POEZII ELECTRICE

Felix Rian

2016

MottoPostmodernismul a murit de mult. Cred că noi, generația domnișoarei Linda Maria Baros, vreau să spun cei mai leali, putem fi numiți copiști, de la bibliotecile noastre de manuscrise, de la TO COPE ȘI DE LA COPILĂRIA PE CARE NU AM AVUT-O NICIODATĂ. NOI am ucis postmodernismul. Suntem istorie. Felix Rian, Păclișa, 1 iunie 2016.

Poezie yin

Tablou

Oras. Zapada-lumina.Levitand.Sublime. Soare-cutitar.Liceu vechi. Spital Ciupe.Oameni

Orb metafizic

N-am nume dar am.Sprâncene.Urme de cauciucuri.Lumina nu. Lumina nu.Din 20 sau 21 iulie.2011.

Iamtriggerful.

***Greu Samsung I-phoneUnde e prietena mea?Cont deactivat.

I had a friendI had a friend onceWe were so poor MotherHe made a million bucksAnd went back to his father.

***Maci, spini pilastri verziTemplu baroc din Carmel.Singuratate.

Mediu lachist

Undele rotunziTumuli gorganeUde limbi de flăcăriPrintre pietre Focul de apăPâlpâie verde

2004

Vaca și vițelul

Vacă albătu să nu fugi pe cărarecă ai să-ți rupipiciorulși eu sunt micși nu pot să te ducla doctor.

1985

III

Judeii, Romanorum, Graecis, Thraces, ScythesSecunda vita caeleste et aeternamImperium e lux et vulgus beatiVia aqua est aetheris tristae panemTu plangit bebis lux perpetuaLibertus sculptura tacet marem.

Workday Blues

When I go to workI work down all the day.I say when I go to work now MotherI kinda work all day.There's no time to feel lonelyI've got no time today.

***Măr, scoarță verdeFier. Fructe? Nu. Frunze vechi.Creier ruginit

G

Don QuijoteSagradas EscriturasMoby DickHuckleberry FinnWhitman, Dickinson, FrostDeutsche BibelGoethe - - Gedichte- FaustLa Sainte BibleBalzac - La Comedie HumaineVulgateHoratiusCiceroShakespeare - Complete WorksHoly Bible

Ce triști sunt copacii în ianuarie(Zam, 2015)

Aș fi vrut să văd azi o gâzăîn drumul meudar nu n-am văzut

ce triști sunt copacii în ianuarieuzi negri de lacrimi

atunci le-am cântat copacilor ca un cărăbușle-am sărutat scoarța înnegrităși mi-am sărat buzele.

Cuvinte arse de zăpadă, tinerețe și iubire

Eu am o aripăIar tu o ai pe cealalată.Dacă ne-am ține de mână...Doar dacă ne-am ține de mânăAm putea zbura spre casă.Dar deși aripile noastrepornesc din aceiași umeriInimile noastre...Mâinile noastre sunt atâtde departe una de cealaltăAsemeni lacrimilor de searăde cele de dimineață/ Iar inimanoastră/ Iar inima noastră e ruptă

***You are beautiful as GodWho made youSeeing you I see himLoving you I love himForever.

Tatăl șobolan

MottoAcum 12 ani o fată a scris o poezie de o mie de strofe cu titlul ANATEMA pe care după aceea a rupt-o.

Tatăl șobolanSatan

Harfa de tumori

Cuțitele galaxii

Urâciunea pustiirii

Urletele jungleiMoartea

Nu este luminăÎn familieMândria-întunericSinuciderea copilului.

Cuvinte către Isus din Nazaret

Vreau să te privescȘi să am în ochiPrivirea unui nou-născutDar tu știi asta Isuse

Iar inima ta și inima meaSunt două râuri ce se întâlnescInima ta e un râu foarte mareIar inima mea e un pârâiaș făcut de ploaie

Și ploaia ești tu

Diamantul literaturii române

În piatră diamantul ardenu-l va culege nimeninici o mână de om sau de robotnici măcar Iona nu-l va vedeaAlephul din care aizvodit viațanu mă vei vedeacu fiecare gheară decazmavoi coborî mai adânc în muntear trebui să-mi asigur nebuniape 99,000,000 USDși să-i evit pe Apostolisunt diamantul acesteiliteraturicu nouăzeci și nouă de fețe

Pianul și Îngerul

Coastele mele sunt clape albe de pianPloaia cântă la minePărul mi-e o harfă de coarde la care cântă ÎngerulSunt frumos pentru prima dată

Sunt un pian negru plin de tăceriDegetele Îngerului mă mângâie pe frunteSyntem unaMuzică a ochilor sărutându-se în lacrimi asemeni mării și cerului.

Some of the Things

Some of the things I wantfor meI want to see GodAnd I want to livewith the entire landof the district of Hațegin my heartYesAnd I want towriteI want to writeI wanna make storiesAnd I wanna write people

Felix Corb

Eu am avut nevoie de CorbDar și Corbul are nevoie de Felix.

Sister of India

Romania is at the ends ofthe sun-risingsIndia is at beginnings

2017

Atâtea vieți distruseAle unor oameni care nu au meritat.

Isus

Isus este stroboscopulDin sufletul meuIsus este mișcarea eternă -Vie

Isus este râul ampluÎn care sunt o pietricicăIsus este -Muzica pe care am început s-o aud

Distih

Maci carminPana departe.

Distih

Sub scarpetii uziPamantul dispretuit.

Distih

Langa dig; deDeparte macesii aprinsi.

Psalmul 1

regula numărul unu

violența nu ține

regula numărul 91

amenințările nu țin

Alte reguli nu mai există.

IIII

Pentru mine nufărul E nufărÎntotdeauna Ana E Ana

Creierul meuRagnarok uitatMoartea meaAșteptată.

Civilizație

Dacănu necivilizăm,murim.

The Evil Christmas

i am you god and you are my profet i know i m gonna kill you to make you stand on your own two beautiful feet.

Didactica

Scrie cat e starea poeticanu cantitatea conteazapriveste la cartea Epica Magnaurmareste excesul in poezieciteste mult scrie putin...

Ochiul dreptunghiular

Lacrimilitere Femeie cu chitara - A. CiucurencuAlb Dialectica nebuniei

Cer de icoanaStrada pe care mergMortiSi vioara stupefiata.

Ii vorbesteCaluluiIn graiul cailor.

Dialectica

EinsteinTeslaFelix.

Natura

Femeile sunt brazdeFiecare cuceritor de femeie un taranCalugarii au brazda in sufletSfantul in creierCreierul ogor gras si smantitPlin de samburi de ganduriSuntemParte din natura.

Discursul săracului către bogat

Presupun că nu ai mers niciodată pe josde la Simeria la Hațeg mergând toată noapteala lumina lunii sau la lumina nopții.

Presupun că nu ai dormit pe jos în frigpe balastruori în cabine telefonice ca să te aperi de câini,

Nici nu știi ce înseamnăsingurătateade care nici un mort nu este scutit.

Nu ai fost precum cei părăsițiși iubirea oamenilor te înconjoarăcum înconjoară lupii.

Oriunde mergi ți se deschide cerulalbastruși stai în pace.

Dar spun asta având în spate miliarde de oameninu chinuinu asupri săracul care îți ține casa.

Bogatuleștiu că ești răudar locul răilor nu e nici în mormânt.

Cantecele Suferintei

Tavanul inchisCartileCartileOameni voci

Icoane si fotografiiUltimul scancetAxonii zbarnaindEditie bilingva.

Versuri mozarabe

Sunt Leul ce doarme cu ochii deschișiși veghează cu ochii închiși

Sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe pieptși se odihnește cu aripile în zbor

Sunt Viu în mormântși Mort pe pământ

Sunt Cartea deschisăpe care nu o vei închide niciodată

Sunt Femeiape care nu ai iubit-o

Către Tarja Turunen

Da tu ești ca minetu ai fost ca minemult prea ciudatăla nelalocul tăuîn școala tăcută în caredoar pereții cântauși chiar și acumce rost ai tu pe lume?te înțelege cineva?e cineva care să spună să poată spuneo înțeleg pe Tarja Turunenvoi scrie un Abecedar?

***Om.Într-o armată de oameni.Mergând spre.

Blake

Om mic in munteAerisireaMersul trenurilorPrintre oi

Vei muri vei traiCantecul te va-nsotiMort vei fiSpirit.

Poezii pentru 2017

Scrisoarea lui Manolino către Santiago

Compadre,nu e minunat cum am făcut totul și am fi putut face mai mult decât totul?nu e minunat că nu am avut nimic niciodată, nici mâncare, nici moarte, nici orice are omul și ține la piept precum boala?nu e grozav că am fost pe mare și pe mame și pe sânge de eroi ca pe pământ?că am ținut lumea în degetul mic și lumea nu ne-a ținut pe noi?știi vine un timp când tusea seacă nu vrea să se mai opreascădar în urma noastră stau cadavrele de lei și toți peștii morți ai mării.Eu Enkidu și tu Ghilgameș și luptându-ne pe cadavrul pământuluimut și extaticînvingând și murind în același timpși devenind altă notă precum numerele râului de aur și de zlătari uzi până la osnu știu ce să-ți spunnu mă ajută mintea nici cuvinteledar nu crezi că cel mai mare pește pe care l-am prinse noi înșineori poate altul?Din infern îți scriu compadre ce nu ți-am spus când eram acasăInfernul nu e neapărat locul în care să nu vrei să mergiorice paradis e un infern al luminiinu ne vom obișnui niciodatăși nici infernul nu se va obișnui cu noi.Compadre Santiago, tu în eternitate vei face skandenberg cu Dumnezeu și eu o să vă schimb țigările.

Mărășești mortt

Discursuri. Aripi.Oameni.Proști.Pro-fituri.Adevăr. Valori. Eroi.Mărășești mortt.

Amenthes

Vorbiti mortilor chirciti unii in altii in pesteri pictateSpuneti cuvintele mortii voastre unul o dataMancati-va creierul cu radiatii de ametistStati intorsi in sarcofagele voastre si navigatiIn vesnicia informatica a lui Amenthes veti orbiSi moartea va calca incet ca o gheisa tristaVi se ia creierul pentru ca l-ati dat pe gunoiSi in loc sa vina cu Evanghelia mantuitorul va va circuita.

Top 7 Order of Discovery

Ioannes Paulus IIHendrixHemingwayPacinoAguileraTeslaBaros.

Poezie electrica

Dictionar. Fotografi.Ochi pigment.Telefon. Ceaserou.In acest semn.Sinucidere-ratata.Motocicleta in cap.Avioane.Randunici de otel.Morminte si pietre de foc.Autodistrugerea sobolanilor.Poezie electrica.

Cybervillage

Erased robots. Endless lists of nameswritten in 101010110The word of redemption like a seagull.The way we reject GodBy rejecting life.www going crazy.Cybervillage. Cybercowsgiving cybermilkto cyberpuppies.Cybermencyberwomencyberkidscybersun.

Un oras pentru.

Embrion. Drumul nasterii.Plasma. Fulger. Sange.Huckleberry Finn siBabacu.Copiii fugari. Alcool.Un oras pentru.

Vietnam

Copilulmitraliera se intoarceAici era popotaAici era tambalulI-am somat pe toti cu chitaraStai ca trag!Stai ca trag!

Lentilă zgâriată

Iubirea existăIubirea a existat aproapeDintotdeauna/ Dar tu nu o știiDar eu nu o știu

De aceea eu nu mai știu să spunnimic/ De aceea sunt mut față detine/ De aceea tuDe aceea tu

Prințesa pețită de Diavol

A fost un Rege și un PrințO Regină și trei SfințiȘi-o Prințesă lucru mareOdor fără asemănare.

Am iubit-o doar o ziCă Dracu o și pețiC-o fi bine sau e rĕuȘtie numai Dumnezeu.

LANCRĂM SAXON

Mormintele sunt vegheateDe omul de piatrăTăcerea e prea purăDoar îngerii latră

Cad grăunțe de apăCerul e o ciuturăMamele sunt moarteNoi strigăm la nori.

Do you see me winter moon?

Do you see meWinter moon?Do you know meSnow-white sky?

I am the ownerOf a cold broken soul;A soul that fills me with Frost;A soul made of broken ice.

Words to Man

Maybe Iam just an extraterrestrialMaybe I don't understandyour world.

But for methe Sun is a friend;and the Moon a princess -fair and full of love

And I know now I am going to be young forever

I am free todaySo free todayAnd the morning is my second-

asta kre o scri aci o pui l 1best friend/ And the first is you

And I am sad tonightSo sad tonightAnd I know now I am going tobe young forever/ And I am sad and free

Byzantium Byzantium

Cine nu s-a rătăcit în labirintul insularAntilele Europei MediteraneCântecele noastre duse până în irișii de oțel ai lui TolstoiTu și eu și soldații întorcându-se acasă unul câte unulca o presimțire a plânsului universalși săracii bucurându-se o zi înainte de moarteo lume întreagă plecând pe mare și pe munțipărăsită și neuitată.

AION

CenușăFlacărăPiatră.

Blues in the light

I see the sun at morningI see the dusk at night.I see the sun at mornin'I see the dusk at night.A blessed light surround usGod's cursed holy light

Creier nood

Unterliebe

Dincolodeiubire.

Imersiune posibila - Possible Immersion, 2004Canon in D si Alb, 2011O Mama de lumina, 2015Momentul in care D-zeu exista, 2015Versuri scrise la la lumina intunericului, 2016Poezii electrice, ?-------

Moisei 29+

++++++++++++++++++++++++++++

Kill'em All

KILL'EM ALLKill'em allKILL'EM ALLKill'em allKILL'EM ALLKill'em all SOSKILL'EM ALLSOS.

și.

Logica. Clasa IX. Nota 6.Nota 6. Nota 6.O profă mică cu zâmbet.Psihologie. Ce e sufletul?Nu înțeleg nimic.Economie, Filozofie, și.

RIF

1111111111111111111111111111222222222222222222222222222233333333333333333333333333334444444444444444444444444444

4444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444444441111111111111111111111111111.

Băiatul care cânta marșuri

Eram băiatul care cânta marșuricu două svastici pe mineși haine militare în privirețineam în mână Cântările Evangheliei.

Cântările EvanghelieiCântările Evangheliei

Cântările EvanghelieiCântările Evangheliei

Beat de medicamente și idealurimic și disprețuitbăteam în toba mea de tinichea pictatăși cântam marșuri din burta mamei mele.

***Romparkin în toaletă cămin 16 Hașdeu Crazy Town de pe Strada Piezișă

Zombi

Îmi ud ochii în monitorca în sodă causticăMerg pe stradă și strada nu mă vedeOrașul umblă după mineNu-mi irosesc apocalipsa dar o portîn pieptMerg adesea pe câmp și tacE o lumină în moarteSpre care ne îndreptăm toțiAsemeni autostopiștilorCe învață despre lumină și moarte.

Octombrie

Sufletul meu e fericit și tristSufletul meu e un vitraliude frunze răvășiteSufletul meu e lumina înlăcrima-tă a toamnei

Pentru că sufletul meute vrea pe tinePentru că sufletul meu te iubeștePentru că sufletul meu e octombrie

Noaptea

Noaptea e un geam mat. Nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele.Noaptea e ucidere și urlet.Leoparzii negri urlă drogați de sângeîn cireșul meu zgâriat până la osdoborând stelele grase cu ghearele lor romanice.Noaptea nu ies din casă.Noaptea omul e învins ca și zeul.Noaptea redevenim maimuțeiar dumnezeu adam.Focul ne arde în privirile evanescenteluminând asemeni icrelor văzute la microscop.În fiecare noapte se apropie iuda de patul meuși mă sărută pe frunte.În fiecare noapte mă gândesc la Alaska verde între pământ și stele.Noapteacred că orice drum umblat e o urâciune.Ziua a devenit noapte.

Înviere

Există un drum mai greudecât târârea la camera 101Un drum în care se întâlnesc toate drumurileGroapa aceea în care vei fi îngropatca un vas de lut sau aur de la Marea Moartă

De acolo trebuie să te ridicipe picioarele pe care niciodată nu ai statcu creștetul capului precum crabiisă sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului să te zbați căutând aer în argilă și pietreSă te naști iar precum grăuntele de sareși să te ridici a doua oară din pământDin mormântul mamei tale.

Loser

Sunt nopți fără rostÎn care mama ți-e în pământși tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țarăși copiii ți-s nenăscuțiși viața îți trece ca un insuportabil meciberserk și în prelungiri.

18 ani

Totul e freamatMarea ca si nucul plansca si camera de zi

Tacerea este bunaca rahatul colorat din cozonacul vechi

Timpul trece si nu se mai intoarceOamenii asijderea se spune

Vom muri pe frontin biblioteci in luminaspun copii deosebiti iar la 18 ani se ingroapain noapte.

Ochiul acoperit de lacrimi și pietre

Râul Mare curge de la începuturiCurgeRâul mare e un ochiAtât de deschis/ Mereu

Râul mare e un ochiAcoperit de lacrimi și pietreCând vei vedea râulVei fi tânăr

Satul fantoma

Drumurile mele sunt uitatesopteste satul fantomaaici a fost castelul desfranatAcum un morman de pietre si colti de sarpeaici a fost satul arat acum o suta de anide ultimul baronNu umbla pe straziStrazile sunt pustiiSi doar mortii le colindaInfometati si plangand ca niste amintiri.

Lobul drept

Lobul drept poarta maini obosite si salopeta albastraDe aceea ii place chitara si bereaFemeile si upercuturileSi singuratatea ce asemeni tigarilorda cancerDar lobul drept e un muncitor redusCantand cantece stupideSi construind universul.

Eroica

Am vazut marile multimiSi muntii acoperiti de stoluri de zapeziAm vazut pietre stralucind precum argintiiIm pamantEste acea lumina pe care n-o vom pierdedin ochiChiar si in ziua cand nu iivom mai aveaIn mormintele noastre neplanse de nimeni.

Arhitectura

Orasul se preschimba intr-unmusuroi de betonToti oamenii su inceput sasemene unii cu altiiSe spune despre furnici ca traiesc singureTrebuie sa ducem civilizatiapana la sfarsitul universuluiFurnicile iubesc?

Poezia totala

Vazut dintr-un avion de vanatoareomule asemanator unui paianjen uriasori gandac verde nemaivazut

Omul cu octavele lui de simtireNu e decat o forma neagraalergand prin sarma ghimpatasi nisipul greblatSpune-mi omulemerita sa traiasca?

Ochi

Ce sunt ochii nostricoride sau prisme?Daca sunt sange cine l-aplans?Daca sunt gheatacine a strans-o?Vom sti sau nu vom stiInainte de-a muri?

Knock-out

Stau intins sub tavanNumbNu vad decat o lumina incertasecundele trec ca niste marfareNemiscat imi numar ranileCreierul mi-e inertSunt knock-outNu ma voi mai ridica.

Meteoritul

Departe de drum se afla o piatraNu stim cum a ajuns acoloDar calul se impiedica de eaLa fiecare drum cu carutaPoate e chiar un meteoritMai toti taranii injura si biciuiescDe atata biciuit si lacrimi de calPiatra si-a pierdut volumul dintaiAcum arata ca toate pietrelePe jumatate ingropata in cerPoate ca era un meteoritDar nu mai e.

Ideal mort

Intr-un cinematografPrivesc Idealul mort al oamenilorCreierul mi-e sidefCerul e un steag negrupe care pluteste LunaLumea e o masina tristaImi caut numele pe genericsi nu il gasesc.

Pamantul

Pamantul e plin de radaciniCopacii si oamenii devin pietre

Pamantul sunt oameniiSi fiecare stea e un ochiInchis si deschis.

Poveste

Sunt o padure plina de scufite rosiisi lupiradacinile sunt bordeiele piticilor siuriasilorAm mers ades prin aceasta paduredar nu am vazut-o niciodataCopacii nu sunt Briareusunt creiere pulsandstand pe serpi de maduvaprin frunzisul rosu ca o crima

Lupii ma inconjoaraca o emisfera de oglinziSunt scufita rosiesi sunt aceasta padure.

Intampin

Din nastere am avut un aprigdor de moartesa redevin pietre in izvor si ossfantsa ma gaseasca Omulcand in pamant rau vinesa-l intampin plecatul Polichinellesi tu esti ca minesi tu esti ca mine.

Arderea inimii cu fierul

Sunt acum mai bătrân ca Isusși inima mea arsă până azi de iubiree curată ca lacrimaoricând îmi va fi greuvoi privi în inima mea și voi citiyhwhîn cartea mea nu mai încapenici o altă iubireși când se va sfârși filmul pe generic va scrieÎnmormântarea contelui de Orgaz.

Ghetarul

Ursii au murit uriasi singuriNoi topaim in jurul lorMamutii au fost luati de apeAcum suntem oamenii doarCioplitori in piatra si rotitori in roataUn om si-a pus craniul celui mai mare urspe crestetSi toti tremuram in lumina ghetarului.

***Poezia yin,Tu, numbă dedicare.În ceas de seară.

Rugaciune

Plangi paine incatusata zvarlita-n intunericDomnul vine in calea mea ca o carteCoboara-mi-te din suflet infinite poliedruFii fericit torturat stalp de sareUmblu pe apa pe drumul fara capatPietrele cerului imi curg in spirit in lapidariul de sare si steleTacere in teatrul anticTacere.

Biblia

Biblia mea neagra si ruptaintr-un moment de furiesta deschisa cu paginile in jospe albumele de familie

nu cred ca Bibliile sunt facute binepentru ca ne uitam pacatelenici oamenii nu sunt facuti bine

dar aceasta nu e importantcu fiecare Biblie rupta catde putin poti oricand cere altade la fabricantii de Biblii

dar toate sunt legate atat de neserios

se rup in mana oarba a sfinteica si sub violul ghearelor paroase aleapostatului

nu am incredere in Biblii.

Văzând-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939

În acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuțilieduri în germana dulceavea cincișpe ani și începea războiuldar ce legătură este între Detroit și Cernăuțipoate războiul și poate moarteaîn război și în moarte suntem toți frațimai mult decât în muzică și dialecticăva veni și anul 2939și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonoranu va mai fi limba germanănici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuținici moartea.

Oda diamantului din gunoi

Nu voi scrie un poem socialadresându-mă mulțimilornu voi scrie precepte divine împotriva capitaluluiși sărăcieidin casa mea de la țarănu voi veni cu ceva nou plin de prospețimenu voi scrie poemul pentru Nobel și premiile literare ale Indiei

Nu

Nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumiinu voi pătrunde până în mecanismul societățiinu voi predica și nu voi fi predicatnu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfințiiubirea aproapelui nu va fi scopul vieții meleNu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilornici nu-l voi simținu voi spune omului să-și ajute semenul

voi cerși

încă o zi încă un an încă o secundă

***Pianul românescTrezi adormitul plisc.Ța-ța-ța-ța-ța.

Hitler pe hârtia milimetrică

Societatea e fascinată de criminaliI-am adorat cu toții anarhiștii ca și polițiștiiBătându-neVocea LUI erau vocile din cununa Europei celei nebuneMetal prețiosNu ar fi existat nazism fără Hitler profetulnu ar fi putut fiNu a fost un cancelar un dictator un nebuna fost dincolo de morală și dincolo de viațăprecum Caesar a fost Hitlerneîngropatulel întregul Berlin sub cenușăel Germania imperială și înnebunităel Europa moartă

Dolfi in cenusa

1. Sunt impur.2. Eu sunt Germania si trebuie sa mor ca RIF.3.Nu exista puritate pe pamant.4. Cenusa capul meu imparatesc. Lesie.

5. ECCE HOMO

Orașul care a murit

Cruce de cruciulițe.Piroane de cuie.Lance de baionete.Crist de spermatozoizi.

Și soldații au fost acolo.Și Hitler a fost acolo.Și Marlene Dietrich a fost acolo.În orașul care a murit.

1

Nu pleca din brațele mele e noapteDar tu ești mai multă luminădecât oriunde pe lumeSărută-mă Înger iar suav miracol

Cu păr de flăcări negre și apă și albastre steleCu ochi de serafim blânzi și filosophiciPrivește-mă din spațiu muzică a LuniiȘi sărută-mă te rog acum și după ce voi muri.

Artă moartă

Cărți deletate. Artă moartă. Polul Nord.Eșecuri.Fiecare om e un om ratat.Alfred Nobel. Albert Einstein. AntoineSfântul.Pământ. Tractoare devin cai.Soarele e inconceptibil.Dalai Lama.Este numele tăuDalai Lama?

Pledoarie pentru Wordsworth

O parte din poemele lui Wordsworth sînt scrise bineînțeles rimat. Cealaltă parte e scrisă în vers alb. Din prețuire pentru pana lui Wordsworth le voi traduce pe toate în vers alb, urmînd exemplul înaintașilor care au tradus versurile antice atîrnînd clopoței de capetele lor. Un poem adevărat e intraductibil, precum Masa tăcerii. Noi oamenii de rînd ne putem mulțumi să-i facem un portret și acela fotografic și ca în viață ar trebui să ne mulțumim cu atît; în nici un caz nu îl putem scrie pe Wordsworth în română ori în orice altă limbă ori a traduce sufletul lui Brâncuși în cutia italiană a sufletelor noastre. Din dorința de a fi cît mai credincios poeziei wordsworthiene și a o traduce cît mai fidel m-am văzut pus în situația de a o trăda, renunțînd brîncușian la aparențe, fie ele și poetice, pentru a păstra sufletul care dă viață. Înaintea acestei posibile versiuni românești a poemelor lui William Wordsworth, tălmaciul poate spune că noi în România avem nevoie de poezia lui Wordsworth. W. W. a fost un poet romantic la fel ca poetul nostru romantic, iar pentru a nu fi tributari propriului Weltanschauung, fascinați într-un mod narcisist propriei frumuseți ar fi indicat să experimentăm și alte avatare ale geniului romantic și a privi și alte vitralii din catedrală. Și în mod deosebit curentul romantic, fiindcă piatra din capul unghiului a sufletului românesc s-a dovedit a fi și cel mai probabil va rămîne cît va rămîne și românitatea, o cheie de boltă neogotică romantică pe care cel mai mare arhanghel e brodat în marmură. Este nevoie de aceste poeme în învățămîntul românesc, în bibliotecile marilor orașe și din sătucuri, în mănăstiri, în penitenciare, azile și oriunde este un pic de suflet și în întreaga noastră cultură, dacă vrem să o avem. Iar aceasta include postulatul că după cum istoria literaturii române are nevoie de William Wordsworth printre alți „nemți” caragialești, tot astfel Marea Britanie are nevoie printre alți necunoscuți romantici și de Mihai Eminescu, dar asta va fi munca altor traducători. [Felix Rian]

William WORDSWORTH

RÎNDURI SCRISE LA CÎTEVA MILE DUPĂ BISERICA TINTERN

La revisitarea răstoacelor de pe Wye într-o călătorie, 13 iulie 1798

Cinci ani trecură; cinci veri, în lungimeaA cinci lungi ierni! Și iar audAceste ape, rostogolindu-se din izvoarele lor din munteCu un dulce murmur mocănesc. – Încă odatăPrivesc aceste stînci abrupte și semețe,Ce într-o neîmblînzită retrasă scenă aduceGînduri de mai profundă retragere; și unescPeisajul cu liniștea cerului.Ziua e sosită cînd din nou stauAici, sub acest sicomor întunecat și vădAceste pete de ogrăzi, aceste smocuri de livezi,Ce, în timpul ăsta, cu fructele lor necoapte,Printre păduri și desișuri se pierd,Nici, cu nuanța lor verde și simplă, tulburăVerdele peisaj neîmblînzit. Încă o dată vădAceste vii, abia garduri vii, linioare

De neliniștit lemn devenit săbatic; aceste ferme păstoreștiVerzi pînă la ușă; și șuvoaie de fumRidicat, în tăcere, de printre copaci,Cu o percepție nesigură cît s-ar părea,Despre rătăcitori sălășluind în pădurile fără cămin,Ori despre vreo peșterăde pusnic, unde lîngă focSihastrul stă singur.

Deși de mult pierdute,Aceste forme de frumusețe nu-mi furăCum e un peisaj ochiului unui orb:Însă adesea, în camere însingurate și în mijlocul tumultuluiDin tîrguri și orașe, mi-au zălogit,În ceasuri de osteneală, dulci simțiri,Apăsînd în sînge și simțite-n inimă-miȘi trecînd chiar în mai limpedu-mi sufletCu liniștită refacere: – sentimente deasemeneaDe plăcere neamintită; astfel, poate,Cum nu au avut o influență comunăÎn acea mai bună parte în viața omului bun;Micile lui, nenumite, fapte neamintiteDe bunătate și iubire. Nu mai puțin, cred,Lor le-am datorat poate alt dar,De-un chip mult mai sublim; acea stare binecuvîntată,În care greaua și trudnica greutateA acestei neinteligibile lumiE ușurată: – acea senină și binecuvîntată stare,În care sentimentele blînd ne-ndrumăPînă suflarea acestui înveliș corporal,Și chiar mișcarea sîngelui nostru umanAproape s-a oprit, adormiți sîntemÎn trup și devenim un suflet viu:În vreme ce cu un ochi liniștit de putereaArmoniei, și-adînca putere a bucuriei,Vedem în viața lucrurilor.

Dacă aceastaAr fi o credință fără rost, totuși, o! ce-ades,În întuneric și printre multe arte formeAle a zilei lipsite de bucurie lumini, cînd cei fără astîmpăr aleargăFără folos și febra lumii,Au atîrnat asupra bătăilor inimii mele,Ce-ades, în duh, m-am întors spre tineO Wye silvan! Tu rătăcitor prin păduri,Ce-ades mi s-a întors duhul spre tine!

Și-acum, cu străluciri de gînd pe jumătate stins,Cu multe recunoașteri încețoșate și șterse,Și ceva dintr-o tristă perplexitate,Imaginea minții iarăși învie:În vreme ce stau aici, nu doar cu simțireaPlăcerii prezente, ci cu plăcute gînduri

Că în ăst moment este viață și hranăPentru anii viitori. Și astfel îndrăznesc să sperDeși schimbat, neîndoielnic, din ceea ce am fost, cînd întîiVenit-am între-aceste dealuri; pe cînd asemeni ouălor de peșteMă izbeam peste munți, pe grohotișurileRîurilor adînci și volburelor singuratice,Oriunde natura purta, aproape ca un omZburînd dinspre ceea ce urăște, decît unulCăutînd lucrul ce-l iubea. Pentru natură atunci(Plăcerile brute ale zilelor mele băiețeștiȘi toate animalicele lor mișcări trecînd,)Pentru mine a fost tot în tot – Nu pot pictaCe-am fost atunci. Cascada ce sunăMă bîntuia ca o pasiune: stînca înaltă,Muntele, și bungetul adînc și împîclit,Culorile și formele lor, îmi erau atunciO foame: un sentiment și o iubire,Ce nu avea nevoia unui farmec mai îndepărtat,Adus de gînd, ori vreun interesNeîmprumutat dinspre ochi. – Acel timp e trecut,Și toate bucuriile lui îndurerate acum nu mai sînt,Și toate amețitele sale răpiri. Nu pentru astaMă sting, sau jelesc, sau murmur: alte daruriAu urmat, pentru a căror pierdere, cred,Răsplată abundentă. Fiindcă am învățatSă privesc natura, nu ca în ceasulTinereții fără de gînduri, ci auzind adeseoriBlînda, trista muzică a umanității,Nici aspră nici amară, deși de o putere amplăSă înfrîneze și să subjuge. Și am simțitO prezență ce mă tulbură cu extazulGîndurilor înalte; un sublim simțA ceva mult mai adînc amestecat,Al cărui sălaș este lumina sorilor asfințind,Și oceanul rotund, și văzduhul viu,Și cerul albastru, și în mintea omului,O mișcare și un duh, ce poartăToate lucrurile meditației, toate obiectele întregii gîndiri,Și se rostogolește prin toate lucrurile. De aceea sînt liniștitUn iubitor al fînețelor și pădurilor,Și al munților; și din tot ce vedemDin acest pămînt verde; din toată puternica lumeA ochiului și urechii, cu ce pot crea aproape,Și ce precep; foarte încîntat să recunoscÎn natură și în limbajul simțirii,Ancora gîndurilor mele cele mai pure, doica,Călăuza, gardianul inimii mele, și sufletAl întregii mele ființe morale.

Nici, poate,Dacă nu aș fi fost învățat astfel, ar trebui mai multSă sufăr ca duhurile mele geniale să decadă:

Fiindcă tu ești cu mine, aici pe margineaAcestui rîu mîndru; tu, Prietena mea cea mai dragă,Draga mea, dragă Prietenă și în glasul tău distingLimbajul inimii mele anterioare, și citescPlăcerile mele anterioare în luminile săgetîndeAle ochilor tăi neîmblînziți. O! încă puțină vremePot să privesc în tine ce am fost odată,Draga mea, dragă Soră! Șiaceastă rugăciuneȘtiind că natura niciodată n-a trădatInima ce o iubea; este privilegiul eiPrin toți anii vieții noastre aceste, să poarteDin bucurie în bucurie: fiindcăpoate astfel înștiințaMintea ce este în noi, astfel uluiCu liniște și frumusețe, și astfel hrăniCu gînduri înalte, încît nici limbi rele,Judecăți imprudente, nici batjocurile egoiștilor,Nici salutări unde bunătate nu este, nici toateUrîtele întîlniri ale vieții zilnice,Nu vor învinge asupra noastră ori tulburaVesela noastră credință că tot ceea ce privimE plin de binecuvîntare. Astfel lasă lunaSă strălucească asupra ta în plimbarea ta solitară;Și lasă vînturile din muntele umed limpedeSă sufle împotriva ta, și în anii de după,Cînd aceste extazuri neîmblînzite se vor împliniÎntr-o încîntare serioasă, pe cînd mintea taVa fi o casă pentru toate formele plăcute,Amintirea ta o locuințăPentru toate dulci sunete și ceremonii; O! atunci,Dacă solitudinea, ori frica, ori durerea, ori jalea,Vor fi să-ți fie partea-ți ‚ dar ce gînduri vindecătoareDe bucurie blîndă îți vei aminti de mine,Și exhortațiile mele aceste! Nici, poate,De voi fi, acolo de unde nu mai pot să audAl tău glas, nici să văd din neîmblînziții tăi ochi aceste străluciriDe existență trecută, vei uita tu atunciCă pe marginea acestui încîntător șuvoiÎmpreună stăturăm; și că eu, de-atîtUn adorator al Naturii, aici am venitNeobosit în acel serviciu: mai degrabă spunCu iubire mai caldă, O! cu zel mult mai adîncDe iubire mai sfîntă. Nici nu vei atunci uita,Că după multe colindări, mulți aniDe lipsă, aceste păduri abrupte și înalte prăpăstii,Și-acest verde peisaj păstoresc, îmi furăMai dragi, atît pentru ele cît și pentru tine.

Kubla Han

de Samuel Taylor Coleridge

În Xanadu Kubla Han Un impunător dom al plăcerilor decretă Unde Alph, râul sacru, curgea Prin caverne de nemăsurat omului Jos spre o mare fără lumină.Așa că două or cinci mile de pământ roditorCu ziduri și turnuri au fost încinse împrejurȘi aici erau grădini strălucitoare cu râulețe sinuoase,Unde înfloreau mulți pomi roditori de tămâieȘi aici erau păduri vechi la fel ca dealurileÎmbrățișând pete însorite de verdeață.Dar oh! Acea adâncă romantică prăpastie ce se înclinaÎn jos pe dealul verde tăind un veșmânt de cedru!Un loc sălbatic! La fel de sfânt și vrăjitPrecum sub o lună asfințindă era bântuităDe o femeie jelindu-și pentru al ei iubit-demon!Și din prăpastie, cu neîncetat zbucium clocotind,De parcă acest pământ în repezi dese papilări ar respiraO fântână puternică pe moment a fost forțatăPrin acea repede zbucnire pe jumătate intermitentăFragmente uriașe țâșniră ca grindina căzândOri grânele cu pleavă sub biciul îmblătitoruluiȘi printre-aceste stânci dansând deodată și pentru totdeaunaSe aruncă deodată râul sacru. Cinci mile șerpuind cu o mișcare labirinticăPrin păduri și vâlcele râul sacru curgea,Apoi ajunse la cavernele de nemăsurat ale omului,Și se scufundă în tumult într-un ocean fără viațăȘi în acest tumult Kubla auzi de departeVoci ancestrale profețind război! Umbra domului plăcerii Plutea în mijlocul valurilor Unde se auzea măsura amestecată A fântânii și a peșterilor.Era un miracol de rar mecanismUn însorit dom al plăcerii cu peșteri de gheață! O domnișoară cu un timpanon Într-o viziune odată am văzut Era o fată abisiniană, Și la timpanonul ei cânta, Cântând de Muntele Abora. Aș putea să reînnoiesc în mine, Simfonia și cântecul ei, Către o asemenea încântare m-ar câștiga,Încât cu muzică zgomotoasă și îndelungată,Aș constru acel dom în aer, Acel dom însorit! Acele peșteri de gheață!Și toți ce-au auzit le-ar vedea acolo,Și toți ar striga, Ferește-te! Ferește-te!Ochii lui strălucitori, părul lui plutind!Țese un cerc în jurul lui de trei oriȘi închide-ți ochii cu spaimă sfântă,

Pentru că el cu miere de rouă s-a hrănitȘi a băut laptele Paradisului. (1797; 1816)

Singurătate

de Margaret TAYLOR

Oraș de coșmar,Străzile tăcute, întunecoase;Sabat pustiuUrmează-mă acasă:Merg încetȘi pietrele ude de apa de ploaieClipesc sub luminile de sodiu,Le aud chicotindPe când îmi plec fruntea în fața ploii:Trebuie că am mers pe acest drumAcest drum fără sfârșitO mie de ani,Și totuși nu am întâlnit niciodată un suflet,Chiar și bucățelele de hârtie ruptăSe dau la o parte,Casele se înalțăDin grădinile lor umede,Însă dantelele lor îngrijite nu se ridică niciodată –Oh Dumnezeule nu e nimeni în acest oraș?

Traducere de Felix Constantinescu

Singurătate

de Margaret Taylor

Oraș coșmar,Străzile tăcute, negre;Sabat vidUrmează-mă acasă:Merg încetȘi pietrele udate de ploaieClipesc sub luminile de sodiu,Îi aud rânjindPe când îmi plec capul ploii:Trebuie că am mers acest drumAccest drum fără capăt

O mie de ani,Dar nu am întâlnit un suflet,Chiar și mototoliturile de hârtieSe trag la o parte,Casele se ridicăDin grădinile lor jilave,Dar perdelele de calitatea întâia nu se ridică –Oh Dumnezeule nu e nimeni în acest oraș?

Declarație de Independență

Publicată inițial: iulie 1776

Autori: Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Roger Sherman, John Adams, Robert R. Livingston

Declarația de Independență: O transcriere

ÎN CONGRES, 4 Iulie, 1776.Unanima Declarație a celor treisprezece State unite ale Americii,Când în Firul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor să dizolve cetele politice care l-au conectat cu un altul, și să asume între puterile pământului, punctul separat și egal la care Legile Naturii Dumnezeu și Dumnezeul Naturii, un respect decent asupra opiniilor omenirii cere ca ele să declare cauzele care le împing la separație.

Păstrăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt dotați de Creatorul lor cu anumite Drepturi neînstrăinabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și urmărirea Fericirii.--Că pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre Oameni, derivându-și drepturile juste de la consimțământul guvernaților. --Că oricând orice formă de Guvernământ devine distructivă în aceste scopuri, este Dreptul Poporului să modifice sau să îl abolească, și să instituie nou Guvernământ, stabilindu-i fundația pe asemenea principii și organizându-i puterile într-o asemenea formă, încât pentru acestea să nu le săvârșească decât Siguranța și Fericirea. Prudența, într-adevăr, va dicta că Guvernele stabilite de mult nu trebuie să fie schimbate pentru cauze ușoare și tranziente și deasemenea întreaga experiență a demonstrat, că omenirea e mai dispusă să sufere, când răurile sunt suferibile, decât să se îndrepte prin abolirea formelor sub care sunt obișnuiți. Dar când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același Obiect învederează un plan de a le reduce [popoarele] sub Despotism abolut, este dreptul lor, este îndatorirea lor, să răstoarne un asemenea Guvern și să dea noi Gardieni pentru securitatea lor viitoare.--Aceasta a fost Suferința pacientă a acestor Colonii; și astfel este acum necesitatea ce le constrânge să-și modifice fostele Sisteme de Guvernământ. Istoria prezentului Rege al Marii Britanii este o istorie de injustiții repetate și uzurpări, toate având în obiect direct stabilirea unei Tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi aceasta, Faptele să fie supuse unei lumi candide.

El și-a refuzat Aprobarea asupra Legilor, cel mai întreg și necesar pentru binele public.El le-a interzis Guvernatorilor săi să treacă Legi de importanță imediată și neîntârziată, fiind suspendați în operația lor dacă Aprobarea lui nu era obținută; și când erau suspendați, el a neglijat cu totul să îi asiste.El a refuzat să treacă alte Legi pentru acomodarea a mari districte de popor, doar dacă acele popoare ar renunța la dreptul dreptul de Reprezentare în Legislatură, un drept inestimabil pentru ele și formidabil numai pentru tirani.El a chemat laolaltă corpuri legislative în locuri neobișnuite, inconfortabile, și îndepărtate de depozitarul Arhivelor publice, pentru singurul scop de a le obosi în conformitate cu măsurile lui.

El a dizolvat Casele Reprezentative repetat, pentru opunerea cu fermitate umană față de invaziile lui asupra drepturilor poporului.El a refuzat pentru mult timp, după asemenea disoluții, să cauzeze altele să fie alese; prin care puterile Legislative, incapabile de Anihilare, s-au întors la Poporul larg pentru exercițiul lor; Statul rămânând în acel timp expus tuturor pericolelor de invazie din afară, și convulsii înăuntru.A încercat să prevină popularea; pentru acel scop obstrucționând Legile pentru Naturalizarea Străinilor; refuzând să treacă altele pentru a le încuraja migrația încoace, și ridicând condițiile a noi Apropieri de Pământuri.El a blocat Administrația Justiției, refuzându-și Aprobarea la Legi pentru stabilirea puterilor judiciare.El a făcut Judecătorii dependenți de Voința lui singură, pentru termenii de ocupație a oficiilor lor, și cantitatea și plata salariilor lor.El a ridicat o multitudine de Noi Oficii, și a trimis încoace roiuri de Ofițeri să hărțuiască poporul nostru, și să le mănânce substanța.El a ținut printre noi, în timpuri de pace, Armate permanente fără consimțământul Legislaturilor noastre.El a interesat să facă Armata independentă de și superioară puterii Civile.El s-a combinat cu alții să ne supună unei jurisdicții străină de constituția noastră, și nerecunoscută de Legile noastre; dându-și aprobarea Actelor lor de pretinsă Legislație:Pentru încartiruirea de largi corpuri de trupe armate între noi:Pentru protejarea lor, Printr-un Proces Fals, de la pedeapsă pentru orice Crime pe care aceștia le-ar comite asupra Locuitorilor acestor State:Pentru tăierea oprirea comerțului nostru cu toate părțile lumii:Pentru impunerea de Taxe asupra noastră fără consimțământul nostru:Pentru lipsirea noastră,în multe cazuri, de beneficiile Procesului cu Jurați:Pentru transportarea noastră peste Mări pentru a fi judecați pentru pretinse ofensePentru abolirea Sistemului liber de Legi Engleze într-o Provincie învecinată, stabilind astfel un guvern Arbitrar, și mărindu-i Hotarele astfel să o facă deodată un exemplu și instrument potrivit pentru a introduce aceeași regulă absolută în aceste Colonii;Pentru îndepărtarea Cartelor noastre, abolirea celor mai valoroase Legi ale noastre, și modificarea fundamentală a Formelor Guvernelor noastre:Pentru suspendarea propriilor noastre Legislaturi, și declarându-se ei înșiși investiți cu putere de a legisla pentru noi în toate cazurile oricare.El a abdicat Guvernul aici, prin declararea noastră în afara protecției sale și bugetând război împotriva noastră.El ne-a jefuit mările, ne-a potopit Coastele, ne-a ars orașele, și a distrus viețile poporului nostru.El la această dată transportă mari Armate de Mercenari străini să îndeplinească muncile morții, dezolării și tiraniei, deja începute cu circumstanțe de Cruzime & perfidie puțin acompaniate în cele mai barbare epoci, și total nevrednic Cap al unei națiuni civilizate.El a constrâns colegii noștri Cetățeni luați Captivi pe Mările înalte să ridice Arme împotriva Țării lor, să fie executorii prietenilor lor și fraților, or să cadă ei însuși de Mâinile lor.El a agitat insurecții domestice printre noi, și a încercat să aducă asupra locuitorilor frontierelor noastre, neîndurații Indieni Sălbatici, a căror regulă cunoscută de război, este o nealeasă distrugere a tuturor vârstelor, sexelor și condițiilor.

În fiecare stagiu al acestor Oprimări Noi am Petiționat pentru Corectare în cei mai umili termeni: Petițiilor noastre repetate li s-a răspuns doar de repetată leziune. Un Prinț al cărui caracter e astfel marcat de fiecare act ce poate defini un Tiran, este inapt să fie regulatorul unui popor liber.

Nici nu am dorit atenția fraților noștri Brittanici. Noi i-am avertizat din timp în timp asupra a tentative a legislaturii lor să extindă o jurisdicție fără mandat peste noi. Noi le-am reamintit de circumstanțele emigrării și sălășluirii noastre aici. Noi am apelat justiției lor native și magnanimității, și i-am rugat pe legăturile asemănării noastre reciproce să dezaprobe aceste uzurpări , care, inevitabil ar întrerupe

conexiunile noastre și corespondența. Ei deasemenea au fost surzi la vocea justiției și a consanguinității. Noi trebuie, astfel, a consimți în necesitatea, care ne denunță Separația, și să-i ținem, cum ținem restul omenirii, Inamici în Război, în Pace, Prieteni.

Noi, astfel, Reprezentativele Statelor unite ale Americii, în Congres General, Adunați, apelând la Judecătorul Suprem al lumii pentru rectitudinea intențiilor noastre, în Numele, și prin Autoritatea Oamenilor buni ai acestor Colonii, publicăm solemn și declarăm, că aceste Colonii Unite sunt, si în Drept ar trebui să fie State Libere și Independente; că toate sunt absolvite de orice obligație față de Coroana Britanică, și că toată legătura politică între ele și Statul Marii Britanii, este și ar trebui să fie dizolvat total; și că drept State Libere și Independente au toată puterea să perceapă Război, încheie Pace, contracteze Alianțe, ridice Comerț, și să facă toate alte Acte și Lucruri pe care Statele Independente au dreptul să le facă. Și pentru suportul acestei Declarații, cu o încredere fermă în protecția Providenței divine, ne obligăm reciproc unii altora Viețile, Soartele și sacra noastră Onoare.

[Traducere de Felix Rian]