pr.-drd.-gheorghe-florin-hostiuc-patriarhul-nicodim-munteanu-biserica-ortodoxĂ-romÂnĂ-Şi-primele-ciocniri-dintre-biseric.pdf...

8/18/2019 Pr.-Drd.-Gheorghe-Florin-Hostiuc-PATRIARHUL-NICODIM-MUNTEANU-BISERICA-ORTODOXĂ-ROMÂNĂ-ŞI-PRIMELE-CIOC…

http:///reader/full/pr-drd-gheorghe-florin-hostiuc-patriarhul-nicodim-munteanu-biserica-ortodoxa-romana-si-primele… 1/11

Revista Română de Geopolitică şi Rela ţ ii Interna ţ ionale – Vol. V – Nr. 1/201358

PATRIARHUL NICODIM MUNTEANU, BISERICA ORTODOX Ă ROMÂN Ă ŞI PRIMELECIOCNIRI DINTRE BISERIC Ă ŞI STATUL COMUNIST

Pr. Drd. Hostiuc Gheorghe Florin

Abstract

Christianity and Communism have always been conflicting positions with regard to therole of faith and religion in society and the battle between them was given on all fronts:ideological, political, social, cultural and educational. On each side there were strongcharacters. Church had on the front lines sacramental hierarchy which proved in crisisconditions that purpose of the priesthood of all clerical levels, was to lead the people onthorny paths of earthly life, in full compliance with Evangelical moral principles by

respecting the fundamental rights to freedom, justice and dignity. Any human sacrifices were required, they were met without grumbling by the Romanian believers and clergymen,to preserve the true faith and defending national being. Clerics of all levels have given theirpart of sacrifice, the first example is given by Patriarch Nicodemus Munteanu and otherbishops who have experienced turbulent times of the 1947 – 1989 period.

Keywords: Romanian Orthodox Church, Patriarch Nicodemus, Patriarch Alexei ofMoscow, communism, hierarchy, forced retirement.

1. Considerente introductiveÎntr-una din primele lucrări dedicate subiectului imediat după Revoluţ ia din 1989,

aplecându-se asupra noilor relaţ ii dintre Biserica Ortodoxă şi comunişti, se spune: „ÎntrePatriarhia Română şi puterea politică se duce o lupt ă surdă, prima f ăcând eforturi pentrupăstrarea poziţ iei sale în societatea românească, iar a doua vizând obţ inerea unui controlcât mai solid şi a susţ inerii clerului și ierarhiei ortodoxe … Căutând un sprijin pentruacţ iunea sa de conservare a autonomiei B.O.R., Patriarhul Nicodim încearcă resuscitarearelaţ iilor cu Vaticanul şi cu ierarhia Bisericii Catolice din România”1.

După cel de al Doilea R ăzboi Mondial România a intrat în sfera de influență a UniuniiSovietice, sacrificat ă pe altarul ”corectitudinii politice”, pe baza intereselor geo-strategiceale Marilor Puteri europene. În atari condiții Biserica Ortodoxă Română caut ă să își

redefinească statutul în societate, să mențină alianțe care să îi asigure continuitatea.Prigoana comunist ă sau teroarea ro ş ie s-a manifestat crunt împotriva Bisericii Ortodoxeodat ă cu preluarea puterii de către bolşevici în Rusia. În România rețetele agresive de la începutul secolului nu se mai potriveau. Biserica nu trebuia distrusă, ci supusă, controlat ă șiadusă la un stadiu de obediență satisf ăcător și folositor administrației comuniste. Acestdeziderat a devenit cuvînt de ordine în politica privitoare la culte a regimului comunistproaspăt instaurat în România.

Preot Paroh la Biserica “Sfântul Gheorghe - Mirăuți” din Suceava; Doctorand la Universitatea “Ștefan cel

Mare” din Suceava - România (e-mail: [email protected])1 Apud Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice (1945 – 1947), vol. I,Bucureşti, Arhivele Naţ ionale ale României, 2004, p. X.



PR . DRD. HOSTIUC GHEORGHE FLORIN 59

2. Patriarhul Nicodim Munteanu și Biserica Ortodox ă Român ă în anii 1945 – 1948 Având în vedere clarificările f ăcute mai sus, în cele ce urmează vom reda câteva

episoade din viaţ a Patriarhului Nicodim Munteanu2 şi a Bisericii Ortodoxe Române în anii1945 – 1948, când comunismul a f ăcut primii pași spre cucerirea puterii politice și controlul

vieții sociale în România.Într-un dialog cu Părintele Galeriu despre Patriarhii României, Părintele ConstantinComan pune următoarea întrebare: Nimic despre revolu ţ ia comunist ă ş i PatriarhulNicodim? Firească şi îndrept ăţ it ă, deoarece pe timpul Patriarhului Nicodim ţ ara noastră intrase în era comunist ă. 3

La 14 iunie 1945 Mitropolitul Tit Simedrea îşi dă demisia, sub motiv că grija FonduluiBisericesc din Bucovina îl sustrage de la îndatoririle lui spirituale 4 . În realitate, a fost nevoitsă demisioneze din cauza unei cărţ i pe care o tipărise în anul 1943, intitulat ă Ectenii ş irug ă ciuni. În aceasta a adaptat ecteniile şi rugăciunile la vremurile războinice din 1943.

Episcopul Ieronim al Chişinăului, într-o vizit ă pe care i-a f ăcut-o Patriarhului Nicodim,

în acelaşi an 1945, se interesa de aceast ă carte, aducând acuze mitropolitului Tit că ar fischimbat, la ectenii, cuvântul agareni cu cel de bol ş evici . A şa a înţ elesese atunci MitropolitulTit să lupte împotriva ateismului care venea f ără cruţ are şi în ţ ara noastră.

La 11 iunie 1945 Patriarhul Nicodim refuză să convoace Sinodul plenar, pe motiv că laacesta ar vrea să participe şi colonelul I. Z. Susaicov, locţ iitorul preşedintelui Comisiei Aliatede Control din România, care intenţ iona să ceară alipirea României la URSS5.

Prin acest refuz, patriarhul nu dorea să se facă părtaş înrobirii ideologice a României.Din aceeaşi sursă aflăm că la 11 august 1945, Episcopul Andrei Magieru al Aradului, în datade 30 iunie se afla în vizit ă în lagărul de la Caracal, unde erau internaţ i 90 de clerici dinmotiv de ordin politic.

Spre sfârşitul anului 1945, în cercurile clericale bine informate, circula ştirea că preotulC. Burducea va demisiona din postul de Ministru al Cultelor, întrucât Rusia Sovietică eranemulţ umit ă de rezultatul Congresului General al Preoţ ilor. Acesta s-a transformat înrealitate într-o manifestare ostilă comunismului și ideologiei sale atee. Câteva luni maitârziu, preotul C. Burducea se confrunta cu aceleaşi probleme, dar i se sugera că va putearămâne în post cu o singură condiţ ie, fixat ă de Soviete. I se cerea să realizeze separareaBisericii de Stat 6.

În acelaşi timp, ruşii erau, prin agenți infiltarți în diverse locații, cu ochii pe preotulIoan Kulîghin şi grupul Rugul aprins . Membrii grupului aveau să fie arestaţ i în anii ce auurmat, iar urma părintelui Ioan, mentorul și întemeietorul spiritual al acestor intelectuali

însetați de cunoaștere spirituală adev ărat ă, se va pierde în lagărele din recile șineprimitoarele stepe siberiene. Patriarhul Nicodim a fost acela care a dat binecuvântareMitropolitului Nicolae al Rostovului şi duhovnicului său isihast, Ioan Kulîghin, să sestabilească la Mănăstirea Cernica, după refugiul cauzat de război. De asemenea tot el şi-a

2 Închinare Prea Sfin ţ itului Patriarh Nicodim al României cu prilejul împlinirii a 80 de ani de via ţă , în B.O.R.11- 1945, pp. 553 – 756. (cu toat ă biografia şi bibliografia) 3 Apud, Petroniu Tănase, „Întâmplări Din Vremea Patriarhului Nicodim”, în Revista Teologie și Via ț ă , EdituraDoxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, nr. 7-12/ iulie-decembrie 1999, pp. 167-169.4 Dudu Velicu, Biserica Ortodox ă în perioada sovietiz ă rii României . Însemn ă ri zilnice (1945 – 1947) , vol. I,

Bucureşti, Arhivele Naţ ionale ale României, 2004, p. 13.5 Ibidem 6 Ibidem , p. 17.




dat consimţământul, în 1946, ca grupul de intelectuali ai mişcării isihaste Rugul aprins alMaicii Domnului să-şi desf ăşoare activitatea la Mănăstirea Antim din Bucureşti7.

Starea de spirit generat ă şi alimentat ă de aceast ă mişcare religioasă a dat mult ă bătaiede cap Securit ăţ ii de atunci, arătând oamenilor că, dacă libertatea trupului poate fi

restrânsă şi oprimat ă de mai marii zilei, libertatea spiritului este de neînvins, deoarece ea senaşte şi vine de la Dumnezeu, care oferă t ărie şi statornicie în faţ a tuturor vitregiilor vremii.Cu vremea, statul comunist s-a convins de un lucru : un popor întreg nu poate fi ucis.

În schimb, a reuşit să distrugă conştiinţ e, să r ă stigneasc ă idealuri, să umilească oamenidemni şi cinstiţ i.

În cadrul acestui peisaj politic românesc, Biserica Romano - Catolică a considerat că era momentul potrivit să profite de situaţ ie. Astfel la 31 ianuarie 1946, nunţ iul apostolic îiface o vizit ă patriarhului Nicodim, înştiinţ ându-l că papa intenţ ionează să-l proclame cardinal al R ă s ă ritului , pentru ca, în aceast ă calitate, să poat ă fi autorizat să trateze, înnumele Ortodoxiei din Estul Europei, unirea cu Roma. Patriarhul nu a acceptat aceast ă propunere.

Până şi aniversarea celor 80 de ani ai patriarhului Nicodim avea să işte dispute şiprobleme. I s-a pregătit patriarhului o carte cu titlul „Prinos” tipărit ă în 600 de exemplare.În Prefa ţ a scrisă de I.D. Ştef ănescu, s-a introdus, f ără ştirea autorului, menţ iunea că vremurile actuale nu permit s ă se scoat ă în eviden ţă personalitatea Patriarhului Nicodim.

Ca urmare a acestui fapt, Consiliul de miniştri, sub preşedinţ ia Primului ministru, dr.Petru Groza, a hot ărât trimiterea unei delegaţ ii la Patriarh, delegaţ ie format ă din GheorgheGheorghiu Dej şi Maurer, care să-i ceară demisia, precum şi arestarea profesorului I. D.Ştef ănescu. Dar nu au obţ inut nici demisia patriarhului şi nici arestarea lui I. D. Ştef ănescu.

Totuși comuniştii nu-l slăbeau deloc pe Patriarh. Spre sfârşitul lui mai 1946, preşedinţ iaConsiliului de miniştri i-a cerut Prea Fericirii Sale să comunice în scris cine l-a trimis, în1944, la Zagreb, în Croaţ ia, pe Mitropolitul Visarion Puiu şi cu ce misiune. Deşi a răspuns că el l-a trimis ca să hirotonească un episcop, ajunsese să regrete aceast ă declaraţ ie8.

O alt ă problemă majoră era cea legat ă de promisiunea Patriarhului Nicodim de a faceo vizit ă Patriarhului Alexei al Moscovei. Prin dibăcia-i cunoscut ă, amâna mereu plecarea,nedorind în mod real ca o astfel de vizit ă să aibă loc. Ambasada sovietică se arăta profundnemulţ umit ă de o atare situație. Scopul urmărit de comunişti era acela de a-l transforma pePatriarhul Nicodim într-o marionet ă. Altfel, le st ătea în drum şi de aceea trebuia eliminat cu

orice preţ , pentru că refuzase să devină o unealt ă docilă în mâinile lor. Mai mult, patriarhulNicodim, voia să aleagă noi ierarhi, care nu le erau pe plac, precum arhimandritul Vasile Vasilache, fost secretar patriarhal şi stareţ al Mănăstirii Antim. Mai exact, în 1946 PatriarhulNicodim l-a recomandat pe părintele Vasile Vasilache să fie ales arhiereu vicar, dar guvernulcomunist s-a opus9.

7 Pentru detalii privind Mișcarea ”Rugul aprins” a se vedea Antonie Plămădeală, Rugul Aprins , ArhiepiscopiaSibiului, 2002.8 Dudu Velicu, op cit., p. 17.9

Ioan Dură, Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române – Comunicare prezentat ă în cadrul Simpozionului Experimentul Pite ști, Secțiunea a II-a, 4-6 octombrie 2002, organizat de Fundația Culturală Memoria - Filiala Argeș - http // revista. memoria.ro.




Tot prin mai 1946, se discuta printre cei apropiaţ i Patriarhului că ruşii i-au adus învinuire cu privire la pastoralele sale anti-sovietice, lăsându-i „libertatea” de a alege între ademisiona sau a fi dus în faţ a Tribunalului Poporului în calitate de criminal de r ă zboi 10. A şadar, se urmărea cu orice preţ eliminarea patriarhului Nicodim, considerat a fi cel care

ţ inea în mâinile sale destinele unei Biserici.Pe de alt ă parte, Patriarhul Nicodim era nemulţ umit de autorit ăţ ile comuniste, carecăutau mereu să-l constrângă şi să-i limiteze libertatea de acţ iune în folosul Bisericii. Deaceea, când prindea ocazia, ştia să-şi impună punctul de vedere.

La data de 22 august 1946, patriarhul Nicodim soseşte în Bucureşti, venind de laMănăstirea Neamţ . Prezenţ a sa în Bucureşti se datora unei telegrame trimise de Guvernprin care era invitat să participe la festivit ăţ ile sărbătorii zilei de 23 august. Se prezentasedar, de nevoie. Nu după multe zile dr. Petru Groza îi face o vizit ă Patriarhului Nicodimpentru a-i mulţ umi pentru prezenţă. Acesta a fost momentul socotit potrivit de Patriarh să

se târguiască

cu primul ministru. Se consemnează

de Dudu Velicu că

Prea Fericitul i-ar ficerut primului ministru următoarele:- să-i dea 4 cauciucuri pentru maşina lui. Petru Groza i-a promis că-i va dărui o

maşină de la preşedinţ ie;- să-i de 3 vagoane de grâu. Groza i-a f ăgăduit 6;- să facă două mănăstiri model pentru oaspeţ i patriarhali. La propunerea

premierului de a reînnoi mănăstirile Pasăre şi Cernica, patriarhul a răspuns că Mănăstirea Neamţ merit ă să fie f ăcut ă model.

Primul ministru a fost de acord şi a arătat că, deoarece Patriarhul Nicodim a răspunsinvitaţ iei Guvernului de a participa la sărbătoarea zilei de 23 August, el îi va împlini oricedorinţă. Oricum Guvernul avea nevoie în continuare de susţ inere din partea PatriarhuluiNicodim.

Poate că unii, citind aceste lucruri, vor crede că târguiala a fost prea ieftină. Dar să nuuit ăm în ce vremuri a avut loc. Era în 1946, an lovit de mare secet ă; mai ales Moldovasuferise cumplit din aceast ă cauză. Faptul că Patriarhul Nicodim a fost ascultat şi că i s-audat cererile nu înseamnă că scăpase de presiunea pe care Guvernul o exercita asupra sa.

Plecarea la Moscova a Patriarhului Nicodim era impusă de către Guvern; cu toateacestea Patriarhia evita tot timpul stabilirea datei de plecare. Patriarhul nu era dispus să facă aceast ă călătorie. În semn de protest la adresa faptului că Ministerul Cultelor cu de la sine

putere, formase o delegaţ ie pentru Moscova, Întâi St ăt ătorul pleacă la Mănăstirea Neamţ .Cum Decretul de pensionare a Patriarhului Nicodim era semnat, Guvernul avea de gând să-l dea publicit ăţ ii în cazul în care el ar fi continuat să refuze plecarea la Moscova.

Fără îndoială, Patriarhul avea motive serioase de a nu dori să meargă la Moscova. Iat ă ce se afirma:

- dacă va merge la Moscova va fi otră vit de ruşi, ca să nu divulge din cele constatateacolo;

- dacă nu va pleca, va fi m ă cel ă rit împreună cu ciracii lui, despre care se credea că-lsf ătuiesc să nu întreprindă călătoria la Moscova.

10 Dudu Velicu, op cit., p. 21.




Până la urmă Nicodim, în fruntea unei delegaţ ii clericale, începe călătoria spreMoscova. Nu a avut încotro11.

Ori de câte ori avea ocazia, Patriarhul Nicodim nu scăpa din vedere să ceară noifavoruri pentru Biserică. După întoarcerea din vizita pe care a f ăcut-o Bisericii Ortodoxe

Ruse, la desele insistenţ e ale Guvernului, Ducu Velicu consemnează că Patriarhul Nicodima înaintat o adres ă primului ministru Petru Groza în care-l roag ă s ă studieze posibilitateaînfiin ţă rii unui post de radiodifuziune, pus la îndemâna Bisericii 12.

Martorii oculari care au f ăcut parte din delegaţ ia Bisericii noastre povestesc că Patriarhul Nicodim nu s-a arătat entuziasmat atunci când i s-au adus veşmintele ca să slujească în Biserica Patriarhală din Moscova, spunând nu slujesc cu ăş tia 13 .

Se ştie dintr-o mărturie a Domniei Sale către cei apropiaţ i că mulţ i dintre cei care auslujit erau ofiţ eri de securitate deghizaţ i în preoţ i şi ierarhi.

Partidul Comunist Român începuse pe faţă lucrarea sa distructiv ă în domeniulbisericesc şi religios. Același Ducu Velicu, într-o însemnare din 23 noiembrie 1946, arat ă, că

„următorii ierarhi erau consideraţ i incomozi de Partidul Comunist: Mitropolitul EfremEnăchescu, fost al Basarabiei, şi arhiereul Atanasie Dincă sunt urâţ i de moarte şi puşi laindex; episcopul Policarp Moruşcă, locţ iitor al Maramureşului şi episcopul Antim Nica fostal Ismailului au o proast ă reputaţ ie şi nu li se va îngădui niciodat ă să se ridice în scauneepiscopale”14.

La 21 februarie 1946, mitropolitul Transnistriei, Visarion Puiu, a fost condamnat lamoarte în contumacie, deorece se autoexilase la Paris.

Un alt punct de divergenţă în raporturile ierarhiei ortodoxe cu puterea comunist ă, înspeţă dintre creştinismul ortodox românesc şi statul comunist, este cel al relaţ iilor

ortodoxiei româneş

ti cu Patriarhia Ortodoxă

Rusă

. Presiunile venind de la Moscova,dublate de eforturile autorit ăţ ilor comuniste de la Bucureşti, se vor izbi de rezistenţ a înverşunat ă a Patriarhiei Românei, care refuză să intre într-o relaţ ie în care era evident ă tendinţ a de subordonare de către Patriarhia rusă a celei române. Aceste două punctefundamentale de divergenţă intervenite în relaţ ia dintre cele două instituţ ii vor constitui dealtfel motivele pentru care, autorit ăţ ile comuniste vor încerca de două ori, depunereaPatriarhului Nicodim15.

În mai 1947, Prea Fericitul Nicodim a primit vizita Patriarhului Alexei al Moscovei şitoat ă Rusia. Acest fapt nu a dus la o îmbunăt ăţ ire a situaţ iei Bisericii noastre, ba dimpotriv ă.Cu acest prilej Ambasada sovietică a dat o recepţ ie în onoarea oaspeţ ilor. A fost invitat şi

Patriarhul Nicodim, care a fost însoţ it de arhiereul Iosif Gafton, vicar patriarhal.Participanţ ii s-au întors de la Ambasadă noaptea târziu. Patriarhul s-a retras în camera luidar Arhiereul Iosif era cu totul înspăimântat. Nici nu putea vorbi de emoţ ie şi de frică cidoar exclama „Vai Doamne, noi ce am f ă cut?! Vai ce am f ă cut! O s ă ne aresteze pe to ţ i”. Cese întâmplase de fapt: în alocuțiunea oficială Patriarhul Alexei a vorbit despre bunele relaţ ii

11 Ibidem , p. 29.12 Dudu Velicu, op cit., p. 198. Aceast ă dorinţă a patriarhului Nicodim avea să se materializeze abia după 50 deani mai precis în 1997, când a început să emit ă la Iaşi primul post de Radio ortodox. 13

Dudu Velicu, op cit., p. 32 14 Ibidem , p. 198.15 Apud Patrick Michel, La société retrouvée. Politique et religion dans l’Europe soviétisée , Paris, Fayard, 1988.




dintre poporul rus şi poporul român, accentuând că poporul rus mereu a ajutat pe românişi că însăşi independenţ a României din 1877 a fost câştigat ă cu ajutorul armatelor ruseşti. Înrăspunsul său, Patriarhul Nicodim s-a adresat direct Patriarhului Alexei: „Înalt Prea Sfinţ itePatriarh nu sunteţ i bine informat. Nu ruşii au ajutat pe români în războiul de

independenţă, ci dimpotriv ă românii au ajutat pe ruşi. La Academia Română se găseştetextul telegramei ţ arului Nicolae către prinţ ul Carol al României - „Treci Dunărea pe undepoţ i şi vino urgent că ne mănâncă turcii!”16 Închipuiţ i-v ă efectul produs în asistenţă.

Referitor la atitudinea pe care Patriarhul Nicodim o are faţă de „fraţ ii” sovietici, merit ă de amintit și un episod care a însemnat probabil condamnarea la moarte a Înalt PreaSfinţ iei Sale, eveniment petrecut în timpul aceleiași vizite oficiale în România a Patriarhului Alexei I al Moscovei şi întregii Rusii. Se ştie despre dânsul că fusese înscăunat cu aprobareaexpresă a lui I. V. Stalin şi că i se impuseseră de la început condiţ ii stricte. Orice abatere însemna nu doar sfârşitul carierei patriarhale, ci şi surghiunul, închisoarea sau chiarmoartea. Nu e de mirare aşadar că Patriarhul Alexei I servea cu mult zel „cauza naţ ională”

fixat ă de conducerea sovietică - în speţă aservirea, supunerea faţă de Moscova a tuturorBisericilor Ortodoxe naţ ionale din sfera de influenţă a Rusiei. Altfel judecând, dacă ar fimanifestat o atitudine cât de puţ in ostilă, nu doar soarta sa era în joc ci, poate destinulmultor altor creştini ruşi ar fi apucat pe calea unor martirii asemănătoare celor din primeletrei veacuri ale Bisericii. Şi ast ăzi, după ce multe arhive sunt deschise publicului larg, iaraltele rămân deocamdat ă pecetluite cu şapte lacăte, e foarte dificil nu doar de cuantificatnumeric sau statistic, ci chiar de judecat la o scală corect ă dacă ceea ce au f ăcut unii capi aiBisericii Ruse şi din alte zone geografice de influenţă a fost bine sau rău. Până la Obşteasca Judecat ă a Atotmilostivului Dumnezeu rămân în parte ascunse înţ elegerii noastre.

Într-un atare context istoric şi geo-politic, la slujba oficiat ă în Catedrala Patriahală la

data de 1 iunie 1947, Patriarhul Alexei, abia recunoscut şi instalat oficial în funcţ ie, lansează o invitaţ ie Patriarhului Nicodim spre a participa la o „întrunire ecumenică” la Moscova, împreună cu alţ i Întâi St ăt ători ai altor Biserici Ortodoxe, pentru a discuta şi clarifica „uneleprobleme bisericeşti”. R ăspunsul a fost unul neaşteptat, (de altfel netradus în limba rusă):„Dar de ce la Moscova?” O not ă a Serviciului Special de Informaţ ii preciza expres că replicaa fost bine înţ eleasă de delegaţ ia rusă. Urmarea: supraveghetorul şi informatorul EmilBondăraş, şef al acestui Serviciu Special îşi anunţă intenţ iile, f ără frica de a fi vreodat ă pedepsit: „Lasă, Înalt Prea Sfinţ ite, nu te teme, că nu mai ajungi să participi la acest Sinod,indiferent unde s-ar ţ ine el”17.

În 1947, au fost puşi în retragere, prin Decretul 1836/10 septembrie, episcopii Cosma

Petrovici şi Lucian Triteanu al Romanului. Noii ierarhi au fost aleşi în mare grabă. În treizile consecutive, trei noi episcopi au fost confirmaţ i: la 19 noiembrie 1947, Justinian devenitMitropolit al Moldovei şi Sucevei, la 20 noiembrie 1947 Firmilian Marin a fost ales Episcopal Craiovei, iar la 21 noiembrie 1947 Protopopul Sebastian Rusan a ajuns Episcop alMaramureşului.

În cele din urmă Patriarhul Nicodim s-a v ăzut forţ at să-şi dea demisia, pe care a depus-o în mâna regelui Mihai de mai multe ori. Deşi decretul de pensionare era semnat, nu s-af ăcut uz de el. În schimb guvernul i-a forţ at pe alţ i ierarhi să-şi dea demisia din scaun. A şa

16

Mihai Bistriceanu, Via ţ a ş i activitatea patriarhului Nicodim Munteanu , Iași, Editura Trinitas, 2007, p. 9217 Cristian Vasile, Biserica Ortodox ă Român ă în primul deceniu comunist , București, Editura Curtea Veche,2005, p. 201; Arhiva Serviciului Român de Informații (ASRI), fond Documentar (D), dosar nr. dosar 9471, f.86




s-a întâmplat şi cu mitropolitul Irineu Mihălcescu, care a fost nevoit să se retragă laMănăstirea Agapia, unde moare otră vit, în 194818.

Cu privire la ierarhii Bisericii noastre, a fost emis Decretul 166/1947 care prevedea îndepărtarea acelora în care regimul comunist nu avea încredere. Astfel în iulie, Patriarhul

şi-a depus demisia în mâinile regelui, dar regele nu a aprobat-o, ci a pus rezoluţ ia potrivitcăreia îi acorda un concediu de sănătate19.Bătrân şi bolnav, Patriarhului Nicodim îi era din ce în ce mai greu să ţ ină în frâu relele

regimului comunist; totuşi nu a cedat până la moarte.La 1 decembrie 1947 Patriarhul Nicodim era adus de la Mănăstirea Neamţ la Bucureşti

cu un tren special. Starea sănăt ăţ ii sale era deja grav ă. La 30 decembrie 1947 regele aabdicat de la tron. A doua zi, patriarhul Nicodim îşi prezenta demisia Primului ministru Dr.Petru Groza, care venise să-i facă o vizit ă.

Opt luni după „istorica” vizit ă a Patriarhului Alexei, la 27 februarie 1948, Patriarhul

Nicodim Munteanu trecea la cele veşnice, într-un mod destul de misterios. În condiţ iiincerte la vremea respectiv ă mai sunt asasinaţ i Episcopul Grigorie Leu - vicar al MitropolieiMoldovei şi Bucovinei (†1 martie 1949 la Huşi), şi mitropolitul Moldovei, Prof. IrineuMihălcescu (†5 aprilie 1948 la M-rea. Agapia). Pe lista de asasinate figura şi Prea Sfinţ iulEmilian Antal, locţ iitor al Scaunului episcopal al Episcopiei Argeşului, apoi al Sucevei şiBucovinei. Din fericire este salvat de chiar monahul care servea la masă. Acesta s-a sacrificatpe sine şi a consumat el însuşi mâncarea otră vit ă care fusese destinat ă episcopului său20.

Ca ei au fost şi alţ ii. În 1947 Siguranţ a, viitoare Direcţ ie a Securit ăţ ii Statului consemnainterceptarea unei scrisori adresate de C.Hagea, membru al P.N.Ţ., Mitropolitului Nicolae

Bălan al Ardealului în care se spunea: “în aceste momente grele şi cruciale, când IuliuManiu zace în închisoare pentru cauza Neamului, datoria dumneavoastră de Prinţ alBisericii ardelene este să veniţ i alături de cauza naţ ională. Aceasta cu atât mai mult cu câtBiserica însăşi se zdruncină din temelii, sub loviturile mişeilor f ără neam şi credinţă”21. Ointuiţ ie pe termen lung a ceea ce va însemna în deceniile următoare atât rolul Bisericii însocietatea românească dar şi pătimirile la care ţ ara întreagă va fi supusă. Patriotismul noilorst ăpânitori este doar de faţ adă. Credinţ a trebuie să rămână nu doar ”stâlp şi temelieadev ărului” ci are menirea de a prelua stindardul unei rezistenţ e ce are ca miză însăşiexistenţ a românilor ca naţ ie. Nu vom insista asupra subiectului dar cred că ar fi de folos să luăm aminte la ce s-a întâmplat în provinciile româneşti rupte din trupul patriei. În vecheaBasarabie, unde Biserica a fost la fel de prigonit ă ca în tot restul Uniunii Sovietice, azi nu semai vorbeşte limba română ci “moldoveneasca” (sic), iar locuitorii se numesc pe ei înşişi cafiind de origine moldovenească, iar în partea de Bucovina răpit ă şi anexat ă Ucrainei e greusă mai găseşti pe cineva care să spună f ără teamă că e român sau că are strămoşi români. Dece? Un posibil răspuns este tocmai anihilarea Bisericii ca factor de stabilitate spirituală, capromotoare a valorilor morale, culturale şi etnice specifice.

18 Vasile Manea, Preo ț i ortodoc și în închisorile comuniste , Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004.19

Dudu Velicu, op. cit. p. 36.20 Sergiu Grossu, Calvarul României Cre știne , Chișinău, „Convorbiri Literare” & ABC DAVA, 1992., p.21121 Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securit ății (C.N.S.A.S.), Dosar D 56, f. 280.




Tă v ălugul comunist nu a iertat nici unele Eparhii din ţ ara noastră: la 20 aprilie 1945 afost desfiinţ at ă Mitropolia Olteniei, în august 1948 Episcopia Armatei iar la 18 septembrie1948 Episcopia Maramureşului.

În acelaşi timp, însă au avut loc şi alte transformări în viaţ a administrativ ă a Bisericii

Ortodoxe Române şi anume: – la 24 aprilie 1947 Episcopia Timişoarei a fost ridicat ă la rang de Mitropolie, subnumele de Mitropolia Banatului;

– la 24 mai 1947 a fost înfiinţ at ă Arhiepiscopia Craiovei.În aceeaşi perioadă, mai precis la 4 august 1948, a fost promulgat ă Legea pentru

regimul general al Cultelor , prev ăzându-se prin ea, separarea Bisericii de Stat . Apoi a fostalcătuit Statutul pentru organizarea ş i func ţ ionarea Bisericii Ortodoxe Române , care a fost votat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19 - 20 octombrie 1948.

Prin noul Statut - bazat pe cel al lui Andrei Şaguna - s-a prev ăzut modul de organizareşi funcţ ionare al Bisericii Ortodoxe Române.

Biserica Ortodoxă Română organizat ă în Patriarhie autocefală se restrângea după 1948 la 5 Mitropolii cu 13 eparhii sufragane. Au fost impuse de stat mai multe schimb ări încadrul bisericii noastre.

De pildă, în funcţ ie de interesele statului comunist, unele Eparhii au fost desfiinţ atesau contopite cu altele şi anume:

- la 8 mai 1947 Adunarea Deputaţ ilor a hot ărât ca Mitropolia Bucovinei să devină Arhiepiscopia Sucevei şi R ădăuţ ilor - cu reşedinţ a la Suceava;

- la 18 septembrie 1948 a fost desfiinţ at ă Episcopia Maramureşului, dat ă la care Arhiepiscopia Sucevei şi R ădăuţ ilor a devenit Arhiepiscopia Sucevei şiMaramureşului;

- la 5 februarie 1949 Eparhia Argeşului a fost contopit ă cu Eparhia Râmnicului -formând Episcopia Râmnicului şi Argeşului;- Episcopia Huşilor a fost contopit ă cu cea a Romanului alcătuind Episcopia

Romanului şi Huşilor;- Episcopia Caransebeşului a fost contopit ă cu Arhiepiscopia Timişoarei formând

Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului;- La 5 februarie 1949 Arhiepiscopia Craiovei a fost înălţ at ă la rangul de Mitropolie

sub numele de Mitropolia Olteniei, în interiorul acesteia rămânând şi Arhiepiscopia Craiovei;

- La 25 februarie 1950 Episcopia Tomisului a fost contopit ă cu Episcopia Dunăriide Jos;

- La 26 septembrie 1950 Arhiepiscopia Sucevei şi Maramureşului a fost contopit ă cu Arhiepiscopia Iaşilor.

În aceast ă perioadă au fost ridicate în rang şi alte eparhii ortodoxe româneşti:- Episcopia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi Occidentală - Paris, în

Arhiepiscopie la 13 decembrie 1974;- Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului, în Arhiepiscopie la 11 iunie 1973;- Episcopia Misionară Ortodoxă Română din America în Arhiepiscopie la 21 iulie

1973;

- Episcopia Dunării de Jos se contopește în Arhiepiscopia Tomisului şi a Dunării de Jos la 16 octombrie 1975;




- A fost înfiinţ at ă Episcopia de Alba Iulia la 16 octombrie 1975, devenit ă mai târziu Arhiepiscopie.

O seamă de ierarhi ortodocşi, consideraţ i incomozi pentru regimul comunist au fost pu ş i în retragere, pensionaţ i forţ at, ori li s-a stabilit domiciliul forţ at în diferite mănăstiri:

- mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei a avut domiciliul forţ at la Schitul Darvari dinBucureşti începând din 1945;

- mitropolitul Nifon Criveanu al Olteniei a fost pensionat forţ at în 1945;- mitropolitul Visarion Puiu, pentru că a demonstrat că Transnistria a aparţ inut

românilor, la 21 februarie 1946 pe când se afla la Zagreb la hirotonia unui ierarhpentru Biserica Ortodoxă din Croaţ ia a fost condamnat la moarte de către Tribunalul Poporului din Bucureşti, sentinţ a nu a putut fi dusă la îndeplinire dincauză că s-a refugiat în Apus, la Paris, de unde a dus tot restul vieții eforturiconsiderabile pentru unitatea imigrației românești, păstrarea identit ății naționale aexilaților și pentru a atrage atenți autorit ăților occidentale asupra abuzurilor

regimului comunist în România;- mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei a fost forţ at să se retragă din scaun la16 august 1947;

- episcopul Cosma Popovici al Dunării de Jos a fost pus în retragere tot în august 1947;- episcopul Lucian Triteanu al Romanului a fost pus în retragere la 10 septembrie

1947;- episcopul Policarp Moruşcă al Americii a fost pensionat forţ at în 1948 și i s-a interzis

să se întoarcă la postul său ;- arhiereul Athanasie Dincă a fost scos din funcţ ie după anul 1948;- arhiereul vicar Emilian Antal a fost exilat pe la diferite mănăstiri după 1948;

- arhiereul vicar Veniamin Pocitan a fost pensionat forț

at în 1948;- arhiereul vicar Trandafir Scorobeţ a fost o pensionat în 1948;- mitropolitul Efrem Enăchescu al Basarabiei a murit în detenţ ie;- arhiereul vicar Pavel Şerpe a avut loc de retragere la Mănăstirea Curtea de Argeş;- episcopul Grigore Leu al Huşilor a fost pus în retragere de autorit ăţ ile vremii şi

asasinat ulterior prin otră vire;- arhiereul Eugenie Laiu a fost arestat în 1948;- episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului a fost pensionat în 1949;- episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei a avut domiciliul forţ at la Mănăstirea Cheia în

1950;

- mitropolitul Vasile Lă

ză

rescu al Banatului a avut loc de retragere la Mă

nă

stireaCernica;În acelaşi timp numeroşi preoţ i, profesori de teologie, studenţ i teologi, au suferit

umiliri, privaţ iuni, maltrat ări, închisori.În afară de ierarhi, în perioada de după 1945 au fost arestaţ i 1413 preoţ i ortodocşi şi

profesori de teologie, dintre care 126 au murit în diferite închisori ale ţării sau au fost împuşcaţ i,iar 12 au fost declaraţ i dispăruţ i, f ără să fie socotiţ i diaconii sau studenţ ii teologi22.

Din numărul mare de clerici ortodocşi închişi, amintim doar numele câtorva teologide prestigiu: Nichifor Crainic, Teodor M. Popescu, Dumitru St ăniloae, Ioan Savin,

22 Pentru detalii a se vedea Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. 3, București, EdituraInstitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997.


http:///reader/full/pr-drd-gheorghe-florin-hostiuc-patriarhul-nicodim-munteanu-biserica-ortodoxa-romana-si-primel… 10/11


Constantin Tomescu, Ilarion Felea, Liviu Galaction Munteanu, Alexandru Filipaşcu, IonBunea, arhimandriţ ii Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Roman Braga, Felix Dubneac,Haralambie Vasilache, stareţ ul Gherasim Iţ cu, ieromonahii Daniil Sandu Tudor, ArseniePapacioc, Antonie Plămădeală, ierodiaconul Bartolomeu Anania23.

3. Concluzii

Patriarhul Nicodim Munteanu a deschis calea ierarhilor ortodocși români care s-auopus f ățiș ideologiei comuniste și au luptat prin toate mijloacele aflate la îndemână caBiserica să nu fie subordonat ă samavolnic puterii instalate după 1947. Relațiile tensionate șirezistența încăpățânat ă au avut efect limitat. Odat ă ce noii st ăpâni au căpătat forță, ei auintervenit brutal și au determinat o reconsiderare a pozițiilor de lupt ă ale Bisericii. Primele victime au fost acei ierarhi care au avut încă dinainte de 1947 atitudini evidentanticomuniste. Ei au fost înlăturați din funcțiile episcopale, exilați, supravegeați, iar uniichiar întemnițați sau uciși f ără scrupule și menajamente. Este vorba de un alt război – pe viață și pe moarte – în care miza nu a mai fost doar personală sau partinică, ci unaspirituală, a unei nații întregi și astfel Biserica a supraviețuit, dând obolul sacrificial ca ființanațională și spirituală a nației să nu se piardă.

În concluzie, se poate afirma că asaltul regimului comunist asupra Bisericii OrtodoxeRomâne a debutat brusc, imediat după preluarea puterii în decembrie 1947 și a continuatneostenit vreme de o jumătate de veac, f ără pauze, f ără preget, prin acțiuni menite să limiteze accesul clericilor la viața socială altfel decât doreau mai marii politici, cu scopul dea disrtruge și de a dezrădăcina credința din sufletele românilor. Din fericire, caractereputernice ale ierarhilor, preoților și creștinilor, au salvat Biserica și neamul.

Bibliografie:

1. Bistriceanu, Mihai, Via ţ a ş i activitatea patriarhului Nicodim Munteanu , Iași,Editura Trinitas, 2007;

2. Dură, Ioan, Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române – Comunicare prezentat ă încadrul Simpozionului Experimentul Pite ști, Secțiunea a II-a, 4-6 octombrie 2002,organizat de Fundația Culturală Memoria - Filiala Argeș;

3. Grossu, Sergiu, Calvarul României Cre știne , Chișinău, „Convorbiri Literare” & ABC DAVA, 1992;

4.

Manea, Vasile, Preo ț i ortodoc și în închisorile comuniste , Alba Iulia, EdituraReîntregirea, 2004;

5. Michel, Patrick, La société retrouvée. Politique et religion dans l’Europe soviétisée ,Paris, Fayard, 1988;

6. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. 3, București, EdituraInstitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997;

7. Plămădeală, Antonie, Rugul Aprins , Arhiepiscopia Sibiului, 2002;

23 Mircea Păcurariu, op cit ., p. 483 şi urm.


http:///reader/full/pr-drd-gheorghe-florin-hostiuc-patriarhul-nicodim-munteanu-biserica-ortodoxa-romana-si-primel… 11/11


8. Tănase, Petroniu, „Întâmplări Din Vremea Patriarhului Nicodim”, în RevistaTeologie și Via ț ă , Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, nr. 7-12/iulie-decembrie 1999;

9. Vasile, Cristian, Biserica Ortodox ă Român ă în primul deceniu comunist , București,

Editura Curtea Veche, 2005;10. Velicu, Dudu, Biserica Ortodox ă în perioada sovietiz ă rii României . Însemn ă rizilnice (1945 – 1947) , vol. I, Bucureşti, Arhivele Naţ ionale ale României, 2004;

Alte surse:11. Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securit ății (C.N.S.A.S.),

Dosar D 56;12. Arhiva Serviciului Român de Informații (A.S.R.I.), fond Documentar (D), dosar nr.

dosar 9471;13. http://www.crestinortodox.ro/biserica-ortodoxa/patriarhi/patriarhul-nicodim-

munteanu-71037.html;

14.

http // revista. memoria.ro;15. http://teologiesiviata.ro/ - Revista Teologie și Viață, Editura Doxologia a

Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

pr.-drd.-gheorghe-florin-hostiuc-patriarhul-nicodim-munteanu-biserica-ortodoxĂ-romÂnĂ-Şi-primele-ciocniri-dintre-biseric.pdf...

Documents