisie Seroglanul, ruda sa,era afurisit de rivalul acestuia Iacob, in curând silit a fioaspete al Domnului Moldovei 2, si e cel d'intAiu documentsigur de limbA literafa stabilita pe intelesul tuturor Romi-nilor si la inaltimea oricaror conceptii generale omenesti.

' lorga, In legiiturd cu Biblia de la 1667 a lui Nicolae Milescu, inAn. Ac. Rom.", XXXVIII.

2 V. rnemoriul mieu din An. Ac. Rom.", XXXVIII, I, pp. 10-1 I si Hur-muzaki, XIV, pp. 256-7, no. CCCXXIV ; pp. 268-70, n-le. CCCXXXV-VI.

www.dacoromanica.ro

PARTEA a VII-a.

LUPTA INTRE

STRICTA ORTODOXIE GRECEASCASI

NOUL ASALT AL CATOLICISMULUI,CU

STAPANIREA LIMBII POPORULUIIN BISERICA.

I.

Inraurirea Patriarhului Dosoftei de Ierusalim;lupta lui cu catolicismul si incercarile

catolice in Principate.

Dosoftei se lauda ea lucririle sale bisericesti, in care numai era nirnic exclusiv slavon, skit fácute dupä tipicul Sfan-tului Munte si al Marii Biserici". Cartile muntene au toate,in titluri si in prefete, insemnarea cä skit scoase pre izvodgrecescu" Litarghia, precum umbla [cartea] cea elli-

neasa" Evanghelia , dup5 oranduiala si urmarea gre-cescului tipic", dupà adAvAratu izvodu grecescu" Apostolal;Biblia se d'a la tipar numai cu voie de la sfânta si mumanoasted Beseareca cea Mare". Cum se vede, elenismul bise-ricesc ne cucerise intaiu, supt Ieremia si Nichifor dascalul,prin ierarhie, apoi, pe vrernea lui Teofan, prin canoanein acelasi timp, prin tot mai desele inchinAri de mgnastiri,iar acum, la noi ca si la Moscova, el lupta pentru inlaturareatotalä a slavonismului si intemeiarea prin noul biglotismromâno-elin a unei nou'a inrauriri grecesti in literatura sislujba bisericeascd. Reforma canoanelor de Mihnea sau MihailRadu, care discuta inovatiile sale cu Patriarhul din Constan-

si,

www.dacoromanica.ro

410 N. lorga

tinopol sant redactate in greceste si in ele Biserica noastraapare ca si in pretentiile aceluiasi Scaun patriarhal la resta-bilirea lui Teodosie, ca o anexa a Ecumenicului, ceia ce nufusese niciodatd.

intru aceasta, a avut insa cel mai mare rol Dosoftei Patriarhul,tizul" Mitropolitului Dosoftei Mult timp din anii cati afost Patriarh al Ierusalimului, 1-a petrecut el in Tara-Roma-neasca sau in Moldova. Era la Bucuresti in Februar 1670,la Buzau, Focsani, Iasi in Maiu urmator ; din Constantinopol,unde plecase, el veni in Tara-Romaneasca 'n toiul ierniianului urmator. Drumul de la Bucuresti la Iasi il Ikea inMaiu-Iunie 1673 ; in 1674 il &int si prin Banat, la Beci-cherec, de unde merge la Belgrad. In Decembre 1677 treceaDunarea spre Capitala munteana, resedintd a lui Duca-Voda.In al doilea an de Domnie al lui Serban-Voda, Patriarhul isifacea obisnuita calatorie la noi in Maiu 1680'. Apoi veninumai dupà sese ani, in April 1686, pentru amandoua terileIn Iunie 1693 el vindea drepturile Scaunului sau, asupramanastioarei sal-kite de la Polovraci, printr'un act scrisromfineste, cu singura intitulare greceasca

Vazand pe Moldoveni cd au tipografie", scrie el, iarOrecii nu, muriam de ukaz." Plati in 1680 lui Mitrofansa-i faca una, i acesta, calugar harnic, care stia si elineste,se prinse. Litera costa o suta de lei numai, si la 1682 puteasa apard cea d'intaiu lucrare a lui Dosoftei.

Acesta voia sa lumineze Rasaritul de limba greceascaasupra ortodoxiei, sa lamureasca nesiguiantele, sä inlature

V. lorga, In Douli contributiuni la istoria bisericeasca a Romd-XXXVIII.

2 Care el II zicea asa ; Bianu i Hodos, Bibl. Roman., I, p. 213.3 Cf. si episcopul lacov Antonovici, Documente beirladene, IV, pp.

118-9 (August 1680).4 Lista, dupá Lebedev, Istoria Bisericii greco-rdsaritene (ruseste),

Petersburg, 1903, la Chrys. Papadopulos, Aocaso;, pp. 56-8.2 Stefulescu, Polovragii, Targul-Jiiului, 1906, p. 63 0 urm.

3.

.

nilor,

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romanqti 411

indoielile, sA rgspingg orice amestec de eresie. Avea in ve-dere pe calvini, dar, mai mult decit pe dânii, pe catolici,pe cari Sobieski, marele rege polon, si inraurirea francesäin Orient ii sprijiniau din fasputeri. In 1684 fratii Lichudisdiscutau la Liov cu Iesuitii, de fatä fiind i Domnulprins al Moldovei, Duca-Vod5, si credeau Ca' i-au invinsdar Ii gasird si la Moscova, unde ambasadorul austriac selauda c li-a cApalat voia de a locui statornic 3. SimionPolotchi si Simion Medvedev apgrau prin graiu si prin scrispárerile Latinilor Un Iesuit, Mihail Iacovevici, crezu *chiaisA poata" capäta Scaunul patriarhal al Moscovei dupa moartealui Ioachim. Mitropolitul Ghedeon al Chievului era socotitca sov5ielnic in ortodoxie. Parià la sinodul de afarisire din1690 primejdia catolicismului se pgstrg Inca' in Statele Taru-lui. Izbanzile Polonilor in pgrtile Moldovei, ale Imperialilorin Banat, in Ardeal, in Tara-Romaneasea pgreau sa li pre-gäteasca terenul ; planurile ortodoxe, national-sArbesti ale luiGheorghe Brancovici furg curmate prin intemnitarea lui 4.

Dosoftei prevNzu räzboiul si are meritul de a-si fi gatitcel d'intaiu armele.

$i in Principate situatia catolicismului, despre care, o bu-cata de vreme, nu se poate spune nimic cleat s'a se inscr' eepiscopii in partibus ai Moldovei, era mai prielnicg, i aceastamai ales in Moldova . In aceastà Ora', care se chema co

Chrys. Papadopulos, Of itcapcipxof IspoaoXi*on, p. 195.2 Ibid., p. 198.

Ibid., p. 167.V. mai sus, cap. respectiv.Pentru Tara-Romaneasca v. corespondenta lui Alexandru Coconul cu

ambasadorul frances de Césy, in Rev. ist., VII, pp. 216-7.. Cf. Iorga,Acte ci fragmente, I (corespondenta lui Césy). Matei Basarab cereaPapei moa0e i aghiasmA pentru ochi, recomandAnd pe Venanzo Be-rardi, Franciscan, care nu e ca acei cari Ii aduc numai confusie i os-tenealä" ; dupA N. Buta, In Anuarlul din Cluj, 1926, Rev. 1st., XIII, pp.168-9. La Minea, In Revista Arhivelor, II, Vito Piluzio apare, la 29 Mart1678, ca episcop de Silistra i pentru acea parte a Valahiei care e laNord peste Dunäre".

3

www.dacoromanica.ro

412 N. lorga

atarna, in ceia ce priveste poporatia sa latina, de episcopiipoloni, pe cari nu-i putura inlocui, cum voiau la 1631-3lupte intre Baptist Zamoyski, de o parte, si de alta, undella Fratta, un Paolo Bonnicio' Franciscanii conventuali,Vasile Lupu incerca sä puie un episcop grec unit, si cerupentru aceasta de la Papa, cu staruinti si din partea impä-ratului, pe lacint Makripodari 2. Nu-1 capata insa, si, cu totprotestul lui Gheorghe-Voda tefan, la moartea, in 1649, avicariului Bandini, inlocuit printeun Polon, care pleaca apoicu mitra, ca nu e dispus a primi pe acest intrus i Ca elare dreptul de a numi pe cine vrea Polonii au si maideparte cu numele 'Astoria Moldovei catolice : un Kurski,reprezintat la 1660 de Italianul Gabriele Tommasi, un Rud-zinski4, de la 1665 inainte, un Goracki, numit in 1678,un Dluski, care-si capätà diploma de numire la 1681. Pe ure-mea acestor episcopi de Bacau, cari nici nu trec granitaterii, visiteaza satele, si mai ales micile colonii catolice dinorase, misionari cunoscuti, cari lasä descrieri de calatorieinteresante, in lipsa de alt folos: Bandini, Petru Parcevich,recomandat de $tefan-Voda Petriceicu la 12 Mart 1673cel d'intaiu supt Vasile Lupu inca, iar celalt, la 1673 arhi-

lorga, Acte i fragm., I, p. 64 si urm. ; Studii i doc.,1-11, pp. XLII,423-4. N-Ie XI-11; Eubel, 1. c.

2 lorga, Studii ci doc., I-ll, pp. 424-5, No. XIII.Propter ea quae ad principatum seu dominium nostrum spectat seu

spectare potest sine aliquo praeiudicio nominamus (pe un Toma de Bos-nia). V. si : Si secus autem sive pater Marianus Polonus iamdiu elec-tus sive alius venerit, nec favere, nec recipere ; lorga, In Rev. . 1st., XIII,p. 169.

Asupra sinodului de la Badu, Maiu 1663, supt Rudzinski,Candea,Der Katholizistnus in den Donaufiirstenthiimern, pp. 57 si urm., 68 siurm. La 1659 in Trotus un sinod de misionari impartesc terenul intreFranciscani. Observanti i Misionarii din Bulgaria ; ibid., pp. 70-1.

5 V. Iorga, In Rev. 1st., 11, p. 88.Cf. lorga, Studii i doc., I-11, pp. XLIL-111; unde i izvoarele. V.

Insä, in deosebi, Pejacsevich, Peter, Fr. von Parchevich in Archiv fürOsterreichische Geschichte", LIX (1880), p. 337 i urm. i Candea, o. c.,p. 88.

s

1-iu

42

--

,

www.dacoromanica.ro

Istoria Blsericii romane§ti 413

episcop de Marcianopol, supt Stefan Petriceicu, care scrie $ila Genova dui-A ajutor impotriva Turcilor $i se indreapta Ca-tre Papa, cerand sa se faca din nou bisericile catolice dara-mate '. Pe aceia$i vreme Matei Basarab cerea, la 1650, sa sedea un bun pastor bisericii Baratilor din Targovistea sa, sii se trimetea, in Februar al anului urmator, Conventualul Bo-naventura de Campofranco ; Papa numia tot odata, dupa sta-ruintile acestui Domn, care avea multe legaturi ascunse cucre$tinii din Balcani, pe Francisc Soimirovich, alt Franciscan,la episcopia de Prizren $i expedia la Curtea munteana ca .plenipotentiar al sau pe arhiepiscopul de Sofia, din acela$iOrdin 2 Arhiepiscopului i se datori intoarcerea catolicilor dinCampulung, trecuti la luteranism Inca de mult, la legea lorcea veche s.

Multi Domni, din interes politic, se arata prielnici asa demolt, incat fac $i profesii de credinta in sens catolic. Inpribegia sa, Gheorghe Stefan declard Ca' a recunoscut ade-varul dogmei romane si, inainte de aceasta aparenta schim-bare de lege, ciudatul aventurier Mihnea, careli zicea Mihai-Voda si ravnia la gloria Viteazului cu acest nume, avand ne-voie de sprijin imparatesc $1 de adapost in partile apusene,daca vitejia nu 1-ar duce la bun capat, trimese in 1658,toamna, pe un calugar franciscan, confidentul ski", Grigoredin Chiprovaci, pentru ca sa arate ce veneratie deosebitä pas-treaza el Scaunului Apostolic 4. Cu acest prilej si Mitropo-litul Ignatie fu pus sa scrie catre fratele" salt din Romaca e unit", impreunä cu tot clerul sae, $i ca doreste ca

' 28 Mart 1673; Ardeleanu, o. c., I, pp. 131-2; cf. lorga, Studii fidoc., IX, pp. 150-1,

2 lorga, Studii fi doc., I-11, pp. 425-6, no. XIV.3 Mag. 1st., V, p. 61.4 lorga, Studii fi doc., I-11, pp. 426-7, n-le XV-VI.5 Tanquam ad meum fratrem has meas exaro... Cum unito meo

clero" ; Theiner, Vetera Mon. Russiae, 1, p. 38 : Ardeleanu, o. c., 1, pp.129-31. Pentru Tommasi, Cândea, o. c., pp. 56-7, 95.

www.dacoromanica.ro

414 _N. lorga

episcop latin pe Gabriel Tommasi, sfAtuitorul de toate zileleal Domnului ski. Mihnea -Meuse din nou BArAtia targovi$-teanA, ii däruise a doua oarà mo$iile de odinioara $i aveape langA dansul pe arhiepiscopul de Sofia, Petru '.

Turcii, cari puserà capät acestei Domnii a rAscoalei, ar-serA mAnAstirea catolicA din vechea CapitalA a terii, darRadu Leon luà asupr5-$i s'o fad la loc, in 1664. Pe vre-mea lui, Conventualii filed sco$i prin decisia romand dinMart 1665, $i Targovi$tea, Campulungul, ca $i alte centrecatolice muntene, furl unite cu provincia Observantilor dinBulgaria, cu arhiepiscopatul de Sofia, mutat de la un. fillipla Nicopol 2. Pribeag prin Apus, Grigore-Vod5 Ghica, alecArui sperante erau puse in Germanii cari se aflau in r5z-boiu cu Turcii $i visau cuceriri, fAcu din Viena, unde seadapostia la 10 April 1667, jurimant de credintd catolicis-mului, in manile- nunciului Spinola, care se lauda cA a pututcuceri acest suflet viclean 3. 0 astfel de declaratie ii veniacu atat mai u$oarA, cu cat el era fiul unei Levantine cato-lice $i fusese nascut in Pera 4. Cand, la 1671, intelegandu-secu prietenii din Constantinopol, porni prin Italia inteacolo,el se scusa c5 n'a putut sA-$i facA datoria de .pelerinagiu laLoreto $i Roma chiar6. 1$i botezase catolic un fiu nascut laViena din cAsAtoria lui cu Doamna Maria Sturza, $i-1 numiseLeopold in hatarul Imparatului. Dar catolicii nu se resimtirade loc de Domnia lui a dOua, Inceput5 la 1675, deck doarprin aceia Ca incepurA, nu farA greutki, a-$i face o biseri-cutA la Bucure$ti 6.

' Hasdeu, Arch. istoricii, I', p 48.Ibid.

8 Cf. lorga. Studii si doc., RI, p. 427, no.pp. 119 i urm., 129 ; Hurmuzaki, IX, pp. 247-8.

6 Ardeleanu, p. 120 : ,,essendb nato in Pera, e3 lorga, Studii si doc., HI, pp. 428-9, no. E.6 Ma,g. ist., V, pp. 61-5. Dacd nu e vorba de

leanu, o. c., p. 120.

XVII ; Ardeleanu, o. c.,

di madre cattolica".

Intdia Domnie ; Arde-

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romane§ti 415

Un au& catolic, tovafasul lui Antide Dunod ', asigurg-0 $drban Cantacuzino cel tiran", crud", Iacom", sAnge-ros", inselätor", e cel mai flu dusman al catolicilor si unadevarat Aman"2; el citeaz5 si faptul batjocurii sAvarsiteasupra lui Andrei, judet de Campulung, care, nevroind sa"treacä la legea terii, pe care o declara aramä si plumb"fatà de aurul" latin, ar fi fost ras ca Papa", läsindu-i-se numai la barbie un vArf ca o.coadà de rânduniea" sibAtut pe uliti". Dar el respectä credinta negustorilor bulgaricatolici din Chiprovaci (Ciporovci) si Copelova (Copelovci)'.Si, ceia ce hotäräste mai mult, un al doilea misionar catolic,Giovanni-Battista del Monte, care spune insusi ca a statdoukeci si doi de ani prin partile noastre, nu pomenestenimic de prigonirile lui Serban, ba asigurà chiar ca doi dinfratii säi, Constantin si Matei, care va fi stat deci si el untimp la studii in Italia, am5ndoi oameni invatati si bunifilosofi si binevoitori fata de ritul latin" , ar fi chiar Greciuniti"-; unul din ei, Constantin Stolnicul, primia, de almintre-rea, la 1696, dedicatia cärtii lui Nicolae Comnen Papadopulodin Padova, Praenotationes mystagogicae ex iure canonico,in care se cduta a se dovedi unitatea dreptului grec si latin,carte pe care cardinalul Kollonics o (là ca indreptariu unitilordin Ardeal6. Cronica BärAtiei din Targoviste vorbeste defoarte multe averi" ce s'ar fi dat de Serban bisericii, pecare ar fi voit chiar s'o facA din non'. Del Monte, Dunod,arhiepiscopul de Nicopol chiar, Antonio Stefani, fura intre-buintati adese ori in negocierile Domnului cu Imperialii B.

1 Cf. lorga, Cronicile muntene, In An. Ac. Rom., XXI, p. 429 §1 urm.2 Mag. ist., V. p. 37.8 Ibid., pp. 37-8. Nora judetului fusese Intaiu ortodoxA, apoi ImbrAti-

sase catolicismul, pentru ca, pe urmA, cu cei doi El ai ei, sA meargA laPatriarhul de Ierusalim sA-§i cearA iertare; ibid., p. 62.

4 Ibid., pp. 63-4; Sbornicul bulgAresc pe an. 1907.5 Ardeleanu, o. c., I, p. 120.6 Nilles, o. c., p. 360, nota I. Cf. lorga, 1st. inveiftImdntului, I. c.1 Hasdeu, Arch. 1st.,I4, p. 49.8 Ardeleanu, o. c., p. 120; lorga, Gen. Cant., p. 214 0 urm.; Doc.

Cant., p. 323 0 urm.

www.dacoromanica.ro

416 N. lorga

Catolicii, privind cu bucurie la inaintarea ostilor imparitesti,cereau numirea unui vicariu pentru Tara-Romaneasca, bachiar alegerea dregatorilor celor mari, in noua alcAtuire aterii, dintre credinciosii Bisericii apusene. SA nu uitárn pu-blicarea de vicariul pentru Moldova, Vito Piluzio, in Roma,la 1677, a unui catehism latin in romaneste', al doilea dupgcatehismul pe care-1 tAlmAcise Gheorghe Buitul, BAnAtean dela inceputul veacului, tiparindu-I la 1636, Catehism MaredupA Canisius2.

Astfel din toate punctele de vedere o actiune a Patriarhu-lui de lerusalim, prin traditie represintant al ortodoxiei celeimai curate in pArtile slavone si românesti, se impunea.

Cea d'intaiu lucrare pe care o dAdu la Iasi Mitrofan, furAspunsul lui Nectarie, inaintasul lui Dosoftei ca Patriarh delerusalim, la argumentele aduse de fratii" din orasul &Brit,pentru Primatul Papei. Aceastä scurtA aVIC(15.07CFC din 1682era foarte potrivitä pentru a deschide focul. Indatà, Patriar-hul trimise, din Adrianopol, unde se gäsia in trecere, unmanuscript al vestitei lucrAri de lAmurire a credintii pe careo dAduse in vremurile bizantine Mitropolitul de Salonic Si-mion ; supravegherea tiparului o avu, data aceasta, in raportcu insemnAtatea lucrArii, un loan Molybdos din Perint sauHeracleia, care nu era vre-un arhiereu, ci un medic mai peurmA in serviciul lui Constantin-VodA Brancoveanu3 si ajunsnumai dupà cAtva timp Mitropolit al Silistrei, supt numelede loan Comnenu14. Cartea iesi la 1683, si in 1686 se tri-

7 Dottrina cristiana, tradotta in lingua valaclia, Roma 1677. V.Bianu si Hodos, Bibl. rom., I, p. 216 ; Bianu, in Columna !al Traian pe1883, p. 142 si urm.; Candea, o. c.. p. 76 0 urm.

3 Bianu si Hodos, Bibl. Rom.,1, p. 447; Archiv far siebenbiirgischeLandeskunde, N. Folge, XIX, p. 620. Am tiparit Intbiu in Istoria lite-raturii religioase o notitä culeasä din Bibl. Batthyanyi din Alba-luliadespre acest Buitul.

8 Chrys. Papadopulos, Ilcvcp. 'Isp., p. 206.1 Cf. Papadopulos-Kerameus, in Askaov al ,iocietatii 1st. 0 etnogr.

din Grecia", II, 1889, p. 667 si urm. (n'am avut lucrarea la indamana).

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 917

metea un exemplar la Moscova pentru ca fratii Lichudis sadea o editie slavonA, impotriva Iesuitilor, cu cari aveau delucru

In curAnd Dosoftei i$i stramutä tiparul grecesc in tipo-grafia domneascA" din Bucuresti. Cu gandul la ...elban-Voda publicase el la 1685 slujba greceascA a Sf. Sergiu $iBacchus, al caror hrarn II purta, pe langa al Maicii Domnu-lui-, manastirea cea noua inceputà la 1679 de acest Domnin mijlocul padurilor de la Cotroceni, manastire pentrucare se adusera de la inceput, dupA intelegerea cu trimesiiobstii atonice, Natanail de la Lavra imparateasca" i Paisiede la Ivir, calugari greci supt un egumen de acelasi neam,Partenie, un Ivirean asezat mai de mult in Ora, poatechiar acel care duse la Atos vestea plAcutà a zidirii nouluimetoh romanesc 2.

Dad, in Moldova, vegeta scoala elineasca din Sf. Sava,dupg moartea la Iasi a lui Nicolae Kerameus, ingropat inCetatuia 8, dad in aceastA tarà cresterea copiilor lui Duca-Voda era incredintatA lui Molibdos Comnenul, lui Spandoni,filosof peripatetic", $i lui Azarie Tzigala din Santorin, caretrecu apoi ca dikaiophylax al Bisericii celei Mari" si das-cal de stiinti" in $coala din Constantinopol apoi daca,pentru invAtAtura iubitorului de carte fiu al necarturaruluiConstantin-VodA Cantemir, s'a adus alt filosof", IeremiaKakavelas 5, Curtea din Bucuresti stAtea cu mutt mai presusin ceia ce priveste sprijinirea clerului grec, pastrAtor al celeimai sigure ortodoxii, $i a ciascAlilor greci, a dror filosofie"

Chrys. Papadopulos, o. c., p. 197.' Iorga, Doc. Cant., p. 113 0 urm.; Inscriptii, I, p. 79 0 urm.

Bianu si Hodos, Bibl. Rom., I, p. 465.* Ibid., p. 300. Cf. Iorga, 1st. invdfdmlIntului, p. 53.5 D. Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 154 ; 1st. imp. otoman, I, p.

1-35, nota 11; Erbiceanu, Cron. greci,tabla; cf. Papadopulos Kerameus,'Isp. MA., IV, p. 900 ; lorga, 1st. lit. rom. In secolul al XV111-lea,I, p. 37.

27

si

',

1

2

www.dacoromanica.ro

418 N. Iorga

se impleticia in chip firesc cu teologia cerutä acum de laorice crestin cu o culturà mai inalta". $i Patriarhul de Cons-tantinopol Dionisie Seroglanul, dupg ce fu scos din Scaun,afla"- cAtva timp bunä primire la Bucuresti '. La Serban-Vodaalergarà Mitropolitul de Adrianopol (1682)2, arSofiei, Auxen-tie, al Silistrei, Ghenadie, al Nisei Ghermano 2, unii mazili,altii porniti in calätorie de intremare ba'neasea. loan Cariofil,unul din fruntasii Grecilor si Logolat al Patriarhiei cons-tantinopolitane, se afla in Bucuresti la 16794. 0 scoalà deelineste fu asezatà la Sf. Sava, in care banuim Inca un metohal Ierusalimului, ca si mAngstirea cu acelasi nume din Iasi ;aici stiu Domnul muntean, prin larga sa därnicie, sa' atrag5pe Sebastos Kymenites Trapezuntinul 4, care a scris un Ca-lendariu bisericesc si critica neintelegerilor dintre BiseticaRäsaritului si a Apusului 6. $erban-Vodä cheltuia pentru ti-Nrirea Noului Testament la Venetia, si tot cu banii lui iesiapovestea, fireste moralisatoare in sens bisericesc a EvreiceiMarcada 7.

Moartea lui Serban-Vod'a, in toamna anului 1688, impie-deed mutarea tipografiei la Bucuresti. Supt Brâncoveanuinsa, ea lucreazA aici, pentru binele intregii ortodoxii inlimba celei mai curate si mai vechi datine.

La 1690, trei ani dui-A intrarea Ardealului in st4ânirea

' lorga, 1st. lit. rom. in sec. al XVIII-lea, 1. p. 33 ; Studii fi doc.III, p. 36 si urm.; lorga, in An. Ac. Rom., XXXVIII, p. 10 0 urm. Pia-tra-i de mormânt, la Mitropolia din Tárgovi§te, o dau In Hurmuzaki, XIV,p. 314, no. CCCLXXV.

1 Papadopulos Kerameus, o. c., I, p. 252.3 V. mai sus, p. 407 ; actele sinodului din 1682 ; prefata Bibliei din

1688 ; Del Chiaro, Istoria delle rivoluzioni della Valachia, p. 43.Efemeridele lui, .trad. Erbiceanu, p. 13.

6 Legrand, Epistolaire grec, pp. 1-2 ; Hurmuzaki, XIV. Cf. lorga,1st. Invdtdmilntului, pp. 42-3.

6 Cantemir, 1st. imp. otoman, I. c.

7 Legrand, Bibl. hellenique, II, pp. 246-7, 439-43 ; Helladius, Statuspraesens Ecclesiae graecae, 1714, p. 9 si urm.; lorga, Studii fidoc., XXI.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisencil românesti 4 I 9

de fapt a Imperialilor, Iesuitii se apropiau altfel de hotar ,se tipäria la Bucuresti, pentru a se imparti in dar orto-docsilor", o carte de polemica mai veche, dar vestita, Ma-nualul fimpotriva schismei papistasilor", T1)(etpfScov xx-ca To0177,.(op.ccrog -cCoy Hancatenv, scris de unul care statuse in mij-locul catolicilor din Ierusalim, Maxim PeIoponesianul, ucenical lui Pigas 1. Urmeaza indatd, in acelasi an Inca, o Alacarte, aceasta impotriva calvinilor, raspingerea de catre MeletieSirigul a ideilor cuprinse in Marturisirea lui Chiril Lukaris.Se adauge si un 'Manual scris la 1672 de Dosoftei insusi,impotriva vatamarii de suflet ealvinesti" ; notariul MariiBiserici, Mihail Macri din lanina, vine chiar el pentru a in-griji de indreptari, iar Mitrofan de Husi, Inca de pe la 1687fugar in Tara-Romaneasca, poate in urma prigonirilor prici-nuite de campania lui Sobieski in Moldova, avu tiparulinsusi !. Cartea fusese trimeasa in Ardeal la 1680, ca siajute pe ortodocsi a raspunde calvinilor : ea a fost data prinurmare in mânile episcopului Iosif, care nu s'a folosit tocmaimult de dánsa, si unii boieri români aratasera, Inca de pevremea lui Serban-Vocla, intentia de a o tälmaci, pentruaceiasi aparare a ortodoxiei impotriva atacurilor calvinesti '.Alta carte nu se mai batu in tipariu" 4, si iaräsi Iasul ajunselocul de wide se raspandira carti de invatatura asupra in-tregului Rdsdrit.

In adevar, Domnul de pand atunci al Moldovei, bätranulCantemir, care n'avea bani pentru tipografi, talmacitori sitot felul de dascali" si care nu stia sä string-à macar injurul sau pe arhiereii greci, muri, in Mart 1693, si, dupgcele cdteva saptanfani de stapkire a invatatului VoevodDumitrascu Cantemir, ales de Ora si uns de Patriarhul

' Chrys. Papadopulos, AocnOso;, p. 41.2 Cf. Melchisedec, Cron. Huplui, I, pp. 146-1.8 Prefata a doua a lui Dosoftel; Bianu gi Hodog, Bibl. Rom., 1, p.

308.4 Ibid., p. 319.

www.dacoromanica.ro

420 N. lorga

Alexandriei, Oherasim, puterea o c5pAtà la Poarta Cons-tantin, fiul lui Duca-Vodä, ctitorul tipografiei moldovenesti..Cu Brâncoveanu, Patriarhul nu se mai afla in aceleasi le-gAturi ca odinioarg, de and acesta ocrotise i primise la elpe loan Cariofil, ale cdrui pareri libere" cu privire la pre-senta realr in Euharistie, imprumutate de la dascAlul sauTeofil Korydalleus, fusererä osAndite de un sinod constan-tinopolitan, adunat la 1691, cu cheltuiala i prin ingrijirea"lui Dosoftei, si mântuit cu un mare scandal, Patriarhul ru-pAnd in bucAti articica lui Cariofil, iar Alexandru Mavro-cordat, Tàlmaciul-cel-Mare al Portii, luAndu-1 chiar la balaieDomnul muntean, asa de mult l'audat pand atunci, trebui saaudà din gura aceluia pe care de atAtea on 11 dAruise cupomeni imbelsugate, aceste cuvinte tari : Legile lui Dum-nezeu nu s'au dat pe muntii Terii-Romanesti, nici de DornniiTerii-RomAnesti, ci in Constantinopol si de cAtre Impárati sisinoade ; daca are deci ceva de spus Cariofil, sä mergemaolaltä la Constantinopol i sä vorbeascP 2 La Iasi, unde

tângrul Duca luase insà, in Novembre 1693, pe Maria, fiicaBrincoveanului, fcu s'a" apara Dosoftei un Manual" impo-triva lui Cariofil, pe care i-1 lucrà, in Iunie 1694, un noutipograf de greceste, altfel necunoscut, Dumitru Pildure. Cuaceasta carte de 108 pagini iesi si un opuscul, cuprinzAndCuvântarea lui loan Eugenikos impotriva Sinodului de Unirecu Roma, tinut la Florenta, sinod la care si loan luase parte 3.

Timp de vre-o doi ani de zile, din 1692 Oda' in Februardin anul 1694, lucrd Pädure acum la o intinsä carte de corn-batere a vestitului Leon Allatius, promotor al catolicismuluiintre Greci si daseäl al lui Ligaridis, care inteo scriere des-pre Purcederea Sf. Duh atacase pe Greci. TOp.og xatocUccif,c,Cartea Schimbärii, cuprinde lucräri, mai vechi sau mai nou5,.

3 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 41 0 urm.; cf. Erbiceanu, Cronicarii-greci, pp. 37, 185.

Papadopulos, o. c., p. 44.a Cf. Krumbacher, Gesch. der byzantinisrhen Literatur, rp.2

4:0-6_

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii românesti 421

ale unui numär de teologi ortodocsi, ca acel Loan Eugenikos,din veacul al XV-lea, Gheorghe Koressi, Macarie Macri, Teo-dor Agallianos, polemist din aceiasi vreme cu loan si Maca-rie, ca Matei Vlastaris, din veacul al XIV-lea, cunoscut princulegerea-i de Canoane , si apoi hotarârile a cloud aduna'riconstantinopolitane, finale in Sf. Sofia . Ele privesc prinurmare Sinodul de Unire din 1439 si arata in ce chip aufost combatute si inlalurate hotararile lui de teologii si ar--hiereii stransi in sinoade ai Bisericii rasaritene din veacul alXV-lea.

0 a doua carte din acest ciclu de lucrari grecesti, !Amu-ritoare ale ortodoxiei, apare la 1698, Cartea Dragostei",l'Op.og 'Ayc7-.E71g, supt ingrijirea lui Kakavelas si cu lucrul ti-pografic al unui caluga'r Dionisie, care nu stia greceste. Inea se dau scrieri de-ale Patriarhului constantinopolitan Filotei,din veacul al XV-lea, hotkAri sinodale, scrisori de Imparati-si de Pairiarhi, note polemice impotriva unor lucrari de po-lemica, tratate de-ale lui Marcu Eugenikos, dusmanul Uniriimai noug a Latinilor, proclamaTh la Florenta . Scrisori de-ale lui Fotie, incepatorul Schismei" pentru catolici, desba-teri sinodale supt presidentia lui, scrieri de-ale lui NicolaeKerameus, profesor la Iasi (t 1672), si ale lui Meletie Pigas,Thmuriri ale lui Dosoftei insusi fac Impreuna Cartea bucu-riei", TOp.og Xccpcig, a triumfului, adec5, publicaTh la 17054,in Râmnic, dupa impkarea cu Brâncoveanu. Dosoftei voiasa incheie aceasta intinsa compilatie polemica printr'o Istoriea patriarhilor din lerusalim, Ca statornici marturisitori si apa-ratori ai ortodoxiei, care apgru ins5 numai dupà moartea lui,prin ingrijirile nepotului Hrisant5.

' Cf. Krumbacher, o. c., pp. 113-4, 608, etc,' Asupra cArora v. Chrys Papapopulos, o. c., p. 46.3 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 48.' Ibid., P. 50.

.3 Ibid., p. 50 si urm.www.dacoromanica.ro

422 N lorga

II.

Negocierile Ardelenilor pentru Unirea cu Roma ;cele d'intaiu invoieli.

Asemenea cArti erau acum in adevAr de nevoie pentruortodoxie. In adevAr, la 1696 Ardealul, uncle era Mitropolitromanesc, de la 1692 (Decembre), Teofil, care primise dinpartea guvernatorul calvin al Ardealului, Gheorghe Banffy,conditiile obisnuite ', trecuse in stApanirea formalg a Impa-ratului ultimul Craiu", al doilea Apaffy, pArAsindu-sidrepturile, pe care nu putea sä le mai mentia , si, incdde la 1692, 23 August, ImpAratul dAduse de veste ca preotiirAsAriteni cari vreau sä scape de toate greutkile, sA nu maiplAteascA adecA datoria de iobagi cAtre domnii de pAmantsi sA culeagA in schimb dijma de la credinciosii lor, n'audeck sA treacA prin Unire la Biserica apuseana, de care setine si Maria Sa, stApanul cel nou al terii 2. Cand ne On-dim la cite umilinti era supus un biet preot roman, chiardacA dregAtorii observau fag de dansul hotararea craiascAde a nu se supune la niciun fel de dijmA preotimea noastra,cand ne gandim cA, in locul veniturilor de care se bucurapastorul sas ori maghiar, el avea drept doar, dupA ultimelemäsuri, luate prin 1688, la o claie de grail si una de ova's,un cas de Sampietru, sau doi potori in schimb, la o zi decoasA si una de secere pe an, afarA de cei doisprezece baniai botezului si tot atata pentru cununie 3, vom intelege cat deademenitoare era ispita ce se intindea bietilor oameni sAtuide nAcazuri, cari n'aveau mAcar in sufletul lor intunecat con-vingerea de adevAr, simtul de inaltA chemare care intArescpentru o lupta cat de grea.

Nici episcopul Teofil, un nemes din Tius, care se che-

' Nilles, o. c., p. 153 §1 urm.; lorga, Sate .,si preoti, p. 172; Cipariu,Acte fi fragmente, pp. 254-5.

2 Nilles, o. c., p. 162.8 Cipariu, Acte i fragm., p. 264.

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericli romanesti 423

mase pada' atunci Toma Szeremi si era aplecat catre datinileca si catre limba colegilor si nobili, dintre Unguribiata unealtä a Calvinilor cari-i intariau in scris numirile deprotopopi 2, nu era in stare sä clued' o luptà pentru cre-dinta, i tim sigur ea' Inca din 1697 el intrase in legaluricu Iesuitul Barányi, care-I indemna sä prinda cu amandouàmanile un prilej care nu se .va mai intoarce 8. 0 nouà editiea Catechismului lui Canisius, nu pentru popor, ci pentrupreoti, carte tipárità cu litere cirilice si ortografie obisnuita,aparea, la Sambata-Mare (Tyrnau), centru scolar al Iesuitilorla hotarele Ardealului, in 1696 '4.

Sä amintim ea in Principate chiar, de curand, Armeniidin Moldova, castigati de un misionar din neamul lor, Axentiesau Oxintie Virzirescu, parasisera Moldova pentru ca, suptacest nou episcop unit, sä tralasca, primind dogma romana,in Statele imparatesti, care li se deschideau primitoare 5. Ceiramasi in Botosani, Iasi si Roman intemeiau la 1690 o fra-tie a tinerilor" pe care o puneau supt scutul Papeial catolicosului in al doilea rand, iar, in al treilea, supt allocotenentului de episcop al eparhiei Sucevei", al sfintelorschituri din Suceava, inchinate sfantului Axintie" Zamca,veche biserica moldoveneasca trecuta la Armeni si intäritàmilitareste, indata, la 1691, de regele Sobieski 6, si metoculHagigadar Hagi - Koh - Varzares Mandrul", episcop al lorsi inainte de Unire, Inca de pe la 1677 7. Episcopia insäfusese asezata acum pe pamantul Impäratului, la Gherla,

Cf. Cipariu, o. c., p.. 239.Cipariu, o. c., pp. 254-5 ; lorga, Studii ci doc., XII, p. 282, no. X.lorga, Sate fi preoti, p. 173.Bianu i Hodo, Bibl. Rom., I, la aceastä data.

6 lorga, Doc. Bistrifei, I, pp. CV-VI; Benko, o. c., passim ; Gr.Goilav, In Arch. soc. t. i lit. din Iafi, VII, p. 634 si urm.; Nilles,o. c., p. 915 si urm.

6 V. lorga, Studii i doc., VI, p. 636 si urm.Ibid.

intaiu,

°

'www.dacoromanica.ro

424 N. lorga

care fu de atunci un targ armenesc $i un focar de propa-ganda intre Armenii rama$i in legea veche.

La inceputul anului 1697, in Februar, Ardelenii ajunserala o hotarare cu privire la propunerile, pline de lagaduieli $ide ingaduinta, de prietenie $i de crutare, pe care le faceaucatolicii, arhiepiscopul primat al Ungariei insu$i, cardinalulKollonics, prin acel lesuit Barányi, negociatorul nelipsit al

Unirii. Se tinu la Bdlgrad un sinod ca acelea obi$nuite,$ipentru judeeki,fiind de fata mai toti protopopii $i foartemulti dintre preoti. Viadica Teofil, bucuros sa scape de ju-gul calvinesc, vorbi, aratand Cate a pätirnit pana atunci biataBiserica romaneasca de la stapanitorii terii : intemnitari $i ba-tai ale Mitropolitilor, ca in casul lui Sava, control apasator$i jignitor al tuturor actelor acestora, visitari in silä de catreoamenii superintendentului, cari se uitau sä vada $i ce fierbein oala teranul in zi de post, batjocura portului $i a icoane-lor, raspandirea de carti pierzatoare de suflet, calcarea privi-legiilor care dadeau preotimii scutirea de dijma. Acuma cle-rul romanesc se poate intoarce la vechile-i datine, pe careImparatul cad de el, $i nu de prelatii catolici ai Ungariei,era vorba, le recunoa$te pe toate, cerand ca Românii sase uneasca doar cu dansul in ceia ce prive$te numai patrupuncte de credinta : sa primeasca primatul Papei, intrebuin-tarea panii nedospite, azimei, in cuminecatura, Purgatoriul incare se limpezesc sufletele $i purcederea Duhului :Sfant, nunumai de la Teal, ci $i de la Fiul.

Era putin, pe Janga ce se impusese pang atunci. Românii,terani, mireni din ora$e, preoti, protopopi $i Vladici, tineaumai mult la icoane deck la Patriarhul din Tarigrad, pe carenu-I vazusera niciodata, $i nici n'avusera prilej sa auda macarde dansul ; pastrarea posturilor era pentru dan$ii mai marelucru deck judecata asupra puterii Papei sau soarta suflete-lor 'Ana ajung in Raiu ori in tad, unde e tot temeiul, $i ti-picul de slujba, obiceiurile la inmormantari, la botezuri $iMulti, aveau mai mult pret pentru ei deck felul de purce-

www.dacoromanica.ro

Istoria Bisericii romAnesti 425

dere al celui de-al treilea ipostas al Treimii de o fling $inedespgrtite, $i eine fag5duia sa li pastreze ritul intreg, sa-iosebeasca oriunde de latini, in cari vedeau si acuma ni$tepapista$i primejdio$i, sa lase in putere tot pravila $i canoa-nele, $i nu cine $tie ce drept nou latin, putea cere multe,mai ales and f5gaduia s5 inliture crudul regim din Com-pactate" $i Aprobate", care f5cea din Pornâni un neamtolerat", $i nu ,tadevarati fii ai patriei". Siguri ca in sfar$itvor putea teal $i ei ca oamenii, preotii mari $i mici din adu-nare isciliri si pecetluiri deci cu cea mai mare bucurie, fa-când Impiratului pentru at5ta bine un mic hatir, fie $i inpatru puncte; dar, fiind oameni patiti, ei insemnari deslu$ita Walla Sa li va da scutiri $i venituri pentru clerici, slujbepentru mireni, primirea in $coli pentru copiii Românilor.

La 21 Mart, actul solemn se punea in scris, iar la 10 Iu-nie spre mai multa incredintare, se adaugiau $i isciliturile '.Teofil, dând aceasta $tire tot la 21 Mart, adaugia doar saulasa pe Barányi sa adauge ea se primesc mai ales" cele patrupuncte, cerându-se cu acest prilej ca orice paroh saii aib5biserica, $i aceasta pirnântul ei, ectejia, $i ca preotii sa atarnenumai $i numai de Vradici, iar nu $i de mireni. La 23 Au-gust 1697 se hotaria \la Viena ca preotii români se vor bu-cura de drepturile religiei catolice la care se vor alipi ".

Astfel se ,,intoarse" Biserica Românilor din Ardeal la legeacatolicg. Dar schimbarea se fAcu in Were, -Fara sä risbataceva la urechile Domnului muntean $i ale Mitropolitului lui.Din aceasta parte nu veni deci nicio protestare, de $i Teo-dosie se intitula, cu gindul la Ardeleni, exarh laturilor", nutotdeauna plaiurilor", $i Patriarhul Dosoftei, in Prefata laBiblia din 1688, i?unea supt inraurirea bisericeasc5 a ierar-

' Ortus et progresses, Cluj, 1730, 1764; Laurianu, In Magazinut is-toric, III, p. 267 si urm.; dupA Clain, in Cipariu, Acte si fragmente,pp. 80-3; dupa original, In Nilles, o. c., p. 165 si urm. Cf. lorga, Satesi preoti, p. 174 si urm.

' Mag. 1st., III, p. 280.

www.dacoromanica.ro

426 N. lorga

hiei muntene pe Rumani, Moldovani i Ungro-Vlahi", suptcare nume se cuprind fire0e locuitorii romani de dincolo demunte '

Unirea" Românilor de supt Coroana Ungariei era s'a ieieinsg peste putin forme mai hotarate i un caracter publiccare nu puteau sa lase nesimtitoare Biserica ortodoxa a Ro-manilor din principatul muntean, care ajunsese i ocrotitoarea,.epitroapa vietii biserice0 a fratilor de peste munti.

Lupta intre Unire i du§manii Unirii incepea, interesand i

amestecand in valnfa$agul ei, mai mult ori mai putin, pe totiRornanii, din intreaga intindere a Românimii.

Teofil fusese tot4i incepatorul, i hotararea soborului luie cel d'intaiu semn al sfa§ierii unitatii roniâne0 in forma bi-sericeasea, singura cu pub*, prin care se statornicia,,ca urmare fireasca, unitatea culturii, strans'a Inca in jurul Bi-sericii nationale.

' Bianu 1 Hodo. Bibl. romand, I, p. 289.

www.dacoromanica.ro

TABLA CUPRINSULUI

www.dacoromanica.ro

TABLA CUPRINSULTJI

Pagi a a

Prefata la editia a hi-a 3Prefata la editia I-iu 4Introducere : 1. inceputurile vietil crestine de la Dunare . 9

II. Cele d'intAiu oranduieli bisericesti in partile noastre 15

CARTEA I-iu.

Epoca SlavonA.

PARTEA l-a.

lntemeiarea ierarhiei episcopate si a vietii mändstirefti.I. Lupta catolicismului cu VIAdicii de schituri pentru luarea In

stapanire a terilor romanesti 25II. lntemeiarea Mitropoliei Terii-Romanesti 28III. Cele d'intAiu biserici romanesti 33IV. A doua episcopie a Terii-Romanesti i viata bisericeascA in

acest urincipat panA la inceputul veacului al XV-lea . . 42V. DecAderea inraurirli grecesti. Noua inraurire sarbeascA . . 48

VI. Luptele cele din urmA ale Patriarhiei constantinopolitane pentrupAstrarea drepturilor ei ierarhice asupra Moldovel . . 59

PARTEA a ll-a.

Legdturite Bisericii celei noud cu catolicismul luptdtor.1. Biserica munteanA i catolicimul 65

II. Catolicismul In Moldova supt Alexandru-cel-Bun 68_

MAnAstirile lui Alexandru-cel-Bun 75IV. Urmasii lui Alexandru-cel-Bun i mAnAstirile Moldovei 79V. Sinodul din Florenta . . 82

. . ....

. . ...... . . . .. ..... .

. . . . . .

. .

. . . . .

. .

www.dacoromanica.ro

430 Istoria Bisericii romAne§ti

PARTEA a III-a.

Ortodoxia de limbc1 slavond In epoca lui $tefan-cel-Mare.

I. Mitropolitul Teoctist 87II. Clerut moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist 90

III. Crearea episcopiei RAdautilor.. .. 95IV. MAnAstirea Putnei 98V. Alte mAnAstiri §i biserici ale lui $tefan-cel-Mare 101

VI. Biserica latinA supt Stefan-cel-Mare 105

PARTEA a IV-a.

Biserica moldoveneasai supt Petra Raref.

I. ClAdiri 107

II. Urma§ii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al III-lea 109III. ClAdirile biserice§ti din epoca lui Petru Rare§ . . 112IV. Petru Rare§ §i Biserica Ardealului . 114

PARTEA a V-a.

Curentul eel nou de culturd slavo-greceasth In epoca luiNeagoe-Vocla.

I. AlcAtuirea noului curent slavo-grecesc in Tara-Romaneasca. 117II. PatrIarhul Nifon §i organisarea Bisericii muntene . . 120III. MAnAstirile oltene de culturA slavonA ale Craiove§tilor . 124IV. Mitrópolitul sArb Maximian 126V. Macarie, me§terul de tipar slavon 129

VI. Ctitoriile lui Neagoe-VodA . . . 131

VII. MAnAstirea de la Arge§. Alte zidiri ale lui Neagoe 134VIII. Neagoe-VodA ca scriitor 138

IX. Urma§ll 1u1 Neagoe. Mitropolitii §1 ctitoriile lor 140

X. CI Adiri biserice§ti ale epocei . . . . . . . 145XI. Noul tipar slavon din a doua jumAtate a veacului al XVI-lea. 148XII. VlAdicli munteni de la sfAr§itul veacului al XVI-lea . . 151

XIII. None legAturi ale Bisericii muntene cu Patrlarhia din Cons-tantinopol supt Mihai Viteazul. Starea episcopiilor sufragane. 153

PARTEA a VI-a.

Curentul nou slavon In Moldova.

I. Macarie, episcopul de Roman . 159

II. Ucenici ai lui Macarie . . . . . 162III. CronIcarii Isaia de RAdAuti i Eftimie de Neamt . 164

.

.

.

. . . . . . . .

.

.

.

. .

.

www.dacoromanica.ro

Tab la cuprinsului 431

CARTEA a Il-a.

Epoca slavo-româneasca.PARTEA I-a.

Tipariturile romdnefti ale lat Coresi. Cea d'intdiu Bisericdreformatd a Romani lor de peste munti.

Catehismul din Sit:au 169II. Planuri de tipar românesc in Moldova supt Despot . . 171

III, Tiparituri le roinanesti ale lui Coresi i Biserica reformata aRomani lor de peste munti

IV. Urmarea desvoltarii Bisericii reformate a Romani lor de peste

V. Mitmroupntoliia ardelea.ansi tiparit.urile.rom'ar es.ti din vremea: ei 186

174

PARTEA a II-a.

179

Lupta Bisericii moldovenestl cu recucerirea" catolicd.I. Petru-Voda Schiopul I episcopii din vremea sa . 191

II. Propaganda catolica a lesuitilor poloni in Moldova . . . 193111. Legaturile Bisericii moldovenesti cu. Patriarhia constantino-

politanä 201

IV, Movilestii i catolicismul . . , 209

PARTEA a III-a.

Politica religioasd a lui Mihai Viteazul.I. Mihai Viteazul i arhiereii din Balcani . . . . . . 213

H. Cele d'intaiu Inchinari de lacasuri romanesti la Locurile Sfinte. 217III. Sinodul lui Mihai Viteazul pentru disciplina clerului monahal. 219IV. Noua Mitropolie din BMgrad 220V . Intoarcerea la Romani a episcoplei de Muncaciu 125VI. Episcopii Ardealului dupl. Mihai Viteazul 229VII. Desvoltarea Bisericii moldovenesti In aceasta epoca. Episco-

pia Husilor 237VIII. Sinodul de la Iasi (1600) . . . 240IX. Biserica Moldovei supt Movilestii tutors! In stapanire. Mitro-

Anastasie Crimca . . . ... 243

PARTEA a IV-a.

Intemeiarett inrduririi grecefti prin Raclu-Vodd MlhneaJ. Imprejararile Bisericii muntene dtipa Mihai Viteazul. . 247H. Arhiereii greci in trecere pan lerile noastre. Chiril Lukaris . 255

I

. . . .

.

politul

.

. . . . . . . .

. .

. . . .... . . .

. . . . .

, .

.

www.dacoromanica.ro

432 Istoria Bisericii rorndnesti

III. Legdturi cu Patriarhii. CAlAtorille si opera lui Teofan al

lerusalimului 25gIV. Noud inchtnAri de mAndstiri 262V. Reforma lui Miron -VodA . 267

PARTEA a V-a.

81enismul bisericesc in lupta cu slavonismul inviatfi cu noul curent romdnesc din Principate.

I. Grecii lui Leon-VodA si rAscoala lui Matei Basarab . 279.

11. Ctitoriile lui Matei Basarab . . . . 282III. Petru MovilA, Mitropolitul Chievulul . . . . . . 290IV. Inrdirirea lui Petru Movild asupra Biserlcii muntene. Curen-

tul nou elIno-slavon de supt Matei-VodA . . 294-V. TipArituri ardelene . .... 300VI. Biserica moldoveneascA in epoca lui Petru MovlIA. Mitropoli-

tul Varlaam 302VII. Tioografia lui Varlaam Mitropolitul. Soborasul" de la Iasi 309VIII. Inrdurirea greceascA in Moldova . ..... 314IX. Tipariturile romAnesti de la Iasi 321X. Biserica Ardealului in epoca Jai Petru Movild si a lui Varlaam 326Xl. Alte tipdrituri muntene, slavone st romAnesti . . . . 341

PAR TEA a VI-a.

Viata bisericeascd a Romdnilor si literatura biseri-ceased de la 1653-88. Legeiturile noua dintre Ardeal

fi Tara- Ronaineascd.I. Mitropolitul ardelean Sava Brancovici . . . . 347II. Inrdurirea ruseascA a Moscovei asupra RomAnilor . . 358III. Biserica munteand de la 1654 la 1682. . . . . . 375IV. Biserica RomAnilor din Ungaria pana la Unirea cu Roma . 387V. Biserica moldoveneascA de la cAderea lui Gheorghe Stefan

Inainte. Nolte lucrAri literare si tipArituri in Moldova. Mi-tropolitul Dosoftei 391

VI. TipAriturile Mitropolitilor munteni Varlaam si Teodosie . 403

PARTEA a VII-a.Lupta intre stricta ortodoxie greceascd fi noul asalt

al catolicismului, cu stdpdnirea limbli poporului in bisericd:I. inrdurirea Patriarhului Dosoftei de lerusalim; lupta lui cu ca-

tolicismul ki IncercArile catolice in Principate . . . . 409II. Negoclerile Ardelenilor pentru Unirea cu Roma; cele d'intdiu

In voiell 422

.

.

.

. . . .

. . . . . . . . .

.

.

. . . . . . .

.

. . . . . . . . . .

.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro