Durerea-n Cer25/11/2015 - 16:57 în Poezii de Iarnă / 0 comentarii  

Blestematul cer răsună,

Tremură-i de frig văpaia

Nu se-nchină, nu se-ndură - 

De-a uitat cînd era ploaia.

Cade greu peste căciule,

Peste case și păduri,

Leacul cel de pretutindeni - 

Negru-ncet devine sur.

Se purifică eternul,

Alba plapumă sub piele,

Își așterne universul...

Frig e-afară, vijelie,

Dispăruta-u bune, rele,

Și eu zic, că las să fie,

Las să ningă în tăcere.

Șî cît raza nu e - cade...

Dinspre cer de lîngă lună,

Urlet ce s-aude-n sate -

Blestematul cer răsună...

Iarna se extinde-n toată ţara27/11/2015 - 09:36 în Poezii de Iarnă / 0 comentarii  

Iarna se extinde-n toată ţara

Iarna a sosit şi din prima zi, treptat

cuprinde întreaga ţară cu ninsori

bogate, uneori transformate-nzloată

şi pe alocuri chiar în ploi.

Vremea este mohorâtă, umedă şi rece,

fumul de prin cătune se ridică greu în aer

şi formează peste sate şi oraşe un nor opac

şi cenuşiu, amestecat cu norii de zăpadă,

ce pe pământul îmbâcsit de apă stă să cadă.

De la meteo se dau avertismente, 

că pe alocuri se pot produce inundaţii,

edilii rurali şi urbani, trebuie să se implice

şi măsuri de prevenire să aplice.

Deşi vremea este închisă, copii se bucură

şi se joacă, se hârjonesc şi fac multă gălăgie.

iar unii încearcă să facă chiar oameni 

de zăpadă, făcând multă hărmălaie.

Acum se aşteaptă ca ziua să devină

senină şi umezeala să dispară,

iar soarele pe bolta cerului fără nori,

din nou să apară. 

Viaţa şi iarna poate fi plăcută şi frumoasă, 

când vremea este bună, lumea sănătoasă,

drumurile sunt curate şi circulaţia în ţară

se desfăşoară bine.

Nu te iubesc !26/11/2015 - 09:53 în Poezii de Iarnă / 0 comentarii  

Nu te mai vreau nu te doresc

Chiar de eşti imaculată,

În albul tău îmi irosesc

Iubirea mea adevărată...

Nu te iubesc !

La pieptul meu nu te mai vreau

Îmbrăţişarea mi-ai opri,

Nevoia-n braţe să te iau

M-ar face sloi cred într-o zi,

Ţi-o spun pe şleau !

Şi buzele ţi-s foarte reci,

Sărutul mă îngheaţă tot

Doar dacă mă atingi când treci,

Răcoarea ta eu o socot

Că vrei să pleci !

Oricât m-aş strădui de mult

Iubirea toată să-ţi dedic

-De raţiune să n-ascult-

La rang de artă s-o ridic...

Îngheţ ...un pic.

De dragul albului ce-l ai,

Nu vreau decât să recunoşti

C-avem comun atât cât stai

(Un preţ prea mare Iarnă coşti !)

Şi guturai !