TEMA: Familia Apiaceae, Caprifoliaceae,

Lamiaceae, Valeraianaceae

A efectuat: Sotnic Mihaela gr.112 Profesor: Şarpe Viorica

Fenicul - Foeniculum vulgare Mill. fam. Apiaceae

Descriere - Foeniculum vulgare este o plantă perenă, erbacee. Rădăcina este pivotantă, tulpina este înaltă de 1 -2 m, foarte ramificată, cilindrică.Frunzele sunt mari. Florile sunt mici, grupate în umbele mari, de culoare galbenă. Fructul este o diachenă cenuşie-verzuie, până la brună-verzuie, ovat alungită.

Răspândire - feniculul se găseşte în flora spontană din zona mediteraneană.

Organul utilizat - ca produs vegetal se folosesc fructele de fenicul - Foeniculi fructus.

Compoziţia chimică- principiul activ este uleiul volatil. Din fructe s-au mai izolat lipide (12-18%), celuloză, glucide, acid cafeic, acid clorogenic, ulei gras cca 18%.

Întrebuinţare - fructele de fenicul sunt utilizate ca digestiv, carminativ, galactogog, diuretic, expec torant şi vermifug sub formă de pulbere, infuzie. Împreună cu fructele de chimen se administrează, sub formă de infuzie mai ales, copiilor mici drept carminativ şi totodată mamelor ca galactogog.

Descriere - Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Tulpini înalte de 2 - 5 m, cu scoarţă netedă, galben-brună. Frunzele lat-ovate, trilobate, cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat, toamna se colorează în roşu. Flori albe, tipul 5, grupate dens în cime umbeliforme terminale. Fructe, drupe sferice, diametrul 8 mm, roşii, gust acrişor-amărui, se coc în septembrie. Devin comestibile după căderea brumei.

Răspândire - răspândit în Europa, Asia. Creşte pe soluri bogate, reavăn-jilave până la umede, prin păduri şi tufărişuri, păduri de luncă, terenuri aluvionare, inundabile, tufărişuri de pe malul râurilor.

Călin - Viburnum opulus L.fam. Caprifoliaceae

Organul utilizat, recoltare - ca produs vegetal se foloseşte scoarţa şi fructele de călin - Viburni cortex et fructus. Scoarţa se recoltează primăvara, la pornirea în circulaţie a sevei. Se taie ramurile şi tulpinile tinere şi se decojesc prin inelare.

Compoziţia chimică - scoarţa conţine vitaminele K, C, caroten. Fructele conţin vitaminele C şi P, acizii clorogenic, cofeic, ursolic, precum şi carotenoide, glucide, pectine, substanţe tanante, săruri de K.

Întrebuinţări - Decoctul şi extractul fluid din scoarţă se folosesc ca hemostatic în practica ginecologică, tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Fructele în specii medicinale se folosesc ca remediu vitaminic, de asemenea diuretic şi sudorific.

Descriere - arbust sau arboraş indigen înalt. Tulpina neregulat - ramificată, cu ramificaţii direct de la bază, lungi şi drepte, scoarţa verucoasă, cenuşiu - verzuie. Lemnul gălbui, uniform. Coroana Ramurile poartă frunze imparipenat - compuse din 5-7 foliole eliptice sau ovat – eliptice. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. Fructele sunt drupe mici, negre, lucioase, sferice, cu 3-5 seminţe, cu un suc violaceu.

Răspândire - Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile, afânate, bogate în humus, întâlnită la noi prin păduri, lunci şi zăvoaie, pe lângă garduri.

Soc - Sambucus nigra L. fam. Caprifoliaceae.

Organul utilizat, recoltare - ca produs vegetal se folosesc florile de soc - Sambuciflores. Se recoltează cu mâna inflorescenţele fără pedunculi când 75% din flori sunt deschise.

Compoziţia chimică – florile conţin mucilagiu, urme de ulei volatil, tanin, acizi organici, saponozide, rutozidă.

Întrebuinţări - Florile de soc au acţiune diuretică, sudorifică şi emolientă, laxativă, antireumaticăşi antinevralgică, sub formă de infuzie 0,5%. Extern pentru tratarea arsurilor, abceselor, furunculelor se folosesc infuziile 2-5%.

Izmă bună(Minta rece) - Mentha piperita L. fam. Lamiaceae

Descriere - mentha piperita este o plantă anuală, erbacee. Rădăcina este formată dintr-un număr foarte mare de rădăcini adventive fibroase. Tulpina este anuală, patrunghiulară, compusă din noduri şi internoduri. Frunza este ovat- lanceolată până la lanceolată, cu marginea limbului serată. Inflorescenţa este de forma unui spic, conic alungit. Floarea este compusă dintr-un caliciu cilindric. Fructul este format din 4 nucule mici, acoperite de caliciul persistent. Răspândire - Menta este o specie cu plasticitate ecologică foarte mare, arealul ei de răspândire fiind cuprins din vestul Marii Britanii, regiunile de nord ale Europei şi prin Ural până în Siberia.

Organul utilizat - Ca produs vegetal se folosesc frunzele sau părţile aeriene de mentă - Menthae piperitae folia seu herba. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm.

Compoziţia chimică- Frunzele de mentă conţin ulei volatil, conţinutul căruia variază în funcţie de o serie de factori, ca: soi, varietate, provenienţă, momentul recoltării, condiţii pedoclimatice.

Întrebuinţăre - Frunzele de mentă se prescriu sub formă de infuzie ca spasmolitic, colagog şi anti emetic; intră în componenţa speciilor cu acţiune carminativa, gastrică, colagoga şi calmantă. Tinctura (1:20) se foloseşte ca analgezic, intră în compoziţia multor picături.

Salvie (jaleş) - Salvia officinalis L. fam. Lamiaceae

Descriere - Salvia officinalis este o plantă perenă, semilemnoasă. Tulpina este lemnoasă la bază, erectă, muchiată în partea superioară. Frunzele sunt opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară. Frunzele sunt pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verde-argintie. Florile sunt labiate, cu caliciul format din 3 sepale superioare, brune-violacee. Fructul conţine 4 nucule maronii sau negre, de formă ovoidă.

Răspândire - Planta este răspândită în Europa (mediteraneană), Asia Mică. Se cultivă pe suprafeţe mari în Franţa, Italia, Spania, România, Moldova etc.

Organul utilizat, recoltare - produs vegetal se folosesc frunzele de salvie - Salviae folia. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare.Compoziţia chimică - rincipiul activ de bază este uleiul volatil, conţinutul căruia, în dependenţă de diferiţi factori, constituie 0,38-2,5%. Componentul principal al uleiului volatil este cineolul.

Întrebuinţări - Frunzele de salvie se folosesc sub formă de infuzie, decoct sau extract fluid, ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic. Se mai foloseşte de asemenea, ca antisudorific.

Descriere Plantă erbacee, perenă. Rizom lignificat, scurt, din care pornesc multe rădăcini brune. Tulpină erectă, înaltă , goală în interior, păroasă pe muchii . Frunze opuse, palmat-lobate cu peri aspri, peţiolate. Frunzele mijlocii au 3 crestături. Flori roze, dispuse câte 10-20 în pseudoverticile foarte strânse. Fructe, nucule ovoidale, pubescente la vârf.

Răspândire - Planta este răspândită în Europa, Asia. Creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate, marginea pădurilor, locuri poieniţe, pe lângă garduri, pe terenuri necultivate, printre dărâmături etc.

Talpa-gâştei - Leonurus cardiaca fam. Lamiaceae

Organul utilizat, recoltare - ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei - Leonuri herba. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua, la începutul şi în timpul înfloririi.

Compoziţia chimică - Principiile activ biologice principale sunt heterozidele flavonoidice, printre care rutinozida, cvercitrina, cvincvelozida (apigenină+glucoză+acid fumărie), hiperozida etc.

Întrebuinţări - Sub formă de infuzie, tinctură, extract fluid, picături de talpa-gîştei cu lăcrămioara este utilizată în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei.

Descriere - valeriana officinalis este o plantă perenă, erbacee. În pământ formează un rizom şi rădăcini. Tulpinile sunt înalte, fistuloase, păroase în treimea inferioară şi ramificate în partea superioară; au suprafaţa brăzdată, de culoare variabilă de la verde la verde-violaceu. Frunzele bazale, de rozetă, sunt imparipenat sectate. Frunzele tulpinale sunt opuse, cele inferioare peţiolate. Fructul este o achenă alungit ovată, îngustată spre vârf galbenă-brună. Fiecare fruct conţine o singură sămânţă.

Răspândire - creşte la altitudini medii, în locuri umede, de-a lungul apelor, precum şi în staţiuni mai înalte, pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede.

Odolean - Valeriana officinalis L.fam. Valerianaceae

Organul utilizat, recoltare - ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de odolean - Valerianae rhizomata cum radicibus, recoltate toamna târziu, cu cazmaua, iar din cultură, cu maşini.

Compoziţia chimică - Conţinutul în ulei volatil variază cu provenienţă, vârsta şi momentul recoltării, fiind cuprins între 0,15 şi 2,5%.

Întrebuinţări - se administrează sub diverse forme: pulbere, infuzie,extract dens şi fluid, tinctură. În asociere cu alte componente intră în preparatele Cardiovalen, Corvalol, Pasional, Extraveral, Valocormid, Valocordin, Validol, Hepatobil, Nervoflux, Novopassit, Doppelherz energie tonikum, Barboval, ca şi în compoziţia speciilor calmante, gastrice, sedative, carminative etc.