igor cretu - poezie africana

Upload: simonar20069969

Post on 16-Jul-2015

136 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

CINTECUL SOARELUI DE DUPA NORI.Selectie si traduceri IGOR CRETU.Antologie de poezie universala.Poezie africana" ...De-aceea cind murim, se naste-un vint, ca sa ne stearga urma pe pamint..."

TRANSCRIPT

C!NTECUL SOARELUI

DE DUPANORI

v

Selectie ~i traduceri IGORCRETU

Ilnlllllill

111111I1111lni I111I I!II

1111

~ I

*790755*H:Cft

S tBlO ~

"AS:;;..'

Poezie africana" ...De-aceea dnd murim, se na~te-un vint, ca sa ne ~tearga urma pe pamillt..."

Cind bate ceasul nostru de apoi, un vint se ia in cale dupa noi ~i matura in pulberi apasat, sa ~tearga urmele ce Ie-am Iasat, sa Ie destrame din nisip, din Iut, pe toate caile ce Ie-am trecut. Caci de ramine urma in poteci, nu mai cunoa~tem moarte noi in veci! De-aceea dnd murim se na~te-un vint, ca sa ne ~tearga urma pe pamint...

Apa Ie spunem undelor limpezi, dar ce le-aduna cum sa numim? Lacrimi Ie spunem stropilor limpezi, dar ce ne doare cum sa numim? Ploii din ceruri spirit ii spunem, norii sint umbre fugare ~i-atit. Plinsului omul inima-i spune, lacrima urma e ~i ati1. Zburda ginsacul prin apa... Ce-i pasa? Stie ca nu se ineaca in iaz. Inimii tale de mine nu-i pasa ~i-mi vine sa mor de necaz ...

Stelele se-nfoaca luna sa intreaca. Broasca rivne~te sa zboare ~i ea. Cine nadragi de pinza imbraca, zice ca cica-s de catifea. Cine ~i-a pus catifea pe umeri, se crede rege. $i toli rivnim altfel de cum ne e rostul pe lume. Zici: "Du~manuI! Sa-l casapim!" ~i dai in cine intii ca rasare, precum ~i omul din fala ta umbla a~ijderi sa te omoare. Cit moartea se face a ne uita, pruncu1li-1 apiira talismanul, dar vine napasta ~i moartea apoi

Ii smulge pruncului talismanul ~i-l duce de linga noi ...

Prima - moartea de verde sa nu te pasea. A doua - nevoia sa nu te eunoasea. A treia - sa nu ~tii pasul ~i niei amarul. A patra - inima pururi sa-ti fie u~oara. A eineea - pruneii sa-ti ereasea toti eu priinta. A ~asea -Ineearea, de-ti sta In putinta, dnd Iti vine soroeul sa pleci, sa te-afunzi tara eazna In somnul de veei ...

STRA.MOSIIZiua asfinte ~i noi ratacim. Lumina poate o mai gasim? Ziua asfinte in bezna grea. Foamea se-a~teme Lunga ~i rea. Cernl se minie. Stramo~ii taco Albe osmintele in lama zac. Duhullor pe unde se zbate? Vintul beznatic ~tie prea poate ... Osminte in lama, duhuri In zbor... Sau poate mai bmtuie pe la vetrele lor?

Setoase de singe vin noaptea in toi? Or fi departe, sau printre noi? Vintul beznatic, duhul noptatic ~tie prea poate ...

Noptatie eerul un ora~ iti pare. eu fiare ~i eu oameni. Un ora~ unde pe nimeni nu omoara nimeni ~i nu vineaza eapre ~i niei pasari, iar ur~ii nu se laeomese la prada. Pe-aeolo rau nimie nu se intimpla ~i fieeare-~i ~tie eararu~a ...

DORULUI, DE CAP SA.-I FIE ...eu niidragi de vint ~i bunghii incropiti din ploi cu piatrii, un bicisnic bot de humii, nici sii-ti ungi incaltea vatrii, o hienii-n bot cu-o halcii, dusii cumincior de zgardii, strop prelins din fundul ciinii, focul urma sii i-o ardii, vad ce nu se mai cunoa~te, apa-n rupt dnd dii niiucii, cal tesut din pic1e sure - nici fiipturii, nici niilucii, om ziilud ~i vinturatic, teastii bo~turii ~i seacii, ~i mii-ntreb cu dinadinsul: ce-am giisit la el sii-mi placii?! ...

Un bilc rnilos se prelinge ~i rnolcorn in riu se preface. Molcorn ~i boala rnarnei prelinsu-i-s-a in rnoarte. Un arbore frint in doua de-I Iegi, se intrearna poate, dar filde~uI de se fringe, rarnine pururea frint. Oul cazut se sparge ~i daruie lumii 0 taina ... o chern ~i 0 caut zadamic din calea ei nelntoarsa, ~ s-a dus din Iume rnaicuta ~i taina cu ea ill veci. De vezi in hati~ antilope pomite in zori ci'itre rnaluri, de vezi ill hati~ anti lope nu scoate sageata din tolba ~i cruta-le, astfel ca rnortii sa poata pleca in pace ...

VINTUL

SI PAsAREA

Vintul coboara din piscuri ca omul. Pasarea vine ~i ea cu vintul. Ksagauva e pasarea. ~uier e vintul. o poarta cu elin poteci, o poarta 0 vreme ~i, iata, vintul ti~ne~te in zarea senina, se da de-a dura, involbura iarba, smulge steble uscate ~i Ie duce de-a valma, pre cum i-i naravul! Cauta sus vrajitorul: cine cu ~uiera- Vintul alearga? E pasarea Ksagauva! Iar pasarea-i spune: "Eu am trezit vintul din somn! Eu am trezit vintul!"

Ia-mi ehipul ~i mi-l da in sehimb pe-al tau, ia-mi ehipul, necajitul ehipul meu, in sehimb pe-aeel eu eare-n lume vii, dupa ee mori, dupa ee-nvii ~i iti intorei spre lume iara~i fata. Fa dar a~a sa-ti fiu asemeni tie, ea ne aduei atita bueurie ~i dupa moarte ea ramii in viata! Caei ne-ai menit din morti cindva apoi sa ne intoareem ferieiti ~i noi ...

Duh buiae, bezmetiea iazma, tu, eel buimae de-a padurii mireasma! Tu, patimi ee ~tii a asmute, stimit de uitatura unei eiute, toama lapte galben in pahar, lapte negrn pe deasupra iar ~i da-i-l femeii sa-l soarba eu sete, :rara de vin sa se-mbete! Sa umble nauca mereu, nauca de dornl meu! Sa se tina de mine ea seaiul, ea mielul de oaie, ca frunza de porn, ea umbra de om! S-ajunga ~i ea sa-i joaee pina in inima draeii ...

Neagra piidurea sta mohorita, Focul se stinge, menind a du. lese marele spirit sa caute soarele, in mina cu arcul de viniitoare, inflacaratul sau curcubeu. Plecat-a urechea la rugile noastre ~i iese in ealea laptelui el sa umple un co~ cu stele ma~eate. Le tot eulege sprinten eu mina, preeum nevestele sprinten euleg ~opirle ~i-n oala Ie pun gramada, ~i cit Ie trebuie s-o umple bine, umple ~iel un eo~ de lurnine ...

Noaptea se-aseunde in hau ~i tremura dnd rasai pe zare eu oehi arzatori ~i eu sageli de foe in tolba inflacarata. Cu ~fiehiul de foe al zilei ii smulgi de pe umeri ve~mintuI, i-I smulgi de pe umeri negro, batut eu sclipat de stele. Cu ~fiehiul de foe al zilei ii smulgi de pe umen ve~mlntul. ..

De~i Goethe credea di poezia este intraductibiHi, a citit ~i a recenzat chiar numeroase traduceri, gasindu-Ie apte de a fi instrumente de comunicare ~ifactori constituenti a ceea ce nume~te "Iiteratura universala". Manifesta, bineinteles, oarecare neincredere in traducatori, atitudine exprimata ironic intr-o reflectie aforistica: "Traducatorii sint ni~te codoa~e aferate care lauda peste masura in fel ~i chip 0 doamna pe jumatate acoperita cu voal; ei stimesc in noi 0 dorinta irezistibila de a vedea originalul". Or, insu~i autorullui Faust a fost altadata mai condescendent in ce-i prive~te pe traducatori. Admitea, bunaoara, distantarea de original in scopul de a fi exact sau in cazul versiunii germane a lui Don Juan - apelarea la asonante, la rime imperfecte ~i inca la "dracul mai ~tie ce", numai sa fie redata bogatia continutului. Ce putem deduce, cu Goethe, din astfel de pareri contradictorii? Adevarul ca orice traducere aduce totu~i un folos efectiv culturii, ca 0 reflectare eronata in oglinda, care nu reda trasaturile originalului, are totu~i meritul de a ne atrage prin faptul ca ne intereseaza insa~i oglinda. E cazul, deci, sa credem in oglinda reflectoare. Mai cu seama atunci dnd avem de-a face cu un artist care, chiar daca nu ne reda intreg spiritul originalului, salveaza prin arta 0 buna parte din el, 11transforma intr-un act al culturii nationale. Fiind indiscutabil un artist, Igor Cretu a pus in fata multora din operele literaturii universale 0 oglinda fidela. Sau cel putin 0 oglinda credibila, ceea ce inseamna deja 0 intreprindere importanta.

Dispunind, acum, de 0 noua perspectiva asupra realiHitilor basarabene postbelice, am putea spune ca prin stradaniile lui Igor Cretu ~i ale altor traducatori se umpleau - justitiar - golurile culturii nationale. Neavind acces decit pal1ialla clasicii lor ~i neputind beneficia de 0 colectie bogata de opere autentice ale autorilor contemporani, cititorii basarabeni gaseau in traduceri un model de limba romana curata, "ca un fagure de miere". Meritul lui Igor Cretu e unul de ordin cultural in masura in care e unul literar. Oglinda sa are 0 configuratie prismatica, rasfringe lumi dintre cele mai diverse, cu toate culorile lorspecifice, cu felullor de a fi intr-o lume mai larga ce se tine de ni~te "locuri comune", pe ni~te universaluri care nu-~i tradeaza, insa, forme Ie sensibile particulare. Cu Igor Cretu, posesor al unei asemenea oglinzi magice, avem rara ~ansa de a intreprinde 0 ciilatorie intelectuala prin aceste tarimuri care-~i dau totu~i mina peste ceea ce Ie desparte ~i Ie face de sine statatoare, cufundate in sinea lor de netagaduit. lata lumea lui Gogol, ce sta sub semnul naturalului ~i al realului peste care se lasa valul vrajei sublunare, al fantasticului infiltrat in mod tainic. Ea ne duce, in chip asociat, la lumea patriarhala crengiana, aureolata de voie buna, seninatate, bllndete ~i verva. $i simti acea revarsare sonora, acea "nebunie" verbala care creeaza 0 lume prin infinitul ei, prin dansul ce nu se mai termina al arlechinului nietzschean. Cretu ~tie cii in scrisul gogorian, ca ~i in cel crengian, domina atmosfera, insufletirea neogoita a povestitorului-Demiurg: "Trecu ~i ultima zi dinaintea Craciunului. Se lasa o noapte senina de iarna. Mijira stelele ~i luna urca maiestuoasa in slavi, revarsindu-~i lumina in cuprinsuri, ca tot omul sa eolinde cu voie buna ~i sa laude pe Cristos. Geruia mai aprig ca dimineata, dar staruia 0 lini~te, ca pina ~i scirtiitul omatului sub pa~i se auzea cale de 0 po~ta. Nicaieri pe sub ferestre nu se aratau inca eetele flaciiilor. Numai luna arunca prin geamuri cite-o ocheada, ispitind copilele, ce se gateau la oglinda, sa iasa cu zorul afara pe scirtul omatului. Dar iata ca din hogeaeul unei case izbucnira valatuci de fum, involburindu-se catre cer, ~i 0 data cu fumul 0 vrajitoare se inalta in vazduh calare pe 0 matura." Dupa cum se vede eu ochiulliber, nu e aei numai 0 intentie de a ne familiariza cu 0 actiune, cu 0 descriere a satului malorosian; este 0 incercare reu~ita de a conjuga lmiversul patriarhal gogolian cu al nostru, crengian.

Tot astfel, sub reflexele oglinzii sale vrajite, intram in cadrul taranesc nekrasovian, pentru conturarea caruia a folosit duritati ~i gravitati din graiul "cu indemnuri pentru vite", graiul taranesc zgrunturos, material, oralizant, dar infiorat de ginga~ii "intertextuale": "Mamuca spala blidele, / A~aza ~i deretica, / Da piinea la cuptor, / Si nu 0 lasa inima / Somnia sa mi-o tulbure, / Ci vine lin alaturea, / Si spune, invelindu-ma: / Fa-ti somnul, lastunia mea, / Si prinde la puteri! / C-apoi la casa socrilor / Te culci in miezul noptilor, / Te scoli in geana zorilor, / Imbuci 0 eoaja muceda, / lei eo~nita pe brat / Si umbli eodrul hamidi / Si umpli eo~ul plin!. .." Spre universul baudelairian, ursit sub semnul intilnirii lui Dumnezeu eu Satan, al inginarii materiei eu spiritul ~i al unirii pamintului eu Cerul, oglinda ne duce tot cautind sa amesteee lumina cu umbra, dulceata sunetului cu abraea lui de sirena: "Strive~ti in cale morti ~i rizi, 0, frumusete! / Oro area ti-e-odor nu mai putin trufa~, / Si pe orgoliosul tau pintee cu mindrete, / Breloc de pret, omorul, danseaza patima~". E de observat aci ca un con sonor ineearca sa se inalte, eu un virf ascutit, prin aliterari eufonice ale grupurilor de sunete or-ar-ad-om-or, dar pina la urma se rastoama ~i auzim insu~i zgomotul infundat al rastumarii prin deasa repetare a surdelor "t", "m", "n", "d". Frumusetea danseaza cu moartea ~i dansul acesta senin-maeabru este sugerat eu mijloaee adeevate in limba romana. Igor Cretu este un instrumentist fin, de felul eelor ee ~tiu sa scoata sunete de un farmec deosebit, inflexiuni rarisime, tonalitati ~i fiorituri me~te~ugite, gratie identificarii cu instrumentul. Sunt de admirat in aeest sens ~i date ea model de patrundere in intimitatea tainica a originalului traducerile din Esenin. Dam de un paienjeni~ fin de fire sonore peste care cad, intermitente, irizari multicolore solare ~i lunare. Instrumentistul atinge nivelul virtuozitatii formale maxime. Suntem intr-o lume ee se na~te la 0 etapa pre-genetiea, din pulbere, scinteierile bllnde ale luminii ~i nebuloasele haosului care se liimurese ~inase primele aeorduri ale amlOniei: "Sta balai la geamuri / Mesteacanul nins, / Albe peste ramuri / Neaua I-a euprins. / Ciucuri moi ~i floare / De argint i-a pus / S-a tesut ozoare / Albe pina sus. / Tihna linga poale / Blind s-a a~temut. / Fulgi de aur moale / Pllpiie tacut. / Zarile alene / Dau in jur ocol / Si argint din gene / Seutura domol". Tot atit de fidela este oglinda traducatorului ~i fata de lumile care au 0 respiratie epica larga, vigoare existentiala, ritmuri ciclice: cea cazaeeasca a lui Solohov, cea caueaziana a lui Sota Rustaveli

(marcatii de voinicie semeatii, demnitate, de pasiuni "siilbatice" ~i focul neogoit al slngelui: "Si piireau voinicii no~tri / Trei puhoaie de pe stlncii, / Ce I~i mp cu clocot vaduri / In priipastie adlncii, / Care vin cu muget groaznic / Prin strlmtori ~i prin priivaluri, / Si iqind apoi la larguri, / Mulcomesc, judnd In valuri"), cea genuin-copiliireascii a lui Saint-Exupery sau cea striibiitutii de metronomul monotoniei fiintiale a lui Cehov. Igor Cretu este ciiliitoml romantic prin atitea tiirimuri exotice, care readuce farmecullor Intr-un vers ~i Intr-o frazii prozasticii puse In tiparele clasiciste ale fmmusetii "eterne", prototipale, platomce. Este un adept al "clasicismului" In traducere, nu al aventurii aproximiirii, dexteritiitii tehnice neacoperite sau al ignoriirii formei originalului In favoarea subiectului, al continutului "nud". Impiirtii~e~te, deci, credinta cii arta traducerii trebuie sii se bazeze pe inspiratie, temeinicia constmctiei ~i fmmusete, ca ~i arta In genere.