Poluarea mediului înconjurător

Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă. Din utilizările acestor resurse naturale (primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate în natură. Unele dintre acestea produse au putut să se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însă se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante şi animale. Activităţile antropice au provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduriri, îndiguiri), altele însă negative (defrişări, asanări, eroziunea solului).Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdări, a degrada). Cauzele apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:utilizarea haotică a rezervelor naturale;acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare de către organisme este mult inferior ritmului de apariţie;creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două secole;dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;apariţia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluareDupă provenienţăpoluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;După natura poluanţilorpoluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat concepute;

C. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc optimul pentru una sau mai multe specii, are acţiune toxică)poluare cu lichide;poluare cu substanţe solide;poluare cu gaze şi pulberi.

1

I. Poluarea apeiDeşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din ţesuturile vii, apa constituie totuşi o resursă naturală limitată. Şi aceasta din mai multe motive.În primul rând, nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută într-un loc corespunzător şi la momentul oportun. În plus, trebuie să fie şi de o calitate convenabilă (de exemplu, apa de mare reprezintă 97% din resursele totale, în timp ce apele de suprafaţă – fluvii, râuri, lacuri - ori subterane reprezintă mai puţin de 1%).Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a compoziţiei apelor care le face dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, neadecvate pentru întrebuinţarea economică sau recreativă şi care duce la deteriorarea florei şi faunei din mediul acvatic; se manifestă ca un fenomen complex, multiform, care exprimă atât unitatea dintre apele dulci şi de mare, cât şi dintre uscat şi mediul acvatic.Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura lor, sunt:Poluarea organicăPrincipala sursă a acestei forme de poluare acvatică o constituie deversările menajere din marile oraşe şi o serie de industrii precum cea a celulozei şi a hârtiei ori industria agroalimentară. Poluarea organică are un mecanism propriu de producere: deversate în apă, materiile organice sunt consumate ori degradate de către bacterii, având loc un proces de ”autoapărare’’. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o cantitate însemnată de materii organice care trebuie degradate favorizează înmulţirea bacteriilor şi, în consecinţă, un masiv consum de oxigen care determină, la rândul său, moartea peştilor şi a altor vieţuitoare acvatice prin asfixie.

Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi, în special, din industria chimică, extractivă şi prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale acesteiforme de poluare o reprezintă măsurarea toxicităţii produselor. Deşi a fost pus la punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apă dulce care stabileşte toxicitatea apei poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substanţe însă, pot fi închise în sedimente şi eliberate după depunere; în cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

Materiile in suspensieDiferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversării artificiale ale localităţilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generând o poluare estetică (tulburarea apei), jenând viaţa peştilor (prin introducerea de particule în branhii) ori contribuind la poluarea organică sau toxică. Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4) Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi)Acest tip de substanţe nutritive, respectiv nitraţi şi fosfaţi, provoacă fenomenul de eutrofizare a apelor curgătoare line, lacurilor ori mărilor. Aceasta se datorează faptului că excesul de nutrimente favorizează o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumând enorme cantităţi de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentaţie şi putrefacţie.

2

Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi alt incovenient în ce priveşte apa potabilă. În aceasta, în mod normal nitraţii nu trebuie să depăşească 50mg/litru. Nitraţii transformaţi în nitriţi provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia albastră”; totodată, producerea de netrosamine cancerigene este încă controversată (unele legume precum ţelina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursă importantă de nitraţi; unele mezeluri, conserve de carne şi peştele afumat sunt, de asemenea, surse de nitraţi).Fosfaţii provin, în părţi aproape egale, din dejecţii umane, fosfatine şi din diverse surse industriale şi agricolo. La rândul lor, nitraţii provin în principal din agricultură (îngrăşăminte) şi din creşterea intensivă a animalelor (dejecţii). În apele subterane, agricultura şi creşterea animalelor antrenează o poluare importantă, cel mai adesea cumulativă şi persistentă în straturile de apă.

5) Poluarea bacterianăAceastă formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta, în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă unor forme speciale de protecţie. Astfel, de regulă, alături de dezinfectarea acesteia sunt prevăzute în jurul puţurilor de captare a apei potabile “perimetre de protecţie”, pentru a beneficia de marea putere de epurare a solului.

Poluan ţ ii apelor Desigur, în strânsă legătură cu formele de poluare a apei se află poluanţii acesteia care pot fi grupaţi în: A) Poluanţi organici şi biologiciPoluarea prin materii organice (compuşi de hidraţi de carbon, materii proteice, lipide) degradabile este datorată mai ales surselor industriale (industria chimică, de celuloză şi hârtie, petrolieră, agroalimentară) şi a reziduurilor provenite de la populaţia urbană. B) Poluanţi chimiciConţinutul ridicat al azotului din apă (sub forma compuşilor nitraţi, nitriţi, azotul organic, amoniacul) antrenează o creştere excesivă a algelor şi plantelor pe fundul râurilor. Sărurile nutritive (compuşii sulfaţi, fosfaţi, cloruri) accelerează fenomenul de eutrofizare a râurilor, proliferarea masivă a anumitor alge în detrimentul altor specii.Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente în deversările lichide provenite de la diverse industrii: chimică sau metalurgică. Aceste substanţe fac parte din seria “materiilor inhibitorii pentru viaţă ‘’, fiind periculoase atât pentru plantele şi animalele acvatice, cât şi pentru om (de exemplu, mercurul şi plumbul se pot concentra în lanţul alimentar).Cianurile arsenicului, în metalurgie, în industria chimică şi parachimică, sunt toxice pentru organismele inferioare, invers decât în cazul otrăvirii.Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodată întâlnit în stare naturală sub forma sa moleculară liberă, ci sub forma de fluoruri. Acestea devin toxice, conducând la simptone notabile de la 250 la 450mg/l. Dimpotrivă, în doze foarte slabe au o acţiune benefică asupra dentiţiei, contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii, proveniţi cel mai frecvent din poluarea industrială, antrenează o diminuare a fenomenului de biodegradare.

3

Micropoluanţii chimici sunt poluanţii dificil de decelat prin procedee obişnuite de analiză, dată fiind concentraţia ori complexitatea lor chimică. Ei sunt în genearal puţin degradabili, dificil de eliminat şi susceptibili de acumulat în lanţul alimentar.

Metode de combatere a poluăriiÎn ultimele decenii a fost recunoscut faptul că fortificarea şi promovarea sănătăţii sunt strâns legate de calitatea mediului înconjurător. În condiţiile influenţei crescânde a factorului antropogen asupra stării igienice a surselor de apă, o mare actualitate capătă problema stabilirii rolului calităţii apei în formarea şi modificarea sănătăţii populaţiei.În marea majoritate, afecţiunile pot fi evitate şi prin distribuirea unei ape de bună calitate populaţiei din mediul urban şi rural. Consumul de apă salubră (apă lipsită de impurităţi, proprie sănătăţii, obţinută prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de bază ai civilizaţiei.

II. Poluarea aeruluiAerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze, particule, vapori de apă, microorganisme.Există, în principal, două grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum în atmosferă:surse artificialesurse naturaleSursele artificiale pot fi grupate în două mari categorii:surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips).Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţie se detaşează, sub aspectul exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intră în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasă amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate două procedee de fabricare:procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;procedeul umed, în care materialele prime se amestecă cu apă, apoi în stare umedă se macină în mori speciale, după care partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat.Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat pe o distanţă de peste 3 km.Fumul constituie partea invizibilă a substanţelor ce se elimină prin coşurile întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane) şi alte impurităţi înglobate şi eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea neagră indică o ardere incompletă, datorită lipsei de aer, precum şi prezenţei în cantitate mare a cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau brună, după cum cărbunele conţine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice.

4

Cenuşa este rezultată în exclusivitate din combustibilii solizi. Proporţia sa variază între 5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu arderea mai completă) şi 40-50% la cărbunii inferiori (lignit, turbă). Cenuşa se compune din:compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această categorie sunt cuprinşi compuşii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu şi/sau sulf; impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se află înglobat zăcământul. Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee mecanice şi hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format în camera de ardere, în marile centrale termoelectrice; la trecerea prin coş, cenuşa este captată aproape în totalitate. O altă sursă importantă generatoare în special de fum şi cenuşă este arderea combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital precum alimentele, iar ca preţ, în unele locuri, înregistrează un ritm de creştere mult mai mare decât la alimente. Cauza creşterii preţului este restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastră fumurie şi conţine o cantitate însemnată de materii organice, care se apreciază că pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi în lume cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze naturale.O sursă secundară este şi fumul de ţigară, dăunător nu numai atmosferei, ci şi fumătorilor activi şi pasivi. O ţigară aprinsă comportă două zone de reacţie: o zonă de combustie situată la extremitatea aflată în contact cu aerul, unde tutunul şi hârtia ard cu incandescenţă; o zonă de pirogenare, imediat vecină celei precedente, în care pirogenarea tutunului este întreţinută de căldura provenintă de la zona de combustie.Produşii rezultaţi din cele din cele două reacţii diferite, dar simultane, sunt în jur de 7000, toţi toxici.

Acţiunea nocivă a unor substanţe prezente în fumul de ţigară.

Substanţa Cantitatea(în micrograme)

Efectul produs

Dioxid de carbon

23,100-78,300 Se elimină prin expiraţie.

Oxid de carbon 5,250-21,400 Carboxihemoglobinizant.Acţiune teratogenă asupra fătului.Produce tulburări de memorie şi de vedere.Favorizează infarctul.

GudroaneGudroane

3,000-33,000 Blochează unele reacţii biochimice.Blochează activitatea leucocitelor.

Nicotină 200-2,400 Toxic al sistemului nervos.Produce accidente cardiovasculare.

Acetaldehidă 140-1,440 Methemoglobinizant.

5

Amoniac 60-330 Iritant pentru ochi.Sufocant.Caustic.Produce bronşită şi edem pulmonar.

Alcool metilic 40-300 Iritant al mucoaselor.Produce tulburări digestive şi respiratorii.Determină leziuni ale ochilor şi ale ficatului.

Hidrogen sulfurat

12-35 Methemoglobinizant.Irită mucoasele.Produce anestezie olfactivă.Determină fenomene asfixice.

Fenol 9-202 Determină denaturarea proteinelor.Determină lezare renală.

Cadmiu 1 Inhibă enzimele celulare.Produce astenie.Afectează rinichii şi ţesutul osos.

Oxid de azot 0-600 Methemoglobinizant.Produce iritarea mucoaselor.Determină modificări respiratorii, cardiovasculare.

Dioxid de azot 0-10 Methemoglobinizant.Produce iritarea mucoaselor.Determină modificări respiratorii, cardiovasculare.

Plumb 1 Produce saturnism.

Există, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşă şi/sau fum în atmosferă: erupţiile vulcanice;furtunile de praf;incendierile naturale ale pădurilor.Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care schimbă local şi nu numai microrelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influenţe negative şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşa vulcanică, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi ce pot pluti până la mari distanţe faţă de locul de emitere. Timpul în care aceste suspensii rămân în atmosferă poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică. Despre aceste pulberi se presupune că au şi influenţă asupra bilanţului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de Pământ către Univers şi contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de efect de seră, produs de creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue de durată ridică de pe sol o parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transformă în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spălare efectuat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au

6

fost ridicate. Cercetări recente, din sateliţi, au arătat că eroziunea numai de pe continentul Africa ajunge la 100-400 milioane tone/an. În acest context, se pare că deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1.5-10 km.Căderea naturală a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deşi în general gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului (insula Borneo, Coasta de Fildeş). În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor (de exemplu în Franţa şi Polonia în 1992).Manifestările poluării atmosferei sunt: ploaia acidă şi efectul de seră.Ploile acide, rezultatul deversării în atmosferă a noxelor industriale, au apărut pentru prima dată în Scandinavia. Acum sunt o problemă stringentă a majorităţii ţărilor industrializate. Peştii dispar din lacuri, suprafeţele clădirilor şi statuile din marmură sunt corodate, pădurile se usucă. În mod natural, apa de ploaie are un caracter slab acid datorită reacţiei sale cu dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reacţiei oxizilor de sulf şi de azot cu apa. Aceşti oxizi se formează în diverse procese industriale precum arderea combustibililor în centrale electrice, în motoarele cu ardere internă. Contribuţia acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, în timp ce contribuţia acizilor azotului este sub 1/3.Efectul de seră se produce ca urmare a captării de către dioxidul de carbon ori alte substanţe aflate în atmosfera a radiaţiilor ultraviolete. Impactul încălzirii globului terestru va fi dificil în special pentru ţările sărace. Dezvoltarea economică necesită consum energetic sporit, cantităţi mari de resurse consumate, investiţii. Ar fi incorect şi practic imposibil să se stopeze industrializarea acelor ţări slab dezvoltate economic pe motive ecologice. Cooperările internaţionale pentru alegerea acelor variante tehnologice care să se integreze măsurilor ecologice sunt, de fapt, singura soluţie a dezvoltării.

III. Poluarea soluluiSolul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al numeroase procese fizice, chimice şi biologice. Solul şi organisme-le formează în cadrul biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport şi mediu de viaţă pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de producţie vegetală şi forestieră.Poluarea solului constă în orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a acestuia ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice.Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare. Degradarea reprezintă procesul de mărunţire şi dispersare a rocilor şi mineralelor în fragmente mai mici, sub influenţa temperaturii, apei, vântului, gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi mineralele sub acţiunea apei, acizilor minerali, organici şi a sărurilor. Degradarea şi alterarea acţionează simultan.Pentru a-şi îndeplini funcţiile, solul trebuie să fie într-o formă accesibilă, deci: poros, umed, aerat (cu fracţie mare de goluri). Plantele îşi extrag din sol elementele de bază: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier, mangan, cupru şi zinc. Compoziţia

7

chimică a solului este în continuă schimbare, prin procese rapide sau lente de pedogeneză, cu implicaţii asupra ecosistemelor.

IV. Poluarea cu radiaţiiPoluarea cu radiaţii apare datorită emisiei şi propagării în spaţiu a unor radiaţii, capabile de a produce efecte fizice, chimice şi biologice asupra organismelor vii. Aparatele si instalaţiile cu surse de radiaţii sunt utilizate numai de personal calificat în domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive şi al surselor de radiaţii trebuie să se realizeze cu respectarea normelor republicane şi internaţionale, în containere adecvate şi etichetate.

V. Poluarea termicăAcest tip de poluare apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor şi aliajelor, în turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, în energetică. Polurea termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care răcesc cantităţi mari de apă în turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În zonă se modifică microclimatul, circulaţia maselor de aer, regimul precipitaţiilor, deoarece creşte umiditatea şi temperatura aerului. În industrie, căldura emisă de unele utilaje sau produse măreşte considerabil temperatura. Sunt situaţii în mineritul subteran al carbunilor sau al minereurilor neferoase ca în unele galerii temperatura să crească, făcând dificilă sau imposibilă extracţia.O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi se evacuează în stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în atmosferă, fie în ape. Acest fenomen de încălzire a apelor poate avea două mari consecinţe:o influenţă directă asupra unor specii de plante şi animale;o activitate bacteriană mai intensă şi astfel un foarte mare consum de oxigen (se observă frecvent, în perioadele foarte calde, peşti pe mal, asfixiaţi, victime ale unui ‘’şoc de căldură’’).Pentru reducerea poluării termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se prelungesc mult în largul lacului, fluviului sau în mijlocul mării. În alte situatii apa se clorinează pentru a nu se dezvolta microorganisme.Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare şi stânjenesc transportul naval. Clorinarea poate afecta toate formele de viaţă din apă. O alta metodă mai eficientă este asigurarea unui debit mare de răcire, care să nu crească cu mult temperatura apei, evitând poluarea termică.

VI. Poluare fonicăSunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabil să producă o senzaţie auditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide), dar nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s. Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea fonică sau sonoră produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive, instabilitate psihică, randament scăzut şi chiar fisurarea clădirilor sau spargerea geamurilor. Efectele poluării sonore sunt:

8

infrasunetele ce pot apărea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea furtunii şi în timpul zborului avioanelor supersonice;ultrasunetele ce sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură electrocasnică. La om ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar pierderea echilibrului.zgomotul care acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efectele resimţite de om sunt: reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul producerii de accidente, traumatisme ca: ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor, aparatelor şi instrumentelor.

Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între ei.

VII. Poluarea transfrontierăPoluarea transfrontieră sau internatională apare sub forma unor efecte

defavorabile provocate de un sistem economic dintr-o ţară peste graniţe asupra altor sisteme naturale şi economice.

Prin programul conferinţei de la Rio de Janeiro denumit “Agenda 21’’ s-a stabilit că statele au dreptul de a exploata propriile resurse, după politici proprii legate de dezvoltare şi de protecţia mediului înconjurător, fără să prejudicieze însă mediul altor state sau zone ce nu sunt în jurisdicţia naţională. Nu trebuie trecut cu vederea că toţi locuitorii sunt afectaţi de creşterea temperaturii planetei, că unele teritorii, inclusiv cele polare sau insulare, foarte slab dezvoltate economic pot fi afectate de poluarea aerului şi apelor generată în alte ţări, uneori la sute şi mii de kilometrii distanţă. Se pierd terenuri agricole, scad recoltele, diversitatea ecologică se reduce, se extind bolile tropicale, iar O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator între conflictele ecologice interstatale.

VIII. Protecţia mediuluiSecolul al XXI-lea va prelua o mare problemă nerezolvată de secolul anterior –

protecţia mediului înconjurător. Actualmente, există numeroase semnale de alarmă din cauza poluării excesive şi a epuizării unor resurse naturale. Cu toate preocupările existente în fiecare ţară şi la scară internaţională orientate spre protecţia mediului şi protejarea resurselor naturale, conservarea vieţii, a diversităţii ecologice se apreciază unanim că eforturile sunt insuficiente şi distribuite inegal pe glob. Susţinerea financiară a cheltuielilor pentru mediu este dependentă de starea economică a fiecărei ţări, deci decalajele existente între ţări vor marca profund şi acest domeniu.

PLEDOARIE PENTRU A FI VERDE!

DACĂ VREI SĂ FII VERDE, AŢIONEAZĂ ÎN SPIRITUL „CEI 3 R”!!!

           

             

9

 Cei 3 R vin de la cele 3 cuvinte importante pentru mediu:

REDUCEREReducerea consumului este cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem pentru mediu, cea mai potrivita metoda de a-l proteja. Asta inseamna ca vom cumpara mai putine obiecte, vom arunca mai putine la gunoi si deci nu vom mai avea problema acestuia! Consumul minim este cel mai prietenos comportament fata de mediu.

REFOLOSIRE Refolosirea obiectelor pe care le avem deja este esentiala pentru a preveni producerea deseurilor. Refolosirea e mai buna decat reciclarea, deoarece nu presupune consum aditional de energie pentru procesarea obiectelor. In plus, anumite materiale nu pot fi reciclate.

RECICLARE Daca nu am reusit sa consumam mai putin sau sa refolosim ce avem, trebuie macar sa reciclam. Daca reciclezi hartie, PET, metal si altele vei ajuta nu doar mediul, dar si pe tine si pe ceilalti, mai ales familiile mai nevoiase care poate traiesc din asta. Nu uita ca poti sa si folosesti materiale reciclate!DE CE SUNT IMPORTANŢI CEI 3 R?

Pentru ca ne ajuta sa minimizam impactul pe care-l avem in mediu, prevenind depozitarea deseurilor la gropile de gunoi. Minimizarea gunoiului pe care-l producem zi de zi reduce nevoia de materii prime (care vin din resurse naturale) si scade cantitatea de gaze si substante eliberate in atmosfera de-a lungul ciclului de viata al unui produs (de exemplu, prin extractia de materie-prima, distribuirea produsului, folosirea lui si indepartarea lui).

 

CUM NE AJUTĂ CEI 3 R?

Iata cateva sfaturi, la care sigur se mai pot adauga altele. Unele s-ar putea sa para exagerate si altele fara sens, dar daca veti face un mic efort veti intelege de ce sunt in primul rand necesare...

REDU !

Evita sa cumperi si sa folosesti produse care au prea mult ambalaj si incearca sa nu cazi in capcana ambalajelor publicitare, care sint

DE CE SĂ REDUCI?

Ambalajele necesita consum mare de energie si resurse pentru a fi produse si multe din ele nu pot fi reciclate. In plus, de multe ori nu ne

10

facute numai pentru a te convinge sa cumperi un produs sau altul...Cumpara lucruri la bax, vrac sau in ambalaje reutilizabile sau care pot fi returnate (de exemplu, sticla si nu PET sau cutie de metal);Nu cumpara mancaruri sau bauturi in ambalaje de unica folosinta si evita folosirea paharelor/ tacamurilor/ farfuriilor/ cutiilor din plastic de unica folosinta – chiar si la serviciu. Va fi mai interesant pentru toti;Cand mergi la cumparaturi, ia cu tine o plasa din panza si nu cumpara pungi de plastic de fiecare data cand mergi la piata sau la magazin;Ai grija la cata hartie consumi in fiecare zi. Foloseste drept ciorne hartiile deja utilizate pe o parte si care nu-ti mai trebuie;Foloseste posta electronica pentru a comunica si incearca sa stochezi informatia pe calculator sau in format electronic mai degraba decat pe hartie;Seteaza-ti imprimanta sau fotocopiatorul sa tipareasca pe ambele parti ale unei foi;Daca trebuie sa transmiti un mesaj colegilor de serviciu, incearca sa o faci altfel decat pe hartie (de exemplu, prin e-mail, verbal, pe un panou care poate fi vazut de toti etc.);Nu folosi pagini de garda cand trimiti faxuri sau si mai bine, foloseste un program care iti permite sa trimiti fax direct de pe calculator, fara a mai folosi hartie;Cumpara si foloseste prosoape si batiste de panza si nu de hartie;Nu lasa apa sa curga in timp ce te speli pe dinti sau faci altceva; incearca sa consumi cat mai putina apa cand speli vase sau haine;Foloseste becuri economice si nu lasa lumina aprinsa daca nu e absolut necesar;Cumpara aparate casnice care au clasa energetica “A” si eticheta ecologica (eco-label);Izoleaza-ti cat mai bine casa pentru a nu pierde caldura in timpul iernii;Foloseste mai degraba bicicleta sau mijloacele de transport in comun decat masina sau Taxi-ul.

sint necesare, insa noi le platim...O treime din deseurile pe care le producem e de fapt formata din ambalaje. Noi toti folosim 15 milioane de sticle de plastic pe zi! Din 5 sticle de plastic se poate face o haina pentru un adult.Daca folosesti sticle returnabile sau cumperi produse vrac, NU MAI PLĂTESTI si ambalajul si nici NU DISTRUGI mediul!In Oradea, tratarea si depozitarea deseurilor determina poluarea aerului cu NO2 (dioxid de azot), care cauzeaza probleme respiratorii. Putem preveni acest lucru printr-un consum redus si producand cat mai putine deseuri.Hartia consumata de fiecare din noi inseamna cam 6 copaci taiati pe an, la care se adauga consumul de energie, apa si chimicale.Ca urmare a reclamelor tiparite si a altor efecte postale, cca 50.000 tone de hartie ajung la gropile de gunoi anual;Orasul Oradea are o singura groapa de gunoi;O data ajunse la groapa de gunoi, deseurile se descompun si polueaza aerul, solul si panza freatica;Exista tari in lume unde producerea si folosirea sticlelor din plastic este interzisa sau se taxeaza serios;Incinerarea deseurilor nu este o solutie de viitor, deoarece produce cenusa uneori periculoasa, gaze acide care polueaza aerul si contribuie la incalzirea globala;Desi 2/3 din suprafata pamantului este acoperita de apa, cca 1% din aceasta este apa potabila;1 miliard din locuitorii planetei nu au acces la apa de calitate;o persoana are nevoie de 20-50 litri de apa pe zi pentru a-si acoperi nevoile de baza. Din acestia doar 5 litri sint folositi pt baut si gatit;Poluarea apei in orasele mari este mult mai acuta decat in zonele rurale, iar 47% din populatia lumii traieste in zone urbane (2000);85% din energia folosita la nivel global in zona rurale se consuma pentru uz casnic;Daca ai parti ale casei care nu-ti sint izolate

11

bine, poti pierde cca 40% din caldura din casa.

REFOLOSEŞTE!Refoloseste hartia deja scrisa pe o parte in loc de hartiute sau carnetele pentru notite noi. Poti sa-ti faci chiar tu carnetele din ea sau s-o tai bucatele si s-o folosesti in locul biletelelor cu lipici (post-it);Foloseste hartie si alte produse de papetarie reciclate si nu noi. Uneori culoarea alba a hartiei nu are deloc conotatii pozitive...;Refoloseste pungile de plastic pe cat posibil, sau foloseste plase din panza;Cumpara si foloseste baterii reincarcabile;Cauta sa folosesti filtre de cafea si alte aparate care se refolosesc si nu din cele de unica folosinta;Refoloseste prosoapele si hainele vechi pe post de carpe sau presuri;Incearca sa refolosesti lenjeria de pat veche sau rupta si sa faci ceva nou din ea (de exemplu, fa dintr-un cearsaf o fata de perna);Refoloseste ziarele vechi, cutiile de carton si alte ambalaje din hartie si carton ca sa impachetezi alte obiecte in ele (chiar si intr-un magazin);Doneaza obiectele vechi, de care nu mai ai nevoie (mobile, perdele, haine, covoare etc.) mai degraba decat sa le arunci;Doneaza mancarea neconsumata sau da-o la animale, n-o arunca;Refoloseste pe cat posibil componentele calculatoarelor vechi, reincarca tonerele de imprimanta. (un toner poate fi reincarcat cel putin de 3 ori).

DE CE SĂ REFOLOSEŞTI?

·         Pentru ca aceasta prelungeste durata de viata a oricarui produs si deci incetineste producerea de gunoi;·         Daca refolosesti hartia previi consumul excesiv al acesteia, economisesti bani si energie si ajuti mediul;·         Materialele din plastic pe care noi le aruncam la gunoi reprezinta peste 20% din cantitatea de deseuri menajere si NU sunt biodegradabile (pot rezista in mediu mii de ani);·         Tehnologiile de reciclare a produselor din plastic sint foarte scumpe si consumatoare de energie.·         Pentru producerea bateriilor se foloseste cu 50% mai multa energie decat pot ele sa ofere consumatorului si mai mult, ele contin substante toxice (cadmiu, mercur);·         Refolosirea textilelor previne producerea de gunoi si va ajuta sa economisiti bani. De asemenea, este o activitate creativa si placuta!·         Uneori nu este necesar ca obiectele pe care le impachetam sa arate bine, deci le putem pune in cutii sau ziare vechi;·         Stiti bine cat de mult conteaza pentru o persoana dezavantajata social sa primeasca donatii in haine sau obiecte vechi, reutilizabile. Astfel, veti reusi sa faceti de doua ori bine.·         Resturile de mancare pot fi foarte daunatoare daca sint depozitate in natura si

probabil ca nimenui nu-i place sa simta efectele alimentelor care se degradeaza astfel. Folositi-le pentru compost!·         Multe din componentele calculatoarelor contin substante toxice. In contextul avansarii tehnologiei, producerea de deseuri electronice (e-waste) devine o problema din ce in ce mai mare.

RECICLEAZĂ!

Arunca separat hartia si cartonul, cutiile de metal, sticla si ambalajele de plastic (PET), pentru a facilita reciclarea lor;

DE CE SĂ RECICLEZI?:

20% din deseurile produse la nivelul judetului Bihor sunt hartie si carton. Daca acestea se amesteca cu resturi vegetale, nu

12

Cauta tomberoanele speciale pentru colectarea hartiei sau solicita-le de la firma cu care aveti contract pentru colectarea gunoiului (salubrizare). Nu te costa cu nimic mai mult, deoarece va scadea astfel cantitatea de deseuri pe care le depozitezi in tomberoanele generale.Daca ai gradina, incearca sa amenajezi un spatiu unde sa faci compost. Aceasta e o metoda buna de-a recircula materiile organice pe care le aruncam in mod normal la un loc cu celelalte gunoaie.Nu arde frunzele uscate din gradina, ci aduna-le in gramezi si lasa-le sa se descompuna. Apoi le poti imprastia pe pamant.Aduna cutiile de aluminiu si alte obiecte din metal si du-le la fier vechi sau cere colectarea lor. Daca nu, lasa-le langa tomberon si probabil ca vor fi luate de persoane care traiesc din banii primiti pe fier vechi.Du bateriile folosite la un centru de colectare (de exemplu la magazinul Selgros), dar mai ales nu le arunca oriunde, deoarece pot fi periculoase;Doneaza sau recicleaza-ti telefonul mobil vechi, dar nu-l arunca;Exista deja si in Romania firme care aduna (si platesc!) cartuse de imprimanta folosite pentru a le recicla – gaseste-le la sectiunea Servicii de mediu in curand.Exista acum si in Oradea containere speciale pentru PET (sticle din plastic). Aduna sticlele si arunca-le in aceste tomberoane. Ele vor fi reciclate.Nu arunca sticlele in gunoi! Orice sticla aruncata la gunoi va ajunge la groapa de gunoi, iar oportunitatea reciclarii ei va fi irosita. Sticla trebuie colectata separat, in functie de culoarea ei.

mai pot fi reciclate;46% din deseurile pe care le producem in Bihor sint de fapt materie organica, usor de reintrodus in circuitul natural – daca nu este amestecata cu alte tipuri de deseuri;Hartia reciclata sau cartonul reciclat poate fi folosit la o varietate de ocazii, sub forma de carti de vizita, felicitari etc.Pentru producerea de hartie reciclata se foloseste cu 60% mai putina energie decat pt a produce hartie noua;O gramada de compost este o adevarata fabrica de pamant. Resturile vegetale din casa, prin descompunere in mediu, vor genera humus. La fel si frunzele din gradina.Metalele se obtin prin prelucrarea minereurilor, proces care cauzeaza o poluare masiva a zonei unde se realizeaza si care depinde de minerit. Mineritul si aceste tehnologii au creat probleme in multe comunitati din Romania.Bateriile si acumulatorii contin substante toxice si metale grele, care distrug mediul si nu numai, de aceea trebuie aruncate in locuri special amenajate;In contextul in care mai putin de 1% din telefoanele celulare din lume sunt reciclate sau refolosite, mai mult de 500 milioane telefoane ajung la gropile de gunoi. 93% din cartusele de imprimanta pot fi reciclate. Aceasta economiseste foarte mult spatiu la gropile de gunoi si va ajuta sa cheltuiti mai putini bani!12% din deseurile produse in Bihor sint mase plastice. Acestea sint fabricate din materii prime epuizabile (petrol, carbune, gaz natural).Producerea sticlei necesita o cantitate enorma de energie, iar obtinerea materiei prime (nisip) necesita excavare si distrugerea mediului.Sticla reprezinta 6% din deseurile produse in Bihor. In general, operatorii de salubritate NU colecteaza sticla, dar ar putea-o face la cerere!! Exista locuri in Oradea unde poti vinde sticle.

13

Bibliografie“Probleme globale ale omenirii. Starea lumii” - Brawn l., Editura Tehnică, Bucureşti 1992.“Protejarea aerului atmosferic” - Ursu P., Editura Tehnică, Bucureşti 1978. “Manual de chimie” - Luminiţa Ursea, Elena Goiceanu, Cristian Tache, Doina Bâclea, Editura Humanitas Educational Bucureşti 1999.“Ecologie generală şi protecţia mediului’’ - Conf. Dr. Florina Bran, Prof. dr. Ion Dincu, Editura ASE,Bucureşti 1998.’’Ecologie. Filozofia naturală a vieţii“ - Mircea Duţu, Editura Economică, Bucureşti 1999.“Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie” - Sanda Vişan, Steliana Creţu, Cristina Alpopi, Editura Economică, Bucureşti 1998.www.oradeaverde.ro

14