NOŢIUNI GENERALE DESPRE POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURǍTOR

Prin poluarea mediului înconjurător se întelege ansamblul modificărilor defavorabile pe care le suferă calităţile naturale ale mediului sub influenta activiăţilor societăţii omeneşti.

Poluarea naturalǎ are importanţǎ secundarǎ în condiţiile în care aportul antropic de poluanţi devine tot mai grav.

Erupţiile vulcanice

Eroziunea solului, eolianǎ sau cauzatǎ de ploi

Reziduurile vegetale şi animale

Polenul sau fungii

Poluarea artificialǎ: iniţial, produsele poluante erau de naturǎ

organicǎ şi uşor biodegradate de bacterii şi ciuperci. Pe mǎsura

dezvoltǎrii industriale şi exploziei demografice au apǎrut deşeuri

nebiodegradabile, pentru care nu existǎ în naturǎ enzime capabile

sǎ le descompunǎ. Poluarea artificialǎ este de naturǎ:

fizicǎ ( sonorǎ, radioactivǎ, termicǎ),

chimicǎ

biologicǎ ( agenţi patogeni: virusuri, bacterii, fungi).

Dupǎ mediul în care acţioneazǎ:

POLUAREA

POLUAREA AERULUI

POLUAREA APELOR

POLUAREA SOLULUI

POLUAREA AERULUI, CONSECINŢE ALE POLUǍRII ATMOSFERICE

Compoziţia şi structura atmosferei

Surse de poluare a aerului

Principalii poluanţi atmosferici

Consecinţele poluǎrii atmosferice

Structura şi compoziţia atmosferei

Gaz Simbol % de masa % de volum

Azot N2 75,52 78,09

Oxigen O2 23,15 20,95

Argon Ar 1,28 0,93

Dioxid de carbon CO2 0,046 0,035

Neon Ne 0,012 0.0018

Heliu He 0,0007 0,0005

Metan CH4 0,0008 0.00015

Kripton Kr 0.003 0,0001

Ozon O3 0-0.01 variabil

Apǎ vapori H2O 0-4 variabil

SURSE DE POLUAREA AERULUI

SURSE NATURALE

SURSE ARTIFICIALE

ERUPŢIILE VULCANICE

FURTUNILE DE PRAF

INCENDIILE NATURALE

INDUSTRIAACTIVITǍŢILE

CASNICETRANSPORTURILE

PRINCIPALII POLUANŢI ATMOSFERICI

Oxizi de carbon Monoxid de carbon (CO), dioxid de carbon (CO2)

Oxizi de sulf Dioxid de sulf (SO2) si trioxid de sulf (SO3)

Oxizi de azot

Monoxid de azot (NO), dioxid de azot (NO2), oxid azotos (N2O) (NO and NO2 sunt de obicei grupate si

notate cu NOx)

Compusi organici volatili

Metan (CH4), propan (C3H8), benzen (C6H6), hidrocarburi clorurate fluorurate (CFC)

Particule suspendate

Particule solide (praf, funingine, azbest, plumb, saruri de azot si sulfat), picaturi lichide (acid sulfuric, PCB, dioxizi,

pesticide)

Oxidanti fotochimici

Ozon (O3), azotat peroxi-acil (PAN), apa oxigenata (H2O2), aldehide

Substante radioactive Radon - 222, iod -131, strontium – 90, plutoniu – 239

Compusi toxici

Cantitǎţi infime din cel putin 600 de substante toxice (majoritatea compusi organici volatili), din care 60 sunt

cancerigene

CONSECINŢELE POLUǍRII ATMOSFERICE

Poluanţii atmosferici afecteazǎ atât fiinţele vii cât şi mediul înconjurǎtor. Acţiunea complexǎ a poluanţilor asupra mediului este consecinţa dezvoltǎrii industriale impresionante şi se concretizeazǎ în urmǎtoarele efecte:

smogul

efectul de serǎ

ploile acide

distrugerea stratului de ozon

Smogul Smogul fotochimic este o ceaţă toxicǎ produsă prin

interacţia chimică între emisiile poluante şi radiaţiile solare.

Smog în Los Angeles

Efectul de serǎ

Soarele, principala sursǎ

de energie pe Pǎmânt lumineazǎ

şi încǎlzeşte planeta noastrǎ,

fǎcând astfel posibilǎ existenţa

vieţii. Anumite gaze din compoziţia

atmosferei, numite şi gaze de

serǎ, lasǎ sǎ treacǎ radiaţiile UV

scurte, pline de energie ale

Soarelui spre Pǎmânt, dar absorb

o parte din radiaţiile infraroşii

emise de Pǎmânt încǎlzind pǎtura

inferioarǎ a atmosferei şi implicit

suprafaţa Pǎmântului. Acesta este

efectul natural de serǎ.

Ploile acide

Ploile acide distrug culturile, omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele. Copacii îşi pierd frunzele şi, în final mor.

Cauza acidifierii precipitaţiilor constǎ în poluarea aerului cu oxizi de sulf şi oxizi de azot, gaze ce provin din arderea combustibililor cu sulf şi din intensificarea traficului rutier. Oxizii de sulf şi de azot sunt solubili în apa din atmosferǎ ducând la formarea acizilor sulfuric şi azotic ce ajung pe sol, pe vegetaţie, pe clǎdiri, odatǎ cu precipitaţiile.

Distrugerea stratului de ozon

Stratul de ozon acţioneazǎ ca un protector al Pǎmântului împotriva radiaţiei ultraviolete solare prin absorbţia radiaţiei ultraviolete de tip B, care nu mai ajunge astfel pe Pǎmânt. Aceasta înseamnǎ cǎ viaţa tuturor organismelor vii: plante, animale, om nu mai este pusǎ în pericol. Acest proces este natural şi asigurǎ echilibrul atmosferei terestre şi protecţia vieţii pe pǎmânt. Ozonul din straturile superioare ale atmosferei este numit şi ozonul bun. Distrugerea acestui strat duce la accentuarea efectului de serǎ iar în timp poate duce la dispariţia vieţii pe pǎmânt datoritǎ creşterii temperaturii.

Gaurǎ în stratul de ozon

COMBATEREA POLUǍRII ŞI ROLUL CHIMIEI ÎN SOLUŢIONAREA

PROBLEMELOR ECOLOGICE Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor

trebuiesc corelate cu legile naturii.trebuiesc corelate cu legile naturii.

Legǎtura chimiei cu mǎsurile practice de ameliorare a mediului pretinde o necesitate de prim ordin, motivatǎ de progresul chimiei şi cel al tehnologiei ambientale, care se condiţioneazǎ reciproc, tehnica oferind chimiei aparaturǎ de investigaţie, iar cercetǎrile chimiei extind permanent aplicaţiile tehnice ale noilor cunoştinţe dobândite. “Contemplarea vie” a teoriei cu practica imprimǎ elevilor o motivaţie a studierii chimiei, însuşind în mod conştient şi activ o serie de acţiuni practice pentru protejarea mediului în condiţii de zi cu zi (conservarea resurselor naturale, evaluarea stǎrii mediului, extinderea spaţiilor verzi, ocrotirea bazinelor acvatice, separarea şi colectarea deşeurilor, etc).