PORTREL ISTORICE

G. I. IONNESCU-GION

BUCURESCI

EDITURA LIBRARIEI II. STEINBERGSTRADA SELARI .110, 18

1894

DE

g-e45, -1

tk:-117.-t,

gr, eJe-raZi iun, .1-cc1dorm/az- tielfaafe,

g-4 .@)1@fed/2L'a,

aceale ,,POrtrete" cu it. tiZra Zac/ien a

att,tozue.

VORN1CUL ALECU BELD1MAN

1 O

RN

ICU

L A

LE

CU

BE

LD

IMA

IVORNICUL ALECU BELDIMAN

VORNICUL ALECU BELDIMAN

'n firea geniului de a lua 'naintea timpuluisM, §i este ua insu§ire a marilor talente ca,din cunoscintele epocel lor, sè plasmuiésca

1m ce nou, trainic si artistic in tote arétarile lui.

Vornicul Alecu Beldiman nu a fost nici un genit,nici un mare talent, nici chiar unul din acei scriitoricad, Oa §i cu ha limba «necanonisitci si lipsitade niestesugul gramaticesc »1) adica §ubredi informele-I gramaticale §i saraca in capitalu-i de es-presiuni i de locutiuni, ailing totug a ii da dincand in cand pitorescul in descriptiune, profunditateain observare, energia verbului in acciune.

') Din prefata traductiunoT luT Marna Pornpilius, de AlecuDcldiman.

10

Autorul Tragodiei este ornul timpului §i castet

sale, boer iubitor de citire, dé ua citire Era ale-gere : filosofia, romante, matematica, istoria, stichuri

mitologia mergeau una in capul VorniculuI AlecuBeldiman. In viéta indolenti a boerului de la slat--§itul secolului trecut §i de la inceputul aluI nostru,romantele, francese, sérbedele productitini ale scOlei

clasice care tragea së móra, erk tot ceia ce con-venia boerilor no§tri.

Ion Beldiman traducea Istori a anwruril or celormai gingase a Parisului ér Vornicul nostru«talmacea spre procopsirea neatnuluI ronlanesc» Moar-

tea lui Avel si Alecsie sati Cdsuta din Codru.Scola luI Florian, pastoralele faIe, copiele spa-

lacite, trase dupa. Estelle et Némorin, istorióre silungi povestiri pe atat de morale pe cat de nena-turale i 'n cari scriitorul s'ar fi creclut desonoratdéca, la fine, nu ar fi facut ca virtutea sé fit re-compensata ér viciul pedepsit, tote aceste scriertplecate din Paris i dintr'alte orae ale Francin, inun-dasera Europa.

Mareg rnaioritate a boerilor de la inceputul acesturvéc, generaliune plamadita cu apa 'n vine subjugul Fanariotilor §i care se deosebesce in istoria de

Notiparit ; aflätor in co1e0unea de mss. ala AcademiaRomAne, sub n-rul 126.

r)

9,

.11

generatiunea Renascerei §i luptelor inferbintate ca-cerul de pament marea rnaioritate a acestor boutadorag a sernenea scrieri dulcegi, molai, otova i cariadi, de la pagina a doua, te 1euie pe inima. Lornu le placea emotiunile sguduitore, cugetarile caripun judecata la chin, problernele cari inghenuchiand.puterea mintei cu atat mai mult o invapaieza sprea lor deslegare.

Dupa cum, pentru a se sui in butth, ei calcati

in cadenta §i rinuti de subtiori de cloui feciori cariaveaü datoria se le spuna in mers ca'i «prag, MariaTa» §i se'l ajute a se aventa in butca, tot a§a,scrieri cari i-ar fi turburat cu adancimea sea man-dreta neasceptata a cugetarilor, nu erau de ighe-moniconul lor.

Amoru rile gingase ale.Pari sul u séü bine pregatita.

Illoarte a 1u Avel coprindeaü intocrnai dosa deemotiune ce boerul fanariotisat voia se administreze

si nervilor sei.zlxv, n linisce mare, Era hopuri, lin, c'un CITaCSOU

11.0)2i Ix ori-ce pas, la ori-ce miscare, cu cadent ipianisima pene §i'n bataia manelor ca se via feciorulse'l scarpine pe talpa piciórelor, cand LuminatiaSa se culca dupà pranz de la 12 la 2 ast-fel boe-rul munten si boerul moldovean de acum uá suta deani ii petreceaa viéta.

PCne felul de iubi téra sincer, fàrä cugete

Eic

a'si

1

mintel, Mimet

12

Tele set interesate, boerul mergea tot a§a, cu linisce,a gale-agale, faTà salturi cari i-ar fi zaticnitolosalul i§lic de miel nefitat §i pentru a carui ti-nere pe cap trebuia boerului ut sciinla de ecuilibristdi primo cartello.

Alecu Beldiman care, dupi cum se aréta neted din.scrierile mai jos citate, l iubea sincer Moldova, estetocmai boerul care 'n tote se mi§ca cu 'ncetul. Matin viéta politick n cea socialk cat §i in cea de scriitor

aceia care ne interesä aci Vornicul nostru nu se-trecea, nu voia, nu'i placea se se treaci cu firea.

Citea mult, der citea pentru el.Punendu-se se talmacescá din frantuzesce pe ro-

manesce, Alecu Beldiman credea ci e e§it din mesuraobicinuiti i cä face un mare sacrificia, ca '§i dã

ne rnai pomenite pentru procopsirea némuluiTornanesc.

Citii titlul uneia din scrierile séle, tiparite la Buda«in criliasca tipografia a Universialei Ungariei» laanul 1820 : Tragodia Orest, de pre tnv4atul

cu Invapiliatd dragoste spre procopsirea neamuluiromdnesc, marele postelnic Alecu Beldiman, acum.cintdia oard teilmeicitci din limba frantuKeascd tn.cect romdneascii.» 1)

1) Oreste, tragedil in cinci acto de Voltaire, represintatApentru prima Orl la Paris, in 12 'Miliaria 1750.

islicul,

lui

siliale

13

Pentru cá a talmacit pe Orest, Alecu Beldiman.arde in «invapaiata dragoste» pentru luminarea nea-mului rominesc. De ce ? Lucrul se esplica prin aceia

boeril, cari se trudeati un pic pentru folosul obstel,credeall a fi e§it din mEsura obicinuita, a fi facutmarl jertfe.

Eca titlul unel alte scrieri tiparite tot la Buda,,

«in craiasca tipografia a Universitkei Ungariei», laanul 1818 : Moartea lui Arvel de cel cu invdpdiatddragoste spre procopsirea neamulta romdnesc, préInv'qatul i marele postelnic Alecu Belditnan.9

«Invapaiata dragoste» reapare.Acil poi sE te consuml in focul chinurilor mintel

§i se 'ti jertfesci ani de-a lungul bunul vieei, i tot

nici tu (de sigur), nici posteritatea (pote) nu veci_recunósce invapaiata dragoste ce cu adevErat al ininima si 'n sufiet pentru procopsirea némului tEu.

Uà aka traductiune, tot dupa frantuzesce i tipi-rita la 1820 : Istoria lta Numa Pompilid, al doileaCrai al Roma 2) are pe titlu cuvinte ceva mai

1) Tod Abels, poonal biblia in patru canturi de Gessaer(1730-1787), publicaa la 1753 i indatA tradusA in fran-luzesce. Gessner o considera singur ca cea mai slabA din_tote productiunilo séle.

2) Numa Pompilius, roman poetic de Florian, apArut laParis in 1786, adicA in tineretea Vornicului Beldiman, --compositiune de un gen fals §i pe care a;ll nici chiar nu'Lmai intelegem.

c.

zlabe, der tot consunatóre cu invapaiata dr, goste

de la cele done de sus talmaciri. Numa Pornpilirieste tiparita « spre podóba linibe rornanesci o §i

ospre indeletnicirea patricaor».Pe lânga acestetrel traducliuni mai adaugern anca

una tiparita : Alecsie sail casula din Codru1)alte trei netiparite :

a) lstoria cavalerului de Grie (sic) si a iubite,lu Manon LescO (sic), care tMcuindu-se de pe limbafrantuzeasca in limba moldoveneasca prin osteneala

osardia dreptei 2) dornniel sale Banului AlecuBeldiman, s'au prescris acum de mine Costache

la 23 Sept. 1815 ; 2)b) Intárnpldrile Iu Tarlo si a prietenilor lui,

-prescrise tot de Costache Bor la 1823 ;

c) Calatoria 1n Cox in Rosia (1824), in donecaete din biblioteca Elencai .Beldiman.

1) Cara, duph spusa lui Alccu Balica, oditorul prim alTragodiei, era sub tipar la 1861, si po care n'o cunosc&cat din mss-olo Acad. Rernane, n-rile 40, 41 42 F.ii 55.

2) Adica cu main .drépth.Mi-aduc aminte a fi vOut uh alth traduciiuno din cc-

lebrul roriian al abatoluT Provost tiphrith la 1857, lucrathde un d. Bhjescu inteuh limbh roma.nésch do tOth nos-timada i dedicath o ! iubire patornä ! fiului s6fi invirstA de 17 ant. Manon Lescaut Inchinatil unui flAchian-

dna de 17 anI, e ul minunäiih cara mcritch a fi improspkathIn momoria unora si adush la cunoscinta calor tinefi !

§i

Bor§,

15

Aceste trei traductiuni netiparite se gisesc in bo-gata colectiune de manuscrise ce posede AcademiaRomand.

De altmintreli, manuscriptele beldimithesci, pecad Academia Rom'ana le are din biblioteca sturdzo-scheianii si din darurile d-lor D. A. Sturdza si Al.I. Odobescu, sunt in ni'lmér de trei-spre-clece.

Cele cu n-rele 331 si 346 con& Tragodia, saimai' bine a dice Jalnica Moldover Intgmplare dupdresvratirea Grecilor 1821, lucrarea orginala si deapetenia. a Vornicului Alecu 13eldiman.

Manuscriptul 336, donat Academiei de d. D. A.Sturdza, este scris cu nsii Inana lui Beldimari.

Dupii el, Kogalniceanu a publicat in vol. III alCronicelor acésta poemà narativA a Vornicului nostru.

Ui akà ediiiune a Tragodiei fusese la 1861 ti-paritii. n tipografia Buciumulur Romdn (Iasi) dedire Banul si Cavalerul Alecu Balica sub titlul de :Eteria set Jalnicele scene prilejite Pit Moldova dinresvratirea Grecilor, prin lor Alexandru Jpsi-lant, venit din Rosia la anul 1821, de VorniculAlecu Beldiman.1)

i) In al s6ti Catalog General de Cartile Boniâne (Bu-curoscT, 1872) Dimitrie Jam dico la pag. 27 sub anul 1825,ca s'a tiparit la Buda : Talniea Tragodie saii intámptäriledin 1821 (in versuri.) Cadrul acesteI schite nu no permitea onumdra aci argumentela earl no autorisA a credo cleditiune tiparith la Buda in 4825 nu a esistat.

efnl

u?i

16

Din manuscriptul acli academic (n-o 336), nemu--ritorul Kogalniceanu a publicat :

a) Tragodia, cu ale ei 4266 versuri de catesilabe, §i p'ici pe colea §i cate mai multe, caci:

darnice stint strunele, adicà versurile i versificatiu--

nea vornicului nostru ;b) Talmacirea Cairnelei lui Vogoridi, ce se

scrie la Silistra ;c) Jurnalul mergerei boerilor deputati la Tani-

grad ;d) Tractaturile prin cari s'at inchinat /am de:

catre Bogdan-Voda, Domn al Moldovei, irnperatindSultan Baiazet II ;

e) Stihurile acute in Tazlaii, in vremea inchi-derel mele acolo, 1824.

Despre scrierea Tractaturile, Kogalniceanu dice :«Ea este aceia§i care a fost publicata de mine in

«Arhiva Romaneasca sub titlul de Tractaturile«vechi ce ai avut Moldova cu Poarta Otoinani-

«ceascd, §i care este scrisi parte de Niculae Costin,.«parte de un autor mai nog. Beldiman a prescris

«aceasta scriere facend ore-cari mici schimbari deacuvinte, carl n'at nici un fel de importanta.» 1)

Lucrarea énse cea de capetenia a Vornicului Alecu

Beldiman este §i. remane, dupà cum diseram, mult

1) Cronicele, torn. III, pag. 336.

i s

17

citita pe vrernea el Tragodid. Copiele dupa acéstalucrare, indata dupa sfarsirea el, incepura a circulain numer mare. Era ua lucrare originala i fiind facuta

de unul din al nostri despre ale nóstre, firesc era cacuriositatea i interesul cititorilor se fia cu putereatrase de Tragodid. Românii, ca i stramosii lorRomanii, duceail dorul lucrarilor originale.

Cicerone clisese : esset egregium non quaerere ex-terna , domesticis esse contentos 1); pene ac,li

der-mi-te in vrernea Vornicului Alecu Beldiman !pene acli, nol clicem acelasi lucru.

Subiectul poemei justifica interesul publicului. In-teensul s'ar fi véclut in deplinétatea lor podóbelede cugetator, de poet si de scriitor, déca. VorniculBeldirnan le-ar fi avut. Aci, in Tragodid, nu maiera vorba se traduca pe dulcegul Florian, nici penecunoscutil autori al lui Alecsie sali Cdsuta dincodru. In Tragodid se cerea uà pend in puterniculinteles al cuvintului. Nenorocirea Moldovel, jafurile

infamiele Grecilor Carl se napustisera ca corbii

asupra Iasilor i intregului principat, spaima i fuga

locuitorilor, zapacéla boerilor remasi, chinurile Mi-tropolitului, inecarea unora din Greci in Prut, in-

cendiele i pradarea manastirilor Slatina, Secul,

Agapia i Varatecul, patriotismul lui Tóder Bals,

1) Giceronis Orator, cap. IV.2

ni

caimacamia lul Vogoride fine peripeliele cari aipremers alegerea lui Ion Sandu 'Sturdza de Domnpamenten in Moldova, cereaa tote nä alt a. pena,

altä putere de observatiune, alte culori, alte racnetede mania la audul carora se tremure cititorul pene

cea mai departata viitorirne.Tembel, dulce, bland, fugind 'de arnarurile vietei,

Vornicul nostru recunósce singur cà el nu e facutpentru asemenea lucru :

Aicc-am trebuinta pe Iraclit s aducStarea Moldova se plangl, sag se pin se scria Young. 1)Dar, in catu-i prin puin;g, me voig nevoi si enOsanda teri1 a scrie orI catu'rrii va ft de grat.

Si ori de cate ori simte ca evenimentele set in-famia ce povestesce sunt marl, Beldiman recunósceneputinta lui de a le zugravi intocmai. Bunióra,Ia pradarea i arderea manastirilor :

Dumnezoule inalte, condeiul meg este SlabS'aret sgomotul, strigarea, putere nu pot se alb 0?)

De aceia nu se ridica, remâne in tonul mono-cord si monoton al Cronicei rimate, i cand l'ajunge

1) Buldiman cunoscea d3 sigur Noptile lui Young (Nightthoughts) dup l. traduciiun..a francesl in prosa, lacuna do LeTourneur (1769, dou6 vol. in 80), ata.t de cunoscutt1 in Orala 'neeputul acestuI secol.

48

sin

si'n

19

§i pe el, ca re ori-ce bun RornAn, §i Vornicul.Alecu e bun Roman, c5nd l'ajunge durerea du-rerilor tèrii, atunci el Inailt glasul la ceruri i dice

sinceritate dér forte prosaic :

Cerescule imperate, vecjI do sus al nostru chin,Privesce osanda writ norodulut suspin

Acésta rugaciune o repeta mai tot déuna. Bel-diman nu scia cum va sci generatiunea ce'l vaurma Ca, de te ve7 ajuta tu, si cerul teva ajutaci, pentru a nu se zaticai in obiceiurile'i indolente,ruga cerul sé facá cele de cuviint5 pentru térá.

Idei marl, priceperea ridicArii tuturor popOrelordin imperiul Sultanilor, priceperea legaturei eveni-mentelor sincronice, intrevederea Unirei terilor surori,

tote acestea sunt terra ignota, lucruri cu desé-versire necunoscute pentru Vornicul nostru.

Despre . Tera-Romanesci §i despre Tudor Vla-dimirescu dice de la inceput :

In Craiova se vestise un Toad.er resvratitoract Tara-Romaneascd osandd, nccaz cat vrei,Dar aceastä ingrijire vor aye a scrie cf.

Er mai departe tot despre Tudor :

Un Toader Vladimirescu, un vicican inseldtor,Ridicase cap in lardDe ad urmat de la sine, sad de la altiT all lost pus,La a cerceta acesta cel ce va 11 in prepus.

cu

i - a 1

si'n

20

Ales la Divan, find Turcii la Iai i VogorideCaimacam, Beldiman iscalesce tote mësurile vexa-torie, cari storceati Moldovel ultima picatura devieta. E trist Vornicul, plânge, se bocesce, der inghite

iscalesce clicend :

vreme CA acciasta nu iscali dad !

Se tanguia divanistiI si mânile i frangea.

Si-apoi pentru a '§i r'esbuna, conform obiceiuluiVornicul nostru nu uita de a se adresa la cer ;

Ceroscule impArate, tuna din cer preste ei.C'a so impila norodul e sciut cit tu nu vrei.

P'ici pe colea, când e vorba de infamia Grecilor,Beldiman devine ceva mai colorat. Versul capaa:puterea de a face imagina inaintea ochilor tnintel.

Bunióra :

Ua starpiturit greceasca, esit dintr'un vas cloci t.

Dupa ce aa facut stare si totl s'ati imbogatit 1)In sinul patriei noastre eY intaia ail pus cutit.

Pe un popa grec, Beldirnan, de.Fi evlavios, nu-mesce snflet scdrnav si nth ; pe un altul :

... . . . viclean adimenitorIpocrit de cei de frunte i de terI vênturator.

1) E bine intelcs cit pentru cele-l-alte doug versuri daasi pa acesta care e d'un prosaism fenomenaL

§i

'1

Intend

sn,

21

Ironia si mu§catura spirituala ii sunt necunoscute.Intr'un singur pasagia, vorbind de inscrierea printreEteri§ti a unui ten6r Rizu, Ana fraged la versa, §izugravind durerea mamei, Alecu Beldiman clice cuua ore-care siretenia g1um4a :

Docindu-se ruga Grecii, i pe mare, §i pe mic,Se nu'l lase 156 se culce miptea Mel gigilic 1)Franzelo, put de geina, ciorbl se'T dea de mancat,

i noaptea cloud saltele se't qtearnA de culcat.Un pruncar a§a in oaste ce dracul ar II catat ? 1Sciti a dacal prindead Turcii pré mult s'ar f bucurat.

In schimbul cator-va pasagie de felul acestafOrte puline ! prosaismul poemel este enorm sicontinua. Versificatiunea e rnonotond, scalcitä §i

greóia. Beldiman facea versurile cu rnultii oste-néli. La sfar§itul poernei, unde ne spune cii areintenliunea de a scrie domnia lui Ion Sandu Sturdzael dice :

Cad am &cut hotArire §i Domnica a seri eil,Insa nu mai mutt in stihuri, find zAbavnic §i greil.

Rimele versurilot sunt mai tot in ea, at, or, q,cele mai usóre, dér .si cele mai anoste. Versurischiópe are destule. Vornicul schimbi accentul tonic

1) Scufa de noapte, ca sé nu rOcescit la mólele capuluiAncA neintArite.

92

firesc al cuvintelor, pentru a scóte pe gituiteaccentul ritmic al versului. Beldiman dice sblid, érnu solid, ldcrimd, 6r nu lhcrinid. Apol unor silabecu.un i in radical le pune dupa placere dud unand doul, adica scrie §i nun-16ra triimes, priivire,.priimire.

Barbarisme sunt destule in versurile beldimanesci :elefteria, scopos, giugea, topciti, zakuska, zorbalicvadea, etapuri, §i§anea.

In tihurile fdcute in Tasldd (64 de versuri in16 strofe de cate patru), Beldiman calla in elegiitot durerea terii, dér ceva mai poetic, §i'n versurr

ceva mai mqte§ugite cele de 14 silabe rimand inemistichurile lor proprie, 6r nu intre eie §i cele de6 silabe, cu rime rnascurme séti ultime, rimand bineintre ele.

Ca prosator, Beldiman e mult mai bun, mai ro-mânesc §i mai ingrijit in stilul séu. Eca u mostra.

din prefaia lui Numa Pompilin :«Inainte cuvintare. Cati striciciune nu aduce

»omului trandavirea, cat se mic§oreaza §i se face de

»nimica, cand lasa a trece vrernea tineretelor sale

»intru de§ertaciune §i lenevire, cad viata intru aceasta

»petrecénd, nu numal mintea ii rérnâne intru ne-»lucrare dar §i cugetul neroditoriu. Si dupa socotinta»a multor inIelepti, trandavirea este otrava yield»§i rodul pomenirei el cu sunet. Ast-fel de cugetarr

i

23

»hranind ihtru mine, anca din cea mai frageda.»versa' a finererelor mele, rn'am indeletnicit intru»talmaciri din limba frantuzeasca intru cea roma-»neasca. a Patriei mele. Cea d'antaia ispita a fost

»pentru al mea folos, pentru a mea deprindere, dar»mai la urrna gustul obstei, placerea i indemnarile-

»a multora silit a face ispita, a talmaci ceva»folositor si a da intru lumina. Istoria lüi Numa»Pompilin, al doilea craiii al Romei, este cea d'an-»tailA ispitä ce am facut, pe care cu multi ani . mai

»inainte o aveatn tältnacita. Nenumeratele greutati»ce am intempinat, glasul obstii cà este cu neputinta a»scrie ceva inteua limba necanonisiti si lipsita de»tot mestesugul gramaticesc, me adusese la desnä-»dajduire, dar puind n mintea mea ci toate sunt»supuse sirguintei, i despre aka parte cä nici un»inceput nu poate fi cu deseversire, apol nu m'am

dar nici chiar in mintea mea, a da in lumina.»vre un lucru vrednic de vedere».

Ast-fel ni s'a arétat noue Vornicul Alecu Belcli-man din studiul scrierilor séle deosebi din citirea

atenta a Tragodid, lucrarea de capetenii a acestuiiubitor de citiri de tot felul.

Ca Roman, Beldirnan habit téra cum se iubea

rn'au

§i'n

§i-a

2i

pe atunci in casta boeréscd. Ca scriitor, el ester8mOne u. simpaticO mediocritate.

Printre ai nostri scriptores minores de la ince-putul acestui secol, Vornicul Alecu Beldiman vaocupa, cred eü, un locpr de maim a doua.

DOCTORUL CONSTANTIN CARAC4

DOCTORUL CONSTANTIN CARACAS

DOCTORUL CONSTANTIN CARACA4773-4828

upa anul 1785, in Bucuresci se vedea adeseaoff, hi anumite ore ale dile, pe cele patrumari poduri ale capitalei §i anume podulMogoOei, podul Beiliculni, podul Calici §i

podul Targului-de-Afarä trasura d-rului DumitruCaraca§i care mergea, de la un capét al orapluila cel-l'alt per amplam urbem Dacorum, seifvéda bolnavii. Mai adesea, doctorul mergea calare 1).ba chiar pe cai infocaii cari nu o data aü fost catp'aci omOre, dupa cum vorn vedé mai la vale.

1) Facut-a ci obiceiul de a merge la visia cdlare, séüera de mai 'nainto, nu sciti. Cela ce esto sigur e ct mi-aducaminte a el s'a urmat i maT incóce. Acum 25 de anT, doc-torii Drasch, Nica, Fialla Mewl visitele calare.

sé'l

30

Doctorul Durnitru Caracasi, este taral. doctoruluiConstantin Caracasi, a cdrui biografiä i activitate

medicalà i sciinIificä me voia incerca a le schitaaci, cu amenuntele culese din opera celui d'ânthiu,adicA din Ailtoitri.on Ka. paxiacq laTpotprlonáTon 'god

icapori 7,76ksolc Bouxoupecrrion xxi...cob iv takiii No-

ooz9.6:o9 TOD Ovolin.0 6.y(ou IlayreXeigiovog

Bortglitta icaptth, arep 6 ctycb; xxl. EL iv XcenvESce

cpcovilv p.n./0E17.e (iv Btávvr,i T;lic Arp(as 1795, iviXX-repAil ttnroipovpil. recnpy(ou Bevzárri)') ; din

opera celui de-al doilea, adici din ToroTpcvpia

BXxyicç wd aveparco),,yint:mt icapwrip-iosLq tivovfopmk

Icpbs v ;ice vóaot4 ttbv xcero(mov a6T"iN inr6

xup(ou iottpoTtXoad,fou K. Kapaxica (iv Bowtoope-

citiotq, zo5 TUrowa.76n I. `11XECeSou), 2) i dininformatiunile ce a bine-voit a 'mi da d. profesor

2) Poemele medidale ale lul Dumitru Caracasi, doctor infilosofig si in medicing, medic primar al orasului Bucurescisi al spifalului care inteacelasI ora.s se chiamg al S-tululPantelimon, cari poeme el insusl in limba lating in prosa10-a tradus. Iriena, 1795, in tipografia elinesca a lul GeorgeTentoti. Poemele sunt scrise in dialectul. doric. Din poe-siele mid sunt uncle si in dialectul doric.

2) Descrierea Teril Românesci cu observatiuni antropo-logic3, privitóre la igiena i Melo locuitorilor eI do d.doctor in filosofig si in medicing Constantin Caracasl, inBucuresci, din tipogratia lui Ion Eliade 1830. Traductiuneae fdcutii de d. G. Sion, si se Al manuscris g. in posesiuneafamine.

i7e Toti

Vie;

ix

,c15

nal

31

Odobescu, nepot despre mama al doctorului Cons-tantin Caraca§i.

Familia Carac4 era de nem greed, seQ, dupa

cum se 'Astra tradi/iunea din betrani, de nem dinvechii Macedoneni. Era originari din oraFlul Sa-ti*te, Ia nord de Cozani, in Sangiacul Monastir,Laugh ruinele vechei Calandre, aprópe de riul Na-zilitza. Nume le vechiti al familiei era Luca, der deeind Dumitru c4tiga vécla mare ca doctor, Turciidin Macedonia 'I poreclira Caraca,a, din causa ne-grelor i stufbselor sprincene ce avea. 1)

La Sat4te lânga Cozani, s'a nascut probabil pela 1728-1730 2) Durnitru. La 1748, 1749 §i 175 t,clupa ce primise ua instructiune ingrijita, el scria

poesii cline, din cad unele sunt publicate hi Poemata

1VIedica mai sus citate, er altele sunt manuscrise inposesiunea familiei.

De eerier lui Dumitru Caracas,i II placea medi-cina. Inainte de a fi plecat la Viena pentru a studiahi universitatea de acolo, viitorul doctor se ocupacu bólele, cari Icantuiail prin Macedonia i prin Te-

1) Comunicat de d. Al. Odobescu.2) In prefKa. Poemelor tiparitil la 1795, Durnitru dice in

.epistola declicatoriii ciare Moruzi : ista plus gum sexage-narius edidi.

32

salia, i studiase simptomele si evoluIiunea frigurilorde tote felurile chiar asupra lui insusi

La 1758, dupà cum vedem dintr'ua poesiä ma-nuscrisa, Dumitru Caracasl este la studia la Viena.Mai inainte fusese la Halle, unde urmase tot cursurrde filosofia si de medicinl. 2) Studentul pomenescecu recunoscinla i iubire numele profesorilor seiJuncker (senex perientissimus, olim meus in Prac-ticis benevolentissimus praeceptor) 8); Eberhard(meus olim praeceptor gratiosissimus) 4) i Antonvon Haen (meus ohm praeceptor bumanissimusaeque ac eruditissimus)18)

Dupa obtentiunea gradului de doctor in filosofiä'n medicinh, Dumitru Caracasi se 'ntórce

orasul sal de nascere, la Satiste, i incepe practicamedicinei. Este iériisi probabil ca succesele acesteipractice si vre-o cate-va cure minunate respandiradeparte numele dibaciului si invetatului doctor.

Valiul de la Dii (Vidin) '1 chiiima la densul1778. Caracasi hotiiri se se mute cu totul din Sa-tiste cad, din Vidin, in prirnele ninduri, trecusela Calafat si de la Calafat mersese, chiamat de boeri,.

1) Poemata Medica, pag. 177.2) Epistola dodicatorin entre Moruzi, in Poem. Medic.3) Poem. Med. pag. 35.4) Poem. Med. pag. 37.5) Poem. Med. pag. 53.

:

in

in

si

33

la Craiova, pe unde véduse cá e mult mai binede cat in Macedonia Tesalia. La 1782, doctorulse stabilesce la Craiova. Era 'nsurat i avea douibãei: pe cel mare '1 chiama Nicolae, pe-al doileaConstantin. Acesta era niiscut la 1773. 1)

Forte muncitor,, citind inteuna 2) pentru a setine in curent cu sciinta, filantrop, voios, blajin,

optimist, neinspaimentandu41 bolnavii, DimitrieCaraca§1 practica medicina dupa. principiele §a51ei

care, in secolul trecut, nu tindea la nimic alt de

cat se ajute natura a reveni iéra§i in calea sanetatii,neavend nici o data pretentiunea primejdiósä de

a da cu doctoriele sae safietate bolnavilor.Ego,dice el, una atm Hippocrate et aliis me-

dicis tam recentioribus quam vetustioribus solamnaturam morborum medicatricem cognosco. 8)

Er mai la Vale : solam eam novi corpus sanum etactionibus praeditum et ad tempus incorruptumconservantem ; eam igitur artis medicae principiumet guidon primarium agnosco. 4)

1) Coinunic. de d. Odoboscu.2) Poem. Medic. passim.3) En, impround cu Ipocrat §i cu altY doctori vechi §i noul

recuuosc natura ca singurzi tdmdduitóra a bólelor. Poem.Medic. pag. 35.

4) Eu consider natura ca singura care pastrez1 corpulsanetos, propri6 la muncil si in+ reg pen6 la nä vremo ; do

aceia pe ea o recunosc ca principiul de cilp3teni,1 al art&

medicale. Poem. Medic. pag. 36.3

si

si'n

si

31

Si 'n fine, intr'alt loc, milosul doctor clice : atquevidetur antiquitus dictum fui.ise solam natural??quemlibet sanare morbum longum, peracutum etdesperatum; ea vero repugnante, vana esse omniarernedia. 1)

Nurne le luI Dirnitrie Caraca.,i ajunsese i la Bu-curesci. Domnii de pe vremuri il voirã toff binele.In poesiile lui §i 'n Topografia fiului s611 Constantin,

cuvinte de laudà §i de recunoscintä citirn pentruAlexandru Ipsilante, 2) pentru Nicolae Caragea 3),pentru Mihail C. Sulu §i 'n fine pentru Ale-xandilu C. Moruzi. 8)

Peste un an de la venirea sa la tronul Terii-Ro-manescr, la r784, Mihail C. Sutu chiäm pe DimitrieCaraca§i i '1 numi medic primar al oraFilui Bu-curesci .5i medic director al spitalului S-tului Pan-telimon. 6) Spitalul era 'nteui stare miserabilii.

Domnul dete Jul Caraca.si instircinarea de a '1 reor-ganisa §i de a face dintr'énsul ceia ce trebuia

1) So vede ca din vechimo s'a cjis c.1 singurl natura ta-maduesco ori-ce boa lungà, fOrte grea i desperata;de nu vrea ea, tete lecurile stint zadarnice. Poem. Me-dic. pag. 83,

2) Idila din 1780 in Poem. Medic.3) Oda din 1782.4) Oda de laude din 1792, in cliva S-tulul Pantelirnon.5) Idila din 1793.9 Topografia lui Const. Caracasi, pag. 441 i urm.

6)

s fi'a

i eA,

35

dupa vointa pré fericitilor donatori. Inteaceste dou6functiuni Dimitrie Caracasi remase pea la mórteasa care se 'ntempla la anul 18041).

In timp de doue-cleci de ani cat stete in Bucu-resci, betranul doctor trai in hanul S-tului Gheorghe_Non. Facea visite prin orasi i fl veniau bolnavisi-acasa la consultatiune. Poemata composuit quumper amplam urbem Dacorum curru vehehatur ;2)isi compuse adica cu multe podóbe literare si fru-móse descriptiuni poetice versurile séle din PoemataMedica, pe cand facea visitele in trasura. Era bineveclut de boeri, prietin bun cu familia Grecenu. 8)Filaret, episcopul Rimnicului, pretuia forte corner-ciul doctorului Caracasi cu care sta césuri intregi.de vorba. 4) Unite forte eraa intre densele fami-liele Caracasi, Filitis i Darvaris.

Muncea forte mult i citea si mai mult ; sfatuia

pe toti la ori-ce ocasiune se schimbe viéta cealenevOsa si tembela, aréta tuturor cum se traiésca,ce sa. !parlance, curn se se porte. El a recomandat

cultura cartofilor in Ora nOstra. 5)

1) Cornunicat de d. Odobescu care nc-a spus i locuiniasa, in Hanul Gheorghe-Nott

3) In epistola dedicator-id cAtre Al. C. Moruzi.3) In .Poesiele ufóre din Poem. Medic. pag. 239, epi-

grarna c.itre Vistierul tefan Greceanu.4) Corn. de d. A. Odobescu.5) Cornunic. de d. A. Odobescu. C. Caracaii in Topo-

S-tului

36

De la 1795 era rnerea bolnav. Frigurile 'I pra-padiaa. Intr'un rand, mai inainte, esind de la unbolnav si voind se 'ncalece, calul naravasi aruncasecu piciórele de dinderet i '1 isbise in piept cu atataputere, in cat il trintise de un zid, de unde '1 ridi-casera mai mult mort de cat via. De atunci, sufereade pept, de picióre, de rinichi slabisera i ve-derile. Imbetranise inainte de vreme, dupa cumspune el insusi lui Moruzi in dedicatia Poemelormedice.

De aceia, cu ani inainte de a muri, fiul

seti, Nicolae, intors doctor de la Viena, l'ajuta lavisite, la direciiunea spitalului si in sarcina de doc-tor al orasului. Nicolae ense muri la .1802, 1) cutdoui ani inaintea tatalui sett

Betranul doctor se mangaia cu cel-l-alt, Constan-tin, care, la 1800, 2) se reintorsese in tell, totdoctor in medicina i 'n filosofia de la Viena. Inanul 1802, in diva de 12 Iuniu, Constantin se ca-satori cu Irina Filitis, fiica doctorului Silvestru Fi-litis, nepotul mitropolitului Dosithei Filitis, si a

Smarandei Manescu, nepota mitropolitului Cosma.

grafici pag. 36, dice : acurn 40 de ani leguminósele sa cul-live.) puiin in ;dra ronAnéscil.

1) Topografia, pag. 141-142.2) Topografia, pag. 132.3) Comunic. de d. A. Odobescu.

§1. '1

9

37

Betranul muri mulcurnit et bymnos cecinit Deo inalto regnanti, cum dice el insusi la sfarsitul poe-mei sele.

Doctor la Pantelimon si cu nurne bine cunoscutin totii ;era, Constantin Caracasi incepu se practice

medicina Ia 1800.Inaintea lui, afara de tata-sn, doctori in Bucu-

resci eraa Arica doul, adica doctori cu 'nvetiitura,si-anume Silvestru Filitis, socrul sea, si Cons-

stantin Darvaris. Acestia incepusera cei d'antaiti

a vaccina, dupä ce se 'ntórsera din strainetate. Alto-irea ense se facea numai in clasa boerésca. ConstantinCaracasi a respandit-o in tote clasele poporului, aju-tat la acésta mai tardiu si de alii 8 medici «inve-«tali colegi ai mei cu cari 20 de ani am trait in«deplina armonia.» 8)

Constantin, ca i tatal sü, era om de omenia,iubitor de sernenii si, filantrop in tota puterea cu-vintului i avend asupra cinstei si demnitatel sarci-nei séle principii neschimbate. and generalul co-mite de Langeron, la 1809, era 'n Bucuresci bolnavde friguri si se respandise vestea ca Miloradovicipartisanil sel voiaa cu ori-ce pret sé'l otravésca,

Francesul de órneni cunoscetor se cauta Lira téma

Topografia, pag. 131.2) Ibidem.4)

1)

38

cu doctorul Caracag SI cu socrul acestuia doctortrSilvestru. )

Era ua adeverata durere pentru doctorul filantropcare mai tan-Jill i§f va cresce unicul se'it baiat dupa.principiele din Emile al -Jul Rousseau 2) era, ciic,ua adeve'rata durere cand vedea spitalele de la Coltea,

Pantelimon Si Dudesci 3) in starea miserabila in carese aflait. Vecluse spitalele de la Viena i cand se uita

la cele bucurescene if trebuiaa totii blandelea,tilosofia i tot amorul luf pentru medicina ca se nuse descurageze. Scia ci sunt venituri, epitropil ensEle punea de ua pane, er manastirile, datOre a ajutaspitaleie, 1§1 daii tote veniturile lor egumenilor tran-davi, corupli i nernernici. 4)

Coltea n'avea de cat 30 de paturi, de §i la so-coteli se treceaa 40. Moruzi marise la 1798 nunie-rul paturilor cu 20, der dupa caderea lui epitropiirevenisera tot la 30 de paturi. Inima doctorului sestringea de durere, cand vedea Ca i la Coltea §ila Pantelimon se refusa bolnavii. Inteun rand,era in 1811, vCclu un om ca mOre la un colc de

Era un Nem; bolnav de tifos 3). Caracag nu

1) Hurmuzake, colect. Odobescu (vol. III supl.199), Mémoire du Comte de Langeron.

2) Comunic. de d. Al. Odobescu.3) Spitalul de ciuma, fundat de Moruzi la 1796.4) Topografia, pag. 129.5) Comunic. de d. Al. Odobescu.

I) pig.

Ord

0143.

39

mai putu suferi i se duse drept la prietenul

agl de politia pe atunci, Vornicul Grigorie Balénu,nepotul despre sora al Marelui Ban Grigorie Bran-covénu. II ruga cu lacrimi ferbinli s deschida uà

subscripliune pentru cladirea unui noU spital, se obligi

s'e contriburésca §i el cu bani si se lega sè slujésca.fara lé fa ca doctor al noului spital cat va trai.

Balénu prirni i deschise subscriptiunea. Boerii, cle-rul, negutatorimea, rugai i indemnati de doctorulCaraca§i, de doftorul Constandinache, curn i se clicea,

contribuira pe 'ntrecute. Contribui atunci §i gene-

ralul rus Kutusoff cu ,,épte galbeni.La 181r, spitalul se install pe iute inteul casa in-

chiriata, unde inainte fusese uá fabric& de haine

in ce ulica a Bucurescilor nusciU. Pe urml. se 'ncepucladirea care trebui se se intrerupa la 1813 din ca-usa epidemiei. La 1815 cladirea era gata. Spitalul

Filantropia fu mutat acolo unde este §i astacli.

Primii efori furl Constantin Filitis episcopul Bu-zeului, Marele Ban Grigorie Brâncovénu, mareleVornic Grigorie Menu, doctorul Constantin Cara-ca.si i stolnicul Giani Orã§anu 2). Ca ajutatori la

cladire cu surne marl, figureza, pe langi ace§tia,Marele Ban Radu Golescu, Marele Logofét George

1) Topogralia, pag. 145.2) Ibidem, col. I.

seal,

§i

40

Golescu, Aga Constantin Golescu, Vornicul NicolaeracArescu §i Hatmanul Constantin Grecénu. 1)

Filantropia este opera lui Constantin Caracai.Doctorul o ingriji cu neschimbatii iubire intr'unafara obosélii. Se vede in paginele Topografie:

drépta mândriã a ornului care se uitii cum crescse imultesc ródele rnuncei séle.

(Putem primi, dice densul, 800 115o de bol-navi pe an ; dinteen§ii mor 90-100 pe an, restulse fac. bine §i pleca. De la 1812 i pene la 1820 amcilutat in spital 6685 de bolnavi : au murit 582,restul s'a insAniitosit. Am avut venituri id 373776 Siam cheltuit lei 223087 ; restul l'am intrebuintat laplata datorielor contractate la facerea spitalului,datorii cari ni se cereaft mereU, caci egumenii ma-nistirilor erau creditorii. La cladirea facutii subdireciiunea doctorului, dupã 1821 pe czind Caraca,51

era Ann Ta Bra§ov, s'a mai adaus un pavilion debai clãdit cu cheltuela Mare"' Bithese Safta Brânco-vénu. 2)

Visitele la Filantropia, visitele la Pantelimon,unde la 1816, ar:etand lui Iancu Caragia derinthu-rile in care zAceati bolnavii, fácuse pe Domnul grecse hotiiresat zidirea unui noa spital,

4) Din familia Cornescu.2) Topografia, pag. 11S

si

si

visitele la

Il

bolnavi din orasi i citirea acasa ocup.16 intregi clilele doctorului.

Trei eraii pasiunile doctorului Caracasi : «sacra»,«divina» I) arta a medicinel, cetirea cariilor ce ne-contenit si-aducea din strainatate i gradinäria ce

avea i ingrijia la Ciurel, afara din Bucuresci, de

la Belvedere inainte. Orele libere si le petrecea inbiblioteca sa, forte bogata, forte frumósa unde, can dnu citea, se ocupa a stringe si pune in ordine noti-tele adunate pentru lucrarea lui de capetenia Des-crierea Ttrei Romanesci, acea Topografiii pe careo citarn intr'una si la care lucra de ani de dile cudeosebitä atenOune.

Cu cati-va ani inainte de 1821, asociându-se cuboerinasil Clincénu si Toplicescu, deschise ua tipo-grafia, unde sub directiunea lor se tiparira destule

carti bisericesci, inainte c.i tipografia se devina dupamórtea doctorului, proprietatea lui Eliade. 2)

Caracasl lucra intr'una, si and se uita in féravedea in ce hal era pe atund medicina la mare

jale '1 coprindea. Lucrul se vede lämurit din scriereasa 3). Afara de doctorii cei opt din Bucuresci, deunul la Craiova 4) si de unul la Buzeia, Italian, adus

4) C. Caraca§T, pasthn in Topografici.2) Cornunic. de d. Al. Odobescu.3) Passim.

4) Topografia, pag. 436.

pi

42

pentru spitalul de acolo ( 6 paturi, 7000 lei venit )de episcopul Constantin Filitis si in liana inlocuitcu un némt, Genovac, camarad de universitate allui Caracai la Viena, afara de acestia nu eratiin Iéra nóstra ca i iri Rusia 1) de cat felceri,spireri i arlatani. Acestia misunaU prin orase

faceaU nasdravanii cari scoteaU pe bunul doctor dintOte marginile rabdarii.

Inteun rand, unul dinteacesti sarlatani anunlaseca tamaduesce chelbéua (bóla, de pC.T), tamacluia

prin faptul ca smulgea de pe capul bolnavului, dinraclacina, toll peril, ér tidva gola-genuchi o ungeac' ua solutiune de argint-viU. Congedia apol bolnavuldicendu-1: astépta sé crésca.

Anca ut spaima a doctorului Caracasi erau babele.Venia el, da ua doctoriä si cand esia pe uá usii, babaintra pe alta. Da i baba doctoria ei. Ambele secumbenan, adica faceati, cum s'ar dice, ua cumbenatid

bolnavul da ortul popii. Cine era de vina ? Doc-torul de sigur, nu baba, cjicea familia ; cad babace scie, biata betranii.

Multe si felurite lucruri si nasdravanii de soiulacesta a audit si a v4lut doctorul Caracasi in cei28 de ani de practica a medicinei in Bucuresci.Traise la Viena, continua a trai in bogata liii bi-

1) Le Général Gornte de Langeron : lie moriut citat, passim..

§i

§i-o

§i

43

blioteci inteua lurne cu totul alta, i apoi cand esiape u1ii1e Bucurescilor séü intra in casele boerilorunde se manca inainte de ciorba 7 8 feluri demezelicuri i dupa ciorba 10 12 feluri de bucate,Caracasi vedea contrastul cel mare in care era adusse'si petréca esistenta. In loc de a biciui cu versulinfiacarat al satirei, doctorul, bland cum era, se mul-pmea a face din and in cand cate uà ironica ob-servaIiune, privitóre la viela trandava a boerilordin vremurile lui.

Bunióra, el ne spune ca boerii dupä ce manancadorm, apoi se scóla i poruncesc se li se punä caitla trasura se iesa la plimbare, dicend ca vor se

fad. miscare. Se trantesc in trasura si nu fac niciuna. Din fericire podul de lemn de pe ulibe iisguduia in trasura cu atata putere, incat fac mis--

carea necesara digestiunei.

De altmintreli, in Topografid sunt uá mullime dedate interesante, adunate cu deosebitä atenIiune

acestea ca i sfaturile igienice i propunerile filan-tropice merita s6 fia cunoscute. Dupa invitarea D-lur:Grigorie Caracasi, G. Sion a tradus Topografict

lui Constantin Caracasi. Traductiunea nu este Aricapublicata. Si doctoril, si istoricii trecutei nóstre ci-vilisatiuni, si in genere toi Romanii s'ar folosi dincitirea acestei consciincióse i indelung meditate lu-

crari. Ea a fost tiparita in grecesce la tipografia

1

41

lui Eliad dupa mórtea doCtorului. Sofia sa dedeselui Eliad i textul german al lumirei, caci Caracasilucrase Descrierea in doué limbi. Textul german s'aratacit. Din cele moo de. volume tiparite cu multegreseli din Descriere, 500 dat societalii filar-monice ; cele-l-alte 5 oo ail ars la focul din 1847impreuna cu frumósa biblioteca a doctorului. 1)

Doctorul Constantin Caracasi a murit la 1828,

in 31 Octobre, victima a filantropiei si a artei

séle. De mult doctorul nu 'mai avea miros, si deaceia, in spitalele militare ale Rusilor, unde bantuia

1 ) Comunic. de d. Al. Odobescu. Pentru a ardta catde variatA era lucrarea acésta si cat .muocise doctorul pen-tru a o injgheba, dam aci tabla materielor din traductiuneaSion. Eta-o : Partea I: Cap. I Despre limite ; positia na-turala impartire ; calitate. Cap. II: Despre clime in ge-nere a celor patru ano-timpuri ; despre vénaturile anuale ;despre temperatura i influenta sa in privinta s5nAtatel. si abólelor. Cap. III: Despre producte ; despre genul quadrd-pedelor ce se manancA ; despre pAseil (cu tote amènuntdle);despre pesci ; despre amfibiI ; despre insecte ; despre plante ;despre minerale i metale. Cap. IV Despre origina, nu-m 6rul, Impdrtirea locuitorilor ; despre constitutia lor fisica.

iganiT. Cap. V : Despre crescerea naturaltt a copiilor tdeqpre hrana, bdutura, imbrAcamintea, esercitiurile, somnul

petrecerile locuitorilor. Cap. VI : Despre caracterulmoral si civilisatia locuitorilor. Cap. VII : Despre medici,chirurgi i farmacisti ; despre spitale i institutiunile Man-tropice ; despre asilul de copiI. Partea.II: Topografia par-liala a TAM. Descrierea aprópe amënuntitA a tuturor distric-telor.

:

eat)

;

:

al

45

un tifos infiorator, intrand fàr nici uä precauIiune-pentru a ingriji de bolnavr, Caracag fu lovit deun tifos teribil care in trei (Jule '1u §i duse la mor-n-lent.

Bucurescenil §i cei de prin ora.sele districtelor ro-mane cari 'la cunoscusera, nu uitara rnultà vremefigura simpatica §i distinsã, cu trasurile fine §i deli-cate, c'un aer de blajina voio§ia, un chip careindata atragea si pironia privirile trecetorilor i con-trasta forte cu chipurile órnenilor de prin vremu-rile acelea. Cu costurnul evropienesc, cu peruca alba,totdeuna bine ingrijita si bine pepténata, incadrandminunat obrazul set' rumen §i frumos, autorul To-pografia sernena mal mult cu un marchis de la curtealui Ludovic XVI emigrat in Bucuresci, decht cuun elev al universitatilor germane.

Doctorul Constantin Caracag lasa la mórte-I insocietatea bucurescéni arnintirea unui om de binein tota puterea cuvintului i a unui medic filan-trop, invétat §i neobosit.

Si astAJI, §i 'n totdéuna, pentru cei cari vorstudia ciudata epoca in care el traia, doftornl Con-standinache cu aceste insu§iri li se va tufa/4a.

MARELE BAN CONSTANTIN NASTUREL HERESM

CONSTANTIN NASTUREL HERESCU4

MARELE BAN CONSTANTIN NASTUREL HERESCU

n sedinia de la 2 Septembre 1876, AcademiaRomânä, p'atunci Societatea Academica

pusese la concurs, pentru anul 1879, urmA-tórea tesa :

«Studia asupra producerilor literare in limba ro-«mana din epoca lui Maid Basarab (1633 1654),

«in care se vor ave in vedere atilt documente ofi-«ciale §i particulare, redactate in limba romana«dinteacea epoca, cat §i cartile traduse ,i tiparite«romanesce pe atunci, precurn si ori-ce elemente«literare, relative la mi§carea culturei române in acel«period ; se va studia cu IA. speciala atentiune«viéta §i activitatea literara a eruditului Mare Lo-«gofét al Ord dintr'acel timp, Udriste (Orest sal«Uriil) Nasturel din Herésci, cumnat al lui Matei-«Voda §i strabun al fericitului nostru donator.»

Fericitul donator al Academiei romane §i stra-

52

nepot al invetatului Udriste Nasturel, este «Ma-rcie Ban al Ostirei romanesci, Constantin NasturelHeréscu.»

Tot ceia .ce un adnnat in notele mele despre fa-milia Nasturelilor din Heresci, i 'n deosebi despreDeanna Elena Matei-Voda, nascuta Nasturel ; des-pre fratele ei, invetatul Logofet Udriste Nasturel,póte cel mai bun prosator roman din secolul XVII,déci ar fi se judec dupa paginele ce onor. d. Has-deu mi-a citit imeun rand din manuscriptul : Vie-

tele sfinglor Variant si Ioasaf care, pentru cinstea.'mpodobirea limbei române, ar trebui publicat cat

mai curand ; despre strarnosii lor, bunióra despreprimul Udriste, cel din secolul XVI -lea (t 1526)care a zidit casa cu lespezi de petrà de la Heresci,

despre Nasturelii din secolii XVII si XVIII, si

cérta ce s'a iscat intre cele done ramuri ale Nils-turelilor in timpul domniei Cantacuzinescilor

Brancovénului, tote aceste amenunte le pastrez,pentru a le folosi atunci cand Revista Noud, pro-curandu-si portretul Dórnnei Elena a lui Matel Ba-sarab, una din primele DOmne citite i 'nvetateale României, imi va face onórea de a me insarcinacu scrierea biografiel ei.

Drept acestea, lásand la ua parte pe cei-l-alti stra-mosi, vci starui asupra «fericitului donator.»

Constantin Nasturel Herescu s'a nascut la anul

53

1796 in Bucuresci. Tathl lui era fiul Marelui BanRadu Nasturel, unul din marii boerii ai secoluluiXVIII si care, in lanceda viéta a boerilor fanario-tisati de pe atunci, sciu sé simta ronianesce, se se

pone demn cu beii cari se petreceaU ca la móra petronul Munteniei, §i se-si c4tige nume mare §i la-udat in ochii Românilor prin cladirea i inzestrarea

de spitale, de manastiri §i de biserici, bunióra

biserica Sfintei Vineri care era zidita chiar in curteacaselor sele. Aceste case boieresci, marl i cu uacurte intinsa, se aflaq pe locul ocupat adi de ua por-tiune a curtei bisericei §i de stradele imprejmuitóre.Gradina S-tei Vineri, numith mai nainte maidanulHerésca, facea parte tot din cuitea §i pamentul Nas-turelilor din Heresci.

Acest mare Ban, Radu Nasturel din Heresci séudin Fieresa, cum spun documentele din CondicaBrdncovenésca avu un singur fiti care se 'nsura

lua de sotia pe uà Filipésca. Fiul Banului Radun'a avut in vieta nici ua functiune; a trait forte re-tras i, din casatoria lui cu fata Filipescului, a avut&LA copii : pe Constantiu Nasturel Herescu, i uàfata maritata dupii Logofetul Alexandru Scarlat

Ghica (Barba roia).Forte bogat, viitorul General a avut ua copilaria

tinerete din cele mai resfälate. Singur fecior

si

si tar

51

la parinii, a fost crescut in bumbac i alintat ctitote duleeturile unei vieii fara de nori.

De atunci, el a avut acele gusturi supiiri i fas-tuóse, acele maniere alese, rafinate ba chiar

ca nobilii francesi din timpul Regentei, i carttote faceati din Generalul Heréscu ua fisionomia cutotul deosibita ,si originala in lumea boieresca din ul-tirnii timpi ai boierimei rornane.

El a prirnit din copilaria tia invelatura care, prevrernurile de atunci, putea fi considerata ca superi-Ora si forte ingrijitä.

Pe langa dascalii greet cart, mai mult de cat oil-cand, se paunair atunci in tout sclivisita si minci-

nosa lor splendóre, mai eraii in Odle romane intre1795 si 1815 un alt soin de dascali. Erau no-bilif francesi care emigrasera din Paris si dintr'alteorase ale Franciei, in urma isbucnirei revolutiunelcelei marl:. Dupa cum Ludovic-Filip, viitor rege alFranciei, da lecliuni de dant si de clavir prin Lon-dra i aiurea, tot astfel, la Bucuresci si la Iasi,

cornili, marchisi i baroni francesi faceaa pe clas-

calif si pe guvernoril tinerilor de neam mare, earl,erair pré fericili a schimba pe ttcu, ivcac, T'.7ZTEL

al dascalului grec in J'aime, tu aimes, ii ainte alFrancesului cu perucii, nobil, spiritual si vica.

Astfel de dascali avu in copilaria sa ConstantinNasturel Herscu.

i

i capri-date,

55

De tirnpuriti, pãrinhi l'insurara cu Elena Balénu.Sofia ave 13 ani, iar el 19. Soii, Inii copil,avut Mci ua data copil.

Inainte de 1821, adica inainte de isbucnirea Revo-lutiunei in Orient, tene'rul Her'escu Ikea parte, irn-preund cu Vacarescif, Filipescii, Cornescii, Cretu-

lescii, Balenii si Balacenii, din acea pleiada de fecioride boieri cari,de ua parte plini de ideile umani-tare ale Franciei din al XVIII secol, iér de altastatornici in prejudiiiele de ura sea de simpatiapentru Turd si pentru Rusi, prejudiIie insuflate deGreci unei mare parli din casta boerésca, doriaaneaparat uá schimbare, der nu puteat se dea bine

sema de ce fel trebuia s6 fiá schimbarea."In timpul Eteriei, ei ar fi voit se scape téra de

sub jugul turcesc, der pe Tudor putini II pricepuraanca mai pulini l'ajutarii.

Inainte de 1821, doui-spre-clece tined dinteacestia,printre can Si Constandin Nasturel HerCscu, sem-nara un act prin care se legau cu jurament Ca, deva fi se piéra in Eterià vr'unul dinteacesti 12 apos-toll, familia lui e fia ajutata de cei r'emasi in yield.

Probabil ca la Brasov, unde fugira cu toll, acqt1boeri desvoltarà si amplificara actul din téra, astfelcum onor. d. Nicolae Kretzulescu l'a comunicat

Academiel romane, intr'una din sedintele trecutoi

sesiuni din 1890.

n'aa

'§i

§i

56

Ce efect avu legatura cu jurament nu se scie.Positiv ense este ca, la 1821, Herescu se afla

fugit la Brasov impreuna cu tota boerimeaDe la Brasov, cam ,pe la 1823, boierul nostru se

se hotiiri se piece 'n Rusia.Situaliunea averei séle, un dor nestins ce avea 'n

hotarirea de a schimba viéta molatica, bogatadér uniforma a boerului, cu ua aka nota si necu-noscuta, 11 facura se se espatrieze.

Inaintea lui cu cata-va vreme plecase, tot in Ru-sia, si generalul Costake Scarlat Ghica, boerul des-pre care vorbesc in biografia principesei Dora d'Istria,tatal frumósel principese Cleopatra Trubetzkoi careia,cu ani mai in urtnii, Lamartine si VictorHugo ii dedicara versuri la Paris.

In Rusia, Herescu intra in armata si servi intr'unregiment de Ulani.

Dupa viéta atat de resfalata si de lenesã de prinBucuresci, el se supuse vietei aspre, obositóre, plinede neajunsuri si de hartuell a militarului, i Arica

a militarului de sub strasnicele porunci ale TaruluiNicolae.

Pe cand se afla in Rusia, rudele din tera, cu

scop de al regula averea, vendura principelui Ser-bia, Milos I Obrenovici, stravechiul domenia al He-réscilor, mosia care era caminul si leganul Nastu-eilor dinainte de 1520 si pentru care, dupa cum

terei.

inima,

call-va

5 7

gasesc in Condica Brtincovengsth, fusese la 1712certa mare intre Serban Nasturul Fierescu, fiul luiRadu Banul Nasturel, i intre Cazan Logofetul, fiullui Cazan Postelnicu!, veil al doilea, coboritori dintr'un

alt Radu Banul precum ne vorn incerca a lomurisi mai bine, child vom face biografia Dómnei ElenaNästurel.

Cam pe la 1827, Herescu se 'ntórce din Rusia.

In locul tenerului boer, fastuos si risipitor, de odi-nióra, caruia, ca i lui Ienachila Viicarescu,ceaa stofele de mare pret, mancarile cele rare, pie-trele scumpe i nesternate cari faceaa cat done mosiluna, precum i parfurnurile si miresmile cari vecinicfuman din catii asezate prin colturile i firidele ia-tacurilor si sälilor de primire in locul boeruluiacestuia, avem acum pe boerul prevecletor, econom,

rnesura in tote, der continuand a trai cu casacleschisa, cu -masa intinsa pentru ori-ce numer deospeti, cu mamà de ajutor pentru toll cei ce se.adresaa darniciei lui, si in tote afacerile mi publice

private de ua integritate esemplara.In timpul lui Alexandru-Vodi Ghica, Herescu fu

adjutant al Domnului. Tot atunci Ii construi casain care stete pene la mórte, in strada Academiei

(Gradina Stavri) ; pe langa functiunea de adiutantal lui Vodá, Herescu a fost in vremurile acelea siVornic de temniie.

cu

ii pla-

si

58

Sub Bibescu-Voda fu numit Vistier. In acésta

functiune l'ajunse revolutiunea din 1848.Dinainte ensE de acest an, Herescu fu primul din

boerii ale caror minte si inima eraa mai deschiseideilor de regenerare na0onala. Proba cea mai te-meinica despre acésta este prietenia lui cu C. A.Rosetti, cu care se iubia i se stirna fralqte.

Fundatorul Romdnului iubia foarte pe fundatorulmarelui prernia Ndsturel, i déca, la 1848, poporulBucurescilor sparse gernurile casei Herescului,

ceia ce pricinui mórtea betranei séle marne,

causa a fost ua fatala incurcatura, uã neintelegerenu Arica bine larnurita, care tinu locului, in corn-pieta inactiune, i pe Ion Campinenu, si pe CostakeCreIulescu, §i pe Vistierul Heréscu, §i care judecape nedrept i vro cateva altele din faptele dilelor

lui Iunia 1848.Sub Stirbei-Voda, Herescu reintra in armata.

Atunci fu numit Mare Ban §i Spatar al o§tirei ; deatunci i-a si rémas Si titlul de : Marele Ban al 0§ti-rei, Constantin Nasturel Herescu.

Sub Caimaciimia lui Alexandru Ghica, dmd exi-laiii reintra. in Ora, Herescu reincepu relatiunile-ide prieteniii cu C. A. Rosetti.

La 1855, neavend, dupa curn am spus, copii, inunire cu sotia sa, Elena Nasturel Herescu, nascutaBalénu, Generalul i§i facuse testarnentul lasand de

59

clironórnä a intregei séle averi biserica Sfintei Vi-neri din Bucuresci, fundgiunea familiei.

Destainuindu-se in acésta privinta. prietenului SULC. A. Rosetti, acésta, firesce, ii spuse aceleasi cu-vinte cari sunt trecute codicilul publicat inAnalele Societatei Academice din 1873 Ca, adica,

asemenea clironomii «nu rnai sunt in raport cu sta-«rea actuali a desvoltarei nóstre naiionale si so-«ciale» si Ca altfel un Nasturel ar pute se ne-murésca numele.

Atunci inchipui Generalul a numi ua comisiunecompusa din Mitropolitul Terii dupa vremuri, dinPresedintii Corpurilor legiuitore, dintr'un membrual Cornisiunei centrale de la Focsani, din nu sciit

judecatori i profesori, cari tori, in

fia care an, aveaa sé se stringa sit sé dea din veni-tul averei séle cate ua. mia de galbeni autoruluicelei mai bune carti romanesci.

Lucrul era nepractic.IJA asernenea comisiune nu s'ar fi putut aduna

nici ua data.La 1871, Generalul mai schimbase i mai lamu-

rise in codicilele testamentului sea atributiunile co-misiunei pentru premiele literare. Totusi, el singurrnarturisia ca combinatiunea sa nu era bine injghebata.

La 1873, d. Alexandru Odobescu, pe care Gene-ralul HerEscu '1 cunoscuse iubise de mic copil

si'n

li

call ministril,

60

cu al carui tatA, generalul Ion Odobescu He-

rescu fusesc prieten din timpul lui Alexandru VodaGbica, la 1873, çlic, d. Alexandru Odobescu scrise

Generalului ua scrisóre in care, vorbindu-i in cu-vinte de lauda despre eruditul logofet Udriste Nas-turd, cel plin de merite in istoria literaturei romanedin secolul XVII, II propuse ca, in locul acelei Co-misiuni, se numésca drept mostenitóre a averei séle(mo.sia Neisturelul din Teleorman si Satn-Noti dinIlfov), in jumetate cu biserica Sfintei Vineri, peSocietatea Academica Romana.

«Era frumos i induiosator, ne spune d. Ai Odo-«bescu, entusiasmul cu care betranul General imbra.-«Iisa acesta ideià. Numai avu pace, pene child ad-« vocatul seu, impreuna cu mine, nu'i facuram tes-«tamentul aa curn II spusesem eU in scrisórea mea.»

De atunci, Academia imparte anual, snb numelede Premide Ndsturel, unul de 5600 lei celei maibune lucrari tramise despre uii. materia pusa la con-

curs de Academia ; altul de lei zi000 celei mai bunecarti tiparite in cursul anului ; iér, din patru in pa-tru ani, un premia de lel 12000, numit Mardepremin Misturel, celei mai bune lucrari de ori cegen aparute in decursul Astor patru

Dupa ce'§i facu testamentul §i mai trai anca un

an in relaiiunile cele mai priotenóse cu toll acade-micii, ale caror discuIhmi limbistice i franturi de limba

ani.

61

(p'atunci era vilva latinismelor)rinveseleati forte, Ma-rele Ball al Ostirei, Constantin Nasturel Herescu,.se stinse in noptea de 30 spre 31 Decembre 1874.

Cu densul se stinse si visa Nastureilor din He-resci, cari incepusera dad nu cu graful Henrich la1370, apoi de sigur cu Udriste I Nasturel, fiul luiIlie Nasturel, cel cu casele de petrit de la 1520,

dupa spusa cronicarului ; carl continuasera cu ElenaDórnna si cu invesatul Udriste II Nasturel in se-

colul XVII, si 'n fine cu Banul Radu Nasturel(1750 1804), intemeiatorul multor spitale si multorbiserici, mosul ultimului Niisturel, adeca al Gene-

ralului Nasturel Herescu.Astacli numele de Herescu traesce prin premiele-

infiinsate de stranepotul rnarelui prosator roman dinsecolul XVII.

Nu scitt déca d. Al. Odobescu, in scrisórea carea dat pricina de nascare 'Astor premie ale Academiaroman; a adus aminte betranului General, pe lânga_gloria Logofetului Udriste, i gloria mai noua abaronului de Montyon, celebrul donator al Acade-mia Francese.

Dupa cum bogatele premie ale acestui nobil frau-ces bourru et biefaisant, fi nemuresc cu laudanumele printre compatriosil lui in vécul vécurilor,tot astfel, cu lauda si cu chiste, va fi perpetuu re-

62

buzele academicilor si chiar al altor scriitori rornâninumele Marelui Ban al Ostirei, Generalul Cons-tantin Kasturel Heréscu, afabilul i liberalul donator.al Academiei Române.

ION MA1ORESCU

ION

MA

IOR

ESC

U

1r)

tiegf&tAthiainitng- . ,ION MAIORESCU

5

ION MAIORESCU

levii cursurilor complementare de la Co-legiul S-tului. Sava, embrionul Facultájlel nóstre de litere, §i-aduc i astacji a-

minte cu ce cuvinte profcsorul lor de istoria, IonMaiorescu, le. vorbia adesca, in timpul prelcgerilor,despre insemnatatea inv4aturei in viép until popor.

«Eu, frate, dicei profesorul, âncä am vajut multe«§i din tote aceste multe m'am convins ca noi,

«fara carte, acilea in Ora aceasta, i mai dcparte,«in 1.'&i1e acelca locuite de Romani, multa viéta«nu vom ave. Am fost eu in lerile Apusului,

«apoi fost-am i la Viena, i pre acolo, prctutinl«deni, am inteles cä nimic alt nu intaresce i nu«impodobesce Viéta 'omului i, deci, viéta poporu-«lui, mai mult ca invelatura, sciino i artele. Asta«n'o uitaI, fratc, in tote luptele vicci vóstre,

«c'apoi ancä i noi vom ajunge ea Polonii,«frumos, nu'i bine »

i nu'i

68

Si profesorul continua facend pe necajitul, pen-tru a's1 ascunde .erno;iunea adanca, ce simia, candvenia vorba despre destinele viitóre ale terilor ro-mane, destine pe atunci atat de plapande, atat denesigure i supuse imprejurarilor.

Ion Maiorescu n'avea de cat se's1 readuca a-minte chinurile vieei lui i vijelicle ce se abatuseraasupra iërilor romane de-alungul prirnel jumetali a.vécului nostru, pentru ca vorbele lui se vibreze cumai nestramutata credintii, in filo. celor 4-5 eleviearl urmail cursurile complementare la istoricul co-legia al S-tului Sava.

Vecluse, invetase, simOse i suferise multe, ca

toff cel alesi al generariund trecute, in aurora se-colului XIX, spre bjnele i cinstea marel patrieromane.

Ion Maiorescu s'a nascut in anul 1811 ') laBucerdea, in iinutul de langa Blaj, focarul de ca-petenia al romanismului si sciinei transilvane. Dupa.mama., el se rudea cu familia episcopului SamuilVulcan de la Oradea si cu aceia a lui Petru Ma-jor (2). Dupa inv6tatura sccilelor de buchie, Maio-rescu era la 1824 elev in clasa I la gimnasiul dinBlaj. Peste 5 ani, la 1829, absolve cu erninenia.

1) Gornunicat de d. T. Maiorw cu.2) Transiliania, 1877, no. 14. G. Baii Maiorescu.

69

cursul de filosofil de acolo, dér pentru ca tariatirépta rnandriii a caracterului seü nu'i ingàduiauua órba supunere catre canonicii din Blaj, Maio-rescu trecu la Cluj, unde repei filosofia

merse la Oradea, la episcopul Sarnuil Vulcan, care,ghicind meritele tén6ru1ui, '1 tramise la Pesta. 5)

Ca «tecilog absolutn Maiorescu se intórce la

Blaj, de unde Lerneny, archiepiscopul, '1 tramite laViena ca sé iea gradul de doctor in Teologiii. Ple-area lui Maiorescu la Viena cata a fi pusa pela 1834. 4)

Ajuns Ia Viena, ca odinióra Sincai §i PetruNfaior la Roma, Maiorescu scia bine cà nici ua tra-gere de inima nu simlea pentru acele studie arideale dogmelor i canónelor, comentate la infinit descolastica si de casuistica Bisericei catolice.

TotuA pentru a asculta befeblul si a mullamiardintea dorinta a parintelui sea, Maiorescu intrà

institutul Santa Barbare 5) ca sê studieze teo-logia. Cursurile ensE pe cari le audia cu adeveratiplacere eraii acelea de filologia .5i mai in deosebi

.cursurile de istorid. Ii calca pe inima §i asculta

3) Ibidem.4) D. Barit gresesce punend data -1835. Cu acesta nu co-

respund datele celor-1-alte eveninnente carl urmbzil. in viétalei Ion Maiorescu.

5) Comunicat de D. T. Maiore3cu. D. Barit (Transil-rania, a. c.) dice cIt a studiat la Augastineum.

in

si

ni

70

lectiunile de teologia, de cari 'si va aduce aminte,ck.ca nu 'ntr'alte ditl, cel min in discutiunilc ce

va ave in 1857 cu preotii de prin Istria cand lcva sustine ca rU fac de nu last pe Romani sejóce in tote Duminicile si cit nu e adevCrat caS-tul Augustin «in opera sa cea mare, de Civitate«Dei, in confesiuni, predice, epistole, si comentaric«la cartea Facerei» a condamnat vrc-o data jocul

(dantul). 6)In institutul Stintet Barbare, Ion Maiorescu facu

cunoscintt si se imprieteni forte cu studentul IonPopazu de la Brasov, pc a ctruia sort Maria, inOctobre 1837, o va lua de solit la Brasov. 7)

Fiind la Viena, cand vCclu cii vremea se apropiesi ct, sfarsind facultatea, va trebui se' se fact preot,Ion Maiorescu luit ut botarire desperata : fugi dinViena i se'ndreptii spre Térd, adica spre Muntenia 8).

Nu cunosc nici una din peripeOele acestei Odiseiede la Viena póte prin Ungaria si Banat, rOte prinUngaria i Transilvania. 9)

Ccia ce scia e ca pe la 1836 Maiorescu se opresce

61 It(nerar lu Ilomdnii Istria de Ion Maiorcscu (Iasipag. 51.

7.) Barit, /. c.

8) Cornunicat de D. T. Maiorescu.9) D. Barit (lice ci la 1836 Maiorescu trece pre la Brapv

Li Cernetl.

187i),

71

la Cerneil, de unde cu cate-va luni inainte sestramutasera dregatoriele, dér unde se afla Licit in-

tréga populatiune orasenesca a Mehedintilor, care

cu'ncetul-cu'ncetul, avea mui tArcliti se se mute inTurnul Severinului. 10)

Ajuns in Cerneti, Ion Maiorescu se face cunoscutunora din proprietarii locali prin cuvintele pline dedor, ce le adreseza cu privire la scólii. Nu era nicium. in Cerneti. Tenerul doctorand aduse pe pro-prietari se yea rusinea ce sta asupra orasului farafocar de lumina. La vorbele lui, proprietarii se

string, contribuesc cu totii si uâ scól primara estepe data infiinwta. Profesor fu firesce chiar initiatorulscolei, adica Ion Maiorescu. ")

Cu credinw pe care toti betranii aü avut-o in-fipta in afundul si inimei lor, ca adicascóla e totul, Ion .Maiorescu se puse pe muncit, ne

mai voind sé scil ca, cu studiele ce ci. avea, ar fiputut gäsi, la Bucuresci sé intr'unul din ora selemari -ale Orel', u.t scena mu inalti si mai potrivitápentru activitatea sa. Se puse pe lucru cuca si cum acolo ar fi fost se petrecii .'ntregaview, cli cu cli aruncând pe ogorele feciorelnice ale

.10) Tstoria Severinutai (1883) de V. D3inetresdu. --pag. 31.

11) Comunicat de D. T. Maiorescu.

'§i

:inhalei

temeiri,

72

mintilor rornâne semtnta de lunuri roditóre a sci-intei.

In 1837, Alexandru Ghica, Dcmnul Muntenielface ua caletorifi prin. Oltenia si, pentru ca pe atunciispravnic al Mehedinlilor era nepotul sCi.1 de sora,

Glogovenu '2) \Todd veni §i pe la Severin, §i pe

hi Cerneti, doué 'prase, unul. tnEr de tot i altul

betrAn, cari eraCt la culite, Severinul d5nd in capCernetilor cu portul si viitorul sü, ér CerneIii lo-vindu-1 cu casa lui Tudor Vladimirescu, casä recari.ora§anii o priveau ca ua biserica, ca un chivotal redesteptarei §i al patriotisn:ului oltenesc. 38)

Cuvintarea flina de frumóse i folositóre idei,

de ua demna i cumpatatii lauda la adresa Donmu-lui, atrase asupra necunoscutului profesor din Cer-neil atentiunea lui Alexandru Ghica.

Cine este §i de unde vine acest ten'er cu as,a bo-gata invétaturfi §i care s'a ingropat cu atiita abne-

ga tiune n orelul Cerneli ?E probabil ca insu§i Ion Maiorescu povesti lui

Voda intemplarile vieiel séle. Din vorbirea ce avura,principele se convinse §i mai mult de meritele pro-fesorului i hotari mutarea lui Ia Craiova, la Saila

12) Comunicat de reposatul Joan 13rezoianu (Paris, Ia-tnuariii 1881).

13) Comunicat de reposatul Ion 13rezoianu (Ianuarin 1881).

73

centrald ci nationald, dupe cum se numia atunciactualul liceu din capitala Olteniei.

Pare-se ca acésta saila fusese infiinrata anca dela 1826, dupa curn Eliade pretinde intr'una din

operile séle, (14) §i ca primul director al scólei, careavea in acela§i timp §i titlul de inspector al tutulorscólelor din România-Mica, fusese amicul lui Eliade,Cap4inénu. Dupa acesta re'mase profesorul Serghie '5)

§i'n fine, cu decretul iscMit de Poenaru (efor) §i N.Iliescu (secretar) §i datat de la 16 August 1837 16)IVIaiorescu devine «inspector sales'', centrale din Cra-

«iova si profesor de istoria universald si de stilul«national».17)

Cu aceiasi neobosita ardóre Ion Maiorescu se pusepe munca in capitala Olteniei. Cursurile §i citirea, 15)

atenliunea cu care urmaria mersul de ua cam datape t6remul literar,al lucrurilor din Transilvania, 15)

11) Isachar-Echilibrul intre Antitese.15) Comunicat d. d. M Petrescu, vechhl profesor, f ,st

elev in scOla din Craiova pe timpurile acelet.16) Comunicat de amicul m0, d. M. Calloianu, profesor

I liceul din Craiova.17) Fact Literara, 1838 No. 16 din 16 Aprile.18) Fóia pentru Minte, Inim i Lit. din 1813, 0 cto-

bre 23.19) Ion Maiorescu era distribuitorul LètrAnei Garele a

Transilvanie in Craiova. AbonatI eraii multI din boerif si,negustorif patrioi. Comunicat de d. prof. C. Siaicariuelev al lul Ion Maiorescu la Craiova.

I

7'i

buna reputatiune a scólei si scrierea unor articolesi corespondente (jiarelor transilvanene eraa unicele

séle ocupatiuni.Se tinea in curent cu tot ce se publica in Ger-

mania, 20) si nu trecu multà vreme pena. cand Ma-iorescu sesi alcatuiesca si ua frumósa

Craiovenii stimaa Discursurile cepronunia la Sf. Petru, la impartirea premielor, fd-ceati asupra nenum'ératului public ce vened se 'I as-culte cea mai buna si mai trainici impresiune. 22)

«Se ne invétam limba ! Atunci vom sci cine ce«avem si ceia ce ne lipsesce; atunci ne vom putea«it-qelege nal bine si mai curend ; atunci fiii si ne-«potii nostri ne vor binecuvinta ca, punendu-i pe«drumul adeveratei culturi, le-am aretat si midlOCul«de a cunósce aceia ce are Romanul mai pretios«mai mare : limba §i prin ec nationalitatea sa23)

Septanani de-alungul dupa Sf. Petru, boerii casi negustorii, vorbind CU copii si intre densii, reamin-

tea a cu drag parerile rostite de Ion Maiorescu asu-pra scólei i insemnatatei ei in viata unei natiuni.

Romanism i iubire de éra, eratl tintele unice

FOia pentru, 31. 1. Lit. -1813.2,I) D. G. Barq in Transiluania, anul citat.2:2) Comunicat de d. prof Siaicariu.2.3) Discurs pronuntat la Cralova. la impartirea premielor-

din 18'16, reprodus in Ricy No. 51.

'1 iubiau.

2))

biblioteca. Si)

51

....

50

75

ale activitale1 profesorului. In 1838 Fóia Literard 24)publica uã scrisóre manióssa a lui Ion Maiorescu incontra nep'asarei i materialismului Romanilor dead, precum si in contra profesorilor cari nu in-

deplineau datoria.Facut-a la anul 1840 seu la anul 1847, cand se

afla tot in Craiova, cunoscinlii cu orientalistul Fall-merayer 25) care '1 va fi de mare ajutor la dicta

de la. Francfort ? Nu sciu, cAci n'arn avut de uride afla.

Barbu StirbeI, viitorul Domn, i Caimacanul

Craiovd, Iancu Bibescu stimati forte, i intr'unrand cand tatal profesorului Ion Maiorescu, imbracatin straiele Ieranilor din Bucerdea, veni pe la Craiovasè 's1 véda feciortil, acesta duse la Cairnacam care

primi pe betran cu totZi cinstea cu tóta dragostea

21) Scriairea purta data de 11 Februarie, 1838 si e pu-blicatd in n-rul Fóiei de la 1(i Aprilie.

25) Filip Tacob Fallmerayer (1791-1861) a studiat la Salz-burg istoria i limbele orientate ; s'a inrolat in armatele ger-mane in contra lui Napoleon 1; a fost profesor la Augsburg.A. caletorit de la 1831 la 1834 cu un general rus Osterman-Tolstoi. ln 4810 si in 1847 a mai intreprins done cidetoriTprin Orient ; se intórse in Germania in timpul revolutiunel.din 1818 ; fu ales deputat la ; lupti) in riindurile par-tidel democratice. Ajutl forte pe Maiorescu si pe Golescupe hIngt1 ministerul ceutral ; colaborator assidutl al Gazeteide Augsburg; scrierile séle asupra Orientulul se bucuräadi de destult autoritate in Germani t. El a sustinut teoria.cl Grecii sunt SlavT.

'1

i

dietS

'51

76

-poftindu-1 la masa, lucru care mirk der care sibucura simIimentele Craiovenilor. 26)

Pe la 1840, cand Alexandru Ghica visitéza Ol-tenia i Craiova, Maiorescu este insiircinat a'l salutade buna venire in c.apitala Banilor. 27) Voda Ann1-era prietin, cu tote cà Grecii din Bucuresci

si de pretutindeni, sciind parerile lui Maiorescu des-pre densii, nu perdeau nici ua ocasiune de a '1 sapainaintea Domnitorului.

Si'n timpul acesta, ca si'n Ora viata sa de pro-fesor si de neobosit luptiitor, doue uri crunte avuMaiorescu in inima sa : una in contra amesteculuisi inriurilor enorme ale Rusiei in principate, er.alta in contra Fanariotismului care, dupa 1821, ne

mai putend inadusi si umili iérile romithe pe tere-mul politic, cauta acurn, indata ce prilegiul potriviti se infacisa, sa arunce asupra nascendei literaturi

Tornane discreditul, ba chiar si dispretul.Dupa curn la Francfort vorn vede ci Rusia '1spiona hi fia-care pas si va sci la minut de rne-

-moriele ce Maiorescu va presenta Dietei imperiale, 28)

tot ast-fel, acum, intre 1840 1842, se scia prin-tre remasiiele loghiotatilor greci, cari mai faceau

26) Cotnunicat de d. prof. Siaicariu.27) Rife pe 4810.28) Din scrisorile lui Ion Maiorescu ettre A. G. Golescu

45i d. Barit.

va

77

umbra pamentului prin Tera Romanésca, ca.' Ion Ma-iorescu i uräsce cu foc.

Cand Curierul de Ambe-Sexe al lui Eliade Ra-dulescu publicl la sfaritul lui 1842 ua disertaiiacare, dupa cam inteleg, avea sa servésca de prefaiala un dictionar, i in care autorul, adica Papado-pol 2°), vorbia despre limba romana c'un fel de bat-jocuritóre rnilá, i nu avea destule cuvinte de dis-prer pentru a necinsti pe autorii lexiconului de laBuda, Ion Maiorescu r6spunse indata, in FOirt

pentru Minte, Inimd ci Literaturd, 80) in trei ar-ticole intitulate Antipapadopol, acestui Grec care,.

cu false si spoite cunoscinIe s'apuca se judece sci-

inta romana si latina a autorilor Lexiconului, aPetru Maior etc. etc.

Crude adeveruri cursera atunci cu prisos din pénaprofesorului craiovén la adresa lui Papadopolu,

care sustinea ca limba latina este un dialect al lirn-

bei elene, intocrnai cum, dice Maiorescu,«de aci din principate bagasera in capul Romithilor«ca limba elenica este murna tuturor limbelor

((europene».

Stilul acestei energice polemici este viu, pitorcsc

29) Papadopol era profesorul principesei Dora de Istria.Clica lul Milytlache Ghica, efor pe atuocl.

30) 15, 22 i 29 Martie 1843.

lut

«loghiotap,

78

plin de imagini, mutt mai cald de cat acela ceTom vede intr'alte scrieri ale liii Ion Maiorescu.

Multe din afirmatiunile lui Papadopolu, Maiorescune spune cd sunt luate din cercul luna ; in fataaltor el esclam pe ((Fericifa cei Arad cu duhul»,si'n fine, in frase bine aduse, pune sciinIa Fanario-tului alaturi de animalul din marca Moldove7.

Articolele facura sgomot si provocara la Bucu-xesa ua furtuna infricosata in contra autorului lor.Grecii si vro cati-va boeri smulsera Eforiei un ordinprin care Maiorescu era lasat pe drumuri 8') D. Baitadauge Ca si intriga unui administrator contribui caAlexandru Ghica se'l exile la Brasov, de unde Maio-rescu pleca la Iasi, ca Profesor de Istoria la Se-minariul de la Socola.

Fugise ense de Grecii Muntenia, pentru a da laIai pestepeste a doua a sa ur1, propaganda ru-

De aceia, i.ndata ce Bibescu se sui pe tron, prinstaruintele lui Barbu Stirbei, lui Iancu Bibescu

mai cu sema ale lui Petrache Poienaru care sciacine este Maiorescu, profesorul fu adus iéri in1844 la Craiova, in vechiul sEa post de profesorde istoria si de inspector.

Aci, el incepu vechile sale relatiuni cu Magheru,.eu care avea nesfersite conversaIiuni asupra viito-

31) Cotnunicat de D. T. Maiorescu.

sesca.

I

lai

si

79

rului Rcimitniei cad; marl i riedeFpartite.Yrin Ma-gheru, Maiorescu intra in corespondinpi cu Go-lescii, Campinénu, Rosetti i fratii Bratieni.

Inteun rand, prin Iancu Bibescu, Maiorescu, profe-sorul patriot ale carui ganduri nu parasiau nici ua datamarea idee a unirei tuturor Romanilor, adresa luiBibescu-Voda un memoriu 39 in care ii demonstraposibilitatea unui imperia daco-roman in starea deatunci a Europe!, si se incerca a convinge pe Dom-nitor de ajutorul ce Confederatiunea Germana ar fidat cu grabire unei asemenea idei.

Acestea si articole scrise in Ritz Literard si maitardit in Ria pentru Minte, Inimd i Literaturacu privire la originea limbei romilne si la origineaRomanilor ; moderatul sea etimologism 33) in cesti-unea ortografiei, pentru care avu mare dér curténäpolemica cu Costache Negrutzi ; cumpena ce sciusé tina in tóta viéta intre limba romana scrisa ; me -surata iubire ce avea de atunci pentru cultura ger-mana de introdus in literatura romana ; lipsa de

ura infläcaratii hi contra culture! francese care na-padise in literatura i 'n viéta roman ésca. a gene-

32) I. F'. Neigebauer : Die Di atn-f arstenlharner (I3res-luau, 18:59), II, Theil pag. 8.

33) D. prof. : epre corectul etirnolog, Ion Maiorescu:In Familia, 1878, n-rul 42.

.

80

ratiunei de atunci 84) tote aceste probe ale cu-noscintelor j actjvitàii lui Ion Maiorescu ii dederädupa c'ati-va ani locul ce merita in micul corp di-dactic al Muntenia.

La 1848, creandu-se de Eforiii, cu alte noue a-tributini, doue" posturi de inspectori generali ai scó-

lelor, Ion Maiorescu fu numit pentru Oltenia, iér

Laurian pentru Romiinia-Mare 85). Cu tote intrigelece adese-ori isbucneair in contra directorului dinCraiova, Eforia Scolelor, cuncscendu-si Omenii

pretuindu-le meritele, rérnase surdá la tote cleve-tirile. «Dascali'i» cu adevératä iubire de térii si decarte, furà tinuti neclintit la posturile lor.

Inteacest post (".nse. Maiorescu nu stete mult.Cu un an si doui inainte de 1848, pregatirile

urrnat printre toll Românii Daciei Traiane, ca siprintre cele-l-alte popOre ale Europa Articolele-scrise de Maiorescu in Augsburger Allgemeine Zei-tung, Ostdeutsche Post si póte die Pressetrebues5.fi apArut si 'naintea anului de libertate si de durere,inaintea fatidicului 1848.

«Inteua bunii diniiné, ne spune unul din elevii

31) Vety Orerile séle asupra lui Raynouard (Gram,.compar. des langues de l'Eccrupe latine, Paris 1821) inNict p. Minte, Lim, i Lit. (18D, p. 02), der eli §i 'n 18'.0tot _Edict, n-o 50, unde vorbesce de «séraca i eristalis .tafrancesib.

35) Comunicat de D. Titu naioreseu.

§i

8 1

«de la Craiova 86), ne pornenim cá Domnul Maio-(rescu, a plecat cu D-na Maiorescu si cu cei doui«copii, Emilia si Titu. 87)

La r 5 Maia 1848, Ion Maiorescu nu fu la Blaj 88),pe câmpul Libert4eI, la acea märegi manifes-

taciune, care remâne nernuritóre in istoria Rornâni-lor transilvAnen1, cad Comitetul revolui-ionar dinBucurescl 'I oprise in capital:a, pentru a'i da in-structiunile necesariI misiunei diplornatice cu care '1insarcinase pe langa guvernele din Pesta, VienaFrancfort. 86)

Dupe Mai 1848, Maiorescu trece pe la Brasov,

41 lasá farnilia la Protopopul Ion Popazu, cumnatulsea, care se intorcea de lit I3laj, i pleat indatä (rIuliü 1848) la Sibil, pentru a vorbi cu guvernato-rul militar al Transilvaniei, Feldmarsalul leitenantPfersmann.

Déca imprejurärile i-ar fi permis, Maiorescu s'arfi dus i la Clusia, si la Pesta, pentru a propune

36) D. prof. Siaicariu.37) Ad1 d-na Humpel si D. T. Maiorescu.38) Neigebauer se inséla cand spune (op. cit.) et Ion

Maiorescu a fost la Blaj. El il confunclii cu fratele s65, pro-fesor pe atund tat in Graiova, i nurnit Vasile Maioresca.V. si A. Papiu Ilarian : Istoria .Romanilor din Dacia Su-perióril (Viena, 1852). tom. 11. pag, 227. Ion Maiorescutratnisese la Blaj uii scrisóre.

39) Transitvania, '1877, din 1 August.6

si

82

Ungurilor unirea cu Rom Anil trans i ciscarpatini.«Si déca nu ye unii cu noi, clicea Maiorescu ba-«ronului Nicolae Vay, inteua conversatiune ce aveaa«pe drurnul de la Braov la Sibil, déca nu ye uni/i,«Romanii de dincolo sunt hotarifi se alega de domn(cal ambelor principate pe ducele de Leuchtenberg«sett pe veunul din fii imperatului Nicolae». 40)

Argurnentul ca sparieturà nu era reil §i produceaasupra Ungurilor ua adanca impresiune. Si la Sibii,ca si la Francfort §i pretutindeni pe unde va ayese negocieze, profesorul roman 41 va conduce barcacu forte multi intelepciune l CU deosebita indema-

nare, pe acésta mare a diplomariel pe care, la 1850,principele de Bismark, debutant in cariera, o vanumi in scrisorile catre sofia sa un «pompos sarla-

tanism». 41)

Cat stete la Sibii, in Iuuiü 1848, Maiorescu in-tretinu ua frecuenta. _corespondentà cu guyernul pro-

visoriti din Bucuresci. Ba chiar cele ce se petreceaUla Craiova nu'i sciipail din vedere. Corespondeniii

sei din capitala Olteniei Ii scriu ca reactiunea ridicaiérãi capul, i Maiorescu indata róga guvernulprovisoria se tramita la Craiova «pe fraiii Ganesci,

40) Scrisórea lul I. Maiorescu ctitre Guvernul provisorindin BucurescI, 1 Iu1i 18/8.

41) Revue des Deux Mondes [1881 Februariii]: !Lesamides d'apprentissage de M. de Bismarck.

83

«pe Chitu, pe Cernatescu, cu nilsiuni apostolice. 42)Toil trebuiati s indeplinesca un sacerdolia,

se aduca, de va fi trebuinà, pe ei inii ca jertfäpe altarul Patriei.

Dusu-s'a din Sibii la Pesta i la Viena ? Nu sciO.

Din scrisorile lui A. G. Golescu (Arapila), Ste-fan Golcscu, Maghieru §i din propriele scrisorimemorii ale lui Maiorescu, tote publicate in Re-vista Nona' 43) de d. Ion Ghica, putern urma maiin amenuntele ei misiunea neobositului Roman, caplenipoteniiar al intregului popor roman pe langaAdunarea nationald a Confederatiunei germanicede la Francfort.

Maiorescu deci fu tramis in Germania, iér A. G.Colescu la Paris §i la Londra, amenduoi pentru astarni in favórea tuturor Romanilor, pentru a pro-testa in contra amestecului Rusiei in guvernamentulprincipatelor, pentru a cere rcspectarea capitulatiuni-lor din vechime, incheiate intre Pórta i erile ro-

mane, i in fine pentru a lucra la unire.Puterile acestor doui plenipotenliari erail nemar-

ginite.

42) Scrisórea lui Ion Maiorescu catro Guvernul proviso-riu din 40 hal 1818.

43) Anul I, n-rul 8.40 Scrisórea luI A. G. Golescu catre d. Ion Ghica din

-17 Dec. 1848.

i se

44)

si

8 I

Dinainte de Scptembre 1848, Maiorescu era laFrancfort, caci, la 17 ale acestei luni, probabil dupainIelegerea ce avu cu prietenii sel din ParlarnentullConfederaIiunei, el presinta primul memoriu «mi-nisteriului Germaniei Francfort», adica Ministe-rului de externe, Schmerling.

Inteacest rnemoria, Maiorescu espune i combatedesastruósa inriurire a Rusiei in afacerile principa-telor, i cere intervenirea i protectiunea Germaniei,

Angliei si Franciei in cestiunea lérilor nóstre. Pelanga acest memoria, Maiorescu care, dupa ate ghi-cim, manopera cu abilitatea unui diplomat harsit Innegociaiiuni, remite brosura lui A. G. Golescu 45)Vicariului imperial, archiducele Ion d'Austria, pri-mului-ministru, cornitele de Leiningen, ministrulutde esterne, Schmerling, i presedintelui Adunarei,Gagern, cu al carui frate Maiorescu si Golescu par

fi fost in forte buni termeni.Fallmerayer, Richthofen, fost consul al Prusia la

Iasi pe langa Michaia Sturza, ,si mai tarcliu comisarprusian in comisiunea Puterilor Straine la Bucuresci(1857), Roemer, Eisenrnann si alii membri ai Par-larnentului din centrul stang, ajutara pe tramisutRomânilor. Dér politica Prusiei, politica Austria,evenimentele cari napadeau unul dupa altul in Baden,.

15) Capitula(iunile Romeinilor cu POrta.

la

a

85

Wiirtemberg, Schleswig-Holstein cu ut iutélii arne-precum i discusiunile pasionate ce se faceau

intre diferitele grupuri §i particle ale Parlamentuluidin biserica S-tului Paul din Ft ancfort in privintaconstituliunei de dat imperiului 43) nu permiteau de-putaiilor s consacre de cat forte p4ne momenteccstiunilor de politica esterna, i mai cu séma uneicestiuni atat de delicate, ba chiar primejdióse, curnera acesta a principatelor romane.

Ion Maiorescu ensé nu'.si perdu vremea in timpulcelor 2-3 luni cat stete la Francfort. Pe laugh unal doilea memoria, presintat la 4 Novembre 1858 47)asupra periculelor panslavismului in Sud-Estul Eu-ropei, pericole, dicea memoriul, cart vor fi resimtitechiar de Germania, precum i asupra stare misera-bile a Romanilor de dincolo de Carpaii, Maiorescu

lucra de zor in Augsburger Al gamine Zeit ung simi contenia a da ori-carui publicist date si ame-nunte asupra Orientului i popórelor orientale. ")

In continua corespondenp Cu A. G. Golescu, 43)ambit cauta dilnic curn se folosésca mai bine,

46) Weber : Histoire Contemporaine (Traductiunea Lau-rent Lapp, Paris 1875).

47) .Revista Nouti, anul I. No. 9.48) Acum era spionat forte de agentiT Ru3iei, dupà cum

pune el insusi inteuä scrisOre adresatil d-luI G. Barit.49). Din serisorile lui Ion Maiorescu TOrte multe sunt

And inedite si se gasesc la Paris, in posesiunea d-nei E_calerina A. G. Golescu.Gomunicat de cl. Maiorescu.T.

}kerb,

83

si mai mult patrid bor. Intr'un rand, Golescu venila Francfort i impreuna cu Maiorescu facurasubsemnark ut hartia pe care Golescu avea s'opresinte Adunarei Nationale din Paris si lorduluiPalmerston la Londra, iér Maiorescu ministeruluicentral din Francfort i pote guvernului dinBerlin. Tot atunci, Golescu si Maiorescu cer siobtin scrisori de recomandniune si de sprijin catreagentii Ministerului Central si catre agentii Pru-siei de la Londra.

Tote ens6 fura '11 zadar.Parlamentul din Francfort in Octobre 1848 nu

pote face nimic mai bun de cat a recomanda stu-diului unei comisiuni stáruitórele cereri ale Ro-manilor.

Maiorescu pricepu ca acéstä recomandatiune eraca lin fel de politica ingropaciune ad acta cumhonore a petitiunei séle, si de acea pleca la Vienala sfarsitul lui Novembre 1848.

Din scrisorile lui citre Maghieru i catre

Balcescu, vedem ca, printre emigratii romani, ado-lail unii in Constantinopole, altii la Paris, altii laTriest, fusesera vro cati-va cad criticasera atitu-dinea i vederile lui Maiorescu in cestiunea nego-

ciatiunilor de la Francfort, imputandu-i ca ar fiinclinat prea mult catre Austria, in dauna bunelornóstre relatiuni cu Turcia.

si

N.

87

In scrisórea care Balcescu, Maiorescu lamu-rise acest punct spuand arnicului seti, caruia

vorbesce cu tn, ca a inclinat spre Austria nurnai

pentru Rornanii din Transilvania, iér nu si pentrucei de dincoce de CarpaIl. N'a atacat Turcia.

Afirmatiunea lui Ion Maiorescu se adeveresce simai mult, credern noi, prin modul cum fu prirnitde autoritatile austriace. Represintantii Austriel dela Francfort inforrnasera guvernul din Viena cumse Ora i ce lucréza Maiorescu pe langa mem-brii Dietei. Eraü convinsi de corectiunea purtareisele, si de aceia '1 prirnirk fOrte bine.

Lasand pentru alte timpuri ua parte din misiuneasa, cea privitóre la Romanil ciscarpatini, Maio-

rescu, ajuns la Viena, incepe a umbla si alerga.

pentru Rornanii din Transilvania.Viena, luata in 2 Novembre 1848 de trupele feld-

rnaresalului Windischgraetz si de bordele nedisci-

plinate ale banului croat Jelacici, nu mai avea in-teensa nici un corp constituit, afara. de Primaria,cu care, bine inieles, Maiorescu nu putea tracta despre

Rornanii transilvaneni. Ministerul i Curtea fugiseradin capitala imperiului dupii omorirea ministrului deresboi, Latour, de catre insurgenhi (Octobre 1848).

De aceia, in Ianuariu 1849, gasitn pe Maiorescula Kremsier 60), Un mic orasel al Moravia, la sud-

50) In Itinerar pag. 71.

Ii

est de Olmatz. Un mesagiu imperial convocaseParlamentul in acest orasel anal de la 22 Novem-bre 1848.

La 2 Decembre, tmperatul Ferdinand I abdicasein favórea nepotului Francisc-Iosef.

Anca din Octobre 1848, Transilvania r6sbubuiade tunuri si de pusci. Admirabila populatiune amuntilor si a campielor, sub comanda lul AvrarnIancu, Axente Sever si Simeon Balint, precumalil tribuni, preoli si invéIatori toil eroi din vre-mea vechia ! lupta in mod epic in contra Un-aurilor.

Pentru a liimuri atitudinea si credintele Romani-lor din Transilvania fata cu Corona habsburgica,alerga Maiorescu de la Viena la Kremsier i inde-ret. Avu intrevederi cu ministrii Schwarzenberg,

Stadion si Bach ; le presinta memorie cari «fac in-tiparire» spune el inteua scrisóre ; muncea catL.

patru-spre-zece ore pe i 52) pentru a stringe pro-bele si a demonstra ministrilor austriaci ca Roma-nil din principate nu sunt inclinag spre Rusia ; le

esplica din fir pene in 41 incotro tind Românii

din Trasilvania cu uriasele lorCad sangele românesc care curgea siróie pe p0-

51) Scrisórea atre Bälcescu din 7 Februariii 189.52) Scrisóre calre Buil. in Transilvania. 4877.

si

89

tecele muntilor afundaturile \Tailor ; cad vie-/ele luptatorilor, i ale betranilor, i ale femeilor

cari, p'alocurea, in frunte cu Pelagia Roii luptaU,pe colnicele de la Marisel intocmai curn, Cu vro

20 de ani mai inainte, eroinele Grecid subjugatepe stancile de la Suli ; cad intréga i sublima

jertfire a poporului romanesc din Ardeal erau de-seveqite o ! dreptate, pentru dreigutul de im-yrat. 58)

Vitejiele Romanilor de ua parte, ér de alta schin-giuirile si omorurile nelegiuite ale Ungurilor, focul

potopul dilelor de-apoi cadute asupra frumóseiTransilvanii, chinuiaU de o potriva sufletul lui Ma-iorescu, cele d'antaiU, pentru cii eraii réC ntelese

necinstite de cei de la Viena, 5i de la Kremsier,cele d'al doilea, pentru cii Maiorescu er a Roman sipentru cii jalea i vaietele Transilvaniei erau jaleasi vaietele inimei lui.

De aceia, in scrisórea catre Bilcescu, ii vedem

spuindu-i cu ua desperare abia infrenata : en iiz bag

Transilvania, adica in acel jaragai de revo-lutiune, care ardea, nu numai asupra localitatilor decari vorbesc cele trei rapine ale lui Iancu, Balint,si Axente, ci si asupra intregei Transilvanie. 54)

53) A se vedé Rapcirtele precut]] si .11/o/ii d-lor Can-drea i Teofil Frâncu, passim.

54) Barit: RapOrtele (in nota de la fine).

5i'n

'in

to

si

00

Inainte ense de a pleca, Maiorescu, din Maiti §ipene in Septembre 1849, lucrase iérài memorie depresintat guvernului austriac, care primise din par-tea Ungurilor §i a Sa§ilor calomniele cele mai in-fame in contra Ardelenilor §i luptelor din muniiI§i din campiele Transilvaniei ; scrisese pe la gazete,

in Ostdeutschepost, in die Presse, chiar §i'n Lloydua parte din minunile de vitejià ce faceaa Romaniiin Ardeal. 55)

In August ense, Maiorescu se convinge ca un fel(le crunta §i oribila fatalitate prigonesce pe Romani§i la Viena. iTóte naciunile aveau deputaliuni inregula la Viena: Croaii, Serbil, Sa§ii, Ungurii lu-crati de zor. Romanil singurI 41 perdeaa vremea.Maiorescu constata acésta cu uà durere ce se ci-tesce lesne printre riindurile scrisorilor sele. 55)

Atunci fugi iéra§i din Viena, mâhnit pene in a-dancul sufletului si «se bdgd» in Transilvania.

Ardélul fusese.... pacificat. In Septem-bre, 1846, Maiorescu veni la Sibii unde gasi caguvernator al Transilvaniei pe feldmar§alul Wohl-gemuth. Temniiele gemeau de RomaniI cari se lup-tasera mai vitejesce pentru Coróna. Mul0mità tre-cerei i staruintelor lui Ion Maiorescu ua multimedintr'ace§ti eroi fura elibera /1. 56)

55) Scriscire catre G. Barit din 7 Main 180.5(3) Barit: Transitvania, articolul Maiorescu.

In Iuli0,

0

La acéstä epoca fu insarcinat a compune, .dupedatele ce i se oferira de a1ii §i pe cari le completicolinand in persOna Munta Apuseni, cele treirapórte privitore, nu la luptele Românilor din tótaTransilvania, ci numai la luptele purtate sub co-manda lui Avram Iancu, Simeon Balint §i AxenteSever.

Acestea se petreceatt in Septembre §i in Octo-bre 1849.

Raptirtele trebuiatt sa fia gata la finea lui De-cembre 1849, pentru a fi comunicate guvernului im-perial de la Viena. Maiorescu termina raportul luiAvram Iancu §i Fe al lui Simeon Balint in No-vembre, iar pe al lui Axente Sever in Decembre,Graba cu care aceste lucrari ati fost redactate la

Sibii i la Bra§ov, unde, in timpurile acelea, era

farnilia profesorului craiovén, se resimte in stilul§i esposiiiunea scriitorului. Espunerea e clara, dérnu e via ; faptele §i ce fapte ! pe cari Maio-rescu le inregistréza cu esactitate nu vorbesc citito-rului, fie-care in parte, cu acea elocinta calda §i in-duiosatóre, care te face sé nu le mai uiti in Oa viéta.

Luptele din Muniii Apuseni sunt prin firea lor uitepopeia. Cand le citim azi, noi, cum dice poetul,

Ne'ndoirn décl-a§a órnenT intru adevèr art stat.

In prosa, in timpurile acelea, Balcescu care 'I ye-

92

%Rise luptându-se, si Costache Negri, din prosa cii-ruia cititorii Revistei Nou avurà acumsplendide mostre, ar fi putut zugrävi cu culori strii-lucitóre incomparabilele tabele ale luptelor dinZarand.

Sosite Ia Viena, unde in cur:1.nd plecil i Maio-

rescu, rapórtele fura publicate in limba germana--in care fusesera i scrise, in opera numitä dieRomanen der Oesterreichischen illonarahie, care setipAri cu spesele baronului Sina, unchiul lui Sa-guna. 57)

Ancii de cand se intorsese de la Francfort, No-vembre 1848, i apoi dup:i revenirea din Transilva-nia, Maiorescu fu intrebuintat la ministerul de jus-tifie. Ministrii Alexander Bach (1848) si Schmer-ling (1856) insArcinaserii, inteun spirit care, vannu a durat mult in cancelariele de la Viena, peRomânii cei eminenti ai monarchiei sé traduca pen-tru compatriotii lor codicele civil si codicele cri-

minal ce avea se intre in vigóre in tote lerile Co-rónei. Dupa cum, pentru Bucovina ministerul in-sarcinase pe fericitul intru pomenire Eudoxiii deHurmuzake CU acéstii insemnatä lucrare, 58) tot

57) Din nota Observatorului, adusä la (Inca raportululluI Avram Ianeu.

58) D. A. Sturdza, in introducerea push la Fragmentezur Geschichte der Rumaenen.

uà lunic

93

ast-fel Maiorescu, care lucra multi vreme la acetdepartaMent, participa cu ali Romani la adaptareacelor doue codice pentru Romanii transilvaneni, lu-era tarifele vamale (Zolltarif) 59 §i in fine alcatulun lexicon juridico-terminologic romanesc.

Atat tirnp cat lucra la ministerul de justilie, Ion.Maiorescu nu inceta de a scrie pe ascunse in diarele-germane despre inprescriptibilele drepturi ale tuturorRomanilor, si in deosebi ale Romarnlor transilva-neni, ale caror supraumane jertfe fusesera atat deingrat resplatite de guvernul «dragulului de imperat»..

Nu scim déca pe Rusia §i pe alii, Austria i di-plomatia sa i-a uimit prin ingratitudine ; scim &Ise'ca, cu Romanil acéstä ingratitudine, indata duparevoluIiune, atinse proportiuni ne mai pomenite.P'atunci (185o), un discipol al d-lui de Metternich,comitele de Fiquelmont scria urmatórea constatare«deca un individ ar cornite tote crirnele ce sunt nece-

«sare unel naiiuni pentru a trài, acel individ ar fi

«dat afara din societate».Maiorescu scria pe ascunse, caci, dupa regulamen-

tele biurourilor austriace, functionarii tuturor de-partamentelor nu aveaa voil se scria in diare. Di-rectorul divisiunei in care lucra Maiorescu, baronulHye, prinli uä denunIare intr'un rand prin care afia

59) Barit : Transilvania, I. c.

91

de articolele profesorului. Ii chiama, ii spuse de-

rmntarea §i-1 intreba de este adeverata. Maiorescumarturisi neted Si ceru se véde scriitura scristirei

denuntatoare. Baronul Hye i-o aratii. Maiorescu re-cunoscu pe data scriitura unui Roman ardelén,prieten cu care lucra in minister i cu care, in des-gust, va lucra i in Ora. 60) Nu sciu anul cand acestfapt trist se 'ntempla ; in ori-ce cas el trebue pusla 1856, cad tie la 1853 pene la 1856 Maioresculucra in Ministerul justiIiel.

In 1855, Costache Negri veni la Viena, tramis-de Grigore Ghica al Moldovei ca representant alierei pe Papgi ministru de esterne §i ple-ipotenhiar al Turciei la conferinta.

Ignor rolul jucat de Ion Maiorescu in acésta

.cestiune.

La 1857, Ion Maiorescu visita Istria de unde a-strins notele de callitoria si vocabulariul istriano-roman, publicate in bro.sura de d. Titu Maiorescula 1874, sub titlul de Itinerar ;n Istria.")

Ion Maiorescu a fost cel d'antai care, cu limbaromanesca, a petruns in micilocul acelui ostrov deRomani, perdut inteua mare de Slavi prigonitori.I-a studiat strabatend pe jos tote satele unde audia

60) Comunicat de d. Titu Maiorescu.61) Tai, Tipografia Goldner.

95

ca sunt Rumeri. Observatiunile si

le-a notat i apoi le-a redactat in acelfrsi stil clar

pripit, pe care l'avem i 'n Rapórte. Note le enseremilnend pene la 1874 printre manuscriptele pas-trate de d. Titu Maiorescu, Guillaume Lejean 62) a-firma in 1869 cä el a descoperit pe Românil Is-triani. Faptul adeverat este ct, dupà publicatiunea

studiele romano-istriane aU luat unmare avent. 68)

Sfaqind calatoria, in Septembre 1857, Ion Maio-rescu veni la Brapv, der aci, sciindu-se privegbiatde poliiiä 64` si desgustat de neajunsurile ce i se

pricinuia reinträ in Iéril dupi catil-va vrerne.Ca fost funciionar superior in ministerul de jus-

tilie de la Viena, el fu numit asesor in ministerulde justitie sub Costache Cretulescu. 66)

Indatit ce A. G. Golescu luä portofoliul instruc-liunei publice, Maiorescu veni ca director al aces-tul departament, unde ense nu stete multà vreme,dci de la 9 Novembre 1859, il gAsim director al

62) Care nu cunoscea nicI articolele publicate despre Ro-mani)." Istrieni in Rict pe 1816.

63) A se consulta bibliografia intocrnia de D. Tr. Djuvaradespro lucrArile Mcute in strdinetite asupra ItomAnilorIstriani.

61). D. Darit : Transilvania, anul cit.63) Comunicat de Titu Maiorescu.

Româniadick

itinerariulta,

d.

96

Eforiei Scolelor 66), unde inlocuesce pe reposatulVasile Boerescu. 61)

In acesta calitate, Ion Maiorescu deschide la ISlanuarie 1 85o gimnasiul LaOr printeui cuventarede ocasiune, la Care respunde printeud alta, in me-moria lui George Lazar, unul din profesorii nouelscóle. 68)

De cand intri in Eforid i pene la rnórtea sa,

Maiorescu inchina pe dintregul neobosita sa activi-tate §cblei §i nurnai Ftilei.

Intr'acea adrnirabilä institutiune a Eforiei Scolelor,dupd care suspina pand la mórte-i C. A. Rosetti §iin care. ómeni ca Pcenaru, Laurian, Maiorescu,Boerescu Vasile .si Simeon Marcovici, la adapostulprimenirilor ,i resturndrilor politice 4i urmau sta-tornic si cu ,ir planurile i hotaririle lor de azestra Ora cu .scoli §i alte avdaminte de cultura,---Maiorescu lucra cat clece.

Regulamente peste regulamente, chiar ,5i pentru

concursuri artistice ; 69) publicarea, intocmirea .si

presidarea concursurilor pentru catedrele ce se infiin-

rau merea ; lucrarea in comisiuni ca aceia pentru

66) 12iarul Instructiunea publicii.67) Comunicat de d. prof. Siaicariu.68) piarul Instructiunea publicii.69) Buniórd, concursul p3ntru tabelul care ar fi repro-

sentat pe a Stroe Buzesca lupteind etc Turculo, ale caratconditiunI §i indicatiunl furl intocmite de d. Odobescu.

in-

97

redactarea unei istorii nationale ") sett ca aceia pen-tru infiintarea unei societaIi academice ; frumósele

cuventari rostite la impartirea premielor i enume-

rarea, la aceleai solemnitati; a progreselor ce EforiaScólelbr avea de vestit Terei Si Domnitorului ca sjrealisate in inveramentu1 obstesc, tote acestea Ma-iorescu le biruia i le ispravia spre binele scó1eial patriel. Inimele tuturor saltaa de bucuriä, candauçliau pe directorul Eforiei spunendu-le ca'n 1858eraa in téra lot i coli cu 22,940 de elevi, iér in1861 eraa -2157 de coli cu 56,460 de elevi. ")

and se infiintara cursurile complementare, adicaun inceput de cursuri universitare pe langa colegiulS-rului Sava,liceul iubit al Eforilor cari, cand nu:aveau ce face in cancelaria . veniau sà audieze cur-surile clasei a 8-a impreuna cu elevii, Maiorescu

avu catedra de istoria, pentru care era de mai ina-inte preparat. 72)

Cursul si '1 facea inaintea cator-va din tineriiprofesori de curand et5iti de pe bancile §cólei, dércari nu se credeaa burduf de carte, ci veniau rnereala mai departe invetatura.

70) Compusl din d-nii Laurian, ECade, Maiorescu, Flo-rian, Ion Briitianu, Odobescu §i P. Cerntitescu (in Instrur-liunea publica).

71) Instruciiunea publica pe 1861.72) Barii, in Transilvania. Elaborase u istoriA universaldadunase pentru istoria patriei multo isvóre.

7

si

98

Cu dor de téra, cu inima tenera ca totdéunaIon Maiorescu se opria adeseori din sirul lectiunei,pentru a le spune cuvinte de felul celora cu cartam inceput acésta notitä.

Vorbia bine, incet si apasat ; cuvintele ii esiau

din gura intregi si de mal inainte antarite. Glasuli-era curat i resunator ; privirea via si energica ;gestul botarit si sincer. Când vorbia, din tonul cu-ventarei se percepea convingerea cea rnai adithca sicare, apol, trecea si'n mintea auditorilor lui. 78)

Bóla ense de care suferia, diabet devenia din

cli in qi mai grea. Maiorescu simtea Ca puterile i sescurg din ce in ce mai mult.

La sarsitul lui Iunia 1864, cand unul din devilmerse 74) se'si iea 4iva bunk cad pleca din Bu-

curesci pentru vacantiele cele marl, Maiorescu erabolnav grea de tot. Intins pe un fotoliu, palid

doborit de bóla, el totusl vorbi cu elevul despre

scóla la care de curend acesta fusese numit pro-fesor. La sfArsitul fia-carui consiliii, Ion Maiorescuadaugea cuvintele : «se lucraci ! am lucrat, frate,((noi, dér vol anca mai mult Se lucrati.»

Si 'n urma, ca si cum si-ar fi adus aminte demunca intregei sele vieti, ca si cum ar fi strabatut

73) Comunicat de elevii s8i, d-nii prof. Sidcariu i M.Petrescu.

71) D. prof. Siaicariu.

§i

§i

s&I,

99

in Om gandului tot spatiul percurs de la Cernecila Francfort, i de aci la Bucuresci, Ion Maiorescurosti, ca vorbindu-si siei, cuvintele lui Seneca :

«multum egerunt qui ante nos fuerunt, sed non«peregerunt ; multum adbuc restat operis, multum-«que restabit,nec nih nato, post mine saecul a prae-«c'uletur occasio, aliquid aihuc adjiciendi».

Elevul pled cu lacremile 'n ochl.Ion M tiorescu muri la 4 Septembre 1864.Acestea's amenuntele ce am putut culege despre

Ion MaiorescuDinteensele, cititorul va vedé ca Si fbi C, prin-

tre apostolii luminarei pOporului roman, printre lup-tatorii libertatei cari aretat totdéuna de ua po-triva cu imprejurarile in cari au trait, printre pro-fesorii invelap din epoca eroica a sciintel romane,Ion Maiorescu ocupa si va ocupa, in istoria cul-turel nóstre, un loc de frunte.

!al

DOCTORUL OBEDENARU

DO

CT

OR

UL

OB

ED

EN

AR

UDOCTORUL OBEDENARU

DOCTORUL OBEDENARU

a anul 1868, Maiu in 12, cliarul Ghimpele

publica, sub titlul de Album de Fotografil

medicale, un articol in care doctorul Obe-denaru, de vr'o doul ani intors de la Paris, cari-

catura cu spirt dér l cu adeverate condeie de psicho-

log, pe doftori`i cei cu véçIi cari practicaU in Bu-

curesci acum 25 de ani.tineri, buni si rei, inveIaci sea numai

pisicheri, vr'o 26 de doctori, incepend cu Davilasfarsind cu Polizu (senior), trec pe dinaintea ochi-lor no.5tri avend fia-care personalitatea sa bine ho-tarita in trasuri spirituale sea muscatóre, der toteadeverate.

Printre ei, doctorul Obedenaru s'a zugravit i peinsu§i in modul urmator :«Anca un tip curios. Nu ese de cat in cupea.

«Citesce §i scrie mered in trasura. Din frac nu ne

Betrani i

el

si

«mai sliibesce. Am aflat de la servanta sa ci Dof-«torul nu sake fracul nici când se culcA. Maria«rococo, per lung ca de cântäret, frunte colosalä, nas«estraordinar de lung, mustAIile rase si barba ea un« verf de galosi».

Ori' de ciite oil am citit aceste rânduri ale doc-torului Obedenaru totdéuna mi-am adus aminte decele ce Sainte-Beuve spune in ale séle Causeries-

du Lundi1) despre doctorul frances Gui Patin 2)doctorul literat, destept, spiritual si «tip curios» intote apuctAturile lui, autor al unor Scrisori §i adt

cu pllicere citite de iubitorii marelui secol frances.

Menage 2) dicea despre Gui Patin : c'était le méde-

rine le plus gaillard de son temps, iér un alt contim-poran, ne spune tot Sainte-Beuve, mai adaugea i urtnä-

tórele despre Gui Patin : ii était satirique de latête jusqu'aux pieds ; son chapeau, son collet, son

manteau, son pourpoint, ses chausses, ses bottines,tout cela faisait nargue a hi mode et le proas ala vanité. Ii avait dans le visage Pair de Ciceronet dans Pesprit le caractre de Rabelais.

Doctorul Obedenaru mai dice despre sine((Calemburgurile lui rnerg din guri in gurd.

1) Ton VIII. Edit, III, Gamier Freres, Paris.2) 4601 1672.3) 1613 1692. Autor al unui Diefionar etimologic al

Ii mbeI francese.

'1 0 '3

Cet

167

«mai vesel §i glumet in conversatia ordinara, devine«serios grozav inaintea unui bolnav, de did a nit«mai e al d'adinéori. Cunósce tote ulitele din B u-«curesci par'ck ar fi fost inginer de poduri. Din«barbar, selbatic §i oriental nu te mai scóte, &di«nu scii spui ce numér al la casä».

Am pute sé prelungim aseménarile §i analogieleintre aceste done tipuri curióse de doftori dintrecari unul, Gui Patin, contrastä cu putere in micllo-cul doctori al Parisului din timpul mutLudovic XIV, iér cel d'al doilea, Obedenaru, seinfati§a Bucurescenilor §i provincialilor ce veniaüsel consulte ca, i Intr'un chip ci 'ntealtu maraltceva de cat doctorii «NerodoviciD, «Colica»,«Boiangescu.

Les lettres de Gui Patin ail fost publicate. Cant/cu vremea se vor stringe §i se vor publica numerósele scrisori ce Obedenaru a scris din Italia §i dinFrancia de Sud amicilor sCi din Bucuresci, portretul,clinul minrel, intelegerea apuditurilor see etice

intelectuale, justificarea risipitei sale rctivitati, vorfi pe deplin lamurite.

Din nimic mai mutt ca din Scrisori, acute binetutees fara mdnicutile d-lui de Buffon, nu aparemai bine Eul cu tote succedaneele lui in personalitatea

unui om de stat, unui scriitor, unui inv6tat ség unutartist.

sit

1

hi

hi

103

Din doue-trel scrisori ce mi-au fost comunicatesi din amenuntele ce mi s'aa dat de cei cari aücunoscut de aprópe pe doctorul Obedenaru, amvedut mai bine .de cat din scrierele lui pe autorulAmornlia Doctor, al scrierei La Roumanie Economi-que, al articolui La Region danubienne din Diction-',wire des Scienees inddicales §i al altor multe si variate

.s crieri.

Timpul, mediul in care si-a petrecut copilaria

§i-apol tinerefea, locul ce léra nóstra a ocupat maiin tot timpul yield lui Obedenaru, centrele in caredoctorul a trait in ultimii ani ai vieIel sale, Com-pieta, corobara si deseversesc cele ce schl despredoctorul Obedenaru.

Mihail Georgiade Obedenaru s'a nascut la 5 No-vembre 1839, in Bucuresci, in mahalaua Dobrotesel

fia Jegitirn alpitarului Hristache Georgiade, origmardin Burbiani in M icedonia, si al solidi acestuia, Dum-

néei CocOna Maria, fiica unui protopop de pe Sabar.Ca si parintele lui Gui Patin, tata lui Obede-

naru a fost negustor, proprietar si cultivator depament, unul din membri acelei numeróse i pu-ternice clase de Romani si de Romanisati cari, adoran-

du-si léra ce'l nascuse sea ii primiseca ua murna, fusera

cel mai viguros ajutor pentru renascerea nationalk.politica si literarii a Romaniei de la 1831 One dupa.Unire i dupa 1866.

Acesti negustori din orasele si satele rornanen'aveail carte multa, der aveatt n'aveatimintea atat de suptiata in cat sé se impleticescain tote directiunile pentru a prinde i cele nul suscocotate, der aveaU, cum ar fi clis la córnele plugulul

dictatorul Cincinatus pe pinguis Minerva, aveaitacel bun sirnt betranesc care, cu un precept dinPsaltire sén din Cis lov, judeca i deslega uä situa-tiune pentru luminarea carela se numesc ac11 comi-siuni adhoc. Sciaü se iscalésca, se tina in regula uncatastif pe Baia albastra, g rósä i primitiva; pe carecernéla facuta cu bozia orl gogosi de ristic se ci-tesce i astacil tot atat de bine ca i acum 5o de ani,dér nici nu banuiail cä esista uä dopia scripturdsett un codice cornercial, lucruri moderne pe carivertindu-le acii pe degete, dal de-adreptul in faliment.

Neinvetafi, necunoscatori de cele ce se petreceatlséU aveail se se petreca, acesti negustori erail co-

pnini la auclul cuvintului inv4fiturd de un fel derespect religios, de un simtiment de felul celuia

ce'l stapania cand, in. biserica, cu pasI smeritl,

parasiail strana din stanga si se apropiati de iconos-,tas pentru a saruta sulita biruitóre a marelui mu-cenic Gheorgbie ség manile de leac datatore ale sfinti-

lor doctori fara de argint Cosma si Damian.

Nu sciaU, nu'sl daü sema pentru ce ar fi fost ca-pabili se ingenuchie inaintea acestel sfinte de minunt

log

in-

inimb

110

facetóre care se numea Sfanta InvItiturd, der ghi-ceaa ca din «alte-alea» ca acésta sfanta, noa-venitäin calendarul religiunei lor, avea se-i ajute pe ei i pe

copii lor mai rnult si mai efectiv de cat sfanta Fi-lotea a Argesului sea sfanta Parascheva a Iasilor.

Faxl a se intruni in meeting, fail discubiuni procontra pentru ca sC iesa... parlamentari

din purnnuela ce pro ar fi administrat lui contra§i din peruiéla ce contra la randul sea nu ar fi

lipsit se adrninistre lui pro negustorii din maha-bale BiuitiIreulu, Lucacilor, Dobrotesa, Negusto-rilor, Otetarilor, Sdnte-Viner1 i Udricanilor 414isera unanim : se ne'nvetarn copii !

Cand baiatul, nadejdea tatalui, bucuria mamei§i cinstea nearnului, ajungea in versta de 8-9

atunci Dumineca, dupa esitul bisericei,

Cand se iatorcea acasa, negustorul, luand dulcétace i-o servea chiar sofia sa, clicea bunióra :

Alaltaieri, in noptea Trisfetitelor, baiatul a'n-plinit opt ani; trebue dat la scóla, Dumndta ce did!

Er sofia, cu supunerea afectuOsa ce Dumnda avearotdeuna in f4a Dunnzdlta, respundea potrivindu's1-scurt eicuta :

Ce did si Dumndta.Si copilul incepea la scóla pe care trépta sa si

micRócele tatalui i-o hotaraa, mergea adica Ia vdpseauncle profesaa dascalii, elevi ai faimosilor Chiosea,

idea...

ani,

IlL

Chirita si Stan din prispele bisericilor, sea la pansionde Nemti ori de Frantuzi, pentru ca de acolo setréca la Sfantul Sava.

Intre 1840 si 186o a fost in téra nóstra uà poftade invélatura si mai cu semä ua pofta de citire, cucare nu Kill, ! de ne vom mai intalni. Citeatparintii i fratii actualei generatiuni de 25-30 deani cu nesatia pe care librariile Roseti, Roma-nov, Rasidescu i altele nu puteau se'l mu1tméascànici pe sfert.

Elevii cand intrati la invétaturi mai 'nainte se pu-neau pe ua citire cari 'I amutea.

De si venerând invetatura cu deosebitä evlavia,mama se'ncerca din cand in cand a protesta blajinin fita tatalui. Ea clicea sotului sea :

Dumnéta s'ar cuveni se clici baiatului se nupre citésca atilt de mult, caci deh !_e fraged....

II place ! ? lasal i cu Dumneclea inainte ?Der, replica Dumndei cu un curagib de care se

cutremura, der o se'l dOra linguréua peptului ; sta

.aplecat césuri intregi pe carte...Cu Dumneclea 'nainte !

Dumnélui pleca la trébi in terg, ier Dumndeitacea inecandu'si suspinul. Nu ua data ci de sute.de ori, mama, in casele negustorilor, dupi plecareabaiatului la saila, lua Natchqi1 lui Chateaubriandsea pe Isaac Laquedezn al lui Alexandru Dumas,

cleti

un

112

proferind un rand indesat : «fir-ai al dracului citaftéa i cu ma-ta» '1 arunca tocmai in coll sub pat..

De giaba tote ! Baiatul citea. rnereil, §i de la etcartile treceau la slugile din pravaliii.

Langa uu codru d pâi1le, aruncat langa un: pep-tene in cutia mesei din odaia bileIilor de pravalia,.

sta DomniOrd de Keruar de Georges Sand, tradusain litere cirilo-latine de Er pe un volum al laAlexandru Dumas frantuzesc gasesc, scrise probabilinainte de:186o, ve[surile urmatóre

Tu, Dumas, escI pentru mineCe 'I isvorul de cristalPentru bietul ciilëtore (sic).In pustiul cel fatal.

Cu dascali acasa Oné la versta de 12 -an! can&intri la liceul S-tului Sava, §i One la 1859 candsfar§i studiele liceale i pleca la Paris, intr'un astfelde mediti §i. sub astfel de curente facu doctorulObedenaru instrucliunea sa clasica.

Din istoricii, romantierif trances!, ca toti baielirde negustbri de atunci §i de mai incóce, Obedenarusupse iubirea admirativ5. pentru Francia §i pentru sci-

inta §i libertatea ei," iubire care, nejicnind intrunirnic iubirea. lui adanca pentru patria romani, nus'a desminIit nici la data.

Locuind and.' M Dobrotésa, liceanul Obedenarn

§i

i§i

:

*

i 13

cunoscea pe de rost, muliamita luI. Dumas si Eu-gene Sue, tote ulitele Parisului cu particularitatilelor istorice i pitoresci.

Feciori de negustori seu feciori de boer, Romaniin'ait fost nici ua data straini in marea cetate a Fran-cid, in incomparabilul, dulcele i chinuitorul Paris.

La 1859, adaugind, pe langa numele sea de Mi-hail Georgiade i pe acela de Obedenaru, duparnosia Obedenii, cumparata de tathl sn, pitarulHristache, de la C. A. Rosetti care o cheltui culibraria, cu .scOterea cliarelor i cu hranirea curen-telor de renascere nationalk, viitorul doctor pledla Paris.

In chit, setea de sciinca 11 fusese mare. La Paris,intr' acea atmosfera care insutesce rnicilócele intelectu-

ale si da vointei uii putere neinfranta, Obedenaruin timp de 7 ani) lucra cu ua ardOre neintrecuta,si la Concursul de internat, pe care cliarele din téra11 cantara cu bucuria 2), el esi dintre 300 de con-cureni la proba scrisa si al optulea la ceaorala. Deveni intern al spitalelor din Paris si nuintarciiä castiga stima i afectiunea doctorilor,profesori la Facultatea de medicina i capi ai ospi-cielor parisiane.

1) 1859 1860.2) 1891.

8

primul

031

114

Cu un an .inaintea acestuI obositor esamen, Obe-denaru caletorise prin Italia, 8) unde, in Giornaledi Napoli, scrisese un articol intitulat Studji storico-politici. I Rumani di fronte agli Ungheresi ed

all'AustriaTot la Napoli facu cunoscinta lui Alexandru Dumas

tatal, care tocmai atuncea caletorea prin Italia pen-tru scrierea nenurneratelor séle romane cu subiect

italian. 4) Dumas se'mprieteni cu tenerul Roman i pe-trecuri 'rnpreunä multi vreme. Uà fotografia a ma-relui scriitor frances, cu elogiosa dedicatia, remaselui Obedenaru ca amintire a acelor timpuri.

Dupä concurs, in 1864, Obedenaru i§i petrecu

vacantiele la Amllie-les-Bains, pentru a'§i reintremasanetatea sdruncinata de fatiga esarnenului de in-ternat.

Vesel, plin de vorb5, urmarind tot ce Parisul li-terar §i artistic producea pe fia-care di, posedandminunat de bine limba francesä i vorbirea parti-culara a studentilor in rnedicina, Obedenaru eraadorat de colegii séi in sala de garda. Acolo §i lacursuri, doctorul a contractat arniciii franceseitaliane carl aü durat pené la mórte-i.

Tocmai cum dice el, in conversaliune era vesel

3) 1863.4) Corricolo, Speronare i altele.

sit

415

glumet ; cand se pornia 111 trebuia urechl i timpca sé te iL

Les scies, les farces, les tours, les imitations,Obedenaru le reusise mai bine deck tori. inteunLarif la, facut probabil pe Ia 1863 1864, §i in-titulat Bedainard (de la bédaine, burta ; seu de la

Obédinar), doctorul care compunea §i la piano,

scria versurile urrnatóre :

L'aute jour, sur le pont des Arts,Je rencontre Bédainard,Avec m'ame BédainardEt le p'tit Bédainard.Larifla, fla, fla, Larifla, fla, fla

bis.Larifla, fla, fla.

J'leur dis : tas de trainards !D'oé done qu'on vient si tard?!Nous v'uons d'chercher du homardPour le p'tit BédainardLarifla

Si ast-fel inainte, in 12 strofe, a venturile unui

Burtd-verde cum era Monsieur Prudhomme cu co-cOna i cu «odorulv lor, tote acestea debitate cutalent i spirit faceat in acele momente pe Obe-denaru sé nu mai semene, cum if çliCeaU prietenii

Omenil ce nu'l cunosceau, cu un frate-cdlugii-rds., adica Monsieur rabid.

Tot Obedenaru este déca nu mensel pri-mul care a inaugurat la «Putin cunoscutul» bal

(

§i

.

116

Bullier costumul national românesc, cam pe la 1862.and &Ise' era vorba pe lucru, atunci Obedenaru

nu glumea. in August 1865, ilustrul profesor atFacultatei de rnedicina din Paris, unul din cei malmarl diagnosticiani ai Franciei medicate moderne,d. Jean-Baptiste Bouillaud, dise doctorului Obede-naru la esamenul tesel de doctorat urmatOrele cu-vinte, cari eraii consecratiunea solemna a unei munci§i unor cercetari de hnthia mAna.

«Eu,- n'am trebuinta se te mai esaminez ; te-am«vedut lucrand, am luat parte la esamenile dumitale«§i am remas totdéuna multumit. Pot dice ca te-am.«vedut copil i te redau om patriei dumitale. Tre-«bue se felicit Facultatea ca a produs un doctor«ca dumnéta. Sper a nu vei uita §cóla Parisului ;«datoria te chiama in patria. ; du-te vei fi folo-«sitor. Felicit de uä mia de or" principatele duna-«rene i le urez a ave in tote ramurile omen! atht de«eminent' ca dumnéta. Cu fericire adresez aceste«cuvinte in numele Facultatel de Medicina» 1).

Tesa sa fu De la Trachdotomie dans l'CEd,!me dein Glotte et de la Laryngite nécrosique Faculta-tea de medicina i-a incoronat-o.

Acestea se petreceatt in August 1866, iér in Oc-

1) Romanic/ de la 26 August 1866.2) Paris 1866, librAria Adrien Delahaye.

iI

2).

117

tobre din acela§i an, tenerul doctor ave 27 deant se'ntórse in Bucuresci.

India ce sosi in Bucuresci, Obedenaru, dupa cumsingur 4icea, «intra in cupea» §i incepu se practicemedicina.

Intra in cupeu i nu voi se iesa .dinteensul nicipe frigul de 25° sub zero al lui Ianuariu, der nicipe caldurile de 35° d'asupra lui zero ale lui August.Obicnuit in tote cu viéta Parisului §i enervat de«orientalismul» Arica ne§tirbit al Bucurescenilor, i separea doctorului laureat c, fiind inchis in cupeiiyen . iérna, contrastul isbitor dintre aceste douecivilisatiuni nu'l va lovi atat de tare.

'Astra tot ce avusese la Paris ca obiceiuri,port, libertate de vorba. Perul lung, mustatile rase,cravata a la Louis-Philippe de doue ori adusa pegat §i totdéuna de. culóre alba, fracul i tot cala Paris uà ura pronuntata in contra gardei-na-limn le.

Epigramele i vorbele séle cu haz in contra me-dicilor cornandanti in gardi faCeaa se rida chiar §ipe aceia cari eraa piersicati de verva caustica a doc-torului nostru.

Vro cate-va luni dupa. intórcerea in Ora, Obe-denaru, facendu-§i visitele forte rar calare §i de

§i

hi

118

regula in cupea, deveni un al doilea Musi it Jean.Se scie ca cel d'antaiU, d. Ion Creténu, avusesecuragiul sé se imbrace in frac §i se umble pe podcu haine nemresci, lér nu cu i§lic §i antiriU.

Original §i faisant nargue a la mode et le proa'sa la vanité, doctorul Obedenaru fuse, déca nu mein§el, cel d'antaitt doctor roman care se purta cumustaiile rase.

h placea clientela «printre Ornenii cu instructiune»cum spune el insu§1 in portretul mai sus citat. Celmai sigur miclloc de a'l face sC sara in sus de ne-caz era, bunióra, de al da adresa bolnavului cam inmodul urmator :

De la biserica Sfantului Spiridon apucati, Dom-

nule Doctor, la mana stiingd, pe la carciuma luiFrige-Linte. Nifel mai 'nainte de maidanul lui GhiiaLingaul, faceii la mana drépta §i, peste trel case,aci e bolnavul.

Mi se spune de cei ce l',U cunoscut bine ca., la

auclul unor asemenea cuvinte, doctorul Obedenarusalta in sus §i, dupa ce te numia «barbar, selbatic§i oriental» te 'neca sub un potop de intrebari §i deinvinuiri :

Ce imi pasa mie, Domnule, de biserica S-tu-lui Spiridon §i de carciuma lui Frige-Linte ? EU nucunosc pe Domnul Ghita Lingaul, nici maidanuld-nélui ! Spune-mi strada §i n-rul, §i nu'mr mai spune

119

s6 fac la mana stanga §i se fac la mana drépta, caea nu sunt chiamat se fac mustra la comanda du-mitale....

Inzestrat de la natura cu un dar de observatiunevia §i petrundetóre, doctorul Obedenaru Ii cunoscu

'§i dramui colegii, dupi un an de practica §i deconsulturi cu dénil. Articolul publicat in Ghimpelede la 12 Maiti 1868 póte servi i astacli a recunóscepe cel cari mai traesc.

Tot inteacest an, cu ocasiunea concursului pentrupostul de medic primar la spitalul de copii, doctorulscrise un memoria Despre Fenomenele spinale inFebrele eruptive. 9.

Despre modul cum §1-a inleles datoria i 1-a

practicat sciinia, succesoril sei §i alti doctori an spus-o

cu laude la diferite ocasiuni solemne seu dureróse 2).

Gonirea elementului strain, cover§itor pe atunci

in corpul nostru medical, hotarirea garaniielor sci-inpfice ce un medic trebuia se dea inaintea de a sejuca cu viép bolnavilor, punerea fid-ciruia la locullui, mullamirea numerósei séle clientele erail lintele

1) Bucurescl, 1868, tipografia LucrItor. AsocialT.2) Dr. Boicescu : De l'Erythime noueux palustre, Bu-

cur esel 1889 ; dr. Boicescu: Discurs funebru (...a0be-edenaru era sublim la patul copilasilor bolnavIs...); Dr.Sergii : Discurs la inaugurarea spitalului de copii (ea-scela care a ridicat renumele spitalului prin sciinta §i devo-etamentul sëd a fost doctorul Obedenaru....$).

si

420

catre cari tindea dilnic i neobosit activitatea doc-torului Obedenaru.

In vederea punerei fiá-d.ruia la locul lui, in 1872doctorul nostruJiterat si spiritual localisi vorbd envorbd, cum dice insusi in glumk farsa lui Moliere,L'Amour Médecin, dialog vesel, sArat, p'alocureapipErat. Tipurile doftorilor Nerodovici, Colicä, Bo-iangescu, Reposatu si Bitaiosu erail straveclii i mi-nunat de bine 1u41 de pe naturá din doctorii bu- .

curesceni. Publicul ii recunoscu indata si comedia,

doctorului avu mare si durabil succesIn 1873, doctorul Obedenaru publicä un Mic

Tratat despre Friguri, potrivit pe 'intelegerea po-porului roman, pentru a servi in localitdtile undenu sunt medici2).

Tot in 1873, aparu, ca resumat de clinicA medi-calà, uà altä lucrare a doctorului : Cercetdri asupraintoxicatiunei palustre 8).

In acest an si'n urrnatorul, ca fost intern al spi-talelor din Paris, doctor, laureat (medalia de ar-

gint) al facultei de acolo, membru al societhiei

4) In Iuliü §i Angus 1872, Columna lui Traian a d-lulBasdeü a publicat-o in trer din nurnerile séle.

.2) Bucuresci 4873. Imprimeria Statuld. AcCsta era editi-amea a patra, cad prima fusese publicatA in 4871 in limbafrancesti, a doua la 1872 in Revista Sciinhifica, iér a treiain Romeinul din Iulid-August 1872.

3) Bucuresci, 1874, Imprim. Stafula

421

anatomice, medic primar al spitalului de copii, pro-fesor la facultatea de Medicinä din Bucuresd, mem-bru corespondent al Societatei academice românedoctorul Obedenaru mergea 'nainte spre positiunilecele tnai 'nalte ale terei séle cAnd, de odatd, inNovembre 1874, pentru a cAuta siinetatea sdrun-cinatä §i dintr'alte cause intime, el hothri, cu totestdruintele contrarie ale numero§ilor sei amid §iclienti, a pArdsi Ora §i a se retrage in sudul Fran-cie, la Montpellier, de unde, peste tre. ani, 1) ingrele impregiuthri, guvernul roman '1 ruga se trecdla Roma ca insárcinat de afaceri al agentiel nóstrediplotnatice. La 1878, Octobre in 16, cand agentielefurl ridicate la gradul de legatiuni, doctorul Obe-.denaru fu numit tot la Roma prim-secretar. Atund§i mai tardia, prin sciinta §i darurile séle, noul di-plomat i§1 atrase stima i afectiunea Omenilor destat ai Italiei. Mancini, Cairoli, Tornielli, Farini,

Minghetti intretineaa cu dinsul frecuente relatiuni,

ler Depretis, ii vecchio di Stradella, avea pentrudoctorul Obedenaru aceiag prieteniä pirintescá, pecare tot pentru doctorul nostru o avusese in Ora

la Paris neuitatul C. A. Rosetti.In calitate de prim-secretar, Obedenaru functionä

la Roma pene in Iulia 1879, cand fu trArnis cu

1) 1877. Aprile 17.

'51

122

acelasi titlu la Constantinopole, cu d. Dumitru Bra-tianu ca ministru plenipontentiar. Se intense dinnog la Roma la 188o Februarig i stete tot ca prim-secretar pene la 19 Februarig 1885, cand fu numit

in fine ! trarnis extraordinar i ministru pleni-potentiar al M. S. Regelui Romaniei pe langa M..S. Regele GrecieL

Aci transcriem intocmai raportul cu data deIulia 1885 ce d. G. Ghika, prim-secretar de lega-tiune la Atena, adresa d-lui Ion Campinenu, mi-nistru afacerilor straine din Bucuresci :

«Precum am avut onórea de a face cunoscut Es-ecelentei Vóstre prin telegrama mea cu n-rul 141,«domnul Obedenaru, ministrul plenipotentiar al

«Romaniei la Atena, a 'ncetat din viéta in c,liva

«de 9 (2 t) Iulig, diminéra la orele doue.«Escelenta Sa, sosit la i (13) Iulig, la postul sea

«forte bolnav de friguri paludeane, a presintat scri-«sorile sele de acreditare in cliva 4 (i 6) Iulig, dér«puterile séle, slabind din cli in di, nu i-ag permis de a

«face de cat-ua parte din visitele oficiale. In 8 (20) di--

«minéta, am prirnit un bilet de visitä asupra caruia d.«Obedenaru scrisese liniele urmatóre in limba fran-«cesa : Pimplore votre charité, prenez la gérance ;«en arrivant, amenez le meilleur médecin.

«Scrierea sa era cu totul schimbata.«Am adus cu mine pe doctorul P. Sutzu, medic-

2s

-123

«§ef al armatel eline. D-nia sa a constatat cà tern-«peratura corpului se suise la 41 2/2 grade, din care«causa nu s'a putut administra bolnavului sulfatul«de chinina. Etta era galbena, setea arciet6re.

«Dupa plecarea doctorului cu care a voit se vor -

«besca singur cate-va minute, Domnul Obedenaru«a staruit se redacteze imediat tra. nota spre a insci-«inta pe d. Delyannis ca starea sanétatil see ii silia«se 'mi incredinteze directiunea legatiunei.

«Semnand acesta nota, Escelenta Sa a 4is : acurn«suntern in regula ; a citat articolul din regulament«prin care casul era preveclut §i a rugat pe D6mna«Obedenaru se aduca §i semi dea dictionarul cifrat«ce era inchis inteua Mita.

«Atunci, ministrul m'a strins in brate §i mi-a clis«Adieu, je suis perdu ; demain matin je serai mort,.«mais je ne veux pas encore inquidter ma pauvre«femme.

«Domna Obedenaru intra, §i bolnavul incepu dinnoll a suride §i a glumi.

«Doctorul Sutzu venind iéra§i la orele 7 sera,«n'a gash nici ua imbunatatire ; din contra caldura«corpului, mantinendu-se la 41 1/2 grade, mai tin-«dea se cresca. D-nia sa s'a retras forte ingrijat, cad«starea bolnavului era din cele mai grave.

«Sera, la orele 9, domnul Obedenaru a scris in

«indoit esemplar testamentul pe care am avut on6-

424

«rea a'l inainta EscelenNI VOstre pe langa nota mea«cu n-rul 46 din '°/22 Iuliü, a dis sociei séle s fia

«cu curaj, i-a inmanat testameritul i i-a prejis cu li-«Msce si cu esactitate feluritele fase ale agoniel séle.

«Dupi ul .agonia i un delir care tinura aprópe treI«ore, D-nia sa a (*Jut inteua stare de imobilitate«§i de amortéla. Veclend ca acésta stare se prelungesce,

«Domna 'Obedenaru, inspaimentata, a tramis dupa

«mine. Am gasit pe ministru mort. Corpul era cald,«der inima . nu mai batea. Doctorul Sum n'a putut«de cat sé constate decesul causat de un acces per-«nicios.»

Ca §i Gui Patin care adora pe Les grands héros.des Belles-Lettres, §i ca i doctoril ceI marl ai Fran-ciei, de ale caror traditiuni se inspirase ancá de candera intern al spitalelor din Paris, Obedenaru simteapentru itorià, filologia §i literatura ua iubire ce nus'a desmintit nici odata.

Inainte de 1873; Academia Romana, pe atunciSocietatea Academica, 11 primise in sinu-I in cali-tate de membru corespondent. Dupa 1873, anul ple-carei séle din Ora, doctorul Obedenaru dete curs

liber iubirei séle pentru sciinta §i literatura i, la-

sand la ua parte medicina cea vechia cu §ubredeled mkilOce, se" puse a studia cu pasiune tot ceia ce

*

125

fisiologia cu Claude Bernard §i antropologia cu PaulBroca descopereaa pe fia-care i, spre lamurireacat mai sciintifica a cestiunilor sociale, istorice i fi-

lologice.

Instructiunile craniologice i craniometrice1)Memoriele2) lui Broca, precurn si tot ceia ce LctRevue d'Anthropologie i Societatea de Antropo-logia din Paris discutaa, gaseati §i publicau ca

cercari, cercetari §i adevéruri noui, Obedenaru leurmarea cu gandul la Ora lui i la cestiunile intr'ensapendinte ; el cauta, adese on tn modul pripit, ca cuajutorul lor be resolve problemele române.

Dupl directorul Revistei No0, d. B. P. Hasdeucare, prirnul, s'a folosit in mod magistral de datelesciintei esperimentale in lamurirea Istoria critice aRornanilor, doctorul Obedenaru va fi socotit, cre-

dem noi, printre cercetatorii plini de bunecari an aplicat in studiul nationalitatel romane,

tot ce sciinta antropologiel moderne a gasit pe unterem Inca pe trel sferturi neesplorat:

Incepend cu La Roumanie Economique 3) meri-toria i bogata lucrare in care geografia, antrerpolo-

gia i starea economica a Statului roman sunt binestudiate pentru timpul acela, §i pene la Une forme

1) Paris, 1875.2) Paris, 1871 1876.3) Paris, 1876.

si

in-

intenti-

um,

126

de ?Article roumain qui se met devant les sub-stantifs et les adjectifs, 1) doctorul Obedenaruadus totdéuna aminte de studiele lui Broca, fia in

craniometria, fia in cercetarile §i repartitiunea lirn-belor.2 ).

Teoria celtisrnului in Europa oriental 1, diago-

nala de populatiuni celtice, sea mai propria galo-celtice si galo-kyrnrice, diagonala care plec::i din pe-ninsula armoricana prin Bavaria rneridionala, Tirolulaustriac, Istria, Carniolia, Slavonia, Banatul, Temi-

Romania, ua parte din Serbia, laniul Pindului,se sfar§esce in Acarnania §i Etolia vechei Elade,

kloctorul Obedenaru a espus-o antaia inteua cornu-nicariune facuta Societalei de Antropologia din Paris§i a publicat-o sub titlul de Les Celtes de ?Europeorientale.

Tot acesta teoria, doctorul a desvoltat-o intr'unprim articol Les Roumains din a III-a seria a ma-relui Dictionnaire encyclopedique des Sciences Medi-cales,8) §i intr'un al doilea din acela§i Dictionarintitulat La Region Danubienne,4) ambele lu-crari curióse, fruct pentru densul al multor cerce-

1) Florenta, 1885. Estrato dalla Miscellanea" di Filo-iogia, dedicata alla memoria dei professori Caix e Caulk),

2) Paul Broca : Sur l'origine et ict /*oration de ladangue basque (Paris 1875).

3) Paris, 1877 ; pag. 477-500.4) Paris, III série, 1879 ; pag. 536-628.

si-a

§i

giana,

427

tiiri sciintifice, dér din conclusiunile ciirora pwine

vor rémane spre folosul studielor viitOre.Pe langa ideia-rnuma a tuturor acestor incercari

antropologice, adica pe lang a. ideia celtismului pecare cu entusiasm o imbrati§ase §i-apoi tot cu en-tusiasm o parasise, doctorul Obedenaru, atat in

aceste incercari cat §i in Les TKiganes Roumains,1)in Corses et Albanais 2) in Religiositi des Rou-mains 8), interesant mernoria intemeiat pe IstoriaTolerante1 religiose in Romania de D. B. P. Hasdeu,doctorul Obedenaru, clic, tine morti§ a spune a nu enici ua legaturl intre Celtil peninsulei balcanice §iAlbanesi.

Macedonenii, ua parte din populatiunile Serbiei §iGreciei sunt favoritii séi. Craniele lor, esaminate laParis de el §i de alti antropologi§ti, if inspirasera

acésta afectiune tenace care, in deosebi pentru Ma-cedoneni, umplu ultima parte a yield lui, §i pecare, prin scrieri séa din gura, and fu cate-va luniprim-secretar la Constantinopole, Macedonenii i-oarétara §i ei in totdéuna.

Pe Albanesi ênsé nu putea WI' sufere §i, de témaca parintele sea se fi fost de origina albanesa iér nu

1) Paris, in la Nature, 4876.2) Paris, 1877 ; Extrait des Bulletins de la Société

d'Anthropologie.3) Montpellier, 1878 Extrait de l'Alliance Latine.

128

macedo-rornank doctorul Obedenaru. CU irrvoirea

betriinei sale m.ame, desgropase la 1874 craniul pi-tarului Hristache cercetase cu tota petrundercade care era inzestrat.

Dintr'alte puncte de vedere, Obedenaru nu putease sufere pe Unguri si'n cestiunea israelita, atat dedurerósi lit noI, doctorul era un antisemit botaritsi inexorabil.

Anil dupi. resbelul independintel, ciind inceputh

luptele nóstre cu indéranicia Europei I cu infa-miele Alianta Israelite Universale, Obedenaru iipetrecu cam in paguba cercearilor see istorice, fi-lologice si mai cu semil macedo-romane, cici spreacésta entusiasmul si neobosita activitate a doctoru-lui se intorsese mai cu sthuinti si mai cu succes.

Rapórtele ense, studiele i conventiunile ') ce segiisesc le ministerul de esterne ne spun cu elocintäcA intealtd ramurii de activitate intraserä patriotis-mul i sciinta doctorului nostru.

Totusi, diplomatia nu'l impedicii, in 1878 Maiu,a aréta si esplica amicilor i colegilor séi Mistral,

Roqueferrier, Tourtoulon, Roumanille altil, ju-deckori la concursul publicat de Societatea lirn-belor romane din Montpellier, Cdntul Glutei Latineal poetului de la Mircesci.

1) Conventiunea comerciald ineheiat4 intre Italia §i Ro-mania este semnatà de el §i de prietenul lu T, Depretis.

i

si'l

129

atntul fu incoronat, ler Alecsandri scrise dinMircesci, la 6 Iunia 1878, doctorului Obedenaruintre altele Si urmatórele :

«Intorcendu-mé de la Bucuresci, am gasit scri-«sot-ea d-vóstrà impreund cu done esemplare din«traducerea cant ului Gintei Latine, i cu musica

«compusä de celebrul. maestro Marchetti. Me gra-«besc der a ye respunde, spre a ye mullumi din«Iota inima pentru tot ce fácut in favOrea mea,«inlesnind succesul poesiei mele in sinul Juriului«de la Montpellier, i ocuplindu-v6 in grabii cu corn-

« punerea musicei ce avea a fi adaptath pe strofele«Cdntulta Latin.

«Coucursul inteligent .§i patriotic, adus de d-vós-«trii a avut un resultat fericit. Brosura ce ai pu -

oblicat cu traducerea poesiei §i cu note esplicative,servit a lumina pe d-nii membri asupra prosodiel

«limbei mistre §i ast-fel versurile mele aü qit din«unda

intre 1878 i 1885, doctorul Obedenaru n'a maipublicat decat bro§ura deja citata. asupra Ar ticoluldt 1),

§i traductiunea românii §i francesA a celebrel odea lui Al. Manzoni asupra =gel lui Napoleon I,

intitulat5. Ii Cinque Maggio 2)

1) Montpellier, 188i, §i Florenta, 4885..2) Montpellier, 1885.

9

a'li

«a

130

Vremea ewe nu §i-o perdea nici odatd. Mai alesin timpii din urrnii, el a lucrat in mod febril la a-dunarea a Lid multime de isvóre pentru studiul lirn-bei macedo-române. S Ad in manuscripte volumi-nose lucrdri deja terminate, iér altele aprópe pesfdr§ite. Citàm urrndtórele : a) Paradigmes de con-jugaison ; remarques philologiques sur les conjugai-sons macidonienne, roumaine et francaise ; b)Colectiune de basme, legende ci cdntece, in limbamacedo-rornând, cu traduqiunea in românésca dela Dundre §i in limba francesd. ; c) Doia volume

de Dictionar macedo-romdn.Doctorul Obedenaru a lucrat la Mostre de Dia-

lect macedo-roman 8) §i la Escriveta 4).condus ca totdéuna in vieca de iubirea sa neter-

muritä pentru propd§irea patriei romane, doctorulObedenaru a ldsat, prin testament fdcut in tragicelemomente ce am véclut mai sus, manuscriptele §i in-trega sa avere Academiei Romilne, al cdrei mem-bru corespondent era. Mo.stenitorii sei naturali nuau primit dinteacéstà avere decdt usufructul viager.

Voia adauge pentru completarea acestor probede neintreruptd activitate i de dorul sea de lérd,

un numer insemnat de documente istorice ce a cules

3) Evanghelie Petrescu.Ta§cu Iliescu.1)

131

din bibliotecile Romei cu privire la istoria trecutuluinostru, documente carl sê af1à in posesiunea Aca-demieT Române, precum i u5. Colectiune de 200 dearie, culese si notate de el, si cari sunt n posesiu-nea

Ast-fel a fost doctorul Mihail Georgiade Obede-naru in scurta carieri medicalá, sciimifica i diplo-

matic5. ce a percurs intre Octobre 1866, data in-tdrcerei séle in térii i Iulia 1885, data mortei seela Atena adica in timp de 18 ani i 9 luni.

Cititorul a putut sè véda din enumerarea aprópecompleta a probelor activit4ei doctorului Obede-ndru nota caracteristica i dominanta a acestei vietei

pline i folositóre.Acésta nota este entusiasmul care de nimic nu

sé indoiesce, catre tote se aventa, in multe reasescedéca e biruit inteunele, la altele incepe fiira

obosélk färl descuragiare, cu indoite puteri.NaturA eminaminte entusiast5, doctorul Obede-

naru am spus-o de la inceput risipit ac-tivitatea. A reusit ca medic, a lucrat cu ardóre inacésth ingrat5 cariera si a l asat un nume citat culaudi in operile succesorilor sel ; s'a incercat in an-lropologia filologi5 cu acelasi entusiasm, dér nu

familiei.

§i,

§i-a

*

si'n

132

§i cu acela§I succes ; alte pregatiri i altà stäruintAi-ar fi fost necesare pe acest terern atAt de alune-cos i de in§eliitor pentru cei nepregiitifi ; infine, in

a treia §i ultima fasä a activitdtei séle, doctorul

Obedenaru a produs lucrari cari vor remâne §i cari,ca documente adevérate i sciintifice, vor servi inverarilor viitori.

Entusiasm, vointA, variate cunoscinte i un patriotism care'l acea se dorescii. inAltarea Wei sélenumai intr'un minut, doctorul Obedenarn, lii aniicaii a lucrat, a justificat pe deplin cuvintele ce ilus-trul Boullaud i le adresa in August 1866, in SalaActelor Tacultätei de Medicini din Paris :

«Felicit principatele dundrene si le ure a aye«In tote ramurile Omeni atilt de eminenti ca Dom«nia Ta.»

DORA D'ISTR1A

DO

RA

D'IS

TR

IADORA D'ISTRIA

DOR A D'ISTRIA

cunoscuta Gartenlaube din Lipsca (No, 15

din 1864), d-rul Schmidt Weissenfels nu-mesce pe Dora d'Istria eine ungewohnliche

Frau ua femeia estraordinara.Doctorul german nu s'a in§elat caci, inteadever,

pentru epoca §i mediul in care a trait ; pentru pu-lerea de asimilare cu care fusese inzestrata. §i pe caracitiri §i studie neincetate i-o mareat continut ; pen-tru scrierile sae a caror varietate in subiecte nu

este intrecutii de cat de multimea lor, Dora d'Is-tria meritä pe deplin titlul de femeid estraordinard.

Elena Ghika, celebra dela 1855 incóce subnumele de Dora d'Istria este fiica lui MihalakeGhika §i a sotiei lui, Catinca, näscuti Faca. Ea s'anascut in Eucuresci la 3 Februarit, anul 1828, in

ajunul celui d'al §éselea résboi cu Ru§ii(1828-29)

i pe cand unchiu-seit despre tata, adica Grig ore

n

138

Ghika-Vodk era and. Domn in Tera Romanésca.Pene la versta de 14 ani, adici pene in 1842,

anul suirei pe tron a lui Bibescu-Vocla, Dora d'Istriaa stat in Romania, 4i de mica copila i§1 incepu in-structiunea literara §i sciintifica cu profesorul caseiGhikulescilor §i'n deosebi al ei, Grecul Papadopolo,care, mai tardiu, deveni profesor cu reputatiune eu-ropént la universitatea din Atena.

De altmintret, muma sa, Banesa Caterina Ghikaera ua femeia invëtata forte pentru timpul shi. Dorad'Istria spune intr'ua nota din scrierea sa Gli Alba-nesi in Rumenia (pag. 441) ca. Banésa CaterinaGhika e prima femeia romana care a scris §i pu-blicat in limba patriei tiä carte, §i-anume PentruEducatia Copiilor de Dómna Kampan (Bucuresci,1839, tipografia S-tului Sava), opera pe care, nusc1n1 cum, Iarca intr'al sea Catalog geheral o atri-bue sub anul 1839 la ua aka traductóre, Safta Stir-

ne-o dá ca tiparita in tipografia lui Eliade.Catinca Gbika, pe care Colson a numesce, vor

bind de infizenta ei la curtea lui Alexandru Ghika,«inteligenta cumnata a lui Vodà avea multi tra-gere de ini ma pentru belele-arte §i pentru literaturiPoesia lui Eliade, Vocea, din Poesii generale, este

inchinata banesei Caterina Ghika, muma Dorei d'Is-tria, precum §i poesia aceluia§i poet, intitulata LaElena (Octobre 1846, pe vaporul Galathea), din

bei, i

139

aceiai colectiune, este inchinata Dorei d'Istria, inteu&caletoriä facuta pe Dunare de Eliade i de familia_Banului Mihalake Ghika, de la Giurgiu la Viena..

Gustul deci pentru studit, citiri i literatura, Elena.Ghika '1 supse uä data cu laptele mamei.

De la 1842 §i pene la 1849, anul casetotiei séle,.Dora d'Istria, impreuna cu familia sa, locui marmult la Viena, Dresda, Berlin §i Venetia. In 1846,veni pentru cata-va vreme in Romania, der nurnarin plimbare.

La versta de 21 de ani se 'ntOrse 'n téra in dm-pul ocupatiunei muscalesci, dupi conventiunea de la

Balta-Lirnan, (19 Aprile 1849) i se dsetori cu nnRus, oficer de husaa, principele Koltzoff-Massalskydescendinte din spita primogenita a familiei lur

Rurik, iatemeiatorul imperiului Tarilor.Dora d'Istria urma pe barbatul sea in Rusia, unde

stete vro 5-6 ani, pen6 cand, in timpul resboiulurdin Crimeia, opiniunile see forte liberale facura pernini§trii muscalesci se'i spuna neted ca alta téra, nuimperiul lui Nicolae I, s'ar potrivi §i mai bine cuobiceiurile §i pornirile spiritului. ei.

Ua nebiruiti nepotrivire in caractere cu barbatuIsea facu pe Dora d'Istria sé primesca cu deosibitapläcere avisul guvernului rusesc §i de-aceia, ca fe-meia, reincepu peregrinatiunile cu cari, de feta, in-tre 1842 §i 1849, sórta o obicinuise.

Pled. in Elvetia unde'si alese pentru cata-va vremedomiciliul recunoscut, si de unde intreprindea ca-lélatorii indelungi prin t6te térile Europei.

Nu sciu hotarit déca in Elvetia séu tot in Rusiaunde Iiisä i numai veclu pe barbatul s'eu, Dora d'Is-

-tria a pierdut i unicul copil ce a avut un baiat

din casatoria sa cu principele Koltzoff-Massalsky.In privinta nenorOcirilor casnice, Dora d'Istria

putea dice ca D-na de Stan : «mè voia ridica sin-<Tura de sub povara vietei. De vrerne ce s6rta me.«silesce a cauta gloria pe mine care m'asi fi mul-.atamit cu iubire, ei bine, voiti castiga gloria».

De la r-86o, Dora d'Istria a trecut in Italia pecare n'a mai parasit'o, locuind antaig cand la To-rin, cand pe Riviera di Ponente, pe la Genova,Pegli i Florenta, unde infine s'a stabilit definitiv

a 1872 inteul villa (Villa d'Istria) situata pe ViaLeonardo da Vinci, i zidita de cunoscutul scriitorAngelo de Gubernatis.

Aci, in Villa d'Istria, pe care a mArit-o i im-rumusetat-o inteuna i unde avea ua splendida

gradinii plina de flori i arbori exotici, Dora d'Is-tria a mai lucrat pen6 la 1878 ; din anul acesta in-ceta de a mai scri, dupa 23 de ani de ua activitateprodigiosa pe tOte teremurile cunoscintelor omenesci.

De la 1878 pene 'n 1888 Novembre, se multarnia citi, a primi cu afabilitate pe amicii i cu-

ii0

441

noscutil ce avea in Florenta séü pe strainii ce voias'o véda, §i a corespunde prin scrisori cu toff aceiacari aveaft recurs la nenumératele el cunoscinte des-pre populaiiunile orientale.

Dora d'Istria a murit la 17 Novembre 1888inteua Sarnbata, la orele 6 séra, in Villa d'Istria,.la Florenta, in versa de 6o, de ani, luni si 14 4ile.

Prin testarnentul olograf ce s'a gasit dupi mórte-I,.Dora d'Istria, dupà mid legaturi läsate fratilor §i

servitorilor sél, institue mo§tenitóre a averei séle dinRomania pe Primaria Capitalei Bucuresci ; insarci-

neza pe Primaria Florentei a vinde Villa d'Istriain folosul institutului de surdo-muli de acolo ; or-dona in fine prin acela§l testament :ca. "ceremoniaimormentariI sé i se faca civil, iér corpul fia

incinerat, ceia ce s'a §i facut in cliva de Mari!,20 in Novembre, faia consulilor roman i rus dinFloren /a.

Cenu§a sa este astaclI depusa in Crematoriul dela Trespianc, departe, forte departe de painêntulpatriel pe care blestemul unui obiceia nenorocit

nerornanesc facuse pe Dora d'Istria, ca pe multealte familie romane i bogate (prin bogaiia astuipamênt romanesc) sé'l uite cu desever.sire.

La 'nceputul uneia die operile celebrel scriitóre,

9

sel

# *

142

Albanesi in Rumenia--Storia deiprincipi Gbika(Firenze, 1873), d. Cecchetti, traductorul italianal acestel lucrari, scrise in limba francesi de Dora.d'Istria, a pus bibliografia tutulor publicaliunilor el.

Dupa divisiunile ce d. Cecchetti face in activita-tea sciinlificà i literara a principesel Dora d'Is-tria intre anil 1855 §i 1873, cititorul va yea cat

multe i cat de variate erati cunoscintele acestel.scriitó re.

D. Cecchetti pune in prima parte a bibliografielIstoria Literard cu uä clasa de scrieri privitóre laPoesia populard a peninsulei orientale (nationali--tatile romana, albanesa, serba bulgara §i gréca,

-dupa cantecele poporului) ; la a doua clasa: Poesiapopulard a finno-mongolilor ; uä a treia clasa : Epo-peel e ; ua a patra clasa : Portretele literarie (intrecarl douè ale lui Eliade Radulescu, unul in L'Illus-tration din 14 Novembre 1868, ér altul, cand cuinórtea lui, in Neologos de la 23 Mai si 4 Iuniti1872).

A doua parte a Biblioprafiei coprinde Cestiunile-religkóse (viéta monastica in Romania i biserica or-

todoxa, Rornania §i papalitatea).In a treia parte, d. Ceccbetti pune Cestiunile

sociale pe care le subdivide in : Cestiunl feminine

(intr'acestea se coprinde opera intitulata Des femmespar une femme, publicata la Paris §i la Bruxelles,

Gli

1-13

radusa in grecesce i italienesce, §i discutata de multe

diare europene); §i Cestiuni de polemicd In contrarrsboiului.

Ua alta parte, a patra, coprinde Economia poll-ticd ci agricultura, pe cari Dora d'Istria le-a stu-diat cu placere intre 187o §i 1873.

In a cincea parte gasim n bibliografia d-lui Cec-chetti Cestiunile artistice. Dora d'Istria zugravea cudeosebit talent. La 1854 a espus in Academia im-periala din Petersburg doue tabeluri (paysages)pentru cari a primit de la Juriu uà medalia de ar-gint. In Italia a mai studiat pictura cu artistulSchiavoni care i-a facut frumosul portret ce dam§i noi inteacest studiU

Dinainte de 1844, adica din versta cea maI fra-gel% Dora d'Istria se ocupase §i 'n téra cu pictura.Cesar Bo Iliac spune n Trompeta Carpatilor (26Aug. 1873) ca el avea in colecliunea tabelurilorséle unul semnat Elena Ghika, 1844, §i care represinta

un paysage selbatic, luat de unde-ve de prin Bucegi.De altmintreli, adauge acelea§i scriitor, palatul

Banului Mihalache Ghica, vornic din Intru §i pre-§edinte al sfatului domnesc in perpetuU, era un a-(level-at museU. Antichitaiile, tabelurile §i sculpturile

dinteacest rnuse0 erau citate de Europenii calétoriprin Odle române. Se scie cd Banul Mihalake Ghicaa interneiat Museul Naiional din Bucure§ti.

144

Sculptorul toscan, Giovanni Dupre, a facut bus-tul Dore d'Istria, care este citat printre operele decdpetena ale acestui artist bine cunoscut in Italia§i 'n Francia,. la Paris, unde era rnembru asociat alAcademia de Bele-Arte, i despre care Dora d'Is-tria a scris in l'Indépendance bellénique (Athena,19 Nov. 1870). Anca de cand era in Romania, Dorad'Istria a cultivat cu pasiune musica. Avea uà vocesplendida. Mama el, Catinca Ghica, nascuta Faca,.era renumita in Bucuresci, ne spune d. A. I. Odo-beEcu, pentru vocea sa cea frumósa.

Cesar Bo Iliac ne spune : «Catinca lui Mi-«halake Ghica i MariOca Spatarului Costake Ghica«eraü cele mai frumóse femel ale timpului, din«cate s'ati vectut in societatea bucurescéna».

Er mai la vale, Bolliac adauge : «Catinca lui Mi-«halake Ghica cu vocea de anger de§teptator, blon-«dina-serafim MariLica Spatarului, divina Cleopatta«Imre densele, rapitórea Odobeasca, erau DOmnele«curlei patriotice a lui Alexandru Voda

«Ghica juca in horii care inchiaia tote balurile §i

«Dornnele curtel eratt irnbracate feranesce.In Italia intre 1842 si 1849, §i mai pe urma,

Dora d'Istria a mai studiat musica cu artiti ca II

Cicarelli, la Persiani §i ii Ronconi. La 1848, ElenaGhica compunea. Ea a facut aria unel poesil a lulEliade, intitulata hi Istru.

Ghica...

i6el8!

115

In partea a sésea a bibliografiei séle, d. Cecchettrpune Politica,in care Romania si cestiunile politiceromane dintre 1855 si 186o ocupà locul de ea-

petenia.

Ua a séptea parte coprinde Istoria, studiele, in-cercarile, biografiele i articolele istorice. Romania

cele-l-alte nationalitali ale Orientului europénsunt obiectul studielor i cercetarilor pe atat de

numeróse pe cat de grabite ale fecundei publiciste.In partea a opta, d. Cecchetti claséza Romany le

(le Proscrit de Biberstein, 1857 ; Eléonore de Hal-lingen §i Ghislaine, 1871 ; la Veneziana, 1867),

iér in partea noua scrierile privitóre la Viéta 0-(Srrbdtorile romdne, 1861 ; Orientalii la

Paris, 1867 ; Schite albanese, 1868 ; Scene din villa868).

Pe langa aceste publicatiuni i scrieri n diareperiodice pene la 1873, Dora d'Istria a mai cola-borat pene in ultimii ani ai vielei la urmatórele

reviste sal intr'énsele despre ea si lucrarile ei s'avorbit : Nuova Antologia, Rivista Europea, .Re-vista Orientald, Revue des Deux-Mondes, RevueSuisse, Revue Britannique, Revue Politique et Lit-tdraire, International Review din New-York, Pan-dora din Athena, Omiros din Smirna, Actele Syl-logului din Constantinopole.

In fine, scriitorii cari au studiat i judecat viéta

§i

rientald

srbdsca,

§i

10

scrierile ei stint urmAtorii : Brockhaus (Conversa-tion's Lexikon) ; Vapereau : Dictionnaire des Con-

temporains ; .buckett i Louvet (Dict. de laConversation) ; Pier (Universal Lexikon) ; Lorck(Frauen der Zeit); Armand Pommier (Profils con-temporains) ; Charles Yriarte (Portraits Cosmopo-lites) ; Al. Rizu Rhangabé (Dora d'Istria) ; Fre-derica Bremer (Nona Corrina) ; AdaM Wolf ((Jdvisild la Livorno) ; dr. Schmidt Weissenfels (Udfemeid estraordinard) ; Richard Cortambert (Lesillustres voyageuses) ; Radu Ionescu (Dómna Dorad'Istria, in Revista Ronuind, 1861 §i 1862) ; Ce-sar Bolliac (Trompeta Carpatilor, Iuliü i August1873) ; A. de Gubernatis (Illustri stranieri in

Dora d'Isria era membra a celor mai multe dinAcademiele Franciei, Germania, Italia, America,Greciei 5i Turcia europene.

M. S. Regele României II conferi medalia Bene-merenti de aur. Prin votul Parlamentului atheniandin 1868, Dora d'Istria a fost proclarnata cetiiténAGreciei ; mai pe urma ea cri§tigi cetktenia de o-nóre in multe din cetniile Italiei meridionale.

La sfAr,situl notilel ce d. A. de Gubernatis ii

consacra in Dkionario dei Contemporanei, se maicitesc i urmätóvele rinduri :

«Amintirn c'd se face la Bucuresci sub direqiunea

IG

a

Italia).

447

cu cheltuéla Eforiel Spitalelor Civile uã splendida«ediliune a principalelor opere ale principesei Dora«d'Istria. Ediiiunea acésta se va compune din a-«prope elece volume in 80. AU aparut deja trei vo-«lume (!); urmiitórele se afla sub presà. Traducto-«rul roman este d. Grigore P. Peretz, care a pus«in fruntea traductiunei séle uà introductiune bio-«grafica, facuta de d. Cecchetti §i tradusa in roma-«nesce de d. Sihleanu».

Se dice intr'adever Ca esista dinteaceastä editiunecele trei volume semnalate, dér nici BIbliotecele

publice nu le posed, nici in comerciti nu au fost

date. Trompeta lui Bolliac semnaléza lucrarea d-luiGrig. P. Peretz anal din 1873, Decembre in 2.

* *

Din amenuntele biografice cu cari am inceput a-cestä notila i, mai cu séma, din estrasele nume-rOse ce am cules din completa Bibliografid a ope-rilor principesel, facuta de d. Cecchetti, cititorul aputut vedé sub ce punct de Tedere cauth se. se

puna acela care s'ar incerca se judece neobosita §ifecunda activitate a scriitórel Dora d'Istria.

Din primele rânduri ale acestor chie, cand amspas cd d-rul Schmidt Weissenfels a nurnit pe Dorad'Istria ud femeid estraordinard, ne-am grabit aadauge ct intr'adever publicistul german nu s'a in-

s4i

118

selat déca, numind-o astfel, el se va fi fost ganditla epoca in care a trait principesa Elena M. Ghica,la natura subiectelor ce a tractat in lucrarile sale sila minunata putere de asimilare a spiritului sea.

PopOrele Orientului europén, incepend cu Ro-mania si slarsind cu Albanesil, eraa, sea cu dese-versire necunoscute sea ceia ce e si mai reitcunoscute pe jumetate, in mod fals, in mod pagubitor.

Cu un an inainte de nascerea principesei Dorad'Istria, Le Journal des Débats clicea vorbind des-pre Romani: sunt nenorociti, sunt necunoscuti, ca-rent quia vate sacro,cdci un poet mare, pen--tru a le buciuma in patru parti de lume vitejiele:

nenorocirile lor.

Dora d'Istria, ca scriitorii cei mari ai Re-nascerei Orientului europén, de la 'nceputul penéla sfarsitul carierei lor, aCt fost totdeuna condusi.

de acCsta ideia : sg ne facem cnnoscurt.Acesta a fost cuvintul de ordine, creclul, nein-

duplecata lor dorinta. Pentru atingerea acestei tintecare care diplomatil i scriitorii straini ii indem-naCt cu aceleasi chinuitóre i desesperante cuvinte :faites-vous connaitre!Dora d'Istria in strainétate

buniora, Asake in Moldova si Eliade in Roma-nia, alergait pe tote cane, scriaa in tote genurile,.intrebuintait tOte micllOcele ce sciinta i literaturaoferiait entusiasmului lor de a se face cunoscuti.

i tori

n'an

si

119

Cuvintele lui Eliade : scrig bdeti ! !a4i ridicule§i nenorocitese pricep pentru epoca de atunci mi-nunat de bine.

Geografia, filosofia, polemica, aritmetica, roman/e,istoria, economia politica, agrimensura i metafisiciluptatorii din vremurile inceputului faceail de totepe iute, de grabii, Era multe cercetari, fár. multàcumpéna.

Sciinra trebuia adusa in /era, er istoria, viéta,

credintele si dorin/ele Ora trebuiaa aduse cu ener-gia, cu sgomot, pe ori-ce cale §i'n ori-ce mod, lacunoscinla strainakcei.

Astfel se pricep, se indrepta/esc i se iérta lip-sele, slabiciunile, graba si, deci, superficialitatea a-desea ori uimitóre a multora din lucnirile scriitori-lor din prima epocii literara a secolului nostru.

un fiacaiandru bacalaureat cu fumuri depublicist, un ucenic intr'ale condeiuluiun galopindes lettresde felul carora furnica, §i la noi §i'nalte éri, redactiele gazetelor politico-literare, póte

faca mart in ml timpuri pe Asake §i pe

Eliade.

Mai fericita de cat Asake §i Eliade, Dora d'Istriaa intrat pe arena publicita/ii mult, fOrte mult mai

bine pregatita de cat ace§ti doi vulgarisatori. Dora

d'Istria invé/ase in /era strainetate clasicismul

solid i folositor carierei de publicist. La 15 anix

§i'n

seti

150

tradusese din grecesce n limba germana intrégaIliada lui Omer. Urnaniórele, pe cari Eliade §i le

facea singur and deja era profesor §i publicist,

Dora d'Istria le facuse pe deplin §i se obicinuise demult Lica .cu marile modele ale literaturilor clasice,greco-romana, francesk germanh si italiana.

De aceia, mai rare, mai mici, mai putin bata-t6re la ochi sunt in scrierile ei erorile §i slabiciu-nile ce se ved in opera lui Eliade §i a lui Asake.

Der, ca toil cei carl sunt bine-cuvintali

blesternag de sórtii a lucra pe terernuri fecio-

relnice, unde aliii n'aa pus plugul, §i deci bogatechiar §i prin coliurile lor cele mai singuratice,Dora d'Istria a voit s faca totul.

A tractat istoria pororelor balcanice, der a trac-tat §i folklorul kr ; a scris despre situaOunea krpolitica, der a scris §i despre situatiunea femeiei inOrient .5i de pretutindeni ; s'a ocupat cu plantareaarborilor exotici in Toscana, der s'a ocupat i cu

istoria §i critica artistica a picturei si a sculpturei.I-ar fi trebuit ua putere intelectuala, un dar de ob-servniune i de analisa, ua penetraIiune in cerce-

tarea subiectelor §i un timp insutit de mai mult.pentru a puté tracta tote aceste subiecte a§a curn

cu ceriniele séle moderne, le pretinde de laori-ce cugetator.

D-na de Stael, cu care intr'ale vielei de ferneia;

sciinta,

,teia

151

in spiritul de societate, in nobleta ma nierilorpornirile artistice, Dora d'Istria are ore-care punctede asemenare, a scris opere cari nici pe degete nuse pot numéra. De l'Allemagne ensé remanedupa piirerea criticei germane, ua carte care cu fo-los se pote si se va puté consulta asupra incepu-turilor literaturei nalionale in Germania, asupra

spiritului german de la sfarsitul secolului trecut.Nu tocmai acelasi lucru se pote si se va puté

iice despre., bunióra, scrierile principesei Dora d'Is-tria, privitóre la Romani sea la Albanesi.

Oui trop embrasse, mal étreint, clice un intelept

si precaut proverb frances. Dora d'Istria a 'mbra-Iisat in opera sa tote genurile. Pentru ce, am

vedut mai sus.A fost u5. eminenta 4iarista pe care, nu cerinta

inexorabila a fOiei clilnice, ci boga-lia i noutatea subiectelor o indernnaa se producamult si de tote felurile, ca sé fia pentru tote

gusturile.

Analisele incete, profunde i sciintifice, documen-

tarea completa a tesei, observatiunea staruitóre,

inlantuirea rigurósa a gandirilor, inteun cuvent

cernerea i rescernerea adeverului, acute cu rabda-

rea neclintita a specialistului, a omului care si-a

inchinat puterile mintei uneia i numai uneia dinpariIe sciintei omenesti,Dora d'Istria nu le-a cu-

imperativa i

si'n

si

152

noscut i, cunoscut fiind clinul pe care apucase, nicinu putea s6 le cunOsca.

Specialisarea deséversita, studiele cu microscopulsunt posibile nurnai in literaturile bêtrane cari, An-tall:I, aü generalisat vreme indelunga i cat% acurn,pot, li-e'ndrept, sunt datóre s despice firul in patru.

Dora d'Istria a trait tocrnai inteua epoca care afost pentru Orientsi Ore nu mai este Arica ?uaepoci de Renascere, de generalisare, de universali-tate in cunoscinle, de ua pofta, ba chiar de uà nein-laturabila necesitate de a sci multe si de tote, ua,epoca pe clue toutes proportions gardieso pu-tem compara cu epoca lui Ronsard in Francia i cu

aceia dinaintea si din timpul lui Herder in Ger-.

Creeri admirabil de bine organisali, inteligente

intr'adev'& superiOre, ua neintrecuta putere de muncadér, dupa cum ciiserarn, ut neinduplecata pofta de

a face de tOte.Acéstal nota activit Ronsard, Ini Herder,

luI Dante,si acésta'i nota si magnis componere

parva fas est activitatei scriitorilor din tirnpuri

Renascerei nóstre literare si sciiniifice ; acéstal nota.ce se percepe mai larnurit in operile principesei

Dora d'Istria.Potrivit acestei pofte de a face de tote si deci

varietaiel scrierilor lor, toff acesti luptatori sprin-

mania.

lui-

153

-tenidér numai sprinteni cercetag pe ogorele sciin-literaturei, puteau dice cuvintele S-tului Je-

ronim : timeo hominem unius libri, §i de aceiafaceaa carti multe §i forte multe, felurite si fortefelurite.

Cate din ele vor rémane ?Acésta'i intrebarea pe care posteritatea o pune.

§i la care, avend in vedere pentru dreptate consi-deratiunile ce espuseram mai sus, ea va respunde :puIine, forte puiine din operile cele forte multe vorrémane a fi consultate spre folosinta viitorului, dércunoscendu-se efectele bine-facétóre ce aceste opere

avura când e§ira la lumina, meritul scriitorilor deatunci§i Dora d'Istria ocupa printre den§ii unde frunte,Meritul scriitorilor pentru vremurile lormic nu va fi.

icC si

IULIA B. P. HASDEU

IULIA B. P. HASDEU

JC,7ec:,

JULIA R. P. HASDEU

Le ciel de ses élus devient-il envieux ?Ou faut-il croire, hélas ! ce que disaient nos péres,Que lorsqu'on meurt si jeune on est aimé des dieux

(Musset : A la Illalibran).

(0, dand, in 1883, d. Wychgram, profesor la scólainalta de fete din Lipsca, visita institutiunile

superióre de cultura feminina ale Parisului :liceul Fénelon, scólele normale de la Sevres §i dela Fontenay-aux-Roses i colegiul Sévigni, pen-tru a stringe materialul necesar scrierel séle Dasweibliche Unterrichtswesen in Frankreich9, inve-

;awl german ar fi putut vedé pe bäncele colegiu-lui Sevigné ua tenera féta, ua copila de 13 ani,

inteal carei ochi §i pe a carel frunte stralucea lu-

mina cea mai intensa, der i cea mai ging* a sciin-Iel rnoderne.

1) Leipzig, editura Reichardt.

!

160

Si déca profesorul ar fi cerut i aci, precum ce-ruse la liceul Fine Ion, compositiunile scrise ale ele-velor, mai presus i mai mult de cat ale celor-l-alte,cornpositiunile frumbsei copile cu ochii marl i frun-tea lati l'ar fi oprit indelung in cercetarile séle,l'ar fi pus pe ganduri prin bogatia i noutatea insusi-rilor lor.

Caci, intr'ênsele, Germanul, rivnitor dupa callie-pia nativa a Francesilor i dupa destoinicia, dieGeschicklichkeit der Franzosen in compositiuni,ntr'ensele, clic, el ar mai fi aflat i alte insusiri :

independinta judecatil, multimea cunoscintelor de

tot felul, fenomenala pricepere de coordonare a a-cestor cunoscinte, i noutatea vederilor personale insubiecte de mult invechite.

Venit din liniscita, din mult liniscita si studiósaLipsca, unde intr'un secol, pote numal uà data séade doué ori se trece peste legile firei i, chiar de pebancele scólei, scolarul intrece pe profesor, de sigurca invetatul german ar fi cerut sé véi i sé admirepe minunata eleva care, ca odinióra Hortensia la

Roma si Jane Gray la Londra, gramädia asuprafarniliei, asupra institutiunel in care lucra i asupracetatei in care traia, alesele onoruri ale mintei.

Copila care, si'n Paris si pretutindeni, entusiasmape toff ce o vedeaa si o audia0, si care ar fi

entusiasmat pe d. Wychgram ; eleva care intr'ade-

si

cel

161

vér trecuse peste legile firel i, cu ua putere cumrar se vede, intrecea ateptarile tuturor, era ua Ro-mann, era Julia Hasdeu, fecióra careia parinliidin iubire si profesorii din sciinta i preclisesera

pentru viitor cele mai splendide victorie in luptaAdevérului, in viéta socialà, in tot ce omul iubescesea urasce aci pe pament.

Si Iulia Flasdeu a murit Sambata, la 17 Sep-tembre 1888 !

Omul nasce. Pentru ce ? Carel tinta astei jalniceaciuni ? A trai sect a rnuri ?

Poeta Louise Bertin intreba :

Si la mort est le but, pourquoi done stir les routesEst-il dans les buissons de si charmantes lleurs ?Et lorsqu'au vent d'autornne elles s'envolent toutes,Pourquoi les vei partly ci'un oeil mouillé de pleurs ?

Si la vie est le but, pourquoi done sur les routesTaut de pierres dans l'herbe et d'éPines aux fleurs ?Que, pendant le voyage, hélas ! nous devons toutesTileher de notre sang et mouiller de nos pleura ?

Acésta intrebare pus-o in resl4irea vécu-

rilor tote sufletele ranite de durerea morçei, ér res-punsul ei nu ne va fi dat de cat atunci cand, dupa cuvin-

tele lui Musset, Durnne4ea singur va spune omuluitaina nepetrunsä al acestui «pentru ce ?» al creatiunei.

1) Louise Bertin : Les Glanes.11

1)

si-ad

462

Pen6 atunci, pen6 cand omul se va inala, séu

va fi inältat iérasi catre Dumnedeire, nol cari rè-mânem in urma celor cad se duc, noi cari inotamArica in valurile sdrumicatóre ale yield, ne simtimmânglliati sciind cà cei dusi aCt ajuns la termul li-niscei eterne, acolo unde nu este nici jale, nici du-rere, ci numai senina §i dulce fericire.

Iulia Hasdeu dice inteuna din Cugetdrile séle :

«La vie, c'est une rivi: re qu'on traverse i lanage ; ceux qui arrivent plus Mt it l'autre bord

sont les plus beureux».Si pentru ca, dupá credinta luliei Hasdeu :Tout finit ici-bas, tout recommence ailleurs,

ni-este consolatóre §i iubità sarcina de a spune acicum a'nceput §i s'a sfârit ca ua". di de Mai viétatinerel fecióre ; cum a trecut prin lume ca uä steastrAlucitóre Julia Hasdeu.

Acolo, unde reincepe viéta eternA, in acele un-discovered countrys de cari vorbesce Hamlet,«ne-descoperitele tinuturi» ale Ideiei sublime, viéta fe-ciórei se resumä Si se va resuma in absoluta fericire.

Aci jos, seninul vietei séle s'a sfar§it cu norinegri, fericirea inceputului cu durerea sfarsitului,

liniscea sufletului cu trasnetele nenorocirei.Printeta lovi tura care ne face së strigam cu poetul :

0 Dieu juste, pourquoi la mort ?

1) Alfred de Musset ; l'Espoir en Died.

0

103

viéta luliel Hasdeu posede contrastul cel mai vio-lent. Pe clilele celor 19 ani ai sei se intinde,legan-du-se in mod ingrozitor,culorile azurii i vesele

ale lui Greuze Si Vanloo, duke/a i blândeta pene-lului divin al lui Rafael, si-apoi tonurile, asi dicegemetele sumbre, dureróse i sfasiatóre ale lui Goyasi Zurbaran.

Iulia Hasdeu s'a nascut la 2 Novembre 1869 inB uc uresci.

La versta de doui ani i jumetate, atunci andcelor mai multi copilasi li se adreséza fined in gun-gunele virgilianul incipe, parve puer, risu cognos-cere matrem, Iulia Hasdeu citia deja, de si nu pu-tea pronunta bine tote cuvintele.

De atunci, trecu peste legile firei.Doboriti de iubirea in care ti infksaii si indum-

necieiaa copila, piirintii nu se temura, cine s'ar fitemut ct Firea, ca barbara dusmana, avea sesi re's-

bune infiorator asupra acestei fenomenale precocitAti.La 8 ani,ea depuse esamenele claselor primare la

Saila de baieti din Verde, al Carel director era re-gretatul poet Scurtescu.

La versta de i i ani, fetita terminä cele patru clasegimnasiale la liceul St. Sava, si fu premiatii impre-una cu elevi de ministrul instructiunei pu-blice de pe atunci, reposatul Vasile Boerescu.

161

Necesitatea psichica, firésca n acest admirabil or-ganism, de a studia, pricepe i stapani cat mai multdin cunoscintele spiritului uman, d'atunci chiar osilia se iésa din cercul micelor ocupaIiuni ale cla-selor gimnasiale. Musica, n deosebi pianul, fu unuldin studiele ce inv'eta de atunci ca ua petrecere ar-tistica.

Conservatorul nostru o premia.Studiele, esamenele, conservatorul, cu uniformita-

tea lor, nu aruncara nici ua umbra asupra veselieicare lumina intr'una figura gingagi fete.

Era'ntocinai ca acele copile pe cari le va canta eaens41 mai târdiQ :

Elles vont a pas menus,Fraiches et rieuses,Chantant leurs chants ingdnusDe leurs voix joyeuses.

Anca de la versta de 9 ani, cantecele Iuliei Has-versurile ce facea petrecend i jucandu-se, are-

tau, in licaririle lor puterile, vioiciunea mintei séle.Scria satire in contra profesorilor. D-nil JacomiTanasescu trebue sé fi trecut pe rand cu tote ono-rurile ce li se cuvin prin versurile elevei-copile.

A scrie, a cugeta, a descoperi singura noul ori-

1) Tulle II isdeu : Quin:e _ins (din poesiele publicateN-rul 10 al Revista Noue (anul 18880

dea,

in.

9

ri

165

sonturi era pentru Iulia Hasdeu petrecerea cea maide frunte.

Pe când sfarsia gimnasiul, se'ncerca a compunecomedil §i drarne. Adora teatrul Lica de cand, co-pi1ii, parintii neputand së se desparta de densa, oaducean in logia lor la Teatru National.

Picea Versul la- versta 6-7 ani cu at:1m caldura,in cat nn putine din dómnele cari o särutail cudrag la adunärile Societal-el Concordia, plangeanascultand-o cum spune Sila lui Boliac, .sen Penes

Curcanul si Balcanul si Carpatul ale lui Alecsan-dri, indata dupa résboiul neatarnarei.

Dupa ce termina gimnasiul la St. Sava in Bu-curesci, pleth insotita de mama-sa la Paris, pentru

lua acolo bacalaureatul.

Parisul! ora§ de supreme fericiri si de crucliincnorocire, cetate unica si incomparabila,

Qui brille comme un phare éclatant dans la nuit 1).

§i cdtre care Iulia Hasdeu se'ndrepta cu nesatin, pen--tru a privi si 'ntelege intr'ensa sciinta tu cea maimaretä a el eflorescenta.

Anca din copilarid, avut-a ore copilaria acéstäfiinta care nu fu de cat suflet ? Parisul era unuldin visurile cele mai daurite, cari alintan bogataimaginatiune a copilei-poete.

1) Tillie H lake : Paris d'anlan.

a's/

166

Ii cania si-atunci cum il va canta Si pe urma.Se'nchina ,i-atund cum se va 'nchina i pe urma.

inaintea, Cetarei-Lumina.

Princesse des cites et du progres le temple,Ofi la science est reine, ot tons les arts sont rois,Ilonte a qui sans flechir le genou te contemple ! x)

Unde ar fi dus-o parintii pentru a'.,1 continua

sfar§i studiele, i pentru a incorona miiretul edificitial acestei stralucite inteligenfe, déca nu acolo undechiar pornirea firescii a Iuliei Hasdeu le areta cu

luminóse probe.panic copila-poeta traia din Ideid, idea via,

mare, generósà, umana, totdéuna noua, in perpetuaactivitate, calda de simpatia, adimenitóre prin nurii

veseli.

Puteati ore se"-o duca in Germania ? in Angliain Italia ?.

Poetul dice :

L'Allemagne en travail est un laboratoireOt l'alambic a froid distille la raison.L'Angleterre, marché du monde, é l'horizonVoit fuh de ses vaisseaux la banderole noire.L'Italie, étalant les debris do sa gloire.Sons le soleil couchant de l'arriere-saison,Est un musée immense et sans comparaison.

l) lune Hasdeu : Paris (l'antan.2) Eugene Manuel :

si

i1nice si

e ginga i

IdleI'

167

Nici una nu ar fi convenit Romancei care se numia Iulia Hasdeu. 0 dusera in Francia, pentru ca,dupa spusa aceluiasi poet :

La France est une forge oU l'on fait de l'histoire.

L'idee a flots bridants sort des eanaux ouvertsEt la coulee en feu, rejetant ses scories,Donne assez de metal pour mouvoir l'univers. 3)

Ajunsä in Paris, Julia Hasdeu intra in colegiul

Sévieé, institutiune superiOra de cultura feminina,patronatä de ilustrul liréal i avend drept profesoriinvëlati cari iü véda intinsa in lumea universitaraa Franciei. Dnii Giry, Maurice Albert, Roy si aliiidedera Iuliei Hasdeu inve'tatura liceala in vedereabacalaureatului indoit.

Cu puterile ce avea si cu profesori ca acestia sepot lesne pricepe progresele ce tenéra eleva facu cupasi ràpeçli, orisonturile ce i se deschisera si pe

cari privirea ei le scruta cu barânii siguranta.Si'n litere sciinte, invetamentul licear fran-

ces este simpatic prin excelenp. Si sufletul, i inima

luliel Hasdeu nirnic alt nu cereaa in viéIal de cata iubi fara satia sciinta in tote ale ei manifestatiuni.

Fu totdéuna cea d'antaiti in clasa ei.Profesorii citeait cu un fel de afectuósá curiosi-

3) Eugene Manuel : Idée.

fits

16s

tate compositiunile acestel straine, pentra care limbafrancesa nu mai avea nici un secret si care, in des-fisurarea si'n judecata subiectelor de compositiune,areta atata independinta i atata francheta.

Se pote ca uncle, cate ua data, se nu fi fost in-tocmal potrivite dupa tiparul traditional al vecini-cului devoir liceal frances ; tote ensé erau totdéunacu nota personala a Iuliel Hasdeu. In tote profeso-rul vedea lucruri none, si de aceia tori, fara temade a fi falsi profeti, ii predisera cel mai stralucitsucces la esamenele de bacalaureat.

Trecu in Iulie 1886, ii Sorbonna, atat esame-

nele de retorica cat si cele de filosofia, iute, si-

gura, liniscita. Succesul fu astfel cum spusesera toti :stralucit.

In Novembre 1886, Julia Hasdeu, acurn studenta,mai via ce totdéuna, mai veseld, bogata'n pu-teri si patima pentru 'nvetatura, se'nscrise pentrulicenta in filosofia la Facultatea de litere, in Sor-bonna Parisului.

La 4 Novembre se descbisera cursurile.

La 2 Novembre, Julia Hasdeu implinise 17 ani.La Rochefoucauld dice : hi jeunesse est une

vresse continuelle; c'est Ia Pyre de la raison 1).

1) La Rochefoucauld: Maximts..

i-

mai

169

Dinainte chiar frigurile mintel incalclia0 si

insutiati puterile tinerei studente. Acum ense, in fatasciintelor inalte, in fata acelei activitati neVermuritepe care, ca prin descantec, o imprima creerului te:ner cursurile Sorbonne, frigurile lui a sci ajunseroin sufletul si'n inima Iuliei Hasdeu gradul lor desuprema intensitate.

Cursurile pentru licenta 'n filosofia, si anumecursurile comune de literatura elina, latina, francesa,cursurile speciale licentei in filosofia, cursurile de

agregatiune, unele cursuri ale sailei des Hantes E-tudes, eraft pentru studenta-poeta petrecerile cele

mai iubite.Pentru cei cari au supt conscient laptele sciintei

francese, acesta nesaturata pofta de a'nvela, de aciti, de a cugeta intr'una, nu li se va parea lucruestraordinar, cad ei sciu cat de suggestive, cat derodnice, cat de bogate in stimulante sunt cursurile

universitatei francese.C. A. Rosetti imi spunea uddata cà nici un ora-

tor nu l'a facut se adore mai mult un adever si sevoiésca a'l urmari sub tote formele lui, decat on-care profesor, ascultat ua oil la Sorbonna séti laColl?ge-de-France in Paris. Pentru at, adaugea ne-muritorul publicist, nimeni, cred eti, nu a putut se'imi lithe mai cu iubire calea pentru ca, pe urma,eft singur voia se intru in templullilt sciintel.

170

Profesorul Universit*i francese numatsciinta, Ii da 5i iubirea sciintei ce profeseza. In a-cest stralucit prisos sta marea 5i pene adi incom-parabila gloria a sciintei francese. Va fi ,intrecutapote in bogatia faptelor, in erudita legatura a de-ductiunilor, in cercedirile 5i descoperirile geniale;ii va remane ense totdéuna darul de a te face se

iubesci. Din acésta imensa caritas generis humanicare este lauda neperitóre a Franciei, sciinta francesaare partea cea mai punt Onóre i recunoscinta

Astfel fiind, lesne se pore intelege cu cat foc Iu-lia Hasdeu incepu studiele sele.

Ce munca ! ate cetiri ! ce 5ir legat de inaltecugetari !

Intrecere superba pe ua cale pe care, pentru a a-junge la culmea Adeverului, trebtfie se asucli, sé techinui, se'ngenunchi inaintea problemelor ce Sciinta

immense reservoir aux gouffres inconnus

le'nfaci5eza fan\ incetare sufletelor alese, inteligen-telor superióre.

Cu «spaima sfanta» de care vorbescecel care scrie aceste randuri 5i-aduce aminte degandirile ce spuntact in mintea sa, Ia cursurile dediminéta ale Sorbonnei, cand se uita Ia figurile

palite i ostenite ale studentilor cari adormisera la.

cliuà luptandu-se in munca sfaramatóre cu Platonsett cu Tacit.

!

null da

!

171

Versurile lui Paul Albert despre studenIii im

litere :

Si

Galériens de rintelligence,Defricheurs de l'antiquile.Vous clue l'on nourrit de scienceEt de gigot souvent &é,Quand avez-vous dans la roseeLaigsé courir vos pieds pesants,Rafraichir votre Arne embraséeAu souffle embaumé du printemps ?

versurile Juliel Hasdeu

1)

Je vois les étudiants, les habits dechireq,Nourris de haricots et chantant des cruelles,Sur la paille dnrmir, de Virgile enivrés. 2)

vor fi totdéuna adeverate.Oboséla, greutatea cugetarilor cari apesá asupra

mintei lor, uneori lipsa, cad nu milionari fre-cuenta Sorbonna, adeseori descuragiarea, aruncapeste aceste tinere figuri velul intristarel intunecatesal pe acela al taciturnitalei senile.

Cu Julia Hasdeu lucrul nu merse astfel.Mai usóra decat Camila lui Virgiliu, tenéra poeta

se plimba printre stand peste piscuri cu ua des-toinicia intearipata. Sciinta era pentru ea uà gra-dina. Nici una din problemele cugetarel nu cma

'1) Paul Albert : PoésiPs posthames.2) Iulie Hasdeu ; Paris d'antan.

si

172

pentru multi vreme fruntea senina a feciórei. Supasarea, tristcp, preocupatiunile cari infasOra inncgurd privirile tenerului, o faceau glumésca :

Nousrions des yew: cernésEt mouillês de lames I)

Urma atatea i atatea cursuri, si tot avea timp alua lectiuni de canto u mult cunoscutul tenor Wagnerian Lauwers i lectiuni de pictura cu pictorulMaillart.

Lisa indata penelul pentru a lua condeiul si aface planul conferintelor ce trebuia se lira pe randsub directiunea profesorului, in fata studentilor, laSorbonna.

Cand vorbi intr'un rand despre Logica ipotesei§i plimba pe auditoril sei de la Aristotele care anumit i introdus ipotesa in cercetarile filosoficesciintifice, i pene la scóla scotiana care,. cu Tho-mas Reid, gonesce cu deseversire i pe nedrept ipo-

tesa din cercetarile cugetatorului ; cand lämurit,

bine legiat si cu nenumérate probe luate din astronomia, fisiologia, Elosofia i filologia, Iulia Hasdeuareta ct ipotesa cauta forte adeseori in sciinta se

precedd esperienta i demonstratiunea, si combatu,

ea tenera fats de 17 ani, argumenteIe scólei sco-

tiane sprijinind tesa sa pe marile nume ale lqi Co

lulin Ilasdeu : Quiwe anp.1)

173

pernic, Kepler, Huygens, Newton, Leibnitz si Cu-vier, profesorul si studentii se uitau cu iubireascultaa cu placere pe acesta tenera straina, care leareta victurios ca, departe, departe, spre SOre-Re-sare, Roma-Muma a hsat, ca srn Iumiriata Galia,aceiasi putere Lie minte vióia, adânca. ile lucrurinoui faptuitóre.

Cati din tinerii cari o ascultaa i cari nu cunos-ceaCt póte Ora nóstra de cat prin Le Paysan tin

Danube al lui La Fontaine, fura convinsi ca, de la«Teranul Dunarei» atat de elocinte in fata Senatu-lui roman si pene la Julia Hasdeu, i éra romanéscafacut-a pal gigantici.

Altädata, intr'altä confcrintii de literatura istoricd,Iulia Hasdeu esplica i comenta cartea II din Erodot.

Tata! ei studiase cartea IV pentru lamurirea is-toriei romane ; fiica, la 17 ani, lua cartea II. InSorbonna Parisului, piirintele Istoriei, betranul Era-dot, primi omagiele recunoscetóre ale unei Romance,care intrevedea in opera neperitóre a Elinului licàririle stravecbiului trecut al patriei séle !

Si ecourile Sorbonnei, cari nu mai resunasera denumele iubite de Ronda §i Roindniti de cand d.

Alfred Rambaud vorbise de revolutiunile lul Horialui Iancu, resunara acum din not'', de aceleasi

nume, mai calde, mai iubite, prin vocea teneraelocinte a fiicei lui Hasdeu !

si

si

pi

17i

Ce reamintiri ! ce trecut in veci presinte, i tot-deuna dureros Jalea aduce cu grabii sub péna'mltremurânda intrebarea sfilsiAtóre a lui Musset :

Pourquoi promtnez-vous ces spectres de lumiereLevant le rideau noir de Dos nuits sans sommeil,Puisqu'il faut cin'ici-bas tout songe ait son reveil ? )

De ce ! ? de ce ! ? Ore sciU eU de ce ! ?

Revin.

Sorbonna, cantul, pictura i lucràrile séle poe-

sii, legende, cugetäri, drame sch4ate, comedil in-ceputc, material pentru tesa sa de doctor in filosofiii( Filosofia n literatura nescrisei a poporului roman,teodicea, metafisica, logica, psichologia, etica) , basme,

corespondenIa cu parintele set], in care, adeseori

Iulia Hasdeu critica cu un discerniiment i cu uasagacitate estraordinara cestiunile literare, istorice

si filosofice la ordinea clilei in Francia téra sa,

tote acestea faceaU se trécii, §i pentru ea, §i pen-tru parinti, i pentru prietenele séle, timpul studie-lor ca visurile fermecatóre ale adormitilor in fe-ricire.

Asi voi se vorbesc de fericirea tatalui i a ma-mei, i mengrozesc ; ai voi se le zugrlivesc dure-rea, i mi-e nemärginita mila. Ca Timante, picto-

1) 'Alf. de Musset: Namouna.

ties

75

rul antichitalei eline, arunc velul cernit al durerelasupra mamei i asupra tavalni, cari impreunii, ca

Rachela in Rama, ii chiama adi copila, si copilanu mai' este.

Pe atunci Si tatal, i muma primiau laude dupaurma fiicei lor, unul in Iéra, cea-l-alta in straine-tate, -- si ambii concentrau in momentul de fao,in presintele trecetor, si trecut, si viitor, i lume,

fericire, si tot ceia ce omul judeca drept sórele stra-lucitor al vieiei, si care in realitate nu era se fiade cat vent si vifor, foc i para.

Atunci, fet4a li-era 'n viéta. Aveau «lumina», sitimpul trecea senin...

Et le temps s'écoulait comme fond dans la boucheUn fruit délirieux sous la dont qui le touche,Ne laissmt apres lui que parfum et saveur.

Sanetósa, puternica, vesela, gluméta si bland-muscatóre, Julia Hasdett lucra inteuna. Lampa ei,

vera i iérna, se stingea cu miedul nopiel pentrua se reaprinde dupa 5 sCO chiar i mai puine cé-suri de odihna.

A trai era pentru ea a scrie, citi i cugeta ; min-Iuliei Hasdeu strabatea fara 'ncetare intreg uni-

versul

'1) Lamartine : Jocelyn.

5i

si

tea

176

Si cand, ca poetului, i se punea intrebarea :

Voyageur, voyageur, pourquoi marcher sans cesse ?Pourquoi toujours chercher un nouvd horizon ?Pourquoi sur l'univers répandre ta jeunessePourquoi ne pas dormir quand le sommeil te pressePouquoi toujours Ia tente et jamais la maison ?

Julia Hasdeu réspundea ca acelasi poet

rai peur de m'arr6ter ; c'est l'instinct de la vie !

Sfarsitul lui 1886 si'nceputul 1887 o gasirá i olasara mai gata &cat totdéuna lit lupta.

Lucra mereit.In Aprilie 1888 era se' depuna licenta.Peste un an, in 1889, uä data cu centenarul Re-

volutiunei francese care a redat oundul drepturilesi claselor umilite ale naliunilor consciinta puttreilor, Julia Hasdeu, pentru obtentiunea gradului dedoctor in filosofia, era s6 aduc in Sorbonna Pari-sului omagiele séle poporului roman si geniului lui.

Atunci norul negru si plin de nenorocire aparupe orisontul neintinat al acestel viqe.

Incepu sé verse sange.Era dupa 'nceputul. lui 1887.Ce 'mi pasa ! dise

fedora, si'n faça eroicei séle nepasari toff creclurã

in inocuitatea acestor prime emoptisii. Veni 'n téra.

1) Maxime du Camp : Chants d'Amour.

??

J)

177

in vacantele lui 1887. Tusia putin. Doctoril dinParis, doctoril din ;era cjiserA cá nu-i nimic.

Cel care scrie aceste randuri a vedut-o in Lila1887, la Curtea-de Arges.

Era rutnena, frutnósii, vesela, sveltà in talia-isubtire i mladiósa, cu ochil umedi de sglobia fe-ricire, prietenósa si glurneta, fail umbra de coche-aria, inflackindu-se in ori-ce discutiune in careIdealul si Arta eraCt in joc, remanand pe parintelesëii in glume si'n sageti curtene, cunoscend totecestiunile ce se ridicail in conversatiune,--si in tote,cu tote si din tOte respirand viéta i puterea min-tei in cea mai splendida a lor aretare.

Cine ar fi credut atunci ca'n peptul ei cocea reulcare nu iérta ?

Alt ! qui done frappe ainsi dans la mere nature,Et quel faucheur aveugle, alfanié de pCiture,Sur les meilleurs de nous ose porter la main ? 1)

Pleca la Paris.

Ma se agrava din ce in ce. Cu tote rugaciunileparintilor, ale doctorilor, ale profesorilor, nu voi

se'si intrerupa studiele pene in Aprile 1888. Atunciernoptisiele incepura rnai des.

Fu dusà, dupa consiliul doctorilor, la Montreux,

1) Musset: A /a 111«libran.12

178

intr'acea Elvqia pe care, in alte timpuri, o visitaseimpreunä cu parinlii sei.

Putea se scape, diceaa doctorii.I36 la mergea uainte. 0 adusera in ;dra, o dusera la A-

gapia, i teribila i ultima emoptisia se declara pé drum.

&Inge le ce versa supse cu desevêrsire puterea fe-ciórei, care luptase cu atata eroism On6 atunci, incat doctorii cel mai celebri, Ora straine-

tate, credeat anca in insanetosirea ei.O adusera iérasi in Bucuresci,calatorii lug ubre,

negre, infasate in intunerecul amar al desperareicare nu se zaria, ca lumina aretdtóre, de cat suri-sul dulce, trist i supus al tinerei fecióre !

O aduceaa iérasi in Palatul derimat §i rece al

Arhivelor, ziduri vechl i mancate de lacomia vre-mei, cetatuii pustia In care soldaiii par poposillca'n Ora dusmana.

tacere mormêntala inconjóra colina ; sgomo-tul via al orasului abia se urca, slabit si confus,

pene in curtea cea mare a Arhivelor, in miclloculcareia ua biserica informa 'adauge uä culóre maimult la acest tabel de jalnica paraginire.

Inteun ast-fel de cadru se deseversi contrastulcel violent, care brasdéza ingrozitor viéfa fecicirel.

Rumena i frurnósa, vesela i plina de viéta, IuliaHasdeu facuse odinióra se rCsune aceste derirnaturide cantecele ei de fericire.

§i'n §i'n

1..Ja

5i'n

179

Acum, bóla cea fara rnili secase tOte puterile fe-ciOrei.

Diafani n albétal de tharmura, Iulia Hasdeushntea ca, cu, fie-care cli ce trece, viéra scade inpeptu-I chinuit.

NICI ua mania, nici ua revolta ; regrete si sublima.resemnatiune.

Scrisese in Marte 1888, pe patu-I de durere, uapoesia de geniala inspiratiune intitulata Mórtea.

Je ne hais point la vie et ne erains pas la mort,Car la mort est féconde et source de lumiére.Ce n'est pas d'un sommeil éternel que s'endortLe mourant qui s'aflaisse en fermant la paupiere.

Le corps rneme qui reste ici-bas solitaire,Quand l'érne l'a quitté pour s'envoler ailleurs,Sert encore au travail éternel de la terre,Et ce sont nos cereueils qui la parent de fleurs. 1)

Mórtea se apropia §i fecióra o a.stepta cu surisulpe buze.

Cu vocea stinsa der tot calda de iubire, ea '51

mangaia

Parea uà vedenia santa care, u.,óra §i stravejia,1uminós i suriOtóre, se area ochilor in intune-recul bolnav al noi4ei.

In cliva de Sambata, 17 Septembre 1888, la orele

1) Iulie Hasdeu : La Mort (din poesiele inedite).

180

2 dupà amiéçli, uitandu-se cu dor in zarea sive-nirului cuni

. dans un rayon de lumière,Comme une vision légère,Passent les ombrea d'autrefois, 2)

Parisul, viéta'i de fecióra, Sorbona, arta si steuapolara a mintii séle : Sciinta, sufletul Iuliei

den isi lua sborul, lin si candid, spre sferele eterne.Cantase in magnifica poesia Solitude, la 16 Aprile

1888, cut cinci luni inaintea mortei, caletoria sufle-tului in Infinit :

Viens, mon time, allons bien loin,Allons dans l'invisible espace,Par ml nul souffle humain ne passe,OCt n'atteint pas l'humain besoin ;Allons-nous-en, mon Arne, loinEt du monde perdons la trace I

Allons-nous-en dans l'infini,De sonder les cimes,Errer dans les hauteurs sublimes ;Dans le cid bleu, abri béni,Tâchons de scruter l'inflniEt de ne plus voir les abimes...

La. Bruyere clicea ;

(Si la science et la sagesse se trouvent unies en unnthne sujet, je ne neinforme plus du sexe, j'admire».

2) Musset : La nuit d'Oelobre.3) Iulie Hasdeu : Solitude. Din poesiele inedite.

.

Has-

Pidtal

481

Pe langa sciinit i intelepciune cuvintul din

urma luat fiind in marea si vechia sa accepnune,in scrierile Iuliei Hasdeu noi mai admiram i ua

alta farmecatóre insusire : gratia feciOrel.Gasesci inteadever in poesiele ei cea ce Sainte-

Beuve spune ca lipsia Eugeniei de Guerin, si-anumela griffe virile ; der acesta putere barbatescit in

plasmuirea ideii este temperatii, indulcitd, asi dice

catifelata de blandela ingenua a ferneii, care de cu-rand a deschis ochii asupra lumei un farrnec mai

mult in opera de prima si radianta juneta a artistului.Cititi scrierile dennnei de Sevigné i pe ale fiicel

séle, dómna de Grignan; percurgen pe acelea aledomnei de La Fayette ; impresiunea finala ce yenresimti va fi placuta, iubita, intrega spre lauda aces-tor pene alese ale literaturei marelui secol frances.

Recitin êns i poesiele Iuliei Hasdeu pe cari Re-vista Noud le-a publicat in n-rul o,i888 si yen vedecit impresiunea finala va aye aceleasi frurnóse can-tan, der i un ce indefinisabil, mai delicat, mai plinde roua sinceritatei albe ; un ce mai spontanda simai nepregatit in firea lui, si care, la sfarsitul ci-tirei, vE va face se esclamati cu dulcétit cuvintele

puse de Iulia Hasdeu in fruntea uneia din poesieleséle : gioventh ! gioventh !

E ua deosebire care se percepe, der care cu greüs'ar puté esprime.

182

Iulia Hasdeu scrie cum un copil se jóca, cumpaserea canta, cum riul murmura, firesce, fara

fara pregatiri, fdra «mdnecutele d-lui deBuffon».

Oh ! manecutele, dantelele, rochiele si tote acele-nenum6rate chiffons ale imbracamintei feminine, éca_un ce pe care scriitórea-fecióra nu l'a avut nici uidata inaintea ochilor sei. Nu 6, de sigur, i s'ar fiputut aplica definitiunea femeii de Alphonse Karrhi femme est un etre qui s'habille, habille, se des-habille et se rhabille

Din -contra, cu bunul simt I cu puterea de ob-servatiune estraordinara inteua fiinä atat de tenErk.unele din Cugetdrile séle arétà cu cata nepasare, §iadeseori cu cata milã, Iulia Hasdea se uita la fe-meia-Dantela, la domniOra-Jupon.

De altmintrell, éta in ce mod scria Iulia Hasdeftdespre femeia. :

ill est des femmes dont le sourire est exquis ;«while lorsqu'elles sont laides, leur soniire dclaire-«leur figure d'un rayon de beautd. Ii en est d'antres,«belles milme, qui ont un sourire hideux, repous-«sant, écoeurant. Elles rellvent leur lkire supdri-«eure, retrdcissant leur nqet faisant faire a leur«joue nn pli profond et disgracieux. Ces«leur sourire les devoile: ellcs sont jalouses,intri-«gantes, acaridtres, insupportables. On connatt la

silinte,

a

fetnmes-la,

183

«femme a son sourire, quand ce sourire lui-meme«n'est pas dtudid a l'avance, comme qui dirait un«sourire de convention».

Inteuzi altä Cugetare, tot despre ferneik IuliaHasdeu dice cu aceiasl dreptate :

«La femme a dans le coeur des qualitds exqui-«ses, meldes a tant de ddfauts, que les qualitds en«sont paralysdes, dtouffdes ; la femme est tendre,«mais elle est coquette, et par la devient insen-«sible ; elle a les impressions vives et fortes ;mais«elles ne se gravent pas profonddment dans son coeur;

«elle est capricieuse et inconstante ; elle est bonne«et gindreuse,mais elle est jalouse: d'olt la cruautd,«son amour pour Pintrigue ; elle est sine:re,fran-«che Wine, mais elle est faible et ldche, d'oa son by-«pocrisie, sa perfidie, ses éternels mensonges;«enfin, ses qualites et ses defauts sont comme les«corps en chimie: les defauts s'y combinent avec les«qualitds, mais ils sont les bases des combinaisons«et ont le pouvoir de changer les qualitis en vices».

Pentru Iulia Hasdeu, suprerna fericire era de acugeta, de a citi in cárti intelepciunea trecutului,ér in presinte, in naturk in lurne, in cugetare, ceia ceea intelegea si ceia ce CU ochii séi vedea si intrupa.

De la 15 ani, Julia Hasdeu a fost si a rémasde pArerea poetului :

Libre, on perce la nue ; on rampe en imitant !

18i.

De cand a luat condeiul in mana si pene cand,pe patu-i de durere, abia putend se'l mai Iina, scriaCugetdri pe mid .buc4ele de Baia, Iulia Hasdeua avut nota sa personala.

A fost i a remas ea.$i astfel a fost totdeuna cad, dupa cum am spus,

pentru ea era ua necesitate, ua pornire iresistibila amintei de a scrie, de a produce, de a realisa lurneade idei cari clocotiau in puternica-i inteligenta.

Marele pictor al Franciei, Eugene Dclacroix, diceaua data : «la stdrilitd n'est point seulement un mal-heur pour -Partiste ; c'est fine tdche an talent deeartiste. Toute production d'un homme qui 'West«pas abondant Porte ndcessairement lin cachet de

«fatigue».

Si Goethe credea ca «talentul i feconditatea sunt

«insusiri forte vecine.»Astfel se esplica cum, de la 1885 i pene la A:

prilie 1888, Julia Hasdeu a putut gramadi una dupaalta, in ascuns, fara ca nimenea, nici chiar parintiisë nu le scia pe tote poesiele, cugetarile, schitele,de drame si comedii, diferitele materiale ale tesei

de doctorat, tot atatea probe ale necesitatei de cre-atiune continua, bogata i varia.

In poesiele cugetarile séle, fecióra-poetà a

atins tote subiectele cari se infaciséza de sine min-filor alese, si nu s'a multämit numai a le semnala

slits

185

ci le-a arétat subt uà fornal nouà, subt altà luminä :Ecii din Cugetiiri vr'o cAte-va.

y a des gens qui se disent vertueux,parcequ'ils aiment les .bons ; aimer le mdchant c'est,donc Ure un saint.

* Quand on aime une personne, on ne

songe pas pourquoi on Paime; et tout ee que Pondéteste dans d'autres, on Paime en celle-ci.

Les philosophes pretendent hair les com-bats, et as combattent sans cesse entre eux ; c'estcomme les grands conqudrants qui prétendent ton-jours (timer la paix.

Un wonarque étranger qui regne sur le

peuple dont il est aimd, c'esi _comme tine .fleur exo-ique plantee dans un beau jardin d'Europe: lejardinier la soigne et la cultive avec preference,parcequ 'elle est rare pour lui.

k Le bonheur n'intdresse pas dans le thed-tre, ni dans le roman, Et pourquoi ? Serait-ce

parcequ'on connait si peu le malheur, qu'il nous

intdresse? Et le bonheur nous est-il si connu qu'ilnous semble banal ? Hdlas ! non. Nous i.onnaissonssi pat le houheur qu'il nous par ait invraisemblablelorsqu'il est sans mélange: tout homme, tout etre

dolt souffrir, c'est la loi de la Nature. Or, ce quin'est pas vrai ne touche ni n'inaresse pas. Voilltpourquoi le bonheur est monotone sur la sc:ne.

Ii

,*

186

CugetAtOre cu mintea neaburità de nici un pre-mergend fár. térni One acolo pene unde

o ducea drépta judecatà, Iu lia Hasdeu credea cutdrià in Durnnedeire.

Ea dice :Avez-vous entendu, quand la nuit est sani voiles,La vaste mer chanter sa chanson aux étoiles ?Quelle musique, amis ! Dieu parte en cette voix.Sublime créateur de l'Infini, son monde,Dieu prate a rocéan cette basse profonde,

Et rocéan chante ses lois.

Si'ntealtà poesid, Pourquoi je suis gaie, scrisa

inteun moment de rnelancolid séa de descuragiareIulia Hasdeu adauge :

. accusez-rnoi bien de coquetterie.Le malheur tue va; ii taut done que je de.Que voulez-vous ? J'étais faite pour le bonheur.Oh! rhorribe gaité qui sert de voile aux larmes !Souvent a bout de force, et jetant bas les armes,Jo m'enfuis pour pleurer a l'autel du Seigneur.II sait pourquoi devant sa croix je m'agenouille,

comprend ma douleur, et quand mon oeil se mouilleregarde a ses pieds mon front humilié...

Reul necunoscut de care ténera poetà credeamornentul and a scris pe Pourquoi je suis gaie,cä sufere, nu era arnorul.

Oh nu.

Blond Amour aux traits pergans,Ta produis des larmes ;Mais ce n'est pas a quinze ansQue l'on craint tes armes...

juditifi,

. . .

I/11

in

!

187

Idda era totul pentru poetä. Julia Hasdeu nu avéclut in arnorul lui Petrarca pentru Laura de catpartea ideala i sublima :

L'Ame est tout ; c'est le doigt de Dieu sur la nature.L'Arne ne peut mourir. Et le flot qui murmure,Et les hois, et les monts, et l'univers, un jour,Peut-Atre ne seront qu'ornbre et que fumée,Male nos Ames vivront toujours, ma bien-aimée,

Rendant éternel noire amour.

Si de aceia, in veselia sufletului, aduandu-si aminte de vaiciriturile amoróse ale acelor poeti i poete..

..... Qui, fous de eens rassis,S'érigent pour rimer en amoureux transis,

Julia Hasdeu marturisesce cu sinceritatea incan-tatóre a inimei séle :

Les oiseux qui, dans les cieuxEt sous la ramée,Roucoulent mélodieuxPour leur bien-aiméc,Nous font rire, Amour jaloux,Mais comme des folles,Car nous nous moquons de vousEt de vos paroles.

Er intealta parte, cu aceiasi sinceritate, dér cu onota mai puternica si mai induiosatóre, Julia Hasdeu dice :

0 vous, qui de l'Amour me vantez la science,Laissez-moi ma candeur et mon insouciance !Laissez-moi profiter du lugitif moment,

188

OU par l'âge on est femme, et par le coeur enfant ILaissez-moi libre et gaie errer par les prairies,Sans que mon front chargé de sombres reveriesSoit rougissant, ainsi que ceiui d'un voleur ;Laissez-moi dans les bois cueillir le lys en flour,

Chaste et pur, virginal et blanc comme mon Arne ;Laissez-moi fuir encore les défauts de la femme,Etre belle sans art, sans méme le savoir,De mes charmes naisiants ignorer le pouvoirEt vivre dans la joie ineffabk et puissanteD'avoir mon coeur leger et mon tune inn cente 1).hi adora téra. Departe de densa, Iulia Hasdeu o

vedea in veci presinte inaintea ochilor inimei, §i

uitandu-se la La rosa care, trista si ofilita, se stin-gea in vasul el-mat-et, poeta 0,ice c'un duios smi-tirnent de dor §i de iubire :

Le souvenir qui la dévoreEt la consume lentement,C'est l'ombre des bois qu'elle adore,C'est l'azur chaud dn fr rmanent.

Telle je suis, o fleur flétrie,Arrachée a mon sol natal,Je languis loin de ma patrie,Comme toi dans ton fin cristal I

and tote operile ei vor fi publicate, când totepoesiele §i cugetarile vor fi strinse in volum, ori-

cine va ; pute se véda cl unica placere a acestui

suflet ales era Frumosul ideal.

1) Julie Hasdeu : Dédain (din poesiele publicate in stu-diul Mout de d. Aug. Clavel in .Roumaine dinSeptembre 1887).

l'Etoile

189

In momentul cand rnórtea I intindea velul asu-prä-1, Iulia Hasdeu ceruse se i se citésca ceva,

caci si-atunci, pe pragul vielei, ea considera ca

suprema fericire tot pe nemarginitul, i dulcele,chinuitorul a treptd mai sus spre indurn-necleire.

0 delices, o volupte,Ccntempler la: vérité pure,Sonder tes secretz, o Nature,Et ton impassible beauté !C'est la supreme volupté,Dent le vif désir nous torture... 1)

1) Iulia Hasdeu Solilucle.

§i

sci,uá

P

Dióra Hasdeii pe catafalc (du pl naturà de lienita).

Sunt nenorociri a cat-or gróza intrece puterile

inchipuirei !

La auclul §i'n faa acestor trasnete mintea nu voescesë créda cä ele se pot internpla. Inima se sbuciurnainteua nelinisce, intunecata ca cerul inaintea fur-tunei ; vointa se sgarcesce asupra el insé- i, culauzele inghiatate de ua spaima necunoscuta, omul

/

1.1....... ".-...". .1.

...= "4". ...>.:1 ..1.. .44.. 4- il , - A ,,

-*1 gr.!rI Z,

)I

191

hi dice sieli nenorocitul ! : nu! nu se póte!

Mila Domnului e mare. Puterea ornului a facutminuni. Exista in tot si in tote La armonia sublima.Sunt legi cari guverni i 'mpodobesc viéta. De a-ceia, nu! nu se póte ! E un negru presimtimentcare m'atinge cu aripa-ifletul nieü. 1.1a asemeneacinsti mila Domnului, arsparge armonia sublima

de jale i 'nfricoséza su-crunta nenorocire ar ne-nimici puterea omului, ara naturel, ar infrange

spulbera legile yield. Nu ! nu se póte !

hi dice, nenorocitul ! aceste cuvinte in uimireace'i impietresce gandurile i, cand cauta se fuga inlumea visurilor, când, cu sufletul i cu inima, cautasé se avente departe de realitatea ingrozitóre,pétul sfasiator al mumel, gemetele sdrobite ale ta-talui, jalea celor ce'l inconjóra l'aduc cu tote inain-tea nenorocirel, i-o area, i-o spun cu Oa a el

infioratóre intindere.Cine, din cel cari, anul trecut, avura mandria

fericirea de a cunósce pe domnisóra Julia Hasdeu,,

cine ar fi putut macar banui nenorocirea a-dancesce asta-di in desfreul durerei ?

Cul s'ar fi phut cu putinla ca tenera fata veselafrumósä, spirituala, plina de vieta i respandind ingiuru-i farmecul celei mai candide fericiri, va avese stea asta-cli inaintea nóstra, in cosciugul rece, inrnaiestatea nemiscatii a mortei, gata a incepe dru-

§i

§i

caret

102

mul ce duce la vecie ; fecióra inchinata de cru-dimea neinduplecata a sórtel, nu iubirei nernargi-nite a parintilor, nu prieteniei sincere a multora,nu admiraIiunei entusiaste a tuturor,ci, numai sinumai adanc-mahnitei religiuni a suvenirului ?

Nenorocire 1 Nenorocire !«Plangeci, o fete ale Sionului, crinul ce pléca. din

«randurile m5stre»canta proorocul pe harpa duiósaa inspiratiunei séle.

Er noi, carl scim cine a fost domnisóra IuliaHasdeu, : plangeO, o litere romane,lucéférul care, pe cerul nostru Inca neluminat depulbere de stele, avea se strMucésca cu puternice rade.

$i asta-di, acesta comóra de inteligenti intra inpatnentul trist i rece, care o primesce cu eterna-1nepasare !

Nenorocire.! Nenorocire !

$1 noi asteptam. cu romanesca mandrill timpul incare. pentru obtentiunea gradului de doctor in literesi'n filosofia, domnisOra Iulia Hasdeu, ceadintre fiicele Rornâniei, avea se provóce cu sciintaei admiraliunea stravechei ,Sorbonne a Parisului.

at, caruia Revista Nouti a 'ncrediniat jalnica o-nóre de a da fetei Directorului s&i cea din urmainchinaciune, am audit anul trecut, cu bucuriaadruir4iune, pe domniOra Iulia Hasdeu discutandinaltele speculatiuni ale filowfiei contimporane, des-

dicem

§i

asta-di

drat-nail:1

193

ficand i elucidand cu fenornenala petrundere ces-tiunile istorice §i artistice, conducend conversatiunea

cu sciinta bogata a invetatului de frunte, cu gustulgratia fascinanta a feciórei.Scena de neuitat lavend drept fond Carpalii §i

bulgarul de aur care se ridiea in verdéla intune-cata a mu§celelor, monastirea Curlei-de-Arge§i, §i

drept personagia de capetenia pe domnivira JuliaHasdeu, care desfa.5ura inaintea ochilor no§tri, iii

trambe nesfar§ite, podóbele unei superbeSi'n timpul cand domniOra Iuiia Hasdeu vorbia,

muma II sorbia din priviri copila, muma vedea inochii fetei, ca inteui oglinda neauburitä, fericirea.completa, mare, nqermuriti a vietei séle ; dr tatJcitea pe fruntea ei fala viitóre a nernului

necunoscutul, ascultand-o, me duceam cu gandulLa acele frumóse §i inveIate profesóre ale facultaIi-lor de drept §i de litere din Bologna, Laura Bassi,Iulia Manzolini §i Maria delle Donne, §i'mi cliceamca va veni timpul cand §i Universitatea Bucurescénava numera printre magistrii sei de renume pe domni-Ora Iulia Hasdeu, care, pe umeri tineri der de yip,avea se pOrte i se urce Lica numele parintelui sett

,Momente de indicibila multamire sufletésca, asu-pra carora sórta astacli arunca vett!. cernit al mor;e1.

Amintiri indui4itóre pe cari, ca manuchiuri decrini, le depunem pe altarul Suvenirului !

13

§i

inteligente.

sE0,--3i

eh,

191

?... incolo nimic ! cad ce pore face ornuland Durnnecleirea l'ingenuchia inaintea cosciugului,hotarul fara trecatóre .al ?

Sufletul tace, inima se'nchide §i pe dinaintea o-chilor intunecaIi de lacrime tred umbrele fericirilorde odinióra!

«Jali-vol. Dórnne, seninul vielel mele» canta proo-

A cul viera, o Dumnecleule, fuse mai senina decat viéta domni§órei Julia Hasdeu ? Cine nascu ?cine crescu ? §i cine sorbi sciinia sub cele mai in-vioratóre i albe -auspicie ?

Natura grarnadise asuprii-1 tóe darurile !In Paris, intr'acel focar de sciinie i de arte, so-

mitiile geniului frances se uitati cu mirare §i cuiubire la acésta fruniOsa tenera, care venise dinspre sOre-resare, pentru a da mintel sale putereacornpletà de a se urca pe inaliimile din urma alesciintei umane.

Si veclend-o poeta, artista, cugetatóre, fnvaiiiFranciei fericeauo ! nefericirefericeau pe nlurnaa card inirna crescea ilnic adorand succesele fiiceisale; ei rivniau la bucuria adanca a tatalui, care

mergea la Paris pentru a recolta laude dupe urmafiicel séle !

Si'n timpul acesta, cu surisul pc buze, cu ua

vointa neclintita §i necunoscend oboséla, domniOra

Si'ncolo

viemei

TOCIII.

195

Julia Hasdeir framenta in mintea ei tenéra der pu-ternica cunoscintele fari. nurndr ale sciinlei contim-porane. Filosofia, istoria, literatura, poesiii, rnusica,cerceta totul cu pasiune, §i cu acea sete nesfar-

itä care stapanesce sufletele de elita, inimile infra-carate de entusiasm !

Suia fecióra, eroica prin vointa ca Vestalele Ro-mei ; suia merea, cu OChil inta spre nobilul scop,aventandu-se spre culmile sciin/ei, cand bóla carenu iérta se area in Voi së suia 'nainte séuite in caldurile inviatóre ale sciintei durerile nimi-citóre ale trupului.

Lupta deérta ! Vifor de curagiu generos, der tre-cetor i zadarnic !

Ve4u Ca cu putinta, surise cu tristete gan-dindu-se póte la cei 19 ani ai verstei séle §i se culcasupusä pe patu-i

Intocmai precum, in vechirne, fiérele selbatice alecircurilor rornane sfiaü mai Cli turbare pe marti-rele crestinismului a caror blandeie angeresca stra-lucea mai cu ; tot ast-fel pe domniOraHasdeO, pe acésta tenera martira a sciintei, bóla,

monstru farà rnila, o chinui mai cu cruclirne, se-

cand "inteensa isvorul vieeI, mai iute de cat usucasórele lui Iuliti picatura de apii dupa setósa ca-

rarnida.

$i totul se sfar§i !

nu-i

fata-l.

duieshi

196

Acum, sufletu-i tén'er se inalla candid catre splen-dorile eterne. Dumnecleil o va primi in randurilealesllor ; memoria domnisórei Julia Hasdeti varErnane pentru totdéuna via in sufletul si'n inimatinerilor i tinerelor nóstre ; istoria literaturei ro-mane va consfinii ua pagina induiosata poesielortalentului tinerei martire ; vointa sa va fi data caneperitor i stralucit model generaliunilordér totusi, o fecióra, i acum, cand de pe pragulacestui templu al sciinlei i literilor romane i1 a-dresam ultimul adio si oil' de caw ori in viitorimese va vorbi dedornnióra Julia Hasdea de pe bu-zele fie-caruia vor sbura cu amaraciune cuvintelenegre :

Nenorocire ! Nenorocire!

§i

viitóre,

UN MORMtNT-POEMA

-11, ) esgustat de netrebniciele lumei, parAsit deprietini si chinuit de mari si grele &duff,Dante se plimba odatä in tikerea neintre-

ruptii a cirnitirului'de la Pisa acel Campo-Santofaimos in istoria artelor italiane si'n care s'ar crede6 murmurul ventului redestépta din seninetatearnortei lumi intregi, adormite pentru vecid.

Cu privirea perdutä in nesfarsitul amestec al On_clurilor, Dante trecea dus pe langà fia-care mor-ment, ca un spectru esit din lurnea umbrdor sialunecand de-a lungul aleielor ca purtat de uá pu-tere dumnecleescä.

A Océ, a cugeta, a te isola prin tine in tine,mtiltArnith spiritului care te aventä in ciuda corpului.ce te 'ngreunl se rerruli jos supremii fericire!

Si.'n timpul cand marele cugetátor al Florentei,spirit ales in pleiada spiritelor alese, colinda pe langaanorminte ,ca si cum ar fi inceput dletoria din care

198

nici un calator nu se mai reintOrce re calea recare a plecat, un calugar '1 opri §i, amestecand

glasu-i strain in concertul glasurilor cari umpleari

mintea §i inima lui Dante, '1 intreba ce cauta ? -cevoiesce ?

Poetul i§i cobori privirea, din inältirnile eternein cari plana, asupra acestui corp, §i, cu ua vocevenind dintr'alte lurni, respunse calugarului : pace !pace! pace !.

Acésta dorinta te coprinde in mrejilel nevedutecand, suind colina Filaretului, intri, pe porta ceamare a cirnitirului de la Bellu, pe sub bolta careia.dilnic resuna suspinele si jalea celor cari vin se aduckpamentului ceia ce pamentului e scris s fit dat.

Pace §i isolare ! chiar lumea care prin prejuru-II:vine §i trece, calci intr'alt fel ; la sgornotul pa,ilor,§i cuvintele, alt-fel rostite, se aud ca un ecoil lungdepartat, jalnic 5i obosit, lungo, loutano, piange-vole, stanco, curn dice Carducci cantând muncanature.

Intrand in aleia cea mare, §i indreptându-te sprebiserica, la laturea altarului, pe stanga, un mormentti-atrage pironesce pentru multà vreme privirile..

Doritor de pace senina §i nu chinuita, apropia-teOmule, care credi mOrtea ca uä simpla trecere dinasta vale a plangerilor din colo, unde nu e nicijale nici suspine, vino cu fruntea iluminata de radele

si'll

9U

credit-46 §i cu surisul speranIei pe buze ; vino §i'Itvecli visul intrupat in marmura §i'n floa, in fer §i'nfiuturi, in luminele artei §i'n lacrimile induio§dtóreale iubirei §i eternei amintiri, contrastele vieelde aci, prevestind cu a lor fire unitatea in perfec-tiune a vielei de dincolo.

Nu citi antaiit inscriptiunile ! Nu ; uita-te la lu-crurile mute ; tacerea lor e mai vorbitóre de catori-ce sta scris. Si marmura, §i ferul, §i sticla,bronzul b vor spune ca. acestal mormentul Dom-nisórei Julia B. P, Hasdeu, ndscutd la 2 Mmenthre1869. Martira iubirei de sciintd si artd. Mórtdla 17 Septembre i888,--tot ast-fel spune I inscrip-Iiunea dupa uplita de pe laturea anterióra a aka-rului din morment.

Totalitatea constructiunil, unica in felul el, sim-boliséza doue sfere : d'asupra, pe pament, sfera ma-teriala cu ocupatiunile i preocupatiunile ; in la-untru, sub pament, sfera ideala cu aspiraiiunile etspre infinit ; sat, cu alte cuvinte, materia e espusadin capul locului vederil trecêtorilor, pe cand idealul.e ascuns §i trebue se! caul!.

Sus, sthlpii grilagiului sunt suluri. marmoree deveChi manuscrise, legate intre densele cu grilagiul inurzéla de fer a ciruia albul virginal se marita cuverdele azuriti §i cu galbenul de aur, spre a forma,porumbeil ce se privesc pentru a se saruta, §i co-

el

200

rOnele sprijinite pe arma nebiruita a timpului nos-tru : condeiul. tanturi legate in noduri gordiane a-tarnä de stalpii de fer ai. intrarei ; de pe vérful aces-tor stalpi se avénta flacari in sus, tot mai susexcelsior

In fata intrarii, dominand totul i cu culórea gal-bena blajina domolind vioiciunea cefor-l-alte culorise 'mita un tron-biblioteca de ua forma particulara,suslinut de cloud colóne incoronate cu frumje de e-dera, simbolul incurcaturilor acestel lumi. Totul edinteua singura bucata de petra, nalta aprópe detrei metri ; un monolit de Albesci. Pe frontispiciuinscriptiunea in litere de aur : Ma't ,sedi putin As-

privitorule, apropia-te ; totul e atat de veselsi de senin, §i raciele sOrelui se sbegue printr'acesteculori atat de iubitor, in cat III simi inima Ca sEinmOia. Vino ! Jos sunt rafturile bibliotecel ; pe co-torul volumelor colorate se citesc titlurile cartilor

§i numele scriitorilor cari sunt, in reslatirea vécu-rilor, fala spiritului omenesc, proba védita Ca avernin noi scanteia Dumnecleirii. Evangelia, cartile Ori-entului stravechiu , Platon, Victor Hugo, Dante,Milton, Petrarca, Darwin, Mickiewicz, Shakespeare,Spinoza, Kant, condeiul, §i 'ntr'una, sirnereu condeiul ! calimara, volumele dlórei luliaHasdea §i portretul ei. In interiorul tronului, uncésornic de bronz incastrat in granit ; a stat la I si

!

!

iéra§1,

201

jum., cand vieta de aci s'a oprit pentru corpul Tu-lid B. P. Flasdefi.

Sedi pe tron, obositule de munca vielei seil defritmentärile durerei ; odihnesce-te §i, pentru cã pu-terea, ca O. lumina, vine de sus, ridia'fi ochil.De eel pled cu grabire ? Ce'fi incruna privirea ?Ceti slArcesce fruntea ? ... A ! sciu ! un cap demort de marmorà albä, incastrat in cerul tronului,cu uä mare gurà deschisi, adânc scobitä in rauntruast-fel ca se pote biiga pumnul. S'apoi, de ce tesperii, copile al pAmentului §i al mortei ? La slfvede la vie a jailli de la mort. Reinalt5,41 privirilespre capul de mort, i citesce geniala inscriptiunecare, ca un irg de margele, inconjurd capul de

mort : LAsaft rdndunica faca cuihul. Stijl §i

cugetà, privitorule, odihnesce-te in pacea morrnân-tului ; fiu liniscit, mórtea d'asupra capului. A-céstal viéta via, cad mórtea i-e temeiul ! ....

Acest tron-bibliotec5, orl-cat de intreg la prima

vedere, nu este ânc5. ispravit ; am veclut la d. sculp-tor Storck modelul dupe care lucrarea se va ter-mina i se va asecia pene la i Maia. D'asupra nio-

numentulul, vor fi doi sfinxi din petra de Campu-lung, er pe acqti simboll ai enigmei se va indlta

un glob pimintesc de marmori alba de 70 centi-

metri in diametru, cu cele cinci continente colorate,

sr,s1

ti-e

902

fara alte indicaiiuni de cat numal trel petricele stràluciaire la punctnrile unde sunt : Paris-Roma--Bu-

curesci.

Acest maret glob completeza pe deplin ideiamaterialismului pamintesc, pe care '1 represintii

tréga parte exterióra.$i-acurn, vino, prietene, sè ne coborim in mor-

n-lent : se lass.rn randunica self faca cuibul in gurade mort, er noi se calcam cele clece trepte de mar-rnura ale scarei pentru a petrunde jos, de unde spi-ritul se dus pe aripele crediniei.

Der rnai Intâiü, un cuvent despre acestä scara.

Facuta din fer vapsit negru, cu trepte acoperite dernartnura alba, ea este un pont-levis din timpulCavalerismului. Cele cinci trepte de sus sunt fixe ;cele cinci de jos se pot radica pe balamale, acatan-du-se cu lanturi de o arcada, astfel ca spaçiul dedesubtul scarii rernane liber, cand va fi se se aFcleuà rem4itä rnortala intr'unul din cele doue cosciugede fer, avciate acolo de pe acuma.

Trecern inainte.La intrare, pe frontispiciU, citim cuvintele inte-

lepciunei senine :Tree:tori, privip d'asupra.Cugetdtoil, cdutag In launtru.Mórtea d vietd.

Cobóra! Bta-ne jos. Pentru ce respiratiunea nu

in-

'nalta

203

ti se 'ngree)e ? Pentru ce nu simII ca te 'nvéluete apes1 acel aer nabusitor al altor necropole ? dece privirele-Il se plimba .liniscite i scanteiatóre devieta imprejurul ve.a ? Demme ! pentru ca de la in-trare al simtit ca nimic din cele ce te inconjelra

nu'i lugubru ca vieta mórta seu ca mórtea faravieta. Nu esci in morment, esci intr'un templu fà-cut intreg din marmura de Carrara, intr'unul din-tr'acele templa serena ale intelepciunei, asa cum lepricepeaü spiritele marl ale vremurilor bétrane.

In fund, la oglinda care se asterne pe intreg pe-retele boltel, prelungesce privirile, irreal, in infinit.De-asupra'l un compas, m'esura, deci armonia in e-conornia prestabilita a Imensului-Tot. De ua partesi de alta, la colturile de jos ale oglindel, pe mar-mura altarului, doué vitralie, din dosul carora li-curesc doue candele in majestatea liniscita a tern-plului i iluminézi doui angeri pe sticlii,chipul fru-mos si privirea scanteietóre in arcanele sciintei a

FecióreI, in onórea careia templul se 'nalta.Inscriptiunea de pe acésta marrnura,ua masa de

altar glasuesce as-fel

CU VOIA LUI DUMNEDECI

SEIViIRpT ACEST TEMPLU SPIRITIST INTOCMAI

DUPA PLANIL DAT CU TOTE AMPNUNTELE DE

JULIA HASDEt

S'A

si

:

20i

EXECUTOR FUND B. P. HASDEO

DUPA INDEMNUL CARUIA At LUCRAT

scuLpruRA I. GEORGESCU

MARMURA SI MOSAIC PRATII AXERIO

FERARIA A. 0. CZIPSER

VITRALII1 ZIEGLER SI SCHMIDT

BRONZ : P. SCHWEICKERT

MDCCCAC:

CU VOIA LUT DUMNEDECT.

Interior i exterior, acest templu s'a construit faranici un architect, fail nici un inginer, fail nici un.antreprenor : totul s'a esecutat treptat, in curs deun an, dupl. desemnuri ,i modeluri in carton datede tatal reposatei.

Jos, langil altar, la colturi, lipite de altar si deparcrii de marmora ai boltei, doue postamente pen-tru busturi viitóre, de ua cam data pentru donefrumóse vase albastre de Sevres cu for! artificiale;in flip altarului, in centrul templului, bustul Ju-lie! Hasdea din soclul caruia plea inteua parte sialta doue uscióre de fer §i otel cari separa altarulde spatiu cel-l-alt al bo4ei i carl represinta doi

sori cu rade de aur i argint pe fond azurit. Dindosul soclului este gravat versul din poesia Iuliei

Hasdeu «Pétrarque a Laure» :

205

Que l'homme airne le beau partout, en toutes choses;Qu'il l'aime dans les flours de juin h peine écloses,Dans les bois, dans les eaux et dans le grand ciel bleu ;Dins toute action pure et droit élevant Udine,Dans un coeur innocent, dans une noble femme :

A la lin, ii trouvera Dieu I

In spaIiul anterior al templului, la drépta intrAnd,mescióra de lucru a tinerei poete, de care stä unregistru acoperit penè acum de sute de iscaliturrale clilnicilor pelegrini, operele ci, i drept scanne,unul aci i alte intr'alte par/1, nisce cuburi de Do-mino, ale cdror puncte negre pe marrnura alba ma-siva 41 aft simbolica lor semnificare, ca i fiA-care

punct in acest templu, cacI aice, ca si sus, nu e unsingur lucru care sé nu'fi vorbesci ceva i despre

ceva dinteasta lurne sea din lumea cea mare si e-terra a spiritelor.

Imre cele patru coleme de otel dinteua parte sipatru din cea-l-alta, cari sprijina bolta da uA

thria care va infrunta timpul, lanturi aurite i ni-kelate, de unde atArna decimi de coreme.

Sub scara am spus deja cã sunt doué cosciuge.

De laturi, pe paretele din stanga, sapat in mammapoleit, sub O. stea octogoni cu fondul albastru,

urmatorul cre4 spiritist : «Legea yeligard : Crede.« Crede iii Dumnedea. Crede in nemurirea«sufletuluI. Crede in darul comunicarei cu ca.«dusi. j Legea morald: Iubesce i ajuta. Iu-

si'l

si

p

206

«besce i ajuta némul. Iubesce §i ajuta pe cine«te ajuta §i te iubesce. Iubesce §i ajuta fail a pre-«cugeta la folosul tëii.» Pe paretele din drépta, con-tinuarea inscriNiuni din stanga : j Legea«Nu necinsti. A Nu necinsti pe tine ca sii.

«te cinstésca alii. Nu necinsti pe alii, ca s-a te«cinstesti pe tine insu'/I.Nu necinsti munca,caci munca

«e viéta. j Legea filosoficd. and-atunci. A and«faptul iii, atunci adevérul scii. and nu vrei sa«crecli, atunci nu poli së vecli. and cauci dovada,«atunci gäsesci tagada.»

Si-acum, cugetatorule, dupa ce al citit si vel cu-geta hi adancimea acestor adeveruri, ridicaT privi-rile pentru explica de ce lumina este atilt devesela, de via i de aniabila, inteacésta cripta in carepoesia pare a incalcji inima i a insenina sufletul.

Plafondul de un albastru admirabil i ferestrile

luminatorului de sus cu angerl trandafirii, precum §ioglinda din firida plafondului, i vor explica luminainveselitóre a morrnêntulul, i acea simtire de quie-tudine prietinósa ce si-a coprins inima. In luminatorpe peretiI lateral!, portretele de familia ale JuliaHasded, fiii-care in cate ua stea de bronz :

Pe drépta, fiind spre altar : Julia Hasdert

(1869-1888), Bogdan tatal (1838--), Inlia mania(1840), Tadefi strabunul (1769--1835), Niculaeunchiul (1840-1860).

sociald.

install,

all

207

Pe sfanga, facend fapi celor din drépta : Alexan-dru bunicul ( 1811-187o ), Valeria strdbuna(1800-186o), Elisa bunica (1824-1848), Boleslartmosul (1812-1886).

In aceia.si firida, avend stele-portrete de mai susde done lanturi, chiar in fata bustului Iuliei

Hasdeu, se afla ca §i cand ar fi in aer un

al doilea altar, un mic altar superior, cu trel

busturi din terracotta de o. esecutiune rernarca bilaChrist avend la drépta pe Shakespeare i la stangape Victor Hugo ; din dosul acestor busturi este uaoglinda i ui alta oglinda in laturea opusa a firi-dei, astfel cut ambele oglinde reflectandu-se i re-flectand tot-odata pe angerii de la feréstra, producefectul feeric al unui infinit paradisiac.

Ne 'ntórcem un moment la altarul cel mare, subcare zac remIsitele pamentesci ale Iuliei Hasden.

D'asupra lui plafondul e compus din doue table demarmura albi represintand ul carte deschisa, pe

cele dpue pagine ale carii indoite Ia margine peste

unghiurile ocupate de candele, sta scris cu aur inopt patraturi albastre numele lui Dunneclea : gre-ce3ce, latinesce, arabesce, evrees:e, chinesesce, cu

cu cuneiforme i cu devanagari.Si pretutindeni, §i sus, i jos, pe altar, atarnate

de larn,-uri, la tronului-biblioteca; aruncatepe pament, flori, §i iér41 fiori. Manibus date lilia

ieroglifi,

piciotele

208

p:enis, par a clice busturile din &ill : Christ, Shake-speare §i Victor Hugo. Flori §i iérà§1 flori, cer §i flu-turii cu ariFele destinse, aninai pe buzele arcadelor,§ése la altarul inferior §i opt la cel superior.

Poesiä §i simbolism, in totul uá neturburatd §iplacida veseliã, ceva care multdmesce pe cugetator,pe artist, pe trecétor, si le cover§esce unica dorinfa.ce'l stapanesce in cirnitire, dorinta pAcei senine, § i

deci sborul de nimeni jicnit spre sferile ideale.Te a§ecli pe unul dintr'acele cuburi inchinate Dorn-

nului : «Domino». Lasäli ochii sé imbraci§eze totepartile templululi, se vor plimba cu iubire prin tote"colfurile lui, dér la urma se vor pironi tot asuprachipurilor iluminate de candelele ascunse ale alta-rului. Ti se va pärea c Angerii se 'naltii din ce ince mai sus §i cã privirile lor scantea de luminageniului §i de candórea virginitaii. Pareri iubite, cadte fac se crecji ca ace! angeri sunt, cum clicea Dante..

una cosa venutaDal cielo in terra a miracol mosirare.

In adevér, acest mormént Era pareche, represintlinu'un mod plastic ui poema in douë cânturi : d'a-supra, pamentul cu globul seü i cu vanititile séle-de acli péné maine ; in fund, cerul cu stele §i cuanger! intr'un infinit de lumia.

200

Si ap'i Mormêntul-Poemd, care färmeciitor varèrnInd totdéuna, §i când radele sóre1u de véravor face sé scânteill inteu a. mare de aur, §i cAndlumina estompatii a clilelor de iérn sa. va catifela vi-oiciunea culorilor !

'14

ii

C. A. ROSETTI

C. A

. RO

SET

TI

C. A. ROSETTI

C. A. ROSETTI

riasA va fi munca aceluia care, mai tardiO,va nazui a face pentru viitorime icóna corn-plea i adevérata a viqe1 lui C. A. Rosetti.

Nu sunt trei and., in istaria romane dinsecolul XIX, Omenii cari se fi intrupat cu atata de-plinetate ca Rosetti tot ce a fost .lupta, deci viéta,deci aspiratiuni, in inirna i 'n mintea tuturor Ro-rnanilor.

A scrie viéta lui C. A. Rosetti va se dicà a po-vesti pe larg i 'ntr'una vidta Romdnia in Ora si'nstrainetate, pe tote téremurile si'n tote direciiunile.

In inima si'n mintea acestui ales din alesii popo-rului roman eraii córde nenurnérate, car! resunaiiindata ce un curent se punea 'n miscare veninddinteori-ce parte a lurnei.

Asupra lui, de a lungul a 5o de ani din viétacea mai plina i cea mai roditóre a Romanismului

;erilor

216

se vor ainti, cu vrere on fárä vrere, ochii istori-cului, caci totdéuna si fara gresl, in primele ran-dud ale marilor nostri luptatori, istoricul va vedépe C. A. Rosetti luptandu-se, alt-fel de catcu uà minte care era nurnai a lui, cu un entusiasmcare era numai al lui.

Si va trebui istoricul, cu vrere, on fara vrere,se védi, s constate i se marturisésca ca putereaacestui om a fost, nu o data, ci de sute de ori, atatde mare, atilt de coversitóre si atat de comunicativa,in cat sate, orase, uã Ora intréga, dese randuri;Ed multe, locuite de Romani, uitat i mintea,

vointa, i pornirile lor, pentru a judeca i pentrua simti, in momente marete Si hotaritóre, prin

cu mintea, inima i entusiasmul lui C. A. Rosetti,«cel mai democrat dintre nol tori», dupa cum

declara adese oil Ion C. Bratianu .cand, uitandu-sein ochii cei mari si blanch ai lui Rosetti, citea in.el iubirea cea nemarginiti pentru popor i pentrucei ce luptaU pentru popor.

De aceia clic Ca a scrie viéta lui C. A. Rosetti-,.va se clicã a scrie viéta României, viép Romfinitd-.61 de-a lungul a 50 de ani si mai bine.

Nu acesta iubita, der mare si doborit6re sarcinivoitn a purta asta-cli pe umeril nostri ; nu cu viéta

toll,

si'auP

217

lui C. A. Rosetti voim a insoti portretul pe careii punem a41 in fruntea paginelor acestora ci

in cate-va condeie rëslete, ne 'ncurnetam a areta

cu graba timpului nostru ceva din activitatea luiliterarä, a reaminti numal uä parte dintr'acest com-plex bogat in de tote.

Si mai amain, fià pentru criticul care despica cuua lupà adese-ori fumura firul de per in patru, fiapentru omul care vede ce este t5i'l spune cum este,ceia ce reiese mai desluit i se aréta mai larnuritinteacésta nemuritóre individualitate, este dorinta dea sci totul. Ii faut tout voir pour tout savoircata sa vecli totul, ca sa scil totul, era unul dinarticulele creclului lui Rosetti din tote momentelevietei lui. Multamita setel celei nepotolite de a cu-nósce cat mai multe adeveruri marl §i ai sét maitardiu folositóre ; multamita unel puteri minunatede a percepe i de a'§i asimila pe dintregul cele cese potriveaa rnintei §i inimei lui, Rosetti nu aveapreferinte ; Rosetti citea tot. S'ar crede adeseori ca,pentru Omni de felul lui, proverbul on ne peatcourrir deux liivres a la fois «nu poti tine doulpepeni intr'ua mana» incetéza de a fi adeverat.

Incepeau de tote si, in limitLle puterintelor deatunci,faceaa de tote órnenil generatiunel in mi4locul cit-

reia apare ca protagonist C. A. Rosetti.Armata, la densii, mergea alaturi cu teatrul ; acesta

218

cu politica ; politica cu poesia ; poesia cu comer-ciii tote la. mi loc, unite litre ele printeua le-gatura ce apare strMucitóre ori-cum Ii-ai intórce

omul, 5i care legaturä este veselia, increderea 'nsine, neinfranta energia, entusiasmul.

Rosetti a fost vesel de cand s'a nascut i, cu

cate-va luni inainte de mórte, chinuit de cumplitedureri, nu scapa nici ua ocasiune färã se faca asu-pra-i una dinteale lui observaiiuni vesele, adeverate

adeseori muscatóre . . pour ce que rire est leprop e de l'homme, dicea el cu Rabelais, inteunrand cand citise p chipul unuia din nob un fel deincurcata mirare.

In I853 cand plecase cu Stefan .Golescu 5i cu

Dumitru Bratianu din Paris spre Orient, pentru acat= se intre in Ora séti se se duca in Crimeia,

Rosetti scrie inteuna din notele diarului sea de ca-letoria : «este 'n natura mea de a glumi», i, maila vale, din Malta, la 3 Decembre, inteacelasi diar,el adauge : «inimele ni sunt inchise, der avem un«capital de veselia. care ne sustine».

In Ora, probabil intre 1834 5i 1837 fusese inarmata, sub comanda maiorului Engel. Veseliaspiritul faceati sé fil adorat de camaradi, 5i

asprimea comandantului se evapora tótä inainteaunei argumentari hazlii a iunkerului Rosetti..

Boer de vita vechiã, Rosetti Calcâ ridend tote

si

lui '1

ii

acele ridicule piedici cari despariiaa clasele societaiiiromane din vremurile tinerelilor séle. In prapastia

care desparlia pe boer de negulator, Rosetti in prosasi in versuri, arunci tó:e caftanele i islicele, pen-tru face ua punte de trecere, a 'ntinde tot ua

apa de la vladica la opinca si a deschide elRo-setti, Cretzén, Obedén si Cornescu librljriã, aaicipravalia, in care matusa lui, Dómna Cornescu, nuputea intra decat dupa ce lesina ua data sett de doueori acasä, de ore ce cand vizitiul o intreba : unclemergem, coconiã ? nobila (Minna trebuia se res-punda : la 'conu Costake la visitá. .. la pravalia

La Paris, uncle pleca sè 'nvete dupa 1840 cu IonBratianu, Dumitru Bratianu, Rosenthal si unde in-talni pe d. Ion Ghica, pe Alexandri i pe Cuza,la Paris, veselia lui Rosetti inviora totdéuna dordsi intristarile tuturor.

Nimeni nu reusia mai bine de cat densul se in-locuesca un fel de bucate cu uã anecdota, cu navorba de spirit sea cu ua istoriórá potrivita cu si-tuatiunea in care se gasiati. Nimeni nu sciamature si besi diretice mai bine odaila de studentde cat Rosetti. «Se maturam, se scuturam, se a-runcarn pebliVanii» cant' el celor cari veniat se'lvéda si'l gasiaa «iglindisindu-se» cu acesta insem-nata lucrare.

Totusi, cursurile de la CaRge de France, unde

CIO

a'g

sepi.

920

in vrernurile acelei, profesati Michelet, Quinet §iMickiewici erait frecuentate de densul cu uá aten-Iiune neobositii. Focul acestor trel mari «dascall»atunci s'a aprins in inirna lui Rosetti, si d'atuncinu s'a rnai stins pene la mórte. Entusiasmul cr: carea vorbit tótii viéta despre ace§ti invetAtori al tine-repior séle te facea se jun cã '1 aude or de dueori povestia despre den§ii.

De altmintreli, pentru a sorbi cu nesatiii nvép-turile lui Michelet, Quinet §i Mickiewici, Rosetti erapregatit atat de firea lui in totdéuna cal& catde invelaturile lui Aristia, profesorul de la Sf. Sava,despre care §i Rosetti §i Ion C. Bratianu cjiceat a-desea : rar om care se fi putut insufle mai

mult §i mai adânc iubirea de patriii §i de lucrurimari ca acest dascal grec

Aristia '1 inverase grecesce arétase fericirile

cu carl patriotismul umple inimele; profesoril fran-cesi din Bucuresci (unul era Liébert) §i in urrnii,la Paris, scriitorii §i profesorii cel marI if deschi-sesera orizonturi netniirginite mai cu deosebire incarnpiele rornantismului ; tot in Bucuresci, doctorulBernhard Stolz l'invelase englezesce inainte de 1843si '1 ajutase a pricepe §i traduce pe Lord Byron.

Din operile poetului engles, Rosetti traduse §i

publica la 1843 poema Manfred, pe care o inso-tesce cu cunoscuta prefatä: Socrate a dis, sétt dad.

§i

sEti

I

221

n'a is, avea de gand sé click ca tot omul e datorse faca ceva bun pentru patria sa», poemi pecare o inchina colonelului Ion Câmpinénu cu ver-surile :

La tot ce e virtute, la tot ce e stintire,La tot ce aduce bine in némul r )minesc,Ai fost i et tu gata ca së te dal jetflre,La orl-ce bine in frunte, Române, te gtisesc!Mi-am invelat eü legea de cand te scid pe tine,Pärint'f, virtute, ter, tu m'al fäcut s'ador.L'acestea der, ca 'ntaia lucrare de la mine,Primesce a ft in frunte; primesce-o ca odor.

Inainte de 1843, Rosetti facuse versuri..Poesiadin Cestirile de multumire, cunoscuta sub titlul Acur e vina? e i adi populara ; a stat in cartea decantece Daruri i Ainoruri de la inceputul edii-unilor i pené acurn ; ea este din anul 1839.

Tu diceal u datA cum cti pan' la morteDragostea ta tOt mie 'ml veT pastra;M'al uitat pe mine, le-al uitat pe tOte,Ast-fel merge lumea, nu e vina ta,

a fost cantata si se canta si adi de läutari re lapetreceri si veselii. Tot in Cdsurile de multdmirese gasesce si Crintisa fericitului care s'a invétatmultit vreme prin clasele nóstre primare si gimna-siale.

Si acésta poesia, ca si multe din versurile cele-l-alte care se gasesc in Until de multdmire, Rosetti

'ml

222

le scria in fuga si cu limba ce '1 era la 'ndernand-pea la 1843, cand nu se adapase ancii pe deplin-din isvorul cel limpede i bogat al limbei curatpopulare, i pea cand nu citise :Inca Sfanta Scrip-tura cu ua veneratiune fdra semen.

In cele mai multe din poesiele Cdsurilor notavesela, p'albcurea satiricii, si totdéuna tenera sepercepe la fid-ce vers. Ast-fel era p'atunci, si-asava remane vita viéta.

Cand se intórse de la Paris si cand se uita lastarea in care se &eau nóstre si se

gandi hi ceia ce ele ar fi putut se fia déca putereade a munci s'ar fi dat tuturor, si &cà piedicele u-nor legi nelegiuite s'ar fi ridicat din calea tuturor,Rosetti lasa versurile la iià parte si deschiclend

pravaliä unde avu ca «tesgbetar» pe Winter-halter pe care '1 cunoscuse din armata, de la

Engbel, se puse a publica scrierile tinerilor cad, casi densul, voiau se grabesca desteptarea Romani lor.

Se infiinta Societatea literard care tipari rnultedin scrierile membrilor sel. Traductiuni, calendare,scrieri de propaganda in marginele unel censuri ba-nuitóre si severe, istoril ale némului românesc, califde filosofid, de morala si romane libraria C. A.Rosetti publica de tote.

Cu tinerii cari veneaa se'l intrebe despre versu-rile lor, Rosettti nu facea nici ca Eliade, nici ca

;Exile

223

Lamartine, nu le 1iced : suntqi genie ! ci, cu

sfaturi blande, cu vorbe bune i luminate, le reco-manda munca, cercetarile, poleirea cunoscinielor ceaveati, si 'n urrriä, dupa invelatura si veghi indes-tule, adeveratul talent nu avea pe un altul prietinmai hotarit si mai fr4esc de cat pe C. A. Rosetti.

Pentru completa lui fericire Rosetti se casatorisela 1847 cu d-sóra Grant.

Revoluiiunea din 1848, dupa peripqiele ce secunosc si se vor cunósce CU timpul si mai bine, '1pornesce in Francia unde remane de la 1848 sipené la 1857, and la Paris, cand in Bretania fran-cesii, la lera, langa Clisson. Din Paris, Rosetti a-dreséza Romanilon scrierile : a) Apel catre Omeniicei b) D-lor Eliad i TeIl ; c) Apel la tOtepartidele; d) Increderea 'n sine; e) trei scrisor'i

Domnulur Barbi! Stirbel.In cel noué ani cat a stat la Paris, lhnba scrii-

torului se preschimba, se inoesce, adica se roma-nesce si se imbogamesce, asa ca s'ar crede ca nu maieste acelasi scriitorul Cesnrilor si scriitorul Apelulnla tOte partidele.

Inteacest timp a studiat cu ua ardóre neclintita.Pentru hotari bine cre41 sett social si politic,pentru a sci incotro va trebui se tinda si pe cecal se ajunga la minta, Rosetti a framentat indelungin minted sa scrierile tuturor acelora in care el ga-

'a's1

liberi;

221

sia ce cauta. Téra 5i cele ce intr'ensa se desever-5iati erao punctul de mina, lucefarul de la care privirile'l nu se despironiail.

Acum i5i facu fundatorul Romdnulu'i acea edu-caliune completa de diarist, atat de grea 5i de complexa pentru cel ce CO adeverat voiesce se fia diarist,ér nu se fad din diarism a cincea róta hi carul ocupatiunilor séle.

Cursuri, intruniri, discuiiuni, teatru (cand pungai-era durdulia, i lucrul acesta se 'ntempla forterar), corespondenta in erii 5i'n strainatate, colabo-rgiunea la mai multe diare fiancese 5i romane, ci-tirea literaturel nóstre populare facura, impreunacu iubirea soliei i copiilor sei, ca nici macar unsingur moment encrgia cea peste fire a lui Rcsetti sese desminta sea se slabesca in lungile 4ile ale exilului.

Pregatit cu tot ceia ce Ora5u1-Lumina dit cuprisosinta celor ce scia sé'l inteléga, Rosetti reintrain Iéra dupa peripeliele de ale caror elemente dra-matice chiar adi ne mai miram.

La 9121 August 1857 apare primul numér al Ro-diarul in colOnele caruia sta scrisa de 35

de ani, cli cu cli, istoria yield nóstre, a5a curn dia-ristul, luat in fuga evenimentelor dilnice, este aduss'o scria, pentru ca mai tar& istoricul s cérna 5ise rescérna aceste documente spre liimurirea deplinaa adeverului unul 5i neschimbat.

nuinulur,

295

.In primii ani, in Romdnul, fãcea de tote : politicainterna, politica esterna, teatru, literatura, glurne,snOve si principie de educatiune si de.... bon ton.Crease le tiers-état, clasa de miloc a natiunei; ar fivoit se creeze totul, cad totul era de creat in Ro-mania, in ajunul unirei a doue din terile surori.

Ii trebuia i Id, i trebuia tuturor, instrumentulcel mai necesar pentru respandirea ideilor, adicalimba. Rosetti si-aducea arninte «si povestea cu drag«despre limba vorbita de betranii satelor venili la«Divan, si cita textual propositiunea cu care unul«dinteensii ii incepuse cuvintarea. Teranul respun-«dea la afirrnatiunile nedrepte ale unuia din marii«boierii ai Mumeniei i dicea : la tóle cele spuse de«luminatul boer Kspuns se cade. Acest se cade,«pus la sfarsitul propositiunei, era, dicea Rosetti, de«ua m Iretia antica».

Pentru limbi, el cercetase, cugetase i studiaseani de-alungul la Paris. and se'ntórse in téra, cutotii fierberea ce era'n politica, Rosetti considera caui mare si sfantii a lui datoria de a recomanda tu-turor limba poporului.

La 9 August 1857 aparuse Romdnul ; la 16 Au-gust, el incepe u seria de articole (sépte) desprefrumusetea poesiei i limbei in literatura nescrisapoporului roman, cu privire la colectiunea Doinesi Lacrnnióre a lui Alecsandri ; in ele, spune Rosetti

15

a

996

cititorilor Roman 10, in ele, mar mult de cat intote scrierile nóstre, avem se gasim «taina acelei«calduri a inimei care a facut pe poet creator».

Versurile dumitale, disese el lui Alecsandri pebulevardele Parisului cu ani mai 'nainte,versurile dumitale sunt versurile tnele si ale tuturorRomanilor. Ai simiit ca noi toff si ai spus siniiimintele

d-téle in limba in care am voi se vorbim noi toff si incare, de vorn lucra si vom inveta, in curand vornvorbi

Intealtd parte a aCestui studia, Rosetti declarft ciipoesia populard este pentru Romani ceia ce aü fostIliada §i Odisea pentru Greci.

Lauda adeverata, pe care toli scriitoril nostri defrunte aQ adus-o §1 o vor aduce limbei vorbite depopor i cernute de scriitori.

Alaturi de literatura populara, adorata de Rosettipentru frurnusetile ci poetice i pentru limba ci ceamandra si mladiósa, el mai considera ca un alt pu-ternic instrument de lumina si de educatiune Tea-trul, representatiunile de tragedia, de drama si decomedid.

In prima Criticd Dramaticd, aparuta in Romd-mil de la '19 Novembre 1857, sub semnatura lui C.A. Rosetti, citim intre altele :

«Eram de 16-17 ani cand nascu Teatru Natio-«nal, eram unul dintre primii actori ce se esersail

chi-va

too.

227

-oatunci pentru Antilia representatiune, i lui i suntodator cele d'ânthi cuvinte de amor, de onóre, de«patriotism ce buzelemi rostirà pentru Antftia Ora.

oEl menvéta pentru furtilia &à a nu rne-nchina la.oórneni

Cine? Ed s irni plec capul la farrnece, la minciuni?támditi unuT fanatic, s6 cred ale.lul minciuni?

«El me facu a dice pentru tóta viéta mea :

Nu, d'a (tenor dreptate Zopir fid pedepsit,Décd libera mea mân i curatd veT vedeA lingusi viclenia i talhart a mangdia...

«Lui if sunt dator cele d'antal.... A çlile frumóse,

näluciri, inchipuiri fericite ale fragederju-«neti, ce v'ati f5cut voi ore Cititorii Ronulnulu'i«yor intelege cu ce amor, cu cata sete am alergat4se ved in verstnicia hal pe acest tovaràs al june-«tel mele....»

Rosetti urmézii apol cu criticele dramatice de-alungul lui 1857 si 1858. La Februaria T858 are a

se lupta pentru Teatrul National in contra a treltined din clasa cult5, d-ni.1 C. Cornescu, A. Odobescusi A. Cantacuzino cari, câtesi trei, Cei trei Coconi,cum le dicea ROsetti, ii scriseserii pentru ce nuse duc la teatru romanesc, i Rosetti le respundeape tonul usor si glumet, cu potrivite i spirituale

IntepAturi.

Se

!

-evisuri,

228

Mil lo era atunci in totà splendórea geniului sea

dramatic. Vorbind de prima representatiune dinPreipastiele Bucurescilor (Jol, 6 Novembre 1857)

Rosetti dice :

«Millo a luat inaintea desvoltiirei artelor in Ro-«mania cu so de ani».

In Septembre 1859, Rosetti devine director al

Teatrului National si de atunci criticele sunt acutecand de Florica séci Elena (d-na M. C. A. Rosetti).cand de Aricescu care ii instruna la prima dinCer,setorul Orb (Novembre, 1859) lira sa cea mairCtsunitóre, pentru a ctinta jocul lui Millo :

Electrisezi de ut dalà infern i paradis !Atuncea, peste un tunet de-aplause i bis,Parterul strigi : Vival Romanul Mollier I (sic).

Rosetti remâne directorul al Teatrului penè la Sep-tembre 186o, cand directiunea se incredintézä unuicomitet. Acesta inchiriaza sala lui Millo si in curandincep istoricele certe ale lui Millo cu Pascaly. Cri-ticele dramatice ale lui Rosetti devin din ce in cemai rare.

Cu tote acestea, Rosetti nu se desinteresk nici deteatru, nici de nirnic. Atät cat luptele politice il per-miteau, el se tinea 'n curent cu tot ceia ce se pro-ducea 'n literatura romand si 'n literatura straind.Nici ta data la carte cu adevkrat geniala nu aapdrut, fárk ca printre primil el cititori së nu fid

229

si Rosetti. Nu legase preferintele de nici utsce)là in literatura. Romantismul lui nu '1 impiedicaa iubi pe clasici i pe orl-cine când ii plAcea. Eraeclectic cu discerndrnent : admira frumosul ori-§i-unde 'I &Asia. Nu'l interesa nici timpul, nici loculcând §i uncle se produsese cap-d'opera sea lucrareade talent ce studia. Era frumós6. ? Era a lui. II pla-cea se repete adeseori inaintea nóstra cuvintele luiFlourens, criticul lui Buffon : j'appellerai toujoursgrande hi pensde qui me fait penser, voiu numitotdéuna mare gAndirea care me face sC gindesc.

Dupä ce se intense de la Paris la 1844, Rosettiincepu se'§i invete limba cea curat românesca, pecare a 'ntrebuintat-o in Pruncul Romdn din tim-pul revolutiunei, in traductiunile facute la Socie-

tatea Literarei (1845 46 47) §i apoi, mai tar-cliO, la Paris, in Apeluri §i 'n Scrisorile mai suspomenite.

InvelAtura §i-a luat-o din citirea primelor pu-blicatiuni de literaturà populara', prosa §i versuri,

din auclul §i din invetatul limbei vorbità de rerandin citirea Bibliei §i Evangeliei, in bunele traduc-tiuni române din vechime.

Rosetti citéza cu placere si adeseori cu venera-dune cuvintele lui Isus, ale lui David, ale lui

',51

230

Ieremia, Isaia si Daniel. Ma'nuirea limbei, ale-gerea frasei si sciinta pentru a ei alcdtuire, de este-rorminescd sea nu, capitalul bogat de cuvinte ce arela 'ndemând pentru investirnentarea cu podóbe ar-tistice a ideii II sunt date dintr'aceste curate isvOrede limbd romdnescd.

Argurnentatiunile, tonul, modul de a tracta ideia,de a 'ntelege cestiunea aduc aminte pe acelea alelui Michelet si ale lui Larnennais. Rosetti irebue séfi citit la Paris, fiii inainte, fia dupd revolutiune LesParoles d'un Croyant, cu aceiasi cdldurd cu carecitea cuvintele lui Crist cilnd scria Apel la tote-

partidele.Reamintiti-ve les Paroles d'un Croyant, Psalmii

lui David si vro cate-va din infldcaratele pagini alelui Michelet, i apoi citii aceste bucati din prosa_dinainte de 1857 a lui C. A. Rosetti :

«In adever, starea de astd-cli nu este ore ca«naturei cu cdte-va césuri inaintea furtunei ?

«Pdmentul uscat pene in panted se svercolesce«sub raclele sórelui ca femeia piicdtósä sub sdrutdrile.«sotului ei, i rirnele se tirésc prin crdpdturile lui«ca viiu1 prin sbArciturile inimelor vOstre. Atmos-«fera plina de miasme inecd ornenirea ca legile-

«vostre cele nedrepte. Flordle sunt abdtute la pa-«ment ca fedora arndgità, i vermele banchetézd in«inima lor ca arnagitorul in balurile vóstre. Arborii

a

931

«cei .mari apléca irnperatesca Ior frunte galbenità«inaintea timpului, si frundele cad pe parnent ca«diamantele corOnelor in cliva revolutiunilor. Stri-«gatul paserilor, mestecandu-se cu sueratul venturilor«si detunarile tunetului cu suspinele poporului, cu«sueratul bicelor si detunarile tunurilor vestesce so-«sirea furtunei, reinvierea i mantuirea nature in-«tregi. »

Mai la vale :«Curcubeil sant al legei celei noué, cum sä nu

«cred in tine, cand \red astacli apele potopului abitute«si mórte din minut in minut afundandu-se in abi-«sele pamentului, corbii falfaind pe capetele vraj-«masilor nostri, i porumbita cu ramura de máslin«jucandu-se:de-asupra capului meg. Revoluiiune !«Scanteia santa a sufletului urclitor, cum se nu

«cred iii tine cand in Romania, unde mii de ba-«ionete veghiaza pe morméntul tëü, caldura'il din

«ce in ce mai mult desamortesce inimele Roma-«nilor, circula din vine in vine si tresaltà pene chiar«§i péna mea.»

Mai la vale :«S'apol, este öre culpes cela ce crede ca natiunea

va birui ?«Parlite fia buzele ce vor ride, mute fia buzele ce vor

«cleveti natiunea mea, cad, cu main pe morrnentul«niaicei mele, spun c'am creclut i cred acum ca Roma-

lul

932

«Ma va se traiésca seu se móra luptandu-se pentru li-

«bertate ; ca staia ei lucesce pe ceruri ca sórele« Orientului, §i ca lumea jumEtate de se va apasavacum pe densa, Romania tota in unire o va ri-«dica pe umerii SE.»

Si in fine, una din cele mai marete pagine dincam a scris Rosetti, model de prosa maiestuósa.inspiratii in care durerea patriotului resuna ca gla-sul profetului din Scripturi: :

«Spre voi dér, tineri Romani, se intórce inirna

«mea, caci_numai in inimele cele tinere este vir-«tutea cea mare i adeverata, energia cea necorup-«tibila, curatenia cugetului, vointa cea curata«drépta ce nobiléza tot ce se atinge de dénsa;«rinimia, devotamentul, sacrificiul, inspiraliunea, e-«saltatiunea, amorul, flacara cea &Intl §i neatinsa

«de nici ut patima §i de nici un interes, ce arde«neincetat pentru libertate §i dreptate.

«Tineri Romani ! pentru lurnea cea noua ne tre-«bue ómeni noui, pentru lumea de libertate §i de«fratia ne trebue suflete tinere, nelantuite cu obi-«ceiuri, suflete drepte, nesbarcite in nedreptati, inimi«ce umede and de laptele maicei lor pot imbratip«cu iubire Romania intréga.

«0 ! asculta-me un minut, tinerime dulce, lume«noue, lume fàrä margin!, lunie de iubire, fratia §ivdreptate. Iea-me, iea-mE cu tine un minut, caci,

ma-

si

si

233

«cu tote neputintele mele, te iubesc cum iubesce«mama nadejdile betranetelor séle ; iea-me, cad me«daft ie cu totul, din inima i fara tocméla. Eu«nu am a tocmi 5i tine ! este putin, forte putin,

«ori-cat de mult a§i ave daa, cad sufletumi,«slab de clilele trecute, era se se stinga mane p'un«pament strain, cand tu niC vel duce in Romania

«cea mare, una i nedespariita, in lumea de fratia«libertate, in imperatia Dumnedeului celui no0, ca'n«micllocul credit-46 5i al amorului, se me retrag«langa mormentul maicel mele cum se stinge lu«mina candelei la lucirea sorelui.»

Acestea sunt paginele pe cari Rosetti le scria inParis.

Intors in téra, in Romdnul, el line catava vreme,acest stil, der nu trece mult 5i polemicele dilnice,

graba cliarismului, concisiunea articolului '1 silesc aparasi frasa lunga, impodobita, plina de morelia inaduceturile i intorsaturile el. Cu 'ncetul, cu 'ncetul,Rosetti e adus pe nesimtite a'5i forma un a lt stil.

Frasa scurta, svelta, sagetatore, der merea limpedein rapedea-1 mi5core inlocuesce frasele ce citaia

inai sus.Din fericire, studiele ce facuse, iubirea lui pentru

literatura populard, pentru proverbele i dictOnele

folklorului nostru 11 feresc de strainisme. Stilul seschimba, romanitatea ense a frasei, a intrebuintarei

sell

§i

23 1

cuvintelor in tote acceptiunile lor rCrnane neschim-bata. In ultirnii cinci-spre-clece ani, Rosetti discutacestiunile intocrnal cum un maternatic demonstra ulteorema. Inductiunile i deduc.Ounile privitore la.

tesa ce propunea, semenact cu nesce formule,

unele din altele esind, unele de altele inlantuin-du-se pentru a conchide id quad erat demons-trandum.

Pricepuse cliarismul i menirea lui ; vecluse cu

ochil mintei i ai inimii viitorul, puterea si marilebinefaceri_ce are acésta incornparabila institutiune

de libertate a timpului nostru ; ii cantarise efectelepresinte i, ca i Kogalniceanu, ca i Bolliac

Roseti tresalta la audul seit la citirea unui articolbine cugetat si bine scris. Cu rena sa in totdd-una tenEra i neobosita, el saluta cu vorbe de lauda

incuragiatore cinste aparitiunea unui talent noir inpublicistica rot-nand.

Pentru el, diarul, sfatuitor cu mii de guri cariilnic vorbesc, era os magna sonaturum al tirnpului

nostru, era acel glas puternic care se ridica maipresus de ori-ce in bataliele vietei i cercetéza, judecii,

condamna, achità, Iurninéza, dérima, reconstruesc

inflacara, arde, consurna tot ce e fiinta sea lucru incer i pe pament.

2

2

2

si

235

Si de aceia, 4iaru1ui §i succedaneelor lur, Rasettiinchina fdril intrerupere, cu iubire §i entusiasm, dela 1857 i pene la 1885, uà minte §icad, printre mintile §i inimele cele alese ale natiunei române, printre cele mai alese vor remâne.

u inimi

ION BREZOIANU

ION BREZOIANU

ION BR EZOI ANU

am cunoscut la Paris, in iérna anului 1881,, ,avenise vétid pe until din copii

caute de sanetate.A stat vro trei luni in otelul in care locuiam si

eft, timpul 'Astor trel luni stand de vorba cuIon Brezoianu, fost dat s wleg Ore-cumfirea, puterile i faptele minunatel generatiuni deOmeni i lupta.tori, pe cari anu). 1848 ll gasi in flórea

tineretei set in toiul barbaIii, gata a birui pena s,inebiruitul pentru Ora i viitorul el.

Suntem anca aprópe de acele timpuri, pentrual pe deplin in stare sé le judecam cu adevèrata%lemësura si se le assdam in cadrul ce li se cuvine.Istoricil secolului Viitor, privindu-le dinteua, depar-tare liniscitóre, vor pute mai bine de cilt nol s6 le

46

si se-si

si 'n'mi-a

se-11

2'12

puna in datorita lor lumina. El vor sci se' zugrii-

vesca pe dintregul entusiasmul, a venturile §i credino.

acestor Omeni cad gasiaü atilt de firesc si atilt de

simplu se facä cele ce faceau, incat la betranetevorbesc de C. A. Rosetti povestindu-ne noue a-ceste fapte, el se mirail adanc de mirarea nóstra,ba chiar, adese-ori din privirile lor, .pareaU ca neintréba : puteam ore face alt-fel ?

In randurile d'antaiti ale luptatorilor carl incepuramunca cea mare a redesteptarei nalionale si carlluara tiä parte modesta, der trainica si folositóre, lapregatirea natiunei pentru menirea cea noua, se aflasi Ion Brezoianu.

Bucurescen, el s'a nascut cam pe la 1817 §i aavut fericirea s urmeze cursurile scólei de la Sf.Sava cu nisce profesori cat% pe langa sciinta de

atunci, aveaU si darul cel rar §i mai mult de cat

pretios de a aprinde pentru totdéuna in inimile ele-vilor lor focul iubirel de patria §i un dor neinfrenatpentru tot ce este bun, cinstit si mare.

Generalul I. Em. Florescu si d. Al. Orescu, re-posatul Sc. Filipescu, erau conscolaril lui kin Bre-zoianu. Cu un an sea doul inainte se afla ne-muritorul Balcescu. Profesorul de sciintele materna-tice era neuitatul efor al scólelor, Petrache Poenaru.Cu el, elevii cursului superior esiaU adesea la Orapentru a mesura mosiele, ca odiniOrii Lazar cu sco-

243

larii sEl. Socotelele de mesuratóre ale tinerilor Sa-visti erat mai adeverate si mal consciintióse de catale inginerilor straini cad faceau tréba de porun-céla i plecau p'aci incolo. Mosia Vizurestii, pro-prietate a tatalui generalului I. Em. Florescu, alost mesurata de Poenaru si de elevii mai sus cita/i.

Indata ce termina cursurile, Ion Brezoianu fu tra-mis profesor la scOla superióra din Cerneti, pe a-tunci resedinta judetului Mehedinti.

Acestea se petreceau pe la 1837.Cu iubirea sa cea nesfirsitä pentru respandirea

sciintei in tóta Ora i cu acea activitate care a facut-onemuritóre, vechia Eforia a scólelor hotaresce cascóla supericira din Cerneti s devina ca un fel de scOla

normala de invetatori, scóla de candidaticadindaftcum dicea poporul. In decursul anilor 1837, 1838si 1839, Ion Brezoianu este insarcinat de ua partea pregiiti pe tinerii candidafi pemru viitórea lor

sarcina, éra pe de alta a cutreiera districtul Mehe-(lit*" din comuna. in COMMA, ca se alega locurileunde aveau se fià cladite de primaril localele de

«Era mAre i induiosator lucru, ne spunea Bre-«zoianu la Paris in Ianuaria 1881, s'6 ne fi vajut pe«elevii mel si pe mine plecand din Cerneti cu trai-«stele la spinare. De cat oil citesc acum prin ga-«zete ca emigrabil germani, dupa ce ajung in por-

«turile Americei, pléca cu -traistele la spinare spre«campir i paduri necunoscute, de atatea on imi«aduc aminte de pornirile nóstre din Cerneti. In«vacantele Pascilor i 'n Vacantele cele marl incepeam

«me'suratorile din sat hi sat. Pranii ne primeau cu«bucuria, cad vedeau pe data ca nu semenam nici«a Greci, nici a catane, nici a zapcii ; ghiceaia eia ch.' bine mare va esi din munca nóstra. Mésuram,«bateam terusil, le spuneam ce aft sa fad. dupa«planul tramis de Eforia plecam luandu-ne«fralesce cliva buna».

In tOmna lui 1839, multurnita neobositei activitati

a ha Ion Brezoianu, judetul Mehedintllor deschise260 de locale de scoll, ér populatiunea scolara seurca in anul acela la 5000 de elevi. Profesorul lu-cra in Cernetl cu candidaii i 'n anul scolar.1839-1840 cand, de uá data, din chiar senin,primi prin grabnica stafeta ordinul se vina recedela Bucuresci. La sosire i se spuse s6 mérga la scOlaSf. Sava. Acolo fu inchis i primi strasnica poruncasE nu cumva se' ésa pe unde-va prin oras. Causa a-cestei pedepse care rapia Mehedintilor i cólei unminunat profesor, era banuéla lui Alexandru Ghicaca Ion Brezoianu ar fi luat si el parte, fia numaiprin corespondenta, la complotul urzit de MiticaGr. Filipescu pentru detronarea Domnului si pro-clamarea unel constitutiuni liberate, in principiele

212

245

dreia se citeaU multe din cele ce citit maitarciia in proclamatiunile revoluliunel din 1848.

Breioianu se desvinovAti pe deplin de acusaPunilece 1. se adusesera si, dupà sése luni de 'nchisóre, sereintórse in Mehedinti, nu pentru a continua se 'n-deplinéscii mult-folositórea-i sarcina, ci pentru alua diun buna de la toll aceia dintre invecAtoril

profesorii de prin Cerneli i Craiova, care 'I iubiatica pe un frate mai mare si mai luminat. Fu uà a-deverat'd jale pentru fostii lui elevi din Mehedinti.La Craiova, prietenul lui, Cliiriiä Vrabiescu, orga-nisä un banchet in onórea «mazilitului dasciil», erdevil lui, acum inveliitori in p1ñiie Motru, Dum-brava, Bahnita si Baia, venird in numer mare se-siiea diva buna i se-1 esprime recunoscinta lor pen-tru inveViturile si bunele sfaturi ce le dedese.

Ori de due ori simpaticul betran povestea acestàscena, cea mai frurnósa i cea mai iubita din viecamea ! esclaMa el, tot de atAtea ori vocea tre-

murk de 'nduiosare, er ochii i se sc:ildati in lacrimi.Citeai pe faia lui intipArirea nestersä läsase in

inin acest'a scen.i, «candclicea voiaU se-

«mi sarute mânile, er efl neläsandu-1, me coboriiidn curte si plângend de fericire ii skutai pe toll«si in urmä, ne mai putend de ernotiune, trebuirà«se-mi ajute se suiu iéri sciirile de la maniistirea«Obedenului, unde locuia prietenul meü Vrabiescu.

s'ati

si

'1

2i6

Se intórse in Bucuresci si remase Era slujba._Eliade care '1 cunoscea '1 lua se lucreze la Curie-rid Romdnesc. Singura gazetá strAinä ce li se per-

mitea de censuri se priméscii la 1841 1842 era

Jurnalul de Francfort, din care Brezoianu traduceaate ceva din afacerile Europa pentru cititorii Cu-

Eliade facea articolul de fond din care,forte des .5i fara milA, tiiia de-1 sventa censura.

Dupa caderea lui Alexandru Ghika, Brezoianu fuchiamat din noU la Eforia scólelor i tramis se or-ganiseze §cóla de candidati din CAnipu-lung. Si ad,ca §i la Mehedinti, el desfasurA aceiasi activitate §i,

cu blAndetea farmecatóre a caracterului sèQ, sciu

castige iubirea Muscelenilor intocmai dupacum ca§tigase pe aceia a Mehedintenilor.

Indata dupa sosirea lui in Campu-lung, (-:(51ele

incepura sé mergA atat de bine incat, in 1843, Bi-bescu-Voda, visitand judetul Muscel i fosta capi-tala a primilor domni, i auclind frumósele respun-surf ale elevi!or i candidatilor de invetatori, inAltape Brezoianu la rangul de pitar §i darui i uasumA de galbeni 200.

Anul 1848 il gdsi la CAmpu-lung unde, impreunicu ft:10 Ruchreni, Brezoianu pregatea ogórele pen-tru aruncarea semintei celei noué. AuJind de ini-carea din Bucuresci, profesorul pleca repede in

capitala pentru a da capilor Revolutiunei ajutorul

rieruluT.

sé-si

247

sciintei si muncel séle. In Octobre 1848 se aflaplin de rnAhnire cu Eliade la Brasov. Se 'ntórse deacolo la Câmpu-lung lit inceputul lui 1849. Pre-fectul judetului l'aresta si-1 trätnise la Bucuresci

unde comisiunea ruso-românii care judeca pe revo-lulionari condamnii si pe Brezoianu la cilte-va lurirde inchiseire. Tênerul profesor ii facu inchisóreaimpreuna cu profesorul de la Buzü, Dionisie, maltârcjiu episcop al Buzeului, al ciirui prieten ca frateremase Brezoianu pentru totdéuna.

Sub Stirbei-Vodá se redeschid scólele. Pentru a_treia óra organisatorul scólelor normale din Mehe-dinil si din Muscel este chiamat de Eforiicinat cu infiintarea §cólei de candidati din Ploescisi cu organisarea scólelor rurale din Prahova. Dupace sfirsi cu bine si acéstil indatorire, Brezoianu sereintórce hi Bucuresci unde este numit cap de can-celariii la Ohtésca Epitropid a orfanilor. Nu multdupa acésta trece in comisia documentaa ca mern-bru, fltiÜ cu Simeon Marcovici i cu poetul Gr.Alexandrescu, mai pe urma cu Sc. Orescu cu d.Al. Odobescu, avend comisia de secretar pe neui-tatul Filimon.

La 1857, dupa tractatul din Paris, la alegerile pen-tru divanul ad-hoc, proprietatea cea mica din Ilfovtnitnite pe Brezoianu se o represinte la Adunare. El Iutdeci parte la actul cel mare, la unirea èrilor surori.

si insnr-

8i

018

and incepu së se agite faimósa cestiune a se-cularisArii rnoniistirilor inchinate, Brezoianu fiicea

parte din comisia documentalä cu d-nil Stefan Gre-at-1u §i B. P. Hasdeu, sub pressdinta arhiereului Fi-laret Scriban. Atunci avu ocasiunea de a studia ces-tiunea calugarilor greci din léra si

memoriu intitulat : Mondstirile dist, 7nchinate.yi calugarii greci. Dintr'acest studia pe care prin-cipele Cuza ii ceru :Inca in manuscris prin adju-tantul sea Pisoschi, tramisul nostru de la Constan-tinopole, nemuritorul C. Negri il lu5 multe dinargumentele cu cari ap5ra inaintea arnbasadorilorPuterilor Garante i Curei Suzerane, drepturile Ro-mAniei in contra Patriarhului din Tarigrad i in

contra unel sumedenil de alti patriarhi, mitropoliiiepiscopi din Asia-Minora §i din Alexandria Eghip-

tului.

La 1862, Ion Brezoianu fu nurnit de Cuza-Vodäconsiliar la Curtea de Apel din Bucuresci. Dupa1868, a fost vr'o 4 5 ani §i membru in comi-tetul general al Teatrelor.

Brazda ense la care Brezoianu lucra mai cu spor§i mai .indelunga vrethe fu aceia din ogorul scOlel

acésta inteua vreme cand totul era la 'iiceputtotul intelenit. El rëmâne in istoria invetarnentuluinostru, printre prirnil dascall al Romania de din-coke de Milcov, ca unul din cel cari ail pus temelia

publica substan

si

tialal

2 V)

scólelor normale si scólelor rurale. Istoricul viitor

al Efdriei scólelor de la 1829 si pene la pagubitO-rea desfiinIare a acestei folositóre instituiiuni, va dalui Brezoianu in randul primilor profesori i orga-nisatori un loc de ravnita cinste.

Pentru aceste prime scóle normale i rurale, Bre-

zoianu traduse, prelucra i publicä : I) Mehicla inn-

tuald; 2) Inv.:-tatorul primar ; 3) Rudimentul agri-col universal ; 4) Curs de agriculturd ci economidrurald ; 5) Despre educatiunea mumelor ; 9) Me-dicina sifarmacia domesticd ; 7) Elemente de isto-ria stintd.

Istoria patriei era ense studiul mult iubit al blan-dului i veneratului me0 prietin. «Cand am dat,«'mi spunea dénsul in 1881, cand am dat lui Bal-«cescu rnanuscrisul din cronica lui Constantin Ca-itpitanul, mostenit din familiA, pentru ca se-1 pu-«bike in Magcqinul Istoric, imi salta pieptul de

«fericire i sciu ca am petrecut atunci cu istoricul«lui Mihaiü Vitézul ua jumetate de ceas, fericindu-ne«unul pe altul pentru serviciul ce aduceam istoriei«romfmesci.»

Fiind multä vreme in comisia documentala, Bre-zoianu cerceta si studiá cu midlócele ce avea ve-chile chrisóve i ofise de prin arhive, i cu ajuto-rul acestora, publica studiul sea Mondstirile dise"nchinate ci cdlugdrii strdini, de care vorbiam mai

sus. Mai tardia dede la lumina Refonnele Romani-lor i 'n tine, cu cate-va luni inainte de mine, in1882, publicä Vechile Institutinn: ale Ronidnilor.

Acestea sunt in linie marl faptele de serna aleviqei lui IOn Brezoianu. Ccia ce a remas nestersin inima prietenilor tineri i betrani cari Pau cu-noscut si iubit, este memoria unei blandeti farasemen si unui entusiasm care nu a 'ncetat de-a. 'I

incalçli pentrn ori-ce interes românesc pene la ulti-mele césuri ale vietei.

Brezoianu apucase tóte timpurile prin cari de la1821 si pene la August 1882 le-au trecut terileromane si-puted, deci, se apretuiesca pasii cei marice a facut Romania de-alungul acestui secol. Erapentru el tiä neasemuita fericire, and vedea -instrainetate numele Romania cunoscut, respectatonorat.

Inteu a. di, la Paris, dupa ce mersese pentru primaOra la Legatiunea Romania, irni povestia sera culacrimile 'n ochi ca. 'n tineretea liii aü fost pentruRomani timpuri child nu putearn caletori de cat cupasport turcesc, si 'n tote capitalele Europa la am-basadele turcesci trebuia se merga se-1 viseze.

Si aceste timpuri, IOn Brezoianu avea darul de ale povesti minunat de bine, asa curn densul le sim-lise si le intelesese. Memoria ii punea inaintea o-chilor evenimentele , inima i le reinvia, si era LA.

1'116

si

2).

251

pläcere adanth s vedi pe bartinul albit de munc'areintinerind in entusiasmul §i ctildura vremurilor a-celora, când totul era de fácut, dér §i când descu-ragiarea i oboséla nu erail cunoscute de luptatori.

Printre ace.5ti luptatori, istoricul rede§teptärei natio-

nale va da, suntem siguri, lui Ion Brezoianu loculla care drept are prin cinstea nqtirbità a unei vietide 66 de ani, prin focul cu care a muncit Ia lu-minarea poporului, i prin iubirea de térä §i deRomânism care nu l'a pAra' sit un singur moment hitótii viéta lui.

GEORGE SION

GE

OR

GE

SIO

NGEORGE SION

GEORGE SION

fost ut epocii eroict liii evolutiunea si'n re-volutiunea literaturel nóstre, dupt cum afost ut epoct eroict in proptsirea Români-

lor pe tote téremurile activittlei lor.

S'a ficut, acum cinci-ded de ani, la noi,adrninistratiune, financie, istorit, filosofit, literatura.si poesia, cum se póte omenesce face atunci cândnu e nici tradit'iune, nici cale de mai inainte bätt-torit5, nici munct a mai rnultor generatiuni ante-riOre, nici chiar trebuinciósa si priinciósa pregatirea omului care are de gand se fact ceva.

Entusiasm färii friu, vointa peste mesurt de'nfla-caratt, ininià catt vrel i ut patimt bolntvicios demare, care voia cu ori-ce pret se ne dqtepttm in-tr'ut bunt diminéta pe aceleasi culmi ale civilisati-

47

po1itii,

258

unei, unde se aflau de secole Francia, Italia, Anglia,Germania cu politica, administratiunea, financiele,istoria, filosofia, literatura §i poesia bor.

Epica epoca ! Mdrete aventuri !Nu e locul së arEtiim aci cum s'aU introdus, na-

turalisat §i mistuit intr'aceste vremuri eroice ale Re-nascerei nóstre lucrurile nouè, pe cele-l-alte teré-muri ale economiei nóstre sociale. Vorbim numaide literatura §i de poesia, §i caracterisam intrega e-poca cu vorbele, pe atat de entusiaste pe cat de

imprudente, cu cari Eliade imboldia pe tineri la

manuirea adeseori primejdiósa a condeiului ; scrzeg,bderi ?.

Si'ntr'adever, in epoca eroica a Renascerei lite-rare, care se'ntinde, cred, de la aparitiunea Cu-rierulia Românesc Aprile, 1829) la Bucuresci§i de la apariliunea Albinei Romfinesci (1 Iuniu

1829) la Iasi, §i pene dupa 1875, inteacesta e-poca «au scris baietii» de zor, pe brand, cu cotu,

ca'nteun fel de friguri enciclopedice, fail semen inistoria literaturelor incepetóre.

Minunate vremuri ! Nu se'ndoiati de nirnic : totulera cu putinta la Dumnedeu si la Tera-Românesca.

Filosof adi, luandu-me la tranta cu a patra ra-decinii a ratiunei suficiente, cum s'ar dice, deveniammane un emerit agrimensor ; tot ell, dupa ua ba-lada sea un inceput de epopeia pe cari le instru-

(r

259

nam sera la lumina unei luminäri de sett din candIn cand vivificata prin opera/iunea delicata a muca-rilor, a doua di de dirninéla respundeam intr'un

.diar politic unui adversar incapétinat asupra unei

.cestiuni financiare ; plecam dupa 1)114 la Camera'.

uncle interpelam pe unul sea pe doui rnini§tri in

.«chestia» monastirilor inchinate, iér séra, discutamcu comisiunea tecnica a ministeriului lucrarilor

podurile de facut pe Prahova sea §oselele dela Campina la Predeal.

Le faceam ore pe tote a§a curn se cade se fi aacute, sal nu le faceam de cat pe jumetate, pe

sfert, inteua optime ? acésta era ua alta tréba.

.Principalul era atunci se aibi aerul ca le faci,,

.atata tot I Timpului viitor avea at& sarcina

.d'a spune curn i ce le faceai.Credinta ense a acestei minunate generatiuni,

..credinta mai mare, nu de cat bobul de mu§tar, ci.de cat mérul cel crelesc, ii sustinea neclintiti i neo-bositi intr'acésta munca uriase, der in care, la urmaurmelor, vedem adi ca cei mai multi bateat aga inpina i faceatt stelelor cu ochiul... nu 'n poesia,. ciTh prosa.

Sunt in literatura genuri cari, Lira traditiune

:§i, deci, fara timp, nu nasc, nu pot nasce séiA, décaprinteua cultura artificiala §i prin nazuinte disperTate, reuFsci a le da fiina, indata ce es la lumina

pa-

bike

WI

260

clilei,. ele palesc, se'nclina si cad, intocmai ca acelebiete plante exotice, aduse cine scie de undeclirna pentru ele ornoritóre.

De aceste consideratiuni, de asemenea piedici nuse poticniati nici ua data protagonistii, ba chiar sidevteragonistii, ba penê si tritagonistii epocei eroicea literaturei nóstre. EI dart 'nainte, unde vaiesa !

Scrieti, biieti esclama Eliade irnboldindu-i prinpropriu-I exemplu; së scriern mere0 ! o fi çtis Assathe

care fadea la Iasi tot ce planuia i facea Eliade laBucuresci. Si scriati «Meta» fad satiti si de totefelurile.

Dupa uà elementarl pregatire prin scólele primareprin cate-va clase gimnasiale esiati in lurne. In-

teligenti, entusiasti, rivnitori la nebunia de-a facemult, cat mai mult posibil pentru patria si'naltareaei sus, cat mai sus posibil, ei vedeati indata cá ne-numerat de multe lucruri i cunoscinte le lipsesc.Cu nä vointa de fer se injugau atunci singuri lamunci fàrá preget, si'ncepeau fara discernémênt sifárä pregatiri nesce citiri fenomenale Ca varietateca rnateria. Citeati tot ce le cadea'n mana.

Cei mai multi din luptatorii i scriitorii dintea-céstä fericita i entusiasta epoca a Renascerei nóstreerati ca acel ()liter roman .din Scrisorile d-lui Ion

Ghika, ofiter pe care Saint-Marc Girardin, celebrul.

!

intent

iei st

si

20

profesor de la Sorbonna, 11 ntalnesce intr'un punctin Romania, §i. care vorbesce publicistului de uàrnultime de lucruri interesante.

Si de unde le scii tote acestea, Domnule ? l'in-tréba cu mirare Saint-Marc Girardin.

Le-arn invetat singur, Domnule, respunde ofi-ierul roman.

Invétati tot singuri i scriitorii, poeii, istoricileconomi§tii din Principatele române, Se scie nea-junsurile §i ciudateniele autodidacticismului.

Cati di nteace§ti autodidacti nu au dat de §ugu-bina mai tarcliU, cand satul n'a mai fost fara caini,

and controlul incepu i cand aliii, mai tineri, in-torcen du-se de la «carte inalta»;cu rost «procitita»pe la §coll straine, se'ncumetara a le spune cu de-

osibit respect §i cu fiéscii mesura ca nu e a§a, case'n.séhi, ca sunk departe de ceia-ce se cere in sci-inta, in poesia, in literatura se fia, cand vrei cu ade-verat se fia.

Unii dintre bëtrânii notri, ca dirjul Royer-Col-lard in Francia, care de la ua versta ciicea tinerilorce veniaU se-1 presinte lucrari noul : ye multumesc,

Domnilor, dér eu nu mai citesc, ci recitesc,' unii,clic, nu voiri sC asculte, nu de sfaturile, ci de no,uele lumini pe cari Sciinta, adeverata Sciinta le pu-nea inainte prin gura tinerilor. Dirjii betrâni

ceau remanem intr'ale nóstre ; aa ne-am pomenit ;,di-

262

ast-fel am lucrat, §i ne-a fost bine ; nu ne marschimbam Ia vrerne de barânete. Urrna lege, ti-nere, urma alege. Crede-ne pe nol, §i infréna-11

firea. Urma alege !PuIin va alege urma din lucrarile acelora cari nu

void, sè mérga cu vrernea, se se preschirnbe dupacerintele ineluctabile ale Progresului §i se se desbare

cat mai inult in sciinta de entusiasm, in poesiá de-prosaism, in istoria de combinatiuni §i potriveli fan-tasiste, in literaturi de comune banalitati.

din contra, ascultand de cuvintul din Evan--gelia rnersera impreuna cu carul lumei, ti recu-noscura neajunsurile, i§i cornpletara chiar la vreme-de baranele ceia-ce puteaii completa si, urand cuparintésca iubire tinerilor sé le ajute Dumnecleir §iSciiima se fad. §i mai bine, conveniaii Era greutateca lor multe le-a lipsit §i ca multe gre§it, §i pe dos,,§i pe jurnétate aü véclut, ineles i scris.

Din randul acestor dtn urma §i printre cei d'an-taiii este a se numéra §i George Sion.

Nascut la 1822 Maia 22, in satul Hir,ov a (Vas-luia) dinteul familia, clice-se, tatarésca, GeorgeSion a facut studie u§óre de tot §i'n liana la vér-sta de 18 ani, a intrat ca functionar prin tribuna-lele Moldovei.

In Suveniri Contimporane el povestesce in prosacurgetóre i adese-ori forte frumósa ua multime de

263

episode ale acestel parti a vietei séle de tener,tOte interesante pentru zugravirea unei stall socialenernesurat de curiósa, de vreme ce intr'ensa sebateati de zor in capete vr'o trei sea patru feluride civilisatiuni : grecésca, nemtésca, rusésca §i fran-tuzesca.

Fiind functionar, Sion avea timp cu carul se ci-tesca i se complete, atat cat- putea singur, lipsele,enorme ale unei instructiuni alta data facute pesponcia.

Si, nici vorba ! cum era pe atunci, cu cat citea_

cu atat se simtia... o minune ! cu atat se simtia..

poet. A marturisit-o el singur mai tarclia in RevistxCarpatilor, cu uà sinceritate care '1 onori i pe

care a avut-o tóta viéta : credeam ca numerul si-labelor i rima de la sfar§itul versului va sapoesia. Vers i poesia era tot una pentru densul,cum este §i pene astacli pentru multi.

Citind mult §i forte mult §i, deci, «simtindu-sepoet,D Sion scrise pentru prima Ora in Rict pentruminte, inima literatura din Bra5ov ua poesia.Viitorul, in care da cu ceva piper benin, benin, pepe la nasul coasulului rusesc. Efectul fu pentrudensul tot atiit de simtitor ca i simtimentul ce'l a-nimase scriind versurile Viitorului. Perdu functiunea

se facu... firesce, pe acele timpuri, se facu aren-da§i. Era cam pe la 1847.

dica.

ci

§i

1

26i

«Pustiul de 48» cum clicea un biet unchiti alridica pe Sion de la córnele plugului L.

tot firesce, l'arunca in slavile politicei. Dér MihaiSturdzagãi cu cafe se'l invite si pe el, ca pe a-taiia al/h., se mal iea aer i printr'alte afara

de Moldova, pe cuvint póte ca asemenea oportunecal6toril r6coresc i instruiesc pe tineri.

Sion pleca in Bucovina si prin Ardél, i trai peacolo intre anii 1849 si 1856. Nu atat in Suveni-rile Contimporane cat in arnintirile publicate aniltrecull in Revista Literard, si ele forte intere-sante si scrise intr'un stil usor si natural, Sion

vorbesce- de pritnirea fratésca ce intempina pretu-tindeni la fratii nostri din Bucovina si Transilvania.

Se'ntórse la Iasi in timpul lui Grigore Ghikaocupa functiunea de arhivar al Statului. Trecu apoiin Muntenia unde continua a ocupa diferite func-Iiuni si a scrie intr'una Traduse din grecescedin françuzesce, compuse opere drarnatice, fact' ver-suri, scrise pe la ciiare, redacta reviste literare, fu

Istoria, trad. dupa fratil Tunusli; Istoria Roma-lillcr de Dionisie Fotino ; Orayü de Corneille, trad. in

versurT; Athatia de Racine. trad. in versuri; .Pedro,de Racine, trad. in versurT; IIIisantroptd, de Moliere,trad. in versuri; Drainatice originale;Saveniri Con-tim porane; 101 Fabule; Din poesiele Cd-sari de trulleimire; Revista Carpatitor, articole de(Pare, reviste, brosuri, etc.

si

1).

-men,

fOrt

gi

neehi ;

205

fabulist, vorbi ca conferemiar, pontifica in calitatecle critic, si'n fine se alese membru al Societateiacademice romane i, deci, mai tarclia, remase mem-bru al Academie române.

Afabil, prietenos, fárà pic de dusmania. intr'ensul,Sion, cand l'am cunoscut nol, era un betran fatos

frumos, c'un per alb ca colilia. Semena forte cu-Victor Hugo la chip si'n deosebi la frunte. OriIle due on ii spuneam lucrul acesta, amabilul be-trail nu uita a ne povesti ca, la Geneva, un librarla care intrase se cumpere un volum asupra Elve-IieI, ii servise cu ua graba, cu un respect si cunesce complimente cu códii, care il mirasera adanc.

Dupa ce platii, ne spunea Sion, nu me putui.opri intrebai de pricina atator mariPentru ua genia ca Domnia-ta, Domnule VictorHugo, clise librarul, aceste politee nu vor fi nici ua.data destul de mari. II spusei cine sum, der citearnin ochii lui ca nu credea vorbelor mele. Am plecatlaslindu-1 cu acésta credin0 care, lui, if facea pla-,cere si pe mine me magulia.

Vesel, d'ua fire totcleuna lina i senina, Sion asuferit ua mare durere in viéta sa, i acesta a fostmórtea fiului sea Demir, un tenet- pe care l'am cu-noscut la Paris si care era de-tia. simpatia rara.

Vorbiam adesea cu betranul academic despre

Demir, i lacrimi marl picurati din ochii lui obo-

rsi

si'l politele.

266

sill. Era frumos §i 'nduio§dtor betrAnul in durerea:de tatà

In urma, schimbam vorba §i 'ncepeaa marturisirile.

Nu ca allil, ci din contra, Sion Ii recunoscea tóte-slabiciunile.

Sunt multe lucruri, dicea el, pe cari le-arncunoscut §i'nfeles tâniiii de tot, der despre carrrn'arn incumetat a scrie §i'nainte. Se citesci dedi-catia Influencer, morale') §i s6 vedi acolo cum oinchinam lui Alecsandri «fiului iubit al muselor,«Aristofantelur

De ce Aristofantelta? rne'ntreb §i acum.numal Aristofan nu era Alecsandri, der mai scriamsi Aristofante Ce crecli ca eu n'am recunoscutindatä gre§elile ce Ha§dea mi a aretat in IstoriaCriticd §i'ntealte studie ce le-am facut in traduce-rile frgilor Tunusli i Dionisie Fotino ? Si ea z'arn-besc acum citind multe din cele ror tunuri...Fabule...

Las', Domnule Sion, l'intrerupeam noi, cerviitori vor tine semi de tote. Vor da de-uá parteversurile dupi ce le vor fi studiat cu atentiune cadocurnente ale timpului; vor constata cä prosa ri-mata Mult e dulce frumosd Limba ce vorbinia venit la timp §i a avut rara fericire de a deveni

Comediei intr'un act versuri, Bacuresci, 1869.

Las'cit

adici

!

si

9 ,i'n

267

populara, iér din prosa D-téle vor alege nu putine-buca0 pe cad, impreuna cu multe dintr'ale d-luiIon Ghika, le vor recomanda ca model de stil fa-miliar, simplu, temperat §i totdéuna curat roma-nesc ; fii sigur Ca va fi apretuita limba D-téle fi-résca, vorbitä de tota lumea, fara frase pc piciorónge,fara imponci§aturi latinesci, farä piligaieli franIu-zesci.

Cred §i astacli acela§i lucru despre operile §i ta-lentul lui George Sion, mort in Bucuresci la Oc-tombre 1892.

FINE.

TABLA DE MATERIS

r. Vornicul Alecu Beldirnan2. Doctorul Constantin Caraca§

Pag.

929

3. Constantin Nasturel Herescu 514. Ion Maiorescu 675. Doctorul Obedenaru los6. Dora d'Istria 1377. Julia B. P. Hasdeu 1598. C. A. Rosetti 2159. Ion Brezoianu 241

ro. George Sion 256

-

. .