Povestea Puiului de arici

,

cu ilustraţii de Xaba Pete

Înainte de a-i cunoaşte pe ceilalţi locuitori ai pădurii, puiul de arici credea că toţi seamănă cu el şi, în mod sigur, toţi au ţepişori. Atunci când a făcut prima plimbare în pădure a descoperit cu uimire că lucrurile nu stăteau deloc aşa.

3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MUNTEAN, LUCIA Povestea puiului de arici / Lucia Muntean; il. de Xaba Pete. - Petroşani: Genesis, 2010ISBN 978-973-7832-04-7

I. Pete, Xaba (il.)

821.135.1-93-34

Povestea puiului de ariciCopyright (c) 2010 SC Genesis SRLText: Lucia MunteanIlustraţii: Xaba PeteRedactor: Mihai Dragoş Muntean

“Cărţile Lucia Muntean” sunt o marcă înregistrată a SC Genesis SRL.SC Genesis SRLStr. Horia nr 1/32Petroşani, jud. Hunedoaratelefon: 0726 705 090e-mail: publishing@luciamuntean.rowww.luciamuntean.ro

Orice reproducere sau preluare parţială sau integrală, prin orice mijloc, a textului şi/sau a imaginilor din cadrul lucrării de faţă este strict interzisă, acestea fiind proprietatea exclusivă a editorului.

Valoarea timbrului literar este de 2% din preţul lucrării şi se adaugă acestuia. Sumele se virează în contul Uniunii Scriitorilor din România RO44RNCB5101000001710001 deschis la BCR Unirea.

Tiparul executat de Arta Grafică S.A.

Întâlnindu-se cu iepuraşul l-a întrebat:- Tu nu ai ţepişori?– Nuuu! i-a răspuns acesta.

4 5

- Eu am o blăniţă moale şi pufoasă de care sunt foarte mândru. Mai am şi patru picioruşe care mă ajută să alerg repede-repede. Toţi strămoşii mei au fost campioni la alergat. Şi mie îmi place să alerg. Zilnic mă antrenez, ca să devin şi eu campion. Acesta este jocul meu preferat! Vrei să alergi şi tu cu mine?

6 7

– Dar eu nu pot să alerg atât de repede, zise puiul de arici.– Dacă vei alerga în fiecare zi câte puţin, într-o zi veiputea să ajungi şi tu un bun alergător, spuse iepuraşul şi ţup-ţup! plecă să caute un morcovior. Privindu-l cum aleargă, puiul de arici îşi zise: “Ce bine ar fi dacă aş avea şi eu blăniţă şi nişte picioruşe iuţi ca iepuraşul!” – Eu am doar nişte ţepişori care nu mă ajută la nimic, oftă el şi porni mai departe.

8 9

– Oac-oac! îi sări în cale o broscuţă, iar ariciul o întrebă şi pe ea:– Nici tu nu ai ţepişori?– Eu? Nicidecum! îi răspunse broscuţa.

10 11

– Eu am o piele verde şi lucioasă care mă ajută să alunec uşor prin apă şi am patru picioruşe ca nişte arcuri cu care pot să fac salturi spectaculoase. De fapt, noi broscuţele, suntem campioane la sărituri. Acesta este jocul nostru preferat! Zilnic facem exerciţii ca să ne menţinem în formă, iar seara ne distrăm cântând în cor pe marginea lacului. Acum mă grăbesc la lecţia de înot. Vrei să vii şi tu cu mine?

12 13

– Dar eu nu ştiu să înot, zise încetişor puiul de arici.– Atunci trebuie să înveţi! Înotul este un sport foarte sănătos! Şi te ajută să devii mai puternic, zise broscuţa şi, pleosc! sări în apă printre suratele ei. Privind-o cum înoată, puiul de arici îşi zise: „Ce bine ar fi dacă aş semăna cu broscuţa! Aş sări şi aş înota ca şi ea!”– Ţepişorii pe care îi am nu mă ajută să înot şi să sar, oftă el pornind mai departe.

14 15

După ceva vreme, se întâlni şi cu o vrăbiuţă.– Cirip-cirip! îl salută vrăbiuţa.Acesta o privi curios şi taaare se miră de veşmântul ei:– Unde sunt ţepişorii tăi? o întrebă.– Ţepişori? Eu nu am aşa ceva! Şi nici nu ştiu la ce mi-ar folosi, îi răspunse vrăbiuţa.

16 17

– Corpul meu este acoperit cu pene fine şi uşoare, iar aripioarele pe care le am mă ajută să zbor. Pe tine la ce te ajută ţepişorii pe care îi porţi în spate?– Nu ştiu, răspunse ruşinat ariciul.– Poate vei descoperi într-o zi, îl încurajă vrăbiuţa. Nici eu nu am ştiut să zbor de la bun început şi nu prea înţelegeam, când eram pui mic, la ce îmi foloseau aripioarele. Acum, însă, am aflat şi zilnic mă antrenez ca să devin campioană la acest sport. Zborul este jocul meu preferat! Vrei să zbori şi tu cu mine?

18 19

– Acum nu ştiu să zbor, dar poate o să învăţ într-o zi, zise ariciul.– Nimic nu te poate împiedica să încerci, ţopăi veselă vrăbiuţa şi, fâl-fâl! dând din aripioare, se ridică în zbor. Puiul de arici o privi cum se înalţă şi-şi zise: „Ce bine ar fi dacă aş semăna cu vrăbiuţa ca să pot zbura ca şi ea!”– Dar ţepişorii mei nu mă ajută să zbor, oftă el şi porni mai departe.

20 21

Chiar atunci, pe cărarea din pădure, au apărut nişte copii însoţiţi de un căţel alb şi jucăuş. Luat prin surprindere puiul de arici n-a mai avut timp să se ascundă şi, speriat, se lipi de pământ.– Hei, veniţi să vedeţi un arici! strigă unul dintre copii. Într-o clipă toţi s-au strâns în jurul lui.– Ce frumuşel e! s-a mirat o fetiţă. Cred că este un pui. Ia priviţi ce ţepişori ascuţiţi are!

22 23

Căţelul se apropie adulmecând şi când năsucul lui negru şi umed atinse un ţepişor, sări speriat înapoi.- Ham-ham! Chestia asta împunge! lătră el.Ariciul şi mai speriat, neştiind ce să facă, se strânse ghem.– Priviţi! Priviţi! Strigă un băieţel. S-a făcut ghem!Atunci, un băiat mai mare le-a spus:– Când este în pericol, ariciul se ghemuieşte, iar ţepişorii lui îi ţin la distanţă pe nepoftiţi. Atâta vreme cât stă aşa, nimeni nu poate ajunge la el.

24 25

Ariciul ascultă atent ce se petrecea afară şi auzind cele spuse de băiat răsuflă uşurat: „Aha! Acum înţeleg eu la ce folosesc ţepişorii mei! Ca să mă apere de pericole!”

26 27

Căutând o poziţie mai comodă simţi că începe să se rostogolească uşurel. Plin de uimire, mai încercă o dată şi încă o dată. „Ia te uită, ce pot să fac! Ce bine e să te rostogoleşti! Jocul acesta este foarte amuzant!”– Se rostogoleşte! Se rostogoleşte! strigă plină de bucurie o fetiţă. Copiii săreau şi aplaudau în jurul lui, iar puiul de arici se simţea acum special.

28 29

După o vreme, când în pădure s-a făcut linişte, ariciul scoase capul din ascunzătoare şi privi în jur. Copiii şi căţelul plecaseră, iar el se gândea că e timpul să se întoarcă acasă.Aventura pe care o trăise astăzi l-a ajutat să se cunoască mai bine. În primul rând a înţeles ce rost aveau ţepişorii lui şi apoi a înţeles care ar putea fi jocul lui preferat.Acum era fericit şi mândru de ceea ce descoperise. Şi, bineînţeles, abia aştepta să le arate noilor săi prieteni ce ştia el să facă. Dar mai ales abia aştepta să exerseze zilnic ghemuitul şi rostogolitul până când va reuşi să devină şi el campion la gimnastică.

30 31

32

Final pentru părinţi

„Povestea puiului de arici”, pe care tocmai ai citit-o, este povestea copilului tău pornit în

aventuroasa călătorie a descoperirii de sine şi a altora asemeni lui sau diferiţi de el.

Ieşirea în lumea cea mare şi întâlnirea cu ceilalţi este una dintre cele mai emoţionante experienţe

din viaţa oricărui copil. Pe baza relaţiilor cu cei din jur va învăţa să stabilească asemănările

şi deosebirile dintre el şi ceilalţi ca urmare a unei autoanalize continue şi a observării atente a

celorlalţi. Raportându-se la aceştia va înţelege că fiecare persoană, inclusiv el, are un nume şi un

corp care îi aparţin şi un anumit comportament, ceea ce înseamnă că fiecare este altcineva.

Într-un alt moment al acestei călătorii, copilul îşi va descoperi propriile responsabilităţi şi limite

şi va înţelege că şi ceilalţi le au pe ale lor. Tot ceea ce i se va părea interesant în comportamentul

altora, va dori să imite şi, dacă nu va reuşi, se va simţi nemulţumit şi neîmpăcat.

În acest moment intervine rolul tău de părinte. Aici trebuie să îl susţii, să-l încurajezi şi să îl faci să

se simtă o persoană cu calităţi speciale, care este iubită şi apreciată pentru ceea ce ştie şi poate să

facă.

Dacă aceste idei ţi se par de folos, dozează-le după nevoile copilului tău şi îmbogăţeşte-le cu tot

ceea ce crezi că l-ar putea ajuta să se construiască pe sine în aşa fel încât să se simtă bine în

pielea lui şi alături de ceilalţi.

Lucia Muntean scrie literatură pentru copii de peste 30 de

ani. Pe lângă cele 15 cărţi şi 50 de articole publicate, ea îşi

găseşte timp să fie o mamă atentă, o bunică plină de energie

şi o educatoare foarte pasionată de munca pe care o face.

Activitatea ei laborioasă în domeniul educaţiei preşcolare a

fost recunoscută de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin

acordarea în anul 2007 a Distincţiei „Gheorghe Lazăr” clasa I.

Cel mai recent proiect al ei îl reprezintă publicarea „Cărţilor

Lucia Muntean”, un concept editorial gândit să vină în

sprijinul părinţilor cu poezii amuzante, jocuri instructive şi

povestiri antrenante pentru cei mici.