POLITICA EXTERNA

A

CHINEI

1

I. CHINA, INTRE TRECUT SI PREZENT

În ultimii ani, China a devenit una din puterile economice ale lumii.

Dar, evolutia sa vizeazã, pe lângã cucerirea a numeroase piete, restructurarea

si reformarea Armatei, precum si ofensiva în spatiu. Primii pasi spre a

deveni una din superputerile lumii. In trecut,foarte activ pe scena

internationala, Beijingul a preferat sa aiba in ultima vreme un profil mai

redus, chiar discret. Inca de la sfarsitul anilor 1970, autoritatile au

subordonat politica externa strategiei de deschidere spre lume a economiei

chineze. Noua linie pragmatica a insemnat incurajarea intrarii masive in tara

a noilor tehnologii si a capitalurilor straine, totul vizand scopul fundamental:

dezvoltarea economica. Numai ea poate face posibila desfasurarea unei

diplomatii de mare putere, ca si, poate mai important, asigurarea traiului

zilnic pentru o populatie de peste un miliard de oameni. „Practica este

singurul criteriu al adevarului“, proclama noua doctrina a partidului, care

corespunde perfect unuia dintre proverbele preferate ale lui Deng Xiaoping,

deschizatorul de drumuri pentru modernizarea chineza: „Nu conteaza ca

pisica este alba sau neagra, din moment ce mananca soareci“.De aici, doua

consecinte asupra politicii externe: China a adoptat o pozitie diplomatica

prooccidentala si si-a redus ostilitatea ideologica fata de ceea ce numea

„imperialismul international“. Noul termen, „hegemonismul“, viza de acum

Uniunea Sovietica. Beijingul s-a detasat, totodata, de aliatii traditionali din

lumea a treia si a redus progresiv ajutorul acordat acestora. Strategia de

deschidere spre exterior a fost, pe de alta parte, orientata in special spre

Statele Unite. Mai ales aici se afla inalta tehnologie de care era absoluta

nevoie. Relatia interesa si Washingtonul, pentru care China capatase o

2

importanta strategica in rivalitatea cu Moscova. Dominatia americana in

Asia de sud-est si necesitatea imperioasa a redresarii economice au indemnat

insa Beijingul sa accepte importante compromisuri. Statele Unite au putut,

de pilda, sa-si continue vanzarile de arme catre Taiwan. In schimb, China,

careia destinderea i-a creat sentimentul unei mai mari securitati, a incetinit

ritmul modernizarii sale militare. Situatia s-a schimbat brusc o data cu

prabusirea URSS, inamicul comun si ratiune a aliantei strategice chino-

americane, cu incheierea razboiului rece si conturarea unei noi ordini

mondiale unipolare, dominata de Statele Unite. China a considerat ca

principalul sau obiectiv ramane dezvoltarea. Pentru a contracara izolarea

diplomatica, „trebuie sa ne ascundem intentiile si sa acumulam forta

nationala“, indemna Deng Xiaoping. Beijingul avea nevoie de un climat

international pasnic, iar pentru aceasta trebuia calmata ostilitatea

Occidentului, in primul rand a Statelor Unite. China s-a aflat din acel

moment intr-o constanta pozitie defensiva, iar rolul sau a devenit unul

preponderent regional. A avut insa masiv de castigat in plan economic prin

acordarea, de catre SUA, a clauzei natiunii celei mai favorizate, cresterea

extraordinara a investitiilor straine directe, sporirea fara precedent a

exporturilor, intrarea in Organizatia Mondiala a Comertului. Toti acesti

factori au permis mentinerea ritmului de crestere. Cu mentiunea ca forta

crescanda a economiei chineze a inceput sa starneasca neliniste. In cadrul

politicii sale de „indiguire“ a puterilor aflate in plin proces de afirmare,

Washingtonul si-a intensificat desfasurarile militare in Extremul Orient si si-

a consolidat aliantele in acelasi plan cu Japonia si statele din ASEAN

(Asociatia natiunilor din Asia de sud-est). In fata inegalabilei forte militare a

Statelor Unite, conducerea chineza a optat pentru solutia reconcilierii cu

Washingtonul, pe de o parte, si pe teserea de legaturi pe diverse planuri cu

3

Rusia, pe de alta parte. Este ceea ce Beijingul a numit „diplomatie de mare

putere“.Concurenta inversunata dintre SUA, Uniunea Europeana si Japonia

pentru cucerirea imensei sale piete a dat Chinei o anumita marja de manevra,

limitata totusi la sfera economica. Bombardarea de catre aviatia americana

sub egida NATO a ambasadei chineze la Belgrad, in mai 1999, a reprezentat

apoi o umilire digerata greu la Beijing.

II. CHINA – O FORTA A SECOLULUI XXI

Guvernul chinez continua sa se concentreze pe transformarea

economica si politica a tarii.Scopul politicii externe a Chinei este de a

asigura dezvoltarea economica si integritatea teritoriala.Partidul Comunist

Chinez spera sa intareasca legimitatea Chinei prin o politica externa

sofisticata,pentru a devenii o tara cu o mare influenta pe scena politica

internationala si creeand stabilitate pentru natiunea ei.

Diplomatii si oamenii de afaceri chinezi sunt de-a dreptul uluiti de

imensa piatã de desfacere pe care o reprezintã India si în mod special de

parcul industrial high-tech de la Bengalore. Indubitabil, cele douã mari

puteri nucleare, care au împreunã nu mai putin de 40% din populatia

globului se apropie unul de celãlalt. În ultimii ani, ambele tãri au avut

ritmuri de dezvoltare deosebite, China de 9,5%, în vreme ce India 6,5. Nu

este de mirare cã premierul indian, Manmohan Singh a spus cã „dacã îsi

unesc fortele, China si India pot re-amesteca cãrtile la masa de joc globalã”.

Sau sã o destabilizeze, cum afirmã fostul premier singaporez, Lee Kuan

Yew.1 Câtiva strategi de la CIA au afirmat cã dezvoltarea celor doi giganti

asiatici poate avea conecinte militare si economice similare cu cu ridicarea

1 Cristian Banu “ China si India sau prietenia dintre dragon si elefant”(Cadran Politic)

4

Germaniei în secolul XIX sau a SUA în secolul XX. Aceste compromisuri

indicã faptul cã cele douã tãri foste inamice sunt decise sã îngroape securea

rãzboiului. Unindu-si eforturile, India si China sunt convinse cã pot elimina

SUA din rolul de „jandarm” al Asiei. China mai are si un alt interes: o Indie

înfloritoare si bine dezvoltatã poate constitui o contrapondere a influentei

Japoniei în Asia. India reprezinta o excelentã piatã de desfacere pentru

produsele chinezesti. Astfel, doreste sã o ia înaintea SUA, deoarece dacã

americanii ajung în India „primii”, cresterea economicã a Chinei ar putea fi

serios încetinitã, ca sã nu mai vorbim de rolul ei de putere regionalã.

Dar ofensiva Chinei se manifestã pe toate planurile, nu numai

economic cât si militar si al cuceririi spatiului. "Armata Popularã de

Eliberare chinezã, cea mai mare din lume, îsi continuã în mars fortat

modernizarea", nota "Liberation".Dar generalii chinezi viseazã nu numai la o

restructurare care sã ducã la o armatã de profesionisti dar si una

ultramodernã. De aceea, în ultimul deceniu, accentul a fost pus în primul

rând pe modernizarea echipamentului. China a devenit astfel primul client al

industriei ruse de armament si ar dori foarte mult ridicarea embargoului

european asupra vânzãrilor de arme cãtre Beijing. Potrivit unor surse citate

de ABC , capsula navetei Wengzhou("Nava Divina") ar fi fost proiectatã

aproape în întregime dupã modelul celei sovietice Soiuz. Guvernul chinez a

anuntat cã pregãteste zboruri experimentale fãrã echipaj pentru a explora

suprafata Lunii si a planetei Venus si cã ar testa inclusiv lansarea de rachete

de pe sateliti. Un motiv pentru ca analistii strãini sã afirme cã dezvoltarea

programului spatial chinez este mai mult legat de programele militare, mai

afirmã ABC. „Daca unul din motivele cele mai presante ale programului

„Shenzhou” este obtinerea prestigiului politic, eforturile depuse pentru

zboruri cu echipaj uman vor contribui aproape sigur la întarirea arsenalului

5

militar spatial al Chinei pâna în 2010-2020”, avertizeaza Pentagonul în

raportul sau pe 2003 asupra capacitatilor militare ale Beijingului.Potrivit

serviciilor occidentale de informatii, China ar putea detine, pâna în 2008-

2009, lansatori din familia „Marsul cel Lung“ susceptibilli de a transporta

încarcaturi de 25 de tone pe orbita joasa sau de 14 tone, pe orbita

geostationara, cu care sa plaseze pe orbita, de exemplu, statii de observatie,

cu aplicatie duala, stiintifica si militara, sau arme antisatelit. Dispunând de

rachete cu propulsie solida, China ar putea pune la punct, pâna în 2010-

2015, niste vectori realmente intercontinentali - o suta potrivit previziunilor

aceleasi surse - care sa fie capabili sa dejoace un eventual „scut” antiracheta

acolo unde ar fi desfasurat.În prezent, China detine în principal 20 de rachete

Dongfeng DF-5A cu carburant lichid, cu o raza de 12000-13000 de kilometri

si încarcaturi de 3-5 megatone (de 150-200 de ori puterea bombei de la

Hiroshima) si 50 de rachete DF-21 cu propulsie solida, cu focoase de 200-

300 kilotone (de 10-15 ori puterea bombei de la Hiroshima), care pot lovi

Japonia, Filipine, Vietnamul, Coreea de Sud, Extremul Orient rus, India si

Taiwanul. Perspectiva unor rachete chineze de mare putere, în 2010-2015,

va relansa, îndeosebi în Japonia, Coreea de Sud si Taiwan, dezbaterea în

favoarea instalarii în aceste tari a unei aparari antiracheta care sa fie asociata

americanilor.2

"Întrebarea este pentru cât timp comunistii chinezi vor putea sa-si

pastreze puterea de decizie asupra amplului proces de modernizare al Chinei.

Supra reforma declansata la Beijing pentru cucerirea lumii nu înseamna

automat si pastrarea la putere a Partidului Comunist Chinez. Dar daca

comunistii vor ramâne la putere la Beijing si dupa succesul reformei, atunci

fara îndoiala lumea nu va mai fi la fel de sigura datorita modernizarii,

2 Andrei Badin “China cucereste lumea”(Cadran Politic)

6

inclusiv în spatiu, a industriei militare chineze. Aceasta ar putea fi chiar

provocarea acestui mileniu pentru omenire. Mai ales ca se vede înca de pe

acum ca Beijingul nu doreste sa renunte la Taiwan. Planurile expansioniste

vor capata însa si mai mare putere atunci când si economia, dar si arsenalul

militar, vor permite o ofensiva si în acest sens. Nu în ultimul rând, trebuie

mentionat pe fondul ofensivei chineze rolul serviciilor de informatii. Acestea

au fost reformate din temelii la începutul anilor 60, iar rezultatele s-au vazut

pe termen lung. Serviicile de la Beijing sunt deja vazute de multi analisti ca

unele din cele mai performante din lume, iar rolul acestora este evident în

ofensiva mondiala de care vorbim."3

III. SECURITATEA REGIONALA

Imensul teritoriu al Chinei de astazi este inconjurat, aproape la toate

punctele cardinale, de zone de conflict care-i pot pune la incercare

potentialul de mare putere. Primul obiectiv declarat, este Taiwanul. Insula

unde s-a refugiat, in 1949, Cian Kai Si, impreuna cu demnitarii si resturile

armatei sale, a fost de atunci constant tratata de conducerea de la Beijing ca

o provincie rebela care urma inevitabil sa revina candva la sanul patriei.„Nu

vom tolera niciodata independenta Taiwanului si nu vom permite fortelor

separatiste sa rupa insula de China“, a avertizat presedintele Hu Jintao, la

deschiderea unei sesiuni a parlamentului, care a si adoptat o lege „impotriva

secesiunii Taiwanului“.Beijingul s-a impus ca actor esential in dialogul cu

Coreea de Nord pe tema delicata a programului de inarmare nucleara.

Eventuala reunificare a celor doua Corei - daca si cand va avea loc - va

3 Andrei Badin “China cucereste lumea”(Cadran Politic)

7

trebui sa tina seama de interesele Chinei, care va pune cu siguranta conditia

retragerii trupelor americane din Peninsula Coreeana. Aceasta ar naste

dispute nu doar cu Statele Unite, ci si cu Japonia, plasata, si ea, deocamdata

sub umbrela de securitate americana, dar care poate oricand decide sa

redevina o putere militara respectabila, chiar daca, de una singura, nu-si va

permite o atitudine ostila fata de China, vechiul sau rival. „Strategii chinezi

vad in Japonia un adversar potential in cazul unui conflict limitat si califica

drept «inacceptabila» revenirea acestei tari la statutul de putere regionala...

In aceasta optica, Japonia ar putea fi tentata de o alianta strategica alaturi de

India, ca o contrapondere la Rusia, dar si la China“, crede Ludovic Woets

consultant in strategie la Ministerul francez al Apararii.4

„Administratia Bush se bazeaza pe guvernul chinez, de la care

asteapta sa contribuie decisiv la dezamorsarea crizei nucleare declansate de

Coreea de Nord, iar China încearca sa îsi foloseasca atuurile pe care le are în

plan economic si militar pentru a le folosi împotriva Taiwanului”, a

comentat cotidianul american The New York Times. Fostul Cancelar al

Germaniei,Schröder le-a facut pe plac liderilor comunisti chinezi.El a

precizat ca tara sa va respecta principiul unei singure Chine si nu va livra

arme Taiwanului. Mai mult decât atât, Germania va livra Chinei instalatia de

plutoniu de la Hanau,subliniind ca „a venit vremea suspendarii embargoului

european asupra livrarilor de arme catre China”.5

„Triunghiul nuclear“ China-India-Pakistan este, pentru multi experti,

cel mai periculos focar de conflict de pe continentul asiatic. Si aceasta cu

toata reconcilierea amorsata, in ultimul timp, de India si Pakistan. China,

parte a unui „conflict inghetat“ cu India pentru cateva piscuri din muntii

4 Alexandru Antonesc “ China hegemonul noului mileniu?”(Lumea magazin)5 Andrei Badin “Miracolul chinez” (Cadran politic)

8

Himalaya, nu ar ramane indiferenta in cazul unui eventual razboi. La aceasta

se adauga si dosarul Tibetului - etern front de atac la adresa Chinei pentru

aparatorii drepturilor omului si un alt motiv de divergenta cu India, legata

istoric de budismul tibetan si loc de exil al lui Dalai-Lama. O alta zona

fierbinte care ingrijoreaza - poate chiar mai mult - China este Asia Centrala,

candva sovietica, acum bantuita de spectrul fundamentalismului islamic si

de ambitiile de putere ale fostilor ierarhi comunisti, deveniti sefi de stat

autocrati. „Preocuparile strategice chineze se intalnesc aici cu cele ruse:

Moscova, ca si Beijing, trebuie sa mentina divizarea etnica, religioasa si

politica a Asiei Centrale“, afirma Ludovic Woets, pentru a preveni aparitia

unei noi puteri regionale care ar modifica radical echilibrul de forte din

regiune, mai ales daca ar inalta steagul islamismului. China are si un motiv

suplimentar de ingrijorare: agitatia separatista a minoritatii musulmane din

provincia Xinjiang, situata, geografic si etnic, in aceeasi regiune a Asiei

Centrale. Pe termen lung insa, obiectivele Chinei si Rusiei nu mai coincid:

fiecare ar avea numai de castigat din slabirea influentei celeilalte in zona.

IV. CONCLUZII

Din punctul de vedere al Chinei o continuare a dialogului pe

probleme de securitate dintre Asia si Europa este necesara pentru a putea

face fata viitoarelor probleme.China mizeaza pe colaborarea cu Europa in a

contrabalansa,monopolul de putere detinut de SUA. "Arhitectura securitatii

regionale in Asia trebuie sa fie inteles mai curand ca un proces politic de

securitate sau coexistenta catorva procese decat ca o institutie

fixa.Institutionalizarea poate fi implementata incet pornind cu dialogul pe

politica de securitate si pana la masuri de construire a increderii.Rezultatul

9

procesului conduce la o transformare in relatiile dintre tari si schimbari

simultane si a conditiilor sociale din interiorul statelor,asa cum se intampla

in cadrul OSCE si in procesul de integrare europeana.Integrarea economica

planificata a unei parti importante din Asia de Est este considerata o conditie

importanta pentru o cooperare politica mai apropiata."6

Principala "arma" a politicii externe chineze este arta diplomatiei,a

cuvantului si mai ales strategia economica. Pledeaza pentru „democratizarea

relatiilor internationale“, iar cand isi surprinde adversarul in ofsaid - cum a

fost cazul avionului- spion american, constrans sa aterizeze, in aprilie 2001,

pe insula Hainan - pune piciorul in prag: retine aparatul ostatic atata timp cat

sa produca la Washington disconfort oficial si un val de critici la adresa

„slabiciunii“ administratiei, care a ingaduit o adevarata „umilire nationala“.

6 KNUT DETHLEFSEN: “China’s Foreign Policy in Transition” mai 2004

10

BIBLIOGRAFIE :

KNUT DETHLEFSEN: “China’s Foreign Policy in Transition” mai 2004

Andrei Badin : “China cucereste lumea”(Cadran Politic)

Andrei Bãdin : “China: ofensivã pe toate liniile” (Cadran Politic)

Cristian Banu : “China si India sau prietenia dintre dragon si

elefant”(Cadran Politic)

Alexandru Antonescu : "China,hegemonul noului mileniu"(Lumea

Magazin)

Andrei Badin : "Miracolul chinez"(Cadran Politic)

"China mereu la panda"(Lumea magazin)

11