pop delia florina,activitate fizica adptata persoanelor cu nevoi speciale

8/8/2019 Pop Delia Florina,Activitate Fizica Adptata Persoanelor Cu Nevoi Speciale

http://slidepdf.com/reader/full/pop-delia-florinaactivitate-fizica-adptata-persoanelor-cu-nevoi-speciale 1/10

Universitate Babes-Bolyai Cluj-Napoca

Facultea de Educatie fizica si sport

Mastert-Kinetoterapia in afectiunile aparatului locomotor

Masterat-Kinetoterapia in afectiunile apartului locomotor

ANUL UNIVERSITAR 2009-2010

ACTIVITATEA FIZICA ADAPTATA

PERSOANELOR CU NEVOI

SPECIALE

Sectia : Kinetoterapie

NUME Pop

PRENUME Delia Florina

MASTERAT KAALANUL II

SEMESTRUL IV

LOCALITATEA Cluj Napoca

1






Motto: "Existenta noastra este miscarea, repausul reprezinta moartea."

Blaise Pascal

In fiecare zi, tot mai multe persoane sunt constranse sa ramana in scaunul cu rotile

din cauze de cele mai multe ori traumatice. La inceput viata pare ca s-a terminat dar mai

apoi, dorinta de a merge mai departe si puternicul instinct de autoconservare ii

impulsioneaza pe cei cu handicap sa ofere o mai mare atentie aspectului lor fizic plecand

de cele mai multe ori de la lucruri simple. Unul dintre elementele antrenante in aceste

cazuri ar putea fi activitatea fizica si in mod special lucrul cu greutatile.

Istoria competitiilor pentru atletii cu handicap incepe inca din 1948. In acest an,

in Stoke Mandeville, in Anglia, se desfasoara primele competitii sportive pentru atletii cu

handicap, in aceeasi zi in care s-a desfasurat si ceremonia de deschidere a Jocurilor

Olimpice care a avut loc in acel an la Londra.

Lumea sportului pentru cei cu handicap ii este consacrata lui Sir Ludwig

Guttman, neurochirurg englez care in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, pe langa

activitatea de ingrijire a ranitilor, a inceput sa puna pe acestia la intrecere prin diferite

modalitati, cu scopul de a le intari constitutia fizica, dar mai ales pentru a le antrena

starea de spirit.

Patru ani mai tarziu, o alta competitie pentru atletii cu handicap este organizata

in Olanda, competitie care a stat la originea miscarii Paraolimpice.

De atunci, manifestari de asemenea gen au luat amploare tot mai des, referindu-se

fie la numarul de participanti fie la desciplinele practicate. Atletii paraolimpici au inceput

sa se bucure de o consideratie si de o credibilitate diferita in raport cu trecutul.

La inceput publicul i-a primit cu sentimente de compasiune, dar imediat lucrurile

au luat un curs nou. Atletii cu dizabilitati au inceput sa transmita emotii adevarate care tin

de suspansul competitiei si de placerea divertismentului.

Dupa un moment de ezitare, chiar si sponsorii au inceput sa priveasca cu o mai

mare atentie lumea competitiei persoanelor cu handicap. In cele din urma, competitiile

Paraolimpice au inceput sa fie considerate a fi in egala masura asemenea celor Olimpice.

2






Astazi, atletii cu dizabilitati vin apreciati in primul rand pentru calitatile lor

atletice si de abia in plan secund pentru ca sunt indivizi cu handicap, insa doar in sensul

strict al termenului.

In teorie - persoane poate putin mai ghinioniste sub aspect fizic dar fara indoiala

un exemplu de forta, tenacitate si determinare, in practica - o sinteza a tot ceea ce trebuie

sa ne invete sportul inainte de a fi o simpla competitie sportiva in care se masoara

abilitatile personale din diferite discipline.

Una dintre ultimile figuri ale acestui fenomen este Oscar Pistorius, sud-african de

nationalitate si detinator al recordului in lume pentru cei cu handicap pe 100, 200 si 400

de metri. Pe cand avea mai putin de un an, lui Oscar i s-au amputat ambele picioare din

cauza unei malformatii congenitale, fiind nascut fara oasele gambei.

Cand vorbeste despre el insusi, Oscar nu se defineste ca fiind o persoana cu

handicap, ci o persoana fara picioare. Astazi, obiectivul sau este sa alerge impreuna cu

cei normali din punct de vedere fizic.

Cand se sufera de oarecare dizabilitate fizica, unul dintre aspectele negative este

debutul bolii, secundar handicapului, si anume depresia psihica care lasa subiectul total

astenic, demotivat si lipsit de vointa.

Din aceasta cauza, activitatea fizica indeplineste un rol fundamental in vindecarea

si ingrijirea persoanei, permitand recastigarea increderii in sine insusi si reincadrarea in

mediul social comunitar.

Bineinteles, in acest scop este nevoie de un mediu adecvat, un ambient favorabil

care sa ofere stimuli si adevarata motivatie pentru recuperare.

Multumita programelor si tehnicilor de antrenament speciale, persoana cu

dizabilitati poate sa-si recastige propria viata prin intermediul antrenamentului dur cu

greutati. Obiectivul este accentuarea potentialului ramas, dezvoltand spre exemplu

musculatura bratelor si a trunchiului, pentru a obtine rezultate superioare celor oferite de

fizioterapia regulata.

3






Pe langa sporturile clasice precum inotul, alergatul, tragerea cu arcul, este

acceptat si chiar indicat lucrul in sala de forta pentru imbunatatirea conditiei fizice si

psihice generale.Pentru practica culturismului este nevoie de tenacitate, perseverenta si rabdare,

toate aceste calitati pe care o persoana cu handicap trebuie sa le potenteze pentru a putea

infrunta incercarile permanente pe care viata i le va oferi.

Activitatea desfasurata in sala, se adreseaza tuturor acelor persoane care nu-si

doresc neaparat participarea la concursuri sau manifestari sportive ci acelora care vor sa

practice un sport care sa-i ajute intr-un mod fizic sau psihic.

Cand se vorbeste despre persoane cu handicap se face referire la toate

categoriile, incluzand si pe nevazatori.

Activitatea in sala de sport are urmatoarele obiective:

� Remotivarea persoanei, ajutand-o sub aspect psihologic, cu rol de reintegrare sociala

� Intarirea musculaturii, permitant, sub aspect fizic, un control mai intens si o imagine

de sine mai bine structurata

Pentru solutionarea primei probleme se poate demonstra utila formarea de

grupuri sub supraveghere specializata, in cadrul caruia se va discuta si examina drama,

evitand astfel claustrarea ei.

In ceea ce priveste al doilea obiectiv, se va incerca antrenarea musculaturii reziduale

pentru a completa recuperarea psiho-fizica.

Programul de antrenament fizic are drept scop intarirea musculaturii si se va

concretiza prin:

� Cresterea si imbunatatirea fortei fizice

� Optimizarea coordonarii miscarilor

� Optimizarea capacitatii motorii si senzoriale

� Optimizarea capacitatii respiratorii si cresterea capacitatii de rezistenta la efort

Inainte de a se incepe lucrul, se va tine cont de tipul si nivelul de dizabilitate si se

va planifica programul de antrenament in baza posibilitatilor individuale.

4






Este de asteptat ca unele exercitii sa nu poata a fi practicate iar altele de

asemenea, vor putea fi efectuate intr-o maniera mai buna.

Persoanele in scaun cu rotile nu vor putea cu siguranta sa execute genuflexiuni cu

bara la piept sau indreptari cu haltera, insa pentru a compensa efectul metabolic oferit de

aceste 2 exercitii, se pot face tractiuni la bara fixa sau tractiuni la scripete in toate

variantele posibile (priza pronatie, priza supinatie sau paralela).

Alegerea va tine cont doar de tipul de handicap. Indivizii cu amputatii ale

membrelor inferioare vor putea efectua exercitiul fie la bara fie la scripete, cat pentru

persoanele afectate de paralizia sirei spinarii va fi mai simplu initierea cu scipetele si de

abia apoi, in baza cazului specific, se poate incerca la bara.

Genuflexiunile si indreptarile cu haltera nu sunt exercitii miraculoase insa sunt

cele mai bune miscari care pe langa faptul ca antreneaza muschii coapselor si ai spatelui,

declanseaza un extraordinar efect metabolic realizand astfel o adevarata crestere generala

asupra intregului corp. Acest lucru se intampla deoarece coapsele sunt muschii cei mai

voluminosi ai corpului iar in ordine descrescatoare in ceea ce priveste marimea, este

spatele ( 2/3 din greutatea corporala este distribuita pe coapse si spate).

In cazul persoanelor care nu se pot folosi de picioare, posteriorul este partea

corpului cu cea mai mare musculatura.

In caz de imobilitate, capacitatea respiratorie este adeseori compromisa. Astfel,

pentru a creste capacitatea respiratorie se poate practica impins cu gantere sau la aparat

cu bala culisanta, din culcat.

Activitatile aerobe sunt mult mai dificil de executat. Din aceasta cauza, exercitii

precum impinsul devin si mai importante, atata timp cat realizeaza o stimulare generala

buna asupra trunchiului si simultan extind cutia toracica.

Pentru nevazatori, situatia este cu siguranta mult mai simpla. O data familiarizat

cu mediul de lucru, acestia au liber la efectuarea tuturor exercitiilor, atata timp cat

indeplinesc cerinta de mentinere a conditiei de echilibru fizic, fundamental pentru

siguranta tuturor miscarilor din picioare.

5






In locul genuflexiunilor cu bara se va prefera antrenamentul la presa pentru

picioare, precum si impins de la ceafa cu bara, ramat din aplecat cu bara sau ramat din

aplecat cu bara T.Pentru nevazatori, culturismul este poate una dintre activitatile fizice cele mai

simple de practicat sub aspect practic. Chiar daca culturismul se prezinta sub forma unui

sport individual, in cazul nevazatorilor este chiar indicata alegerea unui coleg de

antrenament. Acest lucru va garanta pe langa impulsul motivatiei si o mai mare siguranta

in timpul antrenamentului.

Inainte de a incepe activitatea cu greutatile, va fi necesara efectuarea unor

examene clinice precum:

� Examen medical, inclusiv istoricul medical, masuratori antropometrice

la care se adauga, in cazul nevazatorilor, un examen oftalmologic special

� Electrocardiograma efectuata in repaus, dar si test de efort

� Examenul de urina, care la persoanele cu leziuni la maduva spinarii

(cum ar fi tetraplegia, paraplegia) trebuie completat cu mai multe teste specifice,

de tipul azotemiei, creatinemiei

Primul avantaj in ceea ce priveste activitatea fizica este ca aceasta nu face rau.

Toate activitatile care se desfasoara la sala trebuie sa plece de la acest principiu, atingerea

rezultatelor fiind subordonata acestui principiu.

In cazuri particulare, precum acelea ale unor dizabilitati fizice puternice, va fi

necesara o legatura stransa intre instructor si medicul ingrijitor.

Alt moment important va fi senzatia post-antrenament care alerteaza individul.

Un antrenament efectuat corect nu trebuie sa fie finalizat niciodata cu dureri ci doar cu o

lejera oboseala legata de cumulul de toxine si produse reziduale de dupa activitatea fizica

inregistrata. Durata lor poate varia de la cateva ore la cateva zile.

Precautia si intuitia sunt elemente esentiale pentru un antrenament in siguranta.

Pe langa lucrul desfasurat in sala cu greutati, va fi util a se rezerva cateva ore

activitatilor de grup, precum Pilates sau Yoga deoarece astfel de activitati prevad o

puternica componenta psihologica. Muschii se misca pentru a da substanta exercitiilor

6






insa doar in cazul in care este atins un nivel inalt de concentrare. De cele mai multe ori,

subiectii nevazatori sunt mai predispusi la acest tip de lucru deoarece reusesc sa mentina

un nivel de concentrare mult mai inalt pe parcursul lectiei, exercitiile Pilates venind in primul rand vizualizate si in cele din urma executate.

Antrenament program de baza pentru nevazatori :

• Bicicleta, 10 minute de incalzire

• Presa pentru picioare, 2 serii a cate 15 repetari, pauza 120 sec

• Tractiuni la scripete, 2 serii a cate 10 repetari, pauza 90

• Impins de la piept, 2 serii a cate 10 repetari , pauza 90

•

Impins cu gantere din sezand, 2 serii a cate 10 repetari, pauza 60• Extensia bratelor la scripete, 2 serii a cate 10 repetari, pauza 60

• Crunch, 3 serii a cate 15 repetari, pauza 60

• Bicicleta, 8 minute de relaxare

Antrenament program de baza pentru persoanele cu probleme de deplasare :

• Exercitii obisnuite de miscare pentru membrele superioare, 5 minute

de incalzire

• Tractiuni la scripete sau la bara, 3 serii a cate 15 repetari, pauza 90,

variind priza la fiecare sesiune

• Impins de la umeri cu gantere sau la aparat din asezat, 2 serii a cate 10

repetari, pauza 90 - un exercitiu extraordinar pentru cutia toracica si

pentru cresterea capacitatii respiratorii

• Intindere la cablu din sezand, 3 serii a cate 10 repetari, pauza 90

• Flexii usoare cu ganterele din asezat, 2 serii a cate 8 repetari, pauza 90

• Impins de la piept/umeri/ceafa la bara din asezat, 2 serii a cate 8

repetari, pauza 60

• Impins frantuzesc cu ganterele, 2 serii a cate 8 repetari, pauza 60

• Crunch la cabluri din asezat, 3 serii a cate 15 repetari, pauza 60

• Stretching si exercitii obisnuite de mobilitate, 8 minute de relaxare

7






Educaţia fizică îşi dovedeşte, şi de această dată, mobilitatea de a se plia pe nevoile

elevilor cu CES şi de a veni cu soluţii concrete în întâmpinarea programelor de

includere, socializare, integrare - specifice.

Deficienţele de toate tipurile îşi găsesc metode de recuperare, ameliorare sau

compensare în aria curiculară a educaţiei fizice, începând cu dezvoltarea unor atitudini

posturale corecte, a unor deprinderi de igienă şi comportament, de desfăşurare a unor

activităţi bazate pe reguli (jocurile sportive), timpi, sau dozaje, exerciţii de recupere sau

recreere, până la educarea unor trăsături pozitive de caracter, rezultate din practicarea

sporturilor şi din participarea la competiţiile de profil (cunoaşterea limitelor proprii,

spiritul de echipă, fair-play-ul, respectul faţă de adversar, asumarea eşecului sau trăirea

bucuriei victoriei).

Mijloacele prin care educaţia fizică îşi realizează obiectivele (exerciţiile fizice,

jocurile) sunt deosebit de variate şi pot fi adaptate la infinit.

Exerciţiul fizic, putându-se practica în mod conştient sau în cadrul subtil al unor

jocuri, oferă multiple posibilităţi de implementare fără constrângere.

Dizabilităţile din toate categoriile (anatomice, fiziologice sau psihologice) pot fi

cel puţin ameliorate prin practicarea unor forme ale educaţiei fizice adaptate. Educaţia

fizică în forma ei adaptată poate îmbunătăţii activitatea funcţională a individului cu

dizabilităţi.

Cea mai importantă problemă a persoanelor cu dizabilităţi, după stabilizarea şi

supravegherea stării de sănătate, este adaptarea la mediul social prin prisma handicapului.

Persoanele cu dizabilităţi trebuie, mai mult decât ceilalţi indivizi, să-şi cunoască

limitele funcţionale, să încerce să şi le depăşească şi totodată să găsească metode de

corelare a acestora la nevoile individuale.

Fiecare specialist în recuperare adoptă metode care converg acestui scop, şi

fiecare încearcă, prin prisma specializării sale, să dezvolte capacităţile adaptative ale

persoanei cu dizabilităţi, capacităţi legate de autoîngrijire,

8






deprinderi sociale, hrănire, comunicare, îngrijirea sănătăţii, securitate personală,

cunoştinţe teoretice şi de funcţionare ale societăţii şi apoi aplicarea acestora în mediul

social până la realizarea unei depline inserţii, a unei depline integrări.Câştigarea independenţei unei persoane cu dizabilităţi este o luptă care durează în

timp, care trebuie să aibă un regim susţinut şi care depinde atât de factorul QI cât şi de

gradul de dezvoltare a constiinţei de sine, a voinţei persoanei în cauză dar şi de calitatea

activităţilor de recuperare.

Deosebit de importantă este şi calitatea moral-umană a specialiştilor implicaţi,

precum şi convergenţa acţiunilor de recuperare.

Dacă în programele de recuperare se are în vedere atingerea obiectivului adaptării

dizabilitare la mediu, viaţa persoanei cu handicap se ameliorează, şi dacă acesteia i se

asigură un sprijin adecvat susţinut, persoana în cauză se poate integra cu succes.

Responsabilitatea dascălilor rezultă din găsirea formelor prin care să se faciliteze

accesul persoanelor cu dizabilităţi la programe educaţionale concrete iar responsabilitatea

comunităţii trebuie educată ,,de pe băncile şcolii” în planul toleranţei şi al întrajutorării

interumane.

Acordarea de şanse egale presupune ca suportul educativ şi intervenţia dascălului

să fie acordate corespunzător nevoilor şi din această perspectivă educaţia fizică adaptată

oferă multiple posibilităţi operaţionale.

9






Bibliografie

1. Marcu, V., Milea, M., Dan, M., (2001)-Sport for HandicappedPersons, Oradea, Triest Publishing House

2. Sbenghe, T., (1987) – Prophylaxis, Therapeutical and RehabilitationKinesiology, Bucharest, Medical Publishing House

Web-site-uri vizitate:

http://www.doctor.info.ro/activitatea_fizica_la_persoanele_cu_dizabilitati.htm

http://www.fuko.ro/books/activitati_fizice_adaptate.pdf

10





pop delia florina,activitate fizica adptata persoanelor cu nevoi speciale

Documents