infractiune corelativa - luare si dare de mita

262
Luarea şi darea de mită – infracţiuni corelative De obicei, lucrările clasice de drept penal clasifică mituirea 1 în mituire activă (darea de mită) şi mituire pasivă (luarea de mită), menţionându-se că darea de mită, spre deosebire de luarea de mită, nu constituie o infracţiune de serviciu, ci o infracţiune în legătură cu serviciul, caracterizându- se printr-o acţiune de corupere exercitată de un particular asupra unui funcţionar. În ambele cazuri persoanele publice sau private primesc şi pretind (respectiv promit, oferă sau dau) diferite avantaje materiale ori acceptă tacit sau expres, direct sau indirect promisiunea unor avantaje materiale sau morale pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea condiţionată ori întârzierea îndeplinirii obligaţiilor de serviciu ca urmare a exercitării unei influenţe 2 . În cazul luării de mită, de regulă, se află faţă în faţă două acţiuni corelative, cărora pe plan psihic, le corespund două poziţii subiective 1 O. A. Stoica, "Drept penal, Partea Specială", Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc. 1976, p. 245 2 G. Antoniu, C-tin Bulai, Gh. Chivulescu, "Dicţionar juridic penal", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 82

Upload: utilizatorroscribd

Post on 06-Feb-2016

32 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

coruptie - infarctiuni corelative

TRANSCRIPT

Page 1: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Luarea şi darea de mită – infracţiuni corelative

De obicei, lucrările clasice de drept penal clasifică mituirea1 în

mituire activă (darea de mită) şi mituire pasivă (luarea de mită),

menţionându-se că darea de mită, spre deosebire de luarea de mită, nu

constituie o infracţiune de serviciu, ci o infracţiune în legătură cu

serviciul, caracterizându-se printr-o acţiune de corupere exercitată de un

particular asupra unui funcţionar.

În ambele cazuri persoanele publice sau private primesc şi pretind

(respectiv promit, oferă sau dau) diferite avantaje materiale ori acceptă

tacit sau expres, direct sau indirect promisiunea unor avantaje materiale

sau morale pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea condiţionată ori

întârzierea îndeplinirii obligaţiilor de serviciu ca urmare a exercitării unei

influenţe2.

În cazul luării de mită, de regulă, se află faţă în faţă două acţiuni

corelative, cărora pe plan psihic, le corespund două poziţii subiective

conjugate între ele. Acţiunilor de "oferire" şi de "dare" de bani sau alte

foloase, de la darea de mită, le corespunde la luarea de mită, o acţiune

de "primire", iar acţiunii de "promitere" a unei sume de bani ori a altui

avantaj, de la corupţia activă, îi corespunde, în cazul corupţiei pasive,

"acceptarea" sau "nerespingerea promisiunii". Pe de altă parte, sub

aspect subiectiv, în timp de mituitorul tinde să-l determine pe cel mituit la

o anume comportare în legătură cu îndatoririle serviciului său, acesta din

urmă, primind mita, acceptă în mod deliberat să aibă comportarea dorită

de cel dintâi şi, prin aceasta, o situaţie de dependenţă faţă de corupător.

Menţionăm că subiectul activ al infracţiunii de luare de mită este

funcţionarul care primeşte, acceptă sau nu respinge promisiunea,

1 O. A. Stoica, "Drept penal, Partea Specială", Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc. 1976, p. 2452 G. Antoniu, C-tin Bulai, Gh. Chivulescu, "Dicţionar juridic penal", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 82

Page 2: infractiune corelativa - luare si dare de mita

oferirea sau darea de bani sau alte foloase din partea subiectului activ al

infracţiunii de dare de mită.

Urmarea imediată a vreuneia dintre acţiunile sau inacţiunile

enumerate mai sus constă într-o atingere adusă bunului mers al

activităţii unei organizaţii de stat sau publice, însoţită uneori şi de o

vătămare a interesului legal al vreunei persoane.

Această corelaţie dintre infracţiunile de luare şi, respectiv, dare de

mită, se reflectă şi vis-a-vis de rezultatele activităţii de combaterea a

acţiunilor de corupere, deoarece, dacă se reuşeşte o diminuare a sferei

corupţiei active, se reduce implicit şi sfera corupţiei pasive.

De asemenea, prin incriminarea infracţiunii de dare de mită, legea

asigură funcţionarilor o protecţie eficientă împotriva actelor de corupţie la

care ar putea fi expuşi, pretinzând în schimb funcţionarilor probitate în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Din punct de vedere tehnic, în structura normei penale de

incriminare din art. 255 Cod penal, nu sunt prevăzute decât acţiunile ce

realizează elementul material al infracţiunii, făcând trimitere pentru

desemnarea modurilor în care se poate săvârşi fapta ("direct sau

indirect") şi a scopurilor în vederea cărora are loc mituirea funcţionarului

("în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui

act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act

contrar acestor îndatoriri"), la dispoziţiile art. 254 Cod penal. Corelaţia

indisolubilă dintre cele două infracţiunii de corupţie se reflectă şi în

limitele pedepsei prevăzută de lege, atât pentru corupţia activă, cât şi

pentru corupţia pasivă.

Deşi darea de mită este, în esenţă, un act de participare la

infracţiunea de luare de mită, iar Codul nostru penal a adoptat sistemul

parificării pedepselor3, mituitorul nu este sancţionat cu aceeaşi

3 Idem

2

Page 3: infractiune corelativa - luare si dare de mita

pedeapsă ca funcţionarul mituit, deoarece acesta din urmă, traficând

funcţia sa, prezintă o periculozitate socială sporită fală de mituitorul care

a încercat să profite de nevoile celuilalt.4

4 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 116

3

Page 4: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL II

Obiectul infracţiunilor de luare şi dare de mită

Obiectul juridic

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţii sociale cu

privire la valorile fundamentale ocrotite prin normele de drept penal.

Unii autori consideră că obiectul juridic generic (general) este

constituit din relaţiile sociale cu privire la orânduirea socială şi de stat şi

la ordinea de drept, deci din totalitatea relaţiilor sociale apărate prin

norme de drept penal5 , în timp ce alţii consideră că acesta este format

dintr-un "fascicul" de relaţii sociale referitoare la o singură valoare

esenţială6.

Spre deosebire de alte infracţiunii, care au numai un obiect juridic

generic, sau numai un obiect juridic special, infracţiunile de luare şi dare

de mită au acelaşi obiect juridic generic sau de grup, un obiect juridic

special şi, de asemenea, un obiect juridic nemijlocit.

a) Obiectul juridic generic

Referitor la obiectul juridic generic al luării de mită, într-o lucrare

de referinţă a literaturii de specialitate, se arată că "acesta este constituit

din relaţiile sociale care formează obiectul juridic comun al tuturor

infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat,

5 V. Papadopol, în lucrarea colectivă "Principii de drept", Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p. 539; G. Antoniu, "Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 736 V. Dongoroz şi colectivul, "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Academiei, Bucureşti, 1963, p. 71; I. Oancea "Drept penal. Partea generală", Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 167

4

Page 5: infractiune corelativa - luare si dare de mita

organizaţiilor obşteşti sau altor activităţi reglementate de lege"7 , adică

din relaţii sociale a căror existenţă, formare şi dezvoltare depind de

apărarea acestei valori sociale care este "normala desfăşurare a

activităţii organelor de stat şi obşteşti în orânduirea noastră"8 .

Obiectul juridic generic al infracţiunilor de care ne ocupăm îl

constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea organizaţiilor de stat şi

organizaţiilor publice.

b) Obiectul juridic special

Literatura de specialitate evidenţiază în unanimitate funcţie de

obiectul juridic special trebuie să se ţină cont atât de stabilirea gradului

de pericol generic, cât şi la determinarea gradului de pericol social al

fiecăreia din infracţiunile ce aparţin acestei subdiviziuni de grup9 .

Infracţiunile puse în discuţie, fiind infracţiuni de serviciu sau în

legătură cu serviciul, subgrup de infracţiuni din grupul celor care aduc

atingere activităţii organizaţiilor de stat şi publice, este evident că

obiectul lor juridic special nu poate fi decât identic cu cel al tuturor

infracţiunilor din acest subgrup.

Obiectul juridic special al ocrotirii penale, în cazul infracţiunilor de

serviciu, îl constituie toate acele relaţii sociale care sunt legate de

activitatea statului, a organelor sale, a instituţiilor şi regiilor autonome

etc., şi se pot forma, desfăşura şi dezvolta, în mod normal, numai în

condiţiile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către funcţionari. Fără

îndeplinirea acestor atribuţii, funcţionarea organizaţiilor de stat şi publice

nu ar fi posibilă, de aceea în cazul infracţiunilor de serviciu, accentul

ocrotirii penale cade, în primul rând, pe relaţiile sociale condiţionate, sub

7 S. Kahane în lucrarea colectivă "Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea specială, Ed Academiei, Bucureşti, 1972, p. 130 8 R. M. Stănoiu în "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", vol IV, Editura Academiei, Buc. 1939 p. 89 V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., vol. I, p. 76.

5

Page 6: infractiune corelativa - luare si dare de mita

aspectul formării, desfăşurării şi dezvoltării lor, de aducere la îndeplinire

a sarcinilor de serviciu şi numai în al doilea rând, pe cale de consecinţă

pe relaţiile sociale privitoare la activitatea acestor organizaţii.

Obiectul juridic special constă, după unii autori, în relaţiile sociale a

căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibilă fără a

asigura exercitarea cu probitate de către funcţionari a atribuţiilor de

serviciu încredinţate lor şi fără a combate faptele de penalitate prin care

se aduce atingere bunului mers al autorităţilor sau instituţiilor publice ori

al altor persoane juridice şi se lezează implicit interesele legale ale

persoanelor particulare10.

c) Obiectul juridic nemijlocit

În grupul infracţiunilor de serviciu, infracţiunile de luare şi dare de

mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, alcătuiesc un

subdespărţământ aparte, deşi existenţa lui nu este marcată, în cuprinsul

codului, prin vreo secţiune sau vreo denumire specială. Ceea ce le

caracterizează, diferenţiindu-le de celelalte infracţiuni de serviciu, este

faptul că toate pun în pericol îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, de

către funcţionari, lovind nemijlocit în cinstea, corectitudinea probitatea

acestora, în legătură cu exercitarea funcţiilor lor.

Funcţionarul care a luat mita, ca şi cel care, după ce a efectuat un

act la care era obligat potrivit legii, a primit foloase necuvenite, dă

dovadă de lipsă de probitate în exercitarea atribuţiilor sale, după cum

persoanele particulare care dau mită ori trafică influenţa lor,

discreditează persoana acestora, aruncă suspiciuni asupra activităţii lor,

fac ca ei să apară coruptibili, incorecţi. Prin incriminarea faptelor

menţionate se ocroteşte deci, împotriva corupţiei şi suspiciunii de

10 V. Dongoroz şi colab. "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", Ed Academiei, Bucureşti, 1972 vol. IV. p. 131.

6

Page 7: infractiune corelativa - luare si dare de mita

corupţie, reputaţia funcţionarilor şi, implicit, îndeplinirea de către aceştia,

a îndatoririlor de serviciu, căci daca ei nu ar fi cinstiţi şi corecţi, sau

măcar dacă probitatea lor ar fi pusă sub semnul îndoielii, desfăşurarea

corespunzătoare a serviciilor publice ar fi grav afectată. Deci, obiectul

nemijlocit al infracţiunilor de luare şi dare de mită îl constituie relaţiile

sociale legate, indiferent dacă este vorba de formarea, desfăşurarea ori

dezvoltarea lor, de cinstea, corectitudinea şi probitatea funcţionarilor, ca

o condiţie necesară a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi a activităţii

organizaţiilor de stat şi publice11.

În cazul luării de mită, relaţiilor sociale ce constituie obiectul juridic

nemijlocit li se aduce atingere de către funcţionari, adică dinăuntrul

organizaţiilor de stat sau publice, pe când în cazul dării de mită,

aceloraşi relaţii sociale li se aduce atingere din afară, de către

orice persoane.

Obiectul material

Literatura juridică este unanimă în a considera că prin obiect

material al unei infracţiunii se înţelege "lucrul (bun, animal, persoană

etc.) asupra căruia se îndreaptă, în mod firesc sau întâmplător,

săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, operând fizic asupra

acestuia, expunându-l unui pericol sau vătămându-l"12. Problema

existenţei sau inexistenţei unui obiect material la infracţiunile de luare şi

dare de mită, este încă controversată.

Potrivit unei opinii, obiectul material al mitei, forma activă şi pasivă,

îl constituie "banii sau alte foloase" date funcţionarului sau primite de

el13.

11O. A. Stoica "Drept penal. Partea specială", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, I976, p 246. 12R. M. Stănoiu - op. cit, p. 8, V. Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939, p.202-203; C. Bulai, "Drept penal român. Partea generală", vol. I, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1992, p. 145 13 O. A. Stoica - op. cit, p. 247 - 249; M. C. Ardeleanu, "Unele aspecte ale infracţiunii de luare de mită” în formă continuată în R.R.D. nr. 12/1981, p. 41-45

7

Page 8: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Potrivit unei alte păreri însă, predominantă în literatura juridică,

luarea şi darea de mită nu au, de regulă, obiect material14. Într-adevăr,

asupra sumelor de bani sau celorlalte foloase primite, oferite, pretinse

etc., nu se îndreaptă în nici un fel acţiunile incriminate prin art. 254 - 257

Cod penal, în sensul că nu operează fizic asupra lor, nu le periclitează şi

nu le vatămă, nici în existenţa, nici în integritatea sau structura lor. Pe de

altă parte, este de observat că, în cazul infracţiunilor care au obiect

material, punerea în pericol a relaţiilor sociale ocrotite prin incriminare

are loc, de regulă, tocmai prin periclitarea, în orice mod, ori prin

vătămarea obiectului material (în cazul avortului, de exemplu, atingerea

relaţiilor sociale referitoare la viaţă se realizează prin uciderea victimei);

ori la luarea sau darea de mită, dimpotrivă, atingerea obiectului juridic al

infracţiunii nu este în nici un fel legată de vreo vătămare sau punere în

pericol a sumelor de bani sau a celorlalte foloase primite, pretinse, date.

oferite, promise etc.

Conform art.118 lit. d, Cod penal, sumele de bani ori foloasele

respective, (când constau în bunuri corporale), sunt "lucruri dobândite

prin săvârşirea infracţiunii", sau "lucruri care au fost date pentru a

determina săvârşirea unei infracţiuni" (conf. art.118, lit. c, Cod penal)

fapt pentru care sunt supuse confiscării, în situaţiile şi condiţiile

reglementate prin art. 254 alin. 2 şi art. 255 alin. 2, 3 şi 5 Cod penal.

Aşa cum am menţionat mai sus, unii autori consideră că infracţiunii

de luare de mită îi lipseşte obiectul material, cu excepţia cazului când

funcţionarul a efectuat actul pentru care a luat mita, iar actul în cauză

priveşte un obiect material. Într-o asemenea situaţie actul ce priveşte un

obiect material va fi, în acelaşi timp, şi obiect material al infracţiunii. În

mod identic, în cazul în care folosul necuvenit constă în prestarea unor

munci, obiectul asupra căruia se efectuează munca, devine şi obiect 14 S. Kahane - op. cit. pag. 130, 139, 147; Meta Grigorovici, "Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 89

8

Page 9: infractiune corelativa - luare si dare de mita

material al infracţiunii şi poate servi ca probă în dovedirea existenţei

infracţiunii, de exemplu, repararea unui imobil, zugrăvirea unei locuinţe.

9

Page 10: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL III

Secţiunea I - Subiecţii infracţiunilor de luare şi dare de

mita

Subiecţii activi

Ca şi în cazul altor fapte prevăzute de legea penală, autor subiect

activ - al infracţiunilor de luare şi dare de mită, este persoana care

săvârşeşte în mod nemijlocit fapta ilicită15. Subiectul activ al infracţiunii

de luare de mită este calificat (adică o persoană care are calitatea de

funcţionar public16 sau de funcţionar17).

În conformitate cu prevederile legii penale, prin "funcţionar public"

se înţelege orice persoană care exercită, permanent sau temporar, cu

orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură,

retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice,

instituţii sau alte persoane juridice de interes public, persoane juridice

care au ca obiect de activitate administrarea, folosirea sau exploatarea

bunurilor proprietate publică ori a celor care efectuează servicii de

interes public, precum şi unei unităţi care produce, gestionează ori

administrează bunuri de interes public.

Din modul în care este redactat textul de lege care defineşte

"funcţionarul public" observăm că acesta se circumscrie în totalitatea

termenului de "public"18, aşa cum a fost modificat prin Legea

nr.140/1996.19

15 Cod penal al României, art. 24; Trib. Supr., Secţ. Pen., dec. nr. 69/1974 în R.R.D., nr. 6/1974,p. 6316 Codul Penal al României, art. 147, alin. 1 17 Idem, art. 147, alin. 218Ibidem, art. 14519 Publicată în Monitorul Oficial nr. 289 din 14.11.1996

10

Page 11: infractiune corelativa - luare si dare de mita

La rândul ei, noţiunea de "funcţionar public'' are o arie mai mare,

incluzând atât pe "funcţionar public", cât şi "orice salariat care exercită o

însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele incluse în

termenul "public" (art. 147 alin. 2, Cod penal)

De subliniat că subiectul activ al infracţiunii de luare de mită

trebuie să aibă calitatea de "funcţionar public" sau, după caz, de

"funcţionar" în momentul săvârşirii infracţiunii. Dobândirea ulterioară a

acestei calităţi nu acordă făptuitorului calitatea procesuală de autor al

infracţiunii de luare de mită. Per a contrario, pierderea calităţii de

"funcţionar public" sau "funcţionar" după comiterea faptei, nu prezintă

nici o relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunilor în discuţie20.

Din analiza textului de lege, care defineşte "funcţionarul” sau

"funcţionarul public", corelat cu dispoziţiile ce incriminează infracţiunile

de corupţie, rezultă că o persoană poate avea calitatea de funcţionar

numai dacă îndeplineşte o însărcinare în serviciul unei autorităţi publice,

instituţii publice, instituţii sau altei persoane juridice de interes public. De

regulă, o astfel de calitate se dobândeşte în temeiul unui raport de

muncă sau chiar şi în temeiul unui raport de serviciu.

Deci, acordarea calităţii de "funcţionar", în general, ori de

"funcţionar public", în special, este condiţionată de existenţa unui raport

de serviciu care rezultă dintr-un contract de muncă ori independent de

un astfel de contract, în virtutea exercitării reale a atribuţiilor unei

funcţii21.

Însărcinarea primită de "funcţionarul public" sau "funcţionarul" în

cauză, poate fi permanentă sau temporară, durata acesteia neavând nici

un fel de relevanţă pentru existenţa infracţiunii. Ceea ce interesează din

punct de vedere penal este dovedirea faptului că persoana respectivă s-

20 Aneta Grigorovici, "Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 197621 Aneta Grigorovici, op. cit., p.11

11

Page 12: infractiune corelativa - luare si dare de mita

a încadrat în colectivul instituţiei publice, autorităţii publice, instituţiei sau

persoanei juridice de interes public. Alţi autori22 consideră că la condiţia

încadrării în colectivul de muncă al instituţiilor amintite se adaugă şi

aceea că, persoana care exercită realmente atribuţiile unei funcţii, să se

supună regulamentului de ordine interioară a instituţiei respective,

regulament ce statuează atât organizarea, cât şi disciplina muncii. Cât

priveşte durata însărcinării se poate vorbi de o însărcinare permanentă

în cazul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract

de munca pe durata nedeterminată23. Aceste persoane pot exercita cele

mai diverse funcţii: contabil, normator, inspector de personal, medic,

ş.a.24.

De foarte multe ori, însărcinarea dată unei persoane poate avea

caracter temporar, aceasta prestând activitatea în baza unor contracte

de muncă încheiate pe o perioadă strict determinată. Este cazul

angajaţilor sezonieri, precum şi a celor care sunt încadraţi în posturile

unor titulari care lipsesc temporar de la serviciu şi cărora unitatea este

obligată să le păstreze postul. De asemenea, fac parte din această

categorie pensionarii care, în decursul unui an calendaristic, prestează

activitate în instituţia respectivă. În opinia noastră, o însărcinare

temporară au şi cadrele didactice care desfăşoară activităţi de

învăţământ - fie în cumul, fie în plata cu ora - la alte unităţi şcolare decât

cele unde sunt titularizaţi. În mod similar în cazul celor care suplinesc

titularii posturilor didactice.

Aşa cum rezultă din textul de lege, pentru stabilirea calităţii de

"funcţionar public" sau "funcţionar" nu prezintă importanţă nici titlul

însărcinării şi nici modalităţile de investire în funcţie. Cu alte cuvinte,

22 ldem23 În condiţiile stipulate de art.70 din Codul muncii (N.A)24

A se vedea în acest sens Trib. Supr., secţ. pen., dec.nr.5920/1970, nr.5850/1970, nr.3930/1970 şi nr.191/1971

12

Page 13: infractiune corelativa - luare si dare de mita

pentru existenţa infracţiunii nu prezintă importanţă modalitatea cu care

persoana în cauză a fost investită (alegere, numire, repartizare, concurs)

şi nici felul instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. (organ al

puterii de stat, al administraţiei de stat, al justiţiei). Totodată, din expresia

folosită de legiuitor "cu orice titlu" rezultă faptul că este suficient ca

subiectul activ al infracţiunii să exercite o însărcinare de serviciu la

instituţiile menţionate. Expresia folosită de legiuitor indiferent "dacă şi

cum a fost investit" trebuie înţeleasă în sensul că nu prezintă nici o

relevanţă din punct de vedere juridic validitatea raportului de muncă în

care este antrenat "funcţionarul public" şi "funcţionarul" în cauză. Cu alte

cuvinte, nu este absolut necesar să existe un contract de muncă sau o

numire în funcţie, fiind suficientă exercitarea în fapt a atribuţiilor specifice

funcţiei respective. Literatura de specialitate apreciază că decisivă

rămâne aprobarea dată de instituţia în cauză, acord manifestat expres

sau tacit, de către conducerea instituţiei abilitate de lege să facă

încadrări. Trebuie reţinut şi faptul că funcţionarii nelegal investiţi - în

sensul încadrării, fără respectarea criteriilor stabilite de lege (condiţii de

vârstă, studii, stagiu) - răspund în această calitate în perioada cât şi-au

desfăşurat efectiv activitatea.

Nu au însă calitatea de funcţionari colaboratori externi ai

instituţiilor publice ori de interes public, studenţii şi elevii care efectuează

stagiul de practică. Potrivit reglementărilor legale în domeniu, practica

efectuată de studenţi sau elevi în aceste instituţii are drept scop

aprofundarea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice acumulate la prelegeri,

seminarii, lucrări practice şi aplicaţii, eventualele abateri disciplinare fiind

aplicate în conformitate cu normele Ministerului Educaţiei Naţionale.

În sfârşit, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei române, mai pot fi

autori ai infracţiunilor de corupţie şi alte categorii de persoane cum ar fi:

persoane care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile de sănătate,

13

Page 14: infractiune corelativa - luare si dare de mita

unităţile economice de orice fel, unităţile de învăţământ şi cele asimilate

ş.a.

Spre deosebire de luarea de mită, subiectul activ al infracţiunii de

dare de mită poate fi orice persoană25 care îndeplineşte condiţiile

generale cerute de lege. Darea de mită poate fi comisă chiar şi de un

funcţionar dar care în raport cu funcţia, serviciul pe care îl îndeplineşte

funcţionarul mituit, este o persoană particulară.

Subiecţii pasivi

Subiect pasiv general al infracţiunilor în discuţie este statul ale

cărui interese, privind desfăşurarea activităţii organizaţiilor de stat şi

publice, prestigiul acestor organizaţii şi îndeplinirea serviciului de către

funcţionari sau alţi salariaţi în condiţii de probitate şi la adăpost de orice

suspiciune, sunt grav lezate prin săvârşirea faptelor.

Subiect pasiv special este, întotdeauna, organizaţia de stat sau

publică, în al cărei serviciu se află funcţionarul incorect.

Uneori poate fi însă subiect pasiv special şi o persoană fizică; de

exemplu, persoana care a dat mită în situaţia în care a fost constrânsă la

aceasta de către funcţionarul corupt.

25 ° V. Dongoroz şi colectiv., op. cit, p. 75

14

Page 15: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a-II-a: Participaţia

Infracţiunile de corupţie sunt susceptibile a fi săvârşite sub oricare

din formele participaţiei penale: coautorat, instigare, complicitate.

Referitor la participaţia penală, în cazul infracţiunii de dare de

mită, se impun unele precizări. Astfel, ţinând cont că în sistemul Codului

penal, darea şi luarea de mită sunt două infracţiuni corelative dar

distincte, fiecare cu un subiect activ (autor) propriu, mituitorul trebuie

socotit întotdeauna ca autor al infracţiunii de dare de mită şi nu ca

instigator sau complice la infracţiunea corelativă de luare de mită, după

cum funcţionarul mituit va fi considerat întotdeauna autor al infracţiunii

de luare de mită şi nu instigator sau complice la darea de mită26.

Calitatea de autor pentru cele două infracţiuni corelative exclud pentru

persoana respectivă posibilitatea de a fi socotită, în acelaşi timp, şi

participant, sub orice formă, la cealaltă infracţiune.

Trebuie menţionat că, în cazul dării de mită, fapta poate fi comisă

de către autor, nu numai direct, ci şi indirect, adică prin intermediar.

Darea de mită prin intermediar constituie infracţiune numai dacă

promisiunea, oferta sau folosul, ajunge la funcţionar, nu şi atunci când

acţiunea tipică (necunoscută funcţionarului) se opreşte la intermediar. În

asemenea situaţii nu se poate reţine existenţa infracţiunii şi nici calitatea

de complice în persoana intermediarului. În ipoteza în care chiar

intermediarul l-a determinat pe mituitor să comită fapta prin intermediul

său, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mită în care se

absoarbe aceea de complice.

Aşa cum am menţionat mai sus, infracţiunile de corupţie sunt

susceptibile de participaţie penală, în astfel de cazuri fiind vorba de o

26 V. Dobrinoiu, op. cit, p.45

15

Page 16: infractiune corelativa - luare si dare de mita

pluralitate de subiecţi activi. De exemplu, în situaţia în care îndeplinirea

unui act este dat în sarcina unei comisii, complet de judecată,

infracţiunea va avea drept subiecţi activi - coautori - pe toţi membrii

comisiei ori completului respectiv27.

Instigatori sau complici pot fi orice persoane. În situaţia în care

instigatorul sau complicele are calitatea de "funcţionar public" sau

"funcţionar" aceasta va constitui o împrejurare agravantă.

În sensul precizat şi practica judiciară s-a pronunţat constant.

Astfel, s-a statuat că revizorul contabil care, la cererea gestionarului, nu

înregistrează plusul descoperit în gestiune spre a împărţi cu gestionarul

banii echivalenţi plusului, este complice la delapidare şi autor la

infracţiunea de luare de mită28. De asemenea, este complice acela care

transmite folosul pretins de funcţionarul mituit29. Fapta de a primi bani şi

alte bunuri de la studenţii candidaţi la un examen, spre a le preda unui

cadru didactic condamnat pentru luare de mită, constituie complicitate la

luarea de mită şi nu dare de mită30.

27 V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., P.7628Trib. Supr., secţ, pen., dec. nr.1205/198529 Trib. Supr., secţ, pen, dec. nr.1435/1983 în R.R.D. nr.6/198430 Trib. Supr., secţ, pen., dec. nr.1485/1985

16

Page 17: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a – III – a: Comparaţie cu propunerea

legislativă privind combaterea faptelor de corupţie

În practica judiciară s-a considerat că au calitatea de funcţionari,

şi, deci pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită, printre alţii:

contabilul şef al unei întreprinderi de transport, care a primit o sumă de

bani spre a angaja o persoană ca taxator de autobuz (deşi contabilul nu

semna actul de angajare, el îi examina pe candidaţi şi întocmea un

referat cu privire la rezultatul examinării)31; şeful biroului personal şi

învăţământ care a primit foloase materiale în scopul angajării unor

muncitori (deşi cel care făcea angajarea era conducătorul unităţii,

inculpatul avea atribuţia de serviciu de a recruta personal şi de a face

propuneri de angajare)32; profesorul care, fiind membru al comisiei de

bacalaureat, a primit sume de bani pentru a asigura reuşita unui

candidat la acest examen33; gestionarul care a condiţionat vânzarea

mărfurilor de primirea unei sume de bani34); medicul care a primit o

sumă de bani în timpul îndeplinirii unui act privitor la funcţia sa, pentru a-

l efectua cu deosebită grijă35; ofiţerul de poliţie care a pretins şi primit

sume de bani, în scopul de a nu întocmi acte de cercetare în cazul unei

infracţiuni de speculă36; lucrătorul unei staţii PECO care a primit sume de

bani pentru a vinde cantităţi de petrol mai mari decât cele care puteau fi

cumpărate37; controlorul de bilete C.F.R., care, în timpul exercitării

31 Trib. Reg. Iaşi, dec. pen. nr. 928/1967, în R.R.D. nr.2/1968, p.1632 Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 3048/1971, în C.D., p.35833 Trib Supr., Secţ. pen . dec. nr. 372/1975. în R R. D., nr. 2/1976. p.6934 Trib. Supr., Col. Pen., dec. nr. 1250/1959, în L.P. nr.6/1960, p.74 35 Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 191/1971, în C.D., p.35736Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 566/1973, în C.D., p.42437 Trib. Municip. Bucureşti, secţ. I pen., dec. nr. 1014/1992, Culegere de practică judiciară penală pe anul 1992, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1993, p.205

17

Page 18: infractiune corelativa - luare si dare de mita

funcţiei, a primit sume de bani de la mai mulţi călători spre a nu încheia

acte constatatoare ale contravenţiilor săvârşite38; şeful de echipă care,

având atribuţii în legătură cu angajarea muncitorilor pe şantier a primit

unele foloase materiale în acest scop39; locţiitorul şefului de unitate la o

cooperativă meşteşugărească, care a cerut şi primit, pentru sine, o sumă

de bani, spre a repara un frigider aflat în termen de garanţie40;

muncitorul de la atelierul de reparaţii al unei întreprinderi de transport,

însărcinat cu constatarea stării tehnice a autovehiculelor, cu înlocuirea

sau repararea pieselor defecte, care pretinde foloase necuvenite pentru

efectuarea unei lucrări ce intră în atribuţiile sale de serviciu41; expertul

care, primind de la o instanţă judecătorească însărcinarea de a efectua

o expertiză în una din cauzele de competenţa acelei instanţe, primeşte

un folos material de la una din părţi, pentru a întocmi raportul de

expertiză în favoarea acesteia42.

În ceea ce îi priveşte pe medici (indiferent de locul unde îşi

exercită profesia spital judeţean, dispensar de întreprindere, etc.), este

de menţionat că, ulterior adoptării Hotărârii Guvernului nr. 220/1992, prin

unele hotărâri judecătoreşti li s-a negat calitatea de funcţionar şi, implicit,

de subiect activ al luării de mită43. Este un punct de vedere care, însă,

nu s-a putut impune nici în practica judiciară44, nici în literatura juridică45.

S-a arătat, pe drept cuvânt, că, deşi potrivit art. l, pct.3 din Principiile de

bază ale Statutului medicului din România, aprobat prin Hotărârea

Guvernamentală sus menţionată, "medicul practician, prin natura

38 Trib. Jud Timiş, sent. pen. nr. 264/1970, în RR.D. nr. 8/1970, p. 17139 Trib. Supr., Col. pen. dec. nr. 823/1963 (nepublicată)40 Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 862/1981 (nepublicată)41 Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 170/1985, în R.R.D. nr.3/1986, p. 7942Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II-a pen., dec. nr. 2481/1984, în R.R.D. nr.3/1986, p.78 43 Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 1647/1992, "Dreptul" nr. 4/1993, p. 6344 Trib. Supr., în compunerea prevăzută în art.39 alin.2 şi 3 din Legea nr. 58/1968, dec. nr. 78/1993, "Dreptul" nr.7/1994, p. 98; Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 1291/1993, în Culegerea de practică judiciară penală pe anul 1992, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1993, p. 15445

Gabriela Voicu, notă critică la dec. nr. 1647/1992

18

Page 19: infractiune corelativa - luare si dare de mita

umanitară şi liberă a profesiei sale, nu este funcţionar public şi nici nu va

putea fi asimilat funcţionarului public"; prevederile acestei Hotărâri nu

pot modifica dispoziţiile art. 147 C.pen., conform cărora prin "funcţionar"

se înţelege orice salariat care exercită permanent sau temporar, cu orice

titlu, indiferent dacă şi cum a fost investit, o însărcinare în serviciul unui

organ sau instituţii de stat, al unei întreprinderi sau organizaţii.

În practica judiciară s-a considerat, de asemenea, că persoanele

aflate în termenul de încercare, în vederea angajării definitive, au

calitatea de funcţionari, în sensul legii penale, deoarece, în perioada

respectivă, ele îndeplinesc sarcinile de serviciu ale funcţiei în care

urmează să fie angajate şi, cu toate că nu poate fi vorba de existenţa

unui contract de muncă, se supun regulamentului de ordine interioară şi

disciplinei muncii din unitatea respectivă46; tot astfel, s-a considerat că

remizierii, care îşi desfăşoară activitatea în unele sectoare economice -

desfacere sau depozitare de mărfuri, prestări de servicii, etc. - în baza

unor contracte de muncă încheiate pe o perioadă nedeterminată sau

determinată şi sunt retribuiţi pe bază de tarife ori cote procentuale, sunt

funcţionari în sensul art. 147 C. pen.47; deoarece au obligaţia de a se

supune programului de lucru şi de a respecta disciplina muncii, precum

şi drepturile prevăzute pentru persoanele încadrate în muncă.

În practică s-a pus problema dacă o persoană neîncadrată cu

contract de muncă, dar care se află în executarea unei pedepse cu

obligare la muncă condiţionată poate fi subiect activ al infracţiunii de

luare de mită48. În nota semnată de Vasile Papadopol, se arată că

potrivit art. 863 alin. 5 C. pen., în redactarea în vigoare la data

soluţionării cauzei (în prezent art. 868 alin. 4 C. pen., în redactarea Legii

46 Trib. Reg. Dobrogea, dec. pen. Nr. 1398/1957, în L.P. nr. 2/1958, p. 2147 Trib. Supr., Col. Pen., dec. nr. 1938/1957, în C.D. p. 412, Trib. Supr., Col. Pen, dec. nr. 1480/1957, în L.P. nr. 3/1958, p.60; Trib. Reg. Constanţa, dec. pen., nr. 122611957 în L.P. nr. 2/1958, p. 81.48 Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 388/1992, în Culegerea de practică judiciară penală pe anul 1992. Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1993, p. 203.

19

Page 20: infractiune corelativa - luare si dare de mita

nr. 104/1992), pedeapsa închisorii se execută prin muncă "în temeiul

mandatului de executare a pedepsei". Din dispoziţia legală citată rezultă

că la baza executării pedepsei la locul de muncă nu se află un raport

juridic de muncă, în sensul Codului muncii, ci raportul juridic penal şi

procesual penal. Prestarea muncii nu reprezintă îndeplinirea unei

obligaţii izvorând dintr-un contract de muncă - nici chiar atunci când

munca este prestată în aceeaşi unitate - , ci executarea unei pedepse,

aplicată printr-o hotărâre judecătorească. Dar, dacă raporturile dintre

condamnat şi unitate îşi au sorgintea în infracţiunea săvârşită şi se

stabilesc pe baza mandatului de executare a pedepsei, nu este mai

puţin adevărat că în sfera acestor raporturi apar, ulterior, şi aspecte

reglementate în mare măsură de dreptul muncii, căci condamnatul are,

cu anumite limitări, toate îndatoririle şi drepturile ce revin la locul de

muncă, persoanelor încadrate în muncă. Dacă faţă de organele judiciare

condamnatul are ca subiect al raportului juridic penal şi procesual penal,

faţă de unitatea în care execută pedeapsa el apare "şi ca om al muncii

ce desfăşoară o activitate utilă societăţii, ca membru al unui colectiv de

muncă"49. Cu alte cuvinte, întrucât pedeapsa se execută în condiţiile

integrării condamnatului într-un colectiv de muncă - ceea ce implică

existenţa unor drepturi şi obligaţii reciproce între el şi unitate - , raportul

juridic penal se interferează în faza executării, cu elemente ale dreptului

muncii, care îi conferă, în această fază, o fizionomie specifică. Acestor

consideraţii generale care, singure, ar putea pune sub semnul îndoielii

legalitatea deciziei, li se adaugă pe aceeaşi linie, altele mai pertinente.

Potrivit art. 258 alin. 2 C. pen., dispoziţiile Capitolului I (Infracţiuni de

serviciu sau în legătură cu serviciul) din Titlul VI al Părţii speciale a

Codului penal, deci inclusiv prevederile art. 254 C. pen., care

incriminează luarea de mită, "se aplică şi altor salariaţi", nu numai 49 V. Dorneanu, "Conexiuni ale legislaţiei muncii cu legislaţia penală privind executarea pedepsei prin muncă, fără privare de libertate, R.R.D., nr. 4/1981, p. 72

20

Page 21: infractiune corelativa - luare si dare de mita

funcţionarilor, ori, conform art. 148 alin. 2 C. pen., în noţiunea de "alţi

salariaţi" sunt incluse - prin asimilare - şi persoanele care îndeplinesc "o

însărcinare" în serviciul uneia dintre organizaţiile prevăzute în art. 145 C.

pen. Cum unităţile în care condamnaţii execută pedeapsa la locul de

muncă sunt "organizaţii" în sensul textului sus-menţionat şi, cum

executarea pedepsei în cadrul acestor unităţi are, neîndoielnic,

caracterul unei "însărcinări", în înţelesul art. 148 alin. 2 C. pen.,

concluzia, că dispoziţiile art. 254 C. pen. sunt aplicabile condamnaţilor

care execută pedeapsa la locul de muncă, ni se pare firească. Ea este

confirmată şi de modificările aduse în art. 258 C. pen., prin Legea nr.

65/1992 care include în mod expres, în sfera organizaţiilor ai căror "alţi

salariaţi" sunt susceptibili de a deveni subiecţi ai infracţiunii de luare de

mită, atât regiile autonome, cât şi societăţile comerciale, modificări care

au fost menţinute şi în legea nr. 78 din 8 mai 2000. Soluţia contrară

este, de altfel, respinsă de bunul simţ juridic.

O problemă cu care practica judiciară nu a fost confruntată şi pe

care literatura juridică încă nu a examinat-o, dar a cărei discutare se

impune ca urmare a integrării învăţământului cu practica şi cercetarea

ştiinţifică, este aceea dacă elevii şi studenţii practicanţi pot fi sau nu

consideraţi funcţionari în sensul legii penale. Pentru a formula o soluţie

adecvată este necesar a exprima dacă, în perioada practicii, aceştia

îndeplinesc o "însărcinare de serviciu" unei organizaţii de stat aşa cum

se prevede în art.147 alin.2 C. pen. Credem că - în principiu - elevii şi

studenţii practicanţi pot fi asimilaţi cu "funcţionarii" în sensul Codului

penal şi, pe cale de consecinţă, pot fi pasibili de răspundere penală

pentru luare de mită. Această calitate depinde însă de la caz la caz, de

atribuţiile concrete pe care le are, în timpul practicii, fiecare elev sau

student, pentru că numai în raport cu acestea se poate aprecia dacă el

21

Page 22: infractiune corelativa - luare si dare de mita

exercită sau nu o "însărcinare în serviciul" organizaţiei de stat în care

efectuează practica.

Potrivit art. 254 alin. 2 introdus prin Legea nr. 65/1992 subiect al

acestei forme agravante este un funcţionar cu atribuţii de control. Textul

sus-menţionat ridică problema de a şti ce se înţelege prin "funcţionar cu

atribuţii de control". În literatura juridică s-a exprimat ideea că prin

persoană cu atribuţii de control se înţelege persoana calificată astfel prin

dispoziţiile legale în vigoare50. Calitatea de persoană cu atribuţii de

control se determină în mod concret, pentru fiecare caz în parte, în

funcţie de natura atribuţiilor de serviciu ale făptuitorului51. Au această

calitate paznicii, gardienii publici, organele Gărzii financiare, funcţionarii

din Direcţia generală a controlului financiar de stat din Ministerul

Finanţelor şi unităţi subordonate, precum şi orice alţi funcţionari care,

conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de control52. În practică s-a

reţinut, de pildă, infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin.

2 în sarcina unei persoane care îndeplinind funcţia de inspector

comercial - încadrarea cu 1/2 normă şi având atribuţia de a efectua

controale în legătură cu respectarea legislaţiei în vigoare în materie de

comerţ, a cerut şi a primit unele foloase materiale de la patronul unui

magazin, pentru a nu lua măsuri de sancţionare contravenţională în

urma constatării unor nereguli53.

Menţionăm că anterior adoptării legii nr. 65/1992, prin Legea nr.

42/1991, care a modificat şi completat Legea nr. 12/1990 privind

protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, s-a

prevăzut, în art.54, că infracţiunile de luare de mită, trafic de influenţă şi

primire de foloase necuvenite comise de agenţii constatatori, organele

50 V. Dongoroz ş.a., op. cit, vol. IV, p. 20651 A. Filipaş, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, p. 10752 I. Dumitru, Funcţionarul cu atribuţii de control-subiect activ calificat al infracţiunii de luare de mită “Dreptul" nr. 8/1994, p. 61-6253 C. Apel Bucureşti, Secţ. I pen , dec. nr. 206/A/1994 (nepublicată)

22

Page 23: infractiune corelativa - luare si dare de mita

de urmărire penală sau de judecată a faptelor ce constituie contravenţii

sau infracţiuni prevăzute de prezenta lege se pedepsesc în conformitate

cu dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 din Codul penal, minimul şi maximul

pedepselor majorându-se cu câte doi ani. În literatura juridică s-a

exprimat opinia că dispoziţiile cu caracter agravat din art. 254 alin. 2 Cod

penal se vor aplica ori de câte ori funcţionarul care pretinde, primeşte,

acceptă sau nu respinge bani sau alte foloase are atribuţii de control, cu

excepţia celor chemaţi să constate contravenţiile şi infracţiunile

prevăzute de Legea nr. 42/1991, pentru care se vor aplica prevederile

art. 5 din Legea nr. 42/1991. Se argumentează că textul art. 254 alin. 2

Cod penal ar fi o normă cu caracter general, pe când cea din Legea nr.

42/1991 ar avea caracter special şi deci, derogatoriu.54

De asemenea, în practica judiciară au fost considerate, în mod

constant, "funcţionarii", printre alţii, persoanele încadrate în muncă

(împuterniciţii, contabilii, etc.) la asociaţiile de locatari, care sunt

organizaţii publice în sensul art.145 Cod penal55.

În virtutea reglementării, a fost considerat "alt salariat" şi

condamnat pentru luare de mită şeful unui depozit de materiale de

construcţie, din cadrul Uniunii judeţene a cooperativelor de consum, care

a pretins o sumă de bani pentru a vinde mărfuri din depozit56.

Controversele aprinse au generat, în practica judiciară, problema

dacă avocatul poate fi considerat "funcţionar" în sensul art. 147 alin. 2

Cod penal şi deci, dacă poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de

mită.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995 şi art. 2

din Statutul profesiei de avocat, libertatea şi independenţa profesiei de

avocat sunt atribute exclusive ale persoanelor care exercită această 54 R. Lupaşcu, "Infracţiunile de luate de mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă” `, "Dreptul" nr. 5-6/1994 şi "Pro lege" nr. 1/1994, p. 28255 Trib. Supr., Secţ. Pen, dec. nr. 4087/1991, în C.D. p. 33256 Trib. Supr. Secţ Pen. dec. nr. 56/32 (nepublicată)

23

Page 24: infractiune corelativa - luare si dare de mita

profesie.

Orice persoană are dreptul să-şi aleagă liber avocatul, contractul

dintre avocat şi clientul său neputând fi stânjenit sau controlat direct sau

indirect de nici un organ al statului. Atât avocatul cât şi clientul au dreptul

să renunţe la contractul de asistenţă juridică în condiţiile prevăzute de

statut (art. 4, 27 şi 30 din Legea nr. 51/1995).

Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la un

onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului

său (art. 27 din Legea nr. 5/1995).

Potrivit prevederilor art. 254 şi 256 Cod penal raportat la art.147 şi

148 Cod penal, subiecţi activi ai infracţiunilor de luare de mită trebuie să

aibă calitatea de funcţionari sau alţi salariaţi, respectiv să exercite

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum au fost

investiţi, o însărcinare în serviciul unei organizaţii sau instituţii de stat, ori

unei întreprinderi sau organizaţii economice de stat sau unei alte

organizaţii din cele prevăzute de art.145 Cod penal.

Dacă, înainte de 1990, au fost pronunţate sentinţe şi decizii prin

care avocaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de luare

de mită (Trib. Supr. - decizia nr. 15/1975; Trib. Municip. Bucureşti secţia

militară - decizia nr. 30/1970), după anul 1990, practica în materie a

suferit o modificare esenţială.

Pentru a pronunţa sentinţa şi deciziile la care am făcut referire mai

sus, instanţele au reţinut că inculpaţii, în calitatea lor de avocaţi, au

pretins şi au primit de la cei ce i-au angajat, sume de bani, în afara

onorariilor achitate la casieria colectivului. De asemenea, au încasat

sume de bani drept onorarii, pe care nu le-au depus la casieria

colectivului.

Susţinerea inculpaţilor, privind faptul că în mod greşit s-a reţinut în

sarcina lor săvârşirea infracţiunii de luare de mită, întrucât ei nu au

24

Page 25: infractiune corelativa - luare si dare de mita

atribuţii de serviciu a căror îndeplinire să poată fi exercitată într-unul din

modurile prevăzute de art. 254 Cod penal, au fost înlăturate de instanţe,

stabilindu-se că săvârşirea infracţiunii de luare de mită s-a reţinut corect

în sarcina inculpaţilor, deoarece fapta avocatului de a pretinde sau a

primi, în afara tarifului, sume de bani sau alte foloase materiale pentru

îndeplinirea serviciului de avocat, întruneşte elementele constitutive ale

acestei infracţiuni.

Prin decizia nr. 569/16.05.1990 pronunţată de Curtea Supremă de

Justiţie, Secţia penală, s-a produs o schimbare radicală de practică în

sensul că a fost considerată condamnarea de luare de mită ca fiind

nelegală şi netemeinică, chiar dacă, din probele administrate în cauză,

rezultă că avocatul a primit sume mai mari de bani decât onorariul

cuvenit.

În ceea ce priveşte categoria profesională a avocaţilor, din

examinarea actelor normative ce reglementează în prezent această

activitate, a structurii organizatorice a baroului, societăţilor civile

profesionale, cabinetelor individuale şi cabinetelor asociate, ca modalităţi

de exercitare a profesiei de avocat, coroborată cu prevederile art.258

Cod penal, rezultă că aceştia au un statut juridic şi profesional autonom

fără nici o subordonare ierarhică.

Asimilarea cu "alţi salariaţi" a avocatului ar fi forţată şi de natură să

impieteze asupra rolului apărării. Avocatul are un statut juridic şi

profesional propriu, el supunându-se numai legii, statutului şi eticii

profesionale.

De asemenea, potrivit aceloraşi dispoziţiuni legale din care am

redat diverse taxe, justiţiabilul poate solicita să fie apărat de avocatul pe

care şi-l doreşte, având posibilitatea de a renunţ în orice moment la

serviciile acestuia, iar avocatul, la rândul lui, pentru motive temeinice,

poate renunţa la pretarea serviciului avocaţial.

25

Page 26: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Consider însă, că altfel stau lucrurile cu persoanele ce îndeplinesc

funcţii în cadrul organelor de conducere al baroului care sunt salarizaţi

din fondurile comune ale baroului (art. 40 şi 41 din Statut), ele

îndeplinind o însărcinare în serviciul acesteia, precum şi în cazul

avocaţilor salarizaţi în interiorul profesiei, care sunt angajaţi în baza unui

contract de muncă.

În situaţiile expuse, avocaţilor li se poate atribui calitatea de

funcţionar, putând fi astfel, subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită.

Prevederile art. 33 din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora "în

exercitarea profesiei, avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi

asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat", sunt discutabile. În

raport cu prevederile penale, le consider norme, de protecţie

profesională, dar fără a fi de natură să modifice sau să abroge dispoziţii

penale.

Nu este exclusă participarea avocatului ca subiect activ la

săvârşirea unor activităţi de corupţie, respectiv darea de mită, trafic de

influenţă etc.

De asemenea, nu este exclusă nici încadrarea juridică pentru

complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, atunci când

avocatul este cel care intervine ca intermediar într-o activitate strânsă cu

cea a autorului principal, participând atât la realizarea înţelegerii, cât şi la

predarea efectivă a banilor sau altor foloase.

26

Page 27: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL IV

Secţiunea I - Conţinutul normativ al infracţiunilor de luare

si dare de mită

Infracţiunea de luare de mită are un obiect juridic generic, un

obiect juridic special şi un obiect juridic nemijlocit.

Obiectul juridic generic sau de grup al infracţiunilor de luare şi dare

de mită este constituit din relaţiile sociale care formează obiectul juridic

comun tuturor infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor

publice sau private sau altor activităţi prevăzute de lege57.

Obiectul juridic special al acestor infracţiuni este constituit din

acele relaţii sociale care se pot forma, desfăşura şi dezvolta, în mod

normal, numai în condiţiile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către

funcţionari sau "alţi salariaţi".

În cadrul infracţiunilor de serviciu - implicit a infracţiunii de luare de

mită - accentul ocrotirii penale cade, în primul rând, pe relaţiile sociale

condiţionate de aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi, pe plan

secundar, pe cale de consecinţă, pe relaţiile sociale privitoare la

activitatea organizaţiilor prevăzute în art. 145 Cod penal.

Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunilor de luare şi dare de mită îl

constituie relaţiile sociale referitoare la cinstea, corectitudinea şi

probitatea funcţionarilor.

Obiectul material. În literatura juridică de specialitate s-au purtat

discuţii controversate referitoare la existenţa sau inexistenţa obiectului

57 S. Kahane - în Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, partea specială, p. 130

27

Page 28: infractiune corelativa - luare si dare de mita

material al infracţiunii de luare de mită.

Unii autori susţin că obiectul material al infracţiunii de luare de mită

îl constituie "banii sau alte foloase" date funcţionarului sau primite de

el58, în timp ce alţi autori susţin faptul că, în cazul infracţiunii de luare de

mită, existenţa unui obiect material nu poate fi recunoscută nici în mod

excepţional59.

Trebuie menţionat că obiectul juridic material al unei infracţiuni

este definit ca fiind "lucrul asupra căruia se îndreaptă în mod firesc sau

întâmplător săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, operând fizic

asupra acestuia, expunându-I unui pericol sau vătămându-l60.

"Banii sau alte foloase" nu constituie obiect material al infracţiunii

de luare de mită, deoarece activitatea infracţională nu se răsfrânge, în

mod fizic, asupra acestora; deci, nu trebuie confundat obiectul material

cu obiectul mitei, acestea fiind două noţiuni diferite.

Situaţia premisă, ca parte componentă în structura celor două

infracţiuni, presupune existenţa, în prealabil, a unui serviciu ce

funcţionează în cadrul unei organizaţii de stat sau publice, având

competenţa de a efectua acte de natura celor ce ocazionează săvârşirea

unor asemenea fapte, în cadrul căreia îşi exercită atribuţiile funcţionarul

necinstit. Fără existenţa acestei situaţii premisă nu se poate concepe

existenţa infracţiunilor de luare şi dare de mită.

Astfel, în practica judiciară, s-a reţinut că inculpatul, în calitate de

şef al secţiei de administrare a fondului locativ al R.A.I. I.C.R.A.L. Galaţi,

l-a indus în eroare pe martorul M. S., făcându-l să creadă că îi va putea

rezolva, în cadrul îndatoririlor de serviciu, cererea prin care solicita

închirierea unei încăperi din blocul în care locuia, în vederea amenajării

58 S. Kahane - în "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1963, p.13059 V. Dobrinoiu - "Unele aspecte ale infracţiunilor de luare de mită în forma continuată" în RRD. nr. 12/1981, p. 45-4960 C. Bulai – "Drept penal, Partea generală", vol. II, "Infracţiunea", Bucureşti, 1981, p. 75

28

Page 29: infractiune corelativa - luare si dare de mita

unui spaţiu comercial. Directorul unităţii, la care era angajat inculpatul, a

pus rezoluţia ca serviciul pe care inculpatul îl conducea să rezolve

cererea. În aceste condiţii, inculpatul a avizat favorabil cererea

martorului, dar a refuzat să-i aducă la cunoştinţă petentului soluţia, până

în momentul în care acesta i-a înmânat o sumă de bani pe care i-o

solicitase anterior. Fapta inculpatului va constitui infracţiunea de luare de

mită. Este adevărat că inculpatul nu avea ca atribuţii de serviciu

aprobarea închirierii spaţiilor comerciale din fondurile statului, ceea ce ar

fi de natură să califice fapta ca fiind o infracţiune de înşelăciune (art. 215

alin. 1 Cod penal). Ulterior, însă, prin rezoluţia directorului unităţii,

rezolvarea cererii de atribuire a spaţiului a fost dată în sarcina serviciului

pe care îl conducea inculpatul, astfel încât, rezolvarea cererii a devenit o

atribuţie de serviciu. Deci situaţia premisă cerută pentru existenţa

infracţiunilor de luare de mită, este îndeplinită61.

De asemenea, s-a decis că fapta primarului unei comune de a

pretinde unui localnic o sumă de bani, în scopul efectuării unor menţiuni

favorabile acestuia în registrul agricol, constituie infracţiune de

înşelăciune (art. 215 alin. 1 Cod penal).

Competenţa specială a secretarului consiliului local în ceea ce

priveşte completarea şi menţiunile din registrul agricol nu înlătură

competenţa generală ce revine primarului, în calitatea sa de şef al

administraţiei publice şi deci, şi al secretarului consiliului local. Din

prevederile art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 lit. a şi x şi art. 49 din Legea nr.

69/1991 rezultă că primarul este şeful administraţiei publice locale şi

controlează activitatea angajaţilor serviciilor consiliului local, el având

dreptul să dea dispoziţii şi să exercite controlul cu privire la modul în

care secretarul consiliului local îşi îndeplineşte atribuţiile, atât cele ce-i

61 C.S.J., Secţ. pen., dec. nr. 473/1996

29

Page 30: infractiune corelativa - luare si dare de mita

revin în temeiul legii, cât şi cele ce-i revin în baza altor acte normative

sau cele care îi sunt încredinţate de consiliu şi de primar. În concluzie,

primarul în calitatea sa de şef al administraţiei publice locale, are dreptul

de a da dispoziţii secretarului consiliului şi de a-l controla în legătură cu

anumite activităţi pe care le desfăşoară pentru îndeplinirea sarcinilor ce

îi revin cu privire la înscrierea, completarea, centralizarea şi modificarea

datelor înscrise în registrul agricol62.

Subiectul activ. Participaţia

Autor al infracţiunii de luare de mită - subiect activ nemijlocit -

poate fi numai un funcţionar sau alt salariat.

Aşadar, subiectul activ nemijlocit este calificat, fără îndeplinirea

acestei condiţii neputându-se vorbi de infracţiunea de luare de mită.

Astfel inculpatul, plutonier de poliţie, în timpul serviciului ca agent de

ordine a oprit autoturismul condus de C.A., constatând că acesta nu are

acte justificative pentru o bicicletă aflată în cabină, i-a cerut să-l urmeze

la sediul poliţiei. Pe drum, inculpatul i-a cerut conducătorului auto să

oprească la un bar şi i-a pretins suma de 100.000 lei pentru a-i permite

să-şi continue drumul.

Fapta va constitui infracţiune de luare de mită prevăzută de art.

254 alin. 2 Cod penal deoarece, la data săvârşirii faptei, inculpatul era

agent de ordine cu atribuţii de control, potrivit art.l6 din Legea nr.

26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. În această

calitate, subofiţerul avea obligaţia de a efectua controlul autovehiculelor

aflate în circulaţia rutieră când existau indicii privind săvârşirea unei

infracţiuni, stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, legitimarea şi

conducerea persoanelor suspecte la sediul poliţiei.

62 C.S.J., Secţ. pen., dec. nr. 605/1995. în R.R.D., nr. 1/1996. p. 145-146

30

Page 31: infractiune corelativa - luare si dare de mita

În speţă, subiectul activ având calitatea specială de subofiţer în

exercitarea acestor atribuţii, pretinzând sume de bani pentru a-i permite

lui C.A. să-şi continue drumul fără a mai fi condus la sediul poliţiei, a

săvârşit infracţiunea de luare de mită63.

Această faptă poate fi săvârşită în participaţie, de mai mulţi autori -

având calitatea de funcţionari sau alţi salariaţi -, fiecare contribuind

nemijlocit în mod simultan (când lucrează în comisie, colectiv sau

echipă) sau succesiv, la săvârşirea luării de mită. În afara autoratului sau

coautoratului, participaţia penală poate fi şi sub forma instigării ori

complicităţii. Este de remarcat însă faptul că pentru instigatori şi complici

nu este necesară calitatea de funcţionar sau alt salariat. Altfel spus,

infracţiunea de luare de mită este imputabilă complicilor şi instigatorilor,

indiferent de calitatea acestora. Legat de acest aspect, literatura de

specialitate64 a evidenţiat faptul că, în acest caz, nu se pune problema

răsfrângerii circumstanţei personale de funcţionar - sau alt salariat -

asupra celorlalţi participanţi, ci este vorba de încadrarea contribuţiei lor

la consumarea activităţii infracţionale în dispoziţia legală ce prevede

fapta comisă de subiectul nemijlocit al luării de mită. În contextul

menţionat, trebuie făcută precizarea că, în sistemul actual al legii penale

române, mituitorul nu este considerat participant la infracţiunea de luare

de mită, el fiind autor al infracţiunii de sine stătătoare, darea de mită.

Spre deosebire de luarea de mită, în cazul dării de mită subiectul

activ nemijlocit (autorul infracţiunii) este nedeterminat. Prin urmare, el

poate fi orice persoană fizică, deci chiar un funcţionar ori alt salariat,

care corupe pe un alt funcţionar sau alt salariat. De asemenea, fapta

poate fi săvârşită de mai mulţi autori, dacă fiecare a contribuit nemijlocit -

în mod simultan sau succesiv - la consumarea activităţii infracţionale.

63 C.S.J., Secţ. pen., dec. nr. 3/1996, în Buletinul Jurisprudenţei/1996, Ed. Proema, Baia Mare, 199664

V. Dongoroz, op. cit., p. 131

31

Page 32: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Totodată, la săvârşirea acestei infracţiuni, pot exista şi alţi participanţi în

calitate de instigatori sau complici.

Subiecţii pasivi

Subiectul pasiv general al infracţiunilor de luare şi dare de mită

este statul, ale cărui interese (privind desfăşurarea activităţi organizaţiilor

de stat şi publice) sunt grav lezate prin săvârşirea acestor fapte.

Subiectul pasiv special este organul de stat sau unitatea în al cărui

serviciu se află funcţionarul incorect; în mod excepţional poate fi subiect

pasiv special şi o persoană fizică, de exemplu persoana care a dat mita,

în situaţia când a fost constrânsă la aceasta de către funcţionarul corupt.

Acest subiect pasiv special este însă un subiect secundar sau adiacent,

deoarece subiectul principal rămâne, şi în acest caz, organizaţia de stat

sau publică în care lucrează funcţionarul65.

Latura obiectivă a infracţiunilor de luare şi dare de mită cuprinde

un element material, adică o acţiune-inacţiune tipică; unele condiţii

concomitente care particularizează acţiunea-inacţiunea ce constituie

elementul material; un rezultat al faptei şi un raport de cauzalitate.

Elementul material al infracţiunii de luare de mită poate realizat fie

printr-o acţiune comisivă - pretinderea, primirea, acceptarea de bani ori

alte foloase -, fie printr-o acţiune omisivă, constând în nerespingerea

promisiunilor unor astfel de foloase, acţiunile făptuitorului - indiferent de

forma de realizare - având drept scop, după caz, îndeplinirea,

neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale

de serviciu, ori în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul elementului material trebuie reţinut că în situaţia în care

funcţionarul (ori alt salariat) acceptă promisiunile făcute sau nu le

65 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 76

32

Page 33: infractiune corelativa - luare si dare de mita

respinge, dar denunţă imediat celor în drept promisiunile ce i s-au făcut,

o atare stare de fapt duce la inexistenţa infracţiunii. De asemenea,

pentru existenţa elementului material nu prezintă nici o relevanţă dacă

pretinderea banilor sau altor foloase ori înţelegerea în legătură cu

primirea acestora a fost sau nu urmată de executare şi nici dacă acestea

au fost primite direct ori printr-un intermediar.

Elementul material al infracţiunii poate consta, alternativ, fie din

efectuarea unui act licit - atunci când este vorba de îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle de serviciu ale făptuitorului -, fie din efectuarea unor

acte ilicite, respectiv neîndeplinirea sau întârzierea în îndeplinirea unui

act privitor la îndatoririle de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

A pretinde înseamnă a cere insistent un lucru, a impune ca o

necesitate66.

Pretinderea se poate realiza prin cuvinte, gesturi, scrisori, etc.

Literatura juridică consideră că în general se poate vorbi de pretindere

numai atunci când destinatarul ia cunoştinţă de conţinutul cererii,

deoarece anterior acestui moment, ne aflăm în prezenţa unei acţiuni

care încă nu s-a exteriorizat în raport cu o altă persoană.

Pentru a exista pretindere - indiferent dacă cererea s-a formulat în

scris sau faţă de o persoană prezentă - este necesar ca cel solicitat să fi

înţeles conţinutul cererii67.

A primi este o altă modalitate sub care se poate prezenta

elementul material al luării de mită şi înseamnă a lua în posesiune un

obiect care ţi-a fost înmânat, dăruit, trimis68 ori faptul de a încasa o sumă

de bani.

66 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 196867

V. Dobrinoiu. op. cit. p. 70

68 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968

33

Page 34: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Dacă luarea de mită a fost săvârşită pentru ca subiectul activ să

îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu care constituie

faptă penală, dar satisface cererea mituitorului, va fi reţinut concursul de

infracţiuni.

Astfel, faptele contabilului şef de la S.C. "Braiconf" S.A. Brăila,

care în perioada iunie-septembrie 1993 a dispus livrarea în contul unei

asociaţii familiale suma de 12.800.000 lei pentru procurarea de bunuri

necesare unităţilor subordonate, fără documente legale, primind în

schimb suma de 520.000 lei, constituie infracţiune de delapidare în

concurs cu infracţiunea de luare de mită69.

Inculpatul, conductor de tren, a primit de la diverşi călători prinşi

fără legitimaţie de călătorie diferite sume de bani pentru a nu le întocmi

proces-verbal de contravenţie.

Fapta inculpatului constituie infracţiune de luare de mită, prevăzută

în art. 254 Cod penal şi nu va fi reţinută în concurs ca infracţiunea de

abuz în serviciu contrar intereselor publice, pentru că infracţiunile de

abuz au un caracter subsidiar, în sensul că ea va fi reţinută numai dacă

fapta nu poate fi încadrată în alte dispoziţii legale referitoare la

infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. În speţa în discuţie,

fapta conductorului de tren poate fi încadrată în dispoziţiile art. 254 Cod

penal, se va reţine această infracţiune şi nu concurs de infracţiuni70.

Constituie infracţiune de luare de mită, în concurs cu infracţiunea

de furt calificat (art. 208, 209, alin.1, lit. a Cod penal), fapta paznicului de

la o societate comercială care a convenit cu alte persoane, ca în

schimbul unei sume de bani, să le permită să sustragă bunuri din

depozitul pe care îl avea sub pază71.

69 Judecătoria Brăila, sent. pen., nr. 962/199370

Trib. Jud. Dolj., dec. nr. 370/1987, în R.R.D., nr. 7/1990, p. 37

71 C. S. J., Secţ. pen., dec. nr. 532/1995, în RR.D, nr. 3/1996, p. 311-312

34

Page 35: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană. Orice

primire implică o acceptare care poate interveni, fie chiar în momentul

primirii, fie anterior; spontaneitatea presupune o concomitenţă între

acceptare şi primire, fără existenţa vreunui interval de timp între acestea.

Acceptarea şi primirea nu se pot produce decât în acelaşi timp,

deoarece existenţa unei acceptări anterior primirii presupune

consumarea infracţiunii în momentul acceptării. În această situaţie,

primirea este spontană72.

Acceptarea - înseamnă a consimţi, a admite, a aproba, a fi de

acord cu promisiunea respectivă73.

Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită; în cazul

acceptării tacite ea nu rezultă din nerespingerea promisiunii, ci din

anumite manifestări care indică certitudinea acceptării. A nu respinge

promisiunea - înseamnă a nu refuza, a admite, a accepta, a nu

îndepărta de la sine; a nu da la o parte74, a nu-şi manifesta dezacordul

faţă de promisiunea mituitorului.

Nerespingerea promisiunii înseamnă lipsa oricărei riposte

corespunzătoare a subiectului la oferta de mituire care i se propune.

Prin "foloase care nu i se cuvin" se înţelege orice folos material

care ar constitui o îmbogăţire fără just temei, adică o sporire a avutului

sau o diminuare a pasivului făptuitorului, pe calea ilicită a exercitării

necorespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu.

Pretinderea, primirea, acceptarea de promisiuni sau nerespingerea

acestora, trebuie să aibă loc înainte ca subiectul activ să-şi fi îndeplinit

atribuţiile de serviciu, deoarece, dacă au loc după îndeplinirea acestora,

fapta constituie , conform dispoziţiilor art. 256 Cod penal, "primire de

foloase necuvenite".

72 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 12873 Dicţionarul limbii române moderne. Editura Academiei Române, Bucureşti, 196874 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968

35

Page 36: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Pe de altă parte, acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul

material al infracţiunii este condiţionată de următoarele cerinţe esenţiale:

a) pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea

promisiunii, trebuie să aibă ca obiect banii ori alte foloase.

Prin "bani" se înţelege atât monedele metalice sau de hârtie

româneşti ori străine, cât şi titlurile de credit public, cecuri, titluri de orice

fel pentru efectuarea plăţilor - emise de o instituţie bancară ori de alte

instituţii de credit competente, precum şi orice alte titluri sau valori

asemănătoare75. Prin analogie cu dispoziţiile legale ce incriminează

fabricarea banilor sau altor valori, şi în cazul luării de mită, elementul

material este îndeplinit dacă există o monedă de orice fel ori un titlu de

credit sau de plată care poate face, public, proba valorii pecuniare pe

care o exprimă76.

Noţiunea de "alte foloase" desemnează orice fel de avantaje

patrimoniale, forma sub care se prezintă fiind lipsită de relevanţă.

b) banii şi celelalte foloase pretinse, primite sau promise să fie

necuvenite.

Altfel spus, acestea trebuie să aibă caracter de plată sau răsplată

în vederea efectuării, neefectuării, întârzierii îndeplinirii unui act precis

determinat, adică să reprezinte un contra-echivalent al conduitei lipsite

de probitate a funcţionarului - sau a altui salariat corupt.

c) acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al luării

de mită trebuie să se situeze în timp, anterior îndeplinirii, neîndeplinirii,

întârzierii în îndeplinirea actului determinat privitor la îndatoririle de

serviciu ori contrar acestor îndatoriri.

În caz contrar, nu există infracţiune de luare de mită, ci, eventual,

cea de primire de foloase necuvenite77.

75 Codul penal al României, art. 28276 V. Dongoroz ş.a., op. cit., p. 37677 Codul Penal al României. art. 256

36

Page 37: infractiune corelativa - luare si dare de mita

d) actul - pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire etc., se pretinde,

se primeşte, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, -

să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să

fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar

acestor îndatoriri.

Prin "îndatoriri de serviciu" se înţelege tot ceea ce cade în sarcina

unui subiect potrivit normelor ce reglementează serviciul efectiv ori sunt

inerente naturii acelui serviciu78.

Infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte în legătură cu

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu. Exemplu,

consilierul unei primării din Slatina, judeţul Olt, care a pretins sume de

bani în valoare totală de 300.000 lei de la mai mulţi cetăţeni, pentru a

facilita punerea în posesie a suprafeţelor de teren ce li se cuveneau, în

mod legal, de drept79.

Prin "act contrar îndatoririlor de serviciu", în accepţiunea art. 254

Cod penal, se înţelege un act care - ca şi actul juridic privitor la

îndatoririle de serviciu - intră în competenţa normală a funcţionarului,

făcând parte din sfera îndatoririlor sale de serviciu specifice ori generale.

Astfel că, Tribunalul judeţean Dolj, prin Decizia nr. 370/1987 a judecat

fapta conductorului de tren care a primit sume de bani pentru a nu-şi

îndeplini îndatorirea de serviciu de a încheia procese-verbale de

contravenţie persoanelor care, călătorind fără legitimaţie de călătorie, nu

plătesc pe loc taxele tarifare şi suprataxele, reţinându-i-se acestuia

infracţiunea de luare de mită80.

Având în vedere toate acestea, putem deduce caracteristicile

actului privitor la îndatoririle de serviciu şi anume:

78 S. Kahane op. cit. p. 10479 Judecătoria Slatina, Sent. pen. Nr. 680/199380

T. Simbrian, H. Diaconescu - în nota în R. R. D. nr. 2/1988, p. 61; Dec. pen. Nr.370/1987 a Trib. Jud. Dolj

37

Page 38: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- actul trebuie să fie legitim, adică să se înscrie în sfera

competenţei funcţionarului respectiv;

- actul trebuie să fie determinat în esenţa sa specifică, deoarece

individualitatea lui este un mijloc de diferenţiere a mituirii de alte

infracţiuni sau de abateri disciplinare;

- actul trebuie să fie numai virtual, adică să existe posibilitatea

realizării lui efective, nefiind nevoie ca, pentru existenţa infracţiunii, să fie

îndeplinită.

Actul contrar îndatoririlor de serviciu trebuie să îndeplinească

aceleaşi caracteristici ca şi cel privitor la îndatoririle de serviciu.

Elementul material al infracţiunii de dare de mită se concretizează în

acţiunea de corupere (de dare de mită) care se poate realiza prin mai

multe modalităţi normative, respectiv promisiunea, oferirea ori darea de

bani sau alte foloase în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii

îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, ori

în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri. Aşadar elementul

material al dării de mită poate avea ca obiectiv fie efectuarea unui act

licit, fie efectuarea unor acte ilicite.

Prin "promisiune" se înţelege obligaţia pe care o persoană şi-o ia

faţă de un funcţionar de a-i remite în viitor o sumă de bani sau alte

foloase dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de aceea

persoană.

Prin "oferire" se înţelege a prezenta, a arăta, a etala ori a înfăţişa

bani sau alte foloase funcţionarului pe care acesta urmează să le

primească pentru îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea actului ce

intră în atribuţiile sale de serviciu.

"Darea" de bani sau alte foloase constă în acţiunea făptuitorului de

a înmâna celui mituit aceste valori.

38

Page 39: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Este nerelevantă împrejurarea că mituirea nu a reuşit, adică

funcţionarul nu a fost determinat să ia mita deoarece infracţiunea se

consumă odată cu acţiunea de predare, înmânare a avantajului material.

Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită este suficientă

activitatea de transmitere a banilor, valorilor sau a altor foloase, fără a fi

necesară şi îndeplinirea actului pentru care s-a dat mita.

Pentru întregirea laturii obiective legea penală cere îndeplinirea

următoarelor cerinţe esenţiale:

- prima cerinţă esenţială constă în aceea că promisiunea, oferirea

sau darea să aibă ca obiect banii sau alte foloase. În lipsa darurilor nu

poate să existe infracţiunea, deoarece legea penală nu pedepseşte

demersurile, rugăminţile, insistenţele sau recomandările, chiar dacă ele

ar avea drept rezultat determinarea funcţionarului să facă un act nedrept

şi să încalce îndatoririle funcţiei sale81

- banii sau celelalte foloase - promise, oferite sau date - să fie

necuvenite, adică să constituie plata sau răsplata în vederea efectuării

unui act determinat, arătat în mod explicit. Pentru existenţa infracţiunii

este necesar ca acţiunea făptuitorului, promisiunea, oferirea sau darea

de bani sau alte foloase – să fie făcută cu un scop bine determinat,

respectiv pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea de către

funcţionarul vizat a unui anumit act privitor la îndatoririle sale de serviciu

ori, după caz, pentru efectuarea unui anumit act, contrar îndatoririlor de

serviciu ale funcţionarului sau salariatului în cauză;

- promiterea, oferirea sau darea de bani ori foloase trebuie să fie

anterioară îndeplinirii, întârzierii sau efectuării actului contrar îndatoririlor

de serviciu ale funcţionarului respectiv. Legat de această cerinţă

esenţială - condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii, atât

81 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 218-219

39

Page 40: infractiune corelativa - luare si dare de mita

practica judiciară cât şi literatura de specialitate s-au pronunţat în sensul

că este irelevant dacă promisiunea sau oferirea de bani ori alte foloase

au fost sau nu urmate de acceptarea din partea funcţionarului82. De

asemenea, nu prezintă nici un fel de relevanţă juridică faptul că

promisiunea de bani ori alte foloase a fost sau nu urmată de executare

sau dacă s-a realizat scopul urmărit prin coruperea funcţionarului;

infracţiunea subzistă dacă s-a făcut dovada că mituitorul a promis, a

oferit ori a dat bani sau alte foloase în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii ori

întârzierii îndeplinirii unui act (de asemenea determinat), contrar

îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului ori salariatului. Urmarea

imediată. În cazul luării de mită urmarea imediată constă în crearea unei

stări de pericol pentru relaţiile sociale privitoarea la normala activitate a

organelor, instituţiilor publice, a altor unităţi prevăzute în art.145 Cod

penal sau a oricărei persoane juridice. Această urmare rezultă, implicit,

din acţiunea incriminată, deoarece legea nu condiţionează existenţa

infracţiunii de producerea unui rezultat.

În situaţia dării de mită, urmarea imediată constă în producerea

unei stări de pericol concretizarea în crearea posibilităţii unei îndepliniri

incorecte sau a unei neîndepliniri a îndatoririlor de serviciu de către

funcţionar. De asemenea, există şi pericolul stânjenirii desfăşurării în

bune condiţii a activităţii unui organ de stat, instituţii publice ori a oricărei

persoane juridice. Ca şi în cazul luării de mită această urmare rezultă din

însăşi săvârşirea acţiunii incriminate deoarece legea nu condiţionează

existenţa infracţiunii de producere: unui rezultat determinat.

Legătura de cauzalitate. Întrucât legea nu condiţionează existenţa

celor două infracţiuni de producerea unui rezultat concret, determinat şi

legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea care constituie

82 V. Dongoroz ş.a., op. cit., p. 141

40

Page 41: infractiune corelativa - luare si dare de mita

elementul material şi urmarea imediată, rezultă din însăşi materialitatea

activităţii desfăşurate de făptuitor şi nu necesită o probaţiune aparte.

41

Page 42: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a – II – a: Formele infracţiunilor de luare şi dare

de mită

Infracţiunea este o activitate umană, o faptă a omului. Asemănător

oricărei activităţi conştiente, activitatea infracţională presupune o

desfăşurare în timp, o dezvoltare progresivă, până la producerea

urmărilor periculoase.

Orice infracţiune intenţionată este precedată întotdeauna de o

perioadă de formare a laturii subiective, în care se naşte gândul de a

săvârşi fapta şi se ia hotărârea de a o comite. Formarea atitudinii psihice

ce privire la faptă şi urmări se petrece exclusiv în conştiinţa făptuitorului

şi reprezintă prima etapă denumită, în general, perioada internă

(intelectuală). Activitatea infracţională propriu-zisă este ceea ce se

numeşte perioada externă a săvârşirii infracţiunii, perioadă în care

aceasta parcurge aşa-numitul "iter criminis" (drumul infracţiunii).

Pe acest parcurs pot fi identificate mai multe faze - cu semnificaţii

juridice proprii - care reprezintă stadii distincte, de apropiere progresivă

de momentul final, acela în care, toate elementele conţinutului

infracţiunii, inclusiv rezultatul, fiind realizate, infracţiunea poate fi

consumată.

Perioada internă

Procesul de formare a laturii subiective, care are Ioc în perioada

internă, nu constituie o fază de desfăşurare a infracţiunii. În cadrul

perioadei interne se pot distinge trei momente:

- conceperea infracţiunii - în care subiectul determinat de un mobil

oarecare, voieşte să realizeze un anumit scop, concepe mijloacele de

42

Page 43: infractiune corelativa - luare si dare de mita

înfăptuire a scopului, deci în mintea lui s-a născut ideea de a săvârşi

infracţiunea.

- deliberarea - subiectul cumpăneşte aptitudini de a duce la

realizare scopul urmărit, riscuri ce ar putea decurge din săvârşirea

infracţiunii şi, în general, asupra tuturor motivelor de natură să-l

determine a trece la acţiune ori nu.

- hotărârea - după ce a chibzuit cu privire la oportunitatea săvârşirii

faptei, subiectul se decide.

O dată luată hotărârea de săvârşirea infracţiunii, latura subiectivă

a infracţiunilor de luare şi dare de mită, se consideră realizată (cu

excepţia cazurilor în care subiectul şi-a modificat hotărârea) şi rămâne

neschimbată până la terminarea acţiunii incriminate. Perioada internă

este specifică numai infracţiunilor intenţionate şi se desfăşoară exclusiv

în mintea subiectului. Nu este exclus ca subiectul, după luarea hotărârii,

să treacă prin "faza oratorică" (să o comunice oral altor persoane) fără

alt scop decât acela de a-şi manifesta gândul. Dreptul penal nu

sancţionează ceea ce gândeşte omul ci ceea ce el face efectiv.

Perioada externă

După luarea hotărârii infracţionale se intră în perioada externă (a

înfăptuirii infracţiunii), începe procesul desfăşurat în timp, de înfăptuire şi

din punct de vedere obiectiv. În acest moment activitatea subiectului

devine potenţial aptă să producă rezultatul socialmente periculos. Dacă

acest rezultat se va produce, latura obiectivă a infracţiunii va fi în

întregime realizată şi, cum latura subiectivă există deja, conţinutul

infracţiunii va fi complet realizat, ceea ce înseamnă că ne găsim în faţa

"formei tipice" a infracţiunii (infracţiune consumată). Formele infracţiunii

Sunt acele modalităţi pe care le poate îmbrăca o infracţiune intenţionată,

în raport cu stadiul până la care a fost dusă ori oprită activitatea

infracţională în funcţie de fazele de desfăşurare ale acesteia. Fiecărei

43

Page 44: infractiune corelativa - luare si dare de mita

faze de desfăşurare îi corespunde o formă infracţională distinctă: acte

preparatorii, tentativa, consumarea, epuizarea.

a) Acte preparatorii

În literatura juridică sunt denumite acte preparatorii toate actele

prin care se pregăteşte săvârşirea acţiunii ce constituie elementul

material al infracţiunii. Caracteristic acestor acte este faptul că ele

intervin înainte de executare şi că vizează să asigure buna desfăşurare

a acesteia, prin crearea condiţiilor şi apropierea mijloacelor necesare

înfăptuirii infracţionale.

Pentru ca o activitate oarecare să fie considerată act preparatoriu

la săvârşirea unei infracţiuni ea trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiţii:

- să fie efectuată în vederea pregătirii unei infracţiuni;

- să aibă o existenţă obiectivă, fiind de natură să creeze condiţii

favorabile executării acţiunii incriminate;

- activitatea efectuată să nu facă parte din elementul material al

infracţiunii proiectate sau să nu constituie un început de executare a

acesteia;

- să fie săvârşită cu intenţie directă (intenţie calificată prin scop);

- să fie săvârşită de către însăşi persoana care va comite

infracţiunea. Dacă este comis de o altă persoană avem de-a face cu un

act de participaţie.

Actele de pregătire creează ele însele o stare de pericol pentru

valorile sociale ocrotite de legea penală şi ca atare, în vederea prevenirii

acestei stări periculoase, trebuie să se procedeze la incriminarea şi

sancţionarea lor. Infracţiunea de dare de mită. este o infracţiune de

acţiune (comisivă) şi instantanee. Codul nostru penal a optat pentru teza

neincriminării actelor pregătitoare. Este certă periculozitatea acestor

44

Page 45: infractiune corelativa - luare si dare de mita

acte, deoarece ele îndeamnă efectiv făptuitorul la comiterea infracţiunii

propriu-zise.

La infracţiunea de luare de mită se constată că una dintre cele trei

modalităţi ce realizează elementul material al acesteia, respectiv

promisiunea de bani ori de alte foloase, reprezintă un act de pregătire al

dării efective de mită, incriminat însă autonom ca infracţiune consumată.

În cazul luării de mită se observă că, dacă se ţine seama de

esenţa activităţilor incriminate prin cele patru modalităţi de realizare a

elementului material, două, respectiv acceptarea şi nerespingerea

promisiunii, sunt în esenţa lor acte pregătitoare ale primirii efective de

mită, pe care legiuitorul le-a incriminat autonom, situându-le pe acelaşi

plan, sub raportul semnificaţiei lor penale, cu luarea de mită propriu-

zisă83.

b) Tentativa

În evoluţia progresivă a procesului infracţional, tentativa se

încadrează între faza actelor de pregătire şi faza consumării

reprezentând acel segment al activităţii infracţionale care corespunde

sensului generic de "încercare nereuşită" a săvârşirii infracţiunii,

deoarece are ca punct de plecare începutul executării infracţiunii

(treapta inferioară a tentativei), punctul său terminus fiind fie

întreruperea executării, fie reproducerea rezultatului ilicit (treapta

superioară a tentativei).

Codul penal al României prevede regula incriminării şi pedepsirii

limitative a tentativei, conform căreia aceasta cade sub incidenţa legii

penale şi nu atrage aplicarea unei pedepse decât în situaţia când legea

prevede în mod expres aceasta84.

În cazul luării de mită legea nu conţine o dispoziţie de sancţionare

83 S. Kahane, op. cit, p. 13584

Codul penal al României, art. 21

45

Page 46: infractiune corelativa - luare si dare de mita

a tentativei, ceea ce nu înseamnă că primirea de mită care, singură

(dintre cele patru fapte incriminate prin art. 254 C. pen), reprezintă o

luare de mită propriu-zisă - nu ar fi susceptibilă de un început de

executare şi că acesta nu ar reprezenta un pericol social, accentuat care

să justifice intervenirea răspunderii penale. În realitate, pretinderea de

bani sau alte foloase, în scopul arătat de text constituie în esenţa sa, un

act de executare, deci de tentativă, al luării propriu zise de mită85 pe care

tocmai datorită pericolului său social sporit legiuitorul l-a asimilat cu

primirea efectivă de mită, atât sub aspectul incriminării, cât şi al

sancţionării prin derogare de la regula diversificării pedepselor

consacrată în art. 21 Cod penal.

În cazul dării de mită legea nu sancţionează tentativa, ceea ce nu

înseamnă că darea de mită n-ar fi susceptibilă de un început de

executare, nici că actele de executare n-ar prezenta gradul de pericol

social necesar pentru ca răspunderea penală să intervină.

Conform art. 20 alin. 1 "tentativa constă în punerea în executare a

hotărârii de a săvârşii infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau

nu şi-a produs efectul".

Deci ansamblul actelor de executare efectuate în momentul

terminării actelor pregătitoare, pe de o parte, şi momentul producerii

rezultatului, pe de altă parte, fiind o formă atipică a infracţiunii pe care

subiectul şi-a propus să o săvârşească. Ea se pedepseşte conform art.

21 alin.1, "numai când legea prevede expres aceasta". Art. 144. Cod

penal reglementează săvârşirea unei infracţiuni "săvârşirea oricăreia

dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau

ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor,

instigator sau complice". Tentativa, fiind o formă de săvârşire a

infracţiunii intenţionate, se caracterizează prin două condiţii preexistente:

85 V. Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939, p.293

46

Page 47: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- obiectul social juridic - care nu este atins în existenţa sa, pericolul

social al tentativei fiind mai redus decât al faptei consumate;

- subiectul activ - este persoana fizică, care a luat hotărârea de a

comite infracţiunea şi care a început executarea elementului material

specific acesteia ori l-a efectuat în întregime, fără să se producă

consecinţele prevăzute de norma de incriminare. Existenţa pericolului

social, în cazul tentativei, rezultă din împrejurarea că actele de

executare întreprinse în vederea săvârşirii infracţiunii (chiar întrerupte ori

rămase fără rezultat) sunt săvârşite cu voinţă şi cu conştiinţa produceri

rezultatului socialmente periculos specific infracţiunii.

c) Infracţiunea consumată

În desfăşurarea acţiunii, iter criminis atinge ultima etapă externă

odată cu producerea rezultatului. În momentul consumării infracţiunii, se

realizează finalizarea deplină a hotărârii iniţiale şi atingerea scopului

urmărit de făptuitor prin desfăşurarea întregii acţiuni infracţionale.

Infracţiunea de dare de mită, ca şi infracţiunea de luare de mită, este o

infracţiune cu consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei

consumate. Oferirea şi promisiunea de bani ori alte foloase reprezintă un

act de pregătire al dării efective de mită, incriminat însă autonom ca

infracţiune consumată.

Toate instituţiile reglementate în Codul penal - parte generală -

legate de noţiunea de infracţiune, au în vedere, în primul rând

infracţiunea consumată (adică forma perfectă a infracţiunii. Momentul

consumării infracţiunii coincide cu realizarea conţinutului integral al

infracţiunii în sensul că: laturii subiective, formată anterior, îi corespunde

acum o latură obiectivă completă sub aspectul tuturor componentelor

sale (element material, urmare imediată şi raport de cauzalitate)

infracţiunea, faptă consumată. fiind singura formă tipică a infracţiunii.

47

Page 48: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Referitor la consumarea infracţiunii de luare de mită, în literatura

juridică s-au exprimat două concepţii opuse.

Într-o primă concepţie, împărtăşită de autorii care consideră că la

baza infracţiunii se află o convenţie ilicită de trafic de funcţie, se susţine

că infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul realizării

înţelegerii86.

Alţi autori leagă momentul consumării infracţiunii nu de încheierea

unei pretinse convenţii ilicite între mituit şi mituitor ci de momentul

realizării oricăreia dintre cele patru acţiuni-inacţiuni incriminate alternativ

prin art. 254 Cod penal87.

Într-adevăr, în Codul nostru penal spre deosebire de alte legislaţii,

pretinderea de mită, acceptarea ori nerespingerea promisiunii de mită

(deşi în esenţă nu sunt decât acte pregătitoare sau de executare a

primirii de mită) sunt asimilate cu luarea de mită, putând constitui,

fiecare în parte, o infracţiune consumată de luare de mită. Astfel că,

infracţiunea se consumă prin executarea oricăreia dintre cele patru

acţiuni-inacţiuni prevăzute alternativ în norma de incriminare, neţinându-

se seama nici de persoana care a avut iniţiativa, nici dacă s-a încheiat

sau nu o convenţie ilicită de trafic de funcţie, nici dacă funcţionarul va

executa sau nu ulterior actul la care s-a obligat.

În raport cu cele arătate mai sus, rezultă că, consumarea

infracţiunii de luare de mită nu trebuie legată de realizarea beneficiului.

Legea nu impune ca mituitorul să fi înmânat funcţionarului suma

de bani sau folosul necuvenit promis, ci este de ajuns să existe o cerere

sau o promisiune în acest sens, acceptată sau nerespinsă de funcţionar,

în vederea realizării pretenţiilor mituitorului; nu interesează nici dacă

86 R. Garraud, op. cit, p. 397, E. Garcon, op. cit., p. 423, citaţi de V. Dobrinoiu în "Corupţia în dreptul penal român", Buc., 1995, p. 15487

S. Kahane op. cit. p. 135, O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 343

48

Page 49: infractiune corelativa - luare si dare de mita

promisiunea este condiţionată de atingerea scopului urmărit de mituitor,

nici dacă cererea sau promisiunea a fost îndeplinită, nici momentul când,

eventual, îndeplinirea ei a avut loc.

De reţinut faptul că existenţa infracţiunii nu este afectată de

împrejurări ca, ulterior săvârşirii oricăreia din acţiunile-inacţiunile

incriminate, funcţionarul a pierdut calitatea care îi oferea posibilitatea

să satisfacă cererile mituitorului.

În acest sens, putem exemplifica fapta directorului comercial care,

pe timpul ocupării acestei funcţii, a primit de la o persoană din

subordinea sa suma de 150.000 lei pentru a fi menţinut pe post. S-a

reţinut infracţiunea de luare de mită chiar dacă, la scurt timp de la

primirea banilor, respectivul director a fost destituit din funcţie, neputând

satisface acţiunea pentru care a primit mita88.

Având în vedere că luarea de mită se consumă în momentul

pretinderii sau primirii foloaselor ori al acceptării sau nerespingerii

promisiunii de mită, restituirea folosului primit, eliberarea mituitorului de

promisiunea făcută ori refuzul ulterior de a mai primi banii sau celelalte

foloase promise sunt irelevante din punct de vedere penal şi nu înlătură

aplicarea art. 254 Cod penal indiferent dacă făptuitorul ar acţiona în

acest mod din teamă, căinţă etc.

Conform art. 255 C. pen., "oferirea de bani ori alte foloase"

reprezintă, în esenţa sa, tocmai începutul de executare a acţiunii de dare

de mită, deci o tentativă de mită.

Darea de mită este o infracţiune momentană ce se consumă în

momentul în care mituitorul promite, oferă sau dă funcţionarului public

bani ori alte foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii

unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu, moment în care se

88 Judecătoria Câmpina - Sent. pen. nr. 328/1993

49

Page 50: infractiune corelativa - luare si dare de mita

produce şi urmarea periculoasă a faptei sale.

Sub aspectul consumării infracţiunii de dare de mită, nu are

relevanţă juridică:

- nici existenţa sau inexistenţa unei convenţii ilicite, între mituitor şi

mituit;

- nici dacă. iniţiativa a aparţinut mituitorului sau celui mituit;

- nici acceptarea sau neacceptarea ofertei ori promisiunii;

- nici îndeplinirea sau neîndeplinirea de către funcţionarul public a

actului de serviciu ce i s-a cerut.

Este o formă atipică de infracţiune mai gravă decât cea tipică,

deoarece acumulările cantitative conduc la salturi calitative, antrenând şi

o răspundere penală mai grea pentru această formă de infracţiune.

d) Unitatea infracţională şi pluralitatea de infracţiuni

Unitatea de infracţiuni desemnează activitatea infracţională

formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei

sau din voinţa legiuitorului săvârşită de o persoană şi care se identifică

conţinutul unei singure infracţiuni. Unitatea naturală de infracţiune este

definită ca formă de unitate infracţională determinată de unicitatea

acţiunii sau inacţiunii, de unicitatea rezultatului ca şi de unicitatea formei

de vinovăţie cu care este săvârşită infracţiunea:

- simplă - caracterizată sub raport obiectiv printr-o singură acţiune

sau inacţiune, printr-un singur rezultat, iar subiectiv printr-o formă de

vinovăţie;

- continuă - caracterizată prin prelungirea, în chip natural, a acţiunii

sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii, obiective, după

consumare până la intervenţia unor forţe contrare;

- deviată - caracterizată prin aceea că făptuitorul, prin activitatea

sa, lezează o altă valoare socială ori fapta este îndreptată împotriva altei

50

Page 51: infractiune corelativa - luare si dare de mita

persoane decât celei vizate iniţial (fie datorită greşitei manipulări a

faptelor sale, fie datorită erorii cu privire la persoana vizată).

În opinia unor autori89 se susţine că, datorită legăturii naturale care

uneşte acţiunea sau inacţiunea (chiar la intervale de timp diferite) a două

sau mai multor fapte, prin care se concretizează două sau mai multe din

conţinuturile alternative ale infracţiunii de luare de mită, se dă naştere

unei unităţi naturale de infracţiune, incompatibilă cu infracţiunea

continuată.

După opinia altor autori90 se susţine ideea că, infracţiunea de luare

de mită, "capătă caracterul de infracţiune continuată atunci când banii

sau alte foloase sunt emise în rate succesive".

Poate exista infracţiune continuată şi atunci când, acţionând în

realizarea aceleiaşi rezoluţii, subiectul cere sau primeşte în mod repetat,

de la aceeaşi persoană (fără să existe o înţelegere prealabilă), diferite

sume de bani ori alte foloase pentru îndeplinirea unor acte de serviciu.

Fapta paznicului care a solicitat de la diferiţi inculpaţi ca în

schimbul unor avantaje materiale să le permită să sustragă din depozitul

unităţii tablă de cupru, în schimbul unei sume de bani ce urma să fie

primită de la fiecare în parte, constituie infracţiune de luare de mită, dar

nu îmbracă forma infracţiunii continuate. Chiar dacă mituitorii au achitat

suma de bani la diferite intervale de timp, avantajele materiale promise

nu sunt de natură a transforma infracţiunea de luare de mită (deja

consumată), din infracţiune momentană în infracţiune continuată91.

Caracterul continuat al infracţiunii de luare de mită este dat nu de

foloasele pretinse sau primite fracţionat, ci de pretinderea acestora în

timp, deoarece infracţiunea continuată este o infracţiune săvârşită

89 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 10390 S. Kahane, op. cit., p. 13591

Dorin Ciuncan - “Infracţiunea de luare de mită în forma continuată” în Dreptul nr. 4-5/1991, p. 70

51

Page 52: infractiune corelativa - luare si dare de mita

fracţionat, în timp.

Pentru existenţa unei infracţiuni continuate este necesar, sub

aspect subiectiv, ca făptuitorul să-şi fi reprezentat, în momentul luării

hotărârii, activitatea infracţională desfăşurată ulterior, în ansamblul ei.

Nu va putea exista infracţiune de luare de mită, ci un concurs de

infracţiuni, atunci când mituitorul plănuieşte să săvârşească fapte penale

ori de câte ori va putea. În această situaţie rezoluţia nu este determinată.

Practica judiciară a demonstrat că infracţiunea de luare de mită se

poate comite în concurs cu alte infracţiuni, atunci când actul contrar

îndatoririlor de serviciu îndeplinit de subiect constituie, prin el însuşi,

infracţiune.

Astfel, în practică, s-a decis că faptele unui contabil de a nu

înregistra plusurile constatate în gestiunea unui inculpat şi de a împărţi

ulterior cu el banii echivalenţi plusului în gestiune (toate acestea în baza

unei înţelegeri prealabile), constituie complicitate la delapidare şi, în

concurs real, infracţiunea de luare de mită92.

Fapta unui medic de a elibera certificat de concediu medical unei

persoane fără să o fi examinat, în schimbul unor foloase materiale,

constituie, pe lângă infracţiunea de luare de mită, şi infracţiunea de fals

intelectual93.

Infracţiunea de dare de mită poate îmbrăca forma infracţiunii

continuate atunci când toate cerinţele prevăzute în art.4, alin.2 C. penal

sunt îndeplinite.

Pluralitatea persoanelor mituite nu exclude, de principiu, forma

continuată de săvârşire, atâta vreme cât la baza. tuturor acţiunilor de

mituire s-a aflat o rezoluţie unică. În asemenea situaţii este necesar să

92 Trib. Supr., secţ. pen., Dec. nr. 1205/1985, în "C.D.", p. 31593

Trib. mun. Buc, secţ. a-II-a pen, Dec. nr. 129/1993, "Culegere de practică judiciară pe anul 1993", Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1994, p. 154

52

Page 53: infractiune corelativa - luare si dare de mita

se verifice, cu toată atenţia, dacă nu cumva existenţa mai multor

persoane mituite implică reînnoirea, în fiecare caz în parte, a hotărârii de

a da mită, ceea ce ar face inaplicabile prevederile art. 41 alin. 2 Cod

penal.

În practica judiciară s-a considerat că o persoană care,

transportând cu autocisterna mari cantităţi de vin, sustrage o parte din

vin (parte pe care o înlocuieşte cu apă) prin acte repetate, săvârşite pe

baza unei rezoluţii unice are de la început reprezentarea că va trebui să

dea mită persoanelor însărcinate să preia vinul (la beneficiar) după

luarea de către ei a probelor pentru analiză.

În aceste condiţii, făptuitorul este conştient că, de câte ori va preda

vinul (diluat de el cu apă) va trebui să dea mită pivnicerilor şi, ca atare,

darea repetată de mită are caracterul unei infracţiuni continuate94.

Între cele trei activităţi incriminate ca dare de mită (promisiunea,

oferirea şi darea de bani ori alte foloase) există o legătură naturală, în

sensul că: săvârşirea celei din urmă este urmarea firească a primelor

două. Tocmai această legătură, în care, darea banilor reprezintă

finalitatea promisiunii, face ca acţiunile subsecvente să constituie,

împreună cu cea care le precede, o "unitate naturală" de infracţiune,

incompatibilă cu infracţiunea continuată dar cu toate consecinţele care

decurg din această caracterizare juridică în ceea ce priveşte: curgerea

termenului de prescripţie, incidenţa actelor de amnistie şi graţiere,

aplicarea legii mai favorabile. determinarea locului săvârşirii infracţiunii.

Practica instanţei supreme a demonstrat că: fapta unei persoane

care a oferit o sumă de bani unui paznic, pentru ca aceasta să-i permită

să sustragă păsări pe care le avea în pază şi de a participa împreună la

sustragere, constituie pentru aceasta, furt calificat şi dare de mită în

concurs, iar pentru paznic, furt calificat şi luare de mită, de asemenea, în

94 Trib Supr., Secţ. Pen. dec. nr. 3082/1986, C.D., p. 283

53

Page 54: infractiune corelativa - luare si dare de mita

concurs95. Mituitorul nu poate fi exonerat de răspunderea penală ce-i

incumbă pentru instigare, prin încadrarea faptei numai ca dare de mită,

conform art. 255 Cod penal.

Conform art. 33 Cod penal, există concurs de infracţiuni:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi

persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele;

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană,

datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs,

întruneşte elementele mai multor infracţiuni. Există "eroare de fapt" (art.

51) şi nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când

făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei

stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul

nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. În schimb, conform

art. 75 Cod penal, următoarele împrejurări constituie circumstanţe

agravante:

- săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

- săvârşirea infracţiunii prin metode ori mijloace care reprezintă

pericol public;

- săvârşirea faptei din motive josnice;

- săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în

vederea comiterii faptei;

- săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de o

calamitate

95 Trib Supr., Secţ. Pen. dec. nr. 804/1984, C.D., p. 291

54

Page 55: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL V

Secţiunea I - Regim sancţionator

Potrivit art. 254 alin.1 Cod penal, luarea de mită, în variantă

simplă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar în variantă

agravantă (art. 254 alin. 2 C. pen.) pedeapsa este închisoarea de la 3 la

15 ani.

Conform Legii nr. 12/1990, modificată prin Legea nr. 42/1991, în

cazul săvârşirii faptei de către funcţionari împuterniciţi să constate

infracţiuni sau contravenţii sancţionate de acest act normativ ori să le

instrumenteze, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 14 ani, întrucât art.

5 din legea amintită prevede că, în aceste cazuri, minimul şi maximul

prevăzut de art. 254 alin. 1, se majorează cu doi ani.

Potrivit art. 254 alin. 3 Cod penal, banii, valorile sau orice alte

bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea

nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în

bani.

Când se constată existenţa unor circumstanţe atenuante,

pedepsele de mai sus se reduc sub minimul special (dar nu mai jos de

trei luni, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. c din Cod penal),

întrucât minimul special al pedepsei este de 3 ani. Dacă se constată

existenţa unor circumstanţe agravante, conform art. 78 Cod penal, se

poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special, iar dacă maximul

55

Page 56: infractiune corelativa - luare si dare de mita

special este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani96.

Art. 254 Cod penal prevede pe lângă pedeapsa principală a

închisorii şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi;

drepturile al căror exerciţiu poate fi interzis sunt arătate în art. 64 Cod

penal, iar durata interzicerii poate fi stabilită - aşa cum prevede art. 53 lit.

a, Cod penal - de la 1 la 10 ani.

În cazul luării de mită aplicarea pedepsei complimentare este

obligatorie; aceasta înseamnă că instanţa nu este obligată să mai

verifice în fiecare caz în parte, dacă faţă de natura şi gravitatea faptei,

de împrejurările cauzei şi persoana infractorului, pronunţarea ei este sau

nu necesară. Dar, deşi obligatorie, pedeapsa complimentară a

interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată decât dacă pedeapsa

principală este închisoarea de cel puţin 2 ani, aşa cum se prevede în art.

65 alin.1 şi 3 Cod penal.

Printre drepturile al căror exerciţiu poate fi interzis, art. 64 Cod

penal prevede la lit. c dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o

profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvârşirea

infracţiunii.

Pedeapsa accesorie. Potrivit art. 71 Cod penal condamnarea la

pedeapsa cu închisoarea atrage de drept - ca pedeapsă accesorie -

interzicerea tuturor drepturilor arătate în art. 64 C. pen., din momentul în

care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea

executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă,

ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Cum printre drepturile prevăzute în art. 64 C. pen. figurează la lit. c şi

dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura

aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii,

96 Codul penal şi Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea nr. 140/1996 şi Legea

nr. 141/1996

56

Page 57: infractiune corelativa - luare si dare de mita

rezultă că, în caz de condamnare pentru luare de mită, făptuitorului îi

este interzis, pe perioada sus-menţionată, dreptul de a exercita o funcţie

de natura celei pe care a traficat-o. Această constatare este valabilă şi

pentru cazul în care pedeapsa se execută la locul de muncă, deoarece

potrivit art. 71 alin. 3 Cod penal, în asemenea situaţie numai interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e - nu şi a celui de la lit. c - este

lăsată la aprecierea instanţei.

Confiscarea specială. Potrivit art. 254 alin. 3 C. penal, banii,

valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se

confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la

plata echivalentului lor în bani. Temeiul juridic al confiscării îl constituie

textul art. 118 lit. c, C. penal (astfel: lucrurile care au fost date pentru a

determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor).

Asupra naturii juridice a confiscării, în cazul luării de mită s-au

purtat discuţii, părerile fiind împărţite.

Unii autori97, au considerat confiscarea în mituire ca pedeapsă

complimentară; alţii98 ca o pedeapsă accesorie, care şi-ar produce

efectele de plin drept din momentul aplicării pedepsei principale, fără ca

instanţa competentă să fie obligată să o prevadă în dispozitivul hotărârii.

Literatura juridică şi practica judiciară mai recentă sunt unanime în

a considera confiscarea prevăzută de art. 254 C. pen. că nu este o

pedeapsă ci o măsură de siguranţă (confiscarea specială). Legiuitorul a

trebuit să o prevadă expres, în textul consacrat luării de mită, deşi

existau dispoziţiile art. 118 C. pen. pe de o parte, pentru a-i sublinia

caracterul obligatoriu, iar pe de altă parte, pentru a reglementa situaţia -

neprevăzută în art. 118 C. pen. - în care banii ori celelalte foloase care

97 I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, "Tratat de drept şi procedură penală;", vol. III, ediţia a II-a, p. 23898

I. Munteanu, "Corupţia funcţionarilor publici în dreptul penal român", citat de V. Dobrinoiu

57

Page 58: infractiune corelativa - luare si dare de mita

au făcut obiectul mitei nu se mai găsesc99.

În legătură cu confiscarea specială prevăzută de art. 254 C. pen.

în teorie şi practică s-au ridicat mai multe probleme, printre care:

1. De ce art. 254 alin. 1 C. pen. foloseşte pentru a desemna

obiectul mitei expresia "bani sau alte foloase'; iar art. 254 alin. 3 C. pen.

utilizează pentru a indica obiectul confiscării expresia "bani valori sau

orice alte bunuri "?

Explicaţia este următoarea: obiectul mitei, constând în bani sau

alte foloase poate fi şi de natură nepatrimonială; ori art. 254 alin. 3 care

instituie obligaţia confiscării bunurilor ce au făcut obiectul luării de mită

nu putea să vizeze avantajele nepatrimoniale sau neevaluabile în bani

(situaţie în care se va putea însă dispune, când ar fi cazul, restabilirea

situaţiei anterioare, conf. art.170 C. proc. pen.)100.

2. .Operează confiscarea şi asupra bunurilor imobile?

Codul nostru penal, care vorbeşte de confiscarea banilor, valorilor

sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul luării de mită,

îndreptăţeşte opinia că nu numai bunurile mobile, ci şi cele imobile pot fi

supuse confiscării speciale.

3. Ce se întâmplă dacă banii sau bunurile supuse confiscării provin

din sustrageri din avutul public, pentru care mituitorul a fost trimis în

judecată, alături de autorul luării de mită?

În acest caz, suma sau bunurile nu se confiscă, ci trebuie restituite

unităţii păgubite.

4. În cazurile în care infracţiunea de luare de mită a fost comisă în

participaţie, obligaţia de a plăti echivalentul în bani al bunurilor sau

valorilor primite ca mită, atunci când ele nu se mai găsesc, este solidară

sau nu?

99 V. Dobrinoiu,” Corupţia în dreptul penal român “, Bucureşti, 1995, p. 167 100

S. Kahane, op. cit. p. 136

58

Page 59: infractiune corelativa - luare si dare de mita

În această situaţie este necesar ca instanţa să stabilească pentru

fiecare participant ce anume bunuri sau valori i-au revenit şi să-l oblige,

separat, la plata echivalentului în bani al acestora, bineînţeles, în

măsura în care ele nu se mai găsesc şi deci nu se mai pot confisca în

natură.

5. În cazul în care obiectul mitei I-a constituit o sumă de bani, pe

care autorul a folosit-o pentru cumpărarea unui bun, acest bun care a

luat Iocul sumei primite ca mită, va fi confiscat în baza art. 254 alin. 3 C.

pen.?

În literatura juridică este dominantă ideea că lucrurile care au luat

locul altor lucruri iniţial dobândite prin infracţiune trebuie confiscate ele

însele ca "lucruri dobândite prin infracţiune", deoarece "banii sau

lucrurile substituite sunt tot atât de fără drept şi ilicit deţinute ca şi

lucrurile sau banii cărora li s-au substituit"101.

Infracţiunea de dare de mită este sancţionată cu închisoare de la 6

luni la 5 ani. Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi se

poate aplica de instanţa de judecată dacă pedeapsa principală stabilită

este închisoarea de cel puţin 2 ani şi se apreciază a fi necesară.

În cazul dării de mită, confiscarea specială operează atunci când

infracţiunea se comite prin oferire şi prin dare de bani sau alte foloase,

nu însă în varianta săvârşirii faptei prin promisiunea unor asemenea

foloase.

Dacă mita a fost primită, oferită sau dată, ca urmare a

constrângerii, nu se va proceda la aplicarea măsurii de siguranţă, a

confiscării speciale, ci în baza art. 255 alin. 5 c. pen., bunurile care au

făcut obiectul dării de mită, vor fi restituite persoanei care le-a dat.

101 V. Dongoroz, "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti,

1970, p. 322

59

Page 60: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Potrivit art. 255 alin. 3 C. pen., mituitorul nu se pedepseşte dacă

denunţă autorităţii fapta înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat

pentru acea infracţiune.

Pentru a opera această cauză de nepedepsire este necesar să se

constate întrunirea a trei condiţii.

O primă condiţie este ca mituitorul să denunţe fapta. Aceasta nu

presupune neapărat introducerea unui denunţ propriu-zis, în forme

prescrise de lege. Fapta se consideră denunţată, de pildă, şi în cazul în

care mituitorul, fiind urmărit pentru o altă infracţiune, face o declaraţie

prin care aduce la cunoştinţa organului de urmărire penală, fapta sa de

dare de mită, precum şi fapta funcţionarului care a primit mita şi, în urma

acestui denunţ, se pornesc cercetările. Nu constituie însă o denunţare,

în sensul art. 255 C. penal, recunoaşterea făcută de făptuitor în faţa

organului de urmărire penală care a constatat săvârşirea infracţiunii de

dare de mită.

A doua condiţie este ca denunţarea să fie făcută unei autorităţi. În

lipsa unei precizări a legii, denunţarea poate fi făcută şi unei autorităţi

necompetente a efectua urmărirea penală în această materie întrucât, în

acest caz, autoritatea care a primit denunţul va sesiza de îndată organul

de urmărire competent.

A treia condiţie este ca denunţarea să fie făcută mai înainte ca

organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire.

În cazul în care mituitorul denunţă fapta autorităţii, în termenul

stabilit de lege, se va pronunţa soluţia încetării urmăririi, în baza art. 11,

pct.1, lit. c, C. pr. pen, combinat cu art. 255 alin. 3 C. pen, iar în faza

judecăţii, încetarea procesului penal, potrivit art. 11, pct. 2, lit. b, Cod

proc. penal , combinat cu art. 255, alin. 3, C. penal.

60

Page 61: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a II a: Comparaţia sancţiunilor din codul penal

românesc cu sancţiunile din alte legislaţii penale.

Codul penal spaniol incriminează faptele de corupţie pasivă în cap.

IX, intitulat "Despre mituire" din titlul VII "Infracţiuni săvârşite de

funcţionarii publici în exercitarea atribuţiilor de serviciu". Potrivit art. 385,

infracţiunea de luare de mită săvârşită pentru a îndeplini un act relativ la

serviciu, act care constituie o infracţiune, va fi sancţionată cu

închisoarea de la 6 luni şi o zi la 6 ani şi amendă în valoarea darului

până la de trei ori valoarea acestuia.

Potrivit art. 387, atunci când darul solicitat, primit sau promis are

ca obiect neîndeplinirea unui act pe care funcţionarul era obligat să-l

îndeplinească în exerciţiul funcţiei, pedeapsa va fi închisoarea de la o

lună şi o zi la 6 luni şi amendă de la valoarea darului până la de trei ori

valoarea acestuia.

Aşa cum se observă, legea penală spaniolă face, de asemenea,

deosebire între favorurile primite de funcţionarul public pentru a îndeplini

un act ilicit de cele primite pentru a efectua un act licit.

Specific legii spaniole este însă deosebirea pe care o face între

luarea de mită săvârşită de funcţionar pentru a îndeplini un act privitor la

funcţia sa şi luarea de mită comisă pentru a nu îndeplinii un act privitor la

funcţia sa, sancţionând mai puţin sever această din urmă activitate102.

Regimul sancţionator al legii spaniole este mai puţin aspru decât

cel al legii române. În România, fenomenul infracţional de corupţie a

102 "' Codigo Penal y legislation complementaria, decimoseptimana edition, actualizada a septembre

de 1992, Editorial Civitas, S.A, Espana, Madrid, 1992

61

Page 62: infractiune corelativa - luare si dare de mita

scăpat de sub control, fapt pentru care a fost necesară modificarea

regimului sancţionator (prin Legea nr. 140/1996) prin înăsprirea

acestuia.

Darea de mită este incriminată tot în cap. IX, la art. 391, potrivit

acestui articol, comite această infracţiune acela care prin daruri, cadouri,

oferte sau promisiuni corupe sau încearcă să corupă pe funcţionarul

public ca să accepte pretenţiile sale; el va fi pedepsit cu aceeaşi

pedeapsă ca şi funcţionarul.

Potrivit art. 392, când coruperea are loc, spre a interveni într-o

cauză penală în favoarea inculpatului, de către soţ/soţie sau de către

frate/soră, se va aplica mituitorului numai o amendă echivalentă. cu

valoarea darului fără a fi mai mică de 100.000 pesetas.

Art. 393 prevede că, în toate cazurile, darurile vor fi confiscate.

Legea spaniolă incriminează în acelaşi text, atât fapta consumată cât şi

tentativa la corupţia activă. Legea română nu se referă la tentativă,

deoarece darea de mită, ca şi luare - de mită, sunt concepute ca

infracţiuni cu consumare anticipată103.

De asemenea, legea spaniolă prevede o cauză de atenuare a

pedepsei necunoscută de legea română şi anume când coruperea

funcţionarului are loc pentru a uşura situaţia penală a unei rude.

Codul penal german incriminează în capitolul 29 "Infracţiuni de

serviciu" ca infracţiune de luare de mită fapta funcţionarului sau

angajatului special pentru serviciul public care pretinde, lasă să i se

promită sau acceptă un folos, ca recompensă, nu numai pentru că va

îndeplini un act care intră în atribuţiile sale de serviciu şi prin aceasta îşi

va încălca obligaţiile de serviciu, dar şi pentru că a îndeplinit un

asemenea act, pedeapsa este privaţiunea de libertate de la 6 luni până

103 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 251

62

Page 63: infractiune corelativa - luare si dare de mita

la 10 ani, iar în cazurile mai uşoare privaţiunea de libertate până la 3 ani

sau amendă. De asemenea, se pedepseşte mai grav în situaţia de mai

sus judecătorul sau arbitrul dacă a îndeplinit un act care intră în

atribuţiile sale judiciare şi prin aceasta şi-a încălcat îndatoririle judiciare.

Se poate observa că legea germană incriminează ca luare de mită

atât fapta funcţionarului care primeşte foloase înaintea îndeplinirii unui

act relativ la funcţia sa, cât şi fapta de a primi asemenea foloase după ce

a îndeplinit un act relativ la funcţia sa, prevăzând aceleaşi limite de

pedeapsă pentru ambele ipoteze menţionate. Legea penală română le

incriminează distinct.

Codul penal model american incriminează în capitalul intitulat

"Infracţiuni contra administraţiei publice faptele de mituire şi influenţă

corupătoare (art. 240). De remarcat că luarea de mită şi darea de mită

"bribery" sunt incriminate printr-o unică dispoziţie legală. Astfel, o

persoană este vinovată de mituire, infracţiune de gradul 3, dacă oferă,

transmite sau este de acord să transmită prin altul, ori pretinde, acceptă

sau este de acord să accepte prin altul orice beneficiu bănesc, răsplată,

recompensă, pentru decizia, opinia, recomandarea, votul dat în favoarea

unei persoane sau pentru exercitarea într-un fel sau altul a libertăţii de

decizie ca funcţionar public, ca reprezentant oficial de partid sau ca

alegător.

De asemenea, în art. 240 - 3 este incriminată fapta funcţionarului

care solicită, acceptă sau este de acord să primească orice beneficiu

bănesc ca recompensă (răsplată) pentru că a dat o decizie, şi-a

exprimat o opinie, a făcut o recomandare sau a dat un aviz favorabil ori

şi-a exercitat dreptul de decizie în favoarea unei persoane, ori pentru că

şi-a încălcat obligaţiile de serviciu.

De observat că legea penală americană ca şi legea română

incriminează ca o faptă autonomă oferirea, acordarea de foloase

63

Page 64: infractiune corelativa - luare si dare de mita

funcţionarului după ce şi-a îndeplinit un act privitor la funcţia sa şi fără

vreo înţelegere prealabilă. Spre deosebire însă de legea romană, legea

penală americană incriminează nu numai primirea de către un funcţionar

a unor foloase dar şi solicitarea de către funcţionar a unor favoruri după

ce a îndeplinit un act privitor la funcţia sa. De asemenea, legea penală

americană incriminează primirea de foloase post factum şi atunci când

se referă la acte de încălcare a îndatoririlor de serviciu, pe când legea

română are în vedere numai actele la care funcţionarul era obligat.

Codul penal bulgar adoptat în anul 1968 şi modificat prin Legea

pentru modificarea şi completarea codului penal din anul 1975

incriminează "mita" în art. 301-307 din capitolul "Infracţiuni împotriva

activităţii organelor de stat şi ale organizaţiilor obşteşti".

Potrivit art. 301, infracţiunea de luare de mită constă în primirea -

de către un funcţionar - a unui dar sau a oricărui alt folos material, în

legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu.

Este de observat că, în Codul penal bulgar, acţiunea ce constituie

elementul material al infracţiunii nu trebuie să preceadă efectuarea

actului de serviciu; primirea efectivă a darului sau folosului reprezintă, în

aceste condiţii, o remuneraţie nu numai pentru ceea ce se va săvârşi, ci

şi pentru ceea ce s-a săvârşit, spre deosebire de legea penală română

care incriminează distinct fapta în această din urmă ipoteză ca fiind

infracţiunea de primire de foloase necuvenite.

64

Page 65: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL VI

Secţiunea I - Necesitatea completării cadrului legislativ pentru creşterea eficienţei în combaterea corupţiei.

Oricât de democratică şi bine organizată ar fi o societate, dacă nu

ar dispune de cadre competente, devotate şi corecte, nu ar fi posibilă

buna funcţionare a aparatului de stat şi a tuturor funcţiilor sociale.

Funcţionarii reprezintă sistemul nervos al oricărui organism social, ei

sunt chemaţi să asigure funcţionarea ireproşabilă a organismului social

pe baza principiilor care caracterizează statul de drept.

Pentru a asigura buna desfăşurare a activităţilor de interes public,

precum şi pentru a se preveni şi combate faptele antisociale grave

susceptibile să stânjenească, să împiedice sau să aducă atingere

acestei activităţi, este necesară intervenţia legii penale. Se impune

sancţionarea severă a acelor funcţionari care au o comportare incorectă

făcând din funcţia lor o sursă de venituri în detrimentul societăţii.

Deoarece corupţia, în perioada pe care o parcurgem, cunoaşte o

accentuare fără precedent şi la toate nivelurile, legiuitorul a fost obligat

să intervină prin sporirea pedepselor, cât şi prin prevederea unor

variante agravante în funcţie de calitatea făptuitorului.

Tot pentru stăvilirea fenomenului corupţiei, în România a luat fiinţă

o serie de organisme cu scopul de a stabili sfera de manifestare a

acestui fenomen, de a limita extinderea şi de a acţiona pentru

combaterea acestuia. Aceste organisme se prezintă sub forma unor

comisii la nivelul Parlamentului României pentru investigarea unor

65

Page 66: infractiune corelativa - luare si dare de mita

abuzuri sau cazuri de corupţie, semnalate în anumite domenii ale vieţii

sociale. Au fost înfiinţate anumite structuri permanente care acţionează

în cadrul diferitelor autorităţi publice. Astfel, a fost înfiinţată Direcţia de

supraveghere şi control vamal care funcţionează în cadrul Ministerului

de Finanţe şi Brigada pentru combaterea crimei organizate şi corupţiei în

cadrul Inspectoratului General al Poliţiei. De menţionat că, pe baza

prevederilor Constituţiei, a fost înfiinţată Curtea de Conturi cu importante

atribuţii în domeniul verificării modului în care se administrează şi

gestionează averea publică sau de interes public.

Limitele pedepsei aplicate în cazul art. 254 C. penal au fost

modificate prin Legea nr. 140/1996; astfel, în art. 254 (înainte de

modificare prin prezenta lege) fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3

la 10 ani, pe când în actualul conţinut legal al art. 254 C. penal, fapta se

pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani în varianta tip. Pentru

creşterea eficienţei în combaterea corupţiei recomandabil ar fi mărirea

minimului special al acestei infracţiuni, nu numai a maximului special al

infracţiunii.

Pe viitor, legiuitorul ar trebui să facă o diferenţiere privind regimul

sancţionator în funcţie de calitatea subiectului activ, de urmările faptei,

de calitatea actului.

Astfel, pedeapsa trebuie să fie mai aspră în cazul faptei de luare

de mită săvârşită de un judecător sau de o altă persoană cu atribuţii

judiciare, cât şi în cazul dării de mită când este comisă pentru coruperea

unui judecător sau arbitru.

66

Page 67: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a II a - Propuneri pentru un regim de

sancţionare diversificat în noul Cod Penal

Opinia publică din România consideră că adoptarea unor soluţii

eficiente de combatere şi prevenire a acestui fenomen trebuie să

conducă atât la, înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care generează acte

de corupţie în diferite sectoare, cât şi la diversificarea sistemului de

sancţiuni şi pedepse aplicate indivizilor cu comportamente coruptive104.

În urma unui sondaj, s-a solicitat populaţiei investigate să-şi

expună opiniile cu privire a ceea ce consideră ea fundamental pentru

combaterea şi prevenirea fenomenului de corupţie, rezultând în acest

sens patru categorii principale de propuneri105.

A) Propuneri cu caracter legislativ

Majoritatea subiecţilor au optat pentru îmbunătăţirea legislaţiei, a

modului ei de aplicare, cât şi pentru îmbunătăţirea sistemului

sancţionator.

În primul caz, măsurile specifice ar fi:

- legi mai aspre decât cele existente;

- legi mai adecvate decât cele existente;

- aplicarea mai fermă şi corectă a legilor

În al doilea caz:

- aplicarea unor pedepse mai aspre;

- privarea de libertate;

- sporirea cuantumului amenzilor

- pedeapsa capitală;

- confiscarea averii;

104 Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, "Corupţia şi crima organizată în România”, Buc., 1994, p. 153105 Idem, p. 157

67

Page 68: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- suspendarea din funcţii publice106.

B) Propunerile cu caracter economic se extind pe o gamă largă, de

la sugerarea unei soluţii care vizează optimizarea procesului până la

cele care au ca scop controlul sever instituit asupra căilor ilicite de

dobândire a unor resurse fără muncă.

Majoritatea acestor propuneri se referă la necesitatea accelerării

procesului de reformă şi de privatizare apreciate ca, desfăşurându-se în

mod inadecvat şi întârziind nepermis de mult, situaţii de natură a facilita

ambiguităţile de care profită mai ales cei corupţi.

Atât adoptarea legislaţiei economice mai severe, mai adecvate, cât

şi intensificarea Gărzii financiare, se înscriu în tendinţa de apreciere a

corupţiei ca un efect al absenţei măsurilor punitive.

În acest context, nefastul fenomen este privit mai puţin ca un act

infracţional, cât ca o consecinţă şi chiar cauză a erorilor distorsiunilor şi

ambiguităţilor unei tranziţii echivoce care epuizează resursele

economice şi financiare instituţionalizând criza în plan economic.

Corupţia există, par să sugereze opiniile subiecţilor, pentru că

există şomaj, pentru că oamenii nu mai muncesc cum trebuie, pentru că

economia nu mai funcţionează cum trebuie, pentru că legislaţia

economică este inadecvată şi pentru că apărătorii legalităţii economice

nu-şi fac datoria aşa cum ar trebui107.

C) Propunerile cu caracter politic în principal se referă la:

I Schimbări cu caracter politic - măsurile specifice, în acest caz, ar

fi:

- guvern de coaliţie;

- schimbarea (remanierea) guvernului;

- venirea opoziţiei la putere;106 Ibidem, p. 158107

Ibidem, p.162

68

Page 69: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- alegeri anticipate;

- schimbarea preşedintelui;

- reinstaurarea monarhiei.

II Funcţionarea mai adecvată a instituţiilor politice şi de stat. În

această situaţie, măsurile specifice ar fi:

- demiterea din funcţie a demnitarilor corupţi mergând până la

excluderea din viaţa politică;

- moralitatea mai mare a guvernanţilor şi oamenilor politici

- depolitizarea funcţiilor publice şi administrative;

- comisii în toate instituţiile statului şi la nivel naţional;

- o platformă politică mai adecvată situaţiei ţării;

- reducerea numărului de partide politice;

- respectarea promisiunilor făcute de partidul de guvernământ şi

preşedinte în campania electorală ,

- mai multă fermitate, control şi competenţă din partea guvernului şi

preşedintelui ţării;

- demiterea foştilor demnitari comunişti din viaţa politică;

- delimitarea puterilor în stat ,

- activitatea mai eficientă a Parlamentului108

D) Alte propuneri. În afara măsurilor menţionate, o parte mai mică

din populaţia investigată (3,9%) a propus un număr de soluţii pentru

prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie, care nu pot fi

clasificate în categoriile precedente. Dintre ele, pot fi menţionate

următoarele:

- atitudini mai severe din partea opiniei publice;

- dezvăluirea publică a tuturor actelor de corupţie prin intermediul

radioului şi televiziunii;

108 Ibidem, p. 163

69

Page 70: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- judecarea publică a celor corupţi;

- schimbarea mentalităţii oamenilor printr-o educaţie mai adecvată;

- educaţia în spiritul valorilor religioase;

- programe de educaţie speciale în sprijinul tinerilor şi adulţilor,

- educaţia în spiritul deplinei personalităţi

- eliminarea birocraţiei din viaţa publică;

- implicarea sindicatelor în lupta contra corupţiei109

Toate aceste măsuri sunt menite să asigure o eficienţă mai mare

în prevenirea corupţiei, printr-o activitate de şcolarizare educativă şi

formativă corespunzătoare.

Urmând exemplele altor ţări care se confruntă cu acest fenomen

antisocial, organismeIe de prevenire din ţara noastră trebuie să-şi fixeze

programele de luptă împotriva corupţiei pe o bază ştiinţifică, în funcţie de

exigenţele sociale şi imperativele economice şi politice, elaborând şi

experimentând multiple soluţii întemeiate pe cercetarea etiologică şi

practică a acestui fenomen.

De asemenea, ar fi necesar un act normativ, al căror norme să

oblige toate structurile vieţii economice, politice şi sociale, ca activitatea

lor să fie transparentă, aşa cu este, spre exemplu Legea nr. 93-122 din

Franţa.

Se impune o reglementare prin care să se extindă sfera

infracţiunilor de corupţie şi la faptele antisociale săvârşite în alte

sectoare de activitate, cum ar fi: acordarea unor credite de către unităţi

din sistemul financiar-bancar cu încălcarea Iegii, obţinerea şi folosirea

unor informaţii ce nu sunt date publicităţii, asocierea în organizarea unor

societăţi, fundaţii sau firme economice fictive.

109 Ibidem, p. 164

70

Page 71: infractiune corelativa - luare si dare de mita

În sfârşit, s-ar impune o reglementare mai severă privind

sancţionarea unor infracţiuni care se află în legătură directă cu

fenomenul corupţiei, cum sunt: tăinuirea, favorizarea, falsul şi uzul de

fals, contrabanda cu bunuri şi alte valori, asocierea în scopul săvârşirii

unor fapte antisociale.

71

Page 72: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CONCLUZII

În cuprinsul prezentei lucrări am tratat succint noţiunea de

corupţie, conţinutul, formele şi întinderea ei în plan social, analizând, în

principal, luarea de mită, infracţiunea cel mai des întâlnită şi cu un

spectru larg de consecinţe asupra relaţiilor sociale (corelată şi relativ

interdependentă cu darea de mită). De altfel, luarea şi darea de mită

sunt şi cel mai reglementate atât în legea penală şi procesual-penal

română, cât şi în sistemele de drept comparat.

Formele, metodele, sancţiunile, competenţele şi procedura de

urmărire şi judecată ale infracţiunilor de luare şi dare de mită, cunosc o

dezvoltare prioritară în jurisprudenţă şi chiar în diferitele reuniuni

naţionale şi internaţionale cu caracter juridic (seminarii, sesiuni de

comunicări, schimburi de experienţă), tocmai datorită frecvenţei şi

periculozităţii acestor infracţiuni.

Din analiza acestor infracţiuni se desprind următoarele concluzii:

deşi sunt numeroase şi de o mare varietate, au fost incluse într-un titlu

unic, deoarece ele reprezintă o trăsătură esenţială comună, constând în

aceea că, prin săvârşirea lor, se aduce atingerea unor relaţii de aceeaşi

natură, relaţii privesc activitatea de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Activităţile de interes public, ca şi celelalte activităţi reglementate

de lege, se realizează prin intermediul funcţionarilor publici. Faptele de

încălcare care pot prejudicia grav activitatea de serviciu, ca şi interesele

legale ale persoanelor, precum şi faptele săvârşite de particulari în

legătură cu atribuţiile de serviciu ale celor dintâi, pot aduce şi ele grave

prejudicii activităţii de serviciu.

72

Page 73: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Aceste infracţiuni au ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la

buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu. Prin incriminarea faptelor

incluse în această categorie de infracţiuni, în unele cazuri, s-a urmărit, în

subsidiar, şi apărarea altor relaţii sociale care pot fi vătămate prin

săvârşirea lor.

De exemplu: prin incriminarea abuzului în serviciu contra

intereselor publice s-a urmărit, în afară de asigurarea bunei desfăşurări

a activităţii de serviciu, şi ocrotirea patrimoniului. De regulă, aceste

infracţiuni sunt lipsite de un obiect material. Totuşi, când acţiunea

incriminată este exercitată direct asupra unui bun, există şi un

asemenea obiect.

Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, sunt infracţiuni

cu subiect calificat, existenţa lor fiind condiţionată de calitatea specială a

făptuitorului, care trebuie să fie un funcţionar public.

În ceea ce priveşte coautorul, pentru existenţa acestuia, în cazul

infracţiunilor care au ca subiect numai un funcţionar public sau alt

funcţionar, este necesar ca făptuitorul care săvârşeşte actele de

executare să aibă calitatea specială cerută de legea autorului.

Participantul care săvârşeşte acte de executare, dar nu are

calitatea de funcţionar public sau alt funcţionar, răspunde pentru

complicitate concomitentă în respectiva infracţiune. Instigator sau

complice poate fi orice persoană. Infracţiunile de serviciu sau în legătură

cu serviciul se realizează, sub aspectul elementului material, de cele mai

multe ori, printr-o acţiune.

De aceea, în cazul acestor infracţiuni, trebuie stabilită întotdeauna

sfera atribuţiilor de serviciu ale celui învinuit de săvârşirea faptei, pe

baza actelor normative care reglementează activitatea serviciului

respectiv. În cazul celorlalte infracţiuni (aici mă refer la cele în legătură

cu serviciul) acţiunea sau inacţiunea este distinctă de activitatea proprie

73

Page 74: infractiune corelativa - luare si dare de mita

serviciului, dar o influenţează pe aceasta într-un fel oarecare.

Caracterizată ca un fenomen social grav, corupţia cunoaşte în

toată lumea o amploare deosebită, extinzându-se în cele mai diferite

medii ale societăţii, la cele mai înalte nivele de organizare şi conducere,

cu ramificaţii extrem de variate, care depăşesc graniţele naţionale; se

creează uneori adevărate reţele (mafiote) conduse de infractori versaţi,

care în multe cazuri au funcţii mari în structurile economico-sociale şi

sunt consideraţi persoane onorabile.

Corupţia se intercondiţionează, de regulă, cu o diversitate de alte

infracţiuni: economice, financiar-bancare, vamale, falsuri, înşelăciuni,

sechestrare de persoane, şantaje etc.

Fenomenul corupţiei s-a dezvoltat tot mai mult şi mai diversificat în

timp, în ciuda reglementărilor şi a altor măsuri de eradicare, de stopare

sau măcar de micşorare a lui, devansând vizibil legislaţia penală.

Situaţia este generală în toate statele, dar mai pregnantă în ţările aflate

în curs de tranziţie. În aceste ţări legislaţia este încă, în mare parte, în

formare sau consolidare, este insuficient de fermă în raport cu

periculozitatea faptelor săvârşite, unde unele reglementări sunt uneori

neclare şi unde, pe lângă toate acestea, se manifestă şi un anumit

dispreţ faţă de lege şi organele chemate s-o aplice.

Nici România nu face excepţie de la o astfel de situaţie, ba mai

mult, cauzele arătate se manifestă mai pregnant, adăugându-se şi altele:

nivelul de trai scăzut, ratele mari ale şomajului, ale inflaţiei, precaritatea

asistenţei socio-medicale etc.

74

Page 75: infractiune corelativa - luare si dare de mita

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

G. Antoniu, Marin Popa, Şt. Daneş, “Codul penal pe înţelesul tuturor”, Editura Politică, Bucureşti, 1970G. Antoniu, Şt. Daneş, Marin Popa, “Codul penal pe înţelesul tuturor”, Ed. Societăţii Tempus, România - Bucureşti 1995Vasile Dobrinoiu, "Corupţia în Dreptul penal român", Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995Dicţionar Enciclopedic Român, vol. II D-J, Ed. Politică, Bucureşti, 1964Monitorul Oficial nr.222 din 24 sept.1938Monitorul Oficial nr.248/1943V. Dongoroz, Gh. Dărângă, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemeş, M. Popovici, P. Sârbulescu, V. Stoican "Noul Cod penal şi Codul penal anterior - prezentare comparativă", Editura Politică, Bucureşti. 1968 Codul penal şi Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea 140/1996 şi legea 141/1996Monitorul Oficial nr. 219/18.05.2000, Legea nr. 78 din 8 mai 2000Codul penal al RomânieiV. Dongoroz, S. Kahane, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca, "Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol.4, Partea specială", Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972O. A. Stoica, "Drept penal, Partea Specială", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti1976G. Antoniu, C-tin Bulai, Gh. Chivulescu, "Dicţionar juridic penal", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976S. Kahane, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Ed. Academiei, Bucureşti 1972V. Papadopol, lucrarea colectivă "Principii de drept", Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959 G. Antoniu, "Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968V. Dongoroz şi colectivul, "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Academiei, Bucureşti, 1963I. Oancea "Drept penal. Partea generală", Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971V. Dongoroz şi colab. "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", Ed Academiei, Bucureşti, 1972 O. A. Stoica "Drept penal. Partea specială", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, I976R. M. Stănoiu - op. Cit. p. 8, V. Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939C. Bulai, "Drept penal român. Partea generală", vol.I, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1992

75

Page 76: infractiune corelativa - luare si dare de mita

O. A. Stoica, M. C. Ardeleanu, "Unele aspecte ale infracţiunii de luare de mită” în formă continuată în R.R.D. nr.12/1981Cod penal al României,art.24; Trib. Supr., Secţ. Pen., dec. nr.69/1974 în R.R.D.,nr.6/1974Monitorul Oficial nr.289 din 14.11.1996Aneta Grigorovici, "Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976Tribunalul SupremTribunalul Regional Iaşi Tribunalul MunicipiuluiTribunalul Jud TimişGabriela Voicu, notă critică la dec. nr. 1647/1992Tribunalul Regional DobrogeaTribunalul Regional ConstanţaV. Dorneanu, "Conexiuni ale legislaţiei muncii cu legislaţia penală privind executarea pedepsei prin muncă, fără privare de libertate, R.R.D., nr.4/1981A. Filipaş, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Academiei, Bucureşti, 1985I. Dumitru, Funcţionarul cu atribuţii de control-subiect activ calificat al infracţiunii de luare de mită “Dreptul" nr.8/1994Curtea de Apel Bucureşti, Secţ. I pen , dec. nr. 206/A/1994 (nepublicată)R. Lupaşcu, "Infracţiunile de luate de mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă” , "Dreptul" nr.5-6/1994 şi "Pro lege" nr.l/1994S. Kahane "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1963V. Dobrinoiu - "Unele aspecte ale infracţiunilor de luare de mită în forma continuată" în RRD. nr.l2/1981C. Bulai "Drept penal, Partea generală", vol. II, "Infracţiunea", Bucureşti, 1981Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968Judecătoria Brăila, sent. pen., nr.962/1993Tribunalul Judeţean Dolj., dec. nr. 370/1987, în R.R.D., nr.7/1990Codul penal al RomânieiJudecătoria Slatina, Sent. pen. Nr.680/1993T. Simbrian, H. Diaconescu - în nota în R.R.D. nr. 2/1988,p.61; Dec. sen. nr.370/1987 a Tribunalului Judeţean DoljR. Garraud, op. cit, p.397, E. Garcon, op. cit., p.423, citaţi de V. Dobrinoiu în "Corupţia în dreptul penal român", Bucureşti,1995Judecătoria Câmpina - Sent.pen. nr.328/1993Dorin Ciuncan - “Infracţiunea de luare de mită în forma continuată” în Dreptul nr.4-5/1991

76

Page 77: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Codul penal şi Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea nr.140/1996 şi Legea nr.141/1996I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, "Tratat de drept şi procedură penală;", vol. III, ediţia a II-aI. Munteanu, "Corupţia funcţionarilor publici în dreptul penal român", citat de V. DobrinoiuCodigo Penal y legislation complementaria, decimoseptimana edition, actualizada a septembre de 1992, Editorial Civitas, S.A, Espana, Madrid, 1992Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, "Corupţia şi crima organizată în România”, Bucureşti, 1994

MINISTERUL DE INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE

“ALEXANDRU IOAN CUZA”

LUCRARE DE LICENŢĂ

Îndrumător ştiinţific

Profesor Universitar Doctor

BOROI ALEXANDRU

77

Page 78: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Absolvent: Cucoş Leonard

BUCUREŞTI2001

78

Page 79: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CUPRINS

CAPITOLUL ISecţiunea I : Consideraţii generaleSecţiunea a -II- a : Particularităţile infracţiunilor de luare şi dare de mită în tranziţia spre o economie de piaţăSecţiunea a -III- a : Luarea şi darea de mită – infracţiuni corelative –

CAPITOLUL IIObiectul infracţiunilor de luare şi dare de mită Obiectul juridic

- obiectul juridic generic- obiectul juridic special- obiectul juridic nemijlocit

Obiectul material

CAPITOLUL IIISecţiunea I – Subiecţii infracţiunilor de luare şi dare de mită Subiecţii activi Subiecţii pasiviSecţiunea a -II- a : ParticipaţiaSecţiunea a -III- a : Comparaţie cu propunerea legislativă privind combaterea faptelor de corupţie

CAPITOLUL IVSecţiunea I : Conţinutul normativ al infracţiunilor de luare şi dare de mită

- obiectul juridic generic- obiectul juridic special- obiectul juridic nemijlocit- obiectul material- situaţia premisă- subiectul activ; participaţia- subiectul pasiv; subiectul pasiv general- subiectul pasiv special- latura obiectivă- elementul material- urmarea imediată- legătura de cauzalitate

Secţiunea a -II- a : Formele infracţiunilor de luare şi dare de mită

79

Page 80: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- perioada internă- perioada externă- formele infracţiunii

a) acte preparatoriib) tentativac) infracţiunea consumatăd) unitatea infracţională şi pluralitatea de infracţiuni

CAPITOLUL VSecţiunea I : Regim sancţionatorSecţiunea a -II- a : Comparaţia sancţiunilor din codul penal românesc cu sancţiunile din alte legislaţii penale

CAPITOLUL VISecţiunea I : Necesitatea completării cadrului legislativ pentru creşterea eficienţei în combaterea corupţieiSecţiunea a -II- a : Propuneri pentru un regim de sancţionare diversificat în noul Cod penal

- propuneri cu caracter legislativ- propuneri cu caracter economic- propuneri cu caracter politic- alte propuneri

CONCLUZIIBIBLIOGRAFIE

80

Page 81: infractiune corelativa - luare si dare de mita

81

Page 82: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL I

Secţiunea I: Consideraţii generale

Corupţia exista din antichitate ca unul dintre comportamentele cele

mai grave şi, în acelaşi timp, cele mai răspândite ale funcţionarilor

publici. Însă, de-a lungul secolelor, tradiţiile, condiţiile istorice şi

geografice au modificat considerabil sensibilitatea opiniei publice în ceea

ce priveşte perceperea şi evaluarea acestor comportamente, precum şi

modul în care ele sunt tratate prin reglementările legale.

În anumite perioade istorice, oferirea şi primirea de foloase au fost

chiar acceptate ca fiind ceva firesc, ţinând de o anume curtoazie.

În Grecia antică, mita era atât de frecventă încât Platon propunea

pedeapsa capitală pentru funcţionarii care primeau daruri pentru a-şi

face datoria. Nu trebuie să primeşti daruri - spunea el nici pentru lucruri

bune, nici pentru lucruri rele!110

Herodot, în cartea a IV-a a operei sale "Istoriile", povestind despre

expediţia lui Darius, fiul lui Hystaspes, împotriva sciţilor, menţionează că

Darius I a înfăptuit o serie de reforme care au avut ca urmare întărirea

statului sclavagist persan, printre ele enumerându-se şi condamnarea la

moarte prin crucificare a judecătorilor corupţi. Tot Herodot menţionează

că regele persan Cambyses a poruncit să fie ucis un judecător vinovat

de corupţie, iar cu pielea acestuia şi-a tapisat scaunul.111

Spre deosebire de acest regim sancţionator foarte aspru, au

existat şi perioade în antichitate când legea sancţiona simbolic aceste

fapte. Astfel, în Roma antică, pe timpul când corupţia era în floare, s-a

110 G. Antoniu, Marin Popa, Şt. Daneş, "Codul penal pe înţelesul tuturor", Editura Politică, Buc., 1970, p.210111 C. Daicoviciu, “Herodot şi pretinsul monoteism al geţilor în "Apulum”, II, p.90-94

82

Page 83: infractiune corelativa - luare si dare de mita

permis magistraţilor să primească daruri, fără însă să depăşească o

anumită sumă în cursul unui an. Se spunea chiar că pe un cetăţean

bogat, oricât ar fi de vinovat, nu se va găsi nimeni să-l condamne.112

Mai târziu, Codul Napoleon introduce pentru prima dată sancţiuni

foarte grave pentru corupţie, atât în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor

de serviciu, cât şi pentru efectuarea unor acte contrare atribuţiilor de

serviciu. Acest model, însă cu unele diferenţieri a fost urmat de

majoritatea codurilor penale europene.

Corupţia poate fi privită atât ca fenomen social, expresie a unor

manifestări de descompunere morală, de degradare spirituală, cât şi ca

fenomen juridic.

În vechiul drept penal romanesc, corupţia apare incriminată destul

de târziu - în perioada domniilor fanariote - şi atunci imperfect113, datorită

influenţelor nefaste ale Fanarului.

Domnitorul Alexandru Ipsilante a înfăptuit o reformă a justiţiei, a

întocmit un nou cod de legi (Pravilniceasca Condică)114.

Prin modalitatea diferită de incriminare a infracţiunilor de corupţie

prevăzute în Codul penal român din 1864 s-a marcat şi în plan legislativ

trecerea României la o fază superioară de dezvoltare.

Codul penal de la 1864 nu incrimina infracţiunea de dare de mită

dar, în practica instanţelor judecătoreşti, mituitorul era pedepsit ca

"agent provocator" la acţiunea de mituire. Pentru prima oară darea de

mită a fost incriminată ca infracţiune de sine stătătoare în Codul penal

din 1936, în art. 250, iar luarea de mită în art. 151; infracţiunile sunt

situate în Titlul III din Partea specială "Crime şi delicte contra

administraţiei publice", cap. II, "Delicte săvârşite de funcţionari sau

112 G. Antoniu, M. Popa, Şt. Daneş, op. Cit, p. 211

113 Vasile Dobrinoiu, "Corupţia în Dreptul penal român", Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995, p. 92114 Dicţionar Enciclopedic Român, vol. II D-J, Ed. Politică, Bucureşti, 1964, p. 855

83

Page 84: infractiune corelativa - luare si dare de mita

particulari". Conţinutul acestor infracţiuni - deşi a suferit unele

modificări115 - a fost păstrat, în mare parte, în Codul penal din 1969, intr-

o formulă asemănătoare.

Dispoziţiile Codului penal din 1936 cuprindeau anumite agravante

legale, care nu au mai fost reţinute de actuala legislaţie penală. În legea

penală din 1936 se prevedea, de exemplu, că mituitorul era apărat de

pedeapsă chiar şi atunci când denunţa fapta autorităţilor după pornirea

procesului penal, cu excepţia cazului când procesul penal era pornit

chiar împotriva sa. Legea penală în vigoare nu a mai reţinut această

dispoziţie socotind că denunţul duce la exonerarea de răspundere

penală numai când organele de urmărire penală nu au fost sesizate pe

altă cale de săvârşirea infracţiunii. S-a considerat că, din moment ce

organul de urmărire penală s-a sesizat în alt mod, contribuţia mituitorului

ce denunţă ulterior este irelevantă, prin tardivitatea ei, pentru buna

desfăşurare a procesului penal şi pentru înlăturarea răspunderii

penale116.

Ţinând cont că normele juridice au la baza norme sociale, putem

spune că flagelul corupţiei este, în primul rând, un fenomen social

înainte de a fi un fenomen juridic, deoarece sistemul juridic al unei ţări

este oglinda societăţii.

În legislaţia noastră, spre deosebire de cea a altor state (Italia,

Franţa, Statele Unite ale Americii etc.), nu există vreun text care să

incrimineze o infracţiune denumită "corupţie", dar literatura juridică

cuprinde în această noţiune, în sens larg, numeroase încălcări ale legii

penale ce privesc sfera relaţiilor de serviciu.

115 Legea nr.3274 pentru modificarea Codului penal publicată în M. Of. nr. 222 din 24 sept. 1938, stabilea că la darea şi luarea de mită bani, darurile sau valoarea lor se iau în folosul fondului amenzilor, administrat de Ministerul Justiţiei. De asemenea, prin modificarea publicată în M. Of. nr. 248/1943, au fost majorate pedepsele prevăzute de art. 251 pentru luarea de mită.116 V. Dongoroz, Gh. Dărângă, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemeş, M. Popovici, P. Sârbulescu, V. Stoican "Noul Cod penal şi Codul penal anterior - prezentare comparativă", Editura Politică, Bucureşti. 1968 p. 167

84

Page 85: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Intr-un sens restrâns, faptele de corupţie117 ce intră sub incidenţa

legii penale sunt acelea prin care o persoană încearcă ori reuşeşte să

determine un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor ca, în schimbul unor

foloase materiale sau altor avantaje necuvenite, să comită un act contrar

legii ori îndatoririlor sale de serviciu sau să favorizeze în orice mod

persoanele implicate; tot fapte de corupţie sunt şi actele acelor

funcţionari care acceptă - în schimbul unor asemenea avantaje – să aibă

o astfel de comportare în cadrul serviciului.

În literatura juridică de drept penal, în sfera noţiunii de corupţie,

înţeleasă în mod strict, sunt incluse doar patru infracţiuni din categoria

infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Este vorba pe de o

parte despre luarea de mită (art. 254) şi primirea de foloase necuvenite

(art. 256), care sunt infracţiuni de serviciu, iar pe de altă parte, de darea

de mită (art. 255) şi traficul de influenţă (art. 257), care sunt infracţiuni în

legătură cu serviciul.

În lucrarea de faţă se vor avea în vedere infracţiunile de luare şi

dare de mită.

Astfel, potrivit art. 254, constituie luare de mită fapta funcţionarului

care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care

nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o

respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul

de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare

de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar

cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi

interzicerea unor drepturi.

117 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 8

85

Page 86: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a

determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele

dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei

vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia se

confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la

plata echivalentului lor în bani118.

În art. 256 se stipulează că, primirea de către un funcţionar, direct

sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în

virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se

pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani (alin. 1 ).

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă

acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului

lor în bani lor în bani119.

Noţiunea de luare de mită, aşa cum este definita prin art. 254 C.

pen., este mult asemănătoare cu cea din Codul penal anterior din 1936.

Există totuşi şi unele deosebiri. O primă deosebire - dar numai de

redactare - priveşte obiectul mitei care, spre deosebire de Codul penal

anterior (care se referea la "bani, bunuri, valori, comisioane sau orice alt

profit") este exprimat mai concis ("bani sau alte foloase"). O a doua

deosebire constă în aceea că art. 254 din Codul penal actual nu mai

prevede circumstanţele agravante existente în Codul anterior deoarece

s-a considerat că limitele pedepsei, aşa cum au fost stabilite prin noul

Cod, permit o justă individualizare a sancţiunii, oricare ar fi

circumstanţele comiterii faptei. În sfârşit, în ce priveşte confiscarea

obiectului mitei, art. 254, alin. 3 conţine o dispoziţie deosebită de cea

prevăzută de Codul anterior, conform căreia dacă bunurile luate ca mită

118 Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000, Legea nr. 78 din 8 mai 2000119 Idem

86

Page 87: infractiune corelativa - luare si dare de mita

nu se găsesc în natură, condamnatul este obligat la plata echivalentului

lor în bani120.

În cazul infracţiunilor de corupţie, dacă acestea au fost săvârşite în

interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale ori al unuia

dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor

comerciale internaţionale ori schimburile sau investiţiile internaţionale,

maximul pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni se

majorează cu 5 ani.121

120 V. Dongoroz, Gh. Dărângă, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemeş, M. Popovici, P. Sârbulescu, V. Stoican, "Noul cod penal şi codul penal anterior - prezentare comparativă". Edit. Politică. Buc.,1968, p. 166-167121 Monitorul Oficial nr. 219/18.05.2000, Legea nr. 78 din 8 mai 2000

87

Page 88: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a II-a: Particularităţile infracţiunilor de luare şi

dare de mită în tranziţia spre o economie de piaţă

Infracţiunile denumite cu titlu generic, "infracţiuni de corupţie," fac

parte din rândul faptelor de natură penală ce aduc atingere activităţii

unor organizaţii de stat, organizaţii publice sau altor activităţi

reglementate de lege122 şi anume din primul capitol, "Infracţiuni de

serviciu sau în legătură cu serviciul". În cadrul acestei subdiviziuni au

fost încriminate următoarele fapte: abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în

serviciu contra intereselor obşteşti, neglijenţa în serviciu, purtarea

abuzivă, divulgarea unor secrete privind interesele obşteşti, neglijenţă în

păstrarea secretului de stat, refuzul înapoierii în ţară, luarea de mită,

darea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă.

Legea penală are ca scop ocrotirea bunului mers a organizaţiilor

publice, cât şi interesele persoanelor fizice.

Organizaţiile de stat precum şi persoanele particulare sunt

interesate în mod egal pentru asigurarea cadrului optim legislativ şi

organizatoric care să permită funcţionarilor sau altor salariaţi îndeplinirea

exemplară a îndatoririlor de serviciu.

Interesele generale ale societăţii, în general şi ale fiecărei

persoane fizice, în particular, impun măsuri de protecţie care să asigure

exerciţiul funcţiunilor împotriva vendităţii unor funcţionari şi să stopeze

tendinţa acestora de a obţine câştiguri ilicite123, dar şi împotriva acelora

122 Codul penal al României, Titlul 6: "Infracţiuni care aduc atingerea unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege.123 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca, "Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. 4, Partea specială", Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972,p. 75.

88

Page 89: infractiune corelativa - luare si dare de mita

care deşi nu au această calitate, sunt în legătură cu atribuţiunile de

serviciu.

Aşa cum am menţionat şi în secţiunea anterioară, legea penală

română nu consacră în nici una din dispoziţiile sale incriminatoare

termenul de "corupţie" ori "infracţiuni de corupţie" atunci când face

referiri la infracţiunile menţionate. Termenul ca atare s-a impus în

vorbirea curentă desemnând manifestările necinstite ale unor funcţionari

de a obţine pe căi ilicite diverse sume de bani ori alte avantaje.

Din nefericire în ultimul timp faptele de acest gen s-au înmulţit

considerabil. În paralel cu drumul parcurs de România către un stat

democratic şi o economie de piaţă, din decembrie 1989 până în prezent,

s-a constatat şi o recrudescenţă a fenomenului infracţional de corupţie.

De-a lungul timpului s-a constatat că fenomenul corupţiei creşte

proporţional cu diminuarea autorităţii statale şi cu scăderea puterii

economice a ţării respective, fiind un fenomen specific perioadelor de

tranziţie de trecere de la o treaptă la alta a societăţii.

Deschiderea României către toate statele lumii (după decembrie

1989), trecerea la economie de piaţă, privatizarea unităţilor economice şi

încercarea de reorganizare pe baze democratice a întregii societăţii, nu

au fost urmate întotdeauna de măsuri de ordin legislativ

corespunzătoare.

Vidul legislativ, întârzierea apariţiei unor acte normative în

concordanţă cu noile realităţi economice şi uneori chiar contradicţii

apărute între dispoziţii normative au creat un teren favorabil pentru

funcţionarii necinstiţi sau pentru persoanele dornice de câştiguri ilicite şi

foarte rapide prin mijloace nelegale. Aceste dificultăţi au fost amplificate

de tendinţa accentuată de nesupunere din partea agenţilor economici şi

cetăţenilor faţă de legislaţia în vigoare124.

124 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 48

89

Page 90: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Însă aceste deficienţe de ordin legislativ au fost remediate prin

introducerea în legislaţia în vigoare a Legii nr. 78 din 2 mai 2000 pentru

prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie emisă de

Parlamentul României şi publicată în Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai

2000.

Prevenirea şi combaterea fenomenului corupţiei este un proces

dificil pentru că însăşi descoperirea faptelor de corupţie (luare şi dare de

mită) este îngreunată de faptul că în astfel de cazuri neexistând, de

regulă, persoane vătămate care să sesizeze organele de urmărire

penală, probaţiunea trebuie efectuată de cele mai multe ori în realizarea

flagrantului delict.

90

Page 91: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a III-a: Luarea şi darea de mită – infracţiuni

corelative

De obicei, lucrările clasice de drept penal clasifică mituirea125 în

mituire activă (darea de mită) şi mituire pasivă (luarea de mită),

menţionându-se că darea de mită, spre deosebire de luarea de mită, nu

constituie o infracţiune de serviciu, ci o infracţiune în legătură cu

serviciul, caracterizându-se printr-o acţiune de corupere exercitată de un

particular asupra unui funcţionar.

În ambele cazuri persoanele publice sau private primesc şi pretind

(respectiv promit, oferă sau dau) diferite avantaje materiale ori acceptă

tacit sau expres, direct sau indirect promisiunea unor avantaje materiale

sau morale pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea condiţionată ori

întârzierea îndeplinirii obligaţiilor de serviciu ca urmare a exercitării unei

influenţe126.

În cazul luării de mită, de regulă, se află faţă în faţă două acţiuni

corelative, cărora pe plan psihic, le corespund două poziţii subiective

conjugate între ele. Acţiunilor de "oferire" şi de "dare" de bani sau alte

foloase, de la darea de mită, le corespunde la luarea de mită, o acţiune

de "primire", iar acţiunii de "promitere" a unei sume de bani ori a altui

avantaj, de la corupţia activă, îi corespunde, în cazul corupţiei pasive,

"acceptarea" sau "nerespingerea promisiunii". Pe de altă parte, sub

aspect subiectiv, în timp de mituitorul tinde să-l determine pe cel mituit la

o anume comportare în legătură cu îndatoririle serviciului său, acesta din

125 O. A. Stoica, "Drept penal, Partea Specială", Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc. 1976, p. 245126 G. Antoniu, C-tin Bulai, Gh. Chivulescu, "Dicţionar juridic penal", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 82

91

Page 92: infractiune corelativa - luare si dare de mita

urmă, primind mita, acceptă în mod deliberat să aibă comportarea dorită

de cel dintâi şi, prin aceasta, o situaţie de dependenţă faţă de corupător.

Menţionăm că subiectul activ al infracţiunii de luare de mită este

funcţionarul care primeşte, acceptă sau nu respinge promisiunea,

oferirea sau darea de bani sau alte foloase din partea subiectului activ al

infracţiunii de dare de mită.

Urmarea imediată a vreuneia dintre acţiunile sau inacţiunile

enumerate mai sus constă într-o atingere adusă bunului mers al

activităţii unei organizaţii de stat sau publice, însoţită uneori şi de o

vătămare a interesului legal al vreunei persoane.

Această corelaţie dintre infracţiunile de luare şi, respectiv, dare de

mită, se reflectă şi vis-a-vis de rezultatele activităţii de combaterea a

acţiunilor de corupere, deoarece, dacă se reuşeşte o diminuare a sferei

corupţiei active, se reduce implicit şi sfera corupţiei pasive.

De asemenea, prin incriminarea infracţiunii de dare de mită, legea

asigură funcţionarilor o protecţie eficientă împotriva actelor de corupţie la

care ar putea fi expuşi, pretinzând în schimb funcţionarilor probitate în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Din punct de vedere tehnic, în structura normei penale de

incriminare din art. 255 Cod penal, nu sunt prevăzute decât acţiunile ce

realizează elementul material al infracţiunii, făcând trimitere pentru

desemnarea modurilor în care se poate săvârşi fapta ("direct sau

indirect") şi a scopurilor în vederea cărora are loc mituirea funcţionarului

("în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui

act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act

contrar acestor îndatoriri"), la dispoziţiile art. 254 Cod penal. Corelaţia

indisolubilă dintre cele două infracţiunii de corupţie se reflectă şi în

limitele pedepsei prevăzută de lege, atât pentru corupţia activă, cât şi

pentru corupţia pasivă.

92

Page 93: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Deşi darea de mită este, în esenţă, un act de participare la

infracţiunea de luare de mită, iar Codul nostru penal a adoptat sistemul

parificării pedepselor127, mituitorul nu este sancţionat cu aceeaşi

pedeapsă ca funcţionarul mituit, deoarece acesta din urmă, traficând

funcţia sa, prezintă o periculozitate socială sporită fală de mituitorul care

a încercat să profite de nevoile celuilalt.128

127 Idem128 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 116

93

Page 94: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL II

Obiectul infracţiunilor de luare şi dare de mită

Obiectul juridic

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţii sociale cu

privire la valorile fundamentale ocrotite prin normele de drept penal.

Unii autori consideră că obiectul juridic generic (general) este

constituit din relaţiile sociale cu privire la orânduirea socială şi de stat şi

la ordinea de drept, deci din totalitatea relaţiilor sociale apărate prin

norme de drept penal129 , în timp ce alţii consideră că acesta este format

dintr-un "fascicul" de relaţii sociale referitoare la o singură valoare

esenţială130.

Spre deosebire de alte infracţiunii, care au numai un obiect juridic

generic, sau numai un obiect juridic special, infracţiunile de luare şi dare

de mită au acelaşi obiect juridic generic sau de grup, un obiect juridic

special şi, de asemenea, un obiect juridic nemijlocit.

a) Obiectul juridic generic

Referitor la obiectul juridic generic al luării de mită, într-o lucrare

de referinţă a literaturii de specialitate, se arată că "acesta este constituit

din relaţiile sociale care formează obiectul juridic comun al tuturor

infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat,

129 V. Papadopol, în lucrarea colectivă "Principii de drept", Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p. 539; G. Antoniu, "Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 73130 V. Dongoroz şi colectivul, "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Academiei, Bucureşti, 1963, p. 71; I. Oancea "Drept penal. Partea generală", Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 167

94

Page 95: infractiune corelativa - luare si dare de mita

organizaţiilor obşteşti sau altor activităţi reglementate de lege"131 , adică

din relaţii sociale a căror existenţă, formare şi dezvoltare depind de

apărarea acestei valori sociale care este "normala desfăşurare a

activităţii organelor de stat şi obşteşti în orânduirea noastră"132 .

Obiectul juridic generic al infracţiunilor de care ne ocupăm îl

constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea organizaţiilor de stat şi

organizaţiilor publice.

b) Obiectul juridic special

Literatura de specialitate evidenţiază în unanimitate funcţie de

obiectul juridic special trebuie să se ţină cont atât de stabilirea gradului

de pericol generic, cât şi la determinarea gradului de pericol social al

fiecăreia din infracţiunile ce aparţin acestei subdiviziuni de grup133 .

Infracţiunile puse în discuţie, fiind infracţiuni de serviciu sau în

legătură cu serviciul, subgrup de infracţiuni din grupul celor care aduc

atingere activităţii organizaţiilor de stat şi publice, este evident că

obiectul lor juridic special nu poate fi decât identic cu cel al tuturor

infracţiunilor din acest subgrup.

Obiectul juridic special al ocrotirii penale, în cazul infracţiunilor de

serviciu, îl constituie toate acele relaţii sociale care sunt legate de

activitatea statului, a organelor sale, a instituţiilor şi regiilor autonome

etc., şi se pot forma, desfăşura şi dezvolta, în mod normal, numai în

condiţiile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către funcţionari. Fără

îndeplinirea acestor atribuţii, funcţionarea organizaţiilor de stat şi publice

nu ar fi posibilă, de aceea în cazul infracţiunilor de serviciu, accentul

ocrotirii penale cade, în primul rând, pe relaţiile sociale condiţionate, sub

131 S. Kahane în lucrarea colectivă "Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea specială, Ed Academiei, Bucureşti, 1972, p. 130 132 R. M. Stănoiu în "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", vol IV, Editura Academiei, Buc. 1939 p. 8133 V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., vol. I, p. 76.

95

Page 96: infractiune corelativa - luare si dare de mita

aspectul formării, desfăşurării şi dezvoltării lor, de aducere la îndeplinire

a sarcinilor de serviciu şi numai în al doilea rând, pe cale de consecinţă

pe relaţiile sociale privitoare la activitatea acestor organizaţii.

Obiectul juridic special constă, după unii autori, în relaţiile sociale a

căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibilă fără a

asigura exercitarea cu probitate de către funcţionari a atribuţiilor de

serviciu încredinţate lor şi fără a combate faptele de penalitate prin care

se aduce atingere bunului mers al autorităţilor sau instituţiilor publice ori

al altor persoane juridice şi se lezează implicit interesele legale ale

persoanelor particulare134.

c) Obiectul juridic nemijlocit

În grupul infracţiunilor de serviciu, infracţiunile de luare şi dare de

mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, alcătuiesc un

subdespărţământ aparte, deşi existenţa lui nu este marcată, în cuprinsul

codului, prin vreo secţiune sau vreo denumire specială. Ceea ce le

caracterizează, diferenţiindu-le de celelalte infracţiuni de serviciu, este

faptul că toate pun în pericol îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, de

către funcţionari, lovind nemijlocit în cinstea, corectitudinea probitatea

acestora, în legătură cu exercitarea funcţiilor lor.

Funcţionarul care a luat mita, ca şi cel care, după ce a efectuat un

act la care era obligat potrivit legii, a primit foloase necuvenite, dă

dovadă de lipsă de probitate în exercitarea atribuţiilor sale, după cum

persoanele particulare care dau mită ori trafică influenţa lor,

discreditează persoana acestora, aruncă suspiciuni asupra activităţii lor,

fac ca ei să apară coruptibili, incorecţi. Prin incriminarea faptelor

menţionate se ocroteşte deci, împotriva corupţiei şi suspiciunii de

134 V. Dongoroz şi colab. "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", Ed Academiei, Bucureşti, 1972 vol. IV. p. 131.

96

Page 97: infractiune corelativa - luare si dare de mita

corupţie, reputaţia funcţionarilor şi, implicit, îndeplinirea de către aceştia,

a îndatoririlor de serviciu, căci daca ei nu ar fi cinstiţi şi corecţi, sau

măcar dacă probitatea lor ar fi pusă sub semnul îndoielii, desfăşurarea

corespunzătoare a serviciilor publice ar fi grav afectată. Deci, obiectul

nemijlocit al infracţiunilor de luare şi dare de mită îl constituie relaţiile

sociale legate, indiferent dacă este vorba de formarea, desfăşurarea ori

dezvoltarea lor, de cinstea, corectitudinea şi probitatea funcţionarilor, ca

o condiţie necesară a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi a activităţii

organizaţiilor de stat şi publice135.

În cazul luării de mită, relaţiilor sociale ce constituie obiectul juridic

nemijlocit li se aduce atingere de către funcţionari, adică dinăuntrul

organizaţiilor de stat sau publice, pe când în cazul dării de mită,

aceloraşi relaţii sociale li se aduce atingere din afară, de către

orice persoane.

Obiectul material

Literatura juridică este unanimă în a considera că prin obiect

material al unei infracţiunii se înţelege "lucrul (bun, animal, persoană

etc.) asupra căruia se îndreaptă, în mod firesc sau întâmplător,

săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, operând fizic asupra

acestuia, expunându-l unui pericol sau vătămându-l"136. Problema

existenţei sau inexistenţei unui obiect material la infracţiunile de luare şi

dare de mită, este încă controversată.

Potrivit unei opinii, obiectul material al mitei, forma activă şi pasivă,

îl constituie "banii sau alte foloase" date funcţionarului sau primite de

el137.

135O. A. Stoica "Drept penal. Partea specială", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, I976, p 246. 136R. M. Stănoiu - op. cit, p. 8, V. Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939, p.202-203; C. Bulai, "Drept penal român. Partea generală", vol. I, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1992, p. 145 137 O. A. Stoica - op. cit, p. 247 - 249; M. C. Ardeleanu, "Unele aspecte ale infracţiunii de luare de mită” în formă continuată în R.R.D. nr. 12/1981, p. 41-45

97

Page 98: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Potrivit unei alte păreri însă, predominantă în literatura juridică,

luarea şi darea de mită nu au, de regulă, obiect material138. Într-adevăr,

asupra sumelor de bani sau celorlalte foloase primite, oferite, pretinse

etc., nu se îndreaptă în nici un fel acţiunile incriminate prin art. 254 - 257

Cod penal, în sensul că nu operează fizic asupra lor, nu le periclitează şi

nu le vatămă, nici în existenţa, nici în integritatea sau structura lor. Pe de

altă parte, este de observat că, în cazul infracţiunilor care au obiect

material, punerea în pericol a relaţiilor sociale ocrotite prin incriminare

are loc, de regulă, tocmai prin periclitarea, în orice mod, ori prin

vătămarea obiectului material (în cazul avortului, de exemplu, atingerea

relaţiilor sociale referitoare la viaţă se realizează prin uciderea victimei);

ori la luarea sau darea de mită, dimpotrivă, atingerea obiectului juridic al

infracţiunii nu este în nici un fel legată de vreo vătămare sau punere în

pericol a sumelor de bani sau a celorlalte foloase primite, pretinse, date.

oferite, promise etc.

Conform art.118 lit. d, Cod penal, sumele de bani ori foloasele

respective, (când constau în bunuri corporale), sunt "lucruri dobândite

prin săvârşirea infracţiunii", sau "lucruri care au fost date pentru a

determina săvârşirea unei infracţiuni" (conf. art.118, lit. c, Cod penal)

fapt pentru care sunt supuse confiscării, în situaţiile şi condiţiile

reglementate prin art. 254 alin. 2 şi art. 255 alin. 2, 3 şi 5 Cod penal.

Aşa cum am menţionat mai sus, unii autori consideră că infracţiunii

de luare de mită îi lipseşte obiectul material, cu excepţia cazului când

funcţionarul a efectuat actul pentru care a luat mita, iar actul în cauză

priveşte un obiect material. Într-o asemenea situaţie actul ce priveşte un

obiect material va fi, în acelaşi timp, şi obiect material al infracţiunii. În

mod identic, în cazul în care folosul necuvenit constă în prestarea unor

munci, obiectul asupra căruia se efectuează munca, devine şi obiect 138 S. Kahane - op. cit. pag. 130, 139, 147; Meta Grigorovici, "Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 89

98

Page 99: infractiune corelativa - luare si dare de mita

material al infracţiunii şi poate servi ca probă în dovedirea existenţei

infracţiunii, de exemplu, repararea unui imobil, zugrăvirea unei locuinţe.

99

Page 100: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL III

Secţiunea I - Subiecţii infracţiunilor de luare şi dare de

mita

Subiecţii activi

Ca şi în cazul altor fapte prevăzute de legea penală, autor subiect

activ - al infracţiunilor de luare şi dare de mită, este persoana care

săvârşeşte în mod nemijlocit fapta ilicită139. Subiectul activ al infracţiunii

de luare de mită este calificat (adică o persoană care are calitatea de

funcţionar public140 sau de funcţionar141).

În conformitate cu prevederile legii penale, prin "funcţionar public"

se înţelege orice persoană care exercită, permanent sau temporar, cu

orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură,

retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice,

instituţii sau alte persoane juridice de interes public, persoane juridice

care au ca obiect de activitate administrarea, folosirea sau exploatarea

bunurilor proprietate publică ori a celor care efectuează servicii de

interes public, precum şi unei unităţi care produce, gestionează ori

administrează bunuri de interes public.

Din modul în care este redactat textul de lege care defineşte

"funcţionarul public" observăm că acesta se circumscrie în totalitatea

termenului de "public"142, aşa cum a fost modificat prin Legea

nr.140/1996.143

139 Cod penal al României, art. 24; Trib. Supr., Secţ. Pen., dec. nr. 69/1974 în R.R.D., nr. 6/1974,p. 63140 Codul Penal al României, art. 147, alin. 1 141 Idem, art. 147, alin. 2142Ibidem, art. 145143 Publicată în Monitorul Oficial nr. 289 din 14.11.1996

100

Page 101: infractiune corelativa - luare si dare de mita

La rândul ei, noţiunea de "funcţionar public'' are o arie mai mare,

incluzând atât pe "funcţionar public", cât şi "orice salariat care exercită o

însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele incluse în

termenul "public" (art. 147 alin. 2, Cod penal)

De subliniat că subiectul activ al infracţiunii de luare de mită

trebuie să aibă calitatea de "funcţionar public" sau, după caz, de

"funcţionar" în momentul săvârşirii infracţiunii. Dobândirea ulterioară a

acestei calităţi nu acordă făptuitorului calitatea procesuală de autor al

infracţiunii de luare de mită. Per a contrario, pierderea calităţii de

"funcţionar public" sau "funcţionar" după comiterea faptei, nu prezintă

nici o relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunilor în discuţie144.

Din analiza textului de lege, care defineşte "funcţionarul” sau

"funcţionarul public", corelat cu dispoziţiile ce incriminează infracţiunile

de corupţie, rezultă că o persoană poate avea calitatea de funcţionar

numai dacă îndeplineşte o însărcinare în serviciul unei autorităţi publice,

instituţii publice, instituţii sau altei persoane juridice de interes public. De

regulă, o astfel de calitate se dobândeşte în temeiul unui raport de

muncă sau chiar şi în temeiul unui raport de serviciu.

Deci, acordarea calităţii de "funcţionar", în general, ori de

"funcţionar public", în special, este condiţionată de existenţa unui raport

de serviciu care rezultă dintr-un contract de muncă ori independent de

un astfel de contract, în virtutea exercitării reale a atribuţiilor unei

funcţii145.

Însărcinarea primită de "funcţionarul public" sau "funcţionarul" în

cauză, poate fi permanentă sau temporară, durata acesteia neavând nici

un fel de relevanţă pentru existenţa infracţiunii. Ceea ce interesează din

punct de vedere penal este dovedirea faptului că persoana respectivă s-

144 Aneta Grigorovici, "Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976145 Aneta Grigorovici, op. cit., p.11

101

Page 102: infractiune corelativa - luare si dare de mita

a încadrat în colectivul instituţiei publice, autorităţii publice, instituţiei sau

persoanei juridice de interes public. Alţi autori146 consideră că la condiţia

încadrării în colectivul de muncă al instituţiilor amintite se adaugă şi

aceea că, persoana care exercită realmente atribuţiile unei funcţii, să se

supună regulamentului de ordine interioară a instituţiei respective,

regulament ce statuează atât organizarea, cât şi disciplina muncii. Cât

priveşte durata însărcinării se poate vorbi de o însărcinare permanentă

în cazul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract

de munca pe durata nedeterminată147. Aceste persoane pot exercita cele

mai diverse funcţii: contabil, normator, inspector de personal, medic,

ş.a.148.

De foarte multe ori, însărcinarea dată unei persoane poate avea

caracter temporar, aceasta prestând activitatea în baza unor contracte

de muncă încheiate pe o perioadă strict determinată. Este cazul

angajaţilor sezonieri, precum şi a celor care sunt încadraţi în posturile

unor titulari care lipsesc temporar de la serviciu şi cărora unitatea este

obligată să le păstreze postul. De asemenea, fac parte din această

categorie pensionarii care, în decursul unui an calendaristic, prestează

activitate în instituţia respectivă. În opinia noastră, o însărcinare

temporară au şi cadrele didactice care desfăşoară activităţi de

învăţământ - fie în cumul, fie în plata cu ora - la alte unităţi şcolare decât

cele unde sunt titularizaţi. În mod similar în cazul celor care suplinesc

titularii posturilor didactice.

Aşa cum rezultă din textul de lege, pentru stabilirea calităţii de

"funcţionar public" sau "funcţionar" nu prezintă importanţă nici titlul

însărcinării şi nici modalităţile de investire în funcţie. Cu alte cuvinte,

146 ldem147 În condiţiile stipulate de art.70 din Codul muncii (N.A)148

A se vedea în acest sens Trib. Supr., secţ. pen., dec.nr.5920/1970, nr.5850/1970, nr.3930/1970 şi nr.191/1971

102

Page 103: infractiune corelativa - luare si dare de mita

pentru existenţa infracţiunii nu prezintă importanţă modalitatea cu care

persoana în cauză a fost investită (alegere, numire, repartizare, concurs)

şi nici felul instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. (organ al

puterii de stat, al administraţiei de stat, al justiţiei). Totodată, din expresia

folosită de legiuitor "cu orice titlu" rezultă faptul că este suficient ca

subiectul activ al infracţiunii să exercite o însărcinare de serviciu la

instituţiile menţionate. Expresia folosită de legiuitor indiferent "dacă şi

cum a fost investit" trebuie înţeleasă în sensul că nu prezintă nici o

relevanţă din punct de vedere juridic validitatea raportului de muncă în

care este antrenat "funcţionarul public" şi "funcţionarul" în cauză. Cu alte

cuvinte, nu este absolut necesar să existe un contract de muncă sau o

numire în funcţie, fiind suficientă exercitarea în fapt a atribuţiilor specifice

funcţiei respective. Literatura de specialitate apreciază că decisivă

rămâne aprobarea dată de instituţia în cauză, acord manifestat expres

sau tacit, de către conducerea instituţiei abilitate de lege să facă

încadrări. Trebuie reţinut şi faptul că funcţionarii nelegal investiţi - în

sensul încadrării, fără respectarea criteriilor stabilite de lege (condiţii de

vârstă, studii, stagiu) - răspund în această calitate în perioada cât şi-au

desfăşurat efectiv activitatea.

Nu au însă calitatea de funcţionari colaboratori externi ai

instituţiilor publice ori de interes public, studenţii şi elevii care efectuează

stagiul de practică. Potrivit reglementărilor legale în domeniu, practica

efectuată de studenţi sau elevi în aceste instituţii are drept scop

aprofundarea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice acumulate la prelegeri,

seminarii, lucrări practice şi aplicaţii, eventualele abateri disciplinare fiind

aplicate în conformitate cu normele Ministerului Educaţiei Naţionale.

În sfârşit, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei române, mai pot fi

autori ai infracţiunilor de corupţie şi alte categorii de persoane cum ar fi:

persoane care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile de sănătate,

103

Page 104: infractiune corelativa - luare si dare de mita

unităţile economice de orice fel, unităţile de învăţământ şi cele asimilate

ş.a.

Spre deosebire de luarea de mită, subiectul activ al infracţiunii de

dare de mită poate fi orice persoană149 care îndeplineşte condiţiile

generale cerute de lege. Darea de mită poate fi comisă chiar şi de un

funcţionar dar care în raport cu funcţia, serviciul pe care îl îndeplineşte

funcţionarul mituit, este o persoană particulară.

Subiecţii pasivi

Subiect pasiv general al infracţiunilor în discuţie este statul ale

cărui interese, privind desfăşurarea activităţii organizaţiilor de stat şi

publice, prestigiul acestor organizaţii şi îndeplinirea serviciului de către

funcţionari sau alţi salariaţi în condiţii de probitate şi la adăpost de orice

suspiciune, sunt grav lezate prin săvârşirea faptelor.

Subiect pasiv special este, întotdeauna, organizaţia de stat sau

publică, în al cărei serviciu se află funcţionarul incorect.

Uneori poate fi însă subiect pasiv special şi o persoană fizică; de

exemplu, persoana care a dat mită în situaţia în care a fost constrânsă la

aceasta de către funcţionarul corupt.

149 ° V. Dongoroz şi colectiv., op. cit, p. 75

104

Page 105: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a-II-a: Participaţia

Infracţiunile de corupţie sunt susceptibile a fi săvârşite sub oricare

din formele participaţiei penale: coautorat, instigare, complicitate.

Referitor la participaţia penală, în cazul infracţiunii de dare de

mită, se impun unele precizări. Astfel, ţinând cont că în sistemul Codului

penal, darea şi luarea de mită sunt două infracţiuni corelative dar

distincte, fiecare cu un subiect activ (autor) propriu, mituitorul trebuie

socotit întotdeauna ca autor al infracţiunii de dare de mită şi nu ca

instigator sau complice la infracţiunea corelativă de luare de mită, după

cum funcţionarul mituit va fi considerat întotdeauna autor al infracţiunii

de luare de mită şi nu instigator sau complice la darea de mită150.

Calitatea de autor pentru cele două infracţiuni corelative exclud pentru

persoana respectivă posibilitatea de a fi socotită, în acelaşi timp, şi

participant, sub orice formă, la cealaltă infracţiune.

Trebuie menţionat că, în cazul dării de mită, fapta poate fi comisă

de către autor, nu numai direct, ci şi indirect, adică prin intermediar.

Darea de mită prin intermediar constituie infracţiune numai dacă

promisiunea, oferta sau folosul, ajunge la funcţionar, nu şi atunci când

acţiunea tipică (necunoscută funcţionarului) se opreşte la intermediar. În

asemenea situaţii nu se poate reţine existenţa infracţiunii şi nici calitatea

de complice în persoana intermediarului. În ipoteza în care chiar

intermediarul l-a determinat pe mituitor să comită fapta prin intermediul

său, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mită în care se

absoarbe aceea de complice.

Aşa cum am menţionat mai sus, infracţiunile de corupţie sunt

susceptibile de participaţie penală, în astfel de cazuri fiind vorba de o

150 V. Dobrinoiu, op. cit, p.45

105

Page 106: infractiune corelativa - luare si dare de mita

pluralitate de subiecţi activi. De exemplu, în situaţia în care îndeplinirea

unui act este dat în sarcina unei comisii, complet de judecată,

infracţiunea va avea drept subiecţi activi - coautori - pe toţi membrii

comisiei ori completului respectiv151.

Instigatori sau complici pot fi orice persoane. În situaţia în care

instigatorul sau complicele are calitatea de "funcţionar public" sau

"funcţionar" aceasta va constitui o împrejurare agravantă.

În sensul precizat şi practica judiciară s-a pronunţat constant.

Astfel, s-a statuat că revizorul contabil care, la cererea gestionarului, nu

înregistrează plusul descoperit în gestiune spre a împărţi cu gestionarul

banii echivalenţi plusului, este complice la delapidare şi autor la

infracţiunea de luare de mită152. De asemenea, este complice acela care

transmite folosul pretins de funcţionarul mituit153. Fapta de a primi bani şi

alte bunuri de la studenţii candidaţi la un examen, spre a le preda unui

cadru didactic condamnat pentru luare de mită, constituie complicitate la

luarea de mită şi nu dare de mită154.

151 V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., P.76152Trib. Supr., secţ, pen., dec. nr.1205/1985153 Trib. Supr., secţ, pen, dec. nr.1435/1983 în R.R.D. nr.6/1984154 Trib. Supr., secţ, pen., dec. nr.1485/1985

106

Page 107: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a – III – a: Comparaţie cu propunerea

legislativă privind combaterea faptelor de corupţie

În practica judiciară s-a considerat că au calitatea de funcţionari,

şi, deci pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită, printre alţii:

contabilul şef al unei întreprinderi de transport, care a primit o sumă de

bani spre a angaja o persoană ca taxator de autobuz (deşi contabilul nu

semna actul de angajare, el îi examina pe candidaţi şi întocmea un

referat cu privire la rezultatul examinării)155; şeful biroului personal şi

învăţământ care a primit foloase materiale în scopul angajării unor

muncitori (deşi cel care făcea angajarea era conducătorul unităţii,

inculpatul avea atribuţia de serviciu de a recruta personal şi de a face

propuneri de angajare)156; profesorul care, fiind membru al comisiei de

bacalaureat, a primit sume de bani pentru a asigura reuşita unui

candidat la acest examen157; gestionarul care a condiţionat vânzarea

mărfurilor de primirea unei sume de bani158); medicul care a primit o

sumă de bani în timpul îndeplinirii unui act privitor la funcţia sa, pentru a-

l efectua cu deosebită grijă159; ofiţerul de poliţie care a pretins şi primit

sume de bani, în scopul de a nu întocmi acte de cercetare în cazul unei

infracţiuni de speculă160; lucrătorul unei staţii PECO care a primit sume

de bani pentru a vinde cantităţi de petrol mai mari decât cele care

puteau fi cumpărate161; controlorul de bilete C.F.R., care, în timpul

155 Trib. Reg. Iaşi, dec. pen. nr. 928/1967, în R.R.D. nr.2/1968, p.16156 Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 3048/1971, în C.D., p.358157 Trib Supr., Secţ. pen . dec. nr. 372/1975. în R R. D., nr. 2/1976. p.69158 Trib. Supr., Col. Pen., dec. nr. 1250/1959, în L.P. nr.6/1960, p.74 159 Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 191/1971, în C.D., p.357160Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 566/1973, în C.D., p.424161 Trib. Municip. Bucureşti, secţ. I pen., dec. nr. 1014/1992, Culegere de practică judiciară penală pe anul 1992, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1993, p.205

107

Page 108: infractiune corelativa - luare si dare de mita

exercitării funcţiei, a primit sume de bani de la mai mulţi călători spre a

nu încheia acte constatatoare ale contravenţiilor săvârşite162; şeful de

echipă care, având atribuţii în legătură cu angajarea muncitorilor pe

şantier a primit unele foloase materiale în acest scop163; locţiitorul şefului

de unitate la o cooperativă meşteşugărească, care a cerut şi primit,

pentru sine, o sumă de bani, spre a repara un frigider aflat în termen de

garanţie164; muncitorul de la atelierul de reparaţii al unei întreprinderi de

transport, însărcinat cu constatarea stării tehnice a autovehiculelor, cu

înlocuirea sau repararea pieselor defecte, care pretinde foloase

necuvenite pentru efectuarea unei lucrări ce intră în atribuţiile sale de

serviciu165; expertul care, primind de la o instanţă judecătorească

însărcinarea de a efectua o expertiză în una din cauzele de competenţa

acelei instanţe, primeşte un folos material de la una din părţi, pentru a

întocmi raportul de expertiză în favoarea acesteia166.

În ceea ce îi priveşte pe medici (indiferent de locul unde îşi

exercită profesia spital judeţean, dispensar de întreprindere, etc.), este

de menţionat că, ulterior adoptării Hotărârii Guvernului nr. 220/1992, prin

unele hotărâri judecătoreşti li s-a negat calitatea de funcţionar şi, implicit,

de subiect activ al luării de mită167. Este un punct de vedere care, însă,

nu s-a putut impune nici în practica judiciară168, nici în literatura

juridică169. S-a arătat, pe drept cuvânt, că, deşi potrivit art. l, pct.3 din

Principiile de bază ale Statutului medicului din România, aprobat prin

Hotărârea Guvernamentală sus menţionată, "medicul practician, prin

162 Trib. Jud Timiş, sent. pen. nr. 264/1970, în RR.D. nr. 8/1970, p. 171163 Trib. Supr., Col. pen. dec. nr. 823/1963 (nepublicată)164 Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 862/1981 (nepublicată)165 Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 170/1985, în R.R.D. nr.3/1986, p. 79166Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II-a pen., dec. nr. 2481/1984, în R.R.D. nr.3/1986, p.78 167 Trib. Supr., Secţ. pen., dec. nr. 1647/1992, "Dreptul" nr. 4/1993, p. 63168 Trib. Supr., în compunerea prevăzută în art.39 alin.2 şi 3 din Legea nr. 58/1968, dec. nr. 78/1993, "Dreptul" nr.7/1994, p. 98; Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 1291/1993, în Culegerea de practică judiciară penală pe anul 1992, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1993, p. 154169

Gabriela Voicu, notă critică la dec. nr. 1647/1992

108

Page 109: infractiune corelativa - luare si dare de mita

natura umanitară şi liberă a profesiei sale, nu este funcţionar public şi

nici nu va putea fi asimilat funcţionarului public"; prevederile acestei

Hotărâri nu pot modifica dispoziţiile art. 147 C.pen., conform cărora prin

"funcţionar" se înţelege orice salariat care exercită permanent sau

temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum a fost investit, o

însărcinare în serviciul unui organ sau instituţii de stat, al unei

întreprinderi sau organizaţii.

În practica judiciară s-a considerat, de asemenea, că persoanele

aflate în termenul de încercare, în vederea angajării definitive, au

calitatea de funcţionari, în sensul legii penale, deoarece, în perioada

respectivă, ele îndeplinesc sarcinile de serviciu ale funcţiei în care

urmează să fie angajate şi, cu toate că nu poate fi vorba de existenţa

unui contract de muncă, se supun regulamentului de ordine interioară şi

disciplinei muncii din unitatea respectivă170; tot astfel, s-a considerat că

remizierii, care îşi desfăşoară activitatea în unele sectoare economice -

desfacere sau depozitare de mărfuri, prestări de servicii, etc. - în baza

unor contracte de muncă încheiate pe o perioadă nedeterminată sau

determinată şi sunt retribuiţi pe bază de tarife ori cote procentuale, sunt

funcţionari în sensul art. 147 C. pen.171; deoarece au obligaţia de a se

supune programului de lucru şi de a respecta disciplina muncii, precum

şi drepturile prevăzute pentru persoanele încadrate în muncă.

În practică s-a pus problema dacă o persoană neîncadrată cu

contract de muncă, dar care se află în executarea unei pedepse cu

obligare la muncă condiţionată poate fi subiect activ al infracţiunii de

luare de mită172. În nota semnată de Vasile Papadopol, se arată că

potrivit art. 863 alin. 5 C. pen., în redactarea în vigoare la data

170 Trib. Reg. Dobrogea, dec. pen. Nr. 1398/1957, în L.P. nr. 2/1958, p. 21171 Trib. Supr., Col. Pen., dec. nr. 1938/1957, în C.D. p. 412, Trib. Supr., Col. Pen, dec. nr. 1480/1957, în L.P. nr. 3/1958, p.60; Trib. Reg. Constanţa, dec. pen., nr. 122611957 în L.P. nr. 2/1958, p. 81.172 Trib. Municip. Bucureşti, Secţ. a II a pen., dec. nr. 388/1992, în Culegerea de practică judiciară penală pe anul 1992. Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1993, p. 203.

109

Page 110: infractiune corelativa - luare si dare de mita

soluţionării cauzei (în prezent art. 868 alin. 4 C. pen., în redactarea Legii

nr. 104/1992), pedeapsa închisorii se execută prin muncă "în temeiul

mandatului de executare a pedepsei". Din dispoziţia legală citată rezultă

că la baza executării pedepsei la locul de muncă nu se află un raport

juridic de muncă, în sensul Codului muncii, ci raportul juridic penal şi

procesual penal. Prestarea muncii nu reprezintă îndeplinirea unei

obligaţii izvorând dintr-un contract de muncă - nici chiar atunci când

munca este prestată în aceeaşi unitate - , ci executarea unei pedepse,

aplicată printr-o hotărâre judecătorească. Dar, dacă raporturile dintre

condamnat şi unitate îşi au sorgintea în infracţiunea săvârşită şi se

stabilesc pe baza mandatului de executare a pedepsei, nu este mai

puţin adevărat că în sfera acestor raporturi apar, ulterior, şi aspecte

reglementate în mare măsură de dreptul muncii, căci condamnatul are,

cu anumite limitări, toate îndatoririle şi drepturile ce revin la locul de

muncă, persoanelor încadrate în muncă. Dacă faţă de organele judiciare

condamnatul are ca subiect al raportului juridic penal şi procesual penal,

faţă de unitatea în care execută pedeapsa el apare "şi ca om al muncii

ce desfăşoară o activitate utilă societăţii, ca membru al unui colectiv de

muncă"173. Cu alte cuvinte, întrucât pedeapsa se execută în condiţiile

integrării condamnatului într-un colectiv de muncă - ceea ce implică

existenţa unor drepturi şi obligaţii reciproce între el şi unitate - , raportul

juridic penal se interferează în faza executării, cu elemente ale dreptului

muncii, care îi conferă, în această fază, o fizionomie specifică. Acestor

consideraţii generale care, singure, ar putea pune sub semnul îndoielii

legalitatea deciziei, li se adaugă pe aceeaşi linie, altele mai pertinente.

Potrivit art. 258 alin. 2 C. pen., dispoziţiile Capitolului I (Infracţiuni de

serviciu sau în legătură cu serviciul) din Titlul VI al Părţii speciale a

Codului penal, deci inclusiv prevederile art. 254 C. pen., care 173 V. Dorneanu, "Conexiuni ale legislaţiei muncii cu legislaţia penală privind executarea pedepsei prin muncă, fără privare de libertate, R.R.D., nr. 4/1981, p. 72

110

Page 111: infractiune corelativa - luare si dare de mita

incriminează luarea de mită, "se aplică şi altor salariaţi", nu numai

funcţionarilor, ori, conform art. 148 alin. 2 C. pen., în noţiunea de "alţi

salariaţi" sunt incluse - prin asimilare - şi persoanele care îndeplinesc "o

însărcinare" în serviciul uneia dintre organizaţiile prevăzute în art. 145 C.

pen. Cum unităţile în care condamnaţii execută pedeapsa la locul de

muncă sunt "organizaţii" în sensul textului sus-menţionat şi, cum

executarea pedepsei în cadrul acestor unităţi are, neîndoielnic,

caracterul unei "însărcinări", în înţelesul art. 148 alin. 2 C. pen.,

concluzia, că dispoziţiile art. 254 C. pen. sunt aplicabile condamnaţilor

care execută pedeapsa la locul de muncă, ni se pare firească. Ea este

confirmată şi de modificările aduse în art. 258 C. pen., prin Legea nr.

65/1992 care include în mod expres, în sfera organizaţiilor ai căror "alţi

salariaţi" sunt susceptibili de a deveni subiecţi ai infracţiunii de luare de

mită, atât regiile autonome, cât şi societăţile comerciale, modificări care

au fost menţinute şi în legea nr. 78 din 8 mai 2000. Soluţia contrară

este, de altfel, respinsă de bunul simţ juridic.

O problemă cu care practica judiciară nu a fost confruntată şi pe

care literatura juridică încă nu a examinat-o, dar a cărei discutare se

impune ca urmare a integrării învăţământului cu practica şi cercetarea

ştiinţifică, este aceea dacă elevii şi studenţii practicanţi pot fi sau nu

consideraţi funcţionari în sensul legii penale. Pentru a formula o soluţie

adecvată este necesar a exprima dacă, în perioada practicii, aceştia

îndeplinesc o "însărcinare de serviciu" unei organizaţii de stat aşa cum

se prevede în art.147 alin.2 C. pen. Credem că - în principiu - elevii şi

studenţii practicanţi pot fi asimilaţi cu "funcţionarii" în sensul Codului

penal şi, pe cale de consecinţă, pot fi pasibili de răspundere penală

pentru luare de mită. Această calitate depinde însă de la caz la caz, de

atribuţiile concrete pe care le are, în timpul practicii, fiecare elev sau

student, pentru că numai în raport cu acestea se poate aprecia dacă el

111

Page 112: infractiune corelativa - luare si dare de mita

exercită sau nu o "însărcinare în serviciul" organizaţiei de stat în care

efectuează practica.

Potrivit art. 254 alin. 2 introdus prin Legea nr. 65/1992 subiect al

acestei forme agravante este un funcţionar cu atribuţii de control. Textul

sus-menţionat ridică problema de a şti ce se înţelege prin "funcţionar cu

atribuţii de control". În literatura juridică s-a exprimat ideea că prin

persoană cu atribuţii de control se înţelege persoana calificată astfel prin

dispoziţiile legale în vigoare174. Calitatea de persoană cu atribuţii de

control se determină în mod concret, pentru fiecare caz în parte, în

funcţie de natura atribuţiilor de serviciu ale făptuitorului175. Au această

calitate paznicii, gardienii publici, organele Gărzii financiare, funcţionarii

din Direcţia generală a controlului financiar de stat din Ministerul

Finanţelor şi unităţi subordonate, precum şi orice alţi funcţionari care,

conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de control176. În practică s-a

reţinut, de pildă, infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin.

2 în sarcina unei persoane care îndeplinind funcţia de inspector

comercial - încadrarea cu 1/2 normă şi având atribuţia de a efectua

controale în legătură cu respectarea legislaţiei în vigoare în materie de

comerţ, a cerut şi a primit unele foloase materiale de la patronul unui

magazin, pentru a nu lua măsuri de sancţionare contravenţională în

urma constatării unor nereguli177.

Menţionăm că anterior adoptării legii nr. 65/1992, prin Legea nr.

42/1991, care a modificat şi completat Legea nr. 12/1990 privind

protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, s-a

prevăzut, în art.54, că infracţiunile de luare de mită, trafic de influenţă şi

primire de foloase necuvenite comise de agenţii constatatori, organele

174 V. Dongoroz ş.a., op. cit, vol. IV, p. 206175 A. Filipaş, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, p. 107176 I. Dumitru, Funcţionarul cu atribuţii de control-subiect activ calificat al infracţiunii de luare de mită “Dreptul" nr. 8/1994, p. 61-62177 C. Apel Bucureşti, Secţ. I pen , dec. nr. 206/A/1994 (nepublicată)

112

Page 113: infractiune corelativa - luare si dare de mita

de urmărire penală sau de judecată a faptelor ce constituie contravenţii

sau infracţiuni prevăzute de prezenta lege se pedepsesc în conformitate

cu dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 din Codul penal, minimul şi maximul

pedepselor majorându-se cu câte doi ani. În literatura juridică s-a

exprimat opinia că dispoziţiile cu caracter agravat din art. 254 alin. 2 Cod

penal se vor aplica ori de câte ori funcţionarul care pretinde, primeşte,

acceptă sau nu respinge bani sau alte foloase are atribuţii de control, cu

excepţia celor chemaţi să constate contravenţiile şi infracţiunile

prevăzute de Legea nr. 42/1991, pentru care se vor aplica prevederile

art. 5 din Legea nr. 42/1991. Se argumentează că textul art. 254 alin. 2

Cod penal ar fi o normă cu caracter general, pe când cea din Legea nr.

42/1991 ar avea caracter special şi deci, derogatoriu.178

De asemenea, în practica judiciară au fost considerate, în mod

constant, "funcţionarii", printre alţii, persoanele încadrate în muncă

(împuterniciţii, contabilii, etc.) la asociaţiile de locatari, care sunt

organizaţii publice în sensul art.145 Cod penal179.

În virtutea reglementării, a fost considerat "alt salariat" şi

condamnat pentru luare de mită şeful unui depozit de materiale de

construcţie, din cadrul Uniunii judeţene a cooperativelor de consum, care

a pretins o sumă de bani pentru a vinde mărfuri din depozit180.

Controversele aprinse au generat, în practica judiciară, problema

dacă avocatul poate fi considerat "funcţionar" în sensul art. 147 alin. 2

Cod penal şi deci, dacă poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de

mită.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995 şi art. 2

din Statutul profesiei de avocat, libertatea şi independenţa profesiei de

avocat sunt atribute exclusive ale persoanelor care exercită această 178 R. Lupaşcu, "Infracţiunile de luate de mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă” `, "Dreptul" nr. 5-6/1994 şi "Pro lege" nr. 1/1994, p. 282179 Trib. Supr., Secţ. Pen, dec. nr. 4087/1991, în C.D. p. 332180 Trib. Supr. Secţ Pen. dec. nr. 56/32 (nepublicată)

113

Page 114: infractiune corelativa - luare si dare de mita

profesie.

Orice persoană are dreptul să-şi aleagă liber avocatul, contractul

dintre avocat şi clientul său neputând fi stânjenit sau controlat direct sau

indirect de nici un organ al statului. Atât avocatul cât şi clientul au dreptul

să renunţe la contractul de asistenţă juridică în condiţiile prevăzute de

statut (art. 4, 27 şi 30 din Legea nr. 51/1995).

Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la un

onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului

său (art. 27 din Legea nr. 5/1995).

Potrivit prevederilor art. 254 şi 256 Cod penal raportat la art.147 şi

148 Cod penal, subiecţi activi ai infracţiunilor de luare de mită trebuie să

aibă calitatea de funcţionari sau alţi salariaţi, respectiv să exercite

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum au fost

investiţi, o însărcinare în serviciul unei organizaţii sau instituţii de stat, ori

unei întreprinderi sau organizaţii economice de stat sau unei alte

organizaţii din cele prevăzute de art.145 Cod penal.

Dacă, înainte de 1990, au fost pronunţate sentinţe şi decizii prin

care avocaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de luare

de mită (Trib. Supr. - decizia nr. 15/1975; Trib. Municip. Bucureşti secţia

militară - decizia nr. 30/1970), după anul 1990, practica în materie a

suferit o modificare esenţială.

Pentru a pronunţa sentinţa şi deciziile la care am făcut referire mai

sus, instanţele au reţinut că inculpaţii, în calitatea lor de avocaţi, au

pretins şi au primit de la cei ce i-au angajat, sume de bani, în afara

onorariilor achitate la casieria colectivului. De asemenea, au încasat

sume de bani drept onorarii, pe care nu le-au depus la casieria

colectivului.

Susţinerea inculpaţilor, privind faptul că în mod greşit s-a reţinut în

sarcina lor săvârşirea infracţiunii de luare de mită, întrucât ei nu au

114

Page 115: infractiune corelativa - luare si dare de mita

atribuţii de serviciu a căror îndeplinire să poată fi exercitată într-unul din

modurile prevăzute de art. 254 Cod penal, au fost înlăturate de instanţe,

stabilindu-se că săvârşirea infracţiunii de luare de mită s-a reţinut corect

în sarcina inculpaţilor, deoarece fapta avocatului de a pretinde sau a

primi, în afara tarifului, sume de bani sau alte foloase materiale pentru

îndeplinirea serviciului de avocat, întruneşte elementele constitutive ale

acestei infracţiuni.

Prin decizia nr. 569/16.05.1990 pronunţată de Curtea Supremă de

Justiţie, Secţia penală, s-a produs o schimbare radicală de practică în

sensul că a fost considerată condamnarea de luare de mită ca fiind

nelegală şi netemeinică, chiar dacă, din probele administrate în cauză,

rezultă că avocatul a primit sume mai mari de bani decât onorariul

cuvenit.

În ceea ce priveşte categoria profesională a avocaţilor, din

examinarea actelor normative ce reglementează în prezent această

activitate, a structurii organizatorice a baroului, societăţilor civile

profesionale, cabinetelor individuale şi cabinetelor asociate, ca modalităţi

de exercitare a profesiei de avocat, coroborată cu prevederile art.258

Cod penal, rezultă că aceştia au un statut juridic şi profesional autonom

fără nici o subordonare ierarhică.

Asimilarea cu "alţi salariaţi" a avocatului ar fi forţată şi de natură să

impieteze asupra rolului apărării. Avocatul are un statut juridic şi

profesional propriu, el supunându-se numai legii, statutului şi eticii

profesionale.

De asemenea, potrivit aceloraşi dispoziţiuni legale din care am

redat diverse taxe, justiţiabilul poate solicita să fie apărat de avocatul pe

care şi-l doreşte, având posibilitatea de a renunţ în orice moment la

serviciile acestuia, iar avocatul, la rândul lui, pentru motive temeinice,

poate renunţa la pretarea serviciului avocaţial.

115

Page 116: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Consider însă, că altfel stau lucrurile cu persoanele ce îndeplinesc

funcţii în cadrul organelor de conducere al baroului care sunt salarizaţi

din fondurile comune ale baroului (art. 40 şi 41 din Statut), ele

îndeplinind o însărcinare în serviciul acesteia, precum şi în cazul

avocaţilor salarizaţi în interiorul profesiei, care sunt angajaţi în baza unui

contract de muncă.

În situaţiile expuse, avocaţilor li se poate atribui calitatea de

funcţionar, putând fi astfel, subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită.

Prevederile art. 33 din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora "în

exercitarea profesiei, avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi

asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat", sunt discutabile. În

raport cu prevederile penale, le consider norme, de protecţie

profesională, dar fără a fi de natură să modifice sau să abroge dispoziţii

penale.

Nu este exclusă participarea avocatului ca subiect activ la

săvârşirea unor activităţi de corupţie, respectiv darea de mită, trafic de

influenţă etc.

De asemenea, nu este exclusă nici încadrarea juridică pentru

complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, atunci când

avocatul este cel care intervine ca intermediar într-o activitate strânsă cu

cea a autorului principal, participând atât la realizarea înţelegerii, cât şi la

predarea efectivă a banilor sau altor foloase.

116

Page 117: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL IV

Secţiunea I - Conţinutul normativ al infracţiunilor de luare

si dare de mită

Infracţiunea de luare de mită are un obiect juridic generic, un

obiect juridic special şi un obiect juridic nemijlocit.

Obiectul juridic generic sau de grup al infracţiunilor de luare şi dare

de mită este constituit din relaţiile sociale care formează obiectul juridic

comun tuturor infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor

publice sau private sau altor activităţi prevăzute de lege181.

Obiectul juridic special al acestor infracţiuni este constituit din

acele relaţii sociale care se pot forma, desfăşura şi dezvolta, în mod

normal, numai în condiţiile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către

funcţionari sau "alţi salariaţi".

În cadrul infracţiunilor de serviciu - implicit a infracţiunii de luare de

mită - accentul ocrotirii penale cade, în primul rând, pe relaţiile sociale

condiţionate de aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi, pe plan

secundar, pe cale de consecinţă, pe relaţiile sociale privitoare la

activitatea organizaţiilor prevăzute în art. 145 Cod penal.

Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunilor de luare şi dare de mită îl

constituie relaţiile sociale referitoare la cinstea, corectitudinea şi

probitatea funcţionarilor.

Obiectul material. În literatura juridică de specialitate s-au purtat

discuţii controversate referitoare la existenţa sau inexistenţa obiectului

181 S. Kahane - în Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, partea specială, p. 130

117

Page 118: infractiune corelativa - luare si dare de mita

material al infracţiunii de luare de mită.

Unii autori susţin că obiectul material al infracţiunii de luare de mită

îl constituie "banii sau alte foloase" date funcţionarului sau primite de

el182, în timp ce alţi autori susţin faptul că, în cazul infracţiunii de luare de

mită, existenţa unui obiect material nu poate fi recunoscută nici în mod

excepţional183.

Trebuie menţionat că obiectul juridic material al unei infracţiuni

este definit ca fiind "lucrul asupra căruia se îndreaptă în mod firesc sau

întâmplător săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, operând fizic

asupra acestuia, expunându-I unui pericol sau vătămându-l184.

"Banii sau alte foloase" nu constituie obiect material al infracţiunii

de luare de mită, deoarece activitatea infracţională nu se răsfrânge, în

mod fizic, asupra acestora; deci, nu trebuie confundat obiectul material

cu obiectul mitei, acestea fiind două noţiuni diferite.

Situaţia premisă, ca parte componentă în structura celor două

infracţiuni, presupune existenţa, în prealabil, a unui serviciu ce

funcţionează în cadrul unei organizaţii de stat sau publice, având

competenţa de a efectua acte de natura celor ce ocazionează săvârşirea

unor asemenea fapte, în cadrul căreia îşi exercită atribuţiile funcţionarul

necinstit. Fără existenţa acestei situaţii premisă nu se poate concepe

existenţa infracţiunilor de luare şi dare de mită.

Astfel, în practica judiciară, s-a reţinut că inculpatul, în calitate de

şef al secţiei de administrare a fondului locativ al R.A.I. I.C.R.A.L. Galaţi,

l-a indus în eroare pe martorul M. S., făcându-l să creadă că îi va putea

rezolva, în cadrul îndatoririlor de serviciu, cererea prin care solicita

închirierea unei încăperi din blocul în care locuia, în vederea amenajării

182 S. Kahane - în "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1963, p.130183 V. Dobrinoiu - "Unele aspecte ale infracţiunilor de luare de mită în forma continuată" în RRD. nr. 12/1981, p. 45-49184 C. Bulai – "Drept penal, Partea generală", vol. II, "Infracţiunea", Bucureşti, 1981, p. 75

118

Page 119: infractiune corelativa - luare si dare de mita

unui spaţiu comercial. Directorul unităţii, la care era angajat inculpatul, a

pus rezoluţia ca serviciul pe care inculpatul îl conducea să rezolve

cererea. În aceste condiţii, inculpatul a avizat favorabil cererea

martorului, dar a refuzat să-i aducă la cunoştinţă petentului soluţia, până

în momentul în care acesta i-a înmânat o sumă de bani pe care i-o

solicitase anterior. Fapta inculpatului va constitui infracţiunea de luare de

mită. Este adevărat că inculpatul nu avea ca atribuţii de serviciu

aprobarea închirierii spaţiilor comerciale din fondurile statului, ceea ce ar

fi de natură să califice fapta ca fiind o infracţiune de înşelăciune (art. 215

alin. 1 Cod penal). Ulterior, însă, prin rezoluţia directorului unităţii,

rezolvarea cererii de atribuire a spaţiului a fost dată în sarcina serviciului

pe care îl conducea inculpatul, astfel încât, rezolvarea cererii a devenit o

atribuţie de serviciu. Deci situaţia premisă cerută pentru existenţa

infracţiunilor de luare de mită, este îndeplinită185.

De asemenea, s-a decis că fapta primarului unei comune de a

pretinde unui localnic o sumă de bani, în scopul efectuării unor menţiuni

favorabile acestuia în registrul agricol, constituie infracţiune de

înşelăciune (art. 215 alin. 1 Cod penal).

Competenţa specială a secretarului consiliului local în ceea ce

priveşte completarea şi menţiunile din registrul agricol nu înlătură

competenţa generală ce revine primarului, în calitatea sa de şef al

administraţiei publice şi deci, şi al secretarului consiliului local. Din

prevederile art. 42 alin. 1 şi art. 43 alin. 1 lit. a şi x şi art. 49 din Legea nr.

69/1991 rezultă că primarul este şeful administraţiei publice locale şi

controlează activitatea angajaţilor serviciilor consiliului local, el având

dreptul să dea dispoziţii şi să exercite controlul cu privire la modul în

care secretarul consiliului local îşi îndeplineşte atribuţiile, atât cele ce-i

185 C.S.J., Secţ. pen., dec. nr. 473/1996

119

Page 120: infractiune corelativa - luare si dare de mita

revin în temeiul legii, cât şi cele ce-i revin în baza altor acte normative

sau cele care îi sunt încredinţate de consiliu şi de primar. În concluzie,

primarul în calitatea sa de şef al administraţiei publice locale, are dreptul

de a da dispoziţii secretarului consiliului şi de a-l controla în legătură cu

anumite activităţi pe care le desfăşoară pentru îndeplinirea sarcinilor ce

îi revin cu privire la înscrierea, completarea, centralizarea şi modificarea

datelor înscrise în registrul agricol186.

Subiectul activ. Participaţia

Autor al infracţiunii de luare de mită - subiect activ nemijlocit -

poate fi numai un funcţionar sau alt salariat.

Aşadar, subiectul activ nemijlocit este calificat, fără îndeplinirea

acestei condiţii neputându-se vorbi de infracţiunea de luare de mită.

Astfel inculpatul, plutonier de poliţie, în timpul serviciului ca agent de

ordine a oprit autoturismul condus de C.A., constatând că acesta nu are

acte justificative pentru o bicicletă aflată în cabină, i-a cerut să-l urmeze

la sediul poliţiei. Pe drum, inculpatul i-a cerut conducătorului auto să

oprească la un bar şi i-a pretins suma de 100.000 lei pentru a-i permite

să-şi continue drumul.

Fapta va constitui infracţiune de luare de mită prevăzută de art.

254 alin. 2 Cod penal deoarece, la data săvârşirii faptei, inculpatul era

agent de ordine cu atribuţii de control, potrivit art.l6 din Legea nr.

26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. În această

calitate, subofiţerul avea obligaţia de a efectua controlul autovehiculelor

aflate în circulaţia rutieră când existau indicii privind săvârşirea unei

infracţiuni, stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, legitimarea şi

conducerea persoanelor suspecte la sediul poliţiei.

186 C.S.J., Secţ. pen., dec. nr. 605/1995. în R.R.D., nr. 1/1996. p. 145-146

120

Page 121: infractiune corelativa - luare si dare de mita

În speţă, subiectul activ având calitatea specială de subofiţer în

exercitarea acestor atribuţii, pretinzând sume de bani pentru a-i permite

lui C.A. să-şi continue drumul fără a mai fi condus la sediul poliţiei, a

săvârşit infracţiunea de luare de mită187.

Această faptă poate fi săvârşită în participaţie, de mai mulţi autori -

având calitatea de funcţionari sau alţi salariaţi -, fiecare contribuind

nemijlocit în mod simultan (când lucrează în comisie, colectiv sau

echipă) sau succesiv, la săvârşirea luării de mită. În afara autoratului sau

coautoratului, participaţia penală poate fi şi sub forma instigării ori

complicităţii. Este de remarcat însă faptul că pentru instigatori şi complici

nu este necesară calitatea de funcţionar sau alt salariat. Altfel spus,

infracţiunea de luare de mită este imputabilă complicilor şi instigatorilor,

indiferent de calitatea acestora. Legat de acest aspect, literatura de

specialitate188 a evidenţiat faptul că, în acest caz, nu se pune problema

răsfrângerii circumstanţei personale de funcţionar - sau alt salariat -

asupra celorlalţi participanţi, ci este vorba de încadrarea contribuţiei lor

la consumarea activităţii infracţionale în dispoziţia legală ce prevede

fapta comisă de subiectul nemijlocit al luării de mită. În contextul

menţionat, trebuie făcută precizarea că, în sistemul actual al legii penale

române, mituitorul nu este considerat participant la infracţiunea de luare

de mită, el fiind autor al infracţiunii de sine stătătoare, darea de mită.

Spre deosebire de luarea de mită, în cazul dării de mită subiectul

activ nemijlocit (autorul infracţiunii) este nedeterminat. Prin urmare, el

poate fi orice persoană fizică, deci chiar un funcţionar ori alt salariat,

care corupe pe un alt funcţionar sau alt salariat. De asemenea, fapta

poate fi săvârşită de mai mulţi autori, dacă fiecare a contribuit nemijlocit -

în mod simultan sau succesiv - la consumarea activităţii infracţionale.

187 C.S.J., Secţ. pen., dec. nr. 3/1996, în Buletinul Jurisprudenţei/1996, Ed. Proema, Baia Mare, 1996188

V. Dongoroz, op. cit., p. 131

121

Page 122: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Totodată, la săvârşirea acestei infracţiuni, pot exista şi alţi participanţi în

calitate de instigatori sau complici.

Subiecţii pasivi

Subiectul pasiv general al infracţiunilor de luare şi dare de mită

este statul, ale cărui interese (privind desfăşurarea activităţi organizaţiilor

de stat şi publice) sunt grav lezate prin săvârşirea acestor fapte.

Subiectul pasiv special este organul de stat sau unitatea în al cărui

serviciu se află funcţionarul incorect; în mod excepţional poate fi subiect

pasiv special şi o persoană fizică, de exemplu persoana care a dat mita,

în situaţia când a fost constrânsă la aceasta de către funcţionarul corupt.

Acest subiect pasiv special este însă un subiect secundar sau adiacent,

deoarece subiectul principal rămâne, şi în acest caz, organizaţia de stat

sau publică în care lucrează funcţionarul189.

Latura obiectivă a infracţiunilor de luare şi dare de mită cuprinde

un element material, adică o acţiune-inacţiune tipică; unele condiţii

concomitente care particularizează acţiunea-inacţiunea ce constituie

elementul material; un rezultat al faptei şi un raport de cauzalitate.

Elementul material al infracţiunii de luare de mită poate realizat fie

printr-o acţiune comisivă - pretinderea, primirea, acceptarea de bani ori

alte foloase -, fie printr-o acţiune omisivă, constând în nerespingerea

promisiunilor unor astfel de foloase, acţiunile făptuitorului - indiferent de

forma de realizare - având drept scop, după caz, îndeplinirea,

neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale

de serviciu, ori în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul elementului material trebuie reţinut că în situaţia în care

funcţionarul (ori alt salariat) acceptă promisiunile făcute sau nu le

189 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 76

122

Page 123: infractiune corelativa - luare si dare de mita

respinge, dar denunţă imediat celor în drept promisiunile ce i s-au făcut,

o atare stare de fapt duce la inexistenţa infracţiunii. De asemenea,

pentru existenţa elementului material nu prezintă nici o relevanţă dacă

pretinderea banilor sau altor foloase ori înţelegerea în legătură cu

primirea acestora a fost sau nu urmată de executare şi nici dacă acestea

au fost primite direct ori printr-un intermediar.

Elementul material al infracţiunii poate consta, alternativ, fie din

efectuarea unui act licit - atunci când este vorba de îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle de serviciu ale făptuitorului -, fie din efectuarea unor

acte ilicite, respectiv neîndeplinirea sau întârzierea în îndeplinirea unui

act privitor la îndatoririle de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

A pretinde înseamnă a cere insistent un lucru, a impune ca o

necesitate190.

Pretinderea se poate realiza prin cuvinte, gesturi, scrisori, etc.

Literatura juridică consideră că în general se poate vorbi de pretindere

numai atunci când destinatarul ia cunoştinţă de conţinutul cererii,

deoarece anterior acestui moment, ne aflăm în prezenţa unei acţiuni

care încă nu s-a exteriorizat în raport cu o altă persoană.

Pentru a exista pretindere - indiferent dacă cererea s-a formulat în

scris sau faţă de o persoană prezentă - este necesar ca cel solicitat să fi

înţeles conţinutul cererii191.

A primi este o altă modalitate sub care se poate prezenta

elementul material al luării de mită şi înseamnă a lua în posesiune un

obiect care ţi-a fost înmânat, dăruit, trimis192 ori faptul de a încasa o

sumă de bani.

190 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968191

V. Dobrinoiu. op. cit. p. 70

192 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968

123

Page 124: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Dacă luarea de mită a fost săvârşită pentru ca subiectul activ să

îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu care constituie

faptă penală, dar satisface cererea mituitorului, va fi reţinut concursul de

infracţiuni.

Astfel, faptele contabilului şef de la S.C. "Braiconf" S.A. Brăila,

care în perioada iunie-septembrie 1993 a dispus livrarea în contul unei

asociaţii familiale suma de 12.800.000 lei pentru procurarea de bunuri

necesare unităţilor subordonate, fără documente legale, primind în

schimb suma de 520.000 lei, constituie infracţiune de delapidare în

concurs cu infracţiunea de luare de mită193.

Inculpatul, conductor de tren, a primit de la diverşi călători prinşi

fără legitimaţie de călătorie diferite sume de bani pentru a nu le întocmi

proces-verbal de contravenţie.

Fapta inculpatului constituie infracţiune de luare de mită, prevăzută

în art. 254 Cod penal şi nu va fi reţinută în concurs ca infracţiunea de

abuz în serviciu contrar intereselor publice, pentru că infracţiunile de

abuz au un caracter subsidiar, în sensul că ea va fi reţinută numai dacă

fapta nu poate fi încadrată în alte dispoziţii legale referitoare la

infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. În speţa în discuţie,

fapta conductorului de tren poate fi încadrată în dispoziţiile art. 254 Cod

penal, se va reţine această infracţiune şi nu concurs de infracţiuni194.

Constituie infracţiune de luare de mită, în concurs cu infracţiunea

de furt calificat (art. 208, 209, alin.1, lit. a Cod penal), fapta paznicului de

la o societate comercială care a convenit cu alte persoane, ca în

schimbul unei sume de bani, să le permită să sustragă bunuri din

depozitul pe care îl avea sub pază195.

193 Judecătoria Brăila, sent. pen., nr. 962/1993194

Trib. Jud. Dolj., dec. nr. 370/1987, în R.R.D., nr. 7/1990, p. 37

195 C. S. J., Secţ. pen., dec. nr. 532/1995, în RR.D, nr. 3/1996, p. 311-312

124

Page 125: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană. Orice

primire implică o acceptare care poate interveni, fie chiar în momentul

primirii, fie anterior; spontaneitatea presupune o concomitenţă între

acceptare şi primire, fără existenţa vreunui interval de timp între acestea.

Acceptarea şi primirea nu se pot produce decât în acelaşi timp,

deoarece existenţa unei acceptări anterior primirii presupune

consumarea infracţiunii în momentul acceptării. În această situaţie,

primirea este spontană196.

Acceptarea - înseamnă a consimţi, a admite, a aproba, a fi de

acord cu promisiunea respectivă197.

Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită; în cazul

acceptării tacite ea nu rezultă din nerespingerea promisiunii, ci din

anumite manifestări care indică certitudinea acceptării. A nu respinge

promisiunea - înseamnă a nu refuza, a admite, a accepta, a nu

îndepărta de la sine; a nu da la o parte198, a nu-şi manifesta dezacordul

faţă de promisiunea mituitorului.

Nerespingerea promisiunii înseamnă lipsa oricărei riposte

corespunzătoare a subiectului la oferta de mituire care i se propune.

Prin "foloase care nu i se cuvin" se înţelege orice folos material

care ar constitui o îmbogăţire fără just temei, adică o sporire a avutului

sau o diminuare a pasivului făptuitorului, pe calea ilicită a exercitării

necorespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu.

Pretinderea, primirea, acceptarea de promisiuni sau nerespingerea

acestora, trebuie să aibă loc înainte ca subiectul activ să-şi fi îndeplinit

atribuţiile de serviciu, deoarece, dacă au loc după îndeplinirea acestora,

fapta constituie , conform dispoziţiilor art. 256 Cod penal, "primire de

foloase necuvenite".

196 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 128197 Dicţionarul limbii române moderne. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968198 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968

125

Page 126: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Pe de altă parte, acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul

material al infracţiunii este condiţionată de următoarele cerinţe esenţiale:

a) pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea

promisiunii, trebuie să aibă ca obiect banii ori alte foloase.

Prin "bani" se înţelege atât monedele metalice sau de hârtie

româneşti ori străine, cât şi titlurile de credit public, cecuri, titluri de orice

fel pentru efectuarea plăţilor - emise de o instituţie bancară ori de alte

instituţii de credit competente, precum şi orice alte titluri sau valori

asemănătoare199. Prin analogie cu dispoziţiile legale ce incriminează

fabricarea banilor sau altor valori, şi în cazul luării de mită, elementul

material este îndeplinit dacă există o monedă de orice fel ori un titlu de

credit sau de plată care poate face, public, proba valorii pecuniare pe

care o exprimă200.

Noţiunea de "alte foloase" desemnează orice fel de avantaje

patrimoniale, forma sub care se prezintă fiind lipsită de relevanţă.

b) banii şi celelalte foloase pretinse, primite sau promise să fie

necuvenite.

Altfel spus, acestea trebuie să aibă caracter de plată sau răsplată

în vederea efectuării, neefectuării, întârzierii îndeplinirii unui act precis

determinat, adică să reprezinte un contra-echivalent al conduitei lipsite

de probitate a funcţionarului - sau a altui salariat corupt.

c) acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al luării

de mită trebuie să se situeze în timp, anterior îndeplinirii, neîndeplinirii,

întârzierii în îndeplinirea actului determinat privitor la îndatoririle de

serviciu ori contrar acestor îndatoriri.

În caz contrar, nu există infracţiune de luare de mită, ci, eventual,

cea de primire de foloase necuvenite201.

199 Codul penal al României, art. 282200 V. Dongoroz ş.a., op. cit., p. 376201 Codul Penal al României. art. 256

126

Page 127: infractiune corelativa - luare si dare de mita

d) actul - pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire etc., se pretinde,

se primeşte, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, -

să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să

fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar

acestor îndatoriri.

Prin "îndatoriri de serviciu" se înţelege tot ceea ce cade în sarcina

unui subiect potrivit normelor ce reglementează serviciul efectiv ori sunt

inerente naturii acelui serviciu202.

Infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte în legătură cu

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu. Exemplu,

consilierul unei primării din Slatina, judeţul Olt, care a pretins sume de

bani în valoare totală de 300.000 lei de la mai mulţi cetăţeni, pentru a

facilita punerea în posesie a suprafeţelor de teren ce li se cuveneau, în

mod legal, de drept203.

Prin "act contrar îndatoririlor de serviciu", în accepţiunea art. 254

Cod penal, se înţelege un act care - ca şi actul juridic privitor la

îndatoririle de serviciu - intră în competenţa normală a funcţionarului,

făcând parte din sfera îndatoririlor sale de serviciu specifice ori generale.

Astfel că, Tribunalul judeţean Dolj, prin Decizia nr. 370/1987 a judecat

fapta conductorului de tren care a primit sume de bani pentru a nu-şi

îndeplini îndatorirea de serviciu de a încheia procese-verbale de

contravenţie persoanelor care, călătorind fără legitimaţie de călătorie, nu

plătesc pe loc taxele tarifare şi suprataxele, reţinându-i-se acestuia

infracţiunea de luare de mită204.

Având în vedere toate acestea, putem deduce caracteristicile

actului privitor la îndatoririle de serviciu şi anume:

202 S. Kahane op. cit. p. 104203 Judecătoria Slatina, Sent. pen. Nr. 680/1993204

T. Simbrian, H. Diaconescu - în nota în R. R. D. nr. 2/1988, p. 61; Dec. pen. Nr.370/1987 a Trib. Jud. Dolj

127

Page 128: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- actul trebuie să fie legitim, adică să se înscrie în sfera

competenţei funcţionarului respectiv;

- actul trebuie să fie determinat în esenţa sa specifică, deoarece

individualitatea lui este un mijloc de diferenţiere a mituirii de alte

infracţiuni sau de abateri disciplinare;

- actul trebuie să fie numai virtual, adică să existe posibilitatea

realizării lui efective, nefiind nevoie ca, pentru existenţa infracţiunii, să fie

îndeplinită.

Actul contrar îndatoririlor de serviciu trebuie să îndeplinească

aceleaşi caracteristici ca şi cel privitor la îndatoririle de serviciu.

Elementul material al infracţiunii de dare de mită se concretizează în

acţiunea de corupere (de dare de mită) care se poate realiza prin mai

multe modalităţi normative, respectiv promisiunea, oferirea ori darea de

bani sau alte foloase în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii

îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, ori

în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri. Aşadar elementul

material al dării de mită poate avea ca obiectiv fie efectuarea unui act

licit, fie efectuarea unor acte ilicite.

Prin "promisiune" se înţelege obligaţia pe care o persoană şi-o ia

faţă de un funcţionar de a-i remite în viitor o sumă de bani sau alte

foloase dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de aceea

persoană.

Prin "oferire" se înţelege a prezenta, a arăta, a etala ori a înfăţişa

bani sau alte foloase funcţionarului pe care acesta urmează să le

primească pentru îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea actului ce

intră în atribuţiile sale de serviciu.

"Darea" de bani sau alte foloase constă în acţiunea făptuitorului de

a înmâna celui mituit aceste valori.

128

Page 129: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Este nerelevantă împrejurarea că mituirea nu a reuşit, adică

funcţionarul nu a fost determinat să ia mita deoarece infracţiunea se

consumă odată cu acţiunea de predare, înmânare a avantajului material.

Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită este suficientă

activitatea de transmitere a banilor, valorilor sau a altor foloase, fără a fi

necesară şi îndeplinirea actului pentru care s-a dat mita.

Pentru întregirea laturii obiective legea penală cere îndeplinirea

următoarelor cerinţe esenţiale:

- prima cerinţă esenţială constă în aceea că promisiunea, oferirea

sau darea să aibă ca obiect banii sau alte foloase. În lipsa darurilor nu

poate să existe infracţiunea, deoarece legea penală nu pedepseşte

demersurile, rugăminţile, insistenţele sau recomandările, chiar dacă ele

ar avea drept rezultat determinarea funcţionarului să facă un act nedrept

şi să încalce îndatoririle funcţiei sale205

- banii sau celelalte foloase - promise, oferite sau date - să fie

necuvenite, adică să constituie plata sau răsplata în vederea efectuării

unui act determinat, arătat în mod explicit. Pentru existenţa infracţiunii

este necesar ca acţiunea făptuitorului, promisiunea, oferirea sau darea

de bani sau alte foloase – să fie făcută cu un scop bine determinat,

respectiv pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea de către

funcţionarul vizat a unui anumit act privitor la îndatoririle sale de serviciu

ori, după caz, pentru efectuarea unui anumit act, contrar îndatoririlor de

serviciu ale funcţionarului sau salariatului în cauză;

- promiterea, oferirea sau darea de bani ori foloase trebuie să fie

anterioară îndeplinirii, întârzierii sau efectuării actului contrar îndatoririlor

de serviciu ale funcţionarului respectiv. Legat de această cerinţă

esenţială - condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii, atât

205 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 218-219

129

Page 130: infractiune corelativa - luare si dare de mita

practica judiciară cât şi literatura de specialitate s-au pronunţat în sensul

că este irelevant dacă promisiunea sau oferirea de bani ori alte foloase

au fost sau nu urmate de acceptarea din partea funcţionarului206. De

asemenea, nu prezintă nici un fel de relevanţă juridică faptul că

promisiunea de bani ori alte foloase a fost sau nu urmată de executare

sau dacă s-a realizat scopul urmărit prin coruperea funcţionarului;

infracţiunea subzistă dacă s-a făcut dovada că mituitorul a promis, a

oferit ori a dat bani sau alte foloase în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii ori

întârzierii îndeplinirii unui act (de asemenea determinat), contrar

îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului ori salariatului. Urmarea

imediată. În cazul luării de mită urmarea imediată constă în crearea unei

stări de pericol pentru relaţiile sociale privitoarea la normala activitate a

organelor, instituţiilor publice, a altor unităţi prevăzute în art.145 Cod

penal sau a oricărei persoane juridice. Această urmare rezultă, implicit,

din acţiunea incriminată, deoarece legea nu condiţionează existenţa

infracţiunii de producerea unui rezultat.

În situaţia dării de mită, urmarea imediată constă în producerea

unei stări de pericol concretizarea în crearea posibilităţii unei îndepliniri

incorecte sau a unei neîndepliniri a îndatoririlor de serviciu de către

funcţionar. De asemenea, există şi pericolul stânjenirii desfăşurării în

bune condiţii a activităţii unui organ de stat, instituţii publice ori a oricărei

persoane juridice. Ca şi în cazul luării de mită această urmare rezultă din

însăşi săvârşirea acţiunii incriminate deoarece legea nu condiţionează

existenţa infracţiunii de producere: unui rezultat determinat.

Legătura de cauzalitate. Întrucât legea nu condiţionează existenţa

celor două infracţiuni de producerea unui rezultat concret, determinat şi

legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea care constituie

206 V. Dongoroz ş.a., op. cit., p. 141

130

Page 131: infractiune corelativa - luare si dare de mita

elementul material şi urmarea imediată, rezultă din însăşi materialitatea

activităţii desfăşurate de făptuitor şi nu necesită o probaţiune aparte.

131

Page 132: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a – II – a: Formele infracţiunilor de luare şi dare

de mită

Infracţiunea este o activitate umană, o faptă a omului. Asemănător

oricărei activităţi conştiente, activitatea infracţională presupune o

desfăşurare în timp, o dezvoltare progresivă, până la producerea

urmărilor periculoase.

Orice infracţiune intenţionată este precedată întotdeauna de o

perioadă de formare a laturii subiective, în care se naşte gândul de a

săvârşi fapta şi se ia hotărârea de a o comite. Formarea atitudinii psihice

ce privire la faptă şi urmări se petrece exclusiv în conştiinţa făptuitorului

şi reprezintă prima etapă denumită, în general, perioada internă

(intelectuală). Activitatea infracţională propriu-zisă este ceea ce se

numeşte perioada externă a săvârşirii infracţiunii, perioadă în care

aceasta parcurge aşa-numitul "iter criminis" (drumul infracţiunii).

Pe acest parcurs pot fi identificate mai multe faze - cu semnificaţii

juridice proprii - care reprezintă stadii distincte, de apropiere progresivă

de momentul final, acela în care, toate elementele conţinutului

infracţiunii, inclusiv rezultatul, fiind realizate, infracţiunea poate fi

consumată.

Perioada internă

Procesul de formare a laturii subiective, care are Ioc în perioada

internă, nu constituie o fază de desfăşurare a infracţiunii. În cadrul

perioadei interne se pot distinge trei momente:

- conceperea infracţiunii - în care subiectul determinat de un mobil

oarecare, voieşte să realizeze un anumit scop, concepe mijloacele de

132

Page 133: infractiune corelativa - luare si dare de mita

înfăptuire a scopului, deci în mintea lui s-a născut ideea de a săvârşi

infracţiunea.

- deliberarea - subiectul cumpăneşte aptitudini de a duce la

realizare scopul urmărit, riscuri ce ar putea decurge din săvârşirea

infracţiunii şi, în general, asupra tuturor motivelor de natură să-l

determine a trece la acţiune ori nu.

- hotărârea - după ce a chibzuit cu privire la oportunitatea săvârşirii

faptei, subiectul se decide.

O dată luată hotărârea de săvârşirea infracţiunii, latura subiectivă

a infracţiunilor de luare şi dare de mită, se consideră realizată (cu

excepţia cazurilor în care subiectul şi-a modificat hotărârea) şi rămâne

neschimbată până la terminarea acţiunii incriminate. Perioada internă

este specifică numai infracţiunilor intenţionate şi se desfăşoară exclusiv

în mintea subiectului. Nu este exclus ca subiectul, după luarea hotărârii,

să treacă prin "faza oratorică" (să o comunice oral altor persoane) fără

alt scop decât acela de a-şi manifesta gândul. Dreptul penal nu

sancţionează ceea ce gândeşte omul ci ceea ce el face efectiv.

Perioada externă

După luarea hotărârii infracţionale se intră în perioada externă (a

înfăptuirii infracţiunii), începe procesul desfăşurat în timp, de înfăptuire şi

din punct de vedere obiectiv. În acest moment activitatea subiectului

devine potenţial aptă să producă rezultatul socialmente periculos. Dacă

acest rezultat se va produce, latura obiectivă a infracţiunii va fi în

întregime realizată şi, cum latura subiectivă există deja, conţinutul

infracţiunii va fi complet realizat, ceea ce înseamnă că ne găsim în faţa

"formei tipice" a infracţiunii (infracţiune consumată). Formele infracţiunii

Sunt acele modalităţi pe care le poate îmbrăca o infracţiune intenţionată,

în raport cu stadiul până la care a fost dusă ori oprită activitatea

infracţională în funcţie de fazele de desfăşurare ale acesteia. Fiecărei

133

Page 134: infractiune corelativa - luare si dare de mita

faze de desfăşurare îi corespunde o formă infracţională distinctă: acte

preparatorii, tentativa, consumarea, epuizarea.

a) Acte preparatorii

În literatura juridică sunt denumite acte preparatorii toate actele

prin care se pregăteşte săvârşirea acţiunii ce constituie elementul

material al infracţiunii. Caracteristic acestor acte este faptul că ele

intervin înainte de executare şi că vizează să asigure buna desfăşurare

a acesteia, prin crearea condiţiilor şi apropierea mijloacelor necesare

înfăptuirii infracţionale.

Pentru ca o activitate oarecare să fie considerată act preparatoriu

la săvârşirea unei infracţiuni ea trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiţii:

- să fie efectuată în vederea pregătirii unei infracţiuni;

- să aibă o existenţă obiectivă, fiind de natură să creeze condiţii

favorabile executării acţiunii incriminate;

- activitatea efectuată să nu facă parte din elementul material al

infracţiunii proiectate sau să nu constituie un început de executare a

acesteia;

- să fie săvârşită cu intenţie directă (intenţie calificată prin scop);

- să fie săvârşită de către însăşi persoana care va comite

infracţiunea. Dacă este comis de o altă persoană avem de-a face cu un

act de participaţie.

Actele de pregătire creează ele însele o stare de pericol pentru

valorile sociale ocrotite de legea penală şi ca atare, în vederea prevenirii

acestei stări periculoase, trebuie să se procedeze la incriminarea şi

sancţionarea lor. Infracţiunea de dare de mită. este o infracţiune de

acţiune (comisivă) şi instantanee. Codul nostru penal a optat pentru teza

neincriminării actelor pregătitoare. Este certă periculozitatea acestor

134

Page 135: infractiune corelativa - luare si dare de mita

acte, deoarece ele îndeamnă efectiv făptuitorul la comiterea infracţiunii

propriu-zise.

La infracţiunea de luare de mită se constată că una dintre cele trei

modalităţi ce realizează elementul material al acesteia, respectiv

promisiunea de bani ori de alte foloase, reprezintă un act de pregătire al

dării efective de mită, incriminat însă autonom ca infracţiune consumată.

În cazul luării de mită se observă că, dacă se ţine seama de

esenţa activităţilor incriminate prin cele patru modalităţi de realizare a

elementului material, două, respectiv acceptarea şi nerespingerea

promisiunii, sunt în esenţa lor acte pregătitoare ale primirii efective de

mită, pe care legiuitorul le-a incriminat autonom, situându-le pe acelaşi

plan, sub raportul semnificaţiei lor penale, cu luarea de mită propriu-

zisă207.

b) Tentativa

În evoluţia progresivă a procesului infracţional, tentativa se

încadrează între faza actelor de pregătire şi faza consumării

reprezentând acel segment al activităţii infracţionale care corespunde

sensului generic de "încercare nereuşită" a săvârşirii infracţiunii,

deoarece are ca punct de plecare începutul executării infracţiunii

(treapta inferioară a tentativei), punctul său terminus fiind fie

întreruperea executării, fie reproducerea rezultatului ilicit (treapta

superioară a tentativei).

Codul penal al României prevede regula incriminării şi pedepsirii

limitative a tentativei, conform căreia aceasta cade sub incidenţa legii

penale şi nu atrage aplicarea unei pedepse decât în situaţia când legea

prevede în mod expres aceasta208.

În cazul luării de mită legea nu conţine o dispoziţie de sancţionare

207 S. Kahane, op. cit, p. 135208

Codul penal al României, art. 21

135

Page 136: infractiune corelativa - luare si dare de mita

a tentativei, ceea ce nu înseamnă că primirea de mită care, singură

(dintre cele patru fapte incriminate prin art. 254 C. pen), reprezintă o

luare de mită propriu-zisă - nu ar fi susceptibilă de un început de

executare şi că acesta nu ar reprezenta un pericol social, accentuat care

să justifice intervenirea răspunderii penale. În realitate, pretinderea de

bani sau alte foloase, în scopul arătat de text constituie în esenţa sa, un

act de executare, deci de tentativă, al luării propriu zise de mită209 pe

care tocmai datorită pericolului său social sporit legiuitorul l-a asimilat cu

primirea efectivă de mită, atât sub aspectul incriminării, cât şi al

sancţionării prin derogare de la regula diversificării pedepselor

consacrată în art. 21 Cod penal.

În cazul dării de mită legea nu sancţionează tentativa, ceea ce nu

înseamnă că darea de mită n-ar fi susceptibilă de un început de

executare, nici că actele de executare n-ar prezenta gradul de pericol

social necesar pentru ca răspunderea penală să intervină.

Conform art. 20 alin. 1 "tentativa constă în punerea în executare a

hotărârii de a săvârşii infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau

nu şi-a produs efectul".

Deci ansamblul actelor de executare efectuate în momentul

terminării actelor pregătitoare, pe de o parte, şi momentul producerii

rezultatului, pe de altă parte, fiind o formă atipică a infracţiunii pe care

subiectul şi-a propus să o săvârşească. Ea se pedepseşte conform art.

21 alin.1, "numai când legea prevede expres aceasta". Art. 144. Cod

penal reglementează săvârşirea unei infracţiuni "săvârşirea oricăreia

dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau

ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor,

instigator sau complice". Tentativa, fiind o formă de săvârşire a

infracţiunii intenţionate, se caracterizează prin două condiţii preexistente:

209 V. Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939, p.293

136

Page 137: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- obiectul social juridic - care nu este atins în existenţa sa, pericolul

social al tentativei fiind mai redus decât al faptei consumate;

- subiectul activ - este persoana fizică, care a luat hotărârea de a

comite infracţiunea şi care a început executarea elementului material

specific acesteia ori l-a efectuat în întregime, fără să se producă

consecinţele prevăzute de norma de incriminare. Existenţa pericolului

social, în cazul tentativei, rezultă din împrejurarea că actele de

executare întreprinse în vederea săvârşirii infracţiunii (chiar întrerupte ori

rămase fără rezultat) sunt săvârşite cu voinţă şi cu conştiinţa produceri

rezultatului socialmente periculos specific infracţiunii.

c) Infracţiunea consumată

În desfăşurarea acţiunii, iter criminis atinge ultima etapă externă

odată cu producerea rezultatului. În momentul consumării infracţiunii, se

realizează finalizarea deplină a hotărârii iniţiale şi atingerea scopului

urmărit de făptuitor prin desfăşurarea întregii acţiuni infracţionale.

Infracţiunea de dare de mită, ca şi infracţiunea de luare de mită, este o

infracţiune cu consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei

consumate. Oferirea şi promisiunea de bani ori alte foloase reprezintă un

act de pregătire al dării efective de mită, incriminat însă autonom ca

infracţiune consumată.

Toate instituţiile reglementate în Codul penal - parte generală -

legate de noţiunea de infracţiune, au în vedere, în primul rând

infracţiunea consumată (adică forma perfectă a infracţiunii. Momentul

consumării infracţiunii coincide cu realizarea conţinutului integral al

infracţiunii în sensul că: laturii subiective, formată anterior, îi corespunde

acum o latură obiectivă completă sub aspectul tuturor componentelor

sale (element material, urmare imediată şi raport de cauzalitate)

infracţiunea, faptă consumată. fiind singura formă tipică a infracţiunii.

137

Page 138: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Referitor la consumarea infracţiunii de luare de mită, în literatura

juridică s-au exprimat două concepţii opuse.

Într-o primă concepţie, împărtăşită de autorii care consideră că la

baza infracţiunii se află o convenţie ilicită de trafic de funcţie, se susţine

că infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul realizării

înţelegerii210.

Alţi autori leagă momentul consumării infracţiunii nu de încheierea

unei pretinse convenţii ilicite între mituit şi mituitor ci de momentul

realizării oricăreia dintre cele patru acţiuni-inacţiuni incriminate alternativ

prin art. 254 Cod penal211.

Într-adevăr, în Codul nostru penal spre deosebire de alte legislaţii,

pretinderea de mită, acceptarea ori nerespingerea promisiunii de mită

(deşi în esenţă nu sunt decât acte pregătitoare sau de executare a

primirii de mită) sunt asimilate cu luarea de mită, putând constitui,

fiecare în parte, o infracţiune consumată de luare de mită. Astfel că,

infracţiunea se consumă prin executarea oricăreia dintre cele patru

acţiuni-inacţiuni prevăzute alternativ în norma de incriminare, neţinându-

se seama nici de persoana care a avut iniţiativa, nici dacă s-a încheiat

sau nu o convenţie ilicită de trafic de funcţie, nici dacă funcţionarul va

executa sau nu ulterior actul la care s-a obligat.

În raport cu cele arătate mai sus, rezultă că, consumarea

infracţiunii de luare de mită nu trebuie legată de realizarea beneficiului.

Legea nu impune ca mituitorul să fi înmânat funcţionarului suma

de bani sau folosul necuvenit promis, ci este de ajuns să existe o cerere

sau o promisiune în acest sens, acceptată sau nerespinsă de funcţionar,

în vederea realizării pretenţiilor mituitorului; nu interesează nici dacă

210 R. Garraud, op. cit, p. 397, E. Garcon, op. cit., p. 423, citaţi de V. Dobrinoiu în "Corupţia în dreptul penal român", Buc., 1995, p. 154211

S. Kahane op. cit. p. 135, O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 343

138

Page 139: infractiune corelativa - luare si dare de mita

promisiunea este condiţionată de atingerea scopului urmărit de mituitor,

nici dacă cererea sau promisiunea a fost îndeplinită, nici momentul când,

eventual, îndeplinirea ei a avut loc.

De reţinut faptul că existenţa infracţiunii nu este afectată de

împrejurări ca, ulterior săvârşirii oricăreia din acţiunile-inacţiunile

incriminate, funcţionarul a pierdut calitatea care îi oferea posibilitatea

să satisfacă cererile mituitorului.

În acest sens, putem exemplifica fapta directorului comercial care,

pe timpul ocupării acestei funcţii, a primit de la o persoană din

subordinea sa suma de 150.000 lei pentru a fi menţinut pe post. S-a

reţinut infracţiunea de luare de mită chiar dacă, la scurt timp de la

primirea banilor, respectivul director a fost destituit din funcţie, neputând

satisface acţiunea pentru care a primit mita212.

Având în vedere că luarea de mită se consumă în momentul

pretinderii sau primirii foloaselor ori al acceptării sau nerespingerii

promisiunii de mită, restituirea folosului primit, eliberarea mituitorului de

promisiunea făcută ori refuzul ulterior de a mai primi banii sau celelalte

foloase promise sunt irelevante din punct de vedere penal şi nu înlătură

aplicarea art. 254 Cod penal indiferent dacă făptuitorul ar acţiona în

acest mod din teamă, căinţă etc.

Conform art. 255 C. pen., "oferirea de bani ori alte foloase"

reprezintă, în esenţa sa, tocmai începutul de executare a acţiunii de dare

de mită, deci o tentativă de mită.

Darea de mită este o infracţiune momentană ce se consumă în

momentul în care mituitorul promite, oferă sau dă funcţionarului public

bani ori alte foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii

unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu, moment în care se

212 Judecătoria Câmpina - Sent. pen. nr. 328/1993

139

Page 140: infractiune corelativa - luare si dare de mita

produce şi urmarea periculoasă a faptei sale.

Sub aspectul consumării infracţiunii de dare de mită, nu are

relevanţă juridică:

- nici existenţa sau inexistenţa unei convenţii ilicite, între mituitor şi

mituit;

- nici dacă. iniţiativa a aparţinut mituitorului sau celui mituit;

- nici acceptarea sau neacceptarea ofertei ori promisiunii;

- nici îndeplinirea sau neîndeplinirea de către funcţionarul public a

actului de serviciu ce i s-a cerut.

Este o formă atipică de infracţiune mai gravă decât cea tipică,

deoarece acumulările cantitative conduc la salturi calitative, antrenând şi

o răspundere penală mai grea pentru această formă de infracţiune.

d) Unitatea infracţională şi pluralitatea de infracţiuni

Unitatea de infracţiuni desemnează activitatea infracţională

formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei

sau din voinţa legiuitorului săvârşită de o persoană şi care se identifică

conţinutul unei singure infracţiuni. Unitatea naturală de infracţiune este

definită ca formă de unitate infracţională determinată de unicitatea

acţiunii sau inacţiunii, de unicitatea rezultatului ca şi de unicitatea formei

de vinovăţie cu care este săvârşită infracţiunea:

- simplă - caracterizată sub raport obiectiv printr-o singură acţiune

sau inacţiune, printr-un singur rezultat, iar subiectiv printr-o formă de

vinovăţie;

- continuă - caracterizată prin prelungirea, în chip natural, a acţiunii

sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii, obiective, după

consumare până la intervenţia unor forţe contrare;

- deviată - caracterizată prin aceea că făptuitorul, prin activitatea

sa, lezează o altă valoare socială ori fapta este îndreptată împotriva altei

140

Page 141: infractiune corelativa - luare si dare de mita

persoane decât celei vizate iniţial (fie datorită greşitei manipulări a

faptelor sale, fie datorită erorii cu privire la persoana vizată).

În opinia unor autori213 se susţine că, datorită legăturii naturale

care uneşte acţiunea sau inacţiunea (chiar la intervale de timp diferite) a

două sau mai multor fapte, prin care se concretizează două sau mai

multe din conţinuturile alternative ale infracţiunii de luare de mită, se dă

naştere unei unităţi naturale de infracţiune, incompatibilă cu infracţiunea

continuată.

După opinia altor autori214 se susţine ideea că, infracţiunea de

luare de mită, "capătă caracterul de infracţiune continuată atunci când

banii sau alte foloase sunt emise în rate succesive".

Poate exista infracţiune continuată şi atunci când, acţionând în

realizarea aceleiaşi rezoluţii, subiectul cere sau primeşte în mod repetat,

de la aceeaşi persoană (fără să existe o înţelegere prealabilă), diferite

sume de bani ori alte foloase pentru îndeplinirea unor acte de serviciu.

Fapta paznicului care a solicitat de la diferiţi inculpaţi ca în

schimbul unor avantaje materiale să le permită să sustragă din depozitul

unităţii tablă de cupru, în schimbul unei sume de bani ce urma să fie

primită de la fiecare în parte, constituie infracţiune de luare de mită, dar

nu îmbracă forma infracţiunii continuate. Chiar dacă mituitorii au achitat

suma de bani la diferite intervale de timp, avantajele materiale promise

nu sunt de natură a transforma infracţiunea de luare de mită (deja

consumată), din infracţiune momentană în infracţiune continuată215.

Caracterul continuat al infracţiunii de luare de mită este dat nu de

foloasele pretinse sau primite fracţionat, ci de pretinderea acestora în

timp, deoarece infracţiunea continuată este o infracţiune săvârşită

213 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 103214 S. Kahane, op. cit., p. 135215

Dorin Ciuncan - “Infracţiunea de luare de mită în forma continuată” în Dreptul nr. 4-5/1991, p. 70

141

Page 142: infractiune corelativa - luare si dare de mita

fracţionat, în timp.

Pentru existenţa unei infracţiuni continuate este necesar, sub

aspect subiectiv, ca făptuitorul să-şi fi reprezentat, în momentul luării

hotărârii, activitatea infracţională desfăşurată ulterior, în ansamblul ei.

Nu va putea exista infracţiune de luare de mită, ci un concurs de

infracţiuni, atunci când mituitorul plănuieşte să săvârşească fapte penale

ori de câte ori va putea. În această situaţie rezoluţia nu este determinată.

Practica judiciară a demonstrat că infracţiunea de luare de mită se

poate comite în concurs cu alte infracţiuni, atunci când actul contrar

îndatoririlor de serviciu îndeplinit de subiect constituie, prin el însuşi,

infracţiune.

Astfel, în practică, s-a decis că faptele unui contabil de a nu

înregistra plusurile constatate în gestiunea unui inculpat şi de a împărţi

ulterior cu el banii echivalenţi plusului în gestiune (toate acestea în baza

unei înţelegeri prealabile), constituie complicitate la delapidare şi, în

concurs real, infracţiunea de luare de mită216.

Fapta unui medic de a elibera certificat de concediu medical unei

persoane fără să o fi examinat, în schimbul unor foloase materiale,

constituie, pe lângă infracţiunea de luare de mită, şi infracţiunea de fals

intelectual217.

Infracţiunea de dare de mită poate îmbrăca forma infracţiunii

continuate atunci când toate cerinţele prevăzute în art.4, alin.2 C. penal

sunt îndeplinite.

Pluralitatea persoanelor mituite nu exclude, de principiu, forma

continuată de săvârşire, atâta vreme cât la baza. tuturor acţiunilor de

mituire s-a aflat o rezoluţie unică. În asemenea situaţii este necesar să

216 Trib. Supr., secţ. pen., Dec. nr. 1205/1985, în "C.D.", p. 315217

Trib. mun. Buc, secţ. a-II-a pen, Dec. nr. 129/1993, "Culegere de practică judiciară pe anul 1993", Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1994, p. 154

142

Page 143: infractiune corelativa - luare si dare de mita

se verifice, cu toată atenţia, dacă nu cumva existenţa mai multor

persoane mituite implică reînnoirea, în fiecare caz în parte, a hotărârii de

a da mită, ceea ce ar face inaplicabile prevederile art. 41 alin. 2 Cod

penal.

În practica judiciară s-a considerat că o persoană care,

transportând cu autocisterna mari cantităţi de vin, sustrage o parte din

vin (parte pe care o înlocuieşte cu apă) prin acte repetate, săvârşite pe

baza unei rezoluţii unice are de la început reprezentarea că va trebui să

dea mită persoanelor însărcinate să preia vinul (la beneficiar) după

luarea de către ei a probelor pentru analiză.

În aceste condiţii, făptuitorul este conştient că, de câte ori va preda

vinul (diluat de el cu apă) va trebui să dea mită pivnicerilor şi, ca atare,

darea repetată de mită are caracterul unei infracţiuni continuate218.

Între cele trei activităţi incriminate ca dare de mită (promisiunea,

oferirea şi darea de bani ori alte foloase) există o legătură naturală, în

sensul că: săvârşirea celei din urmă este urmarea firească a primelor

două. Tocmai această legătură, în care, darea banilor reprezintă

finalitatea promisiunii, face ca acţiunile subsecvente să constituie,

împreună cu cea care le precede, o "unitate naturală" de infracţiune,

incompatibilă cu infracţiunea continuată dar cu toate consecinţele care

decurg din această caracterizare juridică în ceea ce priveşte: curgerea

termenului de prescripţie, incidenţa actelor de amnistie şi graţiere,

aplicarea legii mai favorabile. determinarea locului săvârşirii infracţiunii.

Practica instanţei supreme a demonstrat că: fapta unei persoane

care a oferit o sumă de bani unui paznic, pentru ca aceasta să-i permită

să sustragă păsări pe care le avea în pază şi de a participa împreună la

sustragere, constituie pentru aceasta, furt calificat şi dare de mită în

concurs, iar pentru paznic, furt calificat şi luare de mită, de asemenea, în

218 Trib Supr., Secţ. Pen. dec. nr. 3082/1986, C.D., p. 283

143

Page 144: infractiune corelativa - luare si dare de mita

concurs219. Mituitorul nu poate fi exonerat de răspunderea penală ce-i

incumbă pentru instigare, prin încadrarea faptei numai ca dare de mită,

conform art. 255 Cod penal.

Conform art. 33 Cod penal, există concurs de infracţiuni:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi

persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele;

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană,

datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs,

întruneşte elementele mai multor infracţiuni. Există "eroare de fapt" (art.

51) şi nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când

făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei

stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul

nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. În schimb, conform

art. 75 Cod penal, următoarele împrejurări constituie circumstanţe

agravante:

- săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

- săvârşirea infracţiunii prin metode ori mijloace care reprezintă

pericol public;

- săvârşirea faptei din motive josnice;

- săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în

vederea comiterii faptei;

- săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de o

calamitate

219 Trib Supr., Secţ. Pen. dec. nr. 804/1984, C.D., p. 291

144

Page 145: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL V

Secţiunea I - Regim sancţionator

Potrivit art. 254 alin.1 Cod penal, luarea de mită, în variantă

simplă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar în variantă

agravantă (art. 254 alin. 2 C. pen.) pedeapsa este închisoarea de la 3 la

15 ani.

Conform Legii nr. 12/1990, modificată prin Legea nr. 42/1991, în

cazul săvârşirii faptei de către funcţionari împuterniciţi să constate

infracţiuni sau contravenţii sancţionate de acest act normativ ori să le

instrumenteze, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 14 ani, întrucât art.

5 din legea amintită prevede că, în aceste cazuri, minimul şi maximul

prevăzut de art. 254 alin. 1, se majorează cu doi ani.

Potrivit art. 254 alin. 3 Cod penal, banii, valorile sau orice alte

bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea

nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în

bani.

Când se constată existenţa unor circumstanţe atenuante,

pedepsele de mai sus se reduc sub minimul special (dar nu mai jos de

trei luni, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. c din Cod penal),

întrucât minimul special al pedepsei este de 3 ani. Dacă se constată

existenţa unor circumstanţe agravante, conform art. 78 Cod penal, se

poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special, iar dacă maximul

145

Page 146: infractiune corelativa - luare si dare de mita

special este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani220.

Art. 254 Cod penal prevede pe lângă pedeapsa principală a

închisorii şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi;

drepturile al căror exerciţiu poate fi interzis sunt arătate în art. 64 Cod

penal, iar durata interzicerii poate fi stabilită - aşa cum prevede art. 53 lit.

a, Cod penal - de la 1 la 10 ani.

În cazul luării de mită aplicarea pedepsei complimentare este

obligatorie; aceasta înseamnă că instanţa nu este obligată să mai

verifice în fiecare caz în parte, dacă faţă de natura şi gravitatea faptei,

de împrejurările cauzei şi persoana infractorului, pronunţarea ei este sau

nu necesară. Dar, deşi obligatorie, pedeapsa complimentară a

interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată decât dacă pedeapsa

principală este închisoarea de cel puţin 2 ani, aşa cum se prevede în art.

65 alin.1 şi 3 Cod penal.

Printre drepturile al căror exerciţiu poate fi interzis, art. 64 Cod

penal prevede la lit. c dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o

profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvârşirea

infracţiunii.

Pedeapsa accesorie. Potrivit art. 71 Cod penal condamnarea la

pedeapsa cu închisoarea atrage de drept - ca pedeapsă accesorie -

interzicerea tuturor drepturilor arătate în art. 64 C. pen., din momentul în

care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea

executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă,

ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Cum printre drepturile prevăzute în art. 64 C. pen. figurează la lit. c şi

dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura

aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii,

220 Codul penal şi Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea nr. 140/1996 şi Legea

nr. 141/1996

146

Page 147: infractiune corelativa - luare si dare de mita

rezultă că, în caz de condamnare pentru luare de mită, făptuitorului îi

este interzis, pe perioada sus-menţionată, dreptul de a exercita o funcţie

de natura celei pe care a traficat-o. Această constatare este valabilă şi

pentru cazul în care pedeapsa se execută la locul de muncă, deoarece

potrivit art. 71 alin. 3 Cod penal, în asemenea situaţie numai interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e - nu şi a celui de la lit. c - este

lăsată la aprecierea instanţei.

Confiscarea specială. Potrivit art. 254 alin. 3 C. penal, banii,

valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se

confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la

plata echivalentului lor în bani. Temeiul juridic al confiscării îl constituie

textul art. 118 lit. c, C. penal (astfel: lucrurile care au fost date pentru a

determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor).

Asupra naturii juridice a confiscării, în cazul luării de mită s-au

purtat discuţii, părerile fiind împărţite.

Unii autori221, au considerat confiscarea în mituire ca pedeapsă

complimentară; alţii222 ca o pedeapsă accesorie, care şi-ar produce

efectele de plin drept din momentul aplicării pedepsei principale, fără ca

instanţa competentă să fie obligată să o prevadă în dispozitivul hotărârii.

Literatura juridică şi practica judiciară mai recentă sunt unanime în

a considera confiscarea prevăzută de art. 254 C. pen. că nu este o

pedeapsă ci o măsură de siguranţă (confiscarea specială). Legiuitorul a

trebuit să o prevadă expres, în textul consacrat luării de mită, deşi

existau dispoziţiile art. 118 C. pen. pe de o parte, pentru a-i sublinia

caracterul obligatoriu, iar pe de altă parte, pentru a reglementa situaţia -

neprevăzută în art. 118 C. pen. - în care banii ori celelalte foloase care

221 I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, "Tratat de drept şi procedură penală;", vol. III, ediţia a II-a, p. 238222

I. Munteanu, "Corupţia funcţionarilor publici în dreptul penal român", citat de V. Dobrinoiu

147

Page 148: infractiune corelativa - luare si dare de mita

au făcut obiectul mitei nu se mai găsesc223.

În legătură cu confiscarea specială prevăzută de art. 254 C. pen.

în teorie şi practică s-au ridicat mai multe probleme, printre care:

1. De ce art. 254 alin. 1 C. pen. foloseşte pentru a desemna

obiectul mitei expresia "bani sau alte foloase'; iar art. 254 alin. 3 C. pen.

utilizează pentru a indica obiectul confiscării expresia "bani valori sau

orice alte bunuri "?

Explicaţia este următoarea: obiectul mitei, constând în bani sau

alte foloase poate fi şi de natură nepatrimonială; ori art. 254 alin. 3 care

instituie obligaţia confiscării bunurilor ce au făcut obiectul luării de mită

nu putea să vizeze avantajele nepatrimoniale sau neevaluabile în bani

(situaţie în care se va putea însă dispune, când ar fi cazul, restabilirea

situaţiei anterioare, conf. art.170 C. proc. pen.)224.

2. .Operează confiscarea şi asupra bunurilor imobile?

Codul nostru penal, care vorbeşte de confiscarea banilor, valorilor

sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul luării de mită,

îndreptăţeşte opinia că nu numai bunurile mobile, ci şi cele imobile pot fi

supuse confiscării speciale.

3. Ce se întâmplă dacă banii sau bunurile supuse confiscării provin

din sustrageri din avutul public, pentru care mituitorul a fost trimis în

judecată, alături de autorul luării de mită?

În acest caz, suma sau bunurile nu se confiscă, ci trebuie restituite

unităţii păgubite.

4. În cazurile în care infracţiunea de luare de mită a fost comisă în

participaţie, obligaţia de a plăti echivalentul în bani al bunurilor sau

valorilor primite ca mită, atunci când ele nu se mai găsesc, este solidară

sau nu?

223 V. Dobrinoiu,” Corupţia în dreptul penal român “, Bucureşti, 1995, p. 167 224

S. Kahane, op. cit. p. 136

148

Page 149: infractiune corelativa - luare si dare de mita

În această situaţie este necesar ca instanţa să stabilească pentru

fiecare participant ce anume bunuri sau valori i-au revenit şi să-l oblige,

separat, la plata echivalentului în bani al acestora, bineînţeles, în

măsura în care ele nu se mai găsesc şi deci nu se mai pot confisca în

natură.

5. În cazul în care obiectul mitei I-a constituit o sumă de bani, pe

care autorul a folosit-o pentru cumpărarea unui bun, acest bun care a

luat Iocul sumei primite ca mită, va fi confiscat în baza art. 254 alin. 3 C.

pen.?

În literatura juridică este dominantă ideea că lucrurile care au luat

locul altor lucruri iniţial dobândite prin infracţiune trebuie confiscate ele

însele ca "lucruri dobândite prin infracţiune", deoarece "banii sau

lucrurile substituite sunt tot atât de fără drept şi ilicit deţinute ca şi

lucrurile sau banii cărora li s-au substituit"225.

Infracţiunea de dare de mită este sancţionată cu închisoare de la 6

luni la 5 ani. Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi se

poate aplica de instanţa de judecată dacă pedeapsa principală stabilită

este închisoarea de cel puţin 2 ani şi se apreciază a fi necesară.

În cazul dării de mită, confiscarea specială operează atunci când

infracţiunea se comite prin oferire şi prin dare de bani sau alte foloase,

nu însă în varianta săvârşirii faptei prin promisiunea unor asemenea

foloase.

Dacă mita a fost primită, oferită sau dată, ca urmare a

constrângerii, nu se va proceda la aplicarea măsurii de siguranţă, a

confiscării speciale, ci în baza art. 255 alin. 5 c. pen., bunurile care au

făcut obiectul dării de mită, vor fi restituite persoanei care le-a dat.

225 V. Dongoroz, "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti,

1970, p. 322

149

Page 150: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Potrivit art. 255 alin. 3 C. pen., mituitorul nu se pedepseşte dacă

denunţă autorităţii fapta înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat

pentru acea infracţiune.

Pentru a opera această cauză de nepedepsire este necesar să se

constate întrunirea a trei condiţii.

O primă condiţie este ca mituitorul să denunţe fapta. Aceasta nu

presupune neapărat introducerea unui denunţ propriu-zis, în forme

prescrise de lege. Fapta se consideră denunţată, de pildă, şi în cazul în

care mituitorul, fiind urmărit pentru o altă infracţiune, face o declaraţie

prin care aduce la cunoştinţa organului de urmărire penală, fapta sa de

dare de mită, precum şi fapta funcţionarului care a primit mita şi, în urma

acestui denunţ, se pornesc cercetările. Nu constituie însă o denunţare,

în sensul art. 255 C. penal, recunoaşterea făcută de făptuitor în faţa

organului de urmărire penală care a constatat săvârşirea infracţiunii de

dare de mită.

A doua condiţie este ca denunţarea să fie făcută unei autorităţi. În

lipsa unei precizări a legii, denunţarea poate fi făcută şi unei autorităţi

necompetente a efectua urmărirea penală în această materie întrucât, în

acest caz, autoritatea care a primit denunţul va sesiza de îndată organul

de urmărire competent.

A treia condiţie este ca denunţarea să fie făcută mai înainte ca

organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire.

În cazul în care mituitorul denunţă fapta autorităţii, în termenul

stabilit de lege, se va pronunţa soluţia încetării urmăririi, în baza art. 11,

pct.1, lit. c, C. pr. pen, combinat cu art. 255 alin. 3 C. pen, iar în faza

judecăţii, încetarea procesului penal, potrivit art. 11, pct. 2, lit. b, Cod

proc. penal , combinat cu art. 255, alin. 3, C. penal.

150

Page 151: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a II a: Comparaţia sancţiunilor din codul penal

românesc cu sancţiunile din alte legislaţii penale.

Codul penal spaniol incriminează faptele de corupţie pasivă în cap.

IX, intitulat "Despre mituire" din titlul VII "Infracţiuni săvârşite de

funcţionarii publici în exercitarea atribuţiilor de serviciu". Potrivit art. 385,

infracţiunea de luare de mită săvârşită pentru a îndeplini un act relativ la

serviciu, act care constituie o infracţiune, va fi sancţionată cu

închisoarea de la 6 luni şi o zi la 6 ani şi amendă în valoarea darului

până la de trei ori valoarea acestuia.

Potrivit art. 387, atunci când darul solicitat, primit sau promis are

ca obiect neîndeplinirea unui act pe care funcţionarul era obligat să-l

îndeplinească în exerciţiul funcţiei, pedeapsa va fi închisoarea de la o

lună şi o zi la 6 luni şi amendă de la valoarea darului până la de trei ori

valoarea acestuia.

Aşa cum se observă, legea penală spaniolă face, de asemenea,

deosebire între favorurile primite de funcţionarul public pentru a îndeplini

un act ilicit de cele primite pentru a efectua un act licit.

Specific legii spaniole este însă deosebirea pe care o face între

luarea de mită săvârşită de funcţionar pentru a îndeplini un act privitor la

funcţia sa şi luarea de mită comisă pentru a nu îndeplinii un act privitor la

funcţia sa, sancţionând mai puţin sever această din urmă activitate226.

Regimul sancţionator al legii spaniole este mai puţin aspru decât

cel al legii române. În România, fenomenul infracţional de corupţie a

226 "' Codigo Penal y legislation complementaria, decimoseptimana edition, actualizada a septembre

de 1992, Editorial Civitas, S.A, Espana, Madrid, 1992

151

Page 152: infractiune corelativa - luare si dare de mita

scăpat de sub control, fapt pentru care a fost necesară modificarea

regimului sancţionator (prin Legea nr. 140/1996) prin înăsprirea

acestuia.

Darea de mită este incriminată tot în cap. IX, la art. 391, potrivit

acestui articol, comite această infracţiune acela care prin daruri, cadouri,

oferte sau promisiuni corupe sau încearcă să corupă pe funcţionarul

public ca să accepte pretenţiile sale; el va fi pedepsit cu aceeaşi

pedeapsă ca şi funcţionarul.

Potrivit art. 392, când coruperea are loc, spre a interveni într-o

cauză penală în favoarea inculpatului, de către soţ/soţie sau de către

frate/soră, se va aplica mituitorului numai o amendă echivalentă. cu

valoarea darului fără a fi mai mică de 100.000 pesetas.

Art. 393 prevede că, în toate cazurile, darurile vor fi confiscate.

Legea spaniolă incriminează în acelaşi text, atât fapta consumată cât şi

tentativa la corupţia activă. Legea română nu se referă la tentativă,

deoarece darea de mită, ca şi luare - de mită, sunt concepute ca

infracţiuni cu consumare anticipată227.

De asemenea, legea spaniolă prevede o cauză de atenuare a

pedepsei necunoscută de legea română şi anume când coruperea

funcţionarului are loc pentru a uşura situaţia penală a unei rude.

Codul penal german incriminează în capitolul 29 "Infracţiuni de

serviciu" ca infracţiune de luare de mită fapta funcţionarului sau

angajatului special pentru serviciul public care pretinde, lasă să i se

promită sau acceptă un folos, ca recompensă, nu numai pentru că va

îndeplini un act care intră în atribuţiile sale de serviciu şi prin aceasta îşi

va încălca obligaţiile de serviciu, dar şi pentru că a îndeplinit un

asemenea act, pedeapsa este privaţiunea de libertate de la 6 luni până

227 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 251

152

Page 153: infractiune corelativa - luare si dare de mita

la 10 ani, iar în cazurile mai uşoare privaţiunea de libertate până la 3 ani

sau amendă. De asemenea, se pedepseşte mai grav în situaţia de mai

sus judecătorul sau arbitrul dacă a îndeplinit un act care intră în

atribuţiile sale judiciare şi prin aceasta şi-a încălcat îndatoririle judiciare.

Se poate observa că legea germană incriminează ca luare de mită

atât fapta funcţionarului care primeşte foloase înaintea îndeplinirii unui

act relativ la funcţia sa, cât şi fapta de a primi asemenea foloase după ce

a îndeplinit un act relativ la funcţia sa, prevăzând aceleaşi limite de

pedeapsă pentru ambele ipoteze menţionate. Legea penală română le

incriminează distinct.

Codul penal model american incriminează în capitalul intitulat

"Infracţiuni contra administraţiei publice faptele de mituire şi influenţă

corupătoare (art. 240). De remarcat că luarea de mită şi darea de mită

"bribery" sunt incriminate printr-o unică dispoziţie legală. Astfel, o

persoană este vinovată de mituire, infracţiune de gradul 3, dacă oferă,

transmite sau este de acord să transmită prin altul, ori pretinde, acceptă

sau este de acord să accepte prin altul orice beneficiu bănesc, răsplată,

recompensă, pentru decizia, opinia, recomandarea, votul dat în favoarea

unei persoane sau pentru exercitarea într-un fel sau altul a libertăţii de

decizie ca funcţionar public, ca reprezentant oficial de partid sau ca

alegător.

De asemenea, în art. 240 - 3 este incriminată fapta funcţionarului

care solicită, acceptă sau este de acord să primească orice beneficiu

bănesc ca recompensă (răsplată) pentru că a dat o decizie, şi-a

exprimat o opinie, a făcut o recomandare sau a dat un aviz favorabil ori

şi-a exercitat dreptul de decizie în favoarea unei persoane, ori pentru că

şi-a încălcat obligaţiile de serviciu.

De observat că legea penală americană ca şi legea română

incriminează ca o faptă autonomă oferirea, acordarea de foloase

153

Page 154: infractiune corelativa - luare si dare de mita

funcţionarului după ce şi-a îndeplinit un act privitor la funcţia sa şi fără

vreo înţelegere prealabilă. Spre deosebire însă de legea romană, legea

penală americană incriminează nu numai primirea de către un funcţionar

a unor foloase dar şi solicitarea de către funcţionar a unor favoruri după

ce a îndeplinit un act privitor la funcţia sa. De asemenea, legea penală

americană incriminează primirea de foloase post factum şi atunci când

se referă la acte de încălcare a îndatoririlor de serviciu, pe când legea

română are în vedere numai actele la care funcţionarul era obligat.

Codul penal bulgar adoptat în anul 1968 şi modificat prin Legea

pentru modificarea şi completarea codului penal din anul 1975

incriminează "mita" în art. 301-307 din capitolul "Infracţiuni împotriva

activităţii organelor de stat şi ale organizaţiilor obşteşti".

Potrivit art. 301, infracţiunea de luare de mită constă în primirea -

de către un funcţionar - a unui dar sau a oricărui alt folos material, în

legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu.

Este de observat că, în Codul penal bulgar, acţiunea ce constituie

elementul material al infracţiunii nu trebuie să preceadă efectuarea

actului de serviciu; primirea efectivă a darului sau folosului reprezintă, în

aceste condiţii, o remuneraţie nu numai pentru ceea ce se va săvârşi, ci

şi pentru ceea ce s-a săvârşit, spre deosebire de legea penală română

care incriminează distinct fapta în această din urmă ipoteză ca fiind

infracţiunea de primire de foloase necuvenite.

154

Page 155: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CAPITOLUL VI

Secţiunea I - Necesitatea completării cadrului legislativ pentru creşterea eficienţei în combaterea corupţiei.

Oricât de democratică şi bine organizată ar fi o societate, dacă nu

ar dispune de cadre competente, devotate şi corecte, nu ar fi posibilă

buna funcţionare a aparatului de stat şi a tuturor funcţiilor sociale.

Funcţionarii reprezintă sistemul nervos al oricărui organism social, ei

sunt chemaţi să asigure funcţionarea ireproşabilă a organismului social

pe baza principiilor care caracterizează statul de drept.

Pentru a asigura buna desfăşurare a activităţilor de interes public,

precum şi pentru a se preveni şi combate faptele antisociale grave

susceptibile să stânjenească, să împiedice sau să aducă atingere

acestei activităţi, este necesară intervenţia legii penale. Se impune

sancţionarea severă a acelor funcţionari care au o comportare incorectă

făcând din funcţia lor o sursă de venituri în detrimentul societăţii.

Deoarece corupţia, în perioada pe care o parcurgem, cunoaşte o

accentuare fără precedent şi la toate nivelurile, legiuitorul a fost obligat

să intervină prin sporirea pedepselor, cât şi prin prevederea unor

variante agravante în funcţie de calitatea făptuitorului.

Tot pentru stăvilirea fenomenului corupţiei, în România a luat fiinţă

o serie de organisme cu scopul de a stabili sfera de manifestare a

acestui fenomen, de a limita extinderea şi de a acţiona pentru

combaterea acestuia. Aceste organisme se prezintă sub forma unor

comisii la nivelul Parlamentului României pentru investigarea unor

155

Page 156: infractiune corelativa - luare si dare de mita

abuzuri sau cazuri de corupţie, semnalate în anumite domenii ale vieţii

sociale. Au fost înfiinţate anumite structuri permanente care acţionează

în cadrul diferitelor autorităţi publice. Astfel, a fost înfiinţată Direcţia de

supraveghere şi control vamal care funcţionează în cadrul Ministerului

de Finanţe şi Brigada pentru combaterea crimei organizate şi corupţiei în

cadrul Inspectoratului General al Poliţiei. De menţionat că, pe baza

prevederilor Constituţiei, a fost înfiinţată Curtea de Conturi cu importante

atribuţii în domeniul verificării modului în care se administrează şi

gestionează averea publică sau de interes public.

Limitele pedepsei aplicate în cazul art. 254 C. penal au fost

modificate prin Legea nr. 140/1996; astfel, în art. 254 (înainte de

modificare prin prezenta lege) fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3

la 10 ani, pe când în actualul conţinut legal al art. 254 C. penal, fapta se

pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani în varianta tip. Pentru

creşterea eficienţei în combaterea corupţiei recomandabil ar fi mărirea

minimului special al acestei infracţiuni, nu numai a maximului special al

infracţiunii.

Pe viitor, legiuitorul ar trebui să facă o diferenţiere privind regimul

sancţionator în funcţie de calitatea subiectului activ, de urmările faptei,

de calitatea actului.

Astfel, pedeapsa trebuie să fie mai aspră în cazul faptei de luare

de mită săvârşită de un judecător sau de o altă persoană cu atribuţii

judiciare, cât şi în cazul dării de mită când este comisă pentru coruperea

unui judecător sau arbitru.

156

Page 157: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Secţiunea a II a - Propuneri pentru un regim de

sancţionare diversificat în noul Cod Penal

Opinia publică din România consideră că adoptarea unor soluţii

eficiente de combatere şi prevenire a acestui fenomen trebuie să

conducă atât la, înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care generează acte

de corupţie în diferite sectoare, cât şi la diversificarea sistemului de

sancţiuni şi pedepse aplicate indivizilor cu comportamente coruptive228.

În urma unui sondaj, s-a solicitat populaţiei investigate să-şi

expună opiniile cu privire a ceea ce consideră ea fundamental pentru

combaterea şi prevenirea fenomenului de corupţie, rezultând în acest

sens patru categorii principale de propuneri229.

A) Propuneri cu caracter legislativ

Majoritatea subiecţilor au optat pentru îmbunătăţirea legislaţiei, a

modului ei de aplicare, cât şi pentru îmbunătăţirea sistemului

sancţionator.

În primul caz, măsurile specifice ar fi:

- legi mai aspre decât cele existente;

- legi mai adecvate decât cele existente;

- aplicarea mai fermă şi corectă a legilor

În al doilea caz:

- aplicarea unor pedepse mai aspre;

- privarea de libertate;

- sporirea cuantumului amenzilor

- pedeapsa capitală;

- confiscarea averii;

228 Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, "Corupţia şi crima organizată în România”, Buc., 1994, p. 153229 Idem, p. 157

157

Page 158: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- suspendarea din funcţii publice230.

B) Propunerile cu caracter economic se extind pe o gamă largă, de

la sugerarea unei soluţii care vizează optimizarea procesului până la

cele care au ca scop controlul sever instituit asupra căilor ilicite de

dobândire a unor resurse fără muncă.

Majoritatea acestor propuneri se referă la necesitatea accelerării

procesului de reformă şi de privatizare apreciate ca, desfăşurându-se în

mod inadecvat şi întârziind nepermis de mult, situaţii de natură a facilita

ambiguităţile de care profită mai ales cei corupţi.

Atât adoptarea legislaţiei economice mai severe, mai adecvate, cât

şi intensificarea Gărzii financiare, se înscriu în tendinţa de apreciere a

corupţiei ca un efect al absenţei măsurilor punitive.

În acest context, nefastul fenomen este privit mai puţin ca un act

infracţional, cât ca o consecinţă şi chiar cauză a erorilor distorsiunilor şi

ambiguităţilor unei tranziţii echivoce care epuizează resursele

economice şi financiare instituţionalizând criza în plan economic.

Corupţia există, par să sugereze opiniile subiecţilor, pentru că

există şomaj, pentru că oamenii nu mai muncesc cum trebuie, pentru că

economia nu mai funcţionează cum trebuie, pentru că legislaţia

economică este inadecvată şi pentru că apărătorii legalităţii economice

nu-şi fac datoria aşa cum ar trebui231.

C) Propunerile cu caracter politic în principal se referă la:

I Schimbări cu caracter politic - măsurile specifice, în acest caz, ar

fi:

- guvern de coaliţie;

- schimbarea (remanierea) guvernului;

- venirea opoziţiei la putere;230 Ibidem, p. 158231

Ibidem, p.162

158

Page 159: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- alegeri anticipate;

- schimbarea preşedintelui;

- reinstaurarea monarhiei.

II Funcţionarea mai adecvată a instituţiilor politice şi de stat. În

această situaţie, măsurile specifice ar fi:

- demiterea din funcţie a demnitarilor corupţi mergând până la

excluderea din viaţa politică;

- moralitatea mai mare a guvernanţilor şi oamenilor politici

- depolitizarea funcţiilor publice şi administrative;

- comisii în toate instituţiile statului şi la nivel naţional;

- o platformă politică mai adecvată situaţiei ţării;

- reducerea numărului de partide politice;

- respectarea promisiunilor făcute de partidul de guvernământ şi

preşedinte în campania electorală ,

- mai multă fermitate, control şi competenţă din partea guvernului şi

preşedintelui ţării;

- demiterea foştilor demnitari comunişti din viaţa politică;

- delimitarea puterilor în stat ,

- activitatea mai eficientă a Parlamentului232

D) Alte propuneri. În afara măsurilor menţionate, o parte mai mică

din populaţia investigată (3,9%) a propus un număr de soluţii pentru

prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie, care nu pot fi

clasificate în categoriile precedente. Dintre ele, pot fi menţionate

următoarele:

- atitudini mai severe din partea opiniei publice;

- dezvăluirea publică a tuturor actelor de corupţie prin intermediul

radioului şi televiziunii;

232 Ibidem, p. 163

159

Page 160: infractiune corelativa - luare si dare de mita

- judecarea publică a celor corupţi;

- schimbarea mentalităţii oamenilor printr-o educaţie mai adecvată;

- educaţia în spiritul valorilor religioase;

- programe de educaţie speciale în sprijinul tinerilor şi adulţilor,

- educaţia în spiritul deplinei personalităţi

- eliminarea birocraţiei din viaţa publică;

- implicarea sindicatelor în lupta contra corupţiei233

Toate aceste măsuri sunt menite să asigure o eficienţă mai mare

în prevenirea corupţiei, printr-o activitate de şcolarizare educativă şi

formativă corespunzătoare.

Urmând exemplele altor ţări care se confruntă cu acest fenomen

antisocial, organismeIe de prevenire din ţara noastră trebuie să-şi fixeze

programele de luptă împotriva corupţiei pe o bază ştiinţifică, în funcţie de

exigenţele sociale şi imperativele economice şi politice, elaborând şi

experimentând multiple soluţii întemeiate pe cercetarea etiologică şi

practică a acestui fenomen.

De asemenea, ar fi necesar un act normativ, al căror norme să

oblige toate structurile vieţii economice, politice şi sociale, ca activitatea

lor să fie transparentă, aşa cu este, spre exemplu Legea nr. 93-122 din

Franţa.

Se impune o reglementare prin care să se extindă sfera

infracţiunilor de corupţie şi la faptele antisociale săvârşite în alte

sectoare de activitate, cum ar fi: acordarea unor credite de către unităţi

din sistemul financiar-bancar cu încălcarea Iegii, obţinerea şi folosirea

unor informaţii ce nu sunt date publicităţii, asocierea în organizarea unor

societăţi, fundaţii sau firme economice fictive.

233 Ibidem, p. 164

160

Page 161: infractiune corelativa - luare si dare de mita

În sfârşit, s-ar impune o reglementare mai severă privind

sancţionarea unor infracţiuni care se află în legătură directă cu

fenomenul corupţiei, cum sunt: tăinuirea, favorizarea, falsul şi uzul de

fals, contrabanda cu bunuri şi alte valori, asocierea în scopul săvârşirii

unor fapte antisociale.

161

Page 162: infractiune corelativa - luare si dare de mita

CONCLUZII

În cuprinsul prezentei lucrări am tratat succint noţiunea de

corupţie, conţinutul, formele şi întinderea ei în plan social, analizând, în

principal, luarea de mită, infracţiunea cel mai des întâlnită şi cu un

spectru larg de consecinţe asupra relaţiilor sociale (corelată şi relativ

interdependentă cu darea de mită). De altfel, luarea şi darea de mită

sunt şi cel mai reglementate atât în legea penală şi procesual-penal

română, cât şi în sistemele de drept comparat.

Formele, metodele, sancţiunile, competenţele şi procedura de

urmărire şi judecată ale infracţiunilor de luare şi dare de mită, cunosc o

dezvoltare prioritară în jurisprudenţă şi chiar în diferitele reuniuni

naţionale şi internaţionale cu caracter juridic (seminarii, sesiuni de

comunicări, schimburi de experienţă), tocmai datorită frecvenţei şi

periculozităţii acestor infracţiuni.

Din analiza acestor infracţiuni se desprind următoarele concluzii:

deşi sunt numeroase şi de o mare varietate, au fost incluse într-un titlu

unic, deoarece ele reprezintă o trăsătură esenţială comună, constând în

aceea că, prin săvârşirea lor, se aduce atingerea unor relaţii de aceeaşi

natură, relaţii privesc activitatea de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Activităţile de interes public, ca şi celelalte activităţi reglementate

de lege, se realizează prin intermediul funcţionarilor publici. Faptele de

încălcare care pot prejudicia grav activitatea de serviciu, ca şi interesele

legale ale persoanelor, precum şi faptele săvârşite de particulari în

legătură cu atribuţiile de serviciu ale celor dintâi, pot aduce şi ele grave

prejudicii activităţii de serviciu.

162

Page 163: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Aceste infracţiuni au ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la

buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu. Prin incriminarea faptelor

incluse în această categorie de infracţiuni, în unele cazuri, s-a urmărit, în

subsidiar, şi apărarea altor relaţii sociale care pot fi vătămate prin

săvârşirea lor.

De exemplu: prin incriminarea abuzului în serviciu contra

intereselor publice s-a urmărit, în afară de asigurarea bunei desfăşurări

a activităţii de serviciu, şi ocrotirea patrimoniului. De regulă, aceste

infracţiuni sunt lipsite de un obiect material. Totuşi, când acţiunea

incriminată este exercitată direct asupra unui bun, există şi un

asemenea obiect.

Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, sunt infracţiuni

cu subiect calificat, existenţa lor fiind condiţionată de calitatea specială a

făptuitorului, care trebuie să fie un funcţionar public.

În ceea ce priveşte coautorul, pentru existenţa acestuia, în cazul

infracţiunilor care au ca subiect numai un funcţionar public sau alt

funcţionar, este necesar ca făptuitorul care săvârşeşte actele de

executare să aibă calitatea specială cerută de legea autorului.

Participantul care săvârşeşte acte de executare, dar nu are

calitatea de funcţionar public sau alt funcţionar, răspunde pentru

complicitate concomitentă în respectiva infracţiune. Instigator sau

complice poate fi orice persoană. Infracţiunile de serviciu sau în legătură

cu serviciul se realizează, sub aspectul elementului material, de cele mai

multe ori, printr-o acţiune.

De aceea, în cazul acestor infracţiuni, trebuie stabilită întotdeauna

sfera atribuţiilor de serviciu ale celui învinuit de săvârşirea faptei, pe

baza actelor normative care reglementează activitatea serviciului

respectiv. În cazul celorlalte infracţiuni (aici mă refer la cele în legătură

cu serviciul) acţiunea sau inacţiunea este distinctă de activitatea proprie

163

Page 164: infractiune corelativa - luare si dare de mita

serviciului, dar o influenţează pe aceasta într-un fel oarecare.

Caracterizată ca un fenomen social grav, corupţia cunoaşte în

toată lumea o amploare deosebită, extinzându-se în cele mai diferite

medii ale societăţii, la cele mai înalte nivele de organizare şi conducere,

cu ramificaţii extrem de variate, care depăşesc graniţele naţionale; se

creează uneori adevărate reţele (mafiote) conduse de infractori versaţi,

care în multe cazuri au funcţii mari în structurile economico-sociale şi

sunt consideraţi persoane onorabile.

Corupţia se intercondiţionează, de regulă, cu o diversitate de alte

infracţiuni: economice, financiar-bancare, vamale, falsuri, înşelăciuni,

sechestrare de persoane, şantaje etc.

Fenomenul corupţiei s-a dezvoltat tot mai mult şi mai diversificat în

timp, în ciuda reglementărilor şi a altor măsuri de eradicare, de stopare

sau măcar de micşorare a lui, devansând vizibil legislaţia penală.

Situaţia este generală în toate statele, dar mai pregnantă în ţările aflate

în curs de tranziţie. În aceste ţări legislaţia este încă, în mare parte, în

formare sau consolidare, este insuficient de fermă în raport cu

periculozitatea faptelor săvârşite, unde unele reglementări sunt uneori

neclare şi unde, pe lângă toate acestea, se manifestă şi un anumit

dispreţ faţă de lege şi organele chemate s-o aplice.

Nici România nu face excepţie de la o astfel de situaţie, ba mai

mult, cauzele arătate se manifestă mai pregnant, adăugându-se şi altele:

nivelul de trai scăzut, ratele mari ale şomajului, ale inflaţiei, precaritatea

asistenţei socio-medicale etc.

164

Page 165: infractiune corelativa - luare si dare de mita

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

G. Antoniu, Marin Popa, Şt. Daneş, “Codul penal pe înţelesul tuturor”, Editura Politică, Bucureşti, 1970G. Antoniu, Şt. Daneş, Marin Popa, “Codul penal pe înţelesul tuturor”, Ed. Societăţii Tempus, România - Bucureşti 1995Vasile Dobrinoiu, "Corupţia în Dreptul penal român", Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995Dicţionar Enciclopedic Român, vol. II D-J, Ed. Politică, Bucureşti, 1964Monitorul Oficial nr.222 din 24 sept.1938Monitorul Oficial nr.248/1943V. Dongoroz, Gh. Dărângă, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemeş, M. Popovici, P. Sârbulescu, V. Stoican "Noul Cod penal şi Codul penal anterior - prezentare comparativă", Editura Politică, Bucureşti. 1968 Codul penal şi Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea 140/1996 şi legea 141/1996Monitorul Oficial nr. 219/18.05.2000, Legea nr. 78 din 8 mai 2000Codul penal al RomânieiV. Dongoroz, S. Kahane, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca, "Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol.4, Partea specială", Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972O. A. Stoica, "Drept penal, Partea Specială", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti1976G. Antoniu, C-tin Bulai, Gh. Chivulescu, "Dicţionar juridic penal", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976S. Kahane, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Ed. Academiei, Bucureşti 1972V. Papadopol, lucrarea colectivă "Principii de drept", Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959 G. Antoniu, "Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968V. Dongoroz şi colectivul, "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Academiei, Bucureşti, 1963I. Oancea "Drept penal. Partea generală", Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971V. Dongoroz şi colab. "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", Ed Academiei, Bucureşti, 1972 O. A. Stoica "Drept penal. Partea specială", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, I976R. M. Stănoiu - op. Cit. p. 8, V. Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939C. Bulai, "Drept penal român. Partea generală", vol.I, Casa de editură şi presă "Şansa", Bucureşti, 1992

165

Page 166: infractiune corelativa - luare si dare de mita

O. A. Stoica, M. C. Ardeleanu, "Unele aspecte ale infracţiunii de luare de mită” în formă continuată în R.R.D. nr.12/1981Cod penal al României,art.24; Trib. Supr., Secţ. Pen., dec. nr.69/1974 în R.R.D.,nr.6/1974Monitorul Oficial nr.289 din 14.11.1996Aneta Grigorovici, "Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976Tribunalul SupremTribunalul Regional Iaşi Tribunalul MunicipiuluiTribunalul Jud TimişGabriela Voicu, notă critică la dec. nr. 1647/1992Tribunalul Regional DobrogeaTribunalul Regional ConstanţaV. Dorneanu, "Conexiuni ale legislaţiei muncii cu legislaţia penală privind executarea pedepsei prin muncă, fără privare de libertate, R.R.D., nr.4/1981A. Filipaş, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Academiei, Bucureşti, 1985I. Dumitru, Funcţionarul cu atribuţii de control-subiect activ calificat al infracţiunii de luare de mită “Dreptul" nr.8/1994Curtea de Apel Bucureşti, Secţ. I pen , dec. nr. 206/A/1994 (nepublicată)R. Lupaşcu, "Infracţiunile de luate de mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă” , "Dreptul" nr.5-6/1994 şi "Pro lege" nr.l/1994S. Kahane "Infracţiuni contra avutului obştesc", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1963V. Dobrinoiu - "Unele aspecte ale infracţiunilor de luare de mită în forma continuată" în RRD. nr.l2/1981C. Bulai "Drept penal, Partea generală", vol. II, "Infracţiunea", Bucureşti, 1981Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968Judecătoria Brăila, sent. pen., nr.962/1993Tribunalul Judeţean Dolj., dec. nr. 370/1987, în R.R.D., nr.7/1990Codul penal al RomânieiJudecătoria Slatina, Sent. pen. Nr.680/1993T. Simbrian, H. Diaconescu - în nota în R.R.D. nr. 2/1988,p.61; Dec. sen. nr.370/1987 a Tribunalului Judeţean DoljR. Garraud, op. cit, p.397, E. Garcon, op. cit., p.423, citaţi de V. Dobrinoiu în "Corupţia în dreptul penal român", Bucureşti,1995Judecătoria Câmpina - Sent.pen. nr.328/1993Dorin Ciuncan - “Infracţiunea de luare de mită în forma continuată” în Dreptul nr.4-5/1991

166

Page 167: infractiune corelativa - luare si dare de mita

Codul penal şi Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea nr.140/1996 şi Legea nr.141/1996I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, "Tratat de drept şi procedură penală;", vol. III, ediţia a II-aI. Munteanu, "Corupţia funcţionarilor publici în dreptul penal român", citat de V. DobrinoiuCodigo Penal y legislation complementaria, decimoseptimana edition, actualizada a septembre de 1992, Editorial Civitas, S.A, Espana, Madrid, 1992Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, "Corupţia şi crima organizată în România”, Bucureşti, 1994

167