varianta 1

varianta 2

Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când anima-lele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dără-pănată la marginea unui cătun, un pădurarîmpreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui.

Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul cam greu.

Într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte pădurarul într-un tufiş de la margineapădurii un iepure, ce se ascundea tremurând tot de frică.

Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraş.

Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, spunându-i să gătească iepurele, iar el, ostenitde atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. 

Cei doi copilaşi, auzind vorbele tatălui, se strecurară binişor să se uite în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al pădurarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înţelegeau limba oamenilor.

Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un cojoc din lână de miel.    

Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acoloau dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul.

Bineînţeles că pădurarul s-a supărat că iepurele a scăpat, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici.

Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos. Mama Iepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor, s-a dus chiar şi la vecina Găină,

să-i povestească, iar aceasta îi dărui

câteva ouă.

Iepuroaica, fericită, coloră ouăle, le decoră frumos şi le duse copiilor de au salvat viaţa micului iepuraş, punându-le într-un cuib de iarbă în grădină.     Despre ispravă a aflat şi Zâna Primăverii, căci Tatăl Iepure este un slujitor fidel al acesteia, iar el i-a povestit totul.

Şi cum se apropia şi Sărbătoarea Paştelui, Zâna s-a gândit să-i răs-plătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri. Astfel, copiii pădurarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz: alune, fructe uscate, ciuperci, faguri de miere şi multe, multe alte cadouri drăguţe. 

De atunci, în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici şi buni. Şi să ştiţi că iepuraşii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de Paşte, tot felul de bucurii copiilor.

înapoihttp://gabi.csms.ro

Se spune că demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, trăia o mamă singură care-şi creştea, cu multe sacrificii, dar şi cu infinită dragoste, cei şapte copilaşi rămaşi orfani după ce un trunchi uriaş de copac se prăbuşise peste tatăl lor, în timpul unei furtuni cumplite care-l prinseseîn pădure.

Se apropia Paştele şi biata mamă era tare necăjită că nu avea cu ce să cumpere cadouri copiilor ei, aşa cum se obişnuia şi pe atunci. Şi, pe când copi-

laşii erau la pădure să adune nişte crengi

pentru foc, mamei i-a venit o idee pe

care imediat a pus-o în practică.

Cu multă dragoste, de care numai mamele adevărate sunt în stare, femeia a vopsit nişte ouă, apoi le-a pus în

poala şorţului şi a mers cu

ele în grădină.

Undeva, într-un colţ nu prea îndepărtat al grădinii a făcut un cuibar în care, cu multă grijă, ca să nu le spargă, a pus ouăle pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze şi crenguţe uscate, după care şi-a văzut de treburile ei pe lângă sobă, pentru că-n ajun de sărbătoare mamele au foarte multe de pregătit.

A doua zi de dimineaţă, după ce s-au trezit din somn, copiii au întrebat nerăbdători dar şi curioşi ce cadouri vor primi, ştiut fiind că era zi de Paşte.

Atunci, mama le-a spus să meargă în grădină pentru că acolo-şi vor găsi cadourile. Gălăgioşi, râzând şi hârjonindu-se, copiii au năvălit, unul după altul, în grădină.

Speriat de glasurile lor, un iepuraş ţâşneşte de undeva, dintr-un colţ al grădinii unde se odihnea, şi o ia la fugă. Curioşi, copiii s-au îndreptat în fugă spre locul din care iepuraşul tocmai ţâşnise şi acolo, sub frunzele uscate, au găsit ouăle vopsite şi frumos încondeiate.

Bucuroşi, copiii au început să cânte, să danseze, să bată din palme şi să strige, convinşi de

ceea ce au văzut, că

iepuraşul le-a adus cadouri.

Chiar şi astăzi mai există obiceiul ca în ziua întâi de Paşte, copiii să fie trimişi în grădină ca să-şi caute cadourile pe care iepuraşul le-ar fi lăsat acolo, special pentru ei, încă din zori.

înapoihttp://gabi.csms.ro