Violențele din ultimele zile din Kiev par a tinde spre o soluționare mult așteptată dar destul de costisitoare. Scenele de război din capitala Ucrainei au dus la moartea a aproape 100 de oameni în numai 3 zile de conflict armat. Deși este încă foarte fragil, acordul dintre Președintele Ianukovici și cei trei reprezentanți ai opoziției, acord facilitat și observat de către trei miniștri de externe UE și un trimis special de la Moscova, pare un pas uriaș spre normalizarea relațiilor dintre populația ucraineană și putere (vorbim aici de un guvern de coaliție).Însă aceste evenimente nu au avut repercusiuni numai la nivel intern, ci și pe plan internațional, și s-au manifestat prin poziții diplomatice variate. Pe durata celor aproximativ trei luni de proteste, oficialități americane, europene și ruse s-au tatonat una pe cealaltă și chiar au recurs la atacuri extrem de dure, ce au adus aminte de perioada Războiului Rece. La nivel diplomatic, în ultimele zile, s-a putut constata o nouă ”ruptură” între est și vest, numai că, de data aceasta, granițele au fost altfel demarcate.Poziții oficialeImediat după confirmarea oficială a informațiilor conform cărora peste 25 de oameni muriseră atât de partea opoziției cât și de partea autorităților ucrainene, Consiliul European a recurs la sancțiunile pe care le promitea de mai bine de câteva săptămâni, sancțiuni care însă pot fi criticate pentru întârzierea cu care au venit. Acestea includ înghețarea conturilor și retragerea vizelor de călătorie pentru „cei responsabili pentru încălcarea drepturilor omului, pentru violențe și pentru folosirea forței excesive”. Hotărîrea Consiliului nu dă însă niciun nume, deci ridică semne de întrebare asupra eficienței cu care ar fi fost aplicate, dacă violențele ar fi continuat. Evident, acestea ar putea fi aplicate după o investigație amănunțită, însă lipsa de specificitate a hotărârii CE lăsa mult loc de manevră pentru cei responsabili.Poziția Statelor Unite cu privire la creșterea exponențială a numărului victimelor în conflictul din Kiev a fost poate chiar mai blândă. Secretarul de presă al Casei Albe emitea un comunicat în care Washingtonul se declara ”indignat” de imaginile în care autorități ucrainene împușcau protestanți. Comunicatul a dat asigurări cu privire la angajamentul SUA de a lucra împreună cu partenerii europeni pentru identificarea și pedepsirea celor vinovați pentru cele petrecute în Ucraina. Angajamentul SUA pare însă să-și piardă valoarea, deoarece negocierile dintre Ianukovici și opoziție au fost mediate de către miniștrii de externe ai Franței, Germaniei și Poloniei, din partea UE, și Vladimir Lukin, un trimis special din partea Moscovei. Acordul a fost semnat de către toți cei prezenți, cu excepția lui Lukin, și include un paragraf ce permite autorităților ucrainene, opoziției și Consiliului Europei să monitorizeze investigația ce urmează a se porni. Nu este făcută nicio mențiune cu privire la Statele Unite.Președintele Obama și-a exprimat și el mâhnirea față de violențele dure din Kiev și a promis că va monitoriza situația. Obama a recunoscut, de asemena, că „vor fi consecințe” dacă autoritățile ucrainene vor face abuz de putere și că soluția pentru conflict trebuie să fie una politică, iar nu violentă.Dacă Uniunea Europeană și Statele Unite au avut poziții moderate și temperate în discurs cu privire la evenimentele tragice din Ucraina, nu aceeași atitudine au avut-o ministerele de externe ale Suediei și Rusiei.

Poziția Suediei, exprimată prin ministrul de externe, Carl Bidt, a fost una extrem de tăioasă la adresa Rusiei și a conducerii ucrainene. Acesta a acuzat într-o manieră foarte directă Rusia de implicare în conflictul din Kiev, în încercarea de a împiedica Ucraina să se apropie cultural și economic de restul Europei. Bildt a lansat acuzații dure și la adresa liderilor ucraineni pentru că au cedat în fața presiunilor puse de Rusia (chiar spunând despre Ianukovici că are ”mâinile pătate de sânge”).Ministerul de Externe rus, prin Alexander Lukașevici, a avut de asemenea o poliță de plătit diplomației americane, acuzând SUA că a adăugat un „vector vestic” evoluției conflictelor din Kiev. Lukașevici a fost foarte specific în acuzații, numind-o pe Marie Harf, unul dintre purtătorii de cuvânt ai Departamentului de Stat american, o „marionetă”.O altă poziție oficială venită din partea Ministerului de Externe de la Moscova a recunoscut escaladarea violențelor, însă a dat în totalitate vina pentru acestea pe opoziție, care ar fi atacat autoritățile ucrainene, forțând astfel mâna poliției. De asemenea, în același comunicat se arată dispreț pentru oficialitățile europene, care „refuză să vadă că opoziția este responsabilă pentru acțiunile radicale din Ucraina”. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat și el că amenințările făcute împotriva guvernului de la Kiev „seamănă cu un șantaj”.

sursa

Câteva observațiiOdată cu detensionarea situației la Kiev, putem face câteva observații despre modul în care s-au desfășurat dialogurile diplomatice dintre părțile implicate în conflict.În primul rând, de menționat este faptul că a durat extrem de mult ca diplomația europeană să se exprime cu o singură voce și să se pună de acord asupra mult-așteptatelor sancțiuni. Chiar și atunci, sancțiunile nu au fost incisive, și au fost lipsite de specificitate. Un motiv principal pentru încetineala cu care s-a luat decizia la nivelul diplomației UE este numărul relativ mare de state care trebuie să se pună de acord asupra sancțiunilor.

Însă cazul Ucraina ar trebui să dea de gândit celor de la Bruxelles – diplomația UE este departe de a putea fi percepută ca un actor unitar, omogen.Pe de cealaltă parte, este lăudabilă eficiența Ministrului de Externe polonez, Radosław Sikorski, care a luat inițiativa și, alături de Frank-Walter Steinmeier (Germania) și Eric Fournier (Franța), a făcut posibil acordul dintre Ianukovici și opoziție, deși, din nou, a fost nevoie de trei miniștri din trei state diferite, iar nu de un singur trimis special din partea UE.Merită observat și faptul că, deși acum o săptămână părea că SUA v0r fi din nou factorul decisiv în rezolvarea situației dificile din Kiev, prin intervenția Victoriei Nuland, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Negocierile nu au fost mediate de niciun oficial american, iar acordul rezultat în urma acestora nu a fost semnat de către un reprezentant al SUA. Această situație poate fi explicată prin faptul că situația tensionată din Ucraina a fost (și este), în primul rând, o problemă europeană. Mai mult decât atât, o intervenție mai hotărâtă a Statelor Unite ar fi stârnit și mai multe sentimente antipatice la Moscova, care oricum nu s-a ferit de la a-și face publice credințele conform cărora SUA ar susține opoziția radicală de la Kiev. Se poate considera că poziția Statelor Unite a ajutat la menținerea tensiunilor diplomatice la un nivel tolerabil.Între timp, surse neoficiale declară că Ianukovici și-a fi dat demisia în Harkov, aproape de granița cu Rusia, în timp ce la Kiev se conturează un nou guvern, un guvern de apropiați ai fostului prim-ministru Iulia Timoșenko. De asemenea, parlamentul ucrainean a votat ieri eliberarea din închisoare a „prințesei gazului”, care și-a declarat intenția de a candida la alegerile prezidențiale din luna mai. Acordul Ianukovici-Opoziție nu a inclus, însă, sub nicio formă, eliberarea lui Timoșenko, deci Ucraina rămâne un subiect foarte interesant de observat, mai ales că zone din estul Ucrainei ar cocheta cu gîndul de a se separa de partea vestică (și de Kiev).