Atanasoaei Ioan Alexandru – XII C

Studiu de caz - Poezia pura

‘’Elegiile duineze” de Rainer Maria Rilke

Rainer Maria Rilke (n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar - d. 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont de la Montreux, Elve iaț ) a fost un autor austriac iș unul din cei mai semnificativi poe i de ț limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman i studii privitoare la artă i cultură. A făcut numeroase traduceri în germană dinș ș literatura i lirica altor na iuni, în special din ș ț limba franceză. Bogata sa coresponden ăț reprezintă o componentă majoră a crea iei sale literare.ț

Parcursul poetic al celor zece ‘’Elegii’’ si al ‘’Sonetelor catre Orfeu’’ constituie un veritabil periplu initiatic, o incursiune in universul destinului uman, in intreaga sa complexitate.

Capacitatea limbajului poetic de a crea si a seduce a fost una dintre preocuparile central ale poeziei moderne.”Elegiile duineze” se incadreaza in acest proiect tipic modernist,adaugandu-I o noua dimensiune,reflectata in insasi speciala aleasa de Rilke.Avem de-a face in fapt,in fiecare din cele zece poeme ale ciclului,cu o meditatie melancolica asupra unui limbaj in criza si a unei lumi intr-o constanta stare de alienare.

Volumul de poezii, scris între 1912 şi 1922, este alcătuit din 10 elegii scrise în limba Germana. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi, iar Nicolae Breban a “îndrăznit o versiune românească a intraductibilelor şi abstruselor poeme rilkeene. […] Aceste elegii sunt, cred eu, un vârf dacă nu un monument al spiritualităţii moderne europene.”

Aşa cum ni se spune încă din titlu, poeziile sunt pătrunse de melancolie şi au ca tema dragostea, existenţa umană, relaţiile dintre oameni şi legătura acestora cu pământul sacru din care provenim cu toţii, precum şi moartea. Se remarca ideea existenţei efemere a omului.

Voi extrage câteva pasaje din vol. ‘’Elegiile duineze‘’:

.               “Şi a fi mort devine dificil, cu multe încercări, înât ajungi să simţi, cu timpul, un dram de eternitate” (Elegia întâia)

.               “Ah, pe noi ne încântă să înflorim, iar noi intrăm aproape trădaţi în internul şi tardivul, finalul fruct” (A şasea elegie)

Poezia ‘’Amintire’’ face parte din volumul ‘’Cartea imaginilor’’ (Das Buch der Bilder, 1902). „Amintirea“ din poezia lui Rainer Maria Rilke evoca un proces psihic complex, care presupune apropierea si departarea de lucrul contemplat, apoi redescoperit, adus într-o lumina difuza a constiintei care nu mai pastreaza liniile lui reale, apasate, ci numai ceea ce

Atanasoaei Ioan Alexandru – XII C

formeaza esenta lui intuita. Versurile din Amintire ilustreaza momentul final al actului creativ descris de Rainer Maria Rilke. Este momentul departarii de spatiul si timpul real, al decantarii imaginilor si al asteptarii clipei de revelare a fetei ascunse a lumii, prin cuvântul iscat, care mântuie faptele de uitare definitiva.

Rainer Maria Rilke aseaza la temelia actului creativ adâncimea si complexitatea gândirii. Este unul din cei mai semnificativi poeti de limba germana. Autorul poeziei Amintire vrea sa vada fata ascunsa a lucrurilor pe care le priveste îndelung si cu mare pasiune, configurând totodata, într-un alt mod decât simbolistii, si starea sufleteasca trezita de ele.Elegii duineze (numite asa dupa castelul Duino, aflat pe malul Adriaticii, nu departe de Triest) si Sonetele catre Orfeu alcatuiesc operele capitale ale lui Rainer Maria Rilke.

Alte citate:

‘’ Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu... iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.’’

‘’ Dacă cotidianul ţi se pare sărac, nu-l acuza pe el. Acuză-te pe tine şi spune-ţi că nu eşti suficient de poet pentru a evoca bogăţiile lui. Căci pentru creator nu există nici indiferenţă şi nici un loc sărac şi indiferent.’’

Poezia pură,ca bună parte din lirica modernă de altfel,poate adesea intimida cititorul neavizat:complexitatea ei,limbajul aluziv şi complicat,refuzul constant al descrierii creează o lectură dificilă.Poezia abandonează reprezentarea directă,concentrându-se asupra limbajului şi a relaţiei acestuia cu realitatea.Emoţia,o constata în lirica romantică,este şi ea absentă;predomina în schimb experimental,menit să sondeze posibile legături cu alte arte precum pictura,sau muzica.Astfel,poezia pură se încadrează în proiectul reflexive al modernismului,menit să reexamineze natura şi relevant creaţiei artistice şi să descopere o nouă modalitate de a citi realitatea.

Opera lui Rainer Maria Rilke:

1896 - Larenopfer (Ofranda larilor). 1897 - Traumgekrönt (Încoronat de vis). 1898 - Advent (Advent – perioada postului de patru saptamani dinaintea Craciunului) 1898 – 1900 Aprilie/Decembrie. Insemnari, care vor fi publicate postum sub titlul

Tagebücher aus der Frühzeit/ Jurnale de tinerete (contin Jurnal florentin, Jurnale zise din Schwangendorf si din Worpswerde).

1900 - Mir zum Feier (Mie întru sărbătoare) versuri.

Atanasoaei Ioan Alexandru – XII C

1902 - Das tägliche Leben (Via a cotidiană)ț 1902 - Das Buch der Bilder (Cartea imaginilor) versuri din 1898 (în cea de a doua

editie i versurile scrise până în 1906)ș 1905 - Das Stundenbuch (Ceaslov), versuri (edi ia definitivă cuprinde „trei căr i”, dinț ț

1899, 1901 i 1903).ș 1906 - Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke (Cântul de iubire iș

moarte al stegarului Christoph Rilke) (scrierea timpurie, încă din 1899, de factură baladescă, lirică i ironică)ș

1907 - Neue Gedichte (Poezii noi) 1908 - Der neuen Gedichte anderer Teil (Cealalta parte a poeziilor noi) 1910 - Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge (Însemnările lui Malte Laurids

Brigge) (text scris din 1904, în paralel cu Neue Gedichte) 1913 - Das Marienleben (Via a Mariei) (versuri scrise în 1912)ț 1923 - Duisener Elegien (Elegiile duineze) (începute în 1912, în Castelul Duino i,ș

după o lungă întrerupere, încheiate în februarie 1922, la Muzot) 1923 - Sonette an Orpheus (Sonete către Orfeu) 1927 - Späte Gedichte (Poezii târzii) (publicate postum)