Puritate

Virgil Carianopol

Hermina-i doar un pic de viață,

Un giuvaer ce dă scântei;

Trăiește-n nordul cel de gheță

Și-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii

Găsesc un golf de gheață-n jur

Și-i dau cu chinoros pereții,

Știind cât ține ea la pur.

Hăitași cu glasul ca de fiară,

În aerul vibrâmd sonor,

O-mping apoi, stălucitoare,

Până ce intră-n golful lor.

Cu mușchi puternici, temerară,

Cu gheare tare, în teci adânci,

Hermina ar putea să sară,

Să fugă dincolo de stânci.

Decât să-și murdărească însă,

Cu negru, albul ei de har,

S-așează pe zăpada strânsă

Și-așteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,

Să dea cuvânt la veșnicii:

Mai bine să lucească moartă,

Decât murdară printre vii.