portofoliu intrebari ps.ec. mai 2016-1-1 1

8/16/2019 Portofoliu Intrebari Ps.ec. Mai 2016-1-1 1

1/10

Psihologie economică

Portofoliul de întrebări pentru examenul final (scris)(25 mai 2016)

1. Care sunt cele trei postulate de bază ale modelului Homo oeconomicus propus degândirea economică neoclasică ? Explicați fiecare postulat în parte.

Se poate aprecia că Homo oeconomicus reprezintă expresia sintetică a ideii generale de comportament alactorului individual rațional, ea avand drept fundament conceptual definitoriu următoarele elemente:

-

în primul rând, supoziția raționalității instrumentale. În virtutea rațiunii cu care este înzestrat, actorulindividual urmărește adecvarea mijloacelor de acțiune de care dispune (resursele econo mice) laatingerea scopurilor pe care le urmărește. Date fiind scopurile sale, el este capabil să -și formuleze preferințele între alternativele care îi stau la dispoziție, e capabil să le compare, să le ierarhizeze și să

selecteze cea mai bună alternativă; -

în al doilea rând, postulatul egoismului rațional. Subiectul economic individual acționează având camotivație propriul interes. El nu este interesat de ceilalți actori cu care eventual interacționează, șiaceasta sub un dublu aspect: mai întâi, nu își propune ca acțiunea lui sa ducă la realizarea ca atare ainteresului propriu al acestora, apoi el nici nu ar avea vreun interes ca să le fie mai rău celorlalți;

-

în al treilea rând, ipoteza completitudinii informației. Actorul economic individual dispune deinformația perfectă, în sensul că are la dispoziție toată informația de care are nevoie: cunoaște toatealternativele relevante, toate informațiile despre alternative (precum și despre consecințele acestora),cunoaște care sunt regulile prin care grupul căruia îi aparține alege și, de asemenea, cunoaște căceilalți actori sunt și ei raționali și că își urmăresc propriul interes, precum și faptul că dețin aceleașiinformații ca și el.

2. Prezentați și argumentați care dintre aceste postulate vi se pare definitoriu pentrumodelul Homo oeconomicus .

In opinia mea, definitoriu pentru modelul Homo oeconomicus este postulatul rationalitatii intrumentale.În virtutea rațiunii cu care este înzestrat, actorul individual urmărește adecvarea mijloacelor de acțiune de care dispune (resursele economice) la atingerea scopurilor pe care le urmărește. Date fiind scopurile sale,el este capabil să-și formuleze preferințele între alternativele care îi stau la dispoziție, e capabil să lecompare, să le ierarhizeze și să selecteze cea mai bună alternative. Homo oeconomicus este considerat "rațional" în sensul că acea bunăstare, așa cum este definită de funcția

de utilitate, este optimizată, date fiind oportunitățile observate. Aceasta înseamnă că individul caută săatingă scopuri foarte specifice și dinainte hotărâte, într -o mare măsură, cu costurile cele mai reduse. Estede notat faptul că acest tip de raționalitate nu spune că scopurile actuale ale individului sunt raționale într -un sens etic, social sau uman mai mare, doar că el încearcă să le atingă la costul minim. Asadar, intr -ooarecare masura, putem aprecia faptul ca rationalitatea economica se afla in stransa legatura cu ipotezaegoismului rational.


2/10

3. Explicati, succint, care sunt nivelurile succesive de întelegere a rationalitățiicomportamentului economic în cadrul modelului Homo oeconomicus .

Nivelele succesive de intelegere pornesc de la acceptiunea generala si ajung pana la definirea

sensului esential.Primul plan, cel mai general - rationalitatea este definita ca o simpla adecvare a mijloacelor lascopuri.Cel de-al doilea nivel, situat puțin mai în profunzime - explica mai in detaliu conținutuladecvării, ca evaluare a eficientei mijloacelor disponibile pentru atingerea scopurilor.. Nivelul al treilea - detaliaza intelesul evaluarii eficacitatii comparate ca fiind actiunea de luare incalcul a costurilor si beneficiilor asociate mijloacelor disponibile pentru atingerea scopurilordorite.Pe cel de-al patrulea nivel de înțelegere - luarea în considerare a costurilor și beneficiilor este

explicitată ca folosire a celor mai costeficiente mijloace pentru atingerea scopurilor.In cadrul ultimului nivel, se detaliază conținutul concret al celor mai cost -eficiente mijloace,aceastea fiind acelea care maximizează beneficiile și minimizează costurile atingerii scopurilor

4. Prin ce se deosebesc de modelul Homo oeconomicus dovezile aduse de studiile deantropologie și sociologie cu privire la natura comportamentului uman?

Există un număr semnificativ de cercetători antropologi (precum M.Sahlins, K.Polanyi,

M.Mauss sau M.Godelier) care au demonstrat că, în societățile tradiționale, alegerile pe careoamenii le fac cu privire la producția și schimbul de mărfuri urmează un anume ”tipar alreciprocității”, care diferă în mod substanțial de ceea ce postulează modelul Homo oeconomicusal teoriei economice neoclasice (antropologii considerând că în aceste societăți funcționează maicurând o economie bazată pe daruri, decât una bazată pe piață).

Tot astfel, sunt o serie de sociologi (printre care pot fi enumerați R.Boudon, J.Coleman,T.Fararo, J.Elster, M.Zafirovski, S.Kanazawa, J.Goldthorpe sau M.Hechter) care se raporteazăcritic la ceea ce ei numesc ”ortodoxia economică”. Pentru ei, comportamentul rațional alagenților umani este departe de a fi în mod invariabil optimizator de profit și utilitate, elneputând fi redus în mod automat la raționalitatea lui Homo oeconomicus. Ca atare, susțin aceștisociologi, comportamentul uman poate fi considerat drept rațional nu numai în funcție deconsiderentele economice, ci și în funcție de cele non-economice. Altfel spus, comportamentuluman poate fi non-rațional în termeni economici, dar rațional în termeni extra-economici (adică,irațional eonomic dar rațional non-economic).


3/10

5. Care este diferența între aserțiunile filonului ”clasic” și cele ale filonului ”modern” dininteriorul știintei economice care invalidează postulatele lui Homo oeconomicus ?

Există însă și o serie de critici severe ale modelului Homo oeconomicus ce vin chiar din

interiorul disciplinei economice. Putem vorbi, în acest sens, despre un filon ”clasic”, dar șidespre unul mult mai recent, ”modern”, al criticilor aduse.

Filonul ”clasic” include economiști cu nume de mare rezonanță (precum T.Veblen, J.M.Keynes,H. Simon, L.von Mises sau Fr.von Hayek), care critică Homo oeconomicus ca actor capabil sădețină o cunoaștere și înțelegere perfecte ale condițiilor macroeconomice și previziuniieconomice atunci când își adoptă deciziile de afaceri. Ei scot în evidență faptul că, în realitate,luarea deciziilor economice se face în condițiile stresului indus de incertitudine și de caracterullimitat, constrâns al raționalității umane (bounded rationality), argumentând imposibilitateaexistenței unei cunoașteri perfecte a circumstanțelor în care are loc activitatea economică,

activitate ce este astfel condamnată în mod implacabil să se deruleze în condiții de risc1.

Pe filiera filonului ”modern”, o serie de studii academice mai recente critică ficțiunearaționalității perfecte ipostaziate de Homo oeconomicus nu atât în virtutea contra-argumentuluiraționalității constrânse – așa cum o fac ”clasicii” -, ci mai ales prin evidenţiereacomportamentului iraţional şi a erorilor repetate de judecată ale actorilor economici. În fapt, prin eforturile unor diferite grupuri de cercetători - economişti behaviorişti, psihologicognitivişti, practicieni psihanalişti şi manageri de portofolii, cu toţii recunoscând faptul căsubiecţii umani ce operează în condiţii de risc nu se comportă întotdeauna raţional -, s-a conturatîn timp un nou domeniu de investigaţie, cunoscut îndeobşte sub denumirea de finanţe

comportamentale (behavioural finance), care încearcă să ofere o mai bună înţelegere şi explicarea felului în care erorile de cunoaştere și stările afective influenţează investitorii şi procesul deluare a deciziilor.

1 Conceptul central al criticii aduse de acești economiști îl reprezintă ”raționalitatea constrânsă” a agențiloreconomici. Propus inițial de Herbert Simon, conceptul argumentează că în procesul de luare a deciziei, raționalitateaindivizilor este limitată de informațiile inevitabil incomplete de care ei dispun, de limitele cognitive intrinseci aleminților lor, precum și de timpul limitat de care ei dispun pentru a lua decizii.


4/10

6. Precizați tipurile de anomalii cognitive identificate de modelul psihologist. Explicați,succint, fiecare tip parte.

Generate de strategiile simplificate ale prelucrării informațiilor

- ancordarea: oamenii, atunci când judecă situațiile cu care se confruntă, pornesc de la un punct dereferință (sau o ancoră) și apoi își ajustează raționamentul. Daca punctual de referinta este bun, atunci se poate ajunge la o eficienta de gandire, dar dacă punctul de referință este arbitrar sau dacă stabilirea luieste distorsionată de un număr de alți factori, atunci judecata va fi negative afectată;

- reprezentativitatea: presupune că probabilitatea unui eveniment viitor este direct legată deasemănareasa cu evenimente trecute, adică e apresupune prezicerea viitorului pornind de la trecut.Asemănările sunt, deseori, superficial și nu se repetă identic întimp;

- dependența de forma de prezentare: forma de prezentare a unei problemeeste ”transparentă”, adicăforma este irelevantă pentru modul în care are loc prelucrarea informațiilor. In viziunea psihologiei

economice, formele de prezentare a diferitelor probleme nu sunt ”transparente”, ci ”opace”, iar formainfluențează procesarea. Un exemplu: iluzia banilor – cazul salariului nominal vs. salariul real;

- accesibilitatea: estimarea frecvenței unei clase de evenimente sau a probabilității producerii unuieveniment prin ușurința cu care subiectul își amintește instanțele sau ocurențele produceriilor. Un idividva lua o decizie pe baza informațiilor pe care le știe la momentul prezent, decât să consume timp cercetând și analizând un trecut.

Generate de limitarea învățării prin procese de automistificare:

-

Optimismul exagerat: tendința sistematică a subiectului economic de a fi prea optimist în legăturăcu acțiunile planificate;

-

Supraincrederea: oamenii sunt excesiv de încrezători în propriile abilităţi; - Anomalia confirmarii: constă în tendința de a căuta informații sau de a interpreta informațiile în așa

fel încât să confirme propriile preconcepții;-

Anomalia evaluarii retrospective: anomalia evaluării retrospective (rosy retrospection – lb. engl.)reflect tendința de a evalua evenimentele trecute într-un mod mai favorabil decât au fost evaluatecând evenimentele au avut loc;

-

Anomalia lipsei de previziune: înclinația de a considera predictibile evenimentele trecute care, ladata producerii lor, nu erau predictibile;

-

Anomalia iluziei controlului: anomalia iluziei controlului (illusion of control – lb.e ngl.), constă întendința de a crede că se pot controla rezultate care de fapt nu pot fi controlate;

-

Anomalia conservatorismului: tendința de a ignora consecințele unor noi dovezi.

Generate de predispozițiile emoționale: decizia de investire se desfășoară de-a lungul unei perioade detimp în care investitorii trec printr-o serie de stări sufletești și trăiesc diferite sentimente pemăsură ce eianalizează.


5/10

7. Explicați conținutul ”liniei temporale emoționale” dezvoltată de Lola Lopez.

Lola Lopes, urmând liniile de analiză deschise de Hersh Shefrin, trasează chiar o imaginară linietemporală emoțională (emotional time line), pe care scurgerea timpului are loc de la stânga spre

dreapta. Deciziile de investire se concentrează în partea stângă, în timp ce rezultatele obiectivelorurmărite sunt amplasate în partea dreaptă. Investitorii se confruntă cu numeroase sentimente de -alungul liniei temporale, deoarece iau decizii în partea stângă, așteaptă în zona de mijloc și aflărezultatele obținute în partea dreaptă. Speranța (partea stângă) și teama (partea dreaptă) suntastfel polii opuși ai liniei temporale, iar sentimentele ”pozitive” sunt imaginate a fi amplasatedeasupra liniei, în timp ce cele ”negative” sub această linie. Deasupra liniei temporale (înregistrul sentimentelor ”pozitive”), pe măsură ce timpul se scurge de la stânga spre dreapta,speranța se transformă în presimțire, pentru ca apoi să se metamorfozeze în mândrie. Sub linie(în registrul sentimentelor ”negative”), teama se transformă în nerăbdare, pentru ca apoi să se

metamorfozeze în regret.Pe acest registru analitic, Lopes argumentează că sentimentele de speranță și de teamăafectează modalitatea în care investitorii evaluează alternativele ce le au. Teama îi determină peinvestitori ”să se uite” de jos în sus și să se întrebe : cât de rău pot să evolueze lucrurile ?Speranța îi determină să privească alternativele sus în jos și să se întrebe : cât de bine poate fi ?În terminologia lui Lopes, perspectiva de jos în sus scoa te în evidență necesitatea de securitate,în timp ce perspectiva de sus în jos scoate în evidență dorința de potențial. Lopes susține căacești doi poli ai stărilor emoționale sunt prezenți la toți investitorii, dar în ”proporții” relative cediferă de la om la om.

8. Explicați aserțiunea fundamentală a economiștilor libertarieni cu privire lacomportamentul economic.Pe acest fundal, aserțiunea fundamentală pe care o susțin economiștii libertarieni poate fisintetizată astfel: într -o economie liberă, orientarea activităților antreprenoriale - către acele liniide producție care pot satisface dorințele consumatorilor în maniera cea mai adecvată și mai puțincostisitoare - este determinată de configurația, stabilită prin pieței, a prețurilor, salariilor și ratelordobânzii.Astfel că elementele luate în calcul de omul de afaceri rațional, atunci când își planificăactivitatea viitoare, sunt tocmai prețurile factorilor materiali de producție, ratele salariilor și aledobânzii, pe de o parte, și prețurile anticipate ale bunurilor de consum, pe de altă parte.Bizuindu-se pe rezultatul acestor calcule, omul de afaceri stabilește dacă un proiect sau altul estesau nu rentabil. În cazul când un anumit proiect se dovedește neprofitabil în urma examinării salede către antreprenori, aceasta constituie o dovadă că, în condițiile existente, consumatorii preferăexecutarea altor proiecte.


6/10

În condițiile pieței libere, economiștii libertarieni susțin că, raționalitatea comportamentuluieconomic este legată nemijlocit de modul în care întreprinzătorii identifică și satisfac cerințeleconsumatorilor. Întreprinzătorii ce iau decizii de alocare raționale (într -un sens mai lax, corecte) – adică, sunt capabili să identifice corespunzător și să satisfacă eficient aceste cerințe -, obțin o performanță economică ridicată. În timp ce întreprinzătorii ce comit erori alocaționale (se

comportă ”irațional”), performează prost.

9. Care este, în interpretarea libertarienilor, diferența între raționalitatea economicăîncondițiile pieței libere și cea în condițiile pieței distorsionate de intervențiaguvernamentală?

Teoria economică neoclasică vorbește despre raționalitatea perfectă a operatorului economic,

întrucât acesta este capabil ca, în condițiile unei postulate completitudini a informațiilor de careel dispune, să-și maximizeze interesul propriu, luând întotdeauna, în toate circumstanțelefactuale, cea mai buna decizie posibilă.

Pe de altă parte, economia comportamental-experimentală susține că, în condițiile falsitățiisupoziției completitudinii informațiilor, ale limitelor cognitive ale minții umane în prelucrareacorectă a datelor de care agentul economic dispune, precum și ale presiunii de timp sub care seiau deciziile economice, operatorii de pe piață sunt constrânși să acționeze în virtutea uneiraționalități limitate, concretizată prin producerea, în mod sistematic și relevant, a unor eroridecizionale.

Economiștii libertarieni sustin ca în condițiile pieței libere, raționalitatea comportamentuluieconomic este legată nemijlocit de modul în care întreprinzătorii identifică și satisfac cerințeleconsumator ilor. Întreprinzătorii ce iau decizii de alocare raționale (într -un sens mai lax, corecte) – adică, sunt capabili să identifice corespunzător și să satisfacă eficient aceste cerințe -, obțin o performanță economică ridicată. În timp ce întreprinzătorii ce comit erori alocaționale (secomportă ”irațional”), performează prost.

Putem spune că, în accepțiunea libertarienilor, piața liberă găzduiește și facilitează o raționalitateeconomică naturală, în timp ce piața obstrucționată guvernamental stimulează și întreține o

raționalitate economică pervertită.


7/10

10. Explicati care sunt elementele ce fac distincția dintre anomaliile cognitive prinsimplificări euristice și celelalte forme de distorsiuni (culturale sau patologice).

Deși interacționează permanent cu predispozițiile emoționale care induc anumite raționamente,anomaliile cognitive prin simplificări euristice, spre deosebire de celelalte forme de distorsiuni,

rezultă mai ales din procedurile mentale subconștiente ale procesării informațiilor. De aceea,aceste anomalii sunt erori mentale persistente și predictibile.Sursa acestor erori o reprezintă situațiile în care noi, ca si actori economici ne confruntam custructuri complexe, cu ținte și obiective de atins ce depășesc sistemul nostru perceptiv. În acestecondiții, trebuie să ne adaptam printr-o operație de transfer din zona concretului (situată încâmpul nostru perceptibil) în zona simbolului (care, prin operațiunea de abstractizare, substituie”realul”, permițând construirea unor concepte situate dincolo de realul perceptiv). Iar, în cursulacestui proces de adaptare, pot apare erorile cognitive. De aceea, pe lângă faptul că sunt persistente și predictibile, anomaliile cognitive prin simplificări euristice pot totodată

contracarate și neutralizate, deci controlate.

11. Enumerați principalele caracteristici ale anomaliilor cognitive prin simplificărieuristice.

Reprezinta eroari mentaleSunt persistente si predictibilePot fi contracarate si neutralizate, deci controlate

In primul rand anomaliile cognitive prin simplificari euristice rezulta mai ales din

procedurile mentale subconștiente le procesării informațiilor. De aceea, aceste anomalii sunterori mentale persistente și predictibile.

Sursa acestor erori o reprezintă situațiile în care actorul economic este confruntat custructuri complexe, cu ținte și obiective de atins ce depășesc sistemul lui perceptiv. În acestecondiții, el trebuie să se adapteze printr-o operație de transfer din zona concretului (situată încâmpul său perceptibil) în zona simbolului (care, prin operațiunea de abstractizare, substituie”realul”, permițând construirea unor concepte situate dincolo de realul perceptiv). Iar, în cursulacestui proces de adaptare, pot a pare erorile cognitive. De aceea, pe lângă faptul că sunt persistente și predictibile, anomaliile cognitive prin simplificări euristice pot totodată fi–

argumentează psihoeconomiștii – contracarate și neutralizate, deci controlate.


8/10

12. Care sunt riscurile asociate anomaliei cognitive denumită Reprezentativitatea ?

Reprezentativitatea presupune că probabilitatea unui eveniment viitor este direct legată deasemănarea sa cu evenimente trecute, adică ea presupune prezicerea viitorului pornind de la

trecut.Riscuri:

- asemănările sunt, deseori, superficiale și nu se repetă identic în timp. A presupune – susțin psihoeconomiștii – că nu va ploua mâine deoarece nu a plouat nici săptămâna trecută esteo modalitate sigură de a te uda până la piele. Tot astfel, a presupune că prețul în creștere al unuititlu financiar (o acțiune, să zicem) nu va scădea deoarece nu a scăzut săptămâna trecută este – susțin aceiași psihoeconomiști – o altă modalitate de ”a te uda până la piele”;

- asemănările pot fi semnificative, dar pe termen scurt. Aceasta poate conduce laincluderea eronată a tendințelor pe termen scurt în cicluri ce vizează termene lungi. Caexemplificare este adus cazul ”acțiunilor fierbinți”, care pot fi ”fierbinți”, dar nu și profitabile;

- anomalia erorii jucătorului de jocuri de noroc (gambler’s fallacy- lb.engl.) : ea constă întendința de a crede că probabilitățile viitoare sunt modificate de evenimente trecute (când înrealitate ele sunt neschimbate) și rezultă din conceptualizarea eronată a distribuției normale de probabilități;

- dependența de forma de prezentare (frame dependence/framing - lb.engl.). Acastăanomalie are legătură cu impactul structurii prezentării asupra procesării informației și constă întragerea unor concluzii diferite pe baza modului în care datele sunt prezentate, ca pierderi saucâștiguri.

13. În legătură cu anomaliile cognitive ce țin de limitarea învățării prin procese deautomistificare, precizați care este componenta «tandemului central» de anomalii și cea a«constelației de anomalii secundare corelate»

Prima, ca importanță, între anomaliile din tandemul central este optimismul exagerat şiconstă în tendința sistematică a subiectului economic de a fi prea optimist în legătură cu acțiunile planificate; spre exemplu, el apr eciază în mod frecvent că sarcinile asumate vor fi îndeplinitemult mai devreme decât se întâmplă de fapt. Mai mult, majoritatea oamenilor au o părere preaoptimistă și nejustificat de bună despre abilitățile și perspectivele lor. De obicei, mai mult de

90% dintre subiecții investigați consideră că sunt peste medie în multe domenii, printre carecalităţile lor fizico-atletice, capacitatea de a conduce sau aceea de a întreţine bune relaţii cusemenii, ori simțul umorului.

Anomali a supraîncrederi i se referă la faptul că, în general, oamenii sunt excesiv deîncrezători în propriile abilităţi, iar investitorii şi analiştii financiari sunt în mod particularsupraîncrezători în domenii în care au doar o anumită cunoaştere. Totuşi, analizele arată că,


9/10

frecvent, între creşterea gradului de încredere în propriile calităţi şi creşterea succesului întranzacţii nu există o corelaţie.

Anomaliile secundare corelate sunt o constelație de factori cauzali ce contribuie laconstituirea comportamentului de automistificare, ilustrat prin ceea ce se poate numi anomalia-

tandem a optimismului exagerat alimentat de supraîncredere. Succint prezentată, acestăconstelație arată astfel : anomalia confirmării constă în tendința de a căuta informații sau de a interpretainformațiile în așa fel încât să confirme propriile preconcepții:

anomalia evaluării retrospective reflectă tendința de a evalua evenimentele trecute într -un mod mai favorabil decât au fost evaluate când evenimentele au avut loc; anomalia lipsei de previziune este reprezentată de înclinația de a considera predictibileevenimentele trecute care, la data producerii lor, nu erau predictibile;

anomalia iluziei controlului constă în tendința de a crede că se pot controla, sau cel

puțin influența, rezultate care de fapt nu pot fi controlate și nici influențate; anomalia conservatorismului reflectă tendința de a ignora consecințele unor noi dovezi.

14. Expuneți principalele aserțiuni formulate de Meir Statman în a sa «Teorie a regretului»Meir Statman propune o “teorie a regretului”, prin care evidenţiază factori ce țin de starea

emoțională ce antrenează erori cognitive și determină un comportament mai curând iraţional al

subiecţilor umani pe pieţele financiare. Astfel, în condiţiile în care oamenii tind să se manifeste

prin sentimente de regret şi supărare după comiterea unei erori de judecată, s-a putut constata

că investitorii care îşi pun problema de a vinde un titlu financiar pe care îl deţin sunt de obicei

afectaţi din punct de vedere emoţional de faptul că titlul respectiv a fost cumpărat la un preţ

mai mare sau mai mic decât preţul curent de piaţă. Teoria regretului sugerează că investitorii

evită să vândă titlurile al căror preţ a scăzut pentru a evita astfel durerea şi regretul pentru

investiţia proastă făcută; stinghereala şi jena asociată raportării pierderilor înregistrate pot, de

asemenea, contribui la tendinţa de a nu mai vinde investiţiile perdante.

15. Care este caracteristica comportamentală ce definește aversiunea față de pierdere ? Aversiunea fata de pierdere este un concept psihologic important, o eroare de tip emoţional, care

primeste o atenţie sporita in analiza economica. Subiecţii individuali sunt mult mai nefericiţi în faţa perspectivei unei pierderi decât ar fi fericiţiîn cazul perspectivei unui câştig echivalent.În cercetările “părinţilor fondatori”, Kahneman și Tversky, a fost evidenţiat faptul că, în modtipic, investitorii consideră pierderea unui dolar de două ori mai dureroasă decât plăcerearesimţită la câştigarea unui dolar.


10/10

Cercetătorii comportamentalişti din finanţele moderne au mai evidenţiat şi faptul că oamenii suntdispuşi să-şi asume riscuri mai curând pentru evitarea pierderilor, decât pentru realizarea decâştiguri; astfel, confruntaţi cu posibilitatea obţinerii unui câştig sigur, majoritatea investitorilormanifestă aversiune faţă de risc, dar, dacă sunt în faţa eventualităţii înregistrării unei pierderisigure, ei devin dispuşi să-şi asume riscul (sau, mai riguros spus, manifestă o mai slabă aversiune

faţă de risc).

portofoliu intrebari ps.ec. mai 2016-1-1 1

Documents