poezia iubirii şi a naturii la mihai eminescu

5/14/2018 Poezia iubirii şi a naturii la Mihai Eminescu - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/poezia-iubirii-si-a-naturii-la-mihai-eminescu 1/3

Prof.Luminiţa Vînturache Dacă vrei să-nveţi! Schiţe şi comentarii literare

Poezia iubirii şi a naturii la Mihai Eminescu

Dacă Vasile Alecsandri este cel mai mare poet al naturii prin Pasteluri, iar

George Coşbuc cel mai mare cântăreţ al iubirii prin Balade şi idile, Mihai Eminescu realizează o sinteză a naturii şi iubirii, ridicând poezia erotică românească pe ce

le mai înalte culmi.Tema iubirii şi a naturii reprezintă tema romantică fundamentală a liricii

eminesciene. Prin natură şi dragoste romantismul operei lui Eminescu se împleteşte

într-o adâncă autohtonizare.

Caracteristici: e o lirică subiectivă, poetul cântându-şi sentimentele cărora le dă dimensiuni general-umane

de pe poziţiile geniului însetat de absolut, poetul îşi doreşte o dragoste

absolută; de aceea fiinţa iubită: - nu are nume- este unică

- depăşeşte cadrul terestru

comparaţiile se fac nu cu elemente obişnuite ale naturii, ci cu

alte ele mente unice din spaţiul cosmic sau din lumea sfinţilor Şi era una la părinţi

Şi mândră-n toate celeCum e fecioara între sfinţi

Şi luna între stele(Luceafărul) apare ideea sacrificiului total, îndrăgostitul eminescian fiind

capabil să renunţe la viaţă, la condiţia sa , pentru o oră de iubire; de aicisuperiori tatea omului de geniu: Reia-mi al nemuririi nimb

Şi focul din privireŞi pentru toate dă-mi în schimb

O oră de iubire(Luceafărul)

Astfel de noapte bogatăCine pe ea n-ar da viaţa lui toată?(Sara pe deal)

Etape:- tipologia erotică eminesciană cunoaşte două înfăţişări, două etape: până la 1877: - iese din mişcarea sentimentului spre ideal

- este dorinţă, închipuire, vis, aspiraţie, ipoteză existenţială

a fericirii: Dorinţa, Lacul, Sara pe deal, Floare albastră- de aceea verbele folosite sunt la :

- 21 -




- conjunctiv cu valoare de condiţional-optativSă sărim în luntrea mică,

Îngânaţi de glas de ape,Şi să scap din mână cârma,

Şi lopeţile să-mi scape;(Lacul)- viitor Ne-om răzima capetele-unul de altul

Şi surîzînd vom adormi sub înaltul,Vechiul salcîm(Sara pe deal)

- majoritatea poeziilor încep cu o chemare în natură,în codrusau pe malul lacului, şi se sfârşesc cu o stare de visare, în-

drăgostiţii lăsându-se în voia dragostei lor

- ritualul intimităţii e solemn, grav,pur îndrăgostiţii refăcândprin cuplu unitatea primordială a mitului

- natura, corspunzătoare stării de suflet, e caldă, primitoare,familiară, ocrotitoare; este luxuriantă, paradisiacă şi bogatcolorată: trandafiri roşii, nuferi galbeni, flori albastre (=ol-

factivul şi visul dau mister dragostei )

după 1877 - poetul este părăsit de iubită şi trăieşte doar amintirea momen

telor fericite din trecut

- e o poezie a - regretului De câte ori, iubito; Floare albastră- reproşului Pe lângă plopii fără soţ

- poezia ia forma romanţei, crescând din dezamăgire, ca tângu

ire a neîmplinirii ex. Din valurile vremii, De ce nu-mi vii,Sonete, Te duci

- natura, cutie de rezonanţă a stărilor sufleteşti ale poetului, e acum tristă, componentele fiind simboluri ale altei stări sufle-

teşti; este săracă-apar doar câţiva plopi stingheri, şi aceia fără

soţi, ceţurile, ploaia

Cântarea naturii, ilustrată de poeţi ca Shelley, Novalis, Lenau, Leopardi, Hugo

sau Lamartine, se regăseşte şi la Eminescu în gesturi tipice ale poeziei europene:

- contemplarea detaşată- cufundare în fiinţa metafizică a naturii

- evadarea în natură- consolarea prin natură

- e concepută pe două dimensiuni: terestră şi cosmică

- e totdeauna: - cadrul fizic al omului- spaţiul gesturilor fundamentale

- natura încadrează şi potenţează un sentiment, o idee, o atitudine, devenind paradis

- 22 -




în poezia erotică- poetul cântă elementele de permanenţă ale naturii:

- luna, stelele, luceferii, bolta senină, soarele (mai rar)

- codrul, teiul, salcâmul, plopii, florile

- izvorul, lacul, trestia, nuferii- natura eminesciană este surprinsă de marele poet în patru ipostaze:

• o natură de început de lume, cosmogonică

Scrisoarea I, Luceafărul

• pentru copil, ca topos al fericiriiFiind băiet păduri cutreieram

• pentru îndrăgostit, ocrotitoareDorinţa, Lacul, Sara pe deal

• loc de odihnă veşnică, de contopire a omului cu natura

Mai am un singur dor- Garabet Ibrăileanu „natura adesea -dacă nu primează -e pe acelaşi plan cu dragos

tea”

- 23 -

poezia iubirii şi a naturii la mihai eminescu

Documents